VIATA SFINTEI MAICII NOASTRE MARIA EGIPTEANCA

Scris de Sfntul Sofronie, Patriarhul Ierusalimului (care a pstorit scaunul patriarhal ierusalimitean ntre anii 633-638)

Taina mp!r!teasc! a o p!zi bine este, iar! lucrurile lui Dumnezeu a le descoperi "i a le vesti, datorie sfnt! este. Drept aceea "i eu, zice Sfntul Sofronie, temndu-m! a ascunde n t!cere cele dumnezee"ti, aducndu-mi aminte de soarta cea nfrico"at! a slugii ceii lene"e, carele lund dela Domnul talantul, l-a ngropat n p!mnt, "i pre cel dat pentru lucrare l-a ascuns, nelucrndu-l, nu voiu t!cea povestirea aceasta sfnt! carea a ajuns pn! la mine; nimenea ns! s! nu fie necredincios celor ce voiu scrie, pre carile eu singur le-am auzit, nici s! socoteasc! cineva c! ndr!znesc a scrie lucruri neadev!rate, ndoindu-se de asemenea lucru mare. S! nu-mi fie mie a min#i celor sfinte. Iar! de vor fi oarecari din cei ce vor ceti scrierea mea, "i de lucrul acesta minunndu-se, nu vor vo cu lesnire s! creaz!, milostiv le fie Domnul "i acelora: De vreme ce ei, neputin#a firii omene"ti cugetndu-o, socotesc c! snt cu neputin#! cele ce pentru oameni preasl!vite se gr!iesc. S! ncepem dar! povestirea de lucrul acesta preaminunat, carele sa f!cut n neamul nostru. ntruna din Monastirile Palestinei a fost un b!trn Ieromonah cu numele Zosima [ Cuviosul Zosima, prznuit la 4 aprilie, a trit n veacul al V-lea. Nu stim cine a fost ereticul Zosima. ], carele att era de mbun!t!#it "i att de vestit ntru fapta bun!, ct mul#i din monahii cei din Monastirile cele de primprejur de multe ori alergau la dnsul ca s! auz! cuvnt din gura lui. Acesta a petrecut n Monastirea unde tr!ia, cincizeci "i trei de ani, "i toate nevoin#ele pusnice"tei vie#i le-a trecut, "i toat! pravila cea dat! dela cei des!vr"it monahi o a p!zit, "i toate acestea f!cndu-le, niciodinioar! na fost neb!g!tor de seam! de nv!#!turile Dumnezee"tilor cuvinte, ci "i culcndu-se, "i sculndu-se, "i n mini avnd lucrul, "i hran! gustnd, un lucru avea net!cut "i necontenit: de a cnta lui Dumnezeu totdeauna "i de a face nv!#!turi din Dumnezee"tile cuvinte. Iar! dupre aceasta turburndu-se de oarecari gnduri, socotindu-se ntru toate a fi fost des!vr"it, "i dela al#ii nicidecum trebuindu-i pov!#uire, gr!ia cu gndul ntru sine"i: Oare este pre p!mnt vreun

monah carele s! m! poat! folosi pre mine "i s!-mi arate mie chip de pustnicie, pre care eu nu l-a" fi f!cut? Oare afla-se-va n pustie vreun om ca s! m! ntreac! n s!vr"irile cele bune? A"a gndind Stare#ul, i sa ar!tat ngerul "i i-a zis: O, Zosima, precum era cu putin#! unui om te-ai nevoit, "i bine pustniceasca alergare o ai trecut; ns! nimenea este ntre oameni carele sar fi ar!tat pre sine"i des!vr"it. Mai mult! #i este nevoin#a care #i zace nainte, pre carea tu nu o "tii, dect ceea ce ai trecut. Ca s! cuno"ti dar! cte c!i snt "i altele spre mntuire, ie"i din p!mntul t!u, precum Avraam acel vestit ntre Patriarhi, "i mergi ntru una din Monastirile ce snt pre lng! rul Iordanului. Deci ndat! Stare#ul urmnd celuia ce-i gr!ia, a ie"it din Monastirea ntru carea din pruncie se f!cuse monah, "i ajungnd la Iordan, a fost pov!#uit de cela ce l-a chemat n Monastirea ntru carea Dumnezeu i-a poruncit lui s! fie; "i b!tnd cu mna n poarta Monastirii, a aflat pre monahul carele p!zea poarta, "i aceluia mai ntiu i-a spus pentru sine, iar acela a vestit igumenului, carele priimindu-l "i v!zndu-l n chipul monahicesc, a f!cut obicinuita nchin!ciune "i rug!ciunea cea monahiceasc! "i apoi l-a ntrebat: De unde e"ti, frate, "i pentru ce ai venit la noi, b!trnii "i s!racii? Iar! Zosima a r!spuns: De unde am venit, nu este de nevoie a spune, ci pentru folos, o, p!rinte, am venit! Pentru c! am auzit de lucrurile cele mari "i vrednice de laud! ale voastre, carile pot s! mprieteneasc! pre suflet cu Dumnezeu. Iar igumenul i-a zis lui: Singur Dumnezeu, frate, cela ce vindec! neputin#ele sufletului, acela s! ne nve#e voile sale cele Dumnezee"ti "i s! ne pov!#uiasc! pre to#i a face cele folositoare; pentru c! omul pre om nu poate s! foloseasc!, dac! nu fie"tecarele va lua aminte de sine totdeauna, "i trezvindu-se cu Duhul, va lucra cele folositoare, avnd pre Dumnezeu ajutor. Ci de vreme ce dragostea lui Hristos te-a pornit ca s! ne vezi pre noi, s!racii b!trni, petreci cu noi, dac! pentru aceasta ai venit; "i pre noi to#i ne va hr!ni cu darul Sfntului Duh, P!storul cel bun, carele au dat sufletul s!u pentru noi. Acestea zicnd igumenul c!tre Zosima, sa nchinat acela, "i cerndu-"i rug!ciune "i binecuvntare, "i zicnd Amin, a petrecut n Monastirea aceea. $i a v!zut acol pre b!trni str!lucind cu lucrurile cele bune "i cu gndirea de Dumnezeu, cu duhul arznd, Domnului slujind; pentru c! cntarea lor era nencetat!, starea de toat! noaptea, avnd pururea n mini lucrul "i Psalmi n gurile lor; iar! cuvinte de"arte nu erau ntru dn"ii. Grija de c"tiguri vremelnice "i glcevi lume"ti, nici cu numirea ntre dn"ii nu se cuno"tea. Numai una era srguin#a, "i cea ntiu, "i carea se urma cu sporire dela to#i, ca s! se aib! pre sine"i mor#i cu trupul. Hran! aveau nempu#inat!, pre cuvntul lui Dumnezeu; iar! trupul l hr!neau cu pine "i cu ap!, precum fie"tec!ruia i era nfocarea cea spre dragostea lui Dumnezeu. Pre acestea v!zndu-le Zosima, se folosea foarte "i se ntindea spre nevoin#a ce-i z!cea nainte. $i multe zile trecnd, sa apropiat vremea sfntului marelui Post, iar! por#ile Monastirii erau ncuiate totdeauna "i niciodat! nu se deschideau, f!r! numai cnd cineva dintre dn"ii ar fi ie"it, trimis fiind pentru vreo nevoie de ob"te; pentru c! pustiu era locul acela, "i nu numai neintrat de al#ii, ci "i ne"tiut era de mireni. $i era n Monastirea aceea astfel de rnduial!, pentru carea Dumnezeu "i pre Zosima l-a adus acol: n cea dintiu Duminec! a Postului f!cea preotul sfnta Liturghie, "i to#i se mp!rt!"eau cu preacuratul Trup "i Snge al lui Hristos, Dumnezeul nostru, "i pu#in din bucatele cele pusnice"ti gustau. Dupre aceea se adunau n biseric!, "i f!cnd rug!ciunea cea cu deadinsul, "i destule plec!ri de genunchi, se s!rutau unul pre altul b!trnii "i fie"tecarele pre igumenul cu nchin!ciune, rugndu-l pentru blagoslovenie "i rug!ciune, care s! le ajute "i mpreun! s! c!l!toreasc! spre nevoin#a ce le z!cea nainte. $i dupre ce le f!cea acestea, deschideau por#ile Monastirii "i cntau cu tocmit glas: Domnul este luminarea mea "i Mntuitoriul meu, de cine m! voiu teme? Domnul este scutitoriul vie#ii mele, de cine m! voiu nfrico"a? $i cealalt! parte a psalmului aceluia sfr"indu-o, ie"eau to#i n pustie, l!snd numai pre unul sau pre doi fra#i p!zitori Monastirii. Nu ca s! p!zeasc! averile cele ce ar fi fost nl!untru, pentru c! nu era ntrnsa ceva de a fura tlharii, ci s! nu r!mie biserica f!r! de Dumnezeiasca slujire. $i treceau rul Iordanului. $i fie"tecarele "i ducea lui"i hrana, pre ct putea "i voia, dupre trebuin#a cea m!surat! a trupului. Unul pu#in! pine, altul smochine, altul finice, iar altul linte muiat! n ap!; iar altul nimica, f!r! numai trupul s!u "i rasele cu carile era mbr!cat, "i se hr!neau, cnd firea trupului i silea, cu verde#urile ce cre"teau n pustie. A"a trecnd Iordanul, se desp!r#eau departe dela ei"i, "i nu vedea unul pre altul cum se poste"te, sau cum se nevoie"te. Iar! de se ntmpla s! vaz! altul pre prietenul s!u viind c!tre dnsul, ndat! se ab!tea spre alt! parte, "i singur petrecea cntnd lui Dumnezeu totdeauna, "i foarte pu#in! hran! gustnd n vremea cea rnduit!. Deci a"a tot postul s!vr"ind, se ntorceau n Monastire n Dumineca ceea ce este mai nainte de nvierea lui Hristos, ntru carea a luat Biserica a face pr!znuire Stlp!rilor. $i se ntorcea fie"tecarele avndu-"i m!rturie a ostenelelor sale cuno"tin#a cugetului s!u, care i m!rturisea ce a lucrat. $i nimenea nicidecum ntreba pre altul, cum "i n ce chip "i-a s!vr"it nevoin#a ostenelii; pentru c! a"a era rnduiala Monastirii aceleia. Deci, atuncea "i Zosima dupre obiceiul Monastirii a trecut Iordanul, pu#in! oarece din hran! ducndu-"i pentru trebuin#a trupeasc!, "i haina cu carea era mbr!cat; iar! rnduiala sa cea de rug!ciune o s!vr"ea umblnd prin pustie, "i vremea cea de hran! dupre nevoia cea fireasc! cu deadinsul o p!zea, "i pu#in dormea, z!cnd pre p!mnt, "i "eznd pu#in se odihnea oriunde l apuca vremea de noapte; "i foarte de diminea#! iar!"i sculndu-se, "i f!cea alergarea sa. $i dorea ca s! intre n pustia cea mai din

l!untru, n!d!jduind c! va afla pre cineva din p!rin#i acol nevoindu-se, dela carele ar fi putut ca s! se foloseasc!; "i i se ad!ogea lui dorire spre dorire. $i mergnd dou!sprezece zile, a st!tut pu#in n laturi din cale, "i ntorcndu-se spre r!s!rit, cnta Ceasul al $aselea, f!cndu-"i obicinuitele rug!ciuni, pentru c! nceta pu#in din c!l!torie n vremea pravilei sale, n fiecare ceas cntnd "i nchinndu-se. Iar! cnd sta cntnd, a v!zut de partea dreapt! o umbr! ca de trup omenesc. Mai ntiu sa sp!imntat, p!rndu-i-se c! vede o n!lucire dr!ceasc!, "i tremurnd sa nsemnat cu semnul crucii, apoi lep!dnd frica, cnd "i sfr"ea rug!ciunea, sa ntors cu ochii spre amiaz!-z "i a v!zut pre oarecine mergnd gol cu trupul "i negru de ar"i#a soarelui, perii avndu-"i pre cap albi ca lna "i scur#i ct numai pn! la grumazi ajungeau. Aceasta v!znd Zosima, a nceput a alerga spre partea aceea, bucurndu-se cu bucurie mare; pentru c! nu v!zuse n acele zile vedere omeneasc!, nici alt! oarecarea vietate. Iar acea vedenie, dupre ce a v!zut pre Zosima de departe, a nceput a fugi n pustia cea mai adnc!; iar! Zosima, ca cum "i-ar fi uitat b!trne#ile sale "i osteneala cea de cale, repede alerga, vrnd s! ajung! pre ceea ce fugea; deci el gonea, iar aceea fugea. ns! a fost alergarea lui Zosima mai grabnic! dect a aceleia ce fugea. Iar! dupre ce sa apropiat ct s! se poat! auzi glasul, a nceput a striga Zosima cu lacr!mi, zicnd: Pentru ce fugi de mine, b!trnul p!c!tos, robule al adev!ratului Dumnezeu, pentru carele n pustia aceasta petreci? A"teapt!-m!, pre nevrednicul "i neputinciosul! A"teapt!-m!, pentru n!dejdea r!spl!tirii ostenelelor tale; stai "i d! mie, b!trnului, rug!ciunea "i blagoslovenia ta. Rogu-te, pentru Dumnezeu, carele nu sau ngre#o"at de nimenea. Acestea Zosima cu lacr!mi gr!ind, sa mai apropiat de ceea ce fugea, alergnd spre un loc unde era un semn de pr!u uscat. Iar! dupre ce a ajuns la acel loc, ceea ce fugea a trecut de ceea parte; iar! Zosima ostenindu-se "i nemaiputnd s! alerge, a st!tut de ceast! parte de pr!u "i a adaos lacr!mi c!tre lacr!mi "i strigare c!tre strigare. Atuncea trupul acel ce fugea, un glas ca acesta a slobozit: Avva Zosima, iart!-m! pre mine, pentru Domnul, c! nu pot ntorcndu-m! s! m! ar!t #ie; c! snt femeie goal!, precum m! vezi, "i avnd neacoperit! ru"inea trupeasc!. Ci dac! voie"ti s! dai mie, femeii ceii p!c!toase, rug!ciunea ta "i blagoslovenia, arunc! ceva din hainele tale ca s!-mi acop!r goliciunea, "i ntorcndu-m! voiu priimi rug!ciune dela tine. Atuncea cutremur "i fric! mare "i spaima min#ii a cuprins pre Zosima, c!ci a auzit numindu-l pre nume aceea carea niciodat! l v!zuse "i de carele niciodinioar! auzise, "i a zis ntru sine: De nar fi fost aceasta nainte v!z!toare, nu mar fi numit pre nume. $i a f!cut degrab ceea ce i se zisese lui: dezbr!cnd de pre sine o hain! veche "i rupt! pre carea o purta, o a aruncat la dnsa, ntorcndu-se cu fa#a despre dnsa.

Iar aceea lundu-o, "i-a acoperit partea trupului carea se c!dea s! o acopere mai mult dect pre celelalte p!r#i, pre ct era cu putin#! ncingndu-se, "i ntorcndu-se spre Zosima, ;a zis c!tre dnsul: Pentru ce ai voit tu, Avva Zosima, s! vezi o femeie p!c!toas!? Ce-#i trebuia s! auzi dela mine sau ce s! te nve#i, c! nu te-ai lenevit a suferi atta osteneal!? Iar el aruncndu-se la p!mnt, cerea ca s! ia blagoslovenie dela dnsa. Asemenea "i aceea sa aruncat pre sine"i, "i z!ceau amndoi pre p!mnt cernd unul dela altul blagoslovenie, "i nimica se putea auzi dela amndoi gr!indu-se, f!r! numai: Blagoslove"te! Iar! dupre mult! vreme a zis femeia c!tre Zosima: Avva Zosima, nu se cade #ie s! m! blagoslove"ti, "i rug!ciuni s! faci, pentru c! tu e"ti cinstit cu vrednicia preo#iei, "i de mul#i ani stnd naintea Sfntului Altar, aduci Domnului darurile dumnezee"tilor Taine. Aceste cuvinte, spre mai mare fric! au pornit pre Zosima, "i tremurnd b!trnul, se uda cu lacr!mi "i suspina. Apoi a gr!it c!tre dnsa cu prea ostenit! "i obosit! r!suflare: O, Maic! duhovniceasc!, tu de Dumnezeu te-ai apropiat, "i cu mai mult! parte te-ai omort lumii; apoi v!d n tine o d!ruire carea este dat! #ie mai mult dect altora, c! mai numit pre nume, "i preot mai numit pre mine, pre carele niciodat! mai v!zut. Deci tu mai vrtos m! blagoslove"te, pentru Domnul, "i-mi d! rug!ciunea, celui ce-mi trebuie"te a ta des!vr"ire. Deci priimind n sfr"it aceea st!ruin#a b!trnului, a zis: Bine este cuvntat Dumnezeu, cel ce voie"te mntuirea sufletelor omene"ti. Iar! Zosima zicnd: Amin, sau sculat amndoi dela p!mnt. Apoi aceea a zis c!tre b!trnul: Pentru ce ai venit, omule al lui Dumnezeu, la mine p!c!toasa? Pentru ce ai voit ca s! vezi o femeie goal!, carea nu are nici o fapt! bun!? Poate c! darul Sfntului Duh te-a ndemnat s! vii s! s!vr"e"ti oarecarea slujb! trupului meu la vreme de trebuin#!. Deci spune-mi, p!rinte, cum vie#uiesc acuma cre"tinii? Cum stau Sfintele Biserici? Iar! Zosima a r!spuns: Cu rug!ciunile voastre cele sfinte, pace a d!ruit Dumnezeu. Priime"te ns! rug!mintea nevrednicului b!trn, "i te roag! Domnului "i acum pentru toat! lumea, "i pentru mine, p!c!tosul, ca s! nu-mi fie f!r! de road! umblarea prin pustia aceasta. Iar aceea a r!spuns c!tre dnsul: %ie mai ales se cade, Avva Zosima, s! te rogi pentru mine "i pentru to#i; c! spre aceasta "i rnduit e"ti. ns! de vreme ce datori sntem a face ascultare, deci ceea ce mi se porunce"te voiu face. Aceasta zicnd, sa ntors spre r!s!rit, "i ridicndu-"i ochii n sus, "i minile n!l#ndu-"i, a nceput a se ruga ncet, "i nu se auzeau cuvintele ei; sau m!car Zosima nu a n#eles nimica, ci sta tremurnd, c!utnd n jos "i nimica gr!ind; ns! se jura, pre Dumnezeu puind martor: C! n vremea cnd z!bovea aceea la rug!ciune, ridicndu-mi pu#in ochii dela p!mnt, o am v!zut n!l#at! ca de un cot dela p!mnt, "i n aer stnd "i rugndu-se. $i aceasta dac! o a v!zut Zosima, sa cuprins de fric!, sa aruncat la p!mnt, "i cu lacr!mile udndu-se, nimica zicea, f!r! numai Doamne miluie"te, creznd c! acea ar!tare nu este n trup, ci n!luc!. $i ntorcndu-se aceea, a ridicat pre b!trnul "i i-a zis: Pentru ce, Avva Zosima, te turbur! gndurile, zicndu-#i c! duh snt, "i rug!ciunea o prefac. Rogu-te, p!rinte fericite, s! fii ncredin#at c! snt o femeie p!c!toas!, ngr!dit! cu sfntul botez, "i nu snt duh, ci p!mnt, praf "i cenu"!, "i cu totul trup, nimic duhovnicesc cndva gndind. $i acestea zicnd, "i-a nsemnat cu semnul crucii fruntea, ochii, gura "i pieptul, zicnd a"a: Dumnezeu s! ne fereasc! de cel viclean "i de cursele lui, c! multe snt r!zboaiele lui asupra noastr!. Acestea auzindu-le "i v!zndu-le b!trnul, a c!zut la picioarele ei, zicnd cu lacr!mi: Juru-te pre tine cu numele Domnului nostru Iisus Hristos, adev!ratului Dumnezeu, cel ce sau n!scut din Fecioar!, pentru carele por#i goliciunea aceasta "i pentru carele atta #i-ai omort trupul, s! nu ascunzi de mine via#a ta, ci toate s!-mi spui mie, ca sl!virile lui Dumnezeu ar!tate s! le faci. Spune mie toate, pentru Dumnezeu, c! nu pentru laud! mi le vei spune, ci ca s!-mi ar!#i cele pentru tine mie, p!c!tosului "i nevrednicului. Pentru c! cred Dumnezeului meu, c!ruia vie#uie"ti, c! pentru aceasta mam trimis n pustia aceasta, ca pre toate ale tale ar!tate s! le fac! Dumnezeu. C! nu poate puterea noastr! s! se mprotiveasc! judec!#ilor lui Dumnezeu. C! de nar fi fost cu pl!cere lui Hristos Dumnezeului nostru, ca s! fii "tiut! tu "i nevoin#ele tale, nu te-ar fi ar!tat mie, "i pre mine nu mar fi nt!rit pre atta cale, carele niciodinioar! voiam, nici puteam s! ies din chilia mea. Acestea "i mai multe zicndu-le Zosima, aceea l-a ridicat, zicnd c!tre dnsul: M! ru"inez, p!rinte, iart!-m!! nfrico"at este a-#i spune lucrurile mele; ci fiindc! trupul meu gol l-ai v!zut, #i voiu goli "i lucrurile mele, ca s! cuno"ti de ct! ru"ine "i nfruntare este plin sufletul meu. Nu pentru vreo laud!, precum singur ai zis, #i voiu spune istoria mea; c!ci pentru ce m! voiu l!uda, vas ales al diavolului fiind? M! mai gndesc c! de voiu ncepe povestirea cea pentru mine, vei fugi dela mine, precum fuge cineva de un "arpe, nesuferind s! auzi cu urechile lucrurile cele necuvioase ale mele, pre carile eu, nevrednica, le-am f!cut. ns! #i le voiu spune, nimica ascunznd, ci rogu-te mai nainte s! nu ncetezi a te ruga pentru mine, ca s! aflu mil! n ziua judec!#ii. Iar! b!trnul, dorind s! "tie via#a ei, "i neoprit l!cr!mnd, a nceput aceea a povesti a"a cele pentru dnsa: Eu, p!rinte, snt n!scut! n Eghpet, "i cnd eram de doisprezece ani, "i nc! tr!ind p!rin#ii mei, mam lep!dat de dragostea lor, mam dus n Alexandria, "i dupre ce mai ntiu mi-am stricat fecioria, am nceput a face p!catul neoprit! "i nes!#ioas!. M! ru"inez "i a gndi, nu numai a le spune cu deam!runtul; dar! voiu spune mai degrab ceea ce este mai de nevoie, ca s!-mi "tii neoprirea trupului meu: $aptesprezece ani "i mai mult am f!cut curvie ntru norod, nu pentru daruri sau pentru oarecari pl!#i, c! nam voit s! iau nimica dela cei ce-mi da; iar aceasta o f!ceam ca mai mul#i s! alerge la mine n dar "i s!-mi mplineasc! pofta trupeasc!. $i s! nu socote"ti c! eram bogat!, "i de aceea nu luam, c!

ntru s!r!cie vie#uiam, "i de multe ori fl!mnzind, cu furca torceam, iar aprindere de poft! aveam f!r! sa#iu, ca totdeauna s! m! t!v!lesc n noroiul p!catului. Pentru c! aceea mi se p!rea c! este "i via#a, ca totdeauna s! ntinez firea mea cea slab!. Deci a"a vie#uind, am v!zut odat! pre vremea seceri"ului popor mult de b!rba#i, Liviani "i Eghipteni, mergnd spre Mare, "i am ntrebat pre oarecine carele sa ntmplat lng! mine: Unde se duc b!rba#ii ace"tia a"a cu grab!? Iar acela mi-a zis: La Ierusalim, pentru n!l#area cinstitei "i de via#! f!c!toarei Cruci, carea n curnd se va pr!znui. $i am zis c!tre dnsul: Dar oare m! vor lua "i pre mine, dac! ma" duce cu dn"ii? Iar acela mi-a r!spuns: Dac! ai chirie "i hran!, nimenea nu te poate opri. $i am zis c!tre dnsul: Cu adev!rat, frate, nam nici chirie nici hran!, ci voiu merge "i voiu intra ntro corabie cu dn"ii, "i m! vor hr!ni ei. Pentru c!-mi voiu da trupul meu n loc de chirie, c! pentru aceasta voiesc s! merg cu dn"ii. %i-am spus, p!rinte Zosima, nu m! sili s!-mi mai spun ru"inea mea, c! m! sp!imntez: "tie Domnul, c! spurc "i nsu"i aerul cu cuvintele mele! Iar! Zosima, cu lacr!mi udnd p!mntul, a r!spuns c!tre dnsa: Spune, pentru Domnul, o, Maica mea, spune "i nu nceta de povestirea aceasta, carea mi este de folos. Iar! ea, c!tre cele de mai nainte a adaos: Deci acel tn!r auzind neru"inarea spurcatelor mele cuvinte, cuprinzndu-se de rs, sa dus. Iar! eu, lep!dndu-mi furca, am alergat spre Mare, unde am v!zut pre cei ce alergau; acol am z!rit vreo zece b!rba#i carii stau lng! Mare, tineri cu trupurile, carii mi sau p!rut a-mi fi de ajuns spre pofta mea; las c! mai intrase "i al#ii mai nainte n corabie. Eu, dupre obiceiul meu, cu neru"inare s!rind ntre dn"ii, Lua#im! le-am zis "i pre mine, oriunde ve#i merge, pentru c! nu m! voiu afla vou! nepl!cut!! nc! "i alte spurcate cuvinte zicnd, i-am pornit pre to#i spre rs. Iar aceia, v!zndu-mi neru"inarea, lundum! mau dus n corabia lor, "i ndat! am nceput a nnota. Iar! cele ce de-aicea am f!cut, cum le voiu spune #ie, omule al lui Dumnezeu? Ce fel de limb! va gr!i, sau ce auz va priimi acele lucruri rele ale mele carile le-am f!cut pre cale "i n corabie? Cum "i pre cei ce nu voiau, eu tic!loasa, i-am silit la p!cat! S! m! crezi, p!rinte, c! m! sp!imntez, cum a suferit Marea desfrnarea mea! $i cum nu "i-a c!scat p!mntul gura sa, "i n iad nu ma cufundat de vie, pre ceea ce am vnat attea suflete cu la#ul mor#ii! Ci socotesc c! Dumnezeu c!uta poc!in#a mea, Cel ce nu voie"te moartea p!c!tosului, ci a"teapt! cu ndelung! r!bdare ntoarcerea lui. A"a, "i cu acest fel de srguin#!, mam suit n Ierusalim, "i cte zile mai nainte de praznic am petrecut acol, tot cele de asemenea cu cele dintiu am f!cut, ba nc! "i mai rele. Pentru c! nu eram ndestulat! cu tinerii ce au fost cu mine n corabie "i pre cale, ci "i pre al#ii mul#i, "i cet!#eni "i streini, spre acea spurc!ciune i adunam. Iar! dupre ce a sosit serbarea sfintei n!l#!ri a cinstitei Cruci, eu ca "i mai nainte umblam mprejur, vnnd sufletele tinerilor. V!znd foarte de diminea#! pre to#i cu un gnd alergnd la biseric!, mam dus "i eu, "i am alergat la cei ce alergau, "i am intrat cu dn"ii n pridvorul bisericii. $i dac! a sosit ceasul Sfintei n!l#!ri a cinstitei Cruci a Domnului, "i eu silindu-m! s! intru in biseric! cu norodul, m! ndesam, dar napoi silit! "i mpins! eram; "i nghesuindu-m! cu mult! osteneal! "i sil!, mam apropiat de u"a bisericii "i eu, tic!loasa. Iar! dupre ce am p!"it pre pragul u"ii, al#ii to#i f!r! de oprire intrau, iar! pre mine oarecarea putere dumnezeiasc! m! oprea, nel!sndu-m! s! intru; "i iar!"i am cercat, dar! napoi mam mpins, "i numai eu singur! st!m n pridvor lep!dat!; "i p!rndu-mi-se c! din sl!biciunea femeiasc! mi se ntmpl! aceasta, iar!"i cnd intrau al#ii, m! amestecam "i m! sileam s! intru; ci mam ostenit n zadar. Pentru c! iar!"i, cnd piciorul meu cel p!c!tos sa atins de prag, biserica pre to#i i priimea, neoprind pre nimenea, numai pre mine, tic!loasa, nu m! priimea; ci ca o mul#ime de oaste, spre aceasta rnduit!, ca s!-mi opreasc! intrarea, a"a oarecarea n!praznic! putere m! oprea, "i iar!"i mam aflat n pridvor. Astfel de trei "i de patru ori p!timind, ostenindu-m! "i nimica sporind, am sl!bit, "i mai mult nu am putut s! m! mai amestec cu cei ce intrau; "i ntru ru"ine "i dezn!d!jduire fiind, mam dep!rtat "i st!m ntrun unghiu al pridvorului bisericii. Aici abia mi-am venit n sim#ire, ca s! n#eleg carea era pricina ce m! oprea a vedea lemnul cel de via#! f!c!tor al Crucii Domnului; pentru c! se atinsese de ochii inimii mele lumina n#elegerii ceii mntuitoare, porunca Domnului cea str!lucit!, carea lumineaz! ochii cei suflete"ti, ar!tndu-mi c! tina lucrurilor mele mi opre"te intrarea n biseric!. Deci am nceput a plnge "i a m! tngui, n piept a m! bate "i a scoate suspinuri dintru adncul inimii. A"a plngnd la locul la carele stam, am v!zut sus icoana Preasfintei N!sc!toarei de Dumnezeu stnd la perete, "i am zis c!utnd la dnsa, cu ochii "i cu mintea f!r! de abatere: O, Fecioar! St!pn!, ceea ce ai n!scut cu trup pre Dumnezeu Cuvntul! $tiu cu adev!rat, c! nu este cu cuviin#!, nici cu pl!cere #ie, ca s! privesc eu, p!c!toasa, cea att de necurat! "i spurcat!, spre cinstit! icoana ta, ceea ce ai trupul "i sufletul curat "i nevinovat. $i cu dreptate este ca eu urt! "i lep!dat! s! fiu despre fecioreasca ta cu cur!#ie; dar auzind c! pentru aceasta Dumnezeu sau f!cut om, pre Carele l-ai n!scut, ca s! cheme pre cei p!c!to"i la poc!in#!, ajut!-mi mie, ceea ce numai eu nu am dela nimenea ajutor; porunce"te s!-mi fie "i mie neoprit! intrarea n biseric!, "i nu m! lipsi de a vedea cinstitul Lemn, pre carele cu trupul Sau pironit Dumnezeu cel din tine n!scut, carele "i-au dat sngele s!u pentru a mea mntuire. Porunce"te, St!pn!, ca "i mie, nevrednicei, s! mi se deschid! u"a spre nchinarea dumnezee"tii Cruci; "i-mi fii mie chez!"uitoare preavrednic! de credin#! c!tre Cel ce sau n!scut din tine, c! de acum nu-mi voiu mai spurca trupul nici cu un fel de p!cat; ci dupre ce voiu vedea Lemnul cel Sfnt al Crucii Fiului t!u, m! voiu lep!da cu totul

de lume "i de cele din lume, "i m! voiu duce oriunde m! vei pov!#ui tu, ca o chez!"uitoare a mntuirii mele. Acestea zicnd, "i lund oarecarea adeverire, cu credin#a aprinzndu-m!, "i cu n!dejdea cea spre milostivirea N!sc!toarei de Dumnezeu nt!rindu-m!, mam pornit din locul acela, "i ducndu-m! iar!"i la cei ce intrau n biseric!, mam amestecat printre dn"ii, "i acum nimenea nu era s! m! mping! n laturi "i nimica nu m! oprea s! m! apropiu de u"ile prin carile se intra n biseric!. Atuncea ma cuprins fric! "i spaim!, "i cu totul tremuram "i m! zbuciumam. Apoi ajungnd la u"ile acelea carile mi se nchiseser!, f!r! de osteneal! am intrat nl!untru n biseric!, "i cinstitul "i de via#! f!c!torul Lemnul Crucii mam nvrednicit a vedea; am cunoscut "i tainele lui Dumnezeu, cum c! gata este s! priimeasc! pre cei ce se poc!iesc, "i c!znd la p!mnt, mam nchinat cinstitului Lemnului Crucii, l-am s!rutat cu fric! "i am ie"it gr!bindu-m! spre chez!"uitoarea mea. $i ajungnd unde era sfnta icoan! a chez!"uitoarei mele scris! cu mna, "i plecnd genunchile, mam nchinat Pururea Fecioarei, "i aceste cuvinte am zis: O, pururea fericit! Fecioar! St!pn!, de Dumnezeu N!sc!toare, de vreme ce atta iubire de oameni ai ar!tat spre mine, "i nu te-ai ngre#o"at de nevrednicele mele rug!ciuni, acum vremea este, St!pn!, s! plinesc aceea ce cu chez!"uirea ta mam f!g!duit; acum oriunde voie"ti pov!#uie"te-m!, "i-mi fii mie de aicea nainte nv!#!toare spre mntuire, pov!#uindu-m! la calea poc!in#ii. Acestea gr!indu-le am auzit un glas de departe strignd: De vei trece Iordanul, bun! odihn! vei afla! Auzind aceasta "i creznd c! pentru mine a fost glasul, cu lacr!mi am strigat c!tre icoana N!sc!toarei de Dumnezeu: St!pn!, St!pn! de Dumnezeu N!sc!toare, nu m! l!sa pre mine! $i a"a am ie"it din pridvorul bisericii "i am plecat cu grabnic! alergare. $i mergnd eu, ma v!zut oarecine "i mi-a dat trei bani, zicndu-mi: Priime"te acestea, Maic!; iar! eu priimindu-i, am cump!rat cu dn"ii trei pini. $i am ntrebat pre vnz!torul de pine: Carea este calea spre Iordan? $i n"tiin#ndu-m! de poarta cet!#ii carea este spre aceea parte, am ie"it "i am sfr"it ziua aceea n c!l!torie. Al treilea ceas din zi era cnd mam nvrednicit a vedea Cinstita "i Sfnta Cruce a lui Hristos, "i soarele acum spre apus plecndu-se, am ajuns la Biserica Sfntului Ioan Botez!torul, carea era aproape de Iordan, ntru carea nchinndum!, ndat! mam pogort n Iordan, "i sp!lndu-mi din sfintele acelea ape minile "i fa#a, am mers iar!"i n biseric!, mam mp!rt!"it cu preacinstitele "i de via#! f!c!toarele Taine ale lui Hristos, "i dupre aceasta am mncat jum!tate dintro pine "i am b!ut din apele Iordanului, "i pre p!mnt mam odihnit n noaptea aceea. $i a doua zi diminea#a aflnd acol o luntre mic!, am trecut de ceast! parte de Iordan, "i iar!"i mam rugat pov!#uitoarei mele, de Dumnezeu N!sc!toarei, s! m! c!l!uzeasc! unde i este cu bun! pl!cere. Deci am venit n pustiul acesta, "i de atuncea "i pn! ast!zi mam ndep!rtat fugind, "i aicea mam s!l!"luit, a"teptnd pre Dumnezeu, Cel ce m! mntuie"te de pu#in!tatea sufletului "i de vifor, pre ceea ce m! ntorc c!tre Dnsul. Iar! Zosima a zis c!tre dnsa: C#i ani ai, doamna mea, de cnd l!cue"ti n pustia aceasta? Iar! ea a r!spuns: Socot c! snt patruzeci "i "apte de ani de cnd am ie"it din sfnta cetate. Iar! Zosima i-a zis: $i ce afli spre hran!, doamna mea? Iar! ea a zis: Acele dou! pini "i jum!tate le-am adus trecnd Iordanul, carile pre ncet uscndu-se sau mpietrit, din carile cte pu#in n c#iva ani gustnd, le-am sfr"it. $i i-a zis Zosima: Dar cum f!r! primejdie ai suferit atta vreme, nici o schimbare protivnic! turburndu-te pre tine? R!spuns-a aceea: Mai ntrebat acum, Avva Zosima, ceva de care m! sp!imntez s!-#i spun; pentru c! de-mi voiu aduce aminte de attea sup!r!ri "i nevoi, pre carile le-am suferit, "i de gndurile cele cumplite carile mau turburat, m! tem nu cumva iar!"i de dnsele s! m! cuprinz. Iar!"i a zis c!tre dnsa Zosima: S! nu la"i nimic, o, St!pna mea, care s! nu-mi spui mie, pentru c! o dat! de aceasta te-am ntrebat pre tine, ca adec! toate cu deam!runtul s! mi ar!#i. Iar ea a zis c!tre dnsul: Crede-m! Avva Zosima, c! "aptesprezece ani am petrecut n pustia aceasta, luptndu-m! ca cu ni"te hiare cumplite, cu ale mele nebune"ti pofte. C!ci cnd ncepeam s! gust hran!, mi venea dor de carne "i de pe"te, de care aveam eu n Egipt, nc! doream "i de b!utura vinului, pentru c! mult vin beam n lume fiind, iar aicea "i ap! nicidecum avnd, cumplit m! ardeam de sete, "i cu anevoie r!bdam. Mi se f!cea nc! dor de cntece lume"ti, carile foarte m! turburau "i cu carile m! deprinsesem. Atuncea ndat! l!cr!mnd, "i n piept b!tndu-m!, mi aduceam aminte de f!g!duin#ele, carile am f!cut, cnd am ie"it la pustia aceasta, "i m! f!ceam cu gndul naintea icoanei Preacuratei de Dumnezeu N!sc!toarei, chez!"uitoarei mele, "i naintea ei plngeam, rugndu-o ca s! goneasc! dela mine acele gnduri ce a"a mi turburau tic!losul meu suflet. Iar! dupre ce deajuns plngeam, "i n piept cu osrdie m! b!team, atuncea vedeam o lumin! carea de pretutindenea m! str!lucea, "i sim#eam o alinare carea m! scotea din ntreite valuri. Iar! gndurile carile iar!"i m! mpingeau spre p!cat, cum #i le voiu spune, p!rinte? Iart!-m!! Pentru c! foc se aprindea nl!untrul inimii mele ceii p!tima"e, "i de pretutindenea m! ardea, "i spre pofta amestec!rii m! silea. Iar! cnd mi venea un gnd ca acesta, m! aruncam la p!mnt "i cu lacr!mi m! udam, socotind c! stau naintea chez!"uitoarei mele, carea mi judeca c!lcarea mea de a"ez!mnt; "i nu m! sculam dela p!mnt ziua "i noaptea, pn! ce lumina acea dulce mi str!lucea mie "i gonea gndurile cele ce m! turburau. A"a am s!vr"it "aptesprezece ani, p!timind nenum!rate nevoi. Iar! de atuncea pn! ast!zi ajut!toarea mea ntru toate, de Dumnezeu N!sc!toarea, la toate ca de mn! m! pov!#uie"te.

$i a zis Zosima c!tre dnsa: Dar nai mai avut trebuin#! dupre aceea de hran! sau de mbr!c!minte? Iar ea a r!spuns: Pinile acelea sfr"indu-le n "aptesprezece ani, dupre aceea m! hr!neam cu verde#urile ce se afl! n pustia aceasta; iar mbr!c!mintea pre carea o am avut trecnd Iordanul, nvechindu-se sa stricat, "i mult! nevoie de ger "i de ar"i#! am r!bdat, cu ar"i#a arzndu-m!, "i cu gerul nghe#ndu-m! "i tremurnd, ct de multe ori c!znd la p!mnt, z!ceam cu totul nemi"cat!, cu multe "i de multe feluri de nevoi, "i cu ispite f!r! de num!r luptndu-m!. Iar! de atuncea "i pn! ast!zi puterea lui Dumnezeu cea n multe chipuri, a p!zit p!c!tosul meu suflet "i pre smeritul trup. Pentru c! gndind numai din ce feluri de r!ut!#i mau sc!pat Domnul, hran! nempu#inat! mi c"tigam cu n!dejdea mntuirii mele; c! m! hr!nesc "i m! acoper cu cuvntul lui Dumnezeu, carele cuprinde toate: c! nu numai cu pinea va tr!i omul. $i c#i nu aveau acoper!mnt, n piatr! sau mbr!cat, pre ct timp sau dezbr!cat de mbr!c!mintea p!catului. Auzind Zosima c! "i de cuvinte din Scriptur! pomene"te, dela Moisi "i dela Proroci "i din cartea Psalmilor, a zis c!tre dnsa: Dar Psalmi "i alte Scripturi nv!#at-ai, St!pn!? Iar ea auzind aceasta, a zmbit "i a zis c!tre dnsul: Crede-m!, omule, c! nam v!zut alt om de cnd am trecut Iordanul, f!r! numai fa#a ta ast!zi, "i nici hiar!, nici alt! jivin! am v!zut; iar! carte niciodat! nu mam nv!#at, nici pre altul cetind sau cntnd nu am auzit. Ci cuvntul lui Dumnezeu cel viu "i lucr!tor nva#! pre om cuno"tin#a. Pn! aicea este sfr"itul povestirii ceii pentru mine. Deci acum juru-te pre tine cu ntruparea Cuvntului lui Dumnezeu, s! te rogi pentru mine, p!c!toasa. Acestea zicnd aceea, "i cuvntul sfr"indu, sa pornit b!trnul s! i se nchine "i cu lacr!mi a strigat: Binecuvntat este Dumnezeu, Cel ce face lucruri mari "i nfrico"ate, sl!vite "i minunate "i negr!ite, c!rora nu este num!r! Binecuvntat este Dumnezeu, cel ce mi-au ar!tat mie cte d!ruie"te celor ce se tem de El! Cu adev!rat nu p!r!se"ti pre cei ce caut! pre tine, Doamne! Iar ea apucnd pre b!trnul, nu la l!sat s! se nchine ei, "i a zis c!tre dnsul: Acestea toate carile ai auzit, P!rinte, juru-te pre tine cu Iisus Hristos, Dumnezeu Mntuitorul nostru, ca nim!nuia s! nu le spui, pn! ce Dumnezeu m! va lua de pre p!mnt. Iar acum du-te cu pace, "i n anul viitor iar! m! vei vedea, p!zindu-ne Dumnezeescul har. ns! s! faci, pentru Domnul, aceasta carea acum #i voiu spune #ie, rugndu-m!: n postul anului viitor s! nu treci Iordanul, precum va#i obicinuit a face n Monastire. Iar! Zosima se minun! auzind, c! "i rnduiala Monastirii i-a spus; "i nimic alt nu gr!ia, f!r! numai: Slav! lui Dumnezeu, Celui ce au dat attea de mari daruri celor ce-l iubesc pre El! Iar aceea a zis lui: S! r!mi dar, precum #i gr!esc #ie, Avva, n Monastire; c! de ai "i voi s! ie"i, nu-#i va fi cu putin#!. Iar n Sfnta "i Marea Joi, n seara Cinii ceii de Tain! a lui Hristos, s! iai din f!c!torul de via#! Trup "i Snge al lui Hristos, Dumnezeului nostru, ntrun vas sfnt, vrednic de o Tain! ca aceasta, "i s!-mi aduci "i s! m! a"tep#i pre mine de ceea parte de Iordan, carea este aproape de l!cuin#a lumeasc!, ca venind s! m! mp!rt!"esc cu darurile cele de via#! f!c!toare; pentru c! de cnd mam mp!rt!"it cu dnsele n Biserica Merg!torului-nainte, mai nainte de a trece Iordanul, pn! acum sfin#enia aceea nu o am c"tigat. Iar! acum cu osrdie o doresc, "i m! rog #ie, ca s! nu treci cu vederea rug!ciunea mea, ci cu adev!rat s!-mi aduci mie acele f!c!toare de via#! Dumnezee"ti Taine, n ceasul ntru carele Domnul au f!cut p!rta"i Cinei ceii Dumnezee"ti pre Ucenicii S!i. Iar! lui Ioan, igumenul Monastirii n carea l!cuie"ti, s!-i spui s!-"i ia aminte de sine"i "i de turma sa; pentru c! oarecari lucruri se fac acol, c!rora le trebuie ndreptare. ns! voiesc nu acum s!-i spui lui aceea, ci cnd Domnul #i va porunci #ie. Acestea zicndu-le, "i rug!ciune pentru sine"i dela Stare#ul cernd, sa dep!rtat ntru cea mai dinl!untru pustie. Iar! Zosima sa nchinat pn! la p!mnt "i a s!rutat locul unde au st!tut urmele picioarelor ei, dnd laud! lui Dumnezeu, "i sa ntors l!udnd "i binecuvntnd pre Hristos, Dumnezeul nostru. $i trecnd pustia aceea, a mers n Monastire, n ziua ntru carea se obicinuise a se ntoarce fra#ii cei ce petreceau ntrnsa, "i ntru acel an le-a t!cut pre toate, nendr!znind s! spuie nim!nui cele ce v!zuse. Iar ntru sine"i se ruga lui Dumnezeu ca s!-i arate lui iar!"i fa#a cea dorit!; "i se mhnea "i se ntrista, gndind la lungimea anului, c!ci ar fi voit s! fie numai o zi anul acela, de ar fi fost cu putin#!. Iar! cnd sa apropiat ntia Duminec! a sfntului marelui Post, ndat! dupre obiceiul "i rnduiala Monastirii, f!cnd rug!ciune ceilal#i to#i fra#ii, cntnd au ie"it n pustie, iar! Zosima, bolnav fiind, nevoie a fost ca, oprindu-se, s! r!mie n Monastire. $i "i-a adus aminte acela de Cuvioasa ce i-a zis, c! "i vrnd tu s! ie"i din Monastire, nu-#i va fi cu putin#!. Dar nu dupre multe zile sculndu-se din boal!, petrecea n Monastire. Iar! dupre ce sau ntors fra#ii "i sa apropiat seara Cinei ceii de Tain! a lui Hristos, a f!cut Zosima ceea ce i se poruncise. A pus ntrun p!har mic din preacuratul Trup "i Snge al lui Hristos, Dumnezeului nostru, a pus ntro co"ni#! "i pu#ine smochine uscate, finice "i pu#in! linte muiat! n ap!, "i sa dus ntro sear! foarte trziu "i a "ezut pre malul Iordanului, a"teptnd pre Cuvioasa. $i z!bovindu-se Sfnta, Zosima na dormitat, ci cu neabatere privea spre pustie, a"teptnd ca s! vaz! pre cea cu osrdie dorit!. $i gr!ia ntru sine"i Stare#ul: Au doar! nu cumva nevrednicia mea o a oprit s! vie? Sau viind, "i neaflndu-m!, sa ntors? $i a"a cugetnd, a suspinat "i a l!cr!mat, "i ochii la Ceriu ridicndu-"i, se ruga lui Dumnezeu, gr!ind: Nu m! lipsi pre mine, St!pne, ca s! v!z iar!"i fa#a aceea pre carea a o vedea mai nvrednicit; ca s! nu m! duc de"ert, purtndu-mi p!catele mele, spre mustrarea mea. A"a cu lacr!mi rugndu-se, a trecut la alt! gndire, zicnd ntru sine"i: Dar! ce va fi, de va "i veni, c! luntre nu este, "i cum va trece Iordanul, "i la mine, nevrednicul, cum va

veni? Vai de nevrednicia mea! Vai mie, cine ma f!cut s! m! lipsesc de un bine ca acesta! A"a gndind b!trnul, iat! Cuvioasa a venit "i a st!tut de ceea parte de ru de unde venea. Iar! Zosima sa sculat, bucurndu-se "i veselindu-se "i sl!vind pre Dumnezeu. Ci nc! cu gndul se lupta, cum c! nu va putea aceea s! treac! Iordanul. $i o a v!zut pre ea nsemnnd Iordanul cu semnul Crucii, "i o dat! cu acea nsemnare sa suit sfnta pre ap!, "i umblnd pre deasupra apei, venea la dnsul. Iar acela a vrut s! se nchine ei, ci aceea l-a oprit cnd c!l!toria nc! pre ap!, zicndu-i: Ce faci, Avva, Preot fiind, "i purtnd dumnezee"tile Taine? Iar el a ascultat-o, "i pogorndu-se ea de pre ap!, a zis c!tre b!trnul: Blagoslove"te, p!rinte, blagoslove"te! Iar el r!spunznd cu cutremur, a zis: Cu adev!rat, Dumnezeu nemincinos este, Cel ce au f!g!duit ca s! asemeneze lui pre aceia carii se cur!#esc pre sine"i dupre putere. Slav! #ie, Hristoase Dumnezeul nostru, Cel ce mi-ai ar!tat prin roaba ta aceasta, ct snt de departe dela m!sura des!vr"irii! Aceasta zicnd, l-a rugat aceea ca s!-i ceteasc! Simvolul sfintei credin#e: Crez ntru unul Dumnezeu, "i rug!ciunea Domnului: Tat!l nostru carele e"ti n Ceruri. $i sfr"indu-se rug!ciunea, sa mp!rt!"it Sfnta cu preacuratele "i de via#! f!c!toarele lui Hristos Taine, "i dupre obiceiu a s!rutat pre b!trnul. Dupre aceea, ridicndu-"i minile la cer, a suspinat, a l!cr!mat "i a strigat: Acum sloboze"te pre roaba ta, St!pne, dupre graiul t!u n pace, c! v!zur! ochii mei mntuirea ta. $i a zis c!tre b!trnul: Iart!m!, Avva Zosima, nc! "i alt! dorire a mea s! pline"ti: Mergi acum la Monastirea ta, cu pacea lui Dumnezeu p!zindu-te, iar n anul viitor, s! vii iar!"i la acela"i pr!u, unde ntiu cu tine am vorovit; s! vii dar, s! vii pentru Domnul, "i iar!"i m! vei vedea pre mine, precum va voi Domnul. Iar el a zis c!tre dnsa: A" fi voit, de ar fi fost cu putin#!, n urma ta s! umblu "i s! v!d cinstit! fa#a ta; ci m! rog s! faci ceea ce voiu cere dela tine eu, b!trnul: Gust! pu#in din hrana pre carea o am adus aicea. $i aceasta zicnd, i-a ar!tat ei cele ce, adusese n co"ni#!. Iar ea cu vrfurile degetelor atingndu-se de linte, "i ca trei gr!un#e lund, la gura sa le-a adus "i a zis: Destul este aceasta darului celui duhovnicesc, care p!ze"te firea sufletului nespurcat!. $i iar!"i a zis c!tre b!trnul: Roag!-te Domnului pentru mine, p!rinte al meu, roag!-te, aducndu-#i aminte totdeauna de a mea tic!lo"ie. Iar el sa nchinat naintea picioarelor ei "i o poftea s! se roage lui Dumnezeu pentru Biserici "i pentru mp!ra#i "i pentru dnsul. $i aceasta cerndu-o cu lacr!mi, o a l!sat s! se duc!, singur suspinnd "i tnguindu-se; pentru c! nu ndr!znea s! o opreasc! pre ea mai mult, c! de ar fi "i voit, neoprit! era. Iar aceea iar!"i nsemnnd Iordanul, a trecut pre deasupra apei, ca "i mai nainte; iar! b!trnul sa ntors, cuprins de bucurie "i de fric!, "i se def!ima pre sine, "i-i era jale, c! nu "tia numele Cuvioasei; n!d!jduia ns! s! o c"tige aceasta n anul viitor. Trecnd anul, a mers Zosima iar!"i n pustie, toate plinindu-le dupre obiceiu, "i alerga spre acea prealuminat! vedenie. $i trecnd lungimea pustiei "i ajungnd la oarecari semne carile i ar!tau locul cel c!utat, privea n dreapta "i n stnga, "i n toate p!r#ile c!uta cu ochii, ca un vn!tor preaiscusit, unde "i-ar fi putut c"tiga vnatul cel pl!cut. Iar! dupre ce de nic!iri na v!zut a"a ceva mi"cndu-se, a nceput a se uda pre sine"i cu lacr!mile, "i ridicndu-"i la Cer ochii, se ruga lui Dumnezeu, zicnd: Arat!-mi, Doamne, comoara ta cea nefurat!, pre carea n pustia aceasta o ai ascuns! Arat!-mi, rogum!, pre ngerul cel n trup, c!reia a se asem!na nu este vrednic! toat! lumea. A"a rugndu-se, a ajuns la locul pre care prul acela l nsemna, "i stnd pre marginea aceluia, a v!zut pre partea ce era spre r!s!rit pre Cuvioasa moart! z!cnd, cu minile strnse precum se c!dea "i cu fa#a ntoars! spre r!s!rit. Spre carea alergnd, picioarele fericitei cu lacr!mile sale le-a sp!lat, pentru c! na ndr!znit a se atinge de vreo alt! parte a trupului. $i plngnd mult, "i Psalmii cei cuviincio"i la trebuin#a vremii aceleia cetindu-i, a f!cut rug!ciunea cea de ngropare, "i zicea ntru sine"i: Oare ngropa-voiu trupul Cuvioasei, sau doar! nu-i va fi pl!cut fericitei un lucru ca acesta? $i acestea n gndul s!u socotindu-le, a v!zut lng! capul ei pre p!mnt nchipuit! scrisoarea aceasta: ngroap!, Avva Zosima, la acest loc trupul smeritei Mariei. D! #!rna #!rnei, "i te roag! Domnului pentru mine, ceea ce am r!posat n luna lui Farmutie eghiptene"te, iar! grece"te Aprilie ntiu, n chiar noaptea mntuitoarelor Patimi ale lui Hristos, dupre mp!rt!"irea Dumnezee"tii Cinei ceii de Tain!. Aceast! scrisoare cetindu-o b!trnul, mai ntiu gndea, cine este cel ce a scris? Pentru c! ea, precum zicea, nu "tia carte. ns! sa bucurat foarte, c! sa n"tiin#at de numele Cuvioasei. $i a cunoscut c! Cuvioasa cnd sa mp!rt!"it lng! Iordan cu Dumnezee"tile Taine, ndat! la locul acela sa luat, unde sa "i prist!vit; "i unde el a c!l!torit calea cea de dou!sprezece zile ostenindu-se, acol M!ria ntrun ceas a trecut, "i ndat! c!tre Dumnezeu sa dus. Atunci b!trnul, l!udnd pre Dumnezeu, "i cu lacr!mile udnd p!mntul "i trupul Cuvioasei, a zis ntru sine"i: Vremea este, o, b!trnule Zosima, ca cea poruncit! #ie s! o s!vr"e"ti; ci cum vei s!pa, tic!loase, neavnd nimic n mini? $i aceasta zicnd, a v!zut nu departe un lemni"or mic aruncat n pustie, pre carele lundu-l, a nceput a s!pa cu dnsul. ns! uscat fiind p!mntul, nicidecum nu asculta pre b!trnul cel ce se ostenea, carele s!pa udndu-se cu sudorile "i nimic nu putea s! sporeasc!. $i suspinnd foarte dintru adncul sufletului, a v!zut un leu mare stnd lng! trupul Cuvioasei M!riei "i lingndu-i picioarele. Deodat! sa cutremurat, temndu-se de acea hiar!, iar! mai apoi aducndu-"i aminte de ceea ce zisese fericita, c! adec! niciodat! hiar! nu a v!zut, "i nsemnndu-se cu semnul crucii, a crezut c! nev!t!mat se va p!zi cu puterea celeia ce

z!cea. Leul a nceput a se apropia cu lini"te de b!trnul, cucerindu-se cu semnele lui, ca cum i sar nchina. Iar! Zosima a zis c!tre leu: De vreme ce, o, hiar!, aceast! mare Cuvioas! mi-a poruncit s!-i ngrop trupul, "i eu snt b!trn "i nu pot s!-i sap groap!, neavnd nici unealt! spre trebuin#a s!patului "i fiind ntru atta dep!rtare dela Monastire, nu pot degrab s! m! ntorc "i s! o aduc pre ea; deci sap! tu cu unghiile tale, ca s! d!m p!mntului trupul Cuvioasei. $i ndat! auzind leul cuvntul acesta, a s!pat groap! cu picioarele cele dinainte, pre ct destul era ca s! acopere pre ceea ce se ngropa. Deci, iar!"i b!trnul sp!lnd cu lacr!mi picioarele Cuvioasei, "i mult rugndu-se ei ca pentru to#i s! se roage, a acoperit trupul ei cu p!mnt. Dupre aceea sau dus amndoi, leul adec! n pustia cea mai din l!untru, ca o oaie cu lini"te sa desp!r#it, iar! Zosima ntru ale sale sa ntors, binecuvntnd "i l!udnd pre Hristos, Dumnezeul nostru. $i mergnd n Monastirea aceea, a spus tuturor monahilor pentru Cuvioasa aceasta Maria, neascunznd nimic din cele ce a v!zut "i din cele ce a auzit dela dnsa; nct to#i cei ce au auzit sl!virile lui Dumnezeu sau minunat, "i cu fric! "i cu credin#! "i cu dragoste au nceput a-i face pomenire "i a cinsti ziua mut!rii Cuvioasei Mariei. Iar Ioan igumenul a aflat oarecari lucruri n Monastire c!rora le trebuia ndreptare, dupre cuvntul Cuvioasei, "i pre acestea cu ajutorul lui Dumnezeu le-a ndreptat. Iar! Zosima, petrecnd cu dumnezeiasca pl!cere, cnd era aproape de o sut! de ani "i-a sfr"it ntru acea Monastire via#a cea vremelnic! "i sa dus spre cea vecinic! c!tre Domnul. $i a r!mas monahilor Monastirii aceleia nescris acol cuvntul acesta pentru Cuvioasa aceasta Maria, carele dupre auzire, unii dela al#ii l gr!iau, "i spre folosul de ob"te puneau nainte povestirea aceasta la cei ce ascultau, iar n scris nu se afla. Eu ns!, zice Sfntul Sofronie, pre acea nescris! priimindu-o, o dau n scris. Dac! ns! al#ii vor fi scris via#a Cuvioasei acesteia, mai bine "tiindu-o, aceasta na venit nc! la a mea "tiin#!. ns! "i eu pre ct am putut, dupre puterea mea am scris, nimic mai mult pre#uind dect adev!rata povestire. Iar! Dumnezeu, Cel ce face preaminunate minuni "i r!spl!te"te cu mari d!ruiri celor ce cu credin#! scap! la Dnsul, Acela s! dea plat! celor ce vor c"tiga folos din cetirea "i ascultarea acestei povestiri; asemenea "i celui ce sa silit s! dea povestirea aceasta n scris, "i s!-i nvredniceasc! pre to#i p!r#ii ceii bune a fericitei Mariei, mpreun! cu to#i cei ce cu cugetarea de Dumnezeu "i cu ostenelele bine au pl!cut lui din veac. S! d!m "i noi slav! lui Dumnezeu "i s! ne rug!m mp!ratului celui vecinic, ca "i pre noi s! ne nvredniceasc! s! afl!m mil! n ziua Judec!#ii, ntru Hristos Iisus, Domnul nostru, c!ruia se cuvine toat! slava, cinstea, puterea "i nchin!ciunea, mpreun! "i Tat!lui, "i preasfntului "i de via#! f!c!torului Duh, acum "i pururea "i n vecii vecilor. Amin.