PASII

Transform rii A

Un preot ortodox
vorbeste despre Cei 12 Paşi
de
P rintele Meletios Webber

Traducere din limba englez şi note

Nicoleta Amariei şi Claudia Varga

Editura Kolos
Iaşi – 2008
Paşii Transform rii
Un preot ortodox vorbeşte despre cei Doisprezece Paşi
Copyright © 2008 de Pr. Meletios (Peter H.) Webber
© Toate drepturile rezervate

Publicat de Funda ia „Solidaritate şi Speran ”

Str. Costachi Negri nr. 48, cod 700071, Iaşi – România, tel. 0040 232-
220.548, www.fundatia.mmb.ro

Designer copert si ingrijitor de editie: Pr. Iulian Negru – Iaşi

Ilustra ia de pe coperta principal reprezint Parabola Fiului Risipitor

Tehnoredactare computerizata: Nicoleta Amariei şi Claudia Varga

Corector text şi note editor: Echipa Centrului „Sf. Nicolae” din cadrul Funda iei
„Solidaritate şi Speran ” – Iaşi şi Floyd Frantz, director al Centrului „Sf.
Dimitrie” – Cluj (www.stdimitrie.org) si misionar al O.C.M.C. în România

Note teologice: Pr. dr. C lin Popovici – Cluj

Tip rit la Kolos-Group – Iaşi

Tel. 0232 261555

ISBN: 978-973-1810-12-6

Citatele scripturistice sunt dupã Editia Sfintei Scripturi,

apărută la Editura Institutului Biblic şi de Misiune
al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1988
 CUPRINS
Cuvânt Înainte ... / 5
Prefa la edi ia în limba român / 7
Introducere ... / 11

PARTEA I
Problematica Adic iilor şi o Analiz a Celor 12 Paşi

Capitolul 1
Introducere în cei Doisprezece Paşi ... / 17

Capitolul 2
Alcoolicul activ – Imaginea umanit ii în ruin ... / 33

Capitolul 3
Via a în A.A., Via a în Recuperare ... / 50

Capitolul 4
Anonimatul, Adic iile, Negarea şi Controlul ... / 67

Capitolul 5
Spiritualitatea şi Religia ... / 78

Capitolul 6
Cei Doisprezece Paşi şi Via a Bisericii ... / 86

PARTEA a II-a
Cei 12 Paşi

Capitolul 7
Din adâncuri ... / 101

Capitolul 8
Cred, Doamne! Ajutǎ necredin ei mele! ... / 114

Capitolul 9
Predarea în grija Lui Dumnezeu ... / 122

Capitolul 10
Por ile c in ei ... / 129

Capitolul 11
Preg tirea pentru schimbare ... / 141

Capitolul 12
Îndreptarea greşelilor ... / 153
 Capitolul 13
P strarea cur eniei ... / 160

Capitolul 14
Ajungând s Îl cunoaştem pe Dumnezeu ... / 165

Capitolul 15
R spândirea veştilor bune ... / 175

Capitolul 16
Sloganuri şi proverbe ... / 185

Capitolul 17
Dup Paşi? ... / 193

ANEXA A
Cei Doisprezece Paşi pentru uzul general ... / 199
ANEXA B
Cele Dou sprezece Tradi ii ale Alcoolicilor Anonimi ... / 200

Postfa ... / 203

Note teologice / 211

 CUVÂNT ÎNAINTE

Sunt cu adev rat recunosc tor s am ocazia de a v recomanda

aceast carte a Pr. Meletios, pre iosul meu prieten de mai bine de treizeci de
ani. Cartea mi-a ar tat multe lucruri despre Comunitatea Alcoolicilor Anonimi
– cu care, personal, nu am intrat în contact –, precum şi multe alte lucruri
despre mine însumi. Din câte ştiu, e pentru prima dat când o astfel de carte
a fost scris de un preot ortodox.
Pr. Meletios ofer un r spuns conving tor unei întreb ri frecvent
adresat . Se pune întrebarea dac un creştin ortodox poate s caute ajutor în
AA în acelaşi timp în care îi r mâne pe deplin loial bisericii? Nu ar trebui mai
degrab s ne punem încrederea în Tainele Spovedaniei, Mirungerii
(Evchelaion) şi Sfintei Împ rt şanii, precum şi în sfatul şi rug ciunile
duhovnicului nostru? De ce s c ut m ajutor în alt parte? Înseamn asta o
lips de credin ? R spunsul Pr. Meletios – şi eu sunt de acord cu el – este
c apartenen a la AA nu contrazice şi nu minimalizeaz cu nimic apartenen a
la biseric . E destul de simplu. Cele dou nu sunt rivale, nu sunt în
competi ie; AA-ul nu pretinde c este o biseric sau o religie. Aşa cum
subliniaz şi Pr. Meletios, cei Doisprezece Paşi „nu vor înlocui niciodat
Evanghelia ca şi chemare a lui Hristos”. Întâlnirile AA-ului nu sunt în nici un
fel un substitut pentru participarea la via a liturgic a Bisericii.
Apartenen a la AA nu ne va face s fim mai pu in ortodocşi, sau mai
pu in catolici, sau mai pu in orice altceva suntem. Ce poate s fac AA-ul – ce
a f cut de fapt pentru nenum ra i credincioşi creştini – e c le d posibilitatea
de a-şi tr i pe deplin credin a şi de a experimenta puterea Tainelor într-un
mod pe care altfel nu l-ar fi crezut posibil. Pentru c din nou, şi din nou,
aceasta a fost experien a a multe mii, dac nu milioane de oameni care s-au
adresat AA-ului: func ionează. Amestecul s u aparte de spiritualitate şi
pragmatism s-a dovedit remarcabil de eficient în lumea contemporan . Îns
regulile AA-ului, deşi simple, cu siguran nu sunt uşoare.
Pr. Meletios ne atrage aten ia asupra unor puncte comune între AA şi
tradi ia ortodox . Şi eu am observat în special trei lucruri pe care AA-ul le are
în comun cu o carte c reia i-am devotat multe mii de ore ca şi traduc tor,
Filocalia. În felul ei specific, fiecare dintre acestea ne spune:
1. Trăieşte în prezent: „Iată acum vremea potrivită, iată acum ziua
mântuirii.” (2 Corinteni 6, 2). Putem lua decizii doar în momentul prezent şi
putem s Îl întâlnim pe Dumnezeu doar în momentul prezent. Aşa cum insist
membrii AA, „Fiecare zi la rândul ei”.

5
 2. Nimeni nu se mântuieşte singur: „Unul altuia ne suntem mădulare”
(Efeseni 4, 25). Dac Filocalia vorbeşte mai mult despre o paternitate şi o
maternitate spiritual , comunitatea AA-ului se bazeaz pe fraternitatea
spiritual . Îns principiul fundamental este acelaşi. Folosind cuvintele Pr.
Meletios, "ac iunea pretinde interac iunea”. Suntem t m dui i prin
împ rt şirea experien ei noastre unii cu ceilal i, prin ascultarea reciproc .
3. Depindem de o Putere superioară nouă înşine: „Fără Mine nu
pute i face nimic” (Ioan 15, 5). Sunt pu ine – dac sunt – din cuvintele lui
Hristos care s fie citate de Filocalie mai des decât aceasta. În orice situa ie
ne vom spune, folosind cuvintele Pr. Meletios, „Eu nu pot, Dumnezeu poate,
am s Îl las pe El”. Ca şi teologia ortodox , AA-ul gândeşte în termeni de
sinergie, de cooperare creativ între harul lui Dumnezeu şi libertatea uman .
Ceea ce face Dumnezeu este incomparabil mai m re decât ce facem noi,
îns implicarea activ a liberului nostru arbitru este esen ial . Pentru c , aşa
cum ne aminteşte Pr. Meletios, c in a (ca şi iertarea) nu e un sentiment, ci o
decizie.

Iat o carte care îi va ajuta pe mul i dintre cei care, din câte ştiu ei, nu
sunt alcoolici. Pentru c sunt multe feluri de dependen e dincolo de cea de
alcool, care dintre noi poate pretinde c e complet liber fa de toate
sl biciunile adictive? Este o carte smerit şi realist , plin de speran , care
st m rturie nesfârşitei r bd ri şi îndur ri a lui Dumnezeu. S o citim cu duhul
umilin ei şi cercet rii de sine, iar ea va vorbi inimilor şi voin ei noastre.

h Episcopul KALLISTOS de Diokleia

Sfânta M n stire Sf. Ioan Teologul
Patmos

6
 PREFA LA EDI IA ÎN LIMBA ROMÂN

Problema consumului excesiv de alcool a fost dezb tut şi s-a scris

despre ea înc de când a început omul s stoarc struguri pentru vin. În ziua
de azi, dependen a de droguri, pornografia pe internet, jocurile de noroc şi
alte comportamente adictive încep s fie tot mai prezente, chiar şi în iubita
noastr Românie. Cu toate acestea, sunt disponibile pu ine c r i eficiente în
limba român care s îi ajute pe oamenii care se confrunt cu aceste extrem
de dificile patimi s se ajute singuri. Ca şi consilier profesionist în recuperarea
din dependen e, şi ca şi creştin ortodox, lucrez în România de mai mult de opt
ani cu Biserica Ortodox , ajutând la ini ierea de centre şi programe de
recuperare pentru ajutarea alcoolicilor. Absen a literaturii de recuperare scris
în ‘limbajul Bisericii’ a reprezentat un obstacol însemnat în în elegerea de
c tre cler şi de c tre români în general a mesajului de baz al recuper rii, şi
anume c Dumnezeu poate şi îl va ajuta pe alcoolicul sau dependentul care
sufer înc , dac persoana în cauz e dispus s îşi schimbe via a şi s se
apropie de El.

Cartea vorbeşte despre una dintre cele mai de succes ‘sc ri

duhovniceşti’ folosite de milioane de alcoolici şi dependen i din toat lumea şi
de sute de aici din România pentru a-şi rezolva problema alcoolismului lor.
Aceast solu ie de bazeaz pe cei 12 paşi ai Alcoolicilor Anonimi. Succesul
AA-ului este de acum un lucru binecunoscut, existând în prezent peste
63.000 de grupuri înregistrate pe plan mondial şi mai mult de 3 milioane de
oameni care folosesc aceşti paşi în Statele Unite şi Canada. De departe, cea
mai mare parte a oamenilor care sunt ast zi în recuperare din dependen e au
folosit cei 12 paşi ai AA ca şi ‘program de recuperare’. Chiar şi în programele
profesioniste de tratament, primii cinci paşi ai acestui program sunt folosi i ca
şi platform de recuperare, deopotriv cu consilierea profesionist .

Ce trebuie s ne amintim noi, ca şi creştini ortodocşi, este c aceste

principii spirituale ne apar in, de fapt. Ele au existat în biserica noastr de
veacuri întregi, înc de la începutul creştinismului. Doar c noi nu le-am
folosit pentru a ne ajuta pe noi înşine şi pe fra ii sau surorile noastre care sunt
afecta i de alcoolism sau alte dependen e. Pr. Webber a ‘tradus’ pentru noi
aceşti paşi în contextul spiritualit ii ortodoxe, în limbajul propriei noastre

7
Biserici. El pune tratamentul alcoolismului şi dependen elor exact acolo unde
îi este locul, şi anume în spitalul Bisericii.

Atunci când citi i aceast carte e important s v aminti i c a fost

scris ini ial pentru comunitatea ortodox din Statele Unite. Cultura
american difer mult de a noastr , iar pentru publicarea ei în limba român
s-au f cut uşoare modific ri în traducere pentru clarificarea anumitor aspecte
şi pentru reliefarea unora mai semnificative pentru cultura noastr . Aceste
mici modific ri îns nu sunt substan iale, cartea fiind publicat în cea mai
mare parte în forma în care a fost scris de c tre Pr. Webber. Cred c va fi
un instrument extrem de util pentru orice preot sau mirean care e interesat de
problema dependen elor şi a programelor care folosesc spiritualitatea ca şi
metod principal de recuperare. Prin îndurarea lui Dumnezeu, fie s
ajungem cu to ii s în elegem mai bine aceast grea boal duhovniceasc a
dependen ei şi s o vedem într-o lumin nou prin prisma acestei c r i scrise
atât de bine şi de adecvat momentului.

Floyd Frantz, director al Centrului „Sf. Dimitrie” – Cluj

8
 Sf. Mc. Pantelimon

Biserica e un spital, Tainele sunt medicamente, iar

Sfintii care participa în viata lui Hristos sunt medici. Sf.
Pantelimon, un remarcabil sfânt tamaduitor, a vindecat de-a
lungul secolelor nenumarati barbati si femei.

Sfinte Mare Mucenice si tamaduitorule, Pantelimoane,

Mijloceste pentru noi înaintea milostivului Dumnezeu
Pentru iertarea pacatelor noastre.
 Introducere

Cei Doisprezece Paşi

şi folosirea lor

ACEAST CARTE ARE DOU OBIECTIVE DE BAZ : primul

este cel de a explora cei Doisprezece Paşi ai Comunit ii Alcoolicilor
Anonimi, de a le explica celor care nu sunt familiariza i cu aceştia şi
de a ar ta de ce sunt Paşii importan i în a ajuta pe cineva s se
recupereze din alcoolism (şi din alte dependen e) [n. tr. – termenii de
‘adic ie’ şi ‘dependen ă’ sunt folosi i deopotriv , cu un în eles
asem n tor].
Al doilea scop al acestei c r i este de a prezenta cei
Doisprezece Paşi în aşa fel încât membrii Bisericii Ortodoxe s
descopere în ei o resurs valoroas pentru propria dezvoltare
spiritual şi s decid s îi foloseasc . Mai mult, sper ca şi membrii
altor confesiuni creştine s g seasc acest material de folos în
c l toria lor spiritual , chiar dac cele mai multe aspecte abordate vor
fi ilustrate prin exemple din via a Bisericii Ortodoxe.

h h h h h h h

Sunt mul i oameni care cunosc (sau au auzit) pe cineva care este
membru al Alcoolicilor Anonimi1 sau al uneia dintre numeroasele
grupuri (“Comunit i”) care folosesc cei Doisprezece Paşi ai
Alcoolicilor Anonimi ca şi baz a programului lor de recuperare.
Privind lupta şi succesele unei persoane aflate în recuperare, cineva
din afar ar putea avea multe întreb ri despre ce anume se întâmpl
şi despre ce încearc , de fapt, s fac respectiva persoan . În plus,

1
Textul original al celor Doisprezece Paşi poate fi g sit la pag. 19-20. O form
uşor modificat a Paşilor care poate fi folosit în orice situa ii, se g seşte în Anexa
A, pag. 199.

11
mul i oameni au auzit despre cei Doisprezece Paşi şi totuşi nu ştiu
prea multe despre con inutul lor, aşa cum sunt oameni care recunosc
cele Zece Porunci f r a fi siguri despre semnifica ia lor.
Aceast carte încearc s explice procesul recuper rii din adic ie
în termeni care ar trebui s le fie familiari membrilor Bisericii
Ortodoxe, dar şi membrilor altor confesiuni.
Exist o pozi ie puternic adoptat de exper ii din multe domenii2,
cum c cei care practic cei Doisprezece Paşi pentru dependen a de o
anumit substan sau comportament sunt implica i în singura activitate
care le d speran e de recuperare. Astfel de oameni beneficiaz de un
anturaj care, cel pu in în elege de ce anume fac ei ceea ce fac.
Alcoolicii sunt dependen i de alcool, iar situa ia lor e, în general,
evident pentru cei care îi cunosc. Unii sunt dependen i de alte
substan e, iar al ii sunt dependen i de comportamente periculoase
sau anti-sociale. Deşi anumite adic ii sunt dificil de detectat, fiecare
dintre ele poate s fie la fel de devastatoare ca şi cea mai avansat
form de alcoolism.
Adic ia, fa de o substan sau fa de un comportament este un
fenomen atât de obişnuit în lumea modern încât, deseori, este
necesar abordarea sa înainte de a adopta alte forme, mai
tradi ionale, de educa ie spiritual . Aşa cum oamenii care sufer de
tulbur ri maniaco-depresive trebuie s îşi stabilizeze mai întâi
schimb rile de dispozi ie înainte de a putea folosi eficient alte forme
de tratament, şi dependen ii trebuie s îşi abordeze mai întâi adic ia
înainte de a putea profita de alte metode tradi ionale de creştere
spiritual . De fapt, folosirea metodelor tradi ionale de evolu ie
spiritual în cazul dependen ilor de droguri sau alcool este, de obicei,
ineficient şi poate s fac mai mult r u decât bine.
E posibil ca fiecare om în via , mai ales dac tr ieşte într-o
oarecare bun stare, s fie afectat de adic ie într-o form sau alta.
Teoretic, ar fi benefic pentru cât mai mul i oameni s aib m car

2
Multe materiale ce con in statistici şi informa ii despre alcool pot fi ob inute de la
National Council on Alcoholism and Drug Dependence (web-site:
http://www.ncadd.org)

12
câteva informa ii despre cei Doisprezece Paşi şi despre modul în care
func ioneaz aceştia.
Pân nu demult, Biserica Ortodox era “acas ” şi se restrângea
în mare parte la Grecia, Orientul Mijlociu şi dincolo de acesta. Cei
Doisprezece Paşi sunt rezultatul unei culturi spirituale americane,
respectiv a uneia (n.tr. preponderent) protestante. Îns , la o
examinare mai atent , se poate vedea c cele dou tradi ii au destul
de multe în comun. De vreme ce Biserica şi Comunitatea Alcoolicilor
Anonimi (“A.A.”) nu sunt în nici un fel în competi ie una cu cealalt ,
sper c prezentând planul de recuperare al Alcoolicilor Anonimi
cititorul va afla mai multe despre acest aspect important al vie ii
moderne, şi va ajunge la o în elegere mai profund a propriei tradi ii
religioase. Se poate întâmpla ca şi o scurt privire asupra Paşilor s
fie suficient pentru a încuraja o persoan s tr iasc credin a
ortodox cu o în elegere şi o perspectiv mai clar .
Mai mult, de vreme ce se poate ar ta c fiecare dintre cei
Doisprezece Paşi con ine elemente din gândirea şi experien a Sfintei
Scripturi şi din via a de rug ciune a Bisericii Ortodoxe, sper s
demonstrez c e posibil ca un creştin ortodox – şi nu numai – s
încorporeze aceşti Paşi în propria sa via , pentru a-şi adânci experien a
spiritual .
Pentru a servi scopului acestei c r i, temele celor Doisprezece Paşi
sunt folosite într-o relativ izolare fa de istoria dezvolt rii lor3. Cei care
vor dori s afle mai multe despre gândirea din spatele Paşilor sunt
îndruma i c tre dou scrieri majore ale autorului acestora: unul este în
capitolele cinci, şase şi şapte din “Alcoolicii Anonimi” (“Cartea Mare” înc
de la începuturile Comunit ii), iar altul în prima parte a c r ii
“Doisprezece Paşi şi Dou sprezece Tradi ii” (deseori numit scurt
“Doişpe şi Doişpe”). Ambele au fost scrise de unul dintre co-fondatorii
Alcoolicilor Anonimi, cunoscut în Comunitate ca Bill W.
Pentru cineva care citeşte aceast carte şi crede c este sau se
teme c ar putea fi alcoolic, cea mai bun speran de recuperare ar

3
Pentru o revizuire detaliat şi relevant a Istoriei Alcoolicilor Anonimi, vezi A.A.
The Story de Ernest Kurtz, Harper/Hazelden, 1988. Aceast carte a fost publicat
anterior cu titlul „Not-God: A History of Alcoholics Anonymous”)

13
fi s lase din mân cartea aceasta şi s ia leg tura cu un grup AA din
apropiere, cât de repede posibil. Un alcoolic are nevoie de cei
Doisprezece Paşi, dar el4 are nevoie de ei în contextul Comunit ii
A.A. Foarte pu ini oameni reuşesc s -şi dobândeasc abstinen a
citind pur şi simplu despre alcoolism şi despre Paşi. Recuperarea
implic ac iune, iar ac iunea solicit interac iunea cu al ii. Simpla lor
cunoaştere la nivel intelectual poate avea drept efect cel mult o
recuperare deficitar .

h h h h h h h

DUP CE AU DEVENIT STÂLPII DE SUS INERE AI

RECUPER RII a sute de mii de alcoolici, Paşii au fost adapta i treptat
pentru a fi folosi i şi în combaterea altor adic ii în afara alcoolismului
(de ex., Narcoticii Anonimi sau Cocainomanii Anonimi), a co-
dependen ei (Al-Anon sau Alateen), a comportamentelor distructive
(Juc torii de noroc Anonimi sau Dependen ii de mâncare Anonimi)
sau ale altor tulbur ri ale comportamentului (Dependen ii de Sex
Anonimi, ş.a.m.d.). În timp, aproape toate aceste Comunit i, fiecare
dintre ele complet independent de celelalte, şi-a scris propria ‘Carte
Mare’ (unii, chiar şi propria “Doişpe şi Doişpe”), descriind experien a
membrilor respectivei Comunit i în folosirea celor Doisprezece Paşi
ca şi arm spiritual în propriile vie i şi în orice alte dificult i s-au
aflat.
De vreme ce faimoşii Doisprezece Paşi au fost adapta i cu
succes pentru folosirea lor în alte situa ii decât alcoolismul, exist
posibilitatea ca ei s aib o arie mai larg de utilizare şi s poat fi
folosi i cu adev rat de oricine are nevoie de o intensificare a vie ii
duhovniceşti.
În aceast carte, fiecare Pas va fi examinat în detaliu şi comparat
cu istorisiri şi teme din Evanghelii şi din alte p r i ale Sfintei Scripturi.
Vor fi şi selec ii din via a de rug ciune a Bisericii Ortodoxe, ar tând
cum fiecare dintre Paşi se reflect în via a ortodox .

4
În general, ca şi convenien , am ales s folosesc pronumele masculin pentru
alcoolicul activ.
14
 PARTEA I

PROBLEMATICA ADIC IILOR

ŞI O ANALIZ
A CELOR DOISPREZECE PAŞI

„Şi nu după multe zile, adunând toate, fiul cel tânăr

s-a dus într-o ară îndepărtată şi acolo şi-a rispit averea
trăind în desfrânări. Şi după ce a cheltuit totul, s-a făcut
foamete mare în ara aceea şi el a început să ducă lipsă.
Şi ducându-se, s-a alipit de unul dintre locuitorii acelei
ări, iar acesta l-a trimis la arinile sale să pască porcii. Şi
dorea să-şi sature pântecele din roşcovele pe care le
mâncau porcii, dar nimeni nu-i dădea.” (Luca 15, 13-16)
 Capitolul 1

Introducere în cei Doisprezece Paşi

ÎN A DOUA JUM TATE A ANILOR 1930, un mic grup de alcoolici

s-a adunat pentru a confrunta o problem pe care nimeni altcineva nu
reuşise s o rezolve: cum s scape de propriul lor alcoolism. Dup
câteva încerc ri eşuate, au început s se simt mai bine sau (cum
spun ei) “s se recupereze”. Au descoperit c prin adoptarea unui
anume program de ac iune reuşeau s opreasc spirala descendent a
vie ilor lor şi s tr iasc , zi de zi, f r nevoia de a bea alcool.
Cei Doisprezece Paşi au fost mai apoi puşi pe hârtie pentru a
descrie procesul prin care aceşti oameni reuşeau s se elibereze ei
înşişi de povara cu care tr iser atât de mult timp. Acest experiment
în care alcoolicii îşi confruntau propria condi ie şi îşi asumau
responsabilitatea pentru recuperarea lor s-a dovedit a avea un succes
f r precedent. El urma unor secole întregi de alte încerc ri,
majoritatea inutile şi f r rezultat, în care scopul general era acela de
a îndep rta alcoolismul altor oameni.
Din punctul de vedere al unui alcoolic care intr în Comunitatea
Alcoolicilor Anonimi, e prea pu in important modul în care Paşii au fost
scrişi sau ce cadru filosofic de gândire a condus la apari ia lor. Ce e
important pentru o astfel de persoan (sau pentru oricine se gândeşte
s foloseasc Paşii) este c , în ce priveşte adic ia, Paşii subliniaz o
metod de recuperare care s-a dovedit a avea mai mare succes
decât oricare alte metode de tratament laolalt .
Deşi în acea perioad nu îşi d deau seama de asta, ac iunile
primilor membri ai A.A. aveau s produc o schimbare major în
modul de gândire al societ ii vis-a-vis de natura adic iei, în general,
şi de alcoolism, în particular. Fondatorii Alcoolicilor Anonimi şi
prietenii lor cei mai apropia i au început s discute şi s scrie despre
modul în care se recuperau şi despre faptul c ei în elegeau
17
alcoolismul ca pe o boal fizic ce amenin a via a bolnavului.
Gândirea acestor primi membri ai A.A. contrasta puternic cu ceea ce
a fost considerat ca fiind normal în mai toat istoria omenirii, şi
anume c , alcoolismul este o slăbiciune morală sau, pur şi simplu, un
păcat. În anii care au urmat, medicii au ajuns s fie de acord cu A.A.
în ce priveşte natura acestei condi ii. Alcoolismul este o boal fizic
pentru c are anumite caracteristici fizice, o cauz , o progresie şi un
tratament. Acum, alcoolismul poate fi v zut ca ceva sensibil la
tratament, şi nu ca o afec iune ucig toare sau ca o sl biciune uman
a prostiei omeneşti.
Îns – şi asta e marea surpriz – tratamentul acestei afec iuni
medicale se dovedeşte a fi mult diferit de modelul medical obişnuit.
Re etele pentru medicamente, chirurgia şi alte proceduri joac un rol
m runt sau nul în tratamentul alcoolismului. E evident faptul c
alcoolismul afecteaz şi s n tatea mental şi c , dac este tratat,
atât s n tatea fizic , cât şi cea mental se îmbun t esc.
Dar aceasta nu este imaginea complet , de vreme ce nici
metodele tradi ionale de tratament în s n tatea mental nu dau
rezultate în aceast situa ie.
Cea mai mare surpriz este aceea c tratamentul cel mai eficient
pentru aceast boal fizic şi mental s-a dovedit a fi de natur
spirituală. Cuvântul ‘spiritual’ este dificil de explicat. E mai uşor de
recunoscut şi de experimentat decât de definit, dar, în general, el
înseamn ceva ce are de-a face cu rela ia cuiva cu Dumnezeu şi cu
restul universului. Acest concept va fi examinat mai îndeaproape în
capitolul 5.
Mai exist o dimensiune a acestei probleme, o dimensiune cu
care trebuie s ne confrunt m chiar dac nu e deloc confortabil
pentru cei care au profesii religioase. Pare destul de clar c dac
acest tratament ‘spiritual’ devine prea religios, vindecarea înceteaz .
Altfel spus, dac tratamentul acesta spiritual devine unul prea religios
are prea pu ine şanse s înceap . Pentru a avea succes, tratamentul
trebuie s se bazeze pe un tip de spiritualitate dar care nu se poate
dezvolta într-o credin religioas . Trebuie s fie o spiritualitate în
care persoana îl caut mereu pe Dumnezeu. [n.teol.1].

18
 Deşi, ini ial, acest lucru este frustrant pentru oricine are o
credin religioas puternic , aceast aparent sl biciune se
dovedeşte a fi izvorul celei mai mari for e a programului de
recuperare. Într-adev r, el ofer şi o baz solid pentru o credin
religioas ulterioar . Exist motive foarte importante pentru care
acest fenomen straniu trebuie s fie aşa cum este, iar scopul profund
al acestei c r i este de a descrie nu numai de ce trebuie s fie aşa, ci
şi cum poate fi folosit acest fenomen pentru a înt ri şi dezvolta
spiritualitatea unei persoane în cadrul tradi iei sale religioase.

* * * * *
POVESTEA PRIMILOR MEMBRI AI A.A. este atât de curioas
încât merit aten ia noastr . Totul a început la mijlocul anilor ’30 când
doi b rba i, un medic şi un agent de burs , amândoi grav bolnavi, au
început s dep şeasc starea de alcoolism care îi distrugea. Dup ce
au fost abandona i destinului de c tre medici şi erau, în cel mai bun
caz, tolera i de c tre cei dragi, aceşti b rba i au adoptat un program,
care nu numai c le-a permis (zi dup zi) s înceteze b utul, dar i-a
ajutat s creasc spiritual şi s -şi recâştige demnitatea şi scopul în
via – lucruri de care alcoolismul îi tâlh rise.
Unul dintre b rba i, cunoscut în lumea recuper rii ca “Bill W.”, a
pus pe hârtie elementele de baz a ceea ce f cuser ei. De fapt, în
vremea în care el şi-a scris povestea, cei doi b rba i erau înso i i în
recuperare de un num r semnificativ de oameni, b rba i şi femei, to i
aceştia fiind eticheta i la un moment dat de c tre restul lumii ca fiind
alcoolici f r speran .
Analizând scrierile lui Bill W., avem unele surprize. Cine se
aşteapt s g seasc o list cu moduri prin care s se lase de b ut
va fi extrem de dezam git. Iat cum e prezentat programul în
capitolul 5 din Alcoolicii Anonimi, “Cum func ionează metoda noastră”:

“Iat paşii pe care i-am f cut şi care sunt sugera i ca program de

îns n toşire:
1. Am admis c eram neputincioşi în fa a alcoolului – c
nu mai eram st pâni pe via a noastr .

19
 2. Am ajuns la credin a c o Putere superioar nou
înşine ne-ar putea reda s n tatea mintal .
3. Am hot rât s ne l s m voin a şi via a în grija unui
Dumnezeu, aşa cum Îl în elegea fiecare dintre noi.
4. Am f cut, f r team , un inventar moral am nun it al
propriei persoane.
5. Am m rturisit lui Dumnezeu, nou înşine şi unei alte
fiin e umane, natura exact a greşelilor noastre.
6. Ne-am preg tit pe deplin ca Dumnezeu s ne scape
de toate aceste defecte de caracter.
7. Cu umilin , I-am cerut s ne îndep rteze sl biciunile.
8. Am întocmit o list cu toate persoanele c rora le-am
f cut necazuri şi am consim it s repar m aceste rele.
9. Ne-am reparat greşelile direct fa de acele
persoane, acolo unde a fost cu putin , dar nu şi atunci când le-am
fi putut face vreun r u lor sau altora.
10. Ne-am continuat inventarul personal şi ne-am
recunoscut greşelile, de îndat ce ne-am dat seama de ele.
11. Am c utat, prin rug ciune şi medita ie, s ne înt rim
contactul conştient cu Dumnezeu, aşa cum Îl în elegea fiecare
dintre noi, cerându-i doar s ne arate voia Lui în ceea ce ne pri-
veşte şi s ne dea puterea s-o împlinim.
12. Dup ce am tr it o trezire spiritual ca rezultat al
acestor paşi, am încercat s transmitem acest mesaj altor alcoolici
şi s punem în aplicare aceste principii în toate domeniile vie ii
noastre.”5

5
Cei Doisprezece Paşi şi cele Dou sprezece Tradi ii sunt retip rite cu
permisiunea Alcoholics Anonymous World Services, Inc. (A.A.W.S.). Permisiunea
retip ririi acestora nu înseamn c A.A.W.S. a revizuit sau a aprobat con inutul
acestei publica ii, nici c A.A. e implicit de acord cu vederile exprimate aici. A.A.
este doar un program de recuperare din alcoolism – folosirea celor Doisprezece
Paşi şi a celor Dou sprezece Tradi ii în cadrul unor programe sau activit i
structurate dup modelul A.A., dar care se adreseaz altor probleme sau care nu
sunt în contextul A.A., nu implic nimic altceva. În plus, în timp ce A.A. este un
program spiritual, A.A. nu este un program religios. Astfel, A.A. nu se afiliaz sau
aliaz niciunei secte, denomina ii sau vreunei credin e religioase anume.

20
 Se observ imediat c în Paşi abia dac este men ionat alcoolul
şi c nu se spune nimic concret despre cum s încetezi b utul. Nu se
men ioneaz nimic despre mersul la întâlniri sau despre g sirea unui
naş, nimic despre cum s stai departe de baruri şi de petreceri; nu se
amenin şi nu se dau sfaturi. Nu se spune: “1. Înceteaz b utul; 2.
Mergi la întâlniri A.A.; 3. Caut - i ceva de f cut, dar nu te obosi prea
tare; etc.” De fapt, în afar de cuvântul “alcool” din Primul Pas şi de
cuvântul ”alcoolici” din Pasul Doisprezece, nici m car nu se
men ioneaz problema.
Ceea ce fac Paşii este c enumer doar o serie de ac iuni pe
care nişte oameni le-au întreprins, iar aceste ac iuni sunt în întregime
spirituale în natura lor.
Cu siguran , aceast abordare a problemei a fost nou şi destul
de diferit de majoritatea lucrurilor încercate pân atunci.
Grupul care s-a dezvoltat în jurul celor doi oameni de la început
(Bill W. şi dr. Bob) s-a transformat acum într-o Comunitate format din
câteva milioane de membri care tr iesc în aproape toate rile din
lume. Literatura A.A. a fost tradus într-un num r mare de limbi şi a
fost pus la dispozi ia celor care au nevoie de ea. Recent, a ap rut
nevoia stringent de a împ rt şi experien a, puterea şi speran a A.A.
în rile foste membre ale Uniunii Sovietice.
Deşi Paşii îşi au originea în experien a celor care mureau din
cauza alcoolismului, ei au fost adapta i aproape imediat pentru a fi
folosi i de c tre familiile (cel mai adesea, so iile) şi prietenii
alcoolicilor. Scopul acestei adapt ri era cel de a încuraja familiile şi
prietenii alcoolicilor s lucreze şi ei la propria dezvoltare spiritual şi
nu (cum s-ar aştepta mul i) s îl determine pe alcoolic s înceteze
b utul. Al-Anon şi Al-Ateen sunt şi ast zi comunit i active pentru
rudele, copiii şi prietenii alcoolicilor. Fiecare Comunitate are propria
organizare paralel , separat de organizarea A.A.
Ceva mai târziu, cei Doisprezece Paşi au fost adapta i pentru a fi
folosi i de mul i al ii care au descoperit c ac iunea pe care o
sugereaz Paşii ofer o şans de recuperare dintr-o varietate de
dependen e şi compulsii; fiecare dintre acestea poate transforma
via a oricui într-una dificil , dac nu imposibil [n.tr. 2 – “compulsie” =
comportament repetat, asupra c ruia se pierde controlul] Comunit ile
21
care se ocup de dependen a de jocurile de noroc, de dependen a de
sex, de tulbur rile de alimenta ie, de recuperarea din incest sau din
alte evenimente traumatice, au folosit cu succes cei Doisprezece Paşi
pentru a-i încuraja pe membrii s i s descopere şi s urmeze o cale
spiritual de recuperare.
În aceast carte, via a şi experien a Alcoolicilor Anonimi va fi
folosit cel mai des ca exemplu pentru explicarea semnifica iei
fiec rui Pas. În lumea adic iei, alcoolismul are un statut particular, de
“frate mai mare”. Oricum, aproape toate lucrurile care vor fi spuse în
contextul alcoolismului vor putea fi folosite şi pentru celelalte
dependen e şi comportamente, iar mai apoi – printr-o aplicare mai
general – vor oferi o nou perspectiv tuturor oamenilor de bun
credin .
Se spune uneori c geniul Americii e reprezentat de pragmatism
şi c americanii sunt foarte buni la preluarea unei teorii şi
transpunerea ei în practic . Acest lucru este valabil când e vorba
despre dezvoltarea libert ii politice din secolul XVIII. Poate c e la fel
de valabil şi în ce priveşte dezvoltarea recuper rii din dependen e în
secolul XX. Paşii sunt o colec ie de idei vechi de când lumea, de bun
sim , adunate din mai multe surse. Ei preiau metode practice,
concrete de atingere a unui scop, Pas cu Pas. Încercarea de a face
to i Paşii odat este dincolo de scopul oric rei fiin e umane. Dac
sunt puşi într-o ordine fireasc , ei pot fi puşi în aplicare unul câte unul.
Amestecul specific de spiritualitate şi pragmatism este unul dintre
cele mai deosebite elemente ale frumuse ii şi atrac iei celor
Doisprezece Paşi şi constituie motivul major al importantei lor
contribu ii la via a celui de-al XX-lea secol.

h h h h h h h

COMUNITATEA ALCOOLICILOR ANONIMI nu este o biseric .

Nu are înv minte religioase, nici scripturi, nici sfin i şi nici preo i. Nu
are nici ini iere, nici liturghii, nici taine, nici zile de post. Nu le ofer
membrilor ei mântuirea; nu se preocup de via a de apoi şi nu d nici
o binecuvântare. A.A.-ul ofer abstinen oricui are dorin a de a
înceta b utul.

22
 Comunitatea A.A. şi cei Doisprezece Paşi – inima acestei
comunit i – au cu siguran o sonoritate religioas . Dumnezeu este
men ionat deseori în timpul întâlnirilor şi chiar mai des în literatur .
Paşii înşişi vorbesc despre iertare, despre greşeli şi despre repararea
lor şi chiar despre rug ciune şi medita ie. Îns A.A. – ul eviden iaz
c aceste activit i nu sunt „religioase”, ci „spirituale”. Calea A.A. este
spiritual şi deschis tuturor celor care au nevoie de ea. Religia
trebuie c utat de c tre membrii Comunit ii în alt parte şi, în
practic , ei sunt energic încuraja i s fac acest lucru. A.A. nu pune
nici o limit influen ei pe care o anumit religie ar putea-o avea
asupra unui membru atât timp cât nu se interpune cu singura cerin
pentru apartenen a la A.A.: „dorin a de a înceta b utul”. Modul în care
acest principiu este aplicat în practica religioas a alcoolicului r mâne
în întregime la latitudinea acestuia. [n. teol.2]
Va fi nevoie s descriem exact cum defineşte Comunitatea
Alcoolicilor Anonimi termenii de „religios” şi „spiritual”. O diferen a
semnifica iei trebuie stabilit pentru a ajunge la o în elegere mai
profund a problemei, mai ales pentru c majoritatea oamenilor
religioşi folosesc cele dou cuvinte cu aproximativ acelaşi sens. Pe
parcurs ce procesul de recuperare a început s aib un vocabular
specific, cei doi termeni au fost diferen ia i în experien a membrilor
A.A. E crucial ca oamenii cu tradi ii religioase puternice (inclusiv
ortodocşii) s accepte aceast diferen iere dac doresc s g seasc
ajutorul de care au nevoie atunci când apeleaz la Paşi.
Geniul sistemului politic al Statelor Unite const în separarea
Bisericii de Stat; fiecare dintre cele dou institu ii are libertatea de a-şi
continua munca sa, f r riscul ca eterna misiune a Bisericii şi valorile
sale absolute s fie compromise de c tre nevoile guvernului [n. teol.
3]. Într-un mod asem n tor, geniul A.A. const în distinc ia între
‚religios’ şi ‚spiritual’. Acest lucru le permite b rba ilor şi femeilor,
indiferent de apartenen a religioas , s se întâlneasc împreun în
fa a lui Dumnezeu (aşa cum Îl în elege fiecare dintre ei”), pentru a
g si solu ia la boala ce le amenin via a – şi ei fac asta f r a
contesta sau schimba credin a religioas a nim nui.
Pentru unii oameni religioşi, inclusiv membri ai Bisericii Ortodoxe,
acest lucru poate fi resim it ca o amenin are la propriul sentiment de
23
siguran . Dac cineva are sentimente de superioritate spiritual (din
p cate, fenomen care nu e ieşit din comun), aceste sentimente vor fi
şi ele puse la încercare [n. teol. 4].. Totuşi, şi rezultatele acestei
încerc ri se pot dovedi a fi benefice. Deseori, când un sentiment de
convingere religioas este înv luit de un spirit de umilin şi
recunoştin , respectiva convingere este consolidat , nu diminuat .
E important s subliniez aici şi c nu exist „Alcoolicii Anonimi
Ortodocşi”, aşa cum nu exist „Alcoolicii Anonimi Catolici” sau
protestan i sau evrei etc. În A.A., accentul se pune pe alcoolism, şi nu
pe religie. Înc de la începuturile Comunit ii au existat exemple de
oameni de diferite religii care munceau împreun în cadrul Comunit ii,
chiar în vremuri în care unele grupuri religioase le priveau pe altele cu
suspiciune, dac nu de-a dreptul cu ostilitate. În A.A. exist un sim
excep ional de puternic al identit ii. Fiecare membru este fratele sau
sora pentru alt membru la un nivel la care cele mai egalitariste filosofii
politice pot doar s viseze. Chiar dac ei se întâlnesc pentru prima
dat , exist tendin a unei rela ii de încredere între membri. De fapt, pe
doi oameni care au fost şi s-au întors de la por ile iadului îi leag mai
multe lucruri decât cele oferite de na ionalitate sau apartenen a lor
religioas . Doi oameni care se lupt s descopere aceeaşi recuperare
se reg sesc imediat unul în cel lalt, chiar dac au vie i religioase
complet diferite. Faptul c pot s fac asta f r ca rela ia lor s aib de
suferit este pur şi simplu o parte a minunii.
În conformitate cu modul de organizare al A.A., este posibil ca
membrii unei anumite biserici s aib propriul grup A.A., atât timp cât
acesta nu este afiliat oficial respectivei biserici şi cât timp grupul este
deschis oricui doreşte s înceteze b utul. În practic , totuşi, se
observ deseori c centrul aten iei în A.A. („dorin a de a înceta
b utul”) face ca astfel de grupuri s nu fie necesare. În general,
grupurile de A.A. sunt consolidate de o serie larg de experien e,
inclusiv de experien e religioase. În cazurile în care au fost înfiin ate
grupuri religioase de A.A. sau în care unii oameni au încercat s -şi
formeze propria Comunitate bazat exclusiv pe perspectiva lor
religioas , astfel de grupuri au avut tendin a de a r mâne mici şi
izolate; chiar dac „fac mult g l gie”, influen a lor nu e r spândit ,
comparativ cu cea a A.A.-ului per ansamblu.
24
Problema
Adic ia este ceva îngrozitor şi misterios. Distruge vie i şi, mai r u,
distruge suflete. Distruge oamenii din interior spre exterior,
devasteaz familii şi, în general, ofer lumii un model de disfunc ie cu
tr s turi pe care majoritatea oamenilor le pot recunoaşte din propria
experien .
Cei Doisprezece Paşi sunt inspira i din experien a unor alcoolici
şi de aceea, poate fi de folos s examin m mintea unui alcoolic
pentru a vedea de ce o anumit idee apare în Paşi. Acesta va fi
elementul central în capitolul doi. Normal, nu toat lumea va trebui s
admit c are tr s turi de alcoolic, dar poate fi util s lu m în
considerare aceste caracteristici pentru a g si semnifica ia mai
profund a unui anume Pas şi de a aplica respectivele informa ii la
situa ia specific a fiec ruia.
Din fericire, aproape orice lucru adev rat pentru alcoolism este
adev rat şi pentru alte forme de comportamente disfunc ionale în
general şi pentru alte comportamente adictive în particular. Mul i
oameni, într-un anume stadiu al vie ii lor, încep s aib probleme într-
una dintre cele patru domenii majore de dificult i: banii, mâncarea,
drogurile şi sexul, ‘timpul’ şi ‘puterea personal ’ sunt a cincea şi a
şasea dimensiune. Spus într-un mod care s ne fie de mai mare
folos, mul i oameni tind s aib probleme la un moment dat al vie ii lor
cu modul în care interac ioneaz cu restul lumii, iar greşita folosire a
timpului, a puterii, a mânc rii, sexului, substan elor adictive şi a
banilor sunt, în general, simptomele respectivelor dificult i.
Toate dependen ele sunt periculoase şi toate pot fi fatale. Ele
reprezint o tulburare profund şi de durat a personalit ii umane.
Cei mai mul i dependen i îşi doresc s scape de adic ia lor, dar se
pare c nu le st în putere s se elibereze singuri. În general,
alcoolicii activi doresc s se îns n toşeasc şi, cu siguran , îşi
doresc libertatea fa de durerea şi haosul din vie ile lor. Din
nefericire, ei nu doresc s fac nimic pentru a-şi atinge acest scop şi,
deseori, cred c nu pot face absolut nimic ce ar putea face pentru a
se ajuta pe ei înşişi.

25
 Pentru b utor, umilin a şi umilirea sunt sinonime. Din când în
când, curajul ar putea ieşi la iveal sub forma unor obr znicii la be ie,
dar asta e tot. Dreptatea e desconsiderat ca ceva ce ine de oricine
e suficient de prost ca s cread în virtu ile acestei vie i, iar pacea e
ceva imposibil, pretins doar de nebuni.
Pentru alcoolic, nu are nici un sens s vorbeşti despre puterea
voin ei pentru c aceasta este partea cea mai afectat din toat fiin a
sa. Acest fapt – c abilitatea sa de a face alegeri e afectat – face
dificil, dac nu chiar imposibil, ca alcoolicul s profite de diferitele
metode folosite în mod tradi ional pentru a-i ajuta pe oameni; acest
lucru e valabil pentru orice tentativ de tratament.
În general, cam tot ce-i poate oferi direct alcoolicului medicina
tradi ional este s transforme b utul într-o experien total nepl cut
şi periculoas pentru individ. Acest lucru e f cut prin administrarea
unui anume medicament care are o reac ie nepl cut cu alcoolul,
f când persoana s se simt cu adev rat r u. Teoria este c atât timp
cât medicamentul este administrat, persoana va alege în mod normal
s nu bea alcool. Din nefericire pentru alcoolici, asta va func iona
rareori pe termen lung, de vreme ce ei beau deseori pân când b utul
devine dezgust tor şi periculos – şi asta f r ajutorul nici unui
medicament prescris. Pe lâng asta, compulsia de a bea, e
întotdeauna mai puternic decât orice team de consecin e, iar
tenta ia de a face acest lucru e o tr s tur str veche care nu poate fi
dep şit de administrarea nici unui medicament.
B utorii înr i i care nu sunt alcoolici pot r spunde la terapia
aversiv descris mai sus, cel pu in pentru o vreme. Ea nu d
rezultate pentru alcoolici pentru c se aşteapt ca ei s fac o alegere
ra ional bazat pe dovezi şi bun sim . Dac ei ar fi sensibili la o
cantitate cât de mic din oricare dintre cele dou , ar avea şanse s fie
eficient . Dar ei nu sunt. Aşa c nici ea nu este.
Nu putem accentua suficient faptul c alcoolicii sufer de ceva
mult mai serios decât de folosirea incorect a voin ei umane sau de o
serie de alegeri greşite. Ei sufer , de fapt, de o boal a voin ei; ei nu
pot lua decizii bune. Nici un efort nu poate schimba ceva, c ci nu ai
ce s schimbi.

46
Solu ia
Cei Doisprezece Paşi ai Alcoolicilor Anonimi sunt, pân acum,
cea mai bun solu ie la problema adic iei. Cele mai multe dintre
solu iile pe care alcoolicul le-a încercat în trecut se refereau la
încerc ri de a schimba toat lumea. Într-adev r, pentru un alcoolic
activ încercarea de a schimba restul lumii pare un lucru logic de f cut.
Totuşi, atunci când st la picioarele Paşilor, alcoolicul este confruntat
brusc şi dureros cu faptul c trebuie să se schimbe pe el însuşi.
Schimbarea propriei persoane nu e ceva uşor de f cut pentru
fiin ele umane şi, în general, trebuie s existe o motiva ie puternic
pentru a face acest lucru. Din p cate, cea mai bun şi cea mai
eficient motiva ie pentru a face o astfel de schimbare şi a începe
munca celor Doisprezece Paşi este frica de moarte – sau ceva foarte
asem n tor. O motiva ie mai slab tinde s aduc mai pu in decât
rezultatele necesare. Oricum, odat ce o persoan d fa – în – fa
cu moartea (la modul real sau imaginar) perspectiva lui se va schimba
atât de mult încât va începe s fac schimb ri la care nu se gândea
sau nu putea s se gândeasc înainte. În limbajul A.A. acest lucru
este exprimat prin ‘ajungerea la fundul sacului’. Este în acelaşi timp
cea mai util , dar şi cel mai dureroas dintre condi iile umane. Dup
ce a atins fundul sacului, individul îşi d seama c dac nu va face
ceva drastic, va avea un viitor trist sau nici unul. Alcoolicii ajung la
“fundul sacului” atunci când viitorul nu le mai promite nimic în afar de
moarte, de amenin area cu închisoarea sau cu închiderea în ospiciu.
Nici pentru cei cu alte dependen e viitorul nu e mai luminos, deşi
detaliile viitorului lipsit de speran pot s difere. Juc torul de noroc
care a cheltuit viitorul copilului sau dependentul de sex care şi-a
infectat partenerul de via cu virusul SIDA cunosc un nivel de triste e
care, din fericire, nu este cunoscut pentru restul lumii. Totuşi,
profunda tragedie a evenimentelor de acest gen se dovedeşte a fi un
bun început pentru recuperare. Ei “se redau propriei persoane” (aşa
cum s-a întâmplat şi cu fiul risipitor) şi permit procesului de
recuperare şi c in ei s înceap .
Nici un om în toate min ile nu ar face cei Doisprezece Paşi decât
dac ar exista un motiv serios pentru asta. Paşii par riscan i şi
periculoşi, de vreme ce, aparent, invit pe cineva s se pun într-o
27
postur care nu îl avantajeaz ; ei îl fac s -şi admit sl biciunile şi s
recunoasc nevoia lui de ajutor. Paşii fac apel la onestitate şi la o
examinare atent a lucrurilor care nu sunt bune în via a persoanei
dependente. Nici un alcoolic nu vrea s fac ceva de genul sta.
Acest lucru îi separ deseori pe cei care lucreaz cei
Doisprezece Paşi de cei care sunt puternic implica i în via a
religioas . La cele mai multe nivele, activitatea religioas are de-a
face cu calitatea vie ii. Lucrarea celor Doisprezece Paşi are mai mult
de-a face cu cantitatea vie ii, iar individul (în primul rând, alcoolicul)
este conştient c , dac nu lucreaz Paşii cu seriozitate, este în
pericolul de a bea din nou. Reluarea b utului va duce, în cele din
urm , la moarte, şi înc o moarte dureroas şi ruşinoas . Genul de
efort de care e nevoie pentru a face cei Doisprezece Paşi poate fi
întâlnit doar la oamenii care tr iesc în stricte ea m n stirilor sau la cei
care fac parte din trupele speciale ale armatei. În afara m n stirilor şi
a for elor armate, rareori i se cere cuiva s fac ceva cu atâta vigoare.
Dac alcoolicul în recuperare poate ob ine şi poate tr i la un anumit
nivel de spiritualitate, el va tr i. Dac nu va putea face asta, va muri.
Via a fizic a unei persoane dependente depinde de via a ei
spiritual .
În lumina celor spuse mai sus, un element surprinz tor este c
cei Doisprezece Paşi îşi au semnifica ia deplin în acele situa ii în
care o persoan nu are nici o calificare spiritual şi acolo unde
hirotonirea, gradele universitare şi statutul social nu au absolut nici o
importan . Profesioniştii, inclusiv medicii, preo ii şi chiar politicienii
care încearc s fac cei Doisprezece Paşi din orice motiv trebuie s
înceap , în general, prin re-descoperirea ‘sinelui’ în propria persoan .
Cei Doisprezece Paşi nu pot fi f cu i cu uşurin de cineva care e
conştient în primul rând de propriul statut sau care crede despre sine
c este, în vreun fel, special. În primul rând, însuşi sentimentul de a fi
special este acela care tinde s le cauzeze probleme alcoolicilor.
Acest fenomen este numit uneori “unicitate terminal ” – un mod de a
gândi care îi permite alcoolicului s simt c îşi poate justifica stilul de
via alcoolic: “Cine nu ar bea, dac ar avea problemele mele?”
Dependen a e mult mai uşoar dac cineva crede c el este un caz
special… atât de special încât ajunge la cimitir.
28
 A te gândi la tine ca la un caz special sau a te transforma într-o
victim a circumstan elor joac un rol important în procesul de a face
fa vie ii ca alcoolic activ [n. tr. 3 – ‚alcoolic activ’ – autorul foloseşte
termenul de “alcoolic b utor” pentru a face diferen a dintre acesta şi
un alcoolic abstinent aflat în recuperare]. Atât a fi special, cât şi a fi o
victim sunt lucruri care vor trebui puse deoparte dac o persoan
doreşte s descopere o recuperare real şi de durat .
În realitatea unui alcoolic activ, via a este un joc terifiant şi confuz
în care singurul s u scop e acela de a continua cât de mult posibil
f r a permite s fie îngr dit de circumstan e. Este un exerci iu de
balans, plin de capcane. Din nefericire, alcoolicul nu poate decât s
continue în acest fel cât timp îşi impune mereu sim ul lui bolnav de
auto-conservare asupra celor din jur. În timp, devine evident (deşi nu
neap rat pl cut) pentru to i cei din jur c cea mai important rela ie
din via a dependentului este rela ia cu drogul s u; restul este
subordonat acestuia şi se încadreaz cu greu în realitatea
alcoolicului. Deşi nu îşi d seama de asta, în momentul în care
alcoolicul începe s -şi creeze propria realitate şi reuşeşte mai apoi s
îi manipuleze pe to i şi pe toate ca s accepte aceast realitate, el
este în profund pericol spiritual. Pericolul exist , de vreme ce, în
esen , crearea realit ii este munca lui Dumnezeu. Astfel, alcoolicul
încearc s fie un dumnezeu.
În multe privin e, alcoolicul crede c propria voin bolnav este
‘Dumnezeu’. Restul lucrurilor îi par potrivnice pentru c îl for eaz s
accepte realitatea pe care Dumnezeul Cel adev rat a creat-o şi s
renun e la cel mai pre ios lucru pe care îl are – rela ia cu drogul s u.
Deşi cele mai evidente simptome ale alcoolismului sunt aproape
în întregime psihologice, esen a bolii este diferit : este un “defect” al
voin ei umane. Spre deosebire de asta, recuperarea din alcoolism
înseamn restaurarea voin ei umane, aşa cum a inten ionat
Dumnezeu de la început. Doar dup ce se întâmpl asta, individul
poate s înceap s foloseasc vechile metode şi tehnici de evolu ie
spiritual .
Paşii nu pretind nici un fel de cunoştin e religioase sau preg tire
din partea individului, nici nu cer ca persoana s apar in vreunei
biserici. Paşii au fost scrişi pentru a-i încuraja pe nou-veni ii în A.A. s
29
înceap s foloseasc un program de recuperare. Dac s-ar fi cerut
ca nou-veni ii s subscrie unei anumite credin e religioase, cei mai
mul i oameni ar fi plecat imediat. E bine de inut minte c alcoolicii
activi, prin natura lor, sunt foarte suspicioşi; din punctul lor de vedere
întreaga lume pare s fie plin de oameni care vor s îi determine s
fac lucruri pe care ei nu le doresc. Ei nu au încredere în nimeni;
deseori, ei au mari rezerve fa de propria tradi ie religioas (dac au
una) şi, cu siguran , nu au deloc timp pentru tradi ia religioas a
altcuiva. Pe de alt parte, alcoolicul obişnuit care intr în A.A. ştie
foarte bine cum s se roage, chiar dac (n. tr.: în principiu) nu crede
în Dumnezeu [n. teol. 5]. De multe ori, el L-a rugat pe Dumnezeu s -l
ajute s înceteze b utul. Deocamdat Dumnezeu nu a considerat
potrivit s fac acest lucru pân când alcoolicul nu va începe s -şi
asume responsabilitatea pentru propriile ac iuni (lucru pe care,
datorit bolii lui, nu îl poate face sub nici o form ). Astfel, el a decis c
Dumnezeu este fie surd, fie mort. De fapt, alcoolicii activi tind s
iubeasc teologia, precum şi orice alt tip de gândire speculativ care
le permite s aib convingeri puternice f r a trebui s se justifice în
vreun fel. Oricum, nici un fel de teologie nu le este prezentat în A.A.,
astfel încât ei s nu aib nici un motiv de lupt . Le este prezentat, în
schimb, Dumnezeu – nu ideea de Dumnezeu, ci ac iunea lui
Dumnezeu – şi cu asta e foarte greu s te cer i.
Formularea Paşilor nu con ine nici un fel de limbaj negativ. Mai
mult, ei descriu o situa ie care a avut loc deja. Şi exist un motiv
foarte bun pentru asta. Alcoolicii reac ioneaz foarte r u atunci când
oamenii le spun ce s fac . Dac Primul Pas ar fi spus c : “Ce trebuie
s faci este s vezi c eşti neputincios în fa a alcoolului, c via a ta a
devenit de necontrolat”, alcoolicul şi-ar fi petrecut probabil restul
(scurtei) vie i s demonstreze c aceste lucruri sunt greşite.
E tentant s presupui c alcoolul este regele lumii individului
alcoolic, dar acest lucru e doar par ial adev rat. E mai potrivit s spui
c egoul alcoolicului, egoul distrus, îi este nu numai rege, ci şi
Dumnezeu.
De aceea, e atât de important ca la începutul recuper rii sale,
alcoolicul s accepte faptul c exist o putere mai mare decât el,
dincolo de persoana lui. Ceva, chiar într-o form conceptual , trebuie
30
s înlocuiasc egoul distrus care se juca de-a Dumnezeu. La început,
nu prea conteaz ce. Pe parcurs ce individul progreseaz în
recuperare, poate fi potrivit ca ideea de Putere Superioar s fie tot şi
tot mai mult identificat cu Fiin a Suprem a universului; cu adev rat,
dup ce cineva p şeşte pe t râmul miraculos al recuper rii, e tot mai
posibil ca acesta s doreasc s fac aceast conexiune. Dar, la
început, e la fel de bine s ocolim ideea de Dumnezeu, de vreme ce,
altfel, tot felul de no iuni periculoase ar putea fi încorporate în acest
concept. Dac , mai apoi, acest concept ar prinde r d cini, el ar putea
s nu fie capabil a sus ine o abstinen pe termen mai lung.
Dumnezeu poate fi Dumnezeu doar dac El e complet liber fa de
egoul alcoolicului.
E în natura celor Doisprezece Paşi inexisten a perfec iunii în ce
priveşte lucrarea lor. Dac cineva foloseşte Paşii pentru a se
recupera din alcoolism, mul i oameni vor presupune c Paşii dau
rezultate doar dac persoana respectiv prezint semne de
recuperare şi dac ajunge la un anumit nivel de abstinen . Oricum,
adev rul despre succesul Paşilor se afl profund in inima individului
care-i lucreaz şi la aceast informa ie are acces doar Dumnezeu.

Gânduri de încheiere
Exist sute de mii de oameni din toat lumea care, dac ar fi
întreba i, ar spune c ei îşi datoreaz întreaga via celor
Doisprezece Paşi ai A.A. Ei nu proclam acest fapt într-o manier
prea evident , de vreme ce aceşti oameni au dobândit un respect
realist şi foarte s n tos pentru anonimat; ei tind s nu îşi declare
deschis identitatea în public. Membrii familiilor şi prietenii ştiu îns
adev rul şi împ rt şesc cu ei bucuria şi eliberarea pe care o
experimenteaz acum.
În general, alcoolicii în recuperare recunosc c au fost la por ile
iadului, dar c au fost traşi înapoi de Doisprezece Paşi simpli. Privind
în urm , cei mai mul i, dac nu to i, vor putea s -şi aminteasc ocazii
din via a lor în care au crezut c nu exist nici o putere pe p mânt
sau în ceruri care s îi elibereze de alcoolismul lor şi c , în
consecin , sfârşitul lor inevitabil era închisoarea, nebunia sau
moartea. Singura lor întrebare era: Când?
31
 Alcoolicii şi al i dependen i în recuperare au experimentat cu to ii
posibilitatea de a tr i vie i abstinente şi, departe de a deveni mortal de
nesim itori, au descoperit o energie de a tr i la care pu ini dintre cei
care nu „au b tut calea lor” pot ajunge. Nimic nu face via a s par
mai atractiv decât confruntarea intim cu moartea – pe care fiecare
dintre aceşti oameni a experimentat-o.

32
 Capitolul 2

Alcoolicul activ
– imaginea umanit ii în ruin

UN TÂN R S-A R T CIT ODAT UNDEVA la ar , în Anglia. A

umblat o vreme, dar toate câmpurile ar tau la fel, toate drumurile
p reau greşite, iar el era tot mai obosit. Vroia s se odihneasc , vroia
s se spele şi vroia s m nânce ceva. În cele din urm , a dat peste
un b trân, evident n scut prin acele locuri, care se sprijinea de un
gard, mestecând un pai. Prietenul nostru l-a întrebat pe b trân cum
putea s ajung la destina ia lui. B trânul s-a gândit un moment, a
t cut o vreme, apoi l-a privit şi i-a spus: „Ah... de-aici nu po i s ajungi
acolo.”
Imposibilitatea unei astfel de situa ii nu diminueaz sentimentul
de uimire pe care îl provoac . Este acea uimire care sintetizeaz
situa ia grea a alcoolicului care bea. El este atât de blocat în propriile
probleme încât nu poate vedea nici o cale de ieşire din chinurile sale.
E ca şi un om care se zbate în nisipuri mişc toare – cu cât se zbate
mai mult şi încearcând s ias , cu atât situa ia devine mai dificil şi se
scufund mai adânc.
Alcoolicul activ nu e mai p c tos decât oricine altcineva; el doar
pare astfel. De fapt, odat acceptat no iunea c alcoolismul este o
boal şi nu o sl biciune moral , descoperim c exist mai pu in p cat
în via a alcoolicului decât poate p rea altfel. Îns , ce e sigur e c e
distrus şi se îndreapt spre ruin . Situa ia lui nu se va îmbun t i cât
timp continu s bea. Va fi din ce în ce mai r u.
Deşi alcoolicul activ poate s nu fie cel mai lipsit de noroc, cel
mai suferind sau cel mai disperat din specia uman , el se comport
precum umanitatea înfrânt , v zut la microscop. Greşelile lui sunt
exagerate chiar de c tre observatorul ocazional. El este iresponsabil,

33
centrat pe sine, mândru, mofturos, înşel tor şi, uneori, dezgust tor. El
ofer un exemplu excelent despre modul în care experien a uman
poate fi distorsionat şi pervertit . Alcoolismul îi afecteaz fiecare
arie a vie ii – fizic , mental , emo ional , social , financiar şi multe
altele – astfel încât la finalul progresiei bolii, via a lui este un complet
dezastru, datorat în întregime alcoolului.
Totuşi, dac cineva alege s urmeze gândirea Comunit ii
Alcoolicilor Anonimi va vedea c alcoolul nu este cauza, ci mai
degrab simptomul bolii sale. Alcoolul este agentul, nu cauza
condamn rii lui. Boala îns şi nu este centrat pe b utul alcoolicului, ci
pe situa ia lui spiritual . E adev rat c trupul lui reac ioneaz la
consecin ele fizice ale b utului şi c poate resim i progresia bolii pân
ajunge la moarte. Dependen a fa de alcool este, la baz de natur
fizic . Exprimarea adic iei, îns , este o maladie spiritual , iar calea de
ieşire – tratamentul – nu e unul de natur fizic , de vreme ce individul
nu poate deconecta sursa poftei lui prin mijloace fizice. Pofta e de
natur spiritual şi trebuie comb tut prin mijloace spirituale.
E destul de posibil ca to i oamenii s simt genul de poft care, la
dependent, conduce la auto-distrugere (în cazul alcoolicului, prin
intermediul unei boli fizice ce se înr ut eşte mereu). În sens pozitiv,
exist şi posibilitatea ca remediul spiritual (de care alcoolicul are
nevoie pentru a r mâne în via ) s fie folosit de c tre oricine care
decide s fac asta spre beneficiul propriei bun st ri spirituale.
Odat ce s-a stabilit, chiar şi doar ca posibilitate, c alcoolismul
este o boal spiritual care implică b utul, putem vedea acum o
imagine mult mai larg . Celelalte dependen e sunt similare, dar, în
locul alcoolului, sunt implicate alte substan e (de exemplu,
narcoticele) sau alte comportamente (jocurile de noroc, dependen a
de sex). Din acest punct de vedere, toate comportamentele adictive
au în centrul lor o tulburare spiritual , manifestat într-o multitudine
de feluri, în func ie de natura fiec rui dependent în parte.
Bolile spirituale necesit remedii spirituale, iar cei Doisprezece
Paşi ofer o posibil solu ie pentru aceste situa ii.

34
 h h h h h h h

NIMENI NU POATE DEVENI ALCOOLIC doar pentru c îşi

doreşte s se întâmple astfel 6. La fel, un alcoolic nu poate deveni
abstinent prin for a voin ei, indiferent dac e a lui sau a altcuiva.
Oricum, procesul prin care cineva devine alcoolic nu e clar definit, iar
modurile în care alcoolismul începe sunt la fel de variate ca şi
alcoolicii înşişi. În mod obişnuit, pofta de a bea asociat alcoolismului
cronic nu apare dintr-o dat , ci e precedat de o lung perioad de
timp în care b utorul se bucur de efectele alcoolului asupra
personalit ii sale. În acest timp, b utorul mai poate face înc anumite
alegeri, chiar dac acestea devin din ce în ce mai limitate, pân când
ademenirea spre alcoolismul activ devine prea puternic pentru a-i
rezista. Compulsia ini ial de a bea se hr neşte din personalitatea
b utorului, precum un suspin din adâncul sufletului lui. La început,
poate c nu o va auzi – cel pu in, nu foarte clar. Când suspinul devine
o tirad furioas , nu mai r mâne nici o alegere de f cut. E dependent.
De obicei, aceast progresie se face într-un anumit num r de ani,
timp în care individul se poate r sf a cu un b ut social considerabil.
Din p cate, ‘b utul social’ înseamn lucruri diferite pentru oameni
diferi i, la momente diferite, în culturi diferite. În unele ri, e acceptabil
social s bei cu inten ia de a te îmb ta. În altele, be ia este un
comportament ruşinos şi degradant. Din acest punct de vedere, exist
un contrast interesant, de exemplu, între obiceiurile populare din
Grecia şi Rusia. În mediile tradi ionale greceşti, be ia e privit ca o
postur foarte rea, iar în rândul clerului este de neconceput. În Rusia,
pe de alt parte, au fost emise legi pentru a se asigura c preo ii nu
vor zace be i pe strad – lucru care ne indic , cel pu in, c aşa ceva
se întâmpl din când în când. Unele grupuri religioase evit consumul
de alcool sub orice form , în timp ce altele, printre care şi Biserica
Ortodox , (care foloseşte vinul pentru Sf. Împ rt şanie – nota

6
Specialiştii avertizeaz c o singur utilizare a heroinei poate s cauzeze o
adic ie imediat fa de aceast substan . Pe de alt parte, drogurile mai
puternice nu provoac întotdeauna şi cele mai puternice adic ii. În compara ie cu
alcoolul, nicotina nu e la fel de puternic şi de distructiv , îns recuperarea din
dependen a de nicotin este foarte dificil .

35
 Pentru b utor, umilinta şi umilirea sunt sinonime. Din când în
când, curajul ar putea ieşi la iveal sub forma unor obr znicii la be ie,
dar asta e tot. Dreptatea e desconsiderat ca ceva ce ine de oricine
e suficient de prost ca s cread în virtu ile acestei vie i, iar pacea e
ceva imposibil, pretins doar de nebuni.
Pentru alcoolic, nu are nici un sens s vorbeşti despre puterea
voin ei pentru c aceasta este partea cea mai afectat din toat fiin a
sa. Acest fapt – c abilitatea sa de a face alegeri e afectat – face
dificil, dac nu chiar imposibil, ca alcoolicul s profite de diferitele
metode folosite în mod tradi ional pentru a-i ajuta pe oameni; acest
lucru e valabil pentru orice tentativ de tratament.
În general, cam tot ce-i poate oferi direct alcoolicului medicina
tradi ional este s transforme b utul într-o experien total nepl cut
şi periculoas pentru individ. Acest lucru e f cut prin administrarea
unui anume medicament care are o reac ie nepl cut cu alcoolul,
f când persoana s se simt cu adev rat r u. Teoria este c atât timp
cât medicamentul este administrat, persoana va alege în mod normal
s nu bea alcool. Din nefericire pentru alcoolici, asta va func iona
rareori pe termen lung, de vreme ce ei beau deseori pân când b utul
devine dezgust tor şi periculos – şi asta f r ajutorul nici unui
medicament prescris. Pe lâng asta, compulsia de a bea, e
întotdeauna mai puternic decât orice team de consecin e, iar
tenta ia de a face acest lucru e o tr s tur str veche care nu poate fi
dep şit de administrarea nici unui medicament.
B utorii înr i i care nu sunt alcoolici pot r spunde la terapia
aversiv descris mai sus, cel pu in pentru o vreme. Ea nu d
rezultate pentru alcoolici pentru c se aşteapt ca ei s fac o alegere
ra ional bazat pe dovezi şi bun sim . Dac ei ar fi sensibili la o
cantitate cât de mic din oricare dintre cele dou , ar avea şanse s fie
eficient . Dar ei nu sunt. Aşa c nici ea nu este.
Nu putem accentua suficient faptul c alcoolicii sufer de ceva
mult mai serios decât de folosirea incorect a voin ei umane sau de o
serie de alegeri greşite. Ei sufer , de fapt, de o boal a voin ei; ei nu
pot lua decizii bune. Nici un efort nu poate schimba ceva, c ci nu ai
ce s schimbi.

46
volanului unei maşini ucide în exact acelaşi fel în care o face şi un
b utor înr it, non-alcoolic, iar victimele lor sunt la fel de moarte.
Unii oameni par s fie alcoolici, dar nu sunt. Unii trec printr-o
perioad de b ut periculos şi compulsiv la sfârşitul adolescen ei sau la
începutul vârstei de 20 de ani, iar apoi (dac supravie uiesc) se opresc
atunci când încep s aib responsabilit i în via . Al ii beau foarte mult
în semn de protest, mai ales în acele culturi în care alcoolul este interzis
sau beau ca s îndeplineasc un fel de ritual nescris de ini iere, aşa cum
se observ în mediile studen eşti din multe ri.
De cele mai multe ori, nu e deloc clar momentul în care o
persoan trece de la b utul social la stadiul incipient al alcoolismului.
Cu siguran , acest lucru are mai pu ine de-a face cu cantitatea de
alcool, şi mai mult cu dispozi ia b utorului în acea perioad .
Cercet rile medicale sugereaz c la unii oameni exist o
predispozi ie genetic de a deveni alcoolici. Oricine are unul sau
ambii p rin i alcoolici poate fi considerat în pericol, deşi, aşa cum se
întâmpl cu toate genele, predispozi ia poate uneori s “sar ” peste o
genera ie. Astfel, gena e purtat de oameni care habar nu au c
structura lor genetic con ine ceva periculos pe care îl vor transmite
urmaşilor lor. Chiar şi aşa, boala se poate manifesta doar la o
persoan , nu şi la fra ii sau surorile ei. Exist cazuri în care nu a putut
fi depistat nici o influen genetic , moment în care au fost luate în
considerare şi alte posibile cauze, inclusiv de ordin psihologic. Exist ,
bineîn eles, multe posibilit i, cea mai probabil fiind aceea c boala
pe care o numim alcoolism se datoreaz unuia sau mai multor factori,
dintre care unii pot fi m sura i cu uşurin , iar al ii nu. Nu e deloc uşor
s urm reşti cauzele bolilor. Cineva poate crede c e normal ca un
fum tor înr it s fie atacat de un cancer pulmonar. Îns , nu to i cei
care au cancer pulmonar sunt sau au fost fum tori şi, totuşi, cancerul
se manifest în exact acelaşi mod distructiv.
E cu siguran adev rat c şi copiii alcoolicilor au problemele lor
specifice. Mul i dintre ei se tem şi ur sc b utul, de vreme ce acesta a
fost cauza acelor lucruri care nu par în regul în vie ile lor; mul i dintre
ei sunt hot râ i c nu se vor atinge de nici un strop de alcool. Din
p cate, o astfel de decizie nu e întotdeauna de durat şi, deseori,
sunt şi ei atraşi în capcana alcoolismului, indiferent dac le place sau
37
nu. Comunitatea “Copiilor Adul i ai Alcoolicilor” folosesc şi ei cei
Doisprezece Paşi ai A.A. în programul lor de recuperare.
Evident, dac cineva n scut cu o predispozi ie spre alcoolism nu
va bea niciodat , alcoolismul respectivei persoane nu va fi niciodat
diagnosticat. E posibil ca respectiva persoan s aib anumite
comportamente care s indice prezen a alcoolismului f r a fi prezent
consumul efectiv de alcool; cel n scut cu o astfel de predispozi ie
spre alcoolism trebuie s bea la un moment dat pentru ca alcoolismul
s u s fie observat şi diagnosticat ca atare. În cele din urm , poate s
fie adev rat şi c unor oameni din aceast categorie nu le place
senza ia de a bea alcool şi reuşesc s -şi înving predispozi ia prin
refuzul de a bea prea mult sau chiar deloc.
Pare s fie adev rat şi c un poten ial alcoolic are, în general, o
constitu ie fizic puternic , de vreme ce corpul trebuie s fie destul de
s n tos pentru a tolera cantitatea de alcool de care e nevoie pentru
ca alcoolismul s îşi urmeze cursul lui normal. Pofta de a bea alcool
se datoreaz cu siguran unei modific ri la nivelul creierului ca
urmare a ac iunii alcoolului ingerat de individ. Faptul c cei mai mul i
alcoolici par s tolereze alcoolul mult mai bine decât non-alcoolicii (şi
astfel, s bea mai mult) poate s fac parte din acest proces.
Pentru a complica lucrurile, e posibil ca în structura alcoolicului
s existe şi o poft psihologic , independent de cea fizic ; asta
înseamn c , chiar dac una dintre pofte nu d rezultate, exist o
“rezerv ” care atrage persoana pe drumul c tre dependen .
Odat ce apare pofta fiziologic sau cea psihologic , individul nu
are foarte multe argumente pentru a nu-i da curs. Dimpotriv ,
alcoolicii “debutan i” dezvolt forme extraordinare de justificare a
situa iei lor. Unul dintre jocurile favorite este cel de a avea mai multe
concep ii despre alcoolism (p strate ascunse în minte, niciodat
abordate fa de ceilal i), concep ii care plaseaz mereu linia
desp r itoare dintre consumatorul înr it şi alcoolic undeva dincolo de
el şi de comportamentul lui specific. Astfel, el se poate convinge c nu
poate fi alcoolic pentru c nu se culc b ut decât de dou ori pe
s pt mân . Mai târziu, num rul acestor seri creşte pe m sur ce
comportamentul lui se deterioreaz . Aproape toat lumea are
impresia c alcoolicul este genul de om care e g sit mort în şan ; aşa
38
c , dac nu ajunge în şan , nu poate fi alcoolic; cel pu in, acesta e
modul în care gândeşte un alcoolic.
Alcoolismul este progresiv. Situa ia se înr ut eşte mereu. Acest
lucru este valabil pentru faza activ a b utului, dar – conform
experien ei A.A. – şi pentru faza de recuperare. Adic , dac cineva
reîncepe s bea dup câ iva ani de abstinen , el va avea acele
simptome ale bolii lui ca şi cum ar fi continuat s bea în mod alcoolic
în toat acea perioad . Aceast idee se bazeaz pe experien , nu
pe experimente. Nici un alcoolic abstinent din lume nu ar fi dispus s
testeze aceast teorie de dragul experimentului. Din nefericire, astfel
de experimente exist totuşi în via a real şi sunt f cute de oameni
care reuşesc s se conving c nu mai sunt alcoolici. Rezultatele
“cercet rii” le sunt deseori fatale.
În timpul fazei de dezvoltare a alcoolismului activ,
comportamentele tind s se înr ut easc pe m sur ce drogul
cucereşte tot mai mult teritoriu. Schimb rile de dispozi ie devin ceva
obişnuit şi pot s apar perioade de amnezie alcoolic . Aceste
episoade sunt numire uneori “ruperea filmului”, – cel în cauz uit ce
a f cut sau a spus în timp ce era sub influen a alcoolului; – nefiind
necesar pierderea cunoştin ei. Dimpotriv , alcoolicii devin uneori
exper i în a dep şi “ruperile de film”. Anumite func ii ale
comportamentului uman continu s fie active, cel pu in la un anumit
nivel. Sunt cunoscute cazuri de oameni care au putut, cu un oarecare
succes, s conduc o maşin în timp ce erau într-o astfel de stare.
Într-adev r, unii oameni se specializeaz chiar în a şofa în starea
aceasta şi se trezesc în locuri ciudate f r s -şi aminteasc cum au
ajuns acolo. În schimb, aceasta este cauza unuia dintre cele mai
bizare şi dezgust toare ritualuri îndeplinite regulat de c tre alcoolici –
“inspectarea” maşinii în zorii zilei pentru a vedea dac prezint urme
noi de accident, zgârieturi sau (şi mai r u) sânge.
Conducerea maşinii sub influen a alcoolului poate deveni o
obişnuin pentru unii; pentru al ii, devine normal s se bat atunci
când beau. Unii be ivi nu fac decât s stea într-un col şi s -şi piard
cunoştin a. Al ii ies din cas în c utare de scandal. Mai ales în stadiile
târzii ale b utului pot s apar comportamente total necaracteristice
individului.
39
 Pentru unii, tabloul e completat de halucina ii şi de alte simptome
nepl cute, pe parcurs ce persoana alunec spre nebunie sau spre
moarte. Aceast progresie poate s dureze mul i, mul i ani, fiecare
stadiu fiind distinct fa de cele anterioare. Totuşi, dup cum s-a spus
deja, acest lucru se poate întâmpla extrem de repede, spre marea
uimire a alcoolicului însuşi.
Un alcoolic activ este absolut izolat de restul lumii. Cea mai
important rela ie din universul lui este cea cu alcoolul, iar propria
voin este cea mai puternic entitate din lumea lui bolnav . E captiv
în rela ia cu drogul s u care, în cele din urm , îl va ucide. Ur şte
durerea şi problemele, mânia care îi înconjoar via a; poate c ur şte
şi minciuna, am girile şi nevoia de a-şi aminti minciunile. Cu toate
astea, el nu-şi poate imagina via a f r alcool, de vreme ce e convins
c drogul este singura lui mângâiere şi consolare: este cel mai bun
prieten, iubitul şi protectorul lui; este distrug torul şi zeul lui.
În acest stadiu al progresiei bolii sale, nu exist prea multe lucruri
la locul lor în via a alcoolicului. În esen a fiin ei lui ceva nu e în regul
– ceva ce poate lua diferite forme. Pentru majoritatea oamenilor –
este evident c împlinirea ca fiin uman e realizat prin rela iile
noastre cu ceilal i. Nu suntem comple i în individualitatea noastr , iar
rela iile noastre sunt cele prin care ne împlinim existen a. Nu putem
cunoaşte pe deplin semnifica ia lui “eu” pân când nu suntem în stare
s recunoaştem “eu”-l unei alte persoane.
În teologia creştin , îns şi aceast credin d via în elegerii
noastre asupra lui Dumnezeu. Dumnezeu este Trinitatea, iar
Persoanele individuale sunt Persoane pentru c sunt în rela ie – o
expresie reciproc etern a iubirii divine, a fiec reia pentru celelalte
dou .
La un nivel mai pământesc, putem vedea c semnifica ia deplin
a ceea ce înseamn s fim oameni apare atunci când comunic m.
Marile lucr ri de art – din pictur , sculptur şi muzic – sunt “mari”
datorit capacit ii lor de a comunica, chiar dac artiştii sunt anonimi
sau uita i – “individualitatea” lor în comunicare e mult mai important
decât existen a lor istoric , de vreme ce ei continu s tr iasc prin
arta lor. De exemplu, nu ştiu cine a fost Beethoven ca om, dar atunci
când ascult atent muzica lui ştiu cine este ca persoan .
40
 Via a alcoolicului activ e lipsit de complexitatea experien ei
umane. Lui îi este greu s perceap vreun alt “eu” în întreaga lume, în
afar de el însuşi. Emo iile lui pot s fie foarte diferite – poate s
treac de la a fi extrem de fericit la a fi foarte trist (şi, destul de des,
chiar moroc nos) într-o scurt perioad de timp; el nu are îns ca
termen de compara ie experien a altcuiva, nici nu se raporteaz la
moderare sau subtilitate. Într-adev r, rafinamentul lipseşte cu
des vârşire din via a unui alcoolic. În general, în lumea lui, e “totul
sau nimic”. Nu exist nici compromis, nici ra iune – doar durerea
momentului prezent. Şi, în gândirea alcoolicului, durerea momentului
prezent e cea care trebuie evitat cu orice pre .
Acesta e doar unul dintre multele motive din care oamenii care au
rela ii de lung durat cu alcoolici activi simt c via a e atât de dificil .
Cea mai mare greşeal a lor este de a continua s cread c ei sunt
cea mai important parte din via a unui alcoolic şi c ei au
responsabilitatea de a avea grij de alcoolic, de a-l salva de el însuşi.
Uneori, e o surpriz foarte mare s descoperi c astfel de oameni nu
au fost, de fapt, într-o rela ie adev rat de foarte mult timp; rela ia a-tot-
consumatoare şi a-tot-distrug toare dintre b utor şi substan a chimic
C2H5OH este singura care are vreo importan în via a celui ce bea.
Nu doar rela iile sunt greu de men inut de c tre alcoolic; exist o
complet lips de comunicare chiar în interiorul alcoolicului însuşi.
Personalitatea uman este de o frumuse e şi o complexitate aparte;
mai mult, ea posed un sistem de împ rt şire a experien ei şi ideilor.
La alcoolicul activ aceste schimburi de comunicare sunt sever
tulburate, iar gândurile şi sentimentele se pot manifesta în modalit i
inedite şi nepl cute. Mul i alcoolici trec prin perioade lungi în care nu
au un somn natural – de fapt, în cea mai mare parte a timpului în
care au ochii închişi, alcoolicii sunt inconştien i datorit cantit ii de
alcool pe care au b ut-o. Procesul natural al producerii, transmiterii şi
recept rii viselor este sever tulburat. În stadiile târzii ale b utului,
aceste comunic ri interioare r zbat uneori la suprafa şi când sunt
trezi, în timpul st rii de veghe. Pot s fie situa ii în care alcoolicii
halucineaz cu mult înainte ca bine-cunoscutul şi, deseori, fatalul
‘delirium tremens’ s apar . Atunci când se întâmpl asta, e ca şi cum
inconştientul, cu toate temerile, ororile şi pericolele care-l înso esc,
41
p trunde în partea conştient a personalit ii, în încercarea de a salva
câte ceva din func iile lui necesare.
Sentimentul de total izolare experimentat de c tre alcoolic, deşi
nu neap rat recunoscut de acesta, include situa ii în care oamenii
normali nici m car nu s-ar gândi c e posibil s fii izolat. De exemplu,
pentru oamenii obişnui i, a fi conştient poate s nu fie întotdeauna o
experien minunat , dar m car e una pe care po i s te bazezi.
Pentru alcoolicul care bea, starea de inconştien începe s devin o
alternativ binevenit în defavoarea suferin elor vie ii. Totuşi, şi în
timpul st rii de inconştien , mintea alcoolicului este afectat de
durerea şi nebunia lumii conştiente. Închiderea ochilor nu mai
reuşeşte s alunge durerea şi se pare c nu mai exist nici o cale de
a ine nebunia la distan .
Pe parcurs ce trece timpul, distan a dintre inten ie şi punere în
practic devine tot mai mare. Pentru alcoolici e normal s aib “totul-
sau-nimic”: un lucru fie e demn de a fi f cut, fie e desconsiderat ca
“gunoi”, nonsens sau ceva dincolo de puterea de imagina ie. Şi, chiar
şi atunci, sunt şanse ca nimic s nu se întâmple. Cei mai mul i
alcoolici tr iesc în cea mai mare parte a timpului într-o stare de
poten ial complet. Poate c sunt gata-gata s fac ceva, c ar putea
s fac ceva, se gândesc s fac ceva, dar rareori fac altceva în
afar de b ut. Planificarea pare minunat şi puternic , contemplarea
pare de folos, dar ac iunea e mai rar întâlnit . Mul i alcoolici s-au
apucat s scrie cel mai bun roman din lume, cu o foaie alb în fa şi
o sticl de b utur . Deseori, sticla e terminat înainte ca un singur
rând s fie scris pe foaie. Ei încearc s ia alcoolul cu ei pe drumul
spre faim şi avere, succes şi împlinire. Din nefericire, alcoolul este
un înso itor dezastruos, de vreme ce îi r peşte persoanei aproape
întotdeauna orice sim al succesului. Pentru fiecare scriitor alcoolic
renumit, exist probabil câteva mii de al i scriitori care au murit
încercând s îi dep şeasc realiz rile.
Adev rul şi sinceritatea nu sunt prietenii alcoolicului. Acestea
sunt “accesorii” pe care restul lumii le consider valoroase, dar pe
care alcoolicul le consider impedimente. Deseori, un alcoolic va
spune automatic o minciun , mai degrab decât s spun adev rul;
procedând astfel, el reuşeşte s controleze realitatea ceva mai bine şi
42
nu trebuie s -şi aminteasc detaliile dificile ca şi fapte reale. O
dificultate evident pentru alcoolic este aceea c memoria îi este
afectat , mai ales în timpul perioadelor de amnezie alcoolic . Pe
lâng încercarea de a-şi aminti ce minciuni şi cui a spus, amnezia
alcoolic îi d o senza ie de control haotic – nimic altceva decât
“degustarea” iadului însuşi.
Chiar şi în abstinen a timpurie, alcoolicii în recuperare îşi dau
seama c au înc tendin a de a spune minciuni în loc s spun
adev rul, doar pentru c întotdeauna a fost mai uşor s fac aşa. A
spune o minciun înseamn a crea propria realitate – cea mai mare
realizare a unui alcoolic. A spune adev rul înseamn a accepta
realitatea reală. Alcoolicii ur sc s fac asta. Un alcoolic va schimba
şi adapta toate întâmpl rile, datele, numerele, promisiunile şi
jur mintele, de vreme ce tot ce e legat de el trebuie s serveasc
singurului scop pe care îl are – de a-şi men ine în siguran rela ia cu
alcoolul. Bineîn eles, uneori situa ia lui presupune unele
compromisuri, mai ales atunci când este amenin at serios de c tre
oameni cu autoritate. Totuşi, e pu in probabil ca el s renun e la
scopul lui principal pentru prea mult timp.
La un anumit moment în progresia bolii lui, alcoolul pare s asigure
odihna şi liniştea alcoolicului. Din nefericire, pe parcurs ce boala
progreseaz , efectul amor itor al alcoolului pare s se diminueze;
alcoolicul ajunge s se trezeasc atunci când ar prefera s doarm în
timpul celor mai rele simptome ale unei mahmureli. Aceasta înseamn
c durata unei mahmureli e extins şi, pentru c o parte important a
mahmurelii nu e nimic altceva decât pofta de a bea mai mult alcool,
durata tenta iei este şi ea prelungit astfel. B utul cu scopul de a stopa
durerea unei mahmureli este un cerc vicios – unul c ruia aproape
fiecare alcoolic trebuie s -I fac fa la un moment dat. A zace întins
într-o durere groaznic în momente în care şi-ar dori foarte mult s
doarm devine ceva obişnuit; acesta e momentul în care alcoolicul
trebuie s decid dac poate sau nu s reziste pentru restul zilei (fapt
care poate necesita o anumit cantitate de cafea neagr şi multe b i)
sau dac durerea resim it este atât de mare încât trebuie s reînceap
s bea doar pentru a supravie ui. Acesta e modul în care, de multe ori,
be iile repetate se perpetueaz de la sine.
43
 Progresia continu , chiar dac alcoolicul nu are prea mul i bani
sau o surs stabil de alcool. Uneori, când b utul e necesar doar
pentru c durerea e extrem de copleşitoare, capacitatea de a lua
decizii morale dispare. Singurul lucru care e sim it e nevoia, nevoia de
a „se drege” şi nimic nu poate fi mai important decât aceast
„dregere”. Sunt necesare puteri supraomeneşti pentru a sparge acest
ciclu, chiar şi temporar. E aproape imposibil s -l distrugi pentru
totdeauna.
Dac poate s lucreze, alcoolicul va alege munca pentru a spori
şansele adev ratei sale inte în via . Bineîn eles, individul nu se
gândeşte şi nu ac ioneaz la nivel conştient în acest mod, iar o mare
parte a motiva iei lui principale în via r mâne ascuns , chiar fa de
el însuşi. Doar atunci când o alt “for ” îl determin s -şi apere
punctul de vedere, alcoolicul poate fi pus fa în fa cu adev rul.
Un alcoolic activ este o persoan care cunoaşte foarte bine
mânia, c ci el tr ieşte într-o lume în care mânia este cel mai la
îndemân instrument. Din experien , ştie c întreaga lume e
împotriva lui. Aceasta nu e paranoia obişnuit , aşa cum e cunoscut
şi în eleas de restul speciei umane. Paranoia lui e una justificat . Un
be iv poate aborda o persoan complet str in şi îl poate transforma
într-un duşman doar printr-un contact vizual. Atât de mult mil şi
mânie este aruncat asupra lor de-a lungul “carierei” de consum,
încât uneori au dreptate s cread c cei mai mul i oameni consider
c alcoolicii nu sunt „buni de nimic”.
Un alcoolic care bea nu poate iubi pentru c centrul lumii lui nu
poate fi niciodat o alt persoan . El poate doar s venereze alcoolul,
mijloacele de ob inere a acestuia sau şansele de a fi l sat în pace cu
alcoolul lui, indiferent de sentimentalismele şi emo iile care l-ar putea
convinge de altceva.
Îi lipseşte judecata moral pentru c nu are vreun sim al binelui
sau r ului; este neîn elept şi expeditor. Tr ieşte pentru un sentiment
iluzoriu de satisfac ie bazat pe b ut, aşa c nu are absolut nici un
sentiment de auto-re inere, iar auto-controlul este complet opus intei lui
în via . Nu are r bdare, deseori pentru c singurul moment real în via a
lui apare atunci când „pune mâna” pe urm torul pahar. Atât cât poate el
în elege, propria lui voin este a-tot-puternic şi nimic şi nimeni nu are
44
permisiunea s pun în pericol aceast stare de fapt. Dac exist vreo
emo ie care p trunde prin blindatul lui sistem defensiv, acesta e probabil
frica. Pentru alcoolic, teama vine şi din exterior, şi din interior. În mare
m sur , acest lucru se datoreaz faptului c b utorul nu se poate baza
ca alcoolul s îi fie cel mai bun prieten, ghid şi paznic, aşa cum şi-ar dori
el. Alcoolul este, în acelaşi timp, un zeu fals pentru c el nu e o
persoan , ci un lucru şi nu are nici o grij sau preocupare pentru via a
celor pe care îi ia sub aripa lui tenebroas . El este şi un depresiv şi îl
“recompenseaz ” pe b utor cu simptomele cronice ale depresiei, pe
lâng durerea fizic permanent care înso eşte b utul excesiv.
Alcoolicul cunoaşte tr darea şi renun rapid la loialitate. Înva
s nu aib încredere în nimeni. Priveşte suferin a îndelungat ca pe
ceva pentru idio ii din lumea aceasta. Nici m car nu ştie ce e aceea
speran pentru c valorile lui sunt orientate spre recompensarea
imediat , în timp ce speran a implic r bdarea.
Una dintre marile ironii este c alcoolicul este, în mod
surprinz tor, foarte capabil de auto-disciplin . Totuşi, aceasta nu e
din perspectiva auto-constrângerii sau curajului, ci e în totalitate intit
c tre pedepsirea propriei persoane. El poate opera la câteva nivele
de conştiin în acelaşi timp; în orice s-ar transforma conştiin a lui de-
a lungul nebuniei gândirii alcoolice, se pare c aceasta nu face decât
s -l umple de durere fa de comportamentele sale din trecut.
Ar fi o greşeal s credem c alcoolicul e de acord cu propriul
comportament, chiar dac este complet devotat fa de continuarea
acestuia. El îşi dispre uieşte comportamentul, dispre uieşte alcoolul şi
se dispre uieşte pe sine.
De asemenea, ar fi o greşeal s credem c alcoolicul joac doar
un rol pasiv în rela ia sa cu alcoolul. De fapt, el este într-o stare de
r zboi permanent cu acesta. Într-adev r, de fiecare dat când bea
ceva, el încearc s se lupte cu alcoolul şi s câştige. Totuşi, aşa
cum va înv a în timp, aceast b t lie e inutil şi nu poate fi câştigat .
Cu toate acestea, el continu ca şi cum dac ar bate un cui p trat,
acesta ar intra într-o gaur rotund . El încearc din nou şi din nou s
aplice în via a lui remedii care au fost încercate de atâtea ori înainte şi
care au dat greş întotdeauna.

45
 Pentru b utor, umilinta şi umilirea sunt sinonime. Din când în
când, curajul ar putea ieşi la iveal sub forma unor obr znicii la be ie,
dar asta e tot. Dreptatea e desconsiderat ca ceva ce ine de oricine
e suficient de prost ca s cread în virtu ile acestei vie i, iar pacea e
ceva imposibil, pretins doar de nebuni.
Pentru alcoolic, nu are nici un sens s vorbeşti despre puterea
voin ei pentru c aceasta este partea cea mai afectat din toat fiin a
sa. Acest fapt – c abilitatea sa de a face alegeri e afectat – face
dificil, dac nu chiar imposibil, ca alcoolicul s profite de diferitele
metode folosite în mod tradi ional pentru a-i ajuta pe oameni; acest
lucru e valabil pentru orice tentativ de tratament.
În general, cam tot ce-i poate oferi direct alcoolicului medicina
tradi ional este s transforme b utul într-o experien total nepl cut
şi periculoas pentru individ. Acest lucru e f cut prin administrarea
unui anume medicament care are o reac ie nepl cut cu alcoolul,
f când persoana s se simt cu adev rat r u. Teoria este c atât timp
cât medicamentul este administrat, persoana va alege în mod normal
s nu bea alcool. Din nefericire pentru alcoolici, asta va func iona
rareori pe termen lung, de vreme ce ei beau deseori pân când b utul
devine dezgust tor şi periculos – şi asta f r ajutorul nici unui
medicament prescris. Pe lâng asta, compulsia de a bea, e
întotdeauna mai puternic decât orice team de consecin e, iar
tenta ia de a face acest lucru e o tr s tur str veche care nu poate fi
dep şit de administrarea nici unui medicament.
B utorii înr i i care nu sunt alcoolici pot r spunde la terapia
aversiv descris mai sus, cel pu in pentru o vreme. Ea nu d
rezultate pentru alcoolici pentru c se aşteapt ca ei s fac o alegere
ra ional bazat pe dovezi şi bun sim . Dac ei ar fi sensibili la o
cantitate cât de mic din oricare dintre cele dou , ar avea şanse s fie
eficient . Dar ei nu sunt. Aşa c nici ea nu este.
Nu putem accentua suficient faptul c alcoolicii sufer de ceva
mult mai serios decât de folosirea incorect a voin ei umane sau de o
serie de alegeri greşite. Ei sufer , de fapt, de o boal a voin ei; ei nu
pot lua decizii bune. Nici un efort nu poate schimba ceva, c ci nu ai
ce s schimbi.

46
 h h h h h h h

BUN TATEA ŞI SIMPATIA SUNT DESEORI cele mai

d un toare „daruri” care-i pot fi oferite unui alcoolic. Ambele au
tendin a de a transmite mesajul c , date fiind circumstan ele vie ii
sale, b utorul nu trebuie s aib nici un sentiment de responsabilitate.
Alcoolicul recepteaz aceste mesaje de parc ar avea ascuns un
radio pe unde scurte, aflat în func iune doar pentru acest gen de
afirma ii. În gândirea alcoolicului, orice scuzare a b utului s u îi
permite s bea. Într-un mod similar, pentru cineva cu tulbur ri de
alimentare, orice scuz îi va permite acestuia s m nânce mai mult,
pentru un dependent de sex s se comporte ca atare, pentru cel care
cheltuieşte prea mult s cheltuiasc şi mai mult. Orice îndep rtare de
no iunea de ‚total responsabilitate’ îi permite alcoolicului s -şi
continue comportamentul specific – nu de dragul de a bea, ci pentru
sentimentul de eliberare pe care i-l ofer b utul. Nici gustul alcoolului,
nici efectul acestuia nu sunt cele mai toxice. (E sentimentul de a avea
libertatea de a se oferi propriilor plăceri, fără a avea nici un sentiment
de responsabilitate personală pentru ac iunile lor – de aceea le este
atât de dificil să reziste - Nota editorului)
Alcoolicii îşi petrec cea mai mare parte a timpului într-o letargie
emo ional şi în activit i care s îi asigure c vor r mâne astfel.
Atunci, nu-i de mirare c alcoolicul proasp t abstinent nu e prea sigur
de ce anume înseamn s aib un sentiment sau cum s procedeze
cu un sentiment pe care îl are. Dac i se întâmpl ceva r u lui sau
celor din jurul lui, alcoolicul va g si de obicei pe cineva pe care s îl
învinov easc şi (cu înfl c rare egal ) se va asigura c , indiferent de
situa ie, el va fi v zut ca victim . F r îndoial c dup un eveniment
precum tragedia de pe 11 septembrie 2001 din New York şi din alte
p r i, alcoolicii din întreaga lume au început s relateze modul în care
aceste întâmpl ri i-au ‚r nit’ pe ei personal.
De timpuriu, alcoolicii resping ca pe ceva bizar orice rela ie de
cauz şi efect vizavi de rela ia cu corpurile lor. Ei tind s se vad pe ei
înşişi într-un mod “deconectat” – persoana e ‚separat ’ de propriul
corp, exact aşa cum propriul corp e separat de oricare altul. În fiecare
diminea , el poate fi uimit s se trezeasc şi s se “g seasc ” înc

47
în corpul s u. Trupul e b tut şi îndurerat pentru a se asigura de acest
fapt, dar el e înc acolo, preg tit s primeasc mai multe pedepse,
preg tit s fie tras ceva mai aproape de moarte.
Alcoolicilor le lipseşte sentimentul conexiunii cu restul lumii, chiar
şi cu restul speciei umane. Paşii nu folosesc acest concept, dar el
explic pe larg situa ia dificil a alcoolicului. Fiecare simte un anumit
grad de izolare în via a sa, într-o m sur mai mic sau mai mare. Ca
şi paranoia, acest sentiment de izolare reprezint un mod necesar de
a face fa dificult ilor vie ii. Ca şi alte amenin ri existen iale, lipsa
de semnifica ie, moartea, durerea şi anxietatea, conştientizarea
izol rii ne face puternici, independen i. Într-adev r, toate amenin rile
asupra existen ei noastre sunt importante pentru noi, indiferent de cât
de nepl cute pot s fie, c ci ele ne dau un anume sim al dimensiunii,
un sim al experien ei. De exemplu, foamea este o stare mult mai
natural decât sentimentul de a fi mâncat prea mult. Dac nu faci
nimic, i se face foame. Foamea doare sau, cel pu in, e inconfortabil .
Pe de o parte, foamea e necesar pentru a ne stimula s g sim, s
prepar m şi s mânc m hrana. Îns la un nivel complet diferit, ea ne
e folositoare pentru c ne face s ştim s apreciem. Un om care a
mâncat bine la un banchet va considera o bucat de pâine ca fiind
nedemn de aten ia lui. Un om înfometat va privi aceeaşi bucat de
pâine ca pe ceva delicios, cu un gust special.
Izolarea ne înva s fim independen i, „pe picioarele noastre”.
Alternativa ar fi s fim ca o oaie sau s fim dependen i ca altcineva s ia
toate deciziile în locul nostru. La nivelul la care se afl de obicei
alcoolicul, aceast izolare e departe de a fi cea care l-ar putea încuraja
s se bazeze pe el însuşi. Mai degrab , e vorba de sentimentul de a fi
complet izolat, dincolo de cauz şi efect. Toate informa iile pe care le
primeşte trebuie s fie filtrate prin egoul s u, iar cele care nu sunt
conforme cu personalitatea sa sunt eliminate. În lipsa unui contact cu
restul lumii, simte c personalitatea îi este fragmentat . Ascultându-i pe
alcoolici povestindu-şi şi repovestindu-şi experien ele în cadrul grupului,
î i dai seama c exist un anumit grad de similaritate. Ceea ce descriu ei
nu este doar un sentiment de pierdere a individualit ii – exist suficiente
dovezi pentru a demonstra c alcoolicul se simte foarte singur. Mai
degrab , e vorba de sentimentul c nu exist nimic în interiorul s u – c
48
nici m car nu mai are un interior. Într-un efort extraordinar de a fi regele
universului, el îşi pierde orice sentiment de sine. Gândi i-v la scamatoria
pe care o vede i la circ atunci când magicianul are o gr mad de farfurii
pe care le învârte cu vârful unui b . El se plimb de colo-colo, provocând
tensiune pe parcursul reprezenta iei, prin faptul c las câteva farfurii s
se clatine, gata s cad . Pentru alcoolic, toat via a pare ca o gr mad
de farfurii – toate gata s cad . În cele din urm , singura solu ie care
pare s îi ofere un oarecare confort e cea de a-şi uita necazurile şi de a
se îneca în be ie. Încercarea de echilibrare între învârtirea farfuriilor şi
c derea în uitare este tocmai situa ia grea a alcoolicului. Greutatea
situa iei alcoolicului e tocmai încercarea de a men ine echilibrul între
‚învârtirea farfuriilor’ şi uitarea complet .

h h h h h h h

PÂN ACUM, AM V ZUT PARTEA NEGATIV a poveştii; tot

acest proces poate dura mult timp, uneori chiar ani de zile. Totuşi, cât
timp mai exist suflu în corpul s u, exist mereu şansa ca alcoolicul activ
s ajung într-un moment în care durerea s -i fie suficient , iar viitorul
destul de lipsit de speran pentru ca el s ia leg tura cu Alcoolicii
Anonimi. Întregul proces poate implica una (sau mai multe) “excursii” în
centre de tratament, pr buşirea c sniciei, pierderea serviciului, pierderea
demnit ii, “vizite” la spital sau în arest – dac nu şi mai r u. În cele din
urm , unii – pu ini, dar norocoşi – vor g si drumul spre A.A., f r pic de
putere r mas în ei, f r puterea de a lupta, f r dorin a de a merge mai
departe. O astfel de persoan are nevoie s fie primit , s fie acceptat
şi s asculte. Dac ascult suficient, pentru suficient de mult timp, e
posibil s aud ceea ce trebuie s înve e.

49
 Capitolul 3

Via a în A.A.,
Via a în Recuperare

Întâlnirile
Cel ce doreşte s afle voia Domnului trebuie ca mai întâi s
înceteze a mai asculta preten iile propriului ego. Apoi, dup
ce L-a rugat pe Dumnezeu cu credin şi simplitate sincer şi
a vorbit cu ceilal i din grup cu umilin a inimii şi f r gând de
îndoial , el ar trebui s accepte ce îi spun ceilal i ca fiind
spuse de gura lui Dumnezeu, chiar dac sfatul lor e contrar
propriei lui dorin e şi chiar dac cei consulta i nu sunt foarte
spirituali. C ci Dumnezeu nu e nedrept şi El nu îndep rteaz
sufletele celor care cu credin şi inocen se supun umili
experien ei, puterii şi speran ei celorlal i. Chiar dac cei
întreba i sunt pure bestii, El, Cel care vorbeşte, este Cel
Imaterial şi Nev zut.

Aceasta e o interpretare a ceea ce Sfântul Ioan, autorul Scării

Raiului, spunea în secolul VII (Treapta 26).
Dat fiind o epoc diferit şi un grup complet diferit de oameni
dintr-un mediu complet diferit, Sf. Ioan ar putea descrie o întâlnire
A.A. Într-o astfel de întâlnire, o persoan vorbeşte şi este ascultat .
Apoi, altcineva vorbeşte şi ceilal i ascult . De fapt, rareori e c utat un
sfat şi aproape niciodat dat, îns cu toate astea se înva foarte
mult. Dac ceva din ce e spus necesit a fi comentat, un alt vorbitor
va integra respectiva informa ie în ceea ce are el de spus, referindu-
se la greşelile pe care le-a f cut el în propria via mai degrab decât
apostrofându-l pe cel care a adus în discu ie respectiva problem . Nu
e chiar atât de complicat pe cât sun , de vreme ce alcoolicii tind s fie
destul de lipsi i de originalitate în greşelile pe care le fac, iar aceleaşi
greşeli au fost f cute, probabil şi de al i oameni din camer . Pân la

50
urm , ce se împ rt şeşte la o întâlnire A.A. este „experien a, puterea
şi speran a” fiec rei persoane. Atunci când la o întâlnire cineva este
r ut cios, conştient sau nu, nu e neobişnuit ca membrii grupului s îi
atrag aten ia fa de acel comportament cu blânde e, dar ferm şi f r
a o face într-un mod acuzator. Atmosfera unei întâlniri A.A. e departe
de a fi aceea a unei mustr ri în biroul directorului, a discursului
despre cum „trebuie s încerci mai mult” al unui p rinte beligerant sau
îndemnurile absurde ale unui antrenor de fotbal.
Înainte de a ajunge la prima lui şedin , alcoolicul „se calific ”
pentru tot ce are A.A.-ul de oferit, iar pre ul pentru asta e durerea –
durerea fizic , durerea sufleteasc , durerea de a fi viu. În orice form ,
durerea e un înso itor constant al alcoolicului activ. Uneori, ea îl va
determina s fac cel mai dificil lucru din lume pentru el: s pun
mâna pe telefon şi s cear ajutor. Asta reprezint cea mai mic
cr p tur în armura lui masiv ; luând în considerare lipsa complet
de stabilitate emo ional , porti a deschis oportunit ii de a face aşa
ceva e extrem de mic . Îns minunile se întâmpl .
Odat ce e în contact cu A.A.-ul, el va descoperi dou puternice
surse de sprijin: grupul (sau întâlnirea) şi naşul. Mergând la întâlniri şi
vorbind cu naşul, el va avea tot ce îi trebuie pentru ca adev rata
munc s înceap : lucrarea celor Doisprezece Paşi.
Foarte des, odat ce contactul telefonic ini ial a fost f cut,
alcoolicul va fi condus la o întâlnire de c tre al i alcoolici care sunt
deja în recuperare. Ce va vedea el acolo e pe cât de evident, pe atât
de neaşteptat. Acolo nu exist secrete ascunse în spatele uşilor
închise, nimeni nu chicoteşte, nici nu arat cu degetul, nu exist
strângeri de mân neobişnuite sau parole – într-adev r, nimic ieşit din
comun. I se va oferi o can de cafea (sau ceai) şi va fi salutat de nişte
oameni care arat ca… nişte oameni obişnui i.
Uneori e o mare surpriz pentru nou-veni i faptul c alcoolicii în
recuperare arat ca nişte oameni normali. Alcoolicii nu recunosc în
mod obişnuit al i alcoolici, iar dac singura imagine mental e aceea
c un alcoolic tr ieşte sub poduri şi bea solu ie de lustruit pantofii,
acea imagine va suferi o revizuire semnificativ .
La o întâlnire, exist şi alte lucruri care pot s îl surprind . În A.A.
nu exist nici un proces de evaluare. Nu exist nici un procedeu de
51
admitere. Nu exist formulare de completat, nici întreb ri de r spuns.
Singura cerin pentru a participa ca membru este dorin a de a înceta
b utul. Singura tax de ini iere pl tit de c tre cei care încep s
mearg la A.A. este pericolul şi r ul pe care şi l-au f cut lor înşişi prin
consumul lor de alcool. Nu exist profesionişti la aceste întâlniri – to i
cei care sunt acolo sunt alcoolici în recuperare.
Noul venit e întâmpinat şi încurajat s -l asculte pe cel ce
vorbeşte şi s fie atent la acele elemente din povestea acestuia care
seam n cu experien a proprie. Cei mai mul i alcoolici înceteaz s
asculte cu ani înainte de a înceta b utul, astfel încât acest lucru în
sine poate s fie o noutate. Alcoolicii activi sunt printre cei mai r i
ascult tori din lume. Chiar atunci când sunt prinşi într-o conversa ie,
ascult rareori pentru c folosesc timpul în care vorbeşte partenerul
de discu ie gândindu-se la ce vor ei s spun în continuare. Forma
preferat de comunicare a alcoolicului este monologul.
Ascultarea e şi ea unul dintre primele lucruri pe care alcoolicul înva
s le fac pe drumul spre recuperare. De la a fi un ascult tor foarte prost,
alcoolicii încep s asculte şi încep s înve e. În timp, abilit ile lor de
ascultare pot s se îmbun t easc mai mult decât cele ale oamenilor
normali. E posibil ca ascultarea s nu fi fost niciodat specialitatea
omului, iar în lumea modern e cu adev rat rar . Din punct de vedere
spiritual, acest lucru e trist, mai ales dac ne gândim c cel pu in
jum tate din experien a rug ciunii const în ascultare.
Noul venit poate fi doar la câteva minute dep rtare de ultimul
pahar (cel pu in, pân acum) şi pe când ajunge el s se gândeasc la
asta, mare parte din ce se întâmpl la întâlniri poate s nu fie mai
mult decât o amintire înce oşat . Nu conteaz . Ce e important e ca el
s -şi aminteasc faptul c a petrecut ceva timp cu un grup de oameni
care l-au tratat cu amabilitate şi cu demnitate – poate prima întâlnire
de acest gen într-o lung perioad de timp.
Formatul general al unei întâlniri A.A. este urm torul: dup o
scurt introducere în care sunt citi i cu voce tare Preambulul, cei
Doisprezece Paşi şi cele Doisprezece Tradi ii, oamenii vorbesc fie
despre tema anun at de secretar ca şi tem a întâlnirii (preferatul din
toate timpurile pare s fie „recunoştin a”), fie despre un subiect care îl
preocup în mod special pe vorbitor sau pe altcineva prezent la
52
şedin . Deseori, dac e prezent şi un nou venit, întreaga întâlnire va
fi devotat Pasului Unu, permi ându-i fiec rui membru prezent s -şi
reactualizeze propria experien a intr rii lui în A.A. În unele grupuri
mai mari, nou veni ii pot fi încuraja i s mearg la o mini-întâlnire a lor
în care preocup rile lor specifice vor fi discutate cu membri care au
câ iva ani de experien .
În timpul unei întâlniri, atunci când cineva vorbeşte, ceilal i membri
ascult şi nici nu îl întrerup (aşa-numita „vorbire încrucişat ” – un
categoric „nu” în conduita A.A.), nici nu îi adreseaz întreb ri
vorbitorului. Dup ce acesta a terminat de vorbit, lui/ei i se mul umeşte
pe scurt, fiind apoi rândul altcuiva s vorbeasc . În întâlnirile mici poate
fi normal ca fiecare s vorbeasc . În întâlnirile foarte mari, doar câ iva
vor face acest lucru. Fiecare membru fie va continua s vorbeasc pe
tema deja stabilit , fie va vorbi despre o chestiune proprie, aproape
întotdeauna legat în vreun fel de cei Doisprezece Paşi.
În unele întâlniri, citirea literaturii A.A. e mai extins şi devine
punctul central al acestora. În altele, poate s existe un invitat care s
vorbeasc pentru o bun parte a întâlnirii, în timp ce în altele membrii
vor împ rt şi, pur şi simplu, ce doresc. De fapt, aproape toate
grupurile ajung s fie aşa. Ca şi regul , oricine are dorin a puternic
de a vorbi, e liber s fac asta, exceptând situa iile în care sunt sili i
de durata întâlnirii – de obicei, o or sau nou zeci de minute pentru
toat şedin a. Sunt citite anun urile şi are loc o colect (numit
Tradi ia Şapte) pentru a se acoperi costurile întâlnirii şi pentru a ajuta
la achizi ionarea literaturii oficiale a A.A-ului, inclusiv a pachetelor
informative care pot fi oferite pe gratis nou-veni ilor. Cele mai multe
întâlniri se termin cu o rug ciune. Oarecum surprinz tor, rug ciunea
folosit e deseori ‚Tat l nostru’, deşi acest lucru nu e cât de pu in
obligatoriu, de vreme ce grupul însuşi poate decide ce rug ciune
doreşte s foloseasc . O alt rug ciune, împrumutat de A.A. cu mult
timp în urm , e aproape universal :

Doamne, dă-mi seninătatea

să accept ceea ce nu pot schimba,
Curajul să schimb ceea ce pot şi
În elepciunea să le deosebesc.
53
 Întâlnirile sunt inima experien ei A.A.; ele permit membrilor s
discute şi s -şi împ rt şeasc experien a în lucrarea celor
Doisprezece Paşi. Este un proces lent, îns detaliat. Aici, noul venit
aude, ascultând cât de bine poate, poveştile a sute, poate mii de al i
oameni şi îşi spune propria poveste în multe, multe feluri diferite, de
multe, multe ori. Pur şi simplu, spunerea poveştii din nou şi din nou e
o parte important a procesului terapeutic, iar acest lucru e mai bine
f cut prin povestirea în fa a unor oameni diferi i în grupuri diferite, mai
degrab decât for ând o singur persoan s o asculte înc o dat , şi
înc o dat .
Pentru a li se oferi o m sur a priorit ii abstinen ei, nou-veni ii sunt,
în general, invita i s participe la nou zeci de întâlniri în nou zeci de zile
consecutive. Orice idee conform c reia cineva poate rezolva aceast
problem cu „jum tate de norm ” trebuie respins cu orice pre , îns cu
grij . Un nou-venit a fost odat invitat de cineva prezent la o şedin s
participe în ziua urm toare la o alt întâlnire, într-un alt loc. Noul venit a
respins acest lucru ca pe o exagerare; pe lâng asta, era un om foarte
ocupat. Nu a stat abstinent pentru prea mult timp.
Unii oameni merg la prima lor întâlnire, iar dup aceea nu mai
beau niciodat . Al ii nu sunt atât de norocoşi. Nu e deloc surprinz tor,
c ci individul urmeaz s experimenteze poate cea mai puternic
transformare din toat via a lui, cu excep ia naşterii sale. To i sunt
încuraja i s continue s participe la întâlniri pentru c asta e singura
cale care promite vreun soi de recuperare, chiar dac nu imediat . A
participa la şedin e b ut nu e chiar atât de îngrozitor pe cât se poate
crede – persoana beat e cu siguran în locul potrivit, iar celorlal i
membri li se reaminteşte clar unde ar ajunge dac ar alege s bea din
nou. O astfel de persoan nu e privit ca un vizitator nedorit
(exceptând, bineîn eles, cazurile în care aceasta are o lung istorie
de interven ii beligerante – şi chiar şi în astfel de situa ii grupurile
dovedesc o cantitate extraordinar de r bdare). În timp ce membrii
Comunit ii vor spune, în mod normal, c nu are nici un rost s
vorbeşti cu cineva care e beat, dac , totuşi, acesta revine la şedin
b ut, ceilal i membri tind s îl trateze cu foarte mult r bdare şi
în elegere, ştiind c persoana din fa a lor are nevoie de Comunitate
mai mult decât de orice altceva.
54
 Întâlnirile din cluburile din centrul oraşului sau din centrele de
tratament cu mul i nou-veni i pot fi la fel de bune ca şi întâlnirile din
suburbii, din cadrul conven iilor organizate în mari hoteluri sau cu
ocazia altor adun ri A.A., chiar şi atunci când vocabularul este
întrucâtva diferit. Cei ce vorbesc în cadrul întâlnirilor folosesc rareori
un limbaj menit s jigneasc , îns , de vreme ce to i alcoolicii
împ rt şesc cam aceeaşi experien a unor comportamente ‚mai
pu in decât delicate’, astfel de lucruri nu sunt privite ca fiind o
înc lcare grav a bunelor maniere. Sentimentul comuniunii dintre
membrii A.A. este cât se poate de real şi se poate ajunge la strânse
prietenii.
Membrii A.A. care c l toresc pot s afle informa ii despre
grupurile din localitatea de destina ie, odat cu informa iile despre
cazarea la hotel sau despre mijloacele de transport. F r îndoial , e
bine ca un membru AA s ia leg tura cu A.A.-ul dintr-un loc str in. Se
întâmpl uneori ca un membru s mearg la o întâlnire într-o ar
str in , inut într-o limb pe care nu o în elege, cu oameni pe care
nu i-a mai întâlnit niciodat şi, totuşi, s aib imediat sentimentul c
apar ine grupului respectiv.
Membrii A.A. descoper c nu e un obicei bun s se pun unul
pe cel lalt pe un piedestal. Pân la urm to i membrii A.A. sunt la un
pahar dep rtare de a fi be i. Totuşi, alcoolicii în recuperare dovedesc
foarte mult toleran unii fa de ceilal i. E în elept s presupunem c
to i au suferit, c to i au pierdut ceva, c to i au fost oprima i. Odat ce
lu m în considerare acest lucru, nu mai e necesar s vorbim despre
asta sau s trat m pe cineva cu ceva similar simpatiei. Din contr ,
membrii Comunit ii privesc deseori simpatia ca pe o comoditate
periculoas , de vreme ce ea alimenteaz înclina ia natural a
alcoolicului de a se vedea pe el însuşi ca victim . Oricine îndr zneşte
s spun : „Vai, sãracul de tine” unui alcoolic (sau oric rei alte victime)
o încurajeaz pe respectiva persoan s r mân în durerea ei pentru
c asta îi aduce mai mult simpatie. E nevoie de empatie, nu de
simpatie. Aceast distingere e delicat , îns important . Empatia
permite ca persoana suferind s ştie c durerea îi e în eleas , f r
îns a o r spl ti pentru ea.

55
 În recuperare, alcoolicul descoper c diferitele instrumente
oferite de A.A. sunt absolut vitale. Primul sfat este de ‚a merge la
întâlniri’. Al doilea sfat, de nepre uit, este ca în timpul grupului s fie
atent la lucrurile pe care le crede folositoare şi s le ignore respectuos
pe celelalte. La întâlniri, pot fi spuse multe lucruri pe care el le
g seşte ca fiind irelevante sau chiar nefolositoare. În acest caz, el e
convins s ignore p r ile care nu îi plac. Se spune uneori, doar par ial
în glum , c dac cuiva îi plac toate întâlnirile la care merge, atunci
nu merge la suficiente întâlniri. Grupurile pot fi vitale, îns nu pot avea
întotdeauna fiorul abstinen ei imediate.
Nimeni din A.A nu are o pozi ie de putere; to i alcoolicii sunt în
pericolul de a bea din nou, indiferent de cât de mult timp au fost
abstinen i. Nimeni din A.A. nu de ine monopolul în elepciunii. Uneori,
într-adev r, grupul are nevoie s aud mai mult decât orice altceva ce
are de spus un nou-venit, chiar dac nu e neap rat nevoie ca el s
ştie asta!
Uneori, terminologia A.A. e derutant pentru publicul larg. De
exemplu, cei mai mul i oameni din afara Comunit ii folosesc termenul
‚alcoolic’ pentru cineva care înc bea. Ei tind s numeasc pe cineva
care nu bea ‚ex-alcoolic’ sau ‚alcoolic vindecat’. Nu şi în Comunitate.
Aici, oameni care nu au b ut deloc de mul i ani se prezint bucuroşi
ca ‚alcoolici’. Fraza „Salut, numele meu este … şi sunt alcoolic” este o
aclamare, nu o condamnare. E o afirmare a puterii, nu o a admitere a
înfrângerii.
Parte din puterea acestui cuvânt st în faptul c alcoolicul activ
foloseşte orice for posibil aflat la îndemân pentru a îndep rta
aceast etichet , indiferent de cât e de evident pentru tot restul lumii
faptul c o merit . Pentru a ascunde şi a disimula e nevoie de
îngrozitor de mult energie mental şi spiritual , de vreme ce tr irea
acestei minciuni necesit toat aten ia şi efortul de care e capabil
alcoolicul activ. Îns , odat ce acelaşi alcoolic se poate ridica şi
spune „Sunt alcoolic”, povara e înl turat . Sentimentul de uşurare din
acest moment e aproape tangibil şi nu e ceva neobişnuit ca ceilal i din
camer s înceap s aplaude sau s -şi arate aprobarea în alt mod,
mai ales dac l-au urm rit pe un individ venind la grupuri de ceva
vreme, dar f r a face acest pas atât de important. Nu e neobişnuit ca
56
alcoolicii s înceap s participe la întâlnirile A.A. perfect conştien i,
pe de o parte, c trebuie s fac ceva în leg tur cu problema lor,
îns , pe de alt parte, la fel de lipsi i de puterea sau de voin a de a
admite c au o problem . Acest gen de logic , destul de des întâlnit
în s lile de grup ale A.A., e oarecum ciudat pentru restul lumii. Îns ,
nou-venitul se prinde repede de cum stau lucrurile atunci când îi vede
pe al ii venind cu exact acelaşi mod ilogic de gândire ca şi al lui.
Afirma ia „Sunt alcoolic” e plin de în elesuri. Deşi e
independent de cei Doisprezece Paşi, ea sprijin şi completeaz
munca pe care o încurajeaz Paşii. Mai întâi, ea semnific „Admit ca
am o problema”. Orice alcoolic care poate spune asta se separ de
alcoolicii f r num r care prefer s mearg în mormânt decât s
admit c au o problem . Ea înseamn şi „Sunt alcoolic în
recuperare”, chiar dac misterul de a nu bea (fiecare zi la rândul ei)
poate s nu fac înc parte din experien a sa.
Afirma ia „Sunt alcoolic” înseamn şi „Eu nu sunt Dumnezeu” sau
chiar „Nu sunt eu Dumnezeu, deci trebuie sa fie altcineva”. În schimb,
de vreme ce altcineva e Dumnezeu, b utorul e liber s lase acea
persoan s -şi fac treaba Lui. Alcoolicul e liber apoi s fie el însuşi,
s descopere şi s -şi g seasc locul în orice i-a preg tit adev ratul
Dumnezeu. Acesta e un stadiu crucial în recuperare.
De la bun început, afirma ia „Sunt alcoolic” are şi o alt
semnifica ie important . Titlul de „alcoolic” e purtat ca o insign de
onoare şi îi d celui ce o poart sentimentul c apar ine unui grup în
care fiecare poart acelaşi titlu. „Fac parte din A.A.” înseamn , de
fapt, c „mostenirea si comunitatea A.A. îmi apartine”. Asta e foarte
important, mai ales pentru cineva care, timp de ani de zile, nu a
cunoscut nimic altceva în afar de respingere.
E util s purt m în minte c membrii A.A. nu au, de obicei, prea
multe în comun unii cu ceilal i înainte de a se al tura Comunit ii, în
afar de faptul c sunt cu to ii alcoolici. Ei provin din toate clasele
sociale şi economice, din toate grup rile etnice, au o educa ie şi
convingeri religioase diferite. Acest ultim factor face ca discu iile
despre „Dumnezeu” s fie exprimate în cei mai simpli termeni,
permi ându-i fiec ruia s foloseasc cuvintele pe care el sau ea le
g seşte acceptabile, f r a fi îns jignitoare pentru cei prezen i. Orice
57
încercare de limitare a definirii lui Dumnezeu la o anumit perspectiv
religioas sau de insinuare c exist o conexiune normal şi evident
între ce se spune şi practica sau credin a unui anumit grup religios
este întâmpinat , în general, cu un comentariu referitor la prezen a
membrilor din mai multe confesiuni religioase şi la faptul c ce spun
oamenii ar trebui s reflecte aceast realitate. Bineîn eles, e posibil s
fie şi unii care se declar atei sau agnostici şi aceştia vor admite c
în elegerea lor cu privire la cuvântul „Dumnezeu” (care în cazul lor
poate s fie la fel de uşor exprimat ca „Dumnezeu asa cum nu Îl
întelege fiecare dintre noi”) poate s fie complet nesatisf c toare din
punctul de vedere al altora din grup. Îns , şi ei apar in în aceeaşi
m sur grupului.

Naşul
Membrii A.A., mai ales cei noi, sunt încuraja i s -şi g seasc un
naş. Sarcina naşului e aceea de a ghida persoana prin cei
Doisprezece Paşi, în general în baza unei prietenii de unu la unu.
Aceast rela ie e una important şi se aşteapt , în general, s dureze
o anumit perioad de timp.
Se obişnuieşte ca naşul s aib o anumit experien în
abstinen , deşi nu a fost mereu aşa – e evident c în primele zile ale
Comunit ii unii dintre oameni aveau doar cu câteva minute mai mult
abstinen decât cei pe care îi îndrumau. Totuşi, e un avantaj clar s
ai un naş experimentat, iar alegerea naşului e o sarcin important .
Unii naşi sunt foarte relaxa i în leg tur cu programul, în timp ce al ii
au o loialitate puternic fa de formularea textului con inut fie de
Cartea Mare a Alcoolicilor Anonimi, fie de Doisprezece Paşi şi
Douăsprezece Tradi ii, fie de o alt carte despre Paşi. Îns , to i îi vor
încuraja pe oameni s mearg la întâlniri şi s citeasc literatura A.A.
Un naş va îmbina întotdeauna cunoştin ele şi în elepciunea
acumulat în Comunitate cu experien a personal , c ci aceast
experien , împreun cu promisiunea puterii şi speran ei, sunt de
prim importan pentru persoana aflat în recuperare. Naşul e prima
linie de ap rare în fa a posibilit ii de a bea din nou şi ofer un sprijin
important în a pune în elepciunea A.A. la dispozi ia persoanei
îndrumate. Naşul îşi ofer sprijinul, în elepciunea, prietenia, timpul şi
58
(uneori, incredibil de nelimitat ) r bdarea sa ca parte a serviciului s u
în A.A., ca parte a ac iunii de plat a datoriei fa de Comunitate,
continuând în schimb s -şi consolideze propria abstinen . Mul i naşi
le vor permite celor pe care îi îndrum s îi sune acas fie zi, fie
noapte. Mul i au înv at (din experien ) c e important pentru un
alcoolic s pun mâna pe telefon înainte de a pune mâna pe pahar.
Asem n rile şi diferen ele dintre sarcina naşului şi sarcina tat lui
sau mamei spirituale vor fi descrise pe parcurs ce Paşii înşişi vor fi
examina i.

Structura Alcoolicilor Anonimi

Multe aspecte ale grupului de Alcoolicii Anonimi pot fi reg site în
alte grupuri de oameni. Exist o organizare, o istorie, tradi ii (atât
scrise, cât şi nescrise), obiceiuri şi conven ii. Pe parcurs ce A.A.-ul se
dezvolt , se dezvolt şi personalitatea lui. Deşi exist mult literatur ,
cea mai mare parte a gândirii A.A. e transmis pe cale oral . La
fiecare întâlnire, e posibil s auzi şi s re-auzi parte din aceast
tradi ie oral – la fel de r spândit şi de variat ca şi Comunitatea
îns şi, totuşi coerent în con inut, ghidat , ca întotdeauna, de spiritul
Paşilor şi Tradi iilor. Atunci când membrii, mai ales nou veni ii, se abat
de la viziunea con inut de Paşi şi Tradi ii, ei sunt cu grij îndruma i
înapoi c tre viziunea original . Cu siguran , nu exist insisten e cu
privire la uniformizarea gândurilor, aşa cum cineva s-ar aştepta s
g seasc într-un cult. Pe de alt parte, aceasta e o Comunitate de
oameni care ştiu c abstinen a lor e sigur doar atât timp cât p zesc
unitatea Comunit ii ca întreg: recuperarea personal depinde de
unitatea A.A.
Via a în Comunitatea Alcoolicilor Anonimi nu e de natur
ierarhic , deşi exist şi aici organizare. Conform formul rii Tradi iei a
Doua, „Liderii noştri nu sunt decât umili servitori – ei nu guverneaz .”
Acesta e spiritul conducerii în cadrul Comunit ii, indiferent dac e la
nivel local, regional, na ional sau interna ional. Sunt multe lucruri de
f cut şi to i sunt invita i s se implice. În cele mai multe grupuri, exist
sugestii cu privire la faptul c cineva ar trebui s aib o anumit
perioad de abstinen (de multe ori, şase luni) înainte de a se angaja
în munca activ („serviciu”) în Comunitate, mai ales ca şi func ionar
59
ales în cadrul grupului – pentru a se asigura un anume grad de
stabilitate. Fiecare grup îşi alege func ionarii (secretar, responsabil cu
literatura, casier, ş.a.m.d), de multe ori pentru o perioad de şase luni.
Nou veni ii sunt încuraja i s ajute la unele dintre sarcinile domestice
ale grupului, chiar dac nu e ieşit din comun s vezi un membru
senior, cu experien , s spele c nile de cafea sau s spele podelele.
La un alt nivel al organiza iei exist o anumit munc de comitet de
f cut, iar asta e f cut de obicei de c tre oameni care ar putea face
parte din orice comitete din societate. Exist o structur – grupuri
locale, regionale, na ionale şi interna ionale – care e important pentru
ca via a Comunit ii s continue. Totuşi, nu structura interna ional (de
vreme ce mul i dintre membrii A.A. cunosc rareori Comunitatea la acest
nivel, dac asta se întâmpl vreodat ) e sângele Comunit ii, ci
grupurile locale. În orice oraş, pot s existe multe grupuri, diferite atât
prin m rime, cât şi prin specific sau orar astfel încât, cât mai mul i
oameni s aib acces la mesajul A.A. Întâlniri ale femeilor, întâlniri ale
tinerilor […] – toate acestea sunt disponibile şi prezentate ca atare în
listele cu grupuri locale; orarul lor poate fi disponibil şi ca mesaj
înregistrat pe linia telefonic A.A. Chiar şi aici, îns , participarea la o
întâlnire tinde s nu fie atât de exclusivist , iar în situa ii de urgen
orice întâlnire e mai bun decât nici o întâlnire.
Grupurile se in într-o varietate de cl diri, în holurile sau
subsolurile bisericilor, spitale sau alte facilit i, uneori chiar şi în case
private. Un grup se poate întâlni zilnic, s pt mânal sau în anumite zile
ale s pt mânii. E normal ca alcoolicii în recuperare s participe la mai
mult decât la un singur grup – e posibil, în general, s g seasc o
întâlnire convenabil pentru fiecare zi a s pt mânii – deşi vor
recunoaşte c un grup („grupul de acas ”) este cel c ruia îi acord
cea mai mare importan .
Grupurile au un mare grad de autonomie. În mare, ele se auto-
guverneaz şi se auto-între in prin propriile contribu ii. Evident, e
nevoie de bani pentru a pl ti chirie pentru camer , pentru a pl ti
literatura, parte din care grupul o va pune spre vânzare. Grupurile
locale vor face dona ii şi la nivelele superioare ale organiza iei (numite
„Intergrupuri”) care organizeaz linia telefonic de urgen şi alte
servicii, de obicei la nivelul unui oraş.
60
 A.A. nu accept contribu ii de la non-membri pentru c s-a
descoperit la începuturile Comunit ii c având prea multe, misiunea
Comunit ii va fi, de fapt, mai dificil . Tot ce are de-a face cu
Comunitatea e subordonat scopului suprem de a-l ajuta pe alcoolicul
care mai sufer înc . Pentru Comunitate, orice alt problem
reprezint o „chestiune extern ” care o îndep rteaz de la scopul
primar.
Cele mai multe oraşe mari şi un mare num r dintre oraşele mici
din Statele Unite au cluburi în care se in frecvent întâlniri A.A.. A.A.-
ul nu are în proprietate aceste cluburi, chiar dac to i membrii apar in
Comunit ii. Într-un astfel de centru, poate s existe o cafenea sau un
alt loc unde se serveşte mâncare şi în care oamenii pot interac iona la
nivel social. Anumi i oameni afla i la începutul abstinen ei îşi dau
seama c au o gr mad de timp liber la dispozi ie, mai ales dac nu
sunt angaja i cu norm întreag – şi, deseori, nu sunt. Alcoolicii care
beau şi serviciul cu norm întreag nu merg prea bine împreun .
Proaspe ii alcoolici în recuperare au nevoie de multe ori s înve e
abilit ile sociale de la zero; e destul de potrivit s înve e unul de la
cel lalt, pentru c alcoolicii tind s fie aspri unii cu al ii şi nu permit cu
uşurin îndep rt rile de la tipicul normal, îndep rt ri care pot
conduce, în cele din urm , la o „alunecare” – de ex., reîntoarcerea la
b ut. A.A.-ul priveşte alunecarea ca pe ceva implicit, iar semnele
apari iei acesteia sunt deseori mai evidente pentru ceilal i decât
pentru b utorul însuşi. Totul începe cu ceea ce Comunitatea numeşte
„gândire împu it ” şi care e, pe drept, v zut ca o amenin are a vie ii.
Deşi A.A.-ul e foarte bun în tot ce face, exist uneori
dezam giri cu privire la ce A.A. nu poate sau nu vrea s fac . A.A. nu
este implicat în cercet rile privind alcoolismul şi nu se al tur
grupurilor de ac iune social . Nu poate face nici un fel de
diagnosticare oficial a alcoolicilor sau a alcoolismului. A.A nu ofer
bani sau sprijin material pentru nimeni; nu conduce centre de
tratament şi nici nu ofer consiliere individual . Nu poate nici m car
s le ofere oamenilor motiva ia de a lucra Paşii pentru c asta trebuie
s vin de la indivizii în cauz . A.A. nu este afiliat cu nimeni la nici un
nivel, îns încearc s coopereze cu oameni care sunt privi i ca
sus in tori ai muncii Comunit ii. Astfel de grupuri locale vor permite
61
secretarilor grupurilor s semneze „carduri de participare” emise de
tribunale pentru c mul i judec tori au considerat c a-i trimite pe
oameni la A.A. e uneori benefic – astfel, ei îi ‚condamn ’ uneori pe
oameni s participe la A.A. Comunitatea nu are nimic de spus despre
aceast politic , îns nu lupt nici pentru, nici împotriv .
O important tr s tur a vie ii în Comunitate e c A.A. nu
încearc s -i controleze pe membrii s i, nici nu încearc s îi
monitorizeze pe acei membri care înceteaz s mai participe. A.A.
este pentru cei care îl doresc, nu pentru cei care ar trebui s -l
doreasc . A.A. încearc din r sputeri s pun stilul s u de via la
dispozi ia celor care au nevoie de el, îns nimeni nu e for at s -l
accepte.
A.A. nu priveşte ca adversari nici comunitatea medical , nici pe
cea ştiin ific . Din contr , Comunitatea încearc s coopereze cu
oameni care pot fi de ajutor în atingerea scopului lor – de a fi la
dispozi ia alcoolicului care sufer înc . Totuşi, teoriile şi metodele
comunit ii medicale pot fi diferite de ceea ce A.A. crede despre
alcoolism, iar atunci când aşa ceva se întâmpl , A.A. r mâne la ceea
ce ştie deja.
A.A. îşi tip reşte şi distribuie propria literatur . Exist câteva
c r i, multe dintre ele scrise de însuşi Bill W., mai ales „Alcoolicii
Anonimi” şi „Doisprezece Paşi şi Douăsprezece Tradi ii”, care sunt
aprobate de c tre A.A. Alte c r i (de exemplu, „Douăzecişipatru de
ore pe zi ”) pot fi pe larg utilizate de c tre membrii A.A., f r a fi îns
literatur oficial a A.A., probabil pentru c are nuan e prea religioase.
A.A. public , de asemenea, un mare num r de broşuri pentru c , din
punctul de vedere al costurilor, asta e una dintre cele mai eficiente
metode de „transmitere a mesajului”.
To i membrii A.A. care pot, sunt încuraja i s citeasc literatura
aprobat a A.A., iar cei mai mul i membri care au o oarecare perioad de
abstinen sunt, în general, familiariza i cu acele p r i din Cartea Mare
care con in inima mesajului A.A. Exist şi membri care analizeaz Cartea
Mare (mai ales) cu mare grij şi o citeaz la întâlniri (de multe ori, cu
referire la pagini) ca şi cuvânt autoritar al A.A. cu privire la orice subiect.
Aceast tendin e observat mai des la cei care abordeaz în mod
asem n tor şi Biblia. Al i membri insist mai pu in asupra perspectivei
62
exacte, alb-negru, şi consider c literatura A.A. este un bun punct de
pornire în dezvoltarea gândirii personale.
Exist şi o revist lunar publicat de cele mai extinse organiza ii
na ionale A.A. şi care încearc s ofere membrilor s i o întâlnire între
întâlniri. În Statele Unite aceasta se numeşte „The Grapevine” (Vi a
de vie), iar în Regatul Unit „Share” (Împărtăşeşte). Pentru a-şi
men ine abstinen a o perioad mai lung de timp, alcoolicii au nevoie
ca în mod constant s -şi treac în revist problema, apoi s fac
acelaşi lucru cu solu ia, iar revista îi poate ajuta s fac asta atunci
când nu pot s mearg la grup.
Via a organiza ional a Comunit ii e reglementat cu succes de
c tre cele Dou sprezece Tradi ii, a c ror list poate fi g sit în Anexa
B. Alcoolicii Anonimi sunt o organiza ie la nivel mondial, dar exist
foarte pu ine diferen e între grupurile de A.A. întâlnite în Statele Unite
şi Canada şi cele din Italia, Bahrain sau Samoa, de exemplu. Peste
tot se g seşte, bineîn eles, aceeaşi literatur , într-o varietate de limbi
şi aceleaşi teme şi interese sunt punctul de aten ie central al
membrilor s i. Pot s existe mici diferen e de detaliu în probleme ce
au de-a face cu durata obişnuit a unei şedin e sau cu alegerea
rug ciunii; exist îns un copleşitor sentiment al unit ii şi o anumit
uniformitate în şedin ele din lumea întreag .
Recuperarea din alcoolism este un element atât de central, atât
de important în via a membrilor A.A., încât orice factori care ar putea
în mod obişnuit s îi divid pe oameni, tind s fie privi i ca fiind prea
pu in sau deloc importan i. De fapt, în anumite zone din lume în care
exist conflicte continue, A.A.-ul tinde s ofere un adev rat centru al
speran ei în situa ii lipsite de speran .

Cum e s te recuperezi din alcoolism

Când în recuperare începe s se contureze abstinen a, alcoolicii
trebuie s fac fa problemei coordon rii trupului, min ii şi spiritului –
pân la urm , recuperarea are loc în toate aceste trei arii în acelaşi
timp. Asta pare straniu pentru alcoolic – simpla idee c poate exista o
cooperare între el însuşi şi trupul lui (ca s nu mai vorbim de suflet) e
o noutate atât de mare încât o poate vedea drept unul dintre cele mai
bizare efecte ale încet rii b utului. Trecerea de la dezbinare haotic
63
la unitate şi armonie e una dintre primele şi, în acelaşi timp, una dintre
cele mai importante şi mai de durat senza ii ale abstinen ei.
Memoria care a fost atât de mult timp inamicul alcoolicului începe s
devin un prieten. Poate fi chiar o chestie util . În locul intensei dureri
fizice şi psihice, individul începe s simt pl cerile liniştite ale „potrivirii” în
propriul corp. Oboseala şi senza iile înso itoare de relaxare se re-
stabilesc la trezirea din somn, moment care în trecut era mereu
acompaniat de team , spaim şi (deseori) de o durere sfâşietoare.
Gândurile încep s apar în mod cursiv şi s le înlocuiasc pe cele
‚propulsate’, ca şi convulsiile, de creierul b utorului. Lucrurile încep s
aib sens, în loc s dea naştere unui şir nesfârşit de gânduri confuze şi
f r leg tur între ele. Obiectele înceteaz a se mai mişca de colo colo şi
încep s fie g site acolo unde au fost l sate ultima dat . Chei, agende,
haine – toate r mân acum acolo unde sunt puse pân când e nevoie din
nou de ele. Hainele nu mai poart pete necunoscute; maşinile nu mai au
urme de coliziuni pe jum tate amintite; mâncarea pus în cuptor e scoas
atunci când e gata, nu e l sat s se fac scrum, s fie descoperit de
prieteni, vecini sau de departamentul de pompieri. Fumarea ig rilor
devine doar o amenin are pentru s n tate şi bun starea material , f r a
mai preceda arderea hainelor, lenjeriei de pat sau casei. Timpul începe s
treac în mod ordonat. Alcoolicul pleac undeva şi, în cele din urm ,
ajunge acolo. Atunci când merge acas , ajunge în casa lui şi nu se mai
trezeşte în realitatea cenuşie a dormitorului altcuiva sau într-o celul de
poli ie. Dac spune c ceva anume se va întâmpla, sunt destule şanse ca
acel lucru s aib loc cu adev rat. Începe s îşi dea seama c poate
folosi cuvintele şi la altceva în afar de a-i îndep rta pe ceilal i oameni,
speran ele, ideile şi preten iile lor.
Uneori, în abstinen , b utorul îşi va da seama c oamenii fac
fa de el gesturi de bun tate pornite din nimic altceva decât dintr-un
spirit de apropiere, nu din mil . La început, nu va şti cum s
reac ioneze fa de acest lucru pentru c înc va trebui s înve e s
aib încredere. El se scald acum în oceanul lui „d şi primeşte” care
înseamn societatea uman , iar cele mai multe dintre regulile acestei
societ i îi sunt necunoscute. Manipularea grosolan şi un anumit fel
de a spera pentru ce e mai bun sunt singurele instrumente pe care le
cunoaşte, iar în abstinen , brusc, ele nu îşi mai g sesc locul. El
64
poate observa c oamenii îi pot zâmbi f r motiv, şi chiar nici nu
exist un alt motiv în afar de bun tatea uman . Poate c nu va mai fi
respins direct, îns societatea are multe şi diferite moduri de a refuza
cererile unui individ, iar el nu îşi va da seama ce se întâmpl de fapt.
Abstinen a nu e mai mult decât o muchie de cu it. Nu e o
concluzie predictibil şi nu poate fi privit cu neseriozitate – este un
miracol de zi cu zi. Pentru a tr i în miracol, cineva trebuie s fie
conştient. Dac î i vei pierde conştiin a, vei pierde şi miracolul. Dac
î i pierzi miracolul, î i pierzi abstinen a. Dac î i pierzi abstinen a,
pierzi toate binecuvânt rile vie ii.
Alcoolicii în recuperare au un puternic sim al miraculosului.
Oricine îşi poate aminti de un moment din via a lui în care şi-a dat
seama c nu se poate opri din b ut – indiferent de cât de mult şi-a
dorit asta – va accepta darul abstinen ei ca pe ceva ieşit din comun,
ca pe ceva dincolo de natural. Dincolo de credin . Acesta e domeniul
în care mintea uman nu poate p trunde – domeniul credin ei –
domeniul în care are loc adev rata munc a recuper rii.
Sfin enia nu e o cerin pentru a te men ine abstinent, îns
bun voin a este. De fapt, pe parcurs ce oamenii abstinen i încep s
devin tot mai mult adep ii inventarului personal, ei tind s fie tot mai
conştien i mai degrab de cât de r u, şi nu de cât de bine se
descurc în via a de zi cu zi. Totuşi, ei devin tot mai conştien i de
puterea lui Dumnezeu de a ierta şi de a da via iert rii. Sunt mai
conştien i ca niciodat c via a e un dar care trebuie pre uit şi folosit
profitabil – de care s te bucuri, pe care s fii sigur, dar care s fie de
un oarecare folos în a g si un fel de împlinire.
Educa ia religioas îi ofer cuiva cunoştin e religioase. Via a în
abstinen în cadrul Comunit ii îi poate oferi cuiva experien a
spiritual . În mod evident, pentru cei mai mul i alcoolici în recuperare
e mai pu in interesant s ştie „despre” decât s ştie „c …”, mai ales
atunci când cea din urm variant e abordat cu un profund
sentiment de umilin şi recunoştin .
În A.A., abstinen a complet fa de alcool e v zut ca singura
cale posibil c tre recuperarea din alcoolism, îns recuperarea e
v zut în primul rând în termeni spirituali, nu fizici. Acest lucru e
adev rat în ciuda faptului c Paşii înşişi sunt foarte practici.
65
 La întâlnirile A.A., se poate auzi în mod obişnuit: Alcoolicul face
Paşii pentru a deveni abstinent sau alcoolicul devine abstinent pentru
a lucra Paşii? R spunsul, întrucâtva mistic, ar trebui s fie c ambele
sunt adev rate şi c ambele sunt în centrul a ceea ce înseamn s
duci o via abstinent care pentru alcoolici e opusul mor ii, distrugerii
şi nebuniei. „O via abstinent ” poate s sune destul de nepl cut
pentru cei mai mul i dintre oameni, sugerându-le poate o lips de
distrac ie şi o lips de relaxare sau pl cere. Totuşi, pentru alcoolicul
activ asta reprezint o alternativ frumoas şi s n toas care s
înlocuiasc nebunia, distrugerea şi moartea.
Dup ce devine abstinent, via a de dup moarte pare o concluzie
previzibil .

Concluzie
A.A. e preocupat de s n tate. În cea mai evident form , A.A. e
preocupat de s n tatea fizic pentru c ravagiile alcoolismului sunt
deseori fatale. Totuşi, nu aici se afl punctele tari ale A.A.- ului. Nu ar
fi surprinz tor dac A.A. s-ar ocupa şi de problemele de s n tate
mental . Dar A.A. nu are aproape nimic de spus în aceast privin .
Ce poate A.A.-ul s ofere şi care constituie şi principal func ie a vie ii
sale, este calea c tre s n tatea spiritual . Aceast s n tate spiritual
va include şi sprijini îmbun t irea s n t ii fizice şi mentale, îns
interesul de baz şi predominant e fa de domeniul spiritual. Totuşi,
aceast no iune de s n tate spiritual nu e neap rat evident pentru
cei din afar şi, cu siguran , nu e deloc evident pentru alcoolicul
care intr împleticindu-se la prima sa întâlnire. Cei mai mul i vor
presupune c e ceva ce are de-a face cu religia, dar asta e doar
par ial adev rat. De fapt, este o no iune puternic ce se afl la baza
tuturor activit ilor din via şi care ofer o s n tate multi-
dimensional – referitor la rela iile dintre individ, familia sa, restul
societ ii umane, univers şi tot ce con ine acesta şi, în cele din urm ,
cu Dumnezeu. Cheia c tre în elegerea importan ei spiritualit ii este
anonimatul.

66
 Capitolul 4

Anonimatul, Adic iile,

Negarea şi Controlul

Anonimatul
Anonimatul este unul dintre cei mai pu in în eleşi factori din via a
Comunit ii Alcoolicilor Anonimi. E posibil s se întâmple aşa pentru
c termenul se aplic unor concepte diferite în momente diferite din
via a alcoolicului în recuperare.
Pe vremea când bea, alcoolicul încearc s p streze aparen ele.
Încearc s spun lumii întregi c totul e în regul în via a lui. Chiar
dac zace cu capul în şan cu fa a în noroi, probabil le va spune
trec torilor c nu are nimic. Face asta din cauza neg rii.
În momentul în care intr în abstinen (sau se întreab doar cum
ar fi s intre in recuperare), alcoolicul obişnuit este îngrozit de ideea
c ceilal i s-ar putea s afle de asta. Gândirea lui este foarte eronat .
Atunci când bea, negarea este suficient de puternic astfel încât s
nu îi mai pese dac oamenii l-au v zut vreodat beat în public. El va
avea tot felul de mecanisme defensive pentru a se asigura c , la
modul conştient, nu se îngrijoreaz de astfel de lucruri, chiar dac ele
sunt uşor observate de to i ceilal i. Un prieten, alcoolic, lucra în ultimii
ani ai carierei de b utor ca şi profesor. În ultimul an de b ut, a
absentat mai mult de 30 de zile de la şcoal . În cele mai multe cazuri,
asta ar fi condus la concedierea profesorului. Nu şi în acest caz.
Şcoala se pare c l-a crezut, iar alcoolicul nu era sigur dac nu
credea şi el c pur şi simplu a r cit foarte des în anul acela.
Acelaşi alcoolic care este v zut beat în public va trece prin mari
chinuri pentru ca nimeni s nu afle c merge la prima lui întâlnire AA.
Logica este simpl . Odat ce începe s mearg la AA trebuie s admit
c are o problem . Cât timp mai bea înc , poate s se foloseasc de
negare (a lui şi a celorlal i) pentru a pretinde c nu este nici o problem .
67
 Pentru aceast persoan , întreaga importan a anonimatului
este de a nu fi identificat public ca având o problem . Dintre to i
factorii care pot s -l fac suspicios sau s -l opreasc s participe la
prima întâlnire, anonimatul poate fi unul dintre pu inele lucruri care i
se par atractive. Poate c îşi va parca maşina la câteva str zi
distan de întâlnire şi îşi va deghiza mersul, ascunzându-şi privirea
de cei care trec pe lâng el. Pentru el, a admite c are o problem
înseamn foarte mult ruşine.
Odat ce intr în recuperare, anonimatul începe s capete o alt
func ie. Îi permite s fie o persoan autentic . În cele mai multe
grupuri şi în cele mai multe situa ii, va fi cunoscut de c tre al i membri
AA doar dup numele mic. Într-adev r, mul i membri AA nu ştiu
numele de familie al celorlal i, chiar dac se cunosc de ani de zile.
Astfel, identitatea fiec ruia este foarte simpl . Nimeni nu are nici o
pozi ie autoritar şi nici o istorie. El este pur şi simplu … oricare i-ar fi
numele. Acest lucru îi permite, de asemenea, s treac prin fazele
ini iale ale recuper rii asemenea unui cocon. Nu ap r nimic şi nu
reprezint nimic. Poate s fac greşeli dac are nevoie s le fac ,
unele chiar stupide, şi nimeni nu îl va ar ta cu degetul. El este doar
un alt be iv care încearc s se îns n toşeasc . Orice tendin e
perfec ioniste ar avea, (iar cei mai mul i dintre alcoolici au chiar
multe), el înva în acest stadiu s se bucure cu anonimatul s u
pentru c încercarea prin care trece e pus astfel într-o alt
perspectiv . Nu trebuie s schimbe lumea pentru a deveni abstinent.
Poate s fie el însuşi. Pentru prima dat , poate s stea deoparte şi
doar s “FIE” şi s se bucure de libertatea unei lumi în care nu este el
Dumnezeu.
Mai târziu, anonimatul are o func ie cu totul diferit . De fapt,
atunci când cineva face ceva în AA, o face anonim. Aceasta are
func ia de a îndep rta ego-ul din tot ceea ce face, astfel încât orice
ac iune realizat s fie de dragul ei. În via a normal , aproape tot
ceea ce face fiecare are un motiv. Îmbr işând anonimatul, individul
înva s fac ceva f r a fi motivat de nimic altceva decât pl cerea
de a face acel lucru – ca şi consecin , începe s fie autentic. Pentru
un alcoolic, chiar şi cea mai mic posibilitate de a fi autentic este
foarte atractiv .
68
 Anonimatul are şi func ia de a consolida identitatea fiec rei
persoane în cadrul Comunit ii. O persoan anonim ce intr într-o
camer de oameni anonimi descoper un sim al apartenen ei chiar
prin asta. Faptul c i se încredin eaz anonimatul tuturor celor
prezen i reprezint o surs de confort pentru cineva c ruia nu i s-a
acordat încredere, în care nu a crezut nimeni ani la rând.
Se mai întâmpl ca anonimatul s aib şi o latur s lbatic , cu
toate c aproape întotdeauna este o surs de umilin şi recunoştin .
Întâlnirea din întâmplare cu un şef, cu un doctor sau un student, poate
chiar cu un actor renumit sau cu un alt membru al familiei poate s
aduc mult satisfac ie spiritual ; fiecare persoan din Comunitate
este înv luit în siguran de anonimat.
Deşi mistic, mai exist înc un element semnificativ care st în
spatele anonimatului din AA. Dumnezeu în Sine este anonim.
(Dumnezeu este necunoscut în fiin a Sa, dar Îl ştim din lucrările Sale
– nota editorului) Dumnezeu trebuie s intre sub v lul „anonimatului”,
din moment ce este singura form în care este acceptat de alcoolic.
Dumnezeu îl întâmpin pe alcoolic în singura form în care alcoolicul
este preg tit s Îl întâlneasc .

P catul şi dependen a
Pe când st team la o m n stire pe o insul din Grecia, vedeam
uneori un b rbat care era în mod clar be ivul insulei (excluzându-i pe
to i reziden ii de alt na ionalitate decât cea greac , dintre care
majoritatea p reau s aib probleme severe cu b utura). Era un om
m runt, iar mirosul de uzo – sl biciunea lui – era greu de acoperit,
chiar şi în aer liber şi de la o distan considerabil . M-a şocat atât ca
ceva trist, cât şi ca ceva demn de mil s -i v d pe câ iva dintre
localnici depunând eforturi pentru a-i face via a mizerabil . Uneori, îl
îmb tau (sau îl îmb tau şi mai tare) inten ionat pentru a-şi putea bate
joc de el. Acest umor era dizgra ios, dar (cred eu) nu chiar neobişnuit.
Prezen a unui be iv în comunitate le confer tuturor un sentiment de
siguran pentru c fiecare ştie c , orice s-ar întâmpla, el /ea nu va fi
niciodat de batjocura comunit ii, din moment ce locul este deja
ocupat.

69
 Cel mai adesea, oamenii bolnavi nu sunt pedepsi i pentru c sunt
bolnavi, iar în lumea modern persoanele bolnave şi cele cu
dizabilit i sunt mult mai pu in obiectul prejudec ilor decât erau în
trecut. În Evanghelie, Iisus men ioneaz foarte clar faptul c un orb
din naştere nu este pedepsit nici pentru p catele sale, nici pentru cele
ale p rin ilor s i, perspectiv considerat normal de c tre apostolii
S i. Într-o lume în care nu exista o cauz evident pentru ceva ca
lepra, ideea c persoana bolnav era pedepsit pentru sl biciunile
sale (sau ale altcuiva) nu era ieşit din comun. Chiar şi ast zi,
persoane cu boli grave vor fi uneori tentate s -şi pun întrebarea
dac nu au fost pedepsite pentru ceva anume. Din moment ce nu
exist persoan f r de p cat, putem întotdeauna s facem leg turi
între boal şi p cat. Perspectiva general din Evanghelie cum c
aceste evenimente au ca scop sl virea lui Dumnezeu nu ni se pare
acceptabil dac nu sunt înso ite de miracole de vindecare.
Atunci când lu m în considerare s n tatea mental , umanitatea
accept , de obicei, c actele infrac ionale comise de o persoan care
nu este în deplin tatea facult ilor mentale sunt diferite de celelalte; în
cazul lor se procedeaz altfel decât atunci când se ştie c persoana
care le-a comis e într-o stare bun de s n tate mental .
În cazul alcoolicului activ lucrurile nu sunt îns la fel de clare.
Mul i dintre cei care întâlnesc un be iv nu se vor gândi automat la
acea persoan ca fiind bolnav , chiar dac sunt poate de acord c
acesta sufer de o boal . Din contr , mul i oameni presupun automat
c o persoan beat este o persoan rea, periculoas pentru al ii şi
pentru sine.
Am v zut pentru prima dat o persoan beat când eram foarte
tân r. Am mers cu tat l meu la nişte rude în Surrey, când am trecut
printr-un oraş str b tut de un râu. La un moment dat, tat l meu a oprit
maşina (un vechi Austin 7), a coborât şi a început s fug , strigându-
mi peste um r s r mân unde sunt. Se pare c v zuse un om foarte
beat, cl tinându-se undeva aproape de malul râului şi era îngrijorat c
va c dea în râu. În afar de faptul c tat l meu chema un poli ist, nu
îmi mai amintesc nimic altceva despre acel incident. În mod sigur,
situa ia respectiv m-a îngrozit şi am r mas cu ideea c trebuie s
stau departe de alcoolici.
70
 Privind acum înapoi, m întreb dac omul ar fi c zut în ap . Fie
oamenii be i au un puternic sim al auto-conserv rii, fie îngerii lor
p zitori lucreaz ore suplimentare pentru ca ei s fie în siguran .
Dac cineva comite o infrac iune în timp ce e nebun, cele mai
multe sisteme juridice îi vor acorda circumstan e atenuante. Criminalii
nebuni sunt mai degrab îngriji i decât executa i şi multe sisteme
penale au, tocmai cu acest scop, închisori psihiatrice.
Nimeni nu ar pune la îndoial faptul c un alcoolic activ este
nebun. Deseori, chiar alcoolicul însuşi se simte nebun. Cu toate
astea, mare parte a nebuniei sale provine din faptul c refuz s -şi
asume responsabilitatea pentru faptele sale. Cu alte cuvinte, când
cineva ajunge s fie beat, nebunia lui este evident pentru toat
lumea. Dar atunci când este treaz, alcoolicul nu-i pare nim nui ca
fiind nebun pân în momentul în care pune mâna pe primul pahar.
AA-ul nu are prea multe p reri despre moralitatea actelor comise
de un alcoolic atâta timp cât bea. Aceste întreb ri sunt la latitudinea
judec torilor şi a tribunalelor. Paşii sugereaz îns în termeni clari c
recuperarea presupune ca alcoolicul s fac fa greşelilor din trecut.
Paşii Patru, Şapte, Opt şi Zece se concentreaz exact asupra
lucrurilor pe care le-a greşit. Este încurajat s -şi analizeze trecutul şi,
acolo unde este cu putin , ‚s fac repara ii’.
În cadrul Comunit ii, alcoolicul este înv at c este responsabil
pentru consecin ele primului pahar; este înv at, de asemenea, c vor
fi situa ii în care nimic altceva nu îl va sc pa de acel prim pahar decât
puterea lui Dumnezeu. Este atât paradoxal, cât şi crucial. Pe de o
parte, el poate s spun c nimeni nu l-a obligat vreodat s bea;
dac a b ut, a fost pentru c aşa a ales el. Pe de alt parte,
recunoaşte c a renun a la alcool necesit o putere mult mai mare
decât poate el singur s aib şi c doar directa implicare a lui
Dumnezeu îi va asigura reuşita.
Dup primul pahar, responsabilitatea alcoolicului iese din discu ie
din moment ce gândirea lui este automat distorsionat . Cu toate
astea, el este responsabil pentru luarea acelui prim pahar, aşa cum
este responsabil pentru toate ac iunile de dup aceea, chiar şi pentru
acelea pe care nu şi le poate aminti dup ce se trezeşte.

71
 Sentimentul de vinov ie e întâlnit aproape întotdeauna în situa ia
alcoolismului, cu toate c cei din afar nu în eleg întotdeauna asta.
Din acest motiv, este important ca alcoolicul s se împace cu greşelile
din trecut; dac nu, va veni ziua în care, pentru a face fa durerii
vinov iei din trecut, va începe iar s bea, repunând în mişcare
“caruselul”.
În cei 12 Paşi se reg seşte ideea c oricât de r u a fost
alcoolicul, iertarea este totuşi posibil . Chiar mai mult, iertarea nu va
însemna doar îndep rtarea vinov iei fa de p catele din trecut, ci şi
eliberarea individului de defectele de caracter care l-au dus la aceste
p cate.
Dac cineva i-ar sugera unui alcoolic c este doar o persoan
bolnav şi c nu este responsabil pentru ceea ce face, acest act nu
va fi deloc unul de bun tate. Responsabilitatea reprezint antidotul
pentru ceea ce îl chinuie pe alcoolic.
Cu toate astea, firea uman se îndreapt într-o alt direc ie. De
obicei, ceea ce ne dorim într-o situa ie ideal este s avem cât de
mult autoritate posibil, cu cât mai pu in responsabilitate posibil. Din
acest punct de vedere, alcoolicul activ va amplifica pur şi simplu
aceast tendin general uman . El îşi doreşte controlul, dar nu şi
responsabilitatea. Din p cate, controlul f r responsabilitate este,
pân la urm un lucru josnic şi putem vedea dovezile acestui fapt în
cele mai barbare momente din istoria politic a omenirii.
Responsabilitatea este elementul de baz necesar unei vie i
s n toase şi spirituale.
Se spune c Victor Frankl, filosof şi supravie uitor al lag relor
naziste de concentrare, a f cut un comentariu despre faptul c
Statele Unite aveau nevoie de o alt statuie pentru a o compensa pe
cea a Libert ii din portul New York. Poate, odat , se va ridica o
"Statuie a Responsabilit ii" în portul din San Francisco pentru
a completa imaginea.
Am întâlnit odat un om care, dup 18 ani tocmai fusese eliberat
din închisoare, pentru o crim comis la be ie într-o perioad de o
“rupere a filmului”. Primul lucru care l-a f cut dup eliberare a fost s
participe la o întâlnire AA. De fapt, chiar a aranjat ca al i membrii AA
s îl aştepte la ieşirea din închisoare. În momentul când i-a venit
72
rândul s vorbeasc la întâlnire, a ales subiectul „recunoştin ”. Nu
ştiu ce s-a mai întâmplat cu el dup întâlnire, dar cred c pot s afirm
cu siguran c nu a mers s se îmbete.
Un alcoolic are o compulsie de a bea şi poate s -i reziste doar
prin îndurarea lui Dumnezeu. Este totuşi responsabil pentru
consecin ele consum rii primului pahar, în special dac ştie c poate
alege. Din acest motiv, auzim deseori comentariul c poate „AA-ul nu
va reuşi s te opreasc imediat din b ut, dar în mod sigur î i va ruina
b utul de acum înainte”.
“Primul pahar” reprezint de fapt totul pentru alcoolic, de la
prima înghi itur pân la o posibil moarte. Aplicând acelaşi criteriu
vie ilor umane ne-afectate de alcoolism, s-ar putea s nu fie la fel de
adev rat. Pentru o persoan obişnuit , primul p cat nu conduce
inevitabil la al doilea, cu toate c nu este exclus s fie şi aşa. În mod
sigur, se poate spune c a comite o greşeal va face mai uşoar
realizarea unei a doua – în sensul c , fie nu pare atât de grav a doua
oar , fie pentru c un anumit p cat poate deveni dup un timp un
obicei. Şi odat ce a devenit un obicei, este mai greu de corectat.
Dar, lupta intern a unui non-alcoolic de a se debarasa de un obicei
p leşte în fa a luptei unui dependent de a se debarasa de
dependen a lui. Dac dependen a ar fi acelaşi lucru cu un obicei, ar fi
numit obicei, şi nu dependen .
Cu toate c dependen a exist de mii de ani, anumi i factori
favorizeaz apari ia ei mai des în lumea modern decât în trecut. Ca
şi ras , avem acum acces la informa ii şi abilit i la care cei care
tr iau în vremurile Biblice sau chiar în vremea P rin ilor bisericii
puteau doar s viseze. Bombe nucleare, pilula contraceptiv , sistemul
de men inere artificial a vie ii, statul bun st rii, bog ia şi nelimitatul
progres al tehnologiei ne-au dat, poate, o perspectiv deformat
asupra propriei importan e şi puteri. Azi Îl provoc m pe Dumnezeu, la
un nivel mult mai sofisticat decât o f ceau str moşii noştri şi, chiar
dac „Turnurile noastre Babel” le vor p rea ridicole în viitor
descenden ilor noştri, ele ni se par ast zi destul de seme e. E posibil
ca responsabilitatea pentru afec iunea pe care o numim adic ie s
revin tocmai dezechilibrului perspectivei asupra propriei persoane. E
posibil ca sentimentul modern al puterii şi siguran ei s ne îndrume
73
spre un fals sentiment de autoritate şi auto-determinare care
s l şluieşte în inima bolii adic iei.
Poate s fie îns o greşeal s ne închipuim c acest fenomen
este limitat la era post-industrial . Sfântul Pavel descrie o situa ie
similar : „Căci nu fac binele pe care îl voiesc, ci răul pe care nu-l
voiesc, pe acela îl săvârşesc. Iar dacă fac ceea ce nu voiesc eu, nu
eu fac aceasta, ci păcatul care locuieşte în mine.” (Rom. 7,19-20).
Aceasta este o descriere perfect a dependen ei: exist o tendin
spre p cat în personalitatea uman şi nimic bun nu poate rezulta din
aceasta.
Sfântul Ap. Pavel nu este foarte explicit în leg tur cu ce descrie
aici şi e mai pu in probabil ca el s se refere specific la dependen .
Nu avea cum s în eleag termenul cu detaliile pe care le avem
acum, în lumea modern . Dar, problema la care el mediteaz – aceea
c tendin a noastr de a p c tui este asem n toare dependen ei,
poate fi un motiv în plus de a analiza cei Doisprezece Paşi cu mare
aten ie. Dac ei pot fi folosi i pentru a trata un anumit tip de
dependen , atunci ei ar putea fi folosi i în tratarea unor dependen e
de cu totul alt factur .
P catul în sine poate s nu fie nimic mai mult decât o
dependen .

Negarea
Se spune deseori c primul şi cel mai semnificativ simptom al
alcoolismului este negarea. Astfel, omenirea r mâne cu o problem
serioas , din moment ce o persoan care spune „Nu am o problem
cu b utul” şi este alcoolic pare exact la fel cu o persoan care spune
„Nu am o problem cu b utul” şi nu este alcoolic. Din aceast cauz ,
diagnosticarea acestei afec iuni este foarte dificil .
Negarea înseamn mai mult decât minciuna, cu toate c ,
evident, şi minciuna e implicat . Negarea implic şi eşecul în
p strarea integrit ii în situa ii dificile.
Dac cineva l-ar întreba pe un alcoolic activ cum este via a lui,
cel mai probabil va primi un r spuns imediat de genul „bine” sau o
alt expresie de acest gen. Conform în elepciunii AA, b utul are loc în
trei stadii: impulsiv, compulsiv şi repulsiv. R spunsul alcoolicului va fi
74
cam acelaşi de-a lungul acestor trei stadii. Dac îl întrebi dac a b ut,
el va spune „nu”, chiar dac are un pahar în mân . Dac te oferi s îl
aju i, î i va spune probabil c nu are nevoie de nici un ajutor, în
special din partea ta. „Vezi- i de treab şi las -m în pace” este cel
mai amabil lucru pe care îl pute i auzi de la un alcoolic aflat în aceast
situa ie. „Sunt bine, sunt puternic, de in controlul”. Acestea sunt
minciunile cu care tr ieşte alcoolicul, din moment ce orice altceva ar
însemna s admit c are o problem .
Negarea apare în forme şi variante multiple, unele mai meschine
decât celelalte. Orice lider care crede c nu poate face greşeli este în
negare, şi tot în negare sunt şi cei care îi confirm acest lucru,
conferindu-i onoruri şi recunoaştere. O persoan care are vederea
afectat şi care, cu toate acestea, insist s conduc o maşin f r a
purta ochelari este în negare. Cineva care refuz s admit realitatea
a ceva important în via – moartea unui partener, o boal foarte
grav – este în negare. A pretinde c suntem invincibili şi c vom tr i
întotdeauna este negare.
Negarea începe prin a fi un mecanism de coping, de a face fa
unor situa ii. Avem nevoie de abilit i de coping atunci când ne
confrunt m cu o situa ie dificil şi, de multe ori, când încerc m s
facem ceva pentru a ine piept – pentru a dep şi un moment greu –
refuz m s ne debaras m de acel comportament dup ce nu ne mai
e necesar.
Când aveam vreo 7-8 ani, mi-am sclintit glezna. M jucam în
curtea din spate, şi am încercat s sar, dar am f cut-o f r s fiu
atent. În loc s aterizez pe o suprafa neted , un picior mi-a ajuns pe
o piatr . Îmi aduc aminte de cât de tare m durea, iar la un moment
dat am fost dus la spital cu autobuzul. in minte c am fost chiar
dezam git s aflu c doar mi-am sclintit glezna şi c nu mi-am rupt-o.
O glezn rupt suna mult mai romantic. Dar, când m-am întors la
şcoal , m l sau s m bag în fa a altor copii la masa de prânz; nu
trebuia s stau la rând din moment ce pentru mine era dureros s
stau în picioare.
Dup câteva s pt mâni, dup ce pansamentul a fost îndep rtat
şi nu mai trebuia s folosesc cârje, am mers la prânz mai repede, la
fel cum f ceam şi în celelalte s pt mâni, sperând c nimeni nu va
75
observa. Unul dintre supervizori (în Marea Britanie se numeau
„doamne de mas ”) mi-a spus s trec la coad cu ceilal i copii –
nevoia mea de a veni mai repede nu mai era justificat .
Am fost zdrobit. Negarea mea a fost confruntat şi uram acest
lucru. Nu mai eram special.
Ocazional, ne vom folosi de anumite forme ale neg rii a c ror
sarcin este de a transforma o situa ie imposibil într-una posibil . De
exemplu, aveam o m tuş b trân care devenise destul de senil pe
m sur ce a îmb trânit. A adoptat o serie de obiceiuri deranjante –
mai ales atunci când eram în public. Într-un restaurant, de exemplu,
unul dintre lucrurile ei preferate era s m nânce tot ce era pe farfurie
(a fost înv at în copil rie s nu risipeasc nimic şi nu a f cut nimic
care s schimbe acest obicei, mai târziu în anii mai înst ri i); pentru a
face asta lingea tot ce era pe farfurie, cum face un copil. Din moment
ce memoria ei de scurt durat era aproape inexistent , nu avea nici
un rost s ne cert m cu ea pentru a o opri, din moment ce ea credea
c , de fapt, ajut prin ceea ce face. Noi, cei din familie ne pref ceam
c nu s-a întâmplat nimic. Al i oameni din restaurant erau poate
îngrozi i în timp ce noi pretindeam c nu se întâmpl nimic ciudat –
dar pentru noi aceasta era singura cale posibil . Orice altceva, pur şi
simplu, ar fi înr ut it situa ia.
Dac , cumva, cineva dintre noi cei de la mas (în afar de
m tuşa mea) ar fi crezut c acest lucru este normal, acea persoan
ar fi fost în mare încurc tur şi ar fi avut nevoie de terapie imediat .
Acea persoan ar fi respins realitatea lui Dumnezeu şi ar fi înlocuit-o
cu realitatea m tuşii mele. O astfel de persoan este numit
codependent pentru a o distinge de acea persoan care înlocuieşte
realitatea lui Dumnezeu cu propria lui realitate, şi care este
dependentul. To i avem în noi poate pu in codependen şi pu in
dependen în acelaşi timp.
Chiar dac nu orice negare este inacceptabil , este foarte
important s trecem prin “liberul arbitru” înainte de a decide s o
p str m neschimbat . Negarea este cea mai periculoas atunci când
persoana implicat habar nu are ce se întâmpl .
Modul în care A.A. abordeaz aceast problem e c nu îl
întreab pe alcoolic dac are o problem . În mod sigur, nu îl întreab
76
pe alcoolic dac tr ieşte într-un adev rat haos. R spunsul la ambele
întreb ri ar fi un automat şi hot rât “nu”. În schimb, se pune o
întrebare foarte neamenin toare, de genul: eşti neputincios în fa a
alcoolului? Mai eşti st pân pe via a ta? Acestea reprezint atingerea
celui mai vulnerabil punct care îi permite alcoolicului s treac de la
negare (cu ajutorul c reia alunecarea în pr pastia bolii este asigurat )
c tre o pozi ie de integritate de unde poate începe recuperarea.

h h h h h h h

UNA DINTRE FORMELE NEG RII PE CARE AM ÎNTÂLNIT-O

ÎN FOARTE MULTE OCAZII e aceea c , creştinii ortodocşi care au o
problem cu b utul evit AA-ul din motivul c AA-ul nu este ortodox.
Aş încuraja, totuşi, astfel de persoane s încerce s mearg la
întâlniri. Vor afla c îşi pot lua cu ei ortodoxia (cât de mult au nevoie),
la fel cum şi al ii îşi vor lua cu ei tradi iile lor religioase. Într-adev r, cu
cât exist o diversitate religioas mai mare într-un grup AA, cu atât va
fi de mai mare folos noilor veni i. Aminteşte- i, AA-ul nu este o
Biseric şi AA-ul nu este o religie. Scopul fiec rei întâlniri este
abstinen a şi asta trebuie s încerci s g seşti. Dac într-o întâlnire
descoperi ceva care i se pare de-a dreptul jignitor din punct de
vedere ortodox, discut acest lucru cu preotul t u paroh. Dac
continui s sim i c te opui AA-ului doar pentru c nu este ortodox,
trebuie s vezi dac nu cumva este o scuz , un pretext.

h h h h h h h

R SPUNSUL LA NEGARE, oferit de primii trei Paşi, e concentrat

în urm toarea afirma ie: “Eu nu pot, Dumnezeu poate şi am să Îl las
pe El”. Aceste principii distrug negarea la orice nivel.

77
 Capitolul 5

Spiritualitatea
şi Religia

CEI MAI MUL I OAMENI, FIE C SUNT RELIGIOŞI SAU NU,

folosesc cuvintele ‘religios’ şi ‘spiritual’ ca şi cum s-ar referi cam la
acelaşi lucru. Astfel, expresiile de persoan ‘religioas ’ şi persoan
‘spiritual ’ pot fi interpretate ca având aproximativ acelaşi în eles.
În concep ia Comunit ii Alcoolicilor Anonimi, diferen a dintre
‘religios’ şi ‘spiritual’ este atât de mare încât cuvintele nu pot fi
confundate. În timp ce aceşti doi termeni sunt lega i, ei se refer
totodat la dou lucruri distincte, iar aceast diferen este crucial în
misiunea AA [n.teol.6].
Singurul scop al AA-ului este de a-i ajuta pe alcoolicii care înc
mai sufer ; nu încearc s -şi impun punctele de vedere, nu încearc
s conving pe nimeni de nimic. AA-ul nu caut s fie în dialog cu
nimeni, decât dac este vorba de transmiterea mesajului c tre
“alcoolici care mai sufer înc ”, care pot fi g si i mai aproape sau mai
departe. Ceea ce face AA-ul este extrem de dificil, şi pentru a avea
succes, trebuie s se concentreze asupra misiunii şi s se rezume la
sarcina pe care o are de îndeplinit. Misiunea lui nu este de a educa
întreaga lume despre alcoolism, ci de a transmite mesajul abstinen ei
c tre alcoolicii care mai beau înc .
AA-ul nu încearc s educe pe nimeni, cu excep ia propriilor
membri. Cu toate astea dac cineva din exterior doreşte s în eleag
ce vrea s fac AA-ul, e necesar s în eleag principiile de baz ale
filosofiei AA şi felul în care AA-ul le foloseşte. Altfel, semnifica ia
programului de recuperare nu va fi niciodat în eleas pe deplin. Cei
care doresc s foloseasc cei Doisprezece Paşi pentru propriul
progres personal, trebuie s fie conştien i de anumite aspecte pentru
a putea lua o decizie.
78
 Via a şi practica Bisericii Ortodoxe, împreun cu dogmele,
rug ciunile oficiale, Scriptura, principiile şi canoanele formeaz un
întreg care îi p streaz şi organizeaz via a în acelaşi timp. În
interiorul bisericii exist o leg tur neîntrerupt între lucrurile pentru
care ne rug m şi cele pe care le credem, iar aceast experien
holist înseamn c , de cele mai multe ori, nu e necesar s facem o
distinc ie între religie şi spiritualitate [n.teol. 7].
Îns , o astfel de distinc ie e necesar pentru ca AA-ul s -şi poat
îndeplini sarcinile şi pentru a-şi pune mesajul la dispozi ia oricui are
nevoie de el. (“În tradi ia ortodoxă, această diferen iere nu e făcută de
obicei, însă AA-ul a considerat că e de folos să discute separat
despre religie şi despre spiritualitate. Datorită numeroaselor tradi ii
religioase existente în America, confuzia datorată discutării unor
aspecte religioase în cadrul întâlnirilor AA era prea mare, dat fiind că
accentul programului cade pe alcoolism.
Pentru a servi scopului său, AA-ul a găsit ca fiind util să discute
separat despre cele două concepte înrudite ale religiei şi spiritualită ii
şi să se concentreze în mod diferit asupra fiecăruia dintre ele. Au
făcut acest lucru pentru a se putea concentra pe ajutarea alcoolicilor
şi pentru a evita discu iile contradictorii pe aceste teme.” – Nota
editorului).
În termeni foarte simpli, iat câteva afirma ii pe care mul i membri
AA le-ar considera acceptabile:
• Religia şi spiritualitatea sunt dou concepte înrudite, îns
fiecare are un focus diferit.
• Religia (în general) e interesat de Persoana lui Dumnezeu;
spiritualitatea se ocup de ceea ce face Dumnezeu. (“AA-ul nu se
preocupă de Persoana lui Dumnezeu ci mai degrabă de
cunoaşterea Lui din lucrările Sale, pentru a primi harul care este
esen ial în recuperare”. – Nota editorului)
• Religia are o important dimensiune istoric ; spiritualitatea se
concentreaz mai mult asupra momentului prezent.
• Religia are deseori un caracter contemplativ; spiritualitatea e
în întregime practic .

79
 • Religia se concentreaz asupra rela iei lui Dumnezeu cu
omenirea; spiritualitatea se concentreaz asupra rela iei unei
persoane cu Dumnezeu.
• Religia se ocup cu rela ia lui Dumnezeu cu universul;
spiritualitatea se ocup cu modul în care o persoan îşi vede
propriul loc în univers.

Pentru a ne asigura c aceast discu ie nu devine prea teoretic ,

ar fi bine s analiz m aceste concepte în via a de zi cu zi.
Atunci când un alcoolic se îndreapt spre Dumnezeu, se
întâlneşte cu un vechi adversar. Rug ciunile alcoolicului, spuse mult
timp în singur tate şi disperare, nu au primit r spuns, cel pu in într-o
form pe care el e preg tit s o accepte. Resentimentele pe care le
are fa de Dumnezeu, şi cei mai mul i dintre alcoolici le au, fac foarte
anevoioas întâlnirea cu Dumnezeu, chiar dincolo de aburii alcoolului.
Orice idee ar avea despre Dumnezeu din copil rie, rezultate din
educa ia lui, din adolescen , toate trebuie re-ordonate, din moment
ce totul la alcoolic a devenit parte din boala lui. Toate ideile pe care le
are despre Dumnezeu – din copil rie, din şcoal , din adolescen –
trebuie revizuite pentru c şi acestea au fost afectate de boala lui.
Dependen a în general, şi alcoolismul în special, prezint o
ruptur fundamental între no iunea de sine şi cea de Dumnezeu, şi
chiar între orice rela ie a sinelui şi cu restul universului. Alcoolicul a
pierdut orice conştientizare vag a apartenen ei la univers. El se
simte total izolat şi nu percepe ideea de „cauzǎ şi efect” care face
parte din perspectiva fiec rui om asupra lumii. Indiferent de ce face,
via a alcoolicului pare sǎ mearg din r u în mai r u. Uneori îşi d
seama c deşi lupt tot mai mult via a lui devine tot mai rea.
Pentru a se face bine, toatǎ gândirea lui, inclusiv cea despre
Dumnezeu, trebuie schimbat şi reclǎditǎ din ruine.
Ac iunea de îndep rtare a tot ceea ce „gândeşte” cǎ ştie nu
poate fi fǎcutǎ într-o manierǎ foarte directǎ. E imposibil sǎ îi luǎm
creierul, sǎ îl spǎlǎm şi sǎ i-l punem înapoi. Chiar dac aşa ceva ar fi
posibil, va lupta împotriva ei din toate puterile. În realitatea vie ii de
alcoolic, nu existǎ nimic stabil, nimic benign, nimic care sǎ îl
linişteasc ; lumea lui e una în care pentru a suporta durere e nevoie
80
de un control de fier asupra fiec rui aspect al vie ii. De aceea nu po i
sǎ-i spui unui om care ine la realitatea lui cu o îndârjire de fier, cǎ
trebuie s renun e pur şi simplu la b ut. Pentru el aşa ceva pare
sinucidere purǎ. Ai putea la fel de bine sǎ îi spui sǎ nu mai respire.
Po i îns s îi ceri sǎ admitǎ cǎ via a lui este lipsitǎ de control şi
cǎ este neputincios în fa a alcoolului. Ciudat, e capabil sǎ facǎ acest
lucru, iar ego-ul bolnav renun la preten ia de a se juca de-a
Dumnezeu. Acesta este Pasul Unu. Dintre toate posibilele combina ii
de cuvinte din limba englezǎ, aceste douǎ expresii sunt singurele
care îi vor permite alcoolicului sǎ se elibereze de ştreangul din jurul
gâtului sǎu.
În acest moment, orice concept poate înlocui concep ia bolnavǎ
despre Dumnezeu – orice în afar de ego-ul bolnav al alcoolicului,
orice putere pe care alcoolicul nu o poate controla. Pasul Doi este o
cǎlǎtorie („am ajuns la credin a cǎ o Putere superioarǎ nouǎ înşine ne
poate reda sǎnǎtatea mentalǎ”), iar acest punct marcheazǎ începutul.
La finalul Pasului Doi Dumnezeu, dezgolit de toate no iunile false ale
alcoolicului, îmbrǎcat în propriul Lui anonimat este alǎturi de el,
pregǎtit de a-l conduce pe calea sǎnǎtǎ ii mentale. Aceastǎ sǎnǎtate
mentalǎ înseamnǎ întoarcerea la acest Dumnezeu „anonim” şi a- i
lǎsa via a şi voin a ta în mâinile lui Dumnezeu. Acesta este Pasul
Trei.
Observând acest proces din umbrǎ este cu atât mai splendid cu
cât, ajungând la Pasul Trei, alcoolicul vede cǎ Dumnezeu a participat
la întregul proces pânǎ în acel moment. Chiar şi în acest caz,
Dumnezeu îl las pe alcoolic s ia deciziile, din moment ce alcoolicul
e preg tit s participe doar în acest fel.

h h h h h h h

SEPARAREA CALIT ILOR LUI DUMNEZEU în “cine este

Dumnezeu” şi “ce face Dumnezeu” nu este ceva necunoscut în
tradi iile Bisericii Ortodoxe. În secolul al XIV – lea, Sf. Grigorie Palama
f cea distinc ie între esen a lui Dumnezeu (“cine este Dumnezeu”) şi
energiile lui Dumnezeu (“ce face Dumnezeu”). Contextul scrierii

81
Sfântului Grigorie este cu totul diferit de cel al discu iei de fa ; dar,
f r îndoial exist o perspectiv comun .
Mai exist un alt domeniu important în care exist o perspectiv
comun între gândirea AA şi tradi iile teologice ale Bisericii Ortodoxe.
“Kenosis” este expresia teologic folosit pentru a descrie coborârea
Cuvântului lui Dumnezeu în form uman , cuvântul grecesc pentru
„golire”. Cuvântul Lui Dumnezeu, co-etern cu Tat l dinainte de
începuturi, „S-a golit pe Sine” pentru a deveni om cu vreo 2000 de ani
în urm .
În AA acest proces e dus mai departe. S-a observat c
Dumnezeu este capabil de a Se goli pe Sine şi mai mult de dragul de
a participa la recuperarea alcoolicului. În recuperare alcoolicul înva
s -şi pun deoparte ego-ul şi s înve e c cele mai bune calit i ale
sale rezid în a deveni anonim. Totuşi, Dumnezeu particip la
aceast ac iune. Şi El se îmbrac în anonimat şi devine “Dumnezeu
aşa cum Îl în elege fiecare dintre noi”. El este preg tit s se ofere
în elegerii persoanei la care vine pentru a-I ar ta compasiunea Lui.
Aceast ac iune de bun voin suprem este singura cale prin care
se poate acest lucru. Anonimatul este ca un cort. Desigur, alcoolicul
intr în cortul anonimatului; dar şi Dumnezeu intr în acest cort; de
asemenea, acolo au loc întâlnirile, confrunt rile, iar miracolul
recuper rii poate începe.
Dumnezeul pe care alcoolicul Îl întâlneşte în recuperare va creşte
în conştiin a lui pe m sur ce parcurge Paşii. Într-un fel, “Dumnezeu
aşa cum Îl în elege fiecare dintre noi” în Pasul 3 nu va sem na cu
“Dumnezeu aşa cum Îl în elege fiecare dintre noi” în Pasul 11. Ceea
ce este crucial este c perspectiva asupra lui Dumnezeu nu trebuie
s fie limitat de imagina ia alcoolicului; pentru a-l putea ajuta în
recuperare, El trebuie s fie separat şi în afara controlului voin ei
alcoolicului.
Printre alcoolicii în recuperare sunt şi un num r destul de mare
de oameni care au o bun preg tire religioas . De obicei acestora le
vine greu s se debaraseze de vechiul concept de Dumnezeu. Nu are
nici un rost s avem o viziune tehnic sclipitoare fa de Dumnezeu,
dac acel Dumnezeu nu-i poate oferi alcoolicului o via în abstinen .
Oricât de bine pus la punct este, vechea gândire trebuie înlocuit din
82
moment ce nu func ioneaz . În practic , asta înseamn c teologii se
v d nevoi i s se debaraseze de tot ceea ce ştiu pentru a putea
înv a despre Dumnezeu de la un grup needucat de alcoolici în
recuperare.
Dac un alcoolic nu este capabil sau nu are bun voin a de a
crede într-o putere superioar lui însuşi, atunci el poate alege ceva
(sau pe cineva) care poate s înlocuiasc acest concept. Asta las
libertatea de a alege chiar cafetiera sau un stejar ca şi Putere
Superioar . Evident, nimeni nu poate s sugereze la modul serios c
o cafetier este St pânul Universului sau Salvatorul Lumii. Cu toate
astea, pentru ca un alcoolic s fac aceast tranzi ie important , este
suficient pentru început.

h h h h h h h

CEL MAI PU IN SPIRITUAL MOD DE A TR I este de a evita

momentul prezent. Alternativele noastre sunt limitate la dou : de a tr i
în trecut sau de a tr i în viitor; uneori le alegem pe ambele în acelaşi
timp.
Încercarea de a tr i în viitor este un fenomen des întâlnit.
Probabil, provine din acele comportamente obişnuite din copil rie,
când visezi la ce doreşti în viitor. Copiii nu au prea mult putere
personal şi responsabilitate, astfel încât dorin a de a creşte mare
este echivalat de cele mai multe ori cu a fi luat în serios, cu a fi l sat
s ia propriile decizii, ş.a.m.d. La fel, cineva aşteapt s termine
şcoala, s înceap s lucreze sau s se c s toreasc .
Tr ind în viitor, avem posibilitatea s trecem pe lâng momentul
prezent f r s fim prea afecta i de acesta. Facem fa la tot felul de
nepl ceri doar de dragul unui viitor mai bun. Este chiar posibil ca
oamenii s -şi bazeze întreaga via pe un astfel de model. Din
nefericire, destul de des, când ajungem la acel lucru pe care ni l-am
dorit atât de mult, suntem dezam gi i, astfel încât suntem nevoi i s
ne dorim ca altceva s se întâmple în viitor.
Odat ce mecanismele de a tr i în viitor se instaleaz , este foarte
greu s le schimbi, sau cel pu in s le schimbi dintr-o dat . Via a
devine un proces de c utare a lucrurilor pe care le dorim – de fapt,

83
evitând cu orice cost prezentul. Acest lucru continu chiar şi atunci
când prezentul este pl cut. Totuşi, exist riscul ca prezentul s
însemne durere – sentimente de plictiseal , de inadecvare, şi atunci
el este evitat.
La un moment dat, ajungem într-un stadiu al vie ii când ne d m
seama c vremurile bune şi oportunit ile, au trecut deja. În acel
punct individul înceteaz s mai tr iasc în viitor şi treptat, începe s
tr iasc în trecut. Din motive întemeiate, aceast perioad e numit
„vârsta mijlocie”.
Tr itul în trecut este la fel de dificil de schimbat. Dar şi acest
lucru este un mod de evitare a prezentului. E de dorit ca la un
moment dat s ne dorim şi s tr im în prezent. E normal ca asta s li
se întâmple celor care sunt mai în vârst şi care chiar au lucruri în
trecut de care s îşi aminteasc .
Am întâlnit deseori imigran i care au p strat amintiri dragi din ara
lor de origine, chiar dac nici nu se punea problema de a se
reîntoarce s tr iasc acolo. Uneori acest ataşament ia forma de
„Dac ai putea vedea cât de important eram eu în satul meu …”.
Acest tip de tr ire în trecut este de-a dreptul trist, din moment ce
persoana care spune acest lucru simte c a fost „natural” sau
„autentic” doar atunci sau acolo, dar nu aici şi acum.
Nostalgia este o alt form de tr ire în trecut, care poate uneori
s le cauzeze probleme oamenilor. Uneori, întreaga omenire
încearc s priveasc în trecut şi s clasifice o anumit perioad ca
fiind un fel de epoc de aur. Chiar şi unele religii încurajeaz aceast
perspectiv . Îns , indiferent de cât de atr g tor pare s fie trecutul, e
imposibil s tr ieşti în trecut doar pentru c î i doreşti asta.
Deşi nu ar fi firesc, sistemul ar func iona, dac am putea tr i şi
altfel decât în prezent. Este foarte important s ne împ c m cu acest
lucru. Altfel, via a va fi tr it la “mâna a doua”; va fi o via în care
nimic nu e real, în care totul este imagina ie sau amintiri şi care ne
for eaz s ne cre m propria realitate. Aceasta este tendin a care
trebuie evitat cu orice pre . Pasul Unu înseamn s fim realişti şi s
începem s ne împ c m cu realitatea lui Dumnezeu. În aceast
realitate, dou lucruri sunt întotdeauna adev rate:

84
 1. Putem lua decizii doar în momentul prezent, şi
2. Pe Dumnezeu Îl putem întâlni doar în prezent.

h h h h h h h

PARCURSUL RECUPER RII ESTE MINUNAT în simplitatea lui

şi uluitor de complex în execu ie. Alcoolicul îşi analizeaz via a şi
admite c este un dezastru. El începe s p şeasc pe un drum al
credin ei care presupune (cel pu in) c exist o putere exterioar
controlului s u care poate s -i redea ceea ce boala i-a furat; apoi,
într-un gest disperat, îşi arunc r m şi ele vie ii sale c tre Dumnezeu,
cerându-I s fac cu ele ce doreşte. Disperarea în sine devine
rug ciune. Dezastrul din el este cel care aduce recuperarea.
În teologia medieval vestic , acelaşi tip de paradox a fost
explorat, de data aceasta în leg tur cu p catul lui Adam. O felix
culpa – oh, greşeală fericită: „Dac m rul nu ar fi fost luat, Maria nu
putea deveni Împ r teasa cerurilor”. Acest tip de paradox nu este
neobişnuit în experien a religioas şi în mod sigur este esen a
experien ei alcoolicului. Nu este neobişnuit s -i auzi pe oameni zicând
la întâlnirile AA c , într-o oarecare m sur , sunt bucuroşi pentru c
sunt alcoolici; aceast recunoaştere îi ajut s g seasc sensul unui
univers care pân atunci n-avea nici o noim , dar le d şi un anume
sentiment de “fiin uman ” care lipsea complet înainte [n. teol. 8].

85
 Capitolul 6

Cei Doisprezece Paşi

şi Via a Bisericii

CAPITOLELE R MASE DIN ACEAST CARTE vor examina cei

Doisprezece Paşi, încercând s sublinieze în primul rând similarit ile
dintre aceştia şi via a Bisericii Ortodoxe. Creştinii Ortodocşi sunt
moştenitorii unei tradi ii spirituale foarte bogate. Nelimitat de timp
sau de spa iu, fiecare persoan este un succesor spiritual al fiec rui
sfânt al tuturor vremurilor. Sfânta Scriptur , c r ile ce con in textele
liturgice, scrierile P rin ilor Bisericii – toate sunt moşteniri spirituale ce
merit mai mult aten ie. Literatura este vast şi în elepciunea este
foarte profund , chiar dac uneori pare intimidant .
Cei Doisprezece Paşi ai AA descriu un plan de ac iune care
contureaz un proces de recuperare din adic ie – asta e sigur şi
confirmat de dovezi. Îns , la modul general, cei Doisprezece Paşi descriu
şi o cale de poc in , de „metanoia” – poc in predicat de
Înaintemerg tor şi de Însuşi Hristos ca fiind preg tirea necesar pentru
acceptarea Împ r iei. Cu siguran , avem motive s consider m
cuvintele „metanoia” din Teologia Creştin şi „recuperare” din vocabularul
Comunit ii Alcoolicilor Anonimi ca având semnifica ii asem n toare,
chiar dac scopurile lor ini iale sunt cu totul diferite şi distincte.
S începem prin a vedea ce ne înva via a Bisericii despre
natura poc in ei şi în ce fel un proces continuu al poc in ei ne poate
aduce mai aproape de Dumnezeu.
Pe parcursul anului, Biserica a stabilit perioade de s rb toare şi
perioade de post. În practic , în perioadele de post7 ne sim im mai

7
În anul bisericesc ortodox exist patru mari perioade de post: înainte de
S rb toarea Sf. Ap. Petru şi Pavel, înainte de S rb toarea Adormirii Maicii
Domnului, înainte de Cr ciun şi Postul Mare de dinaintea Paştelui.
86
încuraja i s urm m calea poc in ei, chiar dac poc in a poate s
aib loc oricând. Dintre perioadele de post, Postul Paştelui este cel
mai important. Acest post este precedat de o perioad de preg tire
care dureaz trei s pt mâni, în timpul c rora ne sunt puse înainte
câteva dintre cele mai puternice exemple ale poc in ei din Sfintele
Evanghelii, inclusiv cel al fiului risipitor şi al vameşului din Templu.
Evangheliile din duminicile Postului Mare continu aceste idei, oferind
exemple puternice şi importante de poc in pus în practic . Cartea
liturgic ce guverneaz via a de rug ciune a Bisericii pe parcursul
întregii perioade se numeşte Triodul Postului Mare8 şi este în sine o
bog ie de îndrumare spiritual , orientând şi concentrând gândurile
noastre în ceea ce priveşte poc in a; cânt rile religioase ortodoxe
ofer o multitudine de idei şi ac iuni, exemple şi îndemnuri, toate
bazându-se pe exemple din Evanghelie şi din alte p r i ale Sfintei
Scripturi.
Conform tradi iei, ziua în care începem s folosim Triodul,
Duminica Vameşului şi a Fariseului, cantorul g seşte cartea sub
icoana lui Hristos, pe suportul icoanei din fa a altarului. Cartea este
primit ca şi cum ar veni din partea lui Iisus Însuşi. Diminea a
urm toare, pe parcursul Utreniei, cantorul cânt acele cuvinte care ne
vor înso i în via a noastr spiritual în timpul celor zece s pt mâni
r mase pân la s rb torirea Paştelui: "Uşile pocăin ei deschide-mi
mie, Dătătorule de via ă..."
Aceast pledoarie imprim tonul celor zece s pt mâni care vor
urma: Îi cerem lui Dumnezeu s ne deschid uşa, astfel încât s ne
putem începe c l toria. Poc in a nu este o destina ie; poc in a este o
c l torie şi ca orice c l torie trebuie s înceap de undeva. Aceast
c l torie începe acum, în dreptul uşii, cu trei s pt mâni înainte de
începerea Postului Mare. Prin aceast rug ciune fiecare membru al
Bisericii este invitat s se vad stând la începutul Postului Mare,
privind spre calea poc in ei. Pentru cei care sunt destul de norocoşi
s -şi aloce urm toarele zece s pt mâni analizei complete a
rug ciunilor Bisericii, aceast cale este evident şi, deşi

8
Triodul Postului, tradus din originala greac de c tre Maica Mary şi Arhimandritul
Kallistos Ware, St Tikkon’s Seminary Press, South Canaan PA, 1994
87
provocatoare, este totuşi disponibil tuturor şi bine b t torit de c tre
to i sfin ii tuturor vremurilor. De-a lungul c ii, rug ciunea, postul şi
milostenia sunt punctate de imediata interven ie a lui Dumnezeu în
sfintele Taine, în special în Spovedanie, Mirungere şi în Sfânta
Împ rt şanie, oferindu-i persoanei sprijinul necesar şi încurajarea de
a continua.
C l toria poc in ei în Postul Mare începe cu conştientizarea
schimb rii care trebuie f cut şi se termin cu transformarea care le
întrece pe toate: Învierea Domnului, Dumnezeului şi Mântuitorului
nostru, Iisus Hristos.
Pentru cei mai mul i oameni adev rata experien a Postului
Mare are loc într-o m n stire. Într-o m n stire nu trebuie s te
gândeşti la ce s m nânci sau la ce s evi i s m nânci, când s
mergi la Biseric şi când s stai în camera ta, când s dormi şi când
s stai treaz. Aceste lucruri sunt aranjate (prin reguli dinainte stabilite
– nota editorului), eliberându-i pe c lug ri şi c lug ri e (şi pe vizitatorii
care se întâmpl s stea la m n stire) de nevoia de a se îngriji de
detaliile vie ii de zi cu zi. Într-adev r, unul dintre cele mai importante
aspecte ale vie ii monastice e c ofer un mediu sigur în care fiecare
persoan îşi face treaba pentru a p şi pe calea mântuirii. Cei care
tr iesc într-o m n stire sunt binecuvânta i pentru c au timpul şi
mijloacele de a urma, cu pu ine sau chiar f r modific ri, tradi iile
Bisericii în deplin tatea lor, dup cum au fost ele descrise în Sfânta
Scriptur , în Triodul Postului şi în textul clasic din Postul Mare
(deseori citit în timpul meselor din Post), ”Scara Raiului” a Sfântului
Ioan Sc rarul sau Sinaitul.
Pentru cei care nici nu tr iesc într-o m n stire şi nici nu merg la o
Biseric parohial care s ofere o expresie deplin a Triodului
Paştelui, sau chiar aceia care nu pot beneficia de luxul de a putea
merge la Biseric în mod regulat, cei Doisprezece Paşi pot oferi o alt
perspectiv , o alt alegere, de a se îndrepta spre calea poc in ei.
(Autorul vorbeşte despre o realitate a ortodocşilor din SUA, unde
bisericile ortodoxe sunt pu ine şi la foarte mari distan e – nota
editorului) În exprimarea lor succint , Paşii ofer un mod direct de a
urma calea, dar spre deosebire de Triodul Paştelui ei nu sunt limita i
la o perioad specific sau la anumite circumstan e.
88
 Datorit felului în care sunt scrişi paşii, ei pot s reînvie şi s
readuc credin a pentru mul i oameni, dar f r a le influen a în mod
direct credin a. Ei se preocup mai mult cu ceea ce st la baza
credin ei decât cu credin a în sine. Acesta este motivul pentru care ei
au o compatibilitate profund cu via a creştin ortodox . Acelaşi lucru
se aplic şi pentru cei cu alte credin e. De la începuturi, folosirea celor
Doisprezece Paşi transcede barierele normale ale societ ii şi mai
ales barierele religioase. Alcoolicii protestan i şi catolici i-au putut
folosi şi au v zut de la început c pot face asta f r s -şi compromit
tradi iile religioase proprii sau pe ale celorlal i.
Se mai spune c americanii au geniul pragmatismului; iar dac
este adev rat, atunci cei Doisprezece Paşi pot fi considera i ca o
contribu ie american la „calea poc in ei”, disponibil şi pentru cei
care nu pot participa pe deplin la via a de rug ciune a Bisericii, cât şi
pentru cei care doresc s -i foloseasc spre a-şi trezi şi aprofunda
experien a lor spiritual . Asemenea celor 30 de trepte din Scara
Raiului, cei Doisprezece Paşi prezint o viziune asupra poc in ei, un
ghid pentru transformare. Asemenea Scării, ei aduc în aten ie sarcini
concrete care pot s -l aduc pe individ la o mai profund şi de durat
conştientizare a lui Dumnezeu. Spre deosebire de Scara Sfântului
Ioan, cei Doisprezece Paşi nu se adreseaz ‚specialiştilor’ monahali
şi, cu toate c au fost scrişi de un om de o abilitate neîndoielnic ,
pu ini ar spune despre Bill W. c ar fi un gigant spiritual. Scara a fost
scris de un c lug r, un sfânt, pentru c lug ri şi chiar dac
în elepciunea cuvintelor sale se potriveşte foarte bine şi acelor
oameni care tr iesc “în lume”, directivele sale sunt uneori dificil de
aplicat pentru cei care nu stau într-o m n stire.
Cei Doisprezece Paşi nu au nevoie de specialişti. Ini ial, Paşii au
fost adopta i de oameni afecta i de dependen e, care de abia
începeau s se împace cu multitudinea de complica ii din via a lor. Pe
parcursul complet rii lor, ei ajung la un element de certitudine: dac l-
ar invita pe Dumnezeu pentru a-i ajuta în alcoolismul lor, El o va face.
Cei Doisprezece Paşi nu necesit cunoştin e specializate şi nu cer
nimic în afar de bun voin a persoanei care inten ioneaz s îi
foloseasc . Ei pot fi modifica i pentru a face fa oric ror crize sau
lipsei acestora şi pot fi aplica i într-o multitudine de circumstan e. În
89
mod sigur, ei erau destina i unor situa ii specifice, dar sunt aplicabili în
cele mai multe situa ii din lumea modern . Aceşti paşi pot fi folosi i de
oricine şi oricine îi poate folosi.
Cei Doisprezece Paşi nu afirm şi nu sugereaz nimic decât
ceea ce exist deja în via a Bisericii, iar persoana care îi foloseşte nu
devine mai pu in ortodox sau catolic sau orice ar fi ea. Paşii scot în
eviden o anumit cale spre poc in – oferind o list cu sarcini
consecutive care trebuie luate în considerare şi puse în practic sau
ignorate, aşa cum g seşte se cuviin fiecare individ.

h h h h h h h

MAI DEPARTE, ESTE NECESAR S DESCOPERE ce

înseamn cu adev rat „calea poc in ei”. În englez , cuvântul
‚poc in ’ are o poveste destul de trist [n.tr. – în Dic ionarul
Explicativ al Limbii Române, 1984: „pocăin ă” – căin ă pentru păcatele
săvârşite; regret pentru o faptă rea]. Cu toate c este des folosit
pentru a traduce cuvântul grecesc de ‚metanoia’, poart anumite
conota ii negative pe care cuvântul grecesc nu le poart , incluzând
imagini mentale ale oamenilor care se b l cesc în vinov ie şi auto-
flagelare (care pare s fi fost agreat de anumi i scriitori vestici).
Cuvântul grecesc, pe de alt parte, este unul pozitiv şi denot o
schimbare progresiv şi pozitiv din partea persoanei în cauz .
Presupune schimbarea mentalit ii sau a concep iilor şi este orientat
spre “înainte”. În acest sens, poc in a poate (dar nu este obligatoriu)
s con in o dimensiune de triste e fa de p catele din trecut, dar
atunci când se întâmpl aşa se întâmpl în contextul schimb rii
concep iei acelei persoane spre a nu mai face aceleaşi greşeli şi în
viitor. A ne îndrepta paşii într-o direc ie diferit , a vedea lumea cu ochi
diferi i, a o lua de la cap t … acestea sunt tr s turile importante ale
poc in ei.
Subiectul poc in ei are o însemn tate capital în în elegerea
complet a vie ii unui creştin ortodox. Pentru a comprima o mare
parte din Teologie în câteva cuvinte, inima experiment rii creştin
ortodoxe a lui Dumnezeu const în transformarea condi iei umane
care începe cu poc in a şi se sfârşeşte cu Îndumnezeirea.

90
 Îndumnezeirea, transformarea individului în unirea cea mai strâns
posibil cu Dumnezeu este stadiul ultim al c l toriei spirituale.
Îndumnezeirea nu e explicat şi într-o anumit m sur nici nu poate fi
explicat ,nici chiar de tradi ia ortodox ; ea tinde s fie rezervat doar
acelora ce sunt cu adev rat sanctifica i, la un nivel mistic al dezvolt rii
spirituale la care pu ini ajung. Subiectul Îndumnezeirii nu face îns
scopul acestei c r i. Poc in a, pe de o parte, este stadiul ini ial al
c l toriei; din dezvoltarea unui mod de poc in avem cel mai mult de
înv at, iar Biserica are cele mai multe de spus. Poc in a este o tem
constant în slujbele Bisericii, în Sfânta Scriptur şi în înv turile şi
discu iile autorilor patristici. Este primul cuvânt al mesajului
Înaintemerg torului şi ultimul act p mântesc al tâlharului r stignit pe
cruce al turi de Mântuitorul. Poc in a este rezumatul rug ciunii şi
Tainelor, actul în care toate fiin ele umane sunt la început de drum şi
toate sunt egale.
Din moment ce tot ceea ce suntem şi tot ceea ce avem sunt
daruri ale Lui Dumnezeu, poc in a este una dintre pu inele ofrande
adev rate pe care o persoan o poate face. Fiecare persoan este
liber s fac o ofrand de poc in lui Dumnezeu şi, în schimb, El
accept s participe la transformarea individului.
Poate nu e cazul s men ion m c în poc in scopul este de a
te schimba pe tine, nu de a schimba restul lumii sau de a schimba
gândirea lui Dumnezeu. În cei Doisprezece Paşi exist o
conştientizare implicit c în orice situa ie dat în care este nevoie de
schimbare, individul încearc s rezolve problema schimbându-se pe
sine, nu restul lumii. Este imposibil s te poc ieşti în numele unei alte
persoane. Evident, acest lucru face ca procesul s fie foarte diferit de
aştept rile persoanelor sau grupurile de persoane (incluzând chiar
na iuni întregi) care au tendin a de a crede c rezolvarea problemelor
se face schimbând mai întâi restul lumii. Aceast deosebire poate
sublinia cea mai important caracteristic a stilului de via prin cei
Doisprezece Paşi.
Dumnezeu este la cârm şi nu individul. Individul, şi nu
Dumnezeu, are nevoie de schimbare.

91
 h h h h h h h

TEOLOGIA ORTODOX A ACCENTUAT ÎNTOTDEAUNA c

exist o important leg tur între suflet şi trupul omenesc. Biserica
crede în „învierea mor ilor” şi nu doar în nemurirea sufletului, (fără
trup – nota editorului). Respingând supozi ia fundamental a lui
Platon, cum c adevărata realitate poate s fie doar de ordin spiritual,
iar tipul de realitate pe care o sim im este “la mâna a doua” şi
imperfect , Biserica a sus inut întotdeauna c Dumnezeu este
creatorul cerului şi al p mântului şi al tuturor celor v zute şi nev zute.
Teologia creştin este ferm când sus ine c nu o zeitate secundar
(un „demiurg” aşa cum sus in neo-platonicienii), ci Cuvântul lui
Dumnezeu Însuşi este agentul crea iei. F r doar şi poate, exist o
tem persistent şi recurent , în special în teologia ascetic , prin care
se spune c sufletul este creat de Dumnezeu şi c trupul este pe plan
secund şi, într-un anumit sens, str in de via a spiritual . Uneori când
aceast tendin este în creştere, se ajunge la un dualism în care
for ele binelui şi r ului sunt înc tuşate într-un etern conflict în care
umanitatea e captiv între acestea dou . Alteori, ea apare sub forma
puritanismului în care exist tendin a de a-l separa pe Dumnezeu de
tot ceea ce înseamn existen a uman , cu excep ia formelor ei cele
mai rafinate. Evident c o astfel de doctrin tinde s pun sub
semnul întreb rii lumea real şi tot ceea ce cuprinde ea. Devine
foarte uşor s credem c anumite elemente ale existen ei umane sunt
lipsite de influen a lui Dumnezeu, ca şi cum El ar fi creat anumite p r i
ale fiin ei umane, dar nu totul.
Subiectul alcoolismului şi al tratamentului acestuia prin metode
spirituale pune sub reflectare acest mod de abordare. Ceea ce
programul Alcoolicilor Anonimi spune destul de clar este c
Dumnezeu nu este doar capabil, dar are şi bun voin a de a sonda
adâncimile experien ei umane şi de a-i salva pe oameni de ravagiile
bolii. Astfel, gândirea AA se încadreaz clar în cadrul teologiei
tradi ionale, în sensul c proclam faptul c s n tatea fizic şi
spiritual sunt foarte strâns legate şi c Dumnezeu particip în via a
fiin elor umane la nivele la care prezen a Lui nu poate fi anticipat .

92
 h h h h h h h

CEI DOISPREZECE PAŞI nu ar trebui s înlocuiasc nimic din

via a normal a unui creştin ortodox. Pasul Cinci, de exemplu, nu este
acelaşi lucru cu spovedania; Pasul Trei nu este acelaşi cu Botezul.
Pentru creştinul ortodox valoarea Paşilor st în faptul c ei abordeaz
subiecte şi teme care sunt complementare cu via a Bisericii, f r a o
înlocui. Paşii nu sunt obligatorii în adev ratul sens al cuvântului şi
nimeni nu este for at s îi fac . Chiar dac cineva ar fi obligat s îi
fac , rezultatul ar fi altul decât cel dorit.
La un anumit nivel, o persoan „face” Paşii doar citindu-i. La un
nivel mult mai profund, ei pot oferi activit i şi progres spiritual pentru
o via întreag . Fiecare individ este liber s decid la ce nivel el sau
ea doreşte s îi foloseasc . Unii oameni vor trece o dat peste ei; al ii
îi vor face din nou şi din nou. Al ii vor descoperi c devenind atent la
anumite aspecte ale vie ii lor pe care doresc s le schimbe, este bine
s fac paşii înc o dat , concentrându-se exact pe acel aspect din
via a lor trecut . Al ii vor încerca s combine toat via a lor într-o
singur încercare.

h h h h h h h

DAC CINEVA FOLOSEŞTE PAŞII pentru o revigorare spiritual

(în opozi ie cu cei care îi folosesc pentru a r mâne în via ), sunt
câteva lucruri pe care el sau ea ar trebui s le ia în considerare.
Paşii în sine nu men ioneaz „n şitul”, dar acesta este un factor
pe care creştinii ortodocşi ar trebui s îl ia în considerare dac doresc
s lucreze Paşii. La persoana “naşului” se face referire în Pasul Cinci
în care individul este instruit s -şi împ rt şeasc inventarul s u moral
cu Dumnezeu şi cu o alt fiin uman , în cadrul procesului de
recunoaştere a naturii exacte a greşelilor fa de sine însu i. În
practic , membrii comunit ilor de Doisprezece Paşi sunt deseori
încuraja i s se îndrepte în acest punct c tre un cleric. De fapt,
persoana care ascult Pasul Cinci nu trebuie s fie neap rat cineva
foarte bine preg tit şi nu e important ca aceast persoan s

93
r spund într-un anumit fel, decât, poate, în afar de a oferi câteva
încuraj ri persoanei care face Pasul.
Cei mai mul i ortodocşi au în orice moment posibilitatea de a-l
ruga pe preot s le fie naş, deşi aceast nevoie nu e obligatorie. Nu
exist nimic de natur sacramental pe parcursul Paşilor, dar nu
exist nici un motiv ca Pasul Cinci s devin spovedanie în sens
sacramental sau ca spovedania s fie f cut în acelaşi timp cu Pasul
Cinci.
Pe de alt parte, o persoan va prefera s -şi aleag ca naş pe
cineva care are cunoştin e despre Paşi, în loc s -şi aleag un preot
care nu ştie nimic despre ei. Uneori, preo ii sunt chiar suspicioşi fa
de cei Doisprezece Paşi, mai ales dac nu ştiu prea multe despre
recuperarea din dependen e.
Asemeni multor rela ii spirituale pentru laicii din Biserica
Ortodox , naşul pentru cei Doisprezece Paşi şi cel care este n şit
sunt liberi. Rela ia poate s fie terminat de oricare dintre persoane
în orice moment, deşi se aşteapt de la naş s aib o oarecare
responsabilitate spiritual , aşa cum p rin ii spirituali o au fa de
Biseric . Pentru copilul spiritual, exist îns o libertate aproape f r
limite, de vreme ce el sau ea poate s încheie rela ia în orice
moment.
Pentru c lug ri şi c lug ri e situa ia este pu in diferit . De la
decizia de a intra într-o m n stire, novicele primeşte un tat sau o
mam duhovnicesc, iar sarcina acestui p rinte este de a-i ajuta pe
noii candida i în orice fel pentru a cunoaşte tradi iile şi valorile vie ii
monahale. Acea persoan nu trebuie s fie neap rat un preot, chiar
într-o m n stire de c lug ri, dar trebuie s fie cineva care este pe
deplin consacrat vie ii monahale şi bine-instruit în a-l ghida pe novice
în deplin tatea experien ei monahale.
În afara m n stirii, rolul preotului paroh este destul de diferit de
cel al p rintelui spiritual monastic. Preotul este hirotonit şi autoritatea
lui ca p rinte nu se bazeaz pe un angajament voluntar – enoriaşii
trebuie s îl accepte ca şi preot paroh, chiar dac ei nu sunt obliga i
s îl aleag ca p rinte spiritual. De fapt, p rin ii spirituali sunt pu ini la
num r, în special în afara rilor Ortodoxe, iar statutul p rin ilor
spirituali este aproape în totalitate de natur harismatic . O persoan
94
(preot sau laic) poate s fie un p rinte spiritual dac este considerat
astfel de c tre copiii spirituali. De fapt, titlul de p rinte spiritual este
rareori atribuit de c tre un preot sau episcop lui însuşi, iar cei mai
buni dintre ei pot s nege categoric c sunt capabili de a îndeplini
acel rol.
Pot s apar probleme dac un preot (în special un preot tân r)
încearc s fie, de facto, un p rinte spiritual în cadrul propriei parohii
sau chiar în afara ei, oferind tuturor sfaturi despre toate. Într-o
m n stire, alteori chiar în afara ei, un p rinte spiritual primeşte
binecuvântarea lui Dumnezeu de a-şi cunoaşte copiii spirituali la un
nivel la care nici m car preotul paroh sau episcopul nu îi cunosc.
Pastora ia în parohie este pu in diferit ; a ne dori s fie altfel –
dorindu-ne, în special, ca parohiile s devin semi-m n stiri – este
de-a dreptul inutil în situa ii în care oamenii nu sunt capabili s -şi
exercite capacitatea de a alege dintre mai multe alternative.
P rin ii spirituali aud nu numai p catele copiilor lor spirituali, dar
şi gândurile lor. Acesta este un lucru foarte important în creşterea lor
spiritual . Când cineva ajunge s fac ceva p c tos, acea fapt este
imediat asociat cu gândirea acelei persoane. Procesul corespondent
în AA se numeşte “gândire defectă” [n.tr.: în englez , “stinking
thinking”].
Exist o mare similaritate între p rintele spiritual şi naşul AA. În
AA, naşul este cineva care de obicei are o abstinen solid şi
vibrant , care ştie şi în elege nu numai felul în care func ioneaz
programul, dar şi cum s fac fa problemelor care apar pe parcurs.
Naşul este cineva care ştie problemele “din proprie experien ” şi îi
poate ajuta pe ceilal i s urmeze calea pe care el a urmat-o deja. Un
naş va da sfaturi doar dac i se vor cere în mod explicit şi chiar şi
atunci ele vor fi date sub forma unor alegeri. El sau ea nu va încerca
niciodat s îşi asume responsabilitatea pentru persoana pe care o
n şeşte, din moment ce un element important al rela iei este ca
persoana n şit s -şi asume şi s -şi administreze responsabilitatea
pentru propria via .
Într-un final, în ceea ce priveşte naşii şi îndrum torii spirituali, cei
Doisprezece Paşi pot s ofere un program spiritual temporar pentru
oricine este în c utarea unui îndrum tor spiritual, din moment ce
95
formularea Paşilor permite ca ei s fie folosi i pentru propriul
beneficiu. Ar trebui, totuşi, s inem minte c pentru alcoolicul în
recuperare contextul Paşilor este întotdeauna unul social şi c
participarea la întâlnirile de grup este mai mult sau mai pu in
obligatorie. Chiar alcoolicii în recuperare afla i în zone extrem de
izolate ale lumii vor face tot posibilul s in leg tura unii cu al ii. Cu
ajutorul internetului şi al telefoanelor celulare este posibil pentru
oricine s fie în leg tur cu aproape oricine din lume, dac exist
dorin a şi în elegerea scopului. În condi iile moderne exist
întotdeauna posibilitatea de a avea o întâlnire pe internet, iar site-uri
cu întâlniri pot fi g site cu uşurin . Indivizii care folosesc paşii pot s
beneficieze considerabil de pe urma leg turii cu al i oameni care
lucreaz şi ei Paşii.

h h h h h h h

CEA MAI MARE DIFICULTATE în a face cei Doisprezece Paşi

este c ei nu sunt uşori. Calea necesit sârguin , onestitate şi
eliberarea de anumite sisteme defensive men inute de obicei pentru a
ne sim i în siguran . Pentru mul i oameni e dificil s recunoasc ,
chiar teoretic, c ar putea greşi. Îns asta face parte totuşi din
repertoriul spiritual al oric rui creştin ortodox care folosesc Taina
Spovedaniei. A merge la cei c rora le-ai f cut necazuri şi a- i cere
scuze este, de asemenea, o practic a creştinilor ortodocşi care caut
iertarea celor din jur înainte de a se apropia de Potir pentru Sfânta
Împ rt şanie.

h h h h h h h

DAC TE-AI DECIS S FOLOSEŞTI CEI DOISPREZECE PAŞI,

i se sugereaz s îi faci în ordine şi s îl aduci pe fiecare dintre ei la
o oarecare finalitate înainte de a trece la urm torul.
Citeşte fiecare Pas, priveşte formularea lui original de câteva
ori, întreabându-te ce anume î i sugereaz el. i se pare uşor sau
dificil? Este ceva ce i-ai dori s faci sau ceva ce ai face doar din

96
sentimentul datoriei sau doar pentru c te-ar ajuta s apreciezi via a
mai mult? Crezi c te-ar ajuta s - i în elegi mai mult credin a?
Dac ai sentimente vagi de disconfort la citirea unuia dintre Paşi,
e posibil ca tocmai acel Pas s fie important pentru creşterea ta
spiritual .
ine minte, nu încerca s faci Paşii perfect, ci f -i atât cât po i tu
de bine. Pe m sur ce faci fiecare pas, vei în elege mai bine ceea ce
trebuie s faci pentru a-l duce la îndeplinire – cel pu in pentru
momentul actual. Într-un anumit sens, Paşii de ac iune (care par greu
de f cut) sunt mai uşor de îndeplinit decât aceia care par mai
teoretici. În orice caz, este bine s iei fiecare Pas aşa cum este el şi
s îl faci cât po i de bine.

97
 PARTEA A II-A

CEI DOISPREZECE PAŞI

„Dar, venindu-şi în sine, a zis: Câ i arga i ai tatălui

meu sunt îndestula i de pâine, iar eu pier aici de foame!
Sculându-mă, mă voi duce la tatăl meu şi-i voi spune:
Tată, am greşit la cer şi înaintea ta; Nu mai sunt vrednic
să mă numesc fiul tău. Fă-mă ca pe unul din arga ii tăi.
Şi, sculându-se, a venit la tat l s u. Şi înc departe
fiind el, l-a v zut tat l s u şi i s-a f cut mil şi, alergând,
a c zut pe grumazul lui şi l-a s rutat. [Şi a zis tat l:]
acest fiu al meu mort era şi a înviat, pierdut era şi s-a
aflat. (Luca 15, 17-20, 24)
 Capitolul 7

Din adâncuri

Pasul 1. Am admis c eram neputincioşi în fa a alcoolului, c nu

mai eram st pâni pe via a noastr .

„Fiindcă ştiu că nu locuieşte în mine, adică în trupul meu, ce este bun.

Căci a voi se află în mine, dar a face binele nu aflu; Căci nu fac binele
pe care îl voiesc, ci răul pe care nu-l voiesc, pe acela îl săvârşesc.”
(Romani 7,18-19).

„Dar eu sunt vierme şi nu om, ocara

oamenilor şi defăimarea poporului.”
(Psalmul 21, 6).

„Eloi, Eloi, lama sabahtani?”, care se tălmăceşte: „Dumnezeul Meu,

Dumnezeul Meu, de ce M-ai părăsit?” (Marcu 15, 34).

Semnifica ia pentru o persoan dependent :

“Mai întâi de toate, a trebuit sǎ încetǎm a juca rolul lui Dumnezeu”

(Alcoolicii Anonimi)

Fiecare Pas te invitǎ la o sarcinǎ specificǎ – clar , şi uneori

foarte dificilǎ. Totuşi, formularea Paşilor este blândǎ, într-un limbaj
mai degrabǎ subîn eles. Cuvintele nu trebuie sǎ-i sperie pe cei care
trebuie sǎ urmeze aceastǎ cale. Departe de a fi cele “Dou sprezece
Porunci”, Paşii descriu doar un set de ac iuni urmate de primii o sutǎ
de anonimi care au început recuperarea din alcoolism. Invita ia de a-i
urma este implicitǎ, dar nu formulat clar. Aceştia sunt Paşii sugera i
pentru recuperare şi ei îl invitǎ pe individ sǎ le urmeze calea.
Cuvintele Pasului Unu ne arat un mod foarte aparte de a
începe. Ideea de a aborda orice sarcinǎ prin a admite un soi de

101
slǎbiciune – sau chiar înfrângere – nu pare deloc promi ǎtoare. Cursul
normal al celor mai multe ac iuni ar fi acela de a- i aduna toate for ele.
Astfel, chiar de la începutul celor mai multe încerc ri umane,
atitudinea e una opus – de a- i impune voin a şi punctul de vedere
asupra cuiva sau a ceva.
Structura Paşilor este cu totul diferit . Se începe cu no iunea de
neputin ǎ. Nu este îns neputin a învinsului. Nu existǎ înfrângere aici.
Drumul cǎtre succes începe în acest caz cu ideea cǎ nu putem face
nimic.
Cuvântul “de necontrolat” e unul foarte puternic. Reprezintǎ
încercǎrile eşuate de a fi în vârf. A „stǎpâni” înseamnǎ a controla, iar
imaginea persoanei care îşi controleazǎ propriul destin este exact
opusǎ ideii la care ne referim noi aici. Dumnezeu de ine controlul
universului, şi pe bunǎ dreptate. Cu toate astea, El a ales s -i permit
voin ei umane s -I limiteze controlul. Chiar şi cea mai micǎ fiin ǎ
umanǎ poate zǎdǎrnici controlul lui Dumnezeu, f r s fac nimic,
doar gândindu-se la asta. Aşa cum vom vedea, cea mai mare ofrandǎ
pe care i-o putem aduce lui Dumnezeu este de a-I preda aceastǎ
putere, lǎsându-L astfel pe Dumnezeu sǎ fie din nou Dumnezeu. Dar
aici am sǎrit pu in la paşii care vor urma.
Acesta este un element important în schimbarea modului de a
tr i al fiec rei persoane. Aşa cum ne arat toate exemplele din
diferitele domenii ale vie ii, aproape fiecare idee, fiecare proiect,
fiecare problemǎ poate fi privitǎ într-o varietate de moduri. Cu toate
astea, practica noastrǎ obişnuitǎ este de a aborda o anume problemǎ
în acelaşi fel, din nou şi din nou, chiar şi atunci când ştim cǎ nu
func ioneazǎ prea bine.
Oportunitatea oferit de Pasul Unu este de a lǎsa deoparte
modurile cunoscute, încercate şi (de obicei) eşuate de a vedea
lucrurile şi de a adopta o atitudine binevoitoare de a încerca ceva
complet diferit.
Dacǎ Primul Pas ar fi singurul, ar fi un dezastru. Dar atunci când
Primul Pas este urmat de ceilal i, înseamn cǎ acea persoanǎ are
bunǎvoin a de a rupe ciclul comportamentului anterior – de a începe
un nou drum f r s aib nici un fel de gânduri şi idei preconcepute în
legǎturǎ cu rezultatul. Acest lucru este ca şi cum ai spune cǎ acea
102
persoanǎ are bunǎvoin a de a permite evenimentelor s -şi urmeze
cursul în moduri pe care el /ea le vede ca neaşteptate sau chiar
nedorite.
• A lucra Pasul Unu înseamnǎ cǎ am încercat alte moduri care
nu au dat rezultate şi c în cele din urm suntem pregǎti i sǎ
admitem acest lucru.
• A lucra Pasul Unu înseamnǎ cǎ suntem la cap tul funiei şi cǎ
nu putem s ne rezolvǎm problemele prin propriile noastre
puteri.
• A lucra Pasul Unu presupune doar conştientizarea faptului cǎ
ceva nu e în regulǎ cu lumea aşa cum o cunoaştem noi.
Acesta este singurul lucru cerut, deşi nu e singurul care poate
fi realizat.
• A lucra Pasul Unu înseamn sǎ accept m realitatea aşa cum
este, nu aşa cum ne-ar pl cea nouǎ sǎ fie. Multe pot fi spuse
despre felul în care ne cre m noi propria realitate – dar ce e
important pentru noi aici este cǎ acea parte pe care o
identificǎm ca ‚voin ’ – pr pastia f r fund a dorin elor
noastre – nu este cea pe care ne bizuim pentru a îndrepta
lucrurile.

Scopul Pasului Unu este ca individul sǎ se preg teasc pentru a

ajunge la recunoaşterea faptului cǎ lumea pe care o în elege el poate
s nu fie decât o imagine falsǎ, bazatǎ pe negare sau pe altǎ formǎ
de am gire.
Paşii evit sǎ încurajeze vreo formǎ de vinov ie – un alt mod
prin care individul denatureaz realitatea momentului prezent.
Vinov ia este subiectul care va fi examinat în variate forme de-a
lungul celor Doisprezece Paşi. Oricum, Pasul Unu nu e momentul
pentru „am f cut nişte greşeli teribile, iar acum pl tesc pentru asta”.
Dimpotriv , a fi neputincios şi a nu mai fi st pân pe via a ta este,
dincolo de orice judecat , iar aceastǎ lipsǎ a judec ii (mai ales, a
condamn rii) reprezint tonul tuturor Paşilor.
Este important sǎ vedem cât de pu in ni se cere la început.
Pasul Unu are loc ca o reac ie atunci când atingem fundul
sacului, când experimentǎm acel eveniment care ne for eaz sǎ
103
aruncǎm armele şi sǎ renun ǎm la luptǎ. Ironic, renun ând la luptǎ,
suntem preg ti i sǎ începem calea spre recuperare.
În acest moment este prematur sǎ înlocuim aceastǎ perspectivǎ
falsǎ asupra lumii cu alta. Cam pe când trebuie s se r spund la
aceastǎ întrebare, persoana va avea o perspectivǎ complet diferitǎ
(iar într-un anumit sens, mai iluminatǎ) a ceea ce înseamn , de fapt,
s ai o perspectiv asupra lumii.
Mul i oameni îşi apǎrǎ propria perspectivǎ pentru cǎ le confer
un sentiment de importan , influen ǎ sau demnitate. Acestea sunt
lucrurile pe care le râvnim adesea cu to ii. Se întâmpl rareori – sau
niciodat – ca o persoan s fie dispus sǎ renun e la aceste surse
de siguran ǎ, pentru cǎ dacǎ facem asta trebuie sǎ înfruntǎm lumea
lipsi i de ap rare.
Primul Pas presupune faptul cǎ acea persoanǎ este cel pu in
pregǎtitǎ sǎ se gândeasc la faptul c renun area la influen a
personal – de cele mai multe ori bazatǎ pe erori sau am gire – este
posibil . În acest fel, putem spune cǎ este un pas eliberator, chiar
dacǎ pare şi foarte periculos. Presupune conştientizarea faptului cǎ
întreaga structurǎ internǎ a personalit ii umane trebuie înl turat şi
reconstruit de la zero. Orice comportament care ne izoleaz de
realitate va trebui l sat deoparte.
Exist o doz de adev r în faptul c ne cre m realitatea, zi de zi.
Exist , de asemenea, şi o realitate definit în exteriorul experien ei
noastre, realitate cu care trebuie s ne acomod m într-un fel sau
altul. Undeva, între cele dou perspective, oarecum contradictorii
exist un nivel al vie ii şi în elegerii care ne permite s fim liberi fa
de am girile create de noi şi liberi fa de iluziile care ne izoleaz de
restul lumii.
Pasul Unu are grij s începem cu începutul, f când fa realit ii
pe care ne-a dat-o Dumnezeu. Este valabil în toate situa iile, chiar şi
atunci când nu ne place ceea ce vedem şi chiar dac este pentru
prima dat când facem acest lucru. Este momentul s l s m toate
armele jos – cel pu in, în fa a lui Dumnezeu.
Alcoolicii şi al i dependen i nu se pricep prea bine s priveasc
realitatea drept “în ochi”. Pân la un anumit punct, acelaşi lucru poate
fi valabil pentru întreaga specie uman . Compromitem, r sturn m,
104
color m şi împodobim realitatea cu tot felul de improviza ii cu scopul
de a ne face via a mai confortabil . Uneori, ne îng duim distorsiuni
incredibile.
Tot ceea ce se cere în Pasul Unu – şi nici nu ni se pare atât de
dificil decât dup ce te gândeşti mai târziu la asta – e o oarecare
conştientizare c cel care face Pasul Unu este preg tit s priveasc
via a aşa cum este ea, nu aşa cum ar vrea el sau ea s fie. Opusul
bun voin ei este “negarea” şi ea se refer la orice încercare de a
întoarce şi de a r suci realitatea vie ii sale pentru a face momentul
prezent cât mai confortabil.
Motivul pentru care negarea este cel mai adesea d un toare
este pentru c ne încurajeaz s juc m rolul lui Dumnezeu în via a
noastr . Aşa cum vom vedea, acesta este chiar miezul în elegerii
adic iei şi a comportamentelor adictive, chiar dac aici, în Pasul Unu,
acest lucru nu este foarte evident. E important s fim conştien i c ,
dac ne cre m propria realitate, suntem în pericolul de a pierde cele
mai bune lucruri care ni se pot întâmpla pentru c , indiscutabil,
realitatea lui Dumnezeu este cu mult deasupra celei proprii.
Pe parcursul Paşilor, sentimentul: “Sunt Dumnezeu în via a mea”
este treptat înlocuit cu “Dumnezeu este Dumnezeu în via a mea”.
Pentru a ajunge la transformare, trebuie s începem prin
recunoaşterea faptului c noi nu ne putem conduce propria via :
suntem neputincioşi în fa a vie ii, indiferent de cât de mult protest m
în fa a acestei idei. Folosind drogurile, adoptând comportamente ale
c ror prim scop este de a schimba modul în care ne sim im (şi,
deseori, de a înceta s sim im în totalitate), începem s ne cre m
propria lume. Asta ne pune pe locul “pilotului” şi îi “d liber” lui
Dumnezeu. Dumnezeu îng duie acest lucru pentru c El ne d
libertatea s facem asta. Oferindu-ne libertatea, El îşi asum un risc.
Gândind “la rece”, s pretindem c “Vreau s fiu Dumnezeu”
pare destul de absurd, dar chiar asta se întâmpl atunci când ne
asum m sarcina lui Dumnezeu de a crea realitatea şi de a o înlocui
cu propria realitate.

105
 h h h h h h h

ÎNCETIŞOR, PE PARCURSUL PAŞILOR, negarea va fi înlocuit

cu acceptarea. Din fericire, în acest stadiu timpuriu, este destul de
simplu s accep i c exist mai multe forme de negare în via a cuiva
şi c lucrurile nu sunt ceea ce par; mai târziu, va fi destul de important
s faci ceva în leg tur cu asta. Credin ele de orice fel – despre
propria persoan , despre propriile abilit i şi despre sl biciuni – toate
acestea trebuie examinate cu grij , mai repede sau mai târziu. Pentru
moment, e necesar doar s ştim c vom avea destul de mult de lucru.

h h h h h h h

SENTIMENTELE SUNT IMPORTAN I FACTORI MOTIVATORI,

dar nu pot s ne spun ce s facem. Dac ne domin ac iunile, avem
tendin a de a intra în mari probleme. Frica, mânia, disperarea, gelozia
şi mândria sunt toate emo ii care joac un rol distructiv în via a
noastr , dar f r ele s-ar putea ca niciodat s nu fim motiva i s
facem vreo schimbare necesar în via a noastr . Solu ia nu e s
încerc m s ne reprim m emo iile (chiar şi pe cele negative). Pe
parcursul celor Doisprezece Paşi, ne va fi limpede c putem integra
emo iile în calea noastr spiritual .
Scopul Pasului Unu este de a-l ajuta pe alcoolic s treac peste
dificila sarcin de a începe ceva. Starea natural a celor mai mul i
alcoolici este starea de be ie, întins pe podea, uitând de toate.
Aceast stare este întrerupt (sau poate marcat ) de perioade de
angoas şi tulburare, într-o lume care îl face pe alcoolic s simt c
nu are nimic de oferit, dar şi c este total neimportant. El
contracareaz neputin a cu ego-ul s u care se extinde pân la
punctul în care el, şi numai el, este cea mai mare putere din univers.

Pasul Unu pentru un creştin ortodox

Toat lumea, sau aproape toat lumea, are sentimentul c via a
nu este aşa cum ar trebui s fie. Cei mai mul i oameni
experimenteaz sentimentul acesta ca o stare general de

106
insatisfac ie fa de propria via sau fa de societate în general.
Ceva trebuie îmbun t it. Via a nu este cinstit . Specia uman (sau
doar anumite persoane) trebuie s se schimbe şi atunci totul va fi în
regul . O alt fa a acestui sentiment e c ceva trebuie s se
întâmple înainte ca via a adev rat s înceap . Foarte des, acest
sentiment este justificat cu “Trebuie să devin faimos ( sau chipeş, sau
slab, sau calificat, ….) şi atunci via a mea va fi reală” sau “atunci va
începe via a mea”.
O eroare spiritual comun este a crede c o persoan poate
deveni mai bun oriunde, dar nu aici, şi oricând, dar nu acum.
Rug ciunea atribuit Fericitului Augustin, “Doamne, fă-mă bun, dar nu
încă”, este ceva ce aproape oricine, din orice clas a societ ii, a
luat în considerare la un moment dat în via a lui – poate chiar zilnic.
Cel mai important erou spiritual al Pasului Unu (dar şi al Paşilor
de la Doi pân la Cinci) este Fiul Risipitor. El apare într-o poveste
spus de Domnul Nostru ucenicilor S i şi citit ca una dintre
Evanghelii la preg tirea pentru începutul Postului Mare. Deşi
familiar , ea merit s fie citit şi recitit odat ce devine familiar .
Primindu-şi moştenirea de la tat l s u (în timp ce tat l tr ia înc ), fiul
r t citor a plecat şi a cheltuit-o pe toat . La final, a r mas f r nici un
ban, muritor de foame şi a fost for at s se angajeze slug la porci –
munca cea mai degradant pentru un evreu.
În timp ce st tea acolo, privind cum mâncau porcii, fiul r t citor
şi-a dat seama c şi-ar fi dorit s m nânce chiar şi mâncarea porcilor.
Acesta este momentul în care “s-a v zut pe sine” – şi-a dat seama de
realitatea situa iei sale. În acel moment, el a f cut Pasul Unu.
Zaheu vameşul ne arat un alt exemplu, într-o alt Evanghelie
citit înainte de perioada Postului. Zaheu a dorit s -l vad pe Iisus,
dar i-a fost foarte dificil din moment ce era un om scund. Deşi era
oarecum ridicol pentru un om de vârsta şi statutul s u, s-a decis s se
urce într-un pom pentru a-l vedea pe Iisus. Nu a r mas în spatele
mul imii, pref cându-se c poate s vad peste capetele tuturor. S-a
c rat în copac. În acel moment el a f cut Pasul Unu.
Pasul Unu e bogat în exemple din Evangheliile citite în perioada
Postului. Ultimul exemplu este probabil cel mai bun dintre toate: cel al
omului paralizat. Este b rbatul care a fost adus la Iisus de c tre al i
107
patru oameni. Erau atât de hot râ i s aib succes în misiunea lor,
încât au reuşit s -l urce pe om cu tot cu targ pe acoperişul casei în
care era Iisus; au f cut o gaur în acoperiş, suficient de mare ca s
poat intra omul bolnav. Nu se ştie exact cum a reac ionat
proprietarul casei la aceast fapt .
Îns omul paralizat este cel care ne intereseaz acum. El se las
dus. E posibil ca el s nu fi fost capabil de vreo alegere în aceast
chestiune. Dar, pentru c s-a l sat dus, el a f cut Pasul Unu.
În toate trei cazurile, Evangheliile arat cum ac iunile acestor trei
oameni i-au adus fa în fa cu Dumnezeu – tat l fiului r t citor din
prima poveste şi Iisus în a doua şi a treia poveste. Tiparul este
simplu: individul recunoaşte (Pasul Unu), face o mişcare în direc ia lui
Dumnezeu (Pasul Doi) şi în aceast întâlnire cu Dumnezeu el este
schimbat irevocabil (Pasul Trei).

h h h h h h h

LOCUITORII DIN CÂTEVA ORAŞE din Galileea L-au respins pe

Iisus şi L-au îndep rtat. Evanghelia ne spune c ei L-au izgonit nu
pentru c nu ştiau cine este El, ci pentru c Îl cunoşteau prea bine. Ei
credeau c ştiu ce fac. Ei erau în negare c Iisus merit s fie
cunoscut şi c El este Fiul lui Dumnezeu. Credeau c ei sunt cei mai
buni, dar experien ele de mai târziu ale creştinilor indic faptul c nu
erau. Pentru ase schimba ei trebuiau s se debaraseze de tot ce
credeau c este adev rat, de tot ce era “corect”, de toate no iunile lor
despre în elepciune şi bun tate pentru a vedea lumea cu ochi limpezi,
şi pentru a-L vedea pe Iisus în ea. Acest lucru ar fi fost foarte dificil de
f cut, mai mult sau mai pu in imposibil, dac nu ar fi fost început cu
sentimentul de neputin . Ei nu au f cut aşa. Ei au f cut ceea ce fac
în mod normal oamenii, adic au început cu propriul sim al drept ii.
Ca şi specie, ne dorim mult mai mult s avem dreptate decât s fim
buni. Cu toate astea, Evangheliile nu ne cer s avem dreptate, ci s
fim buni.

108
 h h h h h h h

CU ANI ÎN URM , AM FOST TRIMIS S TR IESC pe o insul în

Marea Egee. Când am ajuns nu puteam vorbi greaca, iar şase luni
mai târziu greaca mea era fluent . Transformarea s-a produs în
principal pentru c nu era nimeni pe insul ca s vorbeasc prea
mult englez , astfel încât a trebuit s înv greaca dac îmi doream
s comunic cu ei. În cele şase luni procesul a fost foarte dureros. A
fost ca şi cum aş fi avut o c dere nervoas , c ci pentru a înv a
greaca a trebuit s m debarasez de tot ce însemna s m bazez pe
limba mea matern . Credin a c a) toat lumea vorbeşte şi gândeşte
în secret în englez şi c b) trebuie s gândesc în englez pentru a
comunica, trebuia s fie înl turat . Odat ce m-am debarasat de
realitatea perceput , am fost liber s adopt greaca drept o limb pe
care s o folosesc. Sentimentul meu de neputin m-a condus, de
fapt, la o abilitate mai puternic .

h h h h h h h

ÎN PRIMUL PAS, individul este invitat s lase deoparte ceea ce

înseamn , la urma urmei, no iunea natural de autoconservare în
favoarea recunoaşterii faptului c este neputincios. Trebuie s
îndep rt m trenule ul cu aburi din mintea noastr care spune: “eu
cred c pot, cred c pot”, în favoarea recunoaşterii (mult mai
folositoare şi adecvat ) c noi, de fapt, nu avem putere s ne
îmbun t im via a şi, cu cât încerc m mai mult acest lucru, cu atât ne
e mai r u. Realitatea – care nu este atât de dificil odat ce o
admitem – este c nu avem putere asupra oamenilor, locurilor şi
lucrurilor. Faptul c sim im c ar trebui s fim puternici nu este deloc
important. Faptul c sistemul nostru educa ional ne încurajeaz s
credem c de asta avem nevoie nu este nici el important. La şcoala
slujirii Domnului trebuie s începem de pe o pozi ie de neputin şi, cu
cât ajungem pe aceast pozi ie mai repede, cu atât mai bine.
Suntem puternici în ce priveşte luarea de decizii pentru noi înşine.

109
 h h h h h h h

ÎN LUMEA MODERN , suntem în mod constant invita i s ne

control m pe noi înşine, s n tatea, trupurile, destinele şi viitorul.
“Controlul” e unul dintre cuvintele preferate ale oamenilor care conduc
industria publicit ii pentru c ei ştiu c acest lucru are un r sunet
mondial. E dificil s treac o pauz comercial la televizor f r s
auzi cuvântul control, uneori chiar de mai multe ori.
De fapt, noi nu control m prea multe; doar ne comport m de
parc am controla ceva. Calea Paşilor ne înva c numai Dumnezeu
de ine controlul. Mai mult, uneori vom şti ce anume este acest control,
alteori nu.
Nu încerc m aici s înlocuim controlul cu anarhia sau pasivitatea.
Ce va înlocui, pân la urm , aceast fals no iune de control este
sentimentul cooper rii reale şi func ionale între individ şi voin a lui
Dumnezeu.
În scrierile Sfin ilor P rin i, cuvântul “de necontrolat” se refer
aproape întotdeauna la cai, o imagine care azi e str in pentru cei
mai mul i dintre noi. Îns , sensul de ‘neînfrânat’ nu e nefolositor de
vreme ce merge în direc ia a ceea ce alcoolicul trebuie s simt şi de
care trebuie s fie conştient, dac e ca Pasul Unu s fie acel punct de
cotitur pe care îl doreşte atât de mult.
Pentru creştinul ortodox poate s fie corect s spunem c cea
mai presant latur a Pasului Unu e reflectat nu atât de haotica lips
de control asupra vie ii (deşi exist şi asta, chiar şi în vie ile sfin ilor),
ci de o conştiin profund şi teribil a cât de departe e individul şi
via a sa de Dumnezeu. E posibil ca o dorin arz toare pentru
Dumnezeu s fie asociat cu aceast stare de neputin , aşa cum se
întâmpl în stadiul “trezirii” din via a fiului r t citor, exact înainte de a
decide s se întoarc la tat l s u. Îns , exist şi un pericol. Poate c
în acest stadiu dorin a arz toare îns şi se bazeaz pe o viziune
asupra realit ii care apar ine cuiva nerecuperat şi, astfel, acea
viziune e greşit . Asta a fost adev rat şi pentru fiul r t citor pentru c
viziunea pe care şi-a construit-o pentru el însuşi (de ex., s se
întoarc acas ca şi sclav în casa tat lui s u) venea din mintea sa
bolnav , nu din viziunea tat lui s u.

110
 În termeni practici, în lucrarea Pasului Unu e important s ne
d m seama cât de departe suntem de Dumnezeu şi cât de disperat
e via a noastr în general; acest lucru e valabil mai ales atunci când
ne compar m cu bun tatea lui Dumnezeu. Îns , motivele pentru
lucrarea Pasului (durerea, viziunea, lipsa, sentimentul de disperare)
se pot baza pe o viziune greşit . E posibil s începem Paşii din
motive complet eronate, dar cât timp cineva e preg tit s accepte
asta nu exist riscul prejudiciilor pe termen lung. Fiul r t citor nu a
fost capabil s -şi vad motivele într-o lumin suficient de clar decât
dup ce s-a întors acas şi tat l s u l-a primit. În acest punct, ar fi
putut s se întoarc şi s -şi reexamineze motivele şi s vad c sunt
greşite. Pe de alt parte, e posibil ca el s fi ajuns s -şi dea seama
c , pân la urm , motivele lui nu contau şi c ceea ce conta era faptul
că el f cuse primul pas c tre cas , şi nu de ce a f cut el acel pas.
Neputin a e foarte nepl cut şi cu cât ne d m seama c suntem
mai neputincioşi, cu atât ne sim im mai r u. Acesta nu e un Pas în
care s ne sim im prea bine, c ci scopul lui este acela de a înl tura
ideile sau ”resturile de idei” cum c am avea vreo putere interioar
care s ne ajute sau s ne vindece. Când ajungem s scormonim la
fundul sacului şi s ne d m seama c nu e nimic acolo, începem s
facem acest Pas. Trebuie s devenim ca nişte copii, total dependen i.
Trebuie s g sim o lips de putere interioar . Trebuie s fim complet
dependen i de for e şi evenimente din afara controlului nostru. Noi nu
avem nimic de ad ugat, nimic de oferit. P mântul de sub picioarele
noastre nu se ine de puterea noastr . Pere ii din jurul nostru nu sunt
inu i de puterea noastr . E ca atunci când aştept m s vin c l ul,
stând într-o celul izolat . Lipsi i de prieteni, f r pile, f r servicii
care ni se datoreaz , f r speran . E singur tate şi, pentru c
suntem total vulnerabili, suntem complet înfricoşa i – frica iese prin
porii noştri. Asta e realitatea, o realitate pe care încerc m s o
ascundem, s o camufl m. Încerc m s ne convingem: Eu nu sunt
aşa. Dar nu-i adev rat. Nu exist adâncime în care s nu ne putem
scufunda, nici mizerie pe care s nu fim preg ti i s o încerc m.
Cea mai cumplit mahmureal din lume, mâna unui poli ist care
te aresteaz , un ultimatum pentru plata unei taxe sau dispre ul cuiva
pe care îl iubim pot s declanşeze asta. Poate s apar în plin for
111
sau poate s se furişeze. Poate s fie o team cunoscut , poate nu.
Dar certitudinea se afl acolo, adânc, în durere, adânc în conştiin a
noastr : ne-am scufundat cât am putut. Tot ce se mai poate întâmpla
e ca apa s se reverse şi s ne acopere, s ne ‘cure e’ şi s cure e
universul de nişte mizerabili ca noi. “Dar eu sunt vierme şi nu om” (Ps.
21, 6).
În fiecare zi a anului, cu excep ia S pt mânii Luminate, citim cei
Şase Psalmi9 la începutul Utreniei, principala slujb de diminea a
bisericii. Aceşti psalmi sunt oarecum surprinz tori atunci când îi citim
în parohiile noastre pentru c doar pu ini oameni sunt prezen i şi ei
sunt citi i de obicei diminea a devreme. Atunci când sunt citi i într-o
m n stire, la trei jum tate sau la patru diminea a, cuvintele acestor
psalmi sunt mai puternice. Cei ce studiaz psihologia spun deseori c
ora patru diminea a e ora la care oamenii din lumea modern au cel
mai sc zut nivel emo ional dintr-o perioad de dou zeci şi patru de
ore. Deseori, la acea or , corpurile noastre se revolt , durerile de cap
şi insomnia sunt mai mult decât putem suporta, iar digestia e un
vacarm. În aceste momente, auzim cuvintele:

“Dumnezeule, Dumnezeul meu, pe Tine Te caut dis-de-

diminea ă. Însetat-a de Tine sufletul meu, suspinat-a după Tine trupul
meu, în pământ pustiu şi neumblat şi fără de apă.” (Psalm 62, 1-3)

şi

„Mul i îi spun sufletului meu: „Nu-i este mântuire lui, întru

Dumnezeul lui...”. (Psalm 3, 2)

Putem sim i triste e, singur tate, poate şi un început de

disperare. Biserica ne spune c , deşi aceste sentimente sunt
nepl cute, ele au un rol autentic în experien a per ansamblu a
rug ciunii. Uneori, suntem într-o depresie adânc , dar asta nu ar

9
Aceştia sunt Psalmii 3, 38, 63, 88, 103 şi 143, corespunz tor num r rii ebraice a
Psalmilor.
112
trebui s ne opreasc s ne rug m. Rug ciunea nu e rezervat
timpurilor bune… şi nici celor rele.
E la fel ca şi în Pasul Unu. E nepl cut şi poate ne va face s ne
sim im deprima i. Îns , ca şi aceşti şase psalmi, nu e ultimul cuvânt.
Utrenia, pân la urm , se termin cu Doxologia Mare. La fel, mai
exist înc unsprezece Paşi.
Este important sǎ facem diferen a între un sentiment de profundǎ
insatisfac ie fa ǎ de via ǎ şi anumite gânduri auto-distructive de urǎ
fa ǎ de sine sau de autodispre . Nu avem libertatea de a urî nimic din
ce este crea ia lui Dumnezeu, inclusiv pe noi înşine. Cu toate astea
existǎ un soi de autodispre care este, de fapt, chiar folositor – este
acel autodispre care ne îndeamn la ac iune. Acesta este singurul
rost pentru „a ajunge la fundul sacului”; dac descoperindu- i durerea
r mâi acolo pentru eternitate, nimic benefic nu se întâmpl . Cu toate
astea, dacǎ detaliile experien ei sunt suficient de severe pentru a
asigura continuarea Paşilor, atunci aceastǎ experien ǎ nu este doar
ceva ce va fi valorizat într-un final, ci şi ceva foarte necesar.

113
 Capitolul 8

Cred, Doamne!
Ajutǎ necredin ei mele!

Pasul Doi: Am ajuns la credin a cǎ o Putere Superioarǎ nouǎ

înşine ne-ar putea reda sǎnǎtatea mentalǎ.

„Căuta i pe Domnul cât Îl pute i găsi, striga i către Dânsul cât El este
aproape de voi.” (Isaia 55, 6)

„Nu te teme. Crede numai!” (Mc. 5, 36)

„Şi pe drum [Iisus] întreba pe ucenicii Săi, zicându-le: Cine zic

oamenii că sunt? Ei au răspuns Lui, zicând: Unii spun că eşti Ioan
Botezătorul, al ii că eşti Ilie, iar al ii că eşti unul din prooroci. Şi El i-a
întrebat: Dar voi cine zice i că sunt Eu? Răspunzând, Petru a zis Lui:
Tu eşti Hristosul.” (Marcu 8, 27-29)

Semnifica ia pentru o persoan dependent .

Pasul Unu nu este ca o incizie pe care trebuie sǎ o fac un
chirurg pentru a-şi putea începe munca. Este dureros şi oarecum
distructiv, dar absolut necesar s realiz m acest obiectiv.
O persoanǎ este condusǎ c tre neputin a sa şi apoi, poate pentru
prima datǎ, nu se întâmplǎ nimic care sǎ-l salveze de confruntarea cu
realitatea. El va trebui sǎ o înfrunte, sǎ o contemple şi atâta timp cât
existǎ urmǎ de rezisten ǎ, el trebuie sǎ rǎmânǎ exact acolo unde
este.
În momentul în care o acceptǎ, este preg tit sǎ treac la
urm torul Pas. Odat ce şi-a acceptat propria neputin ǎ, apare ceva
nespus, dar important: S-ar putea s existe şi o altǎ alternativǎ.
I se spune, şi treptat începe sǎ recunoasc , faptul c o putere,
orice putere, alta decât ego-ul sǎu atotputernic, este capabil de a-l
ajuta sǎ ajung pe calea cea bunǎ şi s -şi rezolve aceastǎ dilemǎ.
114
 Ego-ul sǎu nu este Dumnezeu. Ego-ul unei alte fiin e umane nu
este Dumnezeu. Altcineva este Dumnezeu.
Astfel începe minunatul pelerinaj, iar dorin a de a-L cunoaşte pe
Dumnezeu s-a n scut.

„În ce chip doreşte cerbul izvoarele apelor, aşa Te doreşte sufletul meu
pe Tine, Dumnezeule. Însetat-a sufletul meu de Dumnezeul cel viu; când voi
veni şi mă voi arăta fe ei lui Dumnezeu?” (Psalmul 41, 1-2)

Restul Paşilor sunt un comentariu asupra pelerinajului.

Este tentant sǎ presupunem cǎ alcoolul este regele în lumea
alcoolicului, iar din anumite puncte de vedere poate sǎ fie adev rat.
Este, de asemenea, adev rat sǎ spunem cǎ ego-ul alcoolicului, ego-
ul distrus, nu îi este doar rege, ci şi Dumnezeu.
Acesta este motivul pentru care e important ca alcoolicul sǎ
în eleag cât mai repede în recuperarea sa cǎ existǎ o putere mai
mare decât el însuşi. Ceva, chiar şi în formǎ conceptualǎ, trebuie sǎ
înlocuiasc ego-ul distrus care se joacǎ de-a Dumnezeu. La început,
conteaz prea pu in, ce anume. Pe parcurs ce individul înainteaz în
recuperare, e bine ca ideea de Putere Superioar s se identifice tot
mai mult cu Fiin a Suprem a universului; într-adev r, dup ce intr în
miraculosul domeniu al recuper rii, e tot mai posibil ca individul s îşi
doreasc s fac aceast conexiune. Îns la început, e la fel de bine
s nu for m ideea de Dumnezeu, c ci altfel tot felul de no iuni
periculoase pot fi încorporate în acest concept; dac mai apoi acest
concept prinde r d cini poate s nu fie capabil s sus in abstinen a
pe termen lung. Dumnezeu poate s fie Dumnezeu doar dac nu mai
e ‚controlat’ de ego-ul alcoolicului.
Un element important în procesul de recuperare este ca
alcoolicul s -şi lase deoparte viziunea lui fa de Dumnezeu, din
moment ce aceast viziune este deformat . Pasul Doi nu începe cu
credin , ci cu o încercare, cu o atitudine întreb toare.

115
Pentru creştinul ortodox
Atunci când fiul r t citor vede mâncarea porcilor şi îşi d
seama de disperarea situa iei sale, el face Pasul Unu. Aproape
imediat, îşi aduce aminte de Tat l s u şi face Pasul Doi.
Într-un film de desene animate, se prezint povestea unui pui
care tocmai a ieşit din ou şi, pentru c este un desen animat, acest
pui poate vorbi. Plimbându-se r t cit prin hambar întreab , cu o voce
am rât , patetic , pe oricine îl ascult : “Tu eşti mama mea?”. Aceste
cuvinte îşi doresc s te fac s plângi, pentru c dac ar fi un om ar
însemna c acel pui a fost abandonat de c tre mama lui, iar asta este
una dintre cele mai cutremur toare temeri pe care le poate avea un
om.
În contextul Paşilor, situa ia este aceeaşi, dar în acest caz
individul este o persoan uman şi întrebarea este: “Tu eşti
Dumnezeul meu?”

h h h h h h h h

PENTRU CREŞTINII ORTODOCŞI, în special pentru cei

norocoşi care au fost crescu i în credin , o mare parte din via a
sacramental a creştinismului – Botezul, Miruirea şi Sfânta
Împ rt şanie – are loc înainte de a avea amintiri. Credin a p rin ilor şi
a str bunicilor i-a adus pe ei în Biseric , aşa cum cei patru oameni
din Evanghelie l-au purtat pe omul paralizat pân la Domnul.
“Am ajuns la credin a” poate s fie titlul poveştii fiec ruia dintre
noi. Asta implic pe drept faptul c credin a este o c l torie şi nu o
destina ie.

h h h h h h h h

PE PARCURSUL MATURIZ RII, APROAPE TOAT LUMEA

poate s fac greşeli şi ele pot fi suficient de serioase încât s ne
afecteze în continuare evolu ia. Sf. Pavel accentueaz un aspect şi
implica iile acestuia: „Când eram copil, vorbeam ca un copil, sim eam
ca un copil; judecam ca un copil; dar când m-am făcut bărbat, am
lepădat cele ale copilului.” (1 Corinteni 13, 11)

116
 În copil rie, acumul m tot soiul de idei, gânduri, sentimente, fobii
şi tot felul de lucruri de genul acesta. Mai exact, adopt m o mare
varietate de gânduri şi experien e legate de Dumnezeu. Îl compar m
pe Dumnezeu cu p rin ii noştri, cu profesorii noştri sau cu altcineva
pe care îl idolatriz m. În cele mai multe cazuri suntem for a i s facem
compara ii de genul “Dumnezeu este ca şi tat l meu, doar c mai mult
decât atât” – sau ceva asem n tor.
Cu toat confuzia creşterii – Dumnezeu, îngeri şi sfin i, Moş
Cr ciun, iepuraşul de Paşte, “Zâna M selu ” – este foarte probabil
ca imaginea pe care o avem despre Dumnezeu s fie confuz .
Acesta e cazul nefericit al lui Moş Cr ciun – nu al sfântului din
secolul al IV-lea, ci al celui care ne aduce daruri în Ajunul Cr ciunului.
La început, copii fiind, suntem încuraja i s credem c el este real; iar
apoi, când creştem, suntem încuraja i (la fel de confuz) s încet m a
mai fi copii şi s credem c el nu exist .
În gândurile noastre, Dumnezeu poate fi asemeni unui unchi
binevoitor; cu toate astea, distant şi dificil de g sit. Sau, poate deveni
ca un p rinte – sursa siguran ei, afec iunii, hranei şi ad postului – dar
şi persoana care ne va pedepsi când greşim.
Este posibil ca într-un final Dumnezeu s r mân în mintea
noastr ca o putere perfid care ne tortureaz şi ne dezam geşte
mereu şi c ruia îi place s ne joace feste. Acest lucru se poate
întâmpla cu atât mai mult cu cât experiment m acelaşi lucru şi în
rela iile noastre cu ceilal i oameni. Vom avea tendin a s proiect m
asupra lui Dumnezeu atât calit ile, cât şi eşecurile celor care ne sunt
mai apropia i.
Indiferent ce fel de gânduri şi idei ne contureaz no iunile despre
Dumnezeu, la un moment dat în via a de adult este necesar s facem
ceea ce Sf. Pavel spune şi s l s m deoparte copil ria, inclusiv acele
imagini şi icoane false despre Dumnezeu care au r mas din lumea
copil riei. Trebuie s îndep rt m orice falsitate, oricât de dureros şi
de trist ar fi.
Pentru o persoan care a crescut cu imaginea Lui Iisus ca
fiind „blând şi îng duitor” nu va fi uşor s fac fa tragediilor din
via a sa. Gândurile şi sentimentele despre Dumnezeu îl vor dezam gi

117
atâta timp cât blânde ea şi îng duin a ofer foarte pu in în cazul unei
explozii nucleare, a pr buşirii unui avion sau a unei sarcini nedorite.
O persoan poate ajunge la concluzia c se poate negocia cu
Dumnezeu şi întregul scop al existen ei este de a ajunge la punctul în
care Dumnezeu s fac ceea ce ne dorim noi. Atunci când se
întâmpl acest lucru, ea va fi fericit . Din nefericire, acesta este
drumul dependen ei şi este complet diferit de ceea ce ne ofer Paşii.
În eliminarea imaginilor şi viziunilor greşite despre Dumnezeu,
exist pericolul ca acest proces s devin prea distructiv. Vedem
deseori acest lucru la tinerii din Biseric . Ei ajung la punctul de a
distruge vechile icoane, dar nu sunt pe punctul de a-L accepta pe
Dumnezeu aşa cum este El. Deseori, astfel de oameni p r sesc
Biserica pentru un timp. Acest lucru poate s fie un element important
în dezvoltarea lor spiritual .
Este important s inem minte scopul acestei munci: pentru
creştinii ortodocşi, Tat l ni se arat prin via a şi înv turile Fiului s u.
“Puterea Superioar nou ” este, în cele din urm , Dumnezeu Tat l
ar tat nou prin Fiul şi tr it prin Sfântul Duh.
Poate s ni se par destul de complicat s ajungem s ne d m
seama c , de fapt, ac iunea Lui Dumnezeu în via a noastr nu depinde
de imaginea noastr mental despre El. Dumnezeu este independent
de imaginile noastre mentale, aşa cum El este independent de ego-ul
nostru.
Înv tura tradi ional a Bisericii ne ofer o clarificare.
Prin Întrupare, a Doua Persoan din Sfânta Treime S-a f cut om.
De asta putem fi siguri c pe m sur ce ne intensific m rela ia cu
Dumnezeu, vom rela iona cu cineva care ştie cum e s fii om. Golul
imens care ne separ de Dumnezeu nu mai este la fel de
amenin tor. Asta înseamn c felul în care rela ion m cu Dumnezeu
va fi şi modul în care rela ion m cu celelalte persoane. Iubirea lui
Dumnezeu pentru noi seam n cu iubirea noastr pentru o alt fiin
uman , cu toate c intensitatea acelei iubiri este mult mai puternic
decât o putem noi sim i. Iisus Hristos, eternul Logos, ni-L arat pe
Tat l prin ceea ce este şi prin ceea ce face El. Acest lucru este
posibil din moment ce Îl putem cunoaşte pe Iisus prin natura Sa
uman , deşi caracterul S u omenesc este o încântare şi o minune cu
118
mult peste nivelul de conştiin pe care îl avem, atunci când
rela ion m unii cu ceilal i în via a de zi cu zi.
Teologia icoanelor protejeaz conştientizarea faptului c , deşi
putem fi apropia i de Dumnezeu, noi nu Îl vom în elege, nu vom avea
putere asupra Lui, nici nu îl vom cuprinde complet în min ile noastre.
Conform tradi iei ancestrale a Bisericii, Tat l r mâne de nedescris şi
apare în icoane doar într-un mod simbolic. Pentru scopurile noastre,
acest lucru implic doar faptul c Tat l poate fi o putere exterioar şi
superioar nou înşine. Tat l nu poate fi descris în icoane, pentru c
El este mai presus de penelul pictorului şi e necunoscut dincolo de
propria dorin , atunci când se arat prin revela ii. Natura Fiului s u
este diferit din acest punct de vedere, atâta timp cât caracterul S u
uman Îl pune într-o pozi ie vulnerabil . Putem s ne construim no iuni
false despre Fiul lui Dumnezeu – şi chiar o facem. De fapt, cu to ii
avem în min ile noastre „icoane greşite”.
Prin Întrupare, Fiul lui Dumnezeu a parcurs procesul numit de
c tre teologi „kenosis” – o golire. Golindu-Se pe Sine, El ni S-a d ruit
nou – El a venit pân acolo unde noi putem ajunge la El. Înv m c
ne putem apropia de Dumnezeu aşa cum ne apropiem de o fiin
uman şi c nu vom fi arşi de intensitatea prezen ei Sale. Nu vom fi
consuma i de iubirea Sa, dar vom fi înc lzi i de bun tatea Lui.
Devenind om, Iisus Şi-a asumat şi Îşi asum un risc. S-a f cut
vulnerabil pentru c doar vulnerabil fiind putem s ne apropiem de El.
În rela ii, exist întotdeauna un element de vulnerabilitate. Dumnezeu
S-a f cut vulnerabil de dragul nostru.
Procesul „ajungerii la credin ” presupune ca noi s devenim
vulnerabili fa de Dumnezeu.
În Evanghelie, exist un exemplu care ne arat cu o mare
precizie semnifica ia Pasului Doi. Este povestea tat lui care îşi aduce
copilul la Iisus pentru a fi vindecat. B iatul este epileptic, iar b rbatul îl
întreab pe Iisus dac poate face ceva s -l ajute. În acest moment,
Iisus preia întrebarea şi o re-direc ioneaz spre b rbat: credin a
omului este cea care va face schimbarea posibil . B rbatul accept
încercarea, dar Îi r spunde lui Dumnezeu în urm torul fel: „Cred,
Doamne! Ajută necredin ei mele!” (Marcu 9, 24)

119
 Credin a nu este r splata unui efort mental; este rezultatul direct
al rela iei dintre individ şi Dumnezeu. Pe de-o parte, este darul lui
Dumnezeu dat în schimbul încrederii individului. Altfel spus, nu putem
face ca aceast credin s se întâmple doar prin faptul c ne dorim.
„Am ajuns la credin a” nu este calea efortului nostru; este calea
accept rii efortului lui Dumnezeu.
A face Pasul Doi este ca un copil care sare de pe marginea unei
pr p stii în mâinile p rintelui s u. Copilul are încredere şi inocen ,
iar p rintele îi asigur siguran , capacitate şi putere.
A face Pasul Doi înseamn s ajungi s conştientizezi c
Dumnezeu este mult mai aproape şi mult mai preocupat de toate
aspectele vie ii noastre decât am crezut noi înainte.

h h h h h h h h

ATUNCI CÂND ERAM ADOLESCENT, aveam o m tuş . Era

un suflet generos şi, chiar dac i-am încercat de câteva ori r bdarea,
a fost aproape întotdeauna blând şi primitoare. So ul ei care murise
înainte ca eu s îl cunosc fusese alcoolic şi se al turase Alcoolicilor
Anonimi chiar în vremurile timpurii. Chiar datorit ei am auzit prima
dat de existen a AA-ului. Era o mare colec ionar de tot felul de
lucruri, incluzând fotografii şi farfurii strânse de-a lungul interesantei
sale vie i. Era, de asemenea, o persoan foarte credincioas şi nu
avea nici o re inere s vorbeasc despre asta, în condi ii adecvate şi
într-un mod foarte direct.
Pe peretele din sufragerie era o farfurie. Cred c era de la
sfârşitul secolului al XVIII-lea. Avea culoarea smântânii, iar în centru
era un citat din Facere: „Tu, Dumnezeul vederii”.
Într-o zi, o ajutam pe m tuşa mea la cur enie în acea camer .
Eu aspiram, iar ea ştergea praful. A ajuns la farfuria de pe perete, s-a
întors c tre mine şi mi-a spus: „Cred c pe vremea când a fost f cut
aceast farfurie, era folosit pentru a-i speria pe copii s se comporte
bine, din moment ce ştiau c Dumnezeu îi priveşte. Eu nu v d
lucrurile în acest fel”, spuse ea. „Cred c înseamn c Dumnezeu ne
iubeşte aşa de mult, încât nu îşi poate lua ochii de la noi.” A continuat
s ştearg praful de pe altceva, s se gândeasc la altceva, neştiind

120
de impactul pe care îl avusese ceea ce tocmai spusese. Aşa era
m tuşa mea. Îmi este foarte dor de ea.

h h h h h h h h

ATUNCI CÂND VAMEŞUL A MERS ÎN TEMPLU, nu ni se

spune dac el i-a observat pe farisei, cu toate c ştim c fariseii l-au
observat pe el. În mod sigur, nu i-a v zut pentru c povestea spune
c vameşul nici m car nu îşi ridica privirea la ceruri. Imaginea cuiva
care se roag la ceruri în sufletul s u, dar f r s -şi ridice ochii în sus,
este imaginea clar a unei persoane care face Pasul Doi.
Cei patru oameni care îl duceau pe paralitic nu erau siguri de ce
fac, pân în momentul în care l-au pus pe om la picioarele lui Iisus, iar
vindecarea acestuia (atât a trupului, cât şi a sufletului s u) a avut loc
chiar sub ochii lor. În timp ce i-au c rat trupul pân la cas , pe sc ri şi
l-au coborât prin acoperiş, ei nu ştiau c vor realiza ceva – dincolo de
probabilitatea c îi vor înfuria pe to i, în special pe proprietarul casei.
Pe m sur ce se apropiau de cas , se apropiau şi mai mult de
momentul în care aveau s Îl întâlneasc pe Dumnezeu, dar ei nu
ştiau acest lucru în acel moment. Ei f ceau Pasul Doi chiar atunci.
Una dintre cele mai frumoase întâlniri din Evanghelie are loc între
Iisus şi Petru atunci când Iisus umbl pe ap . Petru, stând în barc ,
strig în întuneric: „Doamne, dacă eşti Tu, porunceşte să vin la Tine
pe apă. El i-a zis: Vino. Iar Petru, coborându-se din corabie, a mers
pe apă şi a venit către Iisus. Dar văzând vântul, s-a temut şi,
începând să se scufunde, a strigat, zicând: Doamne, scapă-mă! Iar
Iisus, întinzând îndată mâna, l-a apucat” (Matei 14, 28-31).
Petru are încredere în Iisus atunci când se d jos din barc şi, din
nou, când Iisus îl ia de mân la finalul povestirii. De abia pe la mijloc,
el îşi d seama de ce face şi atunci, bazându-se pe propriile sale
capacit i, începe s se scufunde. Aici îl vedem pe Apostolul Petru
„f când” Pasul Doi.

121
 Capitolul 9

Predarea
în grija lui Dumnezeu

Pasul Trei: Am hot rât s ne l s m voin a şi via a în grija lui

Dumnezeu aşa cum Îl în elegea fiecare dintre noi

„Pune- i nădejdea în Domnul din toată inima ta şi nu te bizui pe

priceperea ta. Pe toate căile tale gândeşte la Dânsul şi El î i va netezi
toate cărările tale.” (Proverbe 3, 5-6)

„Şi voi să nu căuta i ce ve i mânca sau ce ve i bea şi nu fi i îngrijora i.

Căci toate acestea păgânii lumii le caută; dar Tatăl vostru ştie că ave i
nevoie de acestea; Căuta i mai întâi împără ia Lui. Şi toate acestea se
vor adăuga vouă.” (Luca 12, 29-31)

<<Şi Iisus, strigând cu glas tare, a zis: „Părinte, în mâinile Tale

încredin ez duhul Meu” >>(Luca 23, 46)

Semnifica ia pentru o persoan dependent .

În Cartea Mare a Alcoolicilor Anonimi, situa ia alcoolicului este
caracterizat ca „înd r tnicie egoist neînfrânat ”. Aceast voin
proprie este expresia unei combina ii de înc p ânare,
iresponsabilitate şi dorin de control. Fiind îngenuncheat de
consumul s u de alcool, alcoolicul nu are alt op iune decât s îşi
lase via a şi voin a în grija unei puteri mai mari decât ego-ul s u;
propriul ego a falimentat.
Probabil c acesta este cel mai uşor, dar şi cel mai greu lucru pe
care alcoolicul în recuperare îl are de f cut pe parcursul întregii sale
vie i. Este uşor de f cut, dar foarte greu de f cut bine.
Acest Pas marcheaz o imens tranzi ie pentru persoana care îl
face. Marcheaz sfârşitul unui stil de via şi începutul altuia. Necesit
mult maturitate spiritual din partea cuiva care îl face pentru prima

122
dat , dar ca şi în cazul celorlal i Paşi dificultatea este observat doar
prin ochii limpezi ai cuiva care priveşte retrospectiv, şi nu prin ochii
împ ienjeni i ai persoanei care se chinuie s scape de durere.
În Cartea Mare este sugerat o rug ciune special – prima
atribuit unui pas:
„Doamne, mă las în grija Ta – să faci din mine şi prin mine ceea
ce doreşti Tu. Scapă-mă din robia egoismului, ca să pot împlini mai
bine voia Ta. Scapă-mă de greută i în aşa fel încât biruin a mea
asupra lor să fie, pentru cei pe care i-aş putea ajuta, o mărturie a
Puterii Tale, a iubirii Tale, a Modului Tău de Via ă. Fie-mi dat să fac
voia Ta întotdeauna!”
Primii trei paşi sunt necesari pentru începutul procesului de
recuperare. Ei sunt absolut cruciali şi schimb radical felul în care
persoana gândeşte şi îşi interpreteaz sentimentele; acest proces
este foarte rar observat în alte contexte, cu excep ia cazurilor de
convertire religioas major .
Bill W. scria c primii trei paşi con in trei idei pertinente:
a) C eram alcoolici şi nu mai eram st pâni pe via a noastr ;
b) C , probabil, nici o putere omeneasc nu ne-ar fi putut
despov ra de alcoolism;
c) C Dumnezeu ar putea – şi ar face-o – dac L-am c uta.
Bill d mai multe explica ii: „Mai întâi, este necesar să fim
convinşi de faptul că o via ă trăită numai după pofta noastră nu prea
poate fi o via ă împlinită, pentru că intrăm aproape tot timpul în
conflict cu ceva sau cineva, chiar şi atunci când suntem mâna i de
gânduri bune. Cei mai mul i oameni încearcă să trăiască de parcă ei
înşişi ar fi regizorii universului. Fiecare om este ca un actor care vrea
să dirijeze întregul spectacol aşa cum crede el de cuviin ă, încercând
într-una să aranjeze luminile, decorul, coregrafia şi jocul celorlal i
actori. Ce bine ar fi dacă toate ar rămâne cum le-a rânduit el, dacă to i
ar ac iona după dorin a lui! Atunci spectacolul ar fi un succes, via a ar
fi minunată şi to i, inclusiv el însuşi, ar fi mul umit! În încercarea sa de
dirijare a vie ii, poate că actorul dă dovadă de virtu i reale, precum
amabilitate, bunăvoin ă, răbdare, generozitate ori poate chiar
modestie şi sacrificiu de sine. Majoritatea oamenilor sunt, de fapt, un
amestec de astfel de trăsături.” (Alcoolicii Anonimi, pag. 57)
123
 Pasul Unu are loc atunci când persoana în cauz conştientizeaz
c este neputincioas .
Pasul Doi const în a întinde mâna ca un copil c utând ajutor şi
bun voin şi descoperind c exist Cineva acolo care îl va ajuta.
Pasul Trei este predarea ego – ului s u (de ex., ceea ce crede c
îşi doreşte de la via ) c tre acea putere anonim , îmbr cat aşa cum
crede el de cuviin , în ce condi ii vrea el, fie cu precizie teologic , fie
complet eretic. Aceasta este partea final a mozaicului.
În lumea non-alcoolic , aceast ac iune poate s par
nechibzuit , din moment ce oamenii vor s se asigure de
„acreditarea” pe care o are Puterea Superioar c reia îşi ofer via a
înainte de a face efectiv acest lucru. Deseori, ei pot s aib pre-
condi ii fa de cum ar trebui s se comporte şi s reac ioneze
aceast putere. Aici, apare îns o problem . Dac o persoan îşi
defineşte aceast Putere Superioar înainte de predarea vie ii şi
voin ei sale, atunci aceast putere este limitat (chiar şi pu in) de
c tre propria imagina ie, de propria gândire. Rezultatul este o putere
mult mai apropiat ego-ului alcoolicului – este o putere care poate fi
cuprins de imagina ia uman . Aceasta nu e Puterea Superioar
exterioar persoanei. Aceasta este puterea superioar din interiorul
persoanei. Diferen a este crucial .

Pentru creştinul ortodox

Într-o zi liturgic , rug ciunea „Tat l Nostru” este rostit de cel
pu in 15 ori pe zi, iar în timpul Postului Mare de mult mai multe ori. Ea
reprezint unul dintre cele mai spirituale momente din Dumnezeiasca
Liturghie şi este pentru fiecare dintre noi cel mai important ghid
spiritual, ghid oferit de c tre Însuşi Domnul Nostru. În aceast
rug ciune apare exprimarea: „Precum în cer, aşa şi pe pământ”.
Aceasta este de fapt, esen a Pasului Trei: „Facă-se voia Ta!”
Nu exist un alt mod mai adecvat de a-i recunoaşte
suveranitatea lui Dumnezeu, nici la nivel na ional, nici la nivel
parohial, nici la nivel personal. Iisus Însuşi ne arat calea, spunând c
El nu a venit s fac voia Lui, ci Voia Tat lui S u (Ioan 6, 38). Când a
trebuit s fac fa patimilor Sale, durerii crunte şi suferin ei, El S-a
rugat în mod explicit s se împlineasc Voia Tat lui S u.
124
 Modul în care putem face Pasul Trei depinde foarte mult de
starea noastr de s n tate spiritual . Uneori, mai ales când ne sim im
slabi, poate fi necesar s ne l s m via a şi voin a în grija lui
Dumnezeu de mai multe ori în decursul unei ore – sau chiar în
decursul unui minut. În alte momente, pare natural s -l l s m pe
Dumnezeu s lucreze în via a noastr . Trebuie s d m un
avertisment aici: odat ce am f cut Pasul Trei nu înseamn c tot
ceea ce se întâmpl de acum înainte în via a noastr este Voia lui
Dumnezeu. Sl biciunea noastr este mult mai puternic decât atât.
De fapt, aproape niciodat nu vom putea şti sigur care este voia lui
Dumnezeu într-o anumit situa ie. Dac suntem siguri, înseamn
aproape de fiecare dat c ne-am luat înapoi voin a şi via a din grija
lui Dumnezeu şi c suntem din nou pe scaunul pilotului, de data asta
imaginându-ne c facem în mod automat ceea ce vrea Dumnezeu s
facem. Binele pe care îl facem în Pasul Trei îl facem cu încredere, nu
cu certitudine.

h h h h h h h h

EPISTOLA LUI IACOB (4, 7) ne încurajeaz „supune i-vă deci

lui Dumnezeu”. Acest lucru este valabil atât în lucrurile m runte, cât şi
în cele mari şi în toate situa iile în care se poate afla cineva.
Fiul r t citor face Pasul Trei atunci când se decide s se întoarc
la casa tat lui s u, când admite c a greşit şi îl roag pe tat l s u s -l
ia înapoi, ca pe o slug tocmit . Bineîn eles, parte din întoarcerea lui
(şi a noastr ) acas înseamn s lase consecin ele întoarcerii în grija
tat lui s u. Tat l, şi nu fiul, este cel care decide asupra condi iilor
întoarcerii acas .
Actul de predare al Pasului Trei este ca şi cum ai c dea într-o
pr pastie. Nu exist asigur ri, nici garan ii; în elepciunea şi cunoştin ele
nu ne vor fi de ajutor. Nici m car bunul sim nu e de folos. De fapt, bunul
sim este chiar ceea ce trebuie l sat deoparte, de vreme ce acesta
sugereaz c ar trebui s încerc m s ne control m propriile vie i.
Tân rul bogat care vine la Iisus este confruntat cu o dilem
atunci când Iisus îi cere s plece, s vând tot ceea ce are şi s îşi
împart averea s racilor înainte de a-L urma ca apostol. Semnifica ia

125
este şi mai puternic atunci când ni se spune c tân rul era foarte
bogat. Este ca şi cum Iisus i-ar cere omului s dea – s predea –
ceea ce avea cel mai mare sens în via a lui, ceea ce ar ta cine era el
ca persoan . Averea sa era cea care îi permite s func ioneze, s se
defineasc pe sine şi pe ceilal i, “s fie” cine este. Asta este calitatea
– bog ia – pe care o cere Iisus.
Aceasta este chiar dilema alcoolicului. Fie c îi place sau nu (şi
celor mai mul i nu le place), alcoolul defineşte via a alcoolicului activ.
D sens tuturor lucrurilor, binelui şi r ului şi îi motiveaz existen a.
Renun area la acest lucru este cea mai grea sarcin care îi poate fi
cerut vreodat , chiar şi atunci când îl vedem al turat exemplului
(slab) al tân rului bogat.
Pentru persoanele non-alcoolice nu este chiar necesar s decid
ce anume vrea Dumnezeu s -i fie predat. Dac îi pred m întreaga
via lui Dumnezeu, El va putea s ia ceea ce doreşte.
Exist acei oameni, mai ales cei care au o perspectiv prea
religioas asupra lumii, care vor sim i c , într-adev r e riscant s te
predai în modul descris mai sus. Ce s-ar întâmpla, de exemplu, dac
în loc s m predau lui Dumnezeu, m-aş preda puterii lui Satan sau
unei alte puteri a r ului?
Pentru creştinii ortodocşi asta nu ar trebui s reprezinte o
problem . Chiar Iisus, vorbindu-le apostolilor S i, f cea urm toarea
afirma ie: „Deci, dacă voi, răi fiind, şti i să da i daruri bune fiilor voştri,
cu cât mai mult Tatăl vostru Cel din ceruri va da cele bune celor care
cer de la El?” (Matei 7, 11). Mai mult chiar, ideea c puterea r ului
poate s contracareze pentru eternitate puterea lui Dumnezeu este
complet str in tradi iei creştine. Desigur, suntem capabili s alegem
s facem r u; îns , predarea voin ei şi vie ii în grija lui Dumnezeu
urmat de descoperirea c le-am predat, de fapt, lui Satan, este
extrem de departe de modul în care îl în elegem noi pe Dumnezeu şi
apar ine doar tradi iilor religioase în care binele şi r ul sunt v zute ca
fiind egale. În mod sigur, creştinismul nu este o astfel de religie.
În abstinen , membrii AA tind s devin subtili din punct de
vedere spiritual, extrem de vigilen i în a-şi proteja abstinen a şi s
ofere o mân de ajutor celor care au nevoie. Dac s-ar fi întâmplat
vreodat ca cineva s cad prad for elor r ului prin faptul c a f cut
126
Pasul Trei, membrii AA ar fi aflat în mod sigur de acest lucru şi ar fi
discutat în mod deschis despre asta. Pân la urm , este o societate
anonim , nu una secret . Dar nu s-a auzit ca un astfel de eveniment
s fi avut loc.

h h h h h h h h

AŞA CUM AM SPUS DEJA, via a ca şi creştin ortodox are ca

scop transformarea individual . Aceast transformare începe cu
c in a şi se termin cu Îndumnezeirea. E adev rat c uneori pare c
ne risipim o mare parte din energie pentru a p stra ce a fost mai bun
din trecut; credin a ortodox este îns orientat întotdeauna spre
viitor şi în direc ia schimb rii şi transform rii.
Cea mai m rea expresie a vie ii noastre bisericeşti are loc atunci
când preotul sau diaconul ridic pâinea şi vinul în timpul Dumnezeieştii
Liturghii, imediat dup ce au fost rostite cuvintele lui Hristos de la Cina
cea de Tain . În acest moment, cuvintele din limba greac sunt atât de
evidente, atât de pline de semnifica ie, încât aproape sfideaz
în elegerea lor complet într-o alt limb : Ta Sa ek ton Son ... „Ale Tale
dintru ale Tale, ie- i aducem de toate şi pentru toate”.
Epicleza şi darurile de pâine şi vin puse înainte la Dumnezeiasca
Liturghie constituie o experien în l toare pentru Biseric , sunt
f cute la porunca Domnului nostru şi îndeplinite cu bucurie. Alcoolicul
care face Pasul Trei pentru prima dat poate s îl fac din disperare.
F r îndoial , exist un element comun aici: ac iunea de „predare”.
Acesta este darul, anafora, iar orice dar presupune predarea a ceea
ce este d ruit.
Atât de frumos ilustrat în Sfânta Liturghie, cel mai autentic act de
jertf înaintea lui Dumnezeu este înso it de conştientizarea faptului c
Dumnezeu are deja totul şi c tot ce avem vine de la El. Pasul Trei
reprezint unul dintre cei mai mistici paşi din c l toria recuper rii şi
presupune s -I înapoiem lui Dumnezeu singurul dar pe care trebuie
s i-L d m de fapt: libertatea noastr , capacitatea noastr de a lua
decizii. Ne pred m „via a şi voin a” lui Dumnezeu. Astfel, nu ne mai
r mâne nimic. Actul ofrandei ne apar ine nou . Modul în care va
accepta Dumnezeu jertfa noastr este alegerea Lui.

127
 Ideea din Pasul Trei, de a-I da înapoi lui Dumnezeu ceea ce este
deja al Lui, aşa cum facem în Dumnezeiasca Liturghie, este
eviden iat de urm torul schimb de replici din secolul al VI-lea:
Sf. Varsanufie a fost întrebat: „Dumnezeu l-a creat pe om liber,
iar El însuşi spune: ‚...fără Mine nu pute i face nimic’ (Ioan 15, 5). Te
întreb pe tine, cum se poate împăca libertatea cu faptul că fără
Dumnezeu nimeni nu poate face nimic?”
Sfântul a r spuns: „Dumnezeu l-a făcut liber pe om, astfel încât el
să încline spre bine; dar înclinându-se spre bine prin liberul lui arbitru,
el nu poate să înfăptuiască binele fără ajutorul lui Dumnezeu, pentru
că aşa este scris: „Deci, dar, nu este nici de la cel care voieşte, nici
de la cel ce aleargă, ci de la Dumnezeu care miluieşte.” (Romani 9,
16). Atunci când omul îşi îndreapt inima spre bine şi Îi cere ajutorul
lui Dumnezeu, El ine cont de inten iile noastre bune şi ne d puterea
s facem binele.”10

Aici vedem cum, chemându-L pe Dumnezeu, El îl ajut pe om.

Atât cererea ajutorului lui Dumnezeu (din partea omului liber), c t şi
r spunsul iubitor al lui Dumnezeu sunt necesare.

h h h h h h h

PASUL TREI ESTE MOMENTUL în care individul este invitat

s -şi detroneze propriul ego şi s -şi lase întreaga via în grija lui
Dumnezeu. De aici încolo, nu exist nici o garan ie asupra
rezultatului, din moment ce asta este responsabilitatea lui Dumnezeu,
şi nu a persoanei care face Pasul Trei.
Aceeaşi încredere fa de Dumnezeu se reflect şi în practica
ortodox modern a c lug rilor şi c lug ri elor care folosesc în
vocabularul lor „cu voia Domnului” şi „fie binecuvântat” atunci când se
refer la planurile de viitor.
Dup Pasul Trei, toate rezultatele planurilor noastre sunt în mâna
lui Dumnezeu.

10
Saints Barsanuphius and John, Guidance towards spiritual life, trans. Fr.
Seraphim Rose, St. Herman of Alaska Brotherhood, 1990, p.133

128
 Capitolul 10

Por ile c in ei

Pasul 4: Am f cut f r team un inventar moral am nun it al

propriei persoane.

Pasul 5: Am m rturisit lui Dumnezeu, nou înşine şi unei alte

fiin e umane natura exact a greşelilor noastre.

„Cură ă întâi partea dinlăuntru a paharului şi a blidului, ca să fie curată

şi cea din afară!” (Matei 23, 26)

„Câte a i spus la întuneric se vor auzi la lumină; şi ceea ce a i vorbit la

ureche, în odăi, se va vesti de pe acoperişuri.” (Luca 12, 3)

„Iar fapta lui însuşi să şi-o cerceteze fiecare.” (Galateni 6, 4)

Aceasta e prima apari ie a unei perechi de Paşi în care preg tirea

primului conduce la ac iunea celui de-al doilea. În literatura A.A., Paşii
sunt aproape întotdeauna prezenta i separat. Totuşi, în cartea de fa
Pasul Patru va fi v zut ca preg titor pentru şi combinat cu Pasul Cinci,
Pasul Şase cu Pasul Şapte şi Pasul Opt cu Pasul Nou .

Semnifica ia pentru o persoan dependent .

Alcoolicul are mari probleme în a se vedea pe sine într-o
lumin clar . El este fie cel mai mare erou al momentului, fie cel mai
mizerabil de pe fa a p mântului. Uneori, ambele în acelaşi timp.
Pentru a ajunge la o imagine clar a „cine este el”, alcoolicul
trebuie s analizeze foarte bine ce fel de persoan a fost înainte. În
cele mai multe cazuri, aceasta nu va fi o imagine prea frumoas , iar
amintirile sale nu vor fi unele fericite. Într-un mod direct, incisiv, Pasul
Patru îi va permite s se scufunde în examinarea persoanei care a
fost cândva.

129
 Merit s inem minte c acesta e Pasul Patru, nu Pasul Unu. E
important s ne admitem neputin a, s c ut m ajutorul lui Dumnezeu
şi apoi s ne pred m lui Dumnezeu, înainte de a încerca s facem
Pasul Patru. Altfel, Pasul Patru se va transforma într-o auto-
condamnare.
Observa i, totuşi, c Pasul nu ne spune c trebuie s ne gândim
la lucrurile pentru care ne sim im vinova i. „Recunoaşterea” sau
„cur irea” ar implica, în cele mai multe cazuri, discutarea despre
lucruri de care cel în cauz e ruşinat. Nu e şi cazul Pasului Patru. Aici
suntem invita i s privim imaginea complet : nu doar ce am f cut r u,
ce greşeli am f cut sau ce nu a mers bine. Suntem invita i s privim
chiar şi r d cinile greşelilor noastre şi, conform în elepciunii A.A., cea
mai periculoas r d cin dintre toate e resentimentul.
„Resentimentul este cauza „numărul unu” a durerilor noastre. El
devastează sufletul alcoolicului mai rău decât oricare altă stare
psihică. Din el se nasc toate formele de boală spirituală, iar noi nu am
fost bolnavi doar mintal şi fizic, ci şi spiritual.” (Alcoolicii Anonimi, p.
61)
Resentimentele sunt mici sentimente insidioase. Sunt insidioase
pentru c sunt atât de mici – atât de mici încât e uşor s le treci cu
vederea. Totuşi, ele sunt un combustibil permanent pentru v paia
greşelilor şi motivul din spatele celor mai multe lucruri care nu merg
bine în via a noastr . Principala lor func ie este de a ne face s facem
lucruri rele. Scopul lor este s alimenteze p catul.
Începem s avem resentimente înc de când ne naştem. Când
începem s vorbim, avem deja tot felul de resentimente.
Persoana aflat în recuperare trebuie s se întrebe: fa de cine
am resentimente şi de ce? Bill W. spune explicit c dac un alcoolic
nu poate r spunde satisf c tor la aceast întrebare, el va bea din
nou. Non-alcoolicul nu are o astfel de amenin are deasupra lui, dar
aceste cuvinte ar trebui s dea de gândit fiec ruia. Resentimentul
este un asasin spiritual.
Inima procesului din Pasul Patru este s începem s facem o
list cu oamenii şi întâmpl rile fa de care avem resentimente, iar
mai apoi s examin m cu aten ie de ce anume le p str m. Vom
începe lista cu resentimentele cele mai evidente, descoperindu-le mai
130
apoi pe cele mai pu in evidente.
În aproape toate cazurile, va exista şi o greşeal de-a noastr
‘ataşat ’ fiec rui resentiment. Deşi, în general, cele mai puternice
resentimente le avem fa de ac iunile celorlal i, e important s vedem
şi propria noastr contribu ie pentru c aici (şi doar aici) putem face
mari schimb ri.
Conteaz prea pu in dac îi mai cunoaştem pe aceşti oameni sau
dac fac parte din „istoria noastr antic ”. Conteaz prea pu in dac
aceştia au murit sau nu – e posibil s avem resentimente puternice şi
fa de o persoan decedat . Ce e important e c resentimentele pot
fi smulse din r d cini şi pot fi „dezamorsate”.
La fel de important ca şi resentimentele este frica. Frica este un
termen cuprinz tor folosit pentru a descrie diferite st ri emo ionale
dintre care majoritatea sunt distructive. Cel mai surprinz tor e c
uneori frica e pur şi simplu o alt form de mânie – un alt cuvânt cu o
defini ie cuprinz toare.
Exist patru arii principale ale vie ii în care aproape oricine are
probleme, cel pu in la un anumit moment. Banii sunt uneori un motiv
de angoas , fie din cauza extravagan ei, fie din nesiguran financiar
sau din ambele. Aproape orice are de-a face cu sexul poate deveni o
problem , indiferent dac cineva este singur sau c s torit. Obiceiurile
alimentare şi mâncarea în general sunt o alt surs de durere pentru
mul i oameni. Astfel, chiar şi f r alcool sau o alt substan adictiv
pentru care s se îngrijoreze, non-dependentul are destul de multe
probleme obişnuite asupra c rora s se concentreze.
Suntem femei şi b rba i complica i. Gândurile şi sentimentele ne
str bat în permanen corpurile. Aproape tot ce e nobil, adev rat, bun
şi dr gu poate deveni r u, ruşinos, mizer atunci când e folosit
inadecvat. E l udabil s te în elegi bine cu oamenii, dar s încerci s
le faci mereu pe plac oamenilor e deja deplasat. A fi un bun p rinte e
o sarcin dificil (dac nu chiar imposibil ), dar a avea un sim supra-
dezvoltat al responsabilit ii pentru copii nu e deloc de folos. Trebuie
s recunoaştem când ne b g m nasul în treburile altora; la fel, trebuie
s recunoaştem şi amplul şi dificilul subiect al controlului. În acest
univers complex, putem s facem tot felul de lucruri, dar controlul nu
e unul dintre acestea. Umilin a e bun ; stima de sine sc zut , nu.
131
Respectul e bun; teama de autoritate, nu. Indignarea îndrept it fa
de un act perfid e demn de laud ; furia, nu. Trebuie s sim im, dar
nu s l s m sentimentele s ne conduc . Trebuie s fim responsabili,
serioşi şi orienta i spre performan , dar se pare c Dumnezeu vrea
ca noi s ne şi distr m. Fiecare dintre noi avem şi o latur sexual ,
dar, totuşi, în ce priveşte exprimarea sexualit ii trebuie s avem
foarte mare grij .
În fiecare dintre aceste arii, m sura în care exist un anume
element e mai important decât existen a în sine a acestuia. Aici nu
prea e loc pentru gândirea de tip “alb-negru” pentru c acestea nu
sunt lucruri care fie exist , fie nu.
Din acest motiv, Pasul Cinci urmeaz dup Pasul Patru. E
posibil, chiar foarte posibil, ca cineva de unul singur s fac o
încurc tur foarte mare din Pasul Patru. Totuşi, aceast greşeal va
dura numai pân la facerea Pasului Cinci, atunci când o alt fiin
uman e prezent pentru a ajuta persoana care lucreaz la Paşi s
vad lucrurile pu in mai clar.
În Biblie nu exist exemple foarte clare a unor oameni care s
fac Pasul Patru, de vreme ce toat ac iunea Pasului Patru e privat .
Manifestarea public a acesteia, îns , poate fi exemplificat printr-un
num r mare de situa ii, aşa cum se va vedea în continuare.
Dac ar fi existat vreodat vreun concurs pentru “cel mai mare
p c tos”, o singur persoan ar câştiga şi nimeni în afar de
Dumnezeu nu ar putea arbitra un astfel de eveniment. În sens
spiritual, îns , e bine ca fiecare persoan s se cread pe el sau pe
ea ca fiind cel mai mare p c tos care a existat vreodat – nu pentru
c el sau ea nu ar putea fi ierta i, ci tocmai pentru c pot fi ierta i!
Deci, alcoolicul îşi priveşte resentimentele, greşelile, sl biciunile
şi defectele de caracter. El e îndemnat s fie f r team – pentru c
poate fi periculos s laşi în urm un resentiment cât de mic.
Resentimentele sunt ca nişte scântei care, în final, pot deveni o mas
incandescent de emo ii distructive. Pe alcoolic, emo iile distructive îl
conduc spre singurul lucru de care încearc s scape: b utul.
Sunt disponibili mul i ghizi şi caiete de lucru care s îi îndrume pe
oameni în lucrarea Pasului Patru. Unul dintre cei mai buni pe care i-

132
am v zut este publicat de Overeaters Anonymous11 (n. tr. “Bulimicii
Anonimi”). Un altul se g seşte în relevantele capitole ale c r ii
medicului Patrick Carnes, A Gentle Path through the Twelve Steps12
(n. tr. “Calea blândă prin cei Doisprezece Paşi”).
Observa i c în aceast faz nu încerc m s facem nimic cu
informa iile culese despre noi înşine. Acum suntem pur şi simplu
conştien i c ele exist . Cel mai întâlnit şi cel mai eficient mod de a
sc pa de resentimente este de a ne ruga chiar pentru acei oameni
c rora le purt m pic . Chiar dac , ini ial, trebuie s ne rug m pentru
ei cu din ii încleşta i, acesta e m car un început. Odat ce am ini iat
aceast activitate, e mai uşor s începem s ne iert m pe noi înşine
pentru rolul pe care l-am jucat noi în evenimentele care ne-au cauzat
resentimentele. E imposibil s încerci s te ier i pe tine f r s îi ier i
pe ceilal i.

Pasul Cinci: “Am m rturisit lui Dumnezeu, nou înşine şi unei

alte fiin e umane, natura exact a greşelilor noastre.”

„Să lepădăm dar lucrurile întunericului” (Romani 13, 12)

„Mărturisi i-vă aşadar unul altuia păcatele şi ruga i-vă unul pentru
altul, ca să vă vindeca i.” (Iacob 5, 16)

„Dacă ne mărturisim păcatele, credincios este El şi drept ca să ne ierte

păcatele şi să ne cură ească de toată nedreptatea.” (I Ioan 1, 9)

Semnifica ia pentru o persoan dependent .

Dac exist un singur lucru la care alcoolicii nu sunt deloc buni
– indiferent dac au b ut sau nu – este s spun adev rul despre ei
înşişi. Întreaga situa ie a dependen ei se bazeaz în mare parte pe
lipsa adev rului.

11
The Twelve-Step Workbook of Overeaters Anonymous, Overeaters
Anonymous, Torrance, CA, 1993
12
Calea Blândă prin cei Doisprezece Paşi, Patrick Carnes, Ph.D., Hazelden,
Center City Minnesota, 1993

133
 Deşi Pasul Patru nu e la fel de explicit ca Pasul Cinci, pe
când ajungem la acesta e destul de evident c avem nevoie s
vorbim despre greşelile noastre. Altfel spus, lucrurile pe care le-am
greşit în trecut pot s ne r neasc şi în prezent sau în viitor, pe când
cele pe care le-am f cut bine probabil nu vor face acelaşi lucru. Toate
emo iile contrare pe care le avem şi care ne fac s ne sim im vinova i
trebuie înl turate, “aerisite” şi “scuturate”, înainte ca ele s îşi reocupe
pozi iile adecvate în repertoriul nostru de interac iuni umane. Trebuie
s ştergem şi s cur m r bojul.
Formularea Pasului e la fel de explicit şi într-un alt sens.
Suntem invita i s ne m rturisim greşelile Lui Dumnezeu (mai întâi),
nou înşine (dup aceea) şi apoi altei fiin e umane. Condi ia nu e
explicit , dar se aşteapt ca respectiva fiin uman s fie în via ,
treaz şi în aceeaşi camer cu noi atunci când facem Pasul Cinci cu
ea. Nu e deloc întâmpl tor faptul c Dumnezeu e primul pe list .
Dup ce persoana în recuperare a f cut deja primii patru Paşi, ea
ajunge – mai mult ca sigur – la concluzia c Dumnezeu o cunoaşte
mai bine decât se cunoaşte ea singur . Nu prea are rost s te prefaci
în fa a lui Dumnezeu.
Recunoaşterea greşelilor din trecut fa de propria persoan e o
noutate pentru alcoolic care, în vremea în care bea, era destul de bun
în a afirma c negrul este alb şi în a se convinge pe el însuşi de acest
lucru. Un vechi prieten de-al meu care e în A.A. vorbea despre faptul
c atunci când era beat obişnuia s îşi scrie bile ele în care îşi spunea
lucruri de genul: “Totul e în regul ” sau “Nu s-a întâmplat nimic r u”.
Crede c f cea asta pentru a se sim i mai sigur în ziua urm toare
atunci când încerca s pun laolalt activit ile din seara precedent .
Din p cate, aceste bile ele aveau îns efectul opus pentru c a doua
zi diminea a presupunea în mod normal c încerca s se p c leasc
pe el, s îşi joace lui o fest şi, astfel, acele bile ele combinate cu
paranoia endemic a alcoolicului nu-l f ceau decât s se simt şi mai
r u, l sându-l s se întrebe despre ce f cuse el de fapt.
Admiterea greşelilor în fa a unei alte fiin e umane este un semn
sigur c alcoolicul e în recuperare. Odat ce îşi d seama cât de uşor
e s spui adev rul (de vreme ce nu mai e nici o pânz încurcat de
esut, de inut minte sau de coordonat), spunerea adev rului aduce
134
un puternic sentiment de eliberare, indiferent de cât de nepl cute pot
fi detaliile.
Desigur, în acest moment, persoana aflat în recuperare începe
s se distan eze de “vechea persoan ” şi, cu cât va putea spune mai
multe poveşti adev rate despre cât de rea devenise via a ei, cu atât
sunt mai mari şansele de a avea o recuperare mai rapid şi mai de
durat .
Alcoolicii sunt deseori aten iona i c e important s includ în
acest Pas toate greşelile f cute. Pasul nu se refer doar la greşelile
comise în timp ce erau b u i. Ideea e, de fapt, mult mai subtil . În
primul rând, b utul devine un punct de sprijin atât de prietenos şi
datorit dificult ii persoanei de a tr i cu sentimente de vinov ie şi
eşec. Înl turarea r d cinilor motivelor din care bea cineva e o parte
necesar a tratamentului, iar Pasul Cinci e locul în care ne asigur m
c acest lucru se întâmpl . Nu reprezint întreg tratamentul, dar e o
important parte din el.
Acesta e primul dintre Paşi care e rezultatul direct al unui Pas
anterior. Preg tirea şi ac iunea sunt separate aici într-un mod care e
contrar metodei alcoolicului de a proceda. Mai întâi, lui i se cere s
contemple ceva, dar s nu ac ioneze. Apoi, i se cere s ac ioneze în
baza contempl rii. Pentru cei mai mul i dintre alcoolici nu e uşor s
fac asta pentru c ei prefer , în general, s ac ioneze şi s
gândeasc în acelaşi timp, sperând c nimeni nu va observa c nu o
face pe nici una foarte bine.
Aproape tot ce spune un alcoolic e modificat într-un fel sau altul,
conform unui complicat şi personalizat set de reguli şi standarde.
Jum t ile de adev r, exager rile şi hiperbolele sunt doar începutul.
Dac un alcoolic activ spune c e bun într-un fel, el încearc de obicei
s ascund vreun defect mai mare şi mai important. Dac se acuz
pe el însuşi pentru c e r u, face acest lucru de obicei cu scopul de a
câştiga simpatia ascult torului.
Pe când e preg tit s -şi fac Pasul Cinci, el începe s fac
pace cu onestitatea şi adev rul. E de folos s fie încurajat s
vorbeasc f r a face nici un fel de ajust ri mentale. Treptat, el
ajunge s -şi dea seama c via a e aşa cum o vede el.

135
Pentru un creştin ortodox
Pasul Patru seam n foarte mult cu preg tirea cuiva pentru
spovedanie. În cele mai multe împrejur ri, e posibil s combin m
Pasul Cinci cu spovedania sau s folosim acelaşi material de dou
ori, o dat în contextul Paşilor cu un naş (n.tr. – în englez , termenul
este “sponsor” cu sensul de ghid, îndrum tor în programul de
recuperare) laic, iar mai apoi în contextul Tainei Spovedaniei cu un
preot. ‘Inventar’ e un cuvânt destul de modern care sugereaz
trecerea în revist a vie ii cuiva. ‘Inventarul moral’ plaseaz activitatea
între anumite limite, iar aceste limite sunt de obicei ariile în care avem
nevoie de spovedanie şi de iertarea lui Dumnezeu. Merit s inem
minte c ‘inventarul moral’ nu e neap rat limitat la lucrurile pe care le-
am f cut r u. De cele mai multe ori, va exista şi un moment în care s
facem inventarul a ce anume e bun în via a noastr , într-o form pe
care spovedania o ia rareori.
Greşelile pe care oamenii le fac de multe ori în spovedanie sunt
cam aceleaşi pe care cineva ar trebui s încerce s le evite în Paşii
Patru şi Cinci, dac doresc s ob in beneficiile complete ale
acestora.
Unii oameni îşi petrec tot timpul unei spovedanii vorbind despre
greşelile altora. Acest lucru e deseori formulat într-un asemenea mod
încât p catul aparent (din partea vorbitorului) este un sentiment de
mânie fa de ac iunea persoanei care nu e prezent .
Exist dou aspecte de urm rit aici. Primul e acela c a avea un
sentiment nu e, de fapt, un p cat. Nu e un p cat s sim i mânie,
triste e sau fericire; acestea sunt sentimente. Cu siguran , aici exist
şi o zon gri pentru c uneori putem încuraja anumite sentimente (în
acest caz, p catul poate fi implicat), îns nu le putem crea cu
adev rat. Ele vin şi pleac . De vreme ce avem o autoritate minim
asupra lor (în acest sens general), e foarte greu ca sentimentele s
fie p c toase; p catul presupune c vrem ca ceva r u s se
întâmple. Putem îns p c tui – şi înc destul de uşor – atunci când
ac ion m în baza unui sentiment, mai ales a unui sentiment negativ.
De exemplu, dac suntem mânioşi şi exprim m acest lucru într-un
mod duşm nos, lipsit de onestitate, atunci, cu siguran , putem
p c tui. Dac pl nuim s r nim pe cineva pentru c suntem mânioşi,
136
greşim deja. Cu toate acestea, sentimentul de mânie în sine nu este
un p cat.
Mai exist aici un aspect. Uneori, la spovedanie, oamenii sunt
atât de ocupa i s justifice ceea ce au f cut încât abia apuc s
aminteasc ce anume au greşit. Pentru a preveni acest lucru, e destul
de potrivit s spui la început: „Iat greşelile f cute de la ultima mea
spovedanie”, iar mai apoi s faci pur şi simplu o list cu evenimentele
şi situa iile în care ai f cut mai pu in bine decât ai fi putut.
Spovedania şi Paşii Patru şi Cinci nu sunt ocazii în care trebuie
s ne prezent m pe noi înşine în cea mai bun lumin şi nici s
zugr vim cea mai întunecat imagine posibil . Întregul scop al
exerci iului este de a ne vedea pe noi mai clar, f r s ne exager m
punctele slabe, f r s încerc m s ne justific m ac iunile. Este
purificator s po i s vorbeşti despre propria persoan folosind un
limbaj direct. Nu trebuie s fim mândri de p catele noastre, dar e bine
s ştim c atunci când ne recunoaştem p catele într-un mod direct şi
clar st m um r lâng um r cu to i sfin ii Bisericii, nu cu p c toşii;
sfin ii sunt cei care îşi conştientizeaz cu sinceritate propria
nevrednicie în fa a tronului lui Dumnezeu, nu ceilal i.
În procesul dezvolt rii e foarte dificil s evi i conflictele cu p rin ii,
fra ii sau surorile sau cu alte persoane importante. De la membrii
familiei, de la profesori şi de la al ii, percepem şi adopt m atitudini
care afecteaz , în general, modul în care gândim despre aproape
orice lucru; facem asta f r s examin m aceste atitudini cu prea
mult aten ie. Uneori, pe parcursul Pasului Patru e necesar s ne
examin m atitudinile fa de tot felul de lucruri şi s decidem dac
aceste atitudini ne-au condus spre Dumnezeu sau ne-au îndep rtat
de El. Unele atitudini iau forma credin elor, dar altele nu sunt nimic
altceva decât prejudec i. Pasul Patru ne arat destul de clar c
suntem responsabili pentru ele din momentul în care ac ion m
conform lor. Nu putem invoca nici un fel de imunitate fa de efectele
atitudinilor noastre doar pentru c nu ne amintim de unde provin ele.
Un fenomen foarte straniu care înc m uimeşte e faptul c ,
uneori, oamenii au anumite atitudini şi chiar prejudec i preluate de la
alte persoane, chiar dac celelalte persoane au avut o contribu ie mai
mult rea decât bun în via a lor. M gândesc la un caz concret, la o
137
femeie care a avut o mam alcoolic pe care a ajuns s o urasc .
Totuşi, fiica a adoptat un mare num r din atitudinile mamei. Încercând
s fac lumin în situa ia respectiv , a trebuit s priveasc atent
cerin ele Pasului Patru şi s înl ture influen a pe care o avea mama ei
asupra propriei percep ii despre ce înseamn s fii o persoan .
E foarte greu s faci fa atitudinilor. Unul dintre marii educatori din
domeniul alcoolismului, Pr. Joseph Martin, a spus odat c atitudinile
sunt mai puternice decât toate celelalte p r i ale persoanei noastre puse
laolalt – atât de puternice încât pot s supravie uiasc mor ii trupeşti. În
recuperare, e imperativ ca toate atitudinile noastre s fie examinate.
Nu e deloc greşit faptul c ini ialele A.A. pot s fie şi prescurtarea
de la „Atitudini Alterate”.
În preg tirea Pasului Patru e destul de important s ne d m
seama c unii dintre cei mai mari p c toşi din istoria Bisericii au
devenit mari sfin i. Atunci când Regele David ne-a dat “de via
schimb toarele cuvinte” din iubitul psalm „Doamne, miluieşte-mă… că
am greşit ie” el comisese un p cat teribil şi de mari propor ii: a trimis
un om la moarte sigur pentru ca s poate continua o rela ie
nepotrivit cu so ia acestuia. Îns , prin mila Domnului, c in a lui a fost
atât de mare încât Regele David a devenit unul dintre cei mai mari
eroi din Vechiul Testament.
Mai aproape de noi în timp, Sfântul Petru nu e cunoscut ca
“Sfântul Petru, Trădătorul”, deşi actul s u de tr dare – atunci când a
negat c îl cunoaşte pe Iisus – a fost unul foarte grav. Tr darea lui nu
a fost finalul poveştii, c ci, în cele din urm , şi Sfântul Petru devine
unul dintre marii lideri ai întregii Biserici. Sfântul Pavel, tovar şul s u
ca şi lider al Apostolilor, a comis violen e teribile împotriva Bisericii
înainte ca el s -şi schimbe via a; cu toate acestea, a devenit unul
dintre cei mai influen i Apostoli ai Bisericii aflate în dezvoltare.
Nivelul de sfin enie la care a ajuns Sf. Maria Egipteanca e dificil
de egalat în orice perioad a istoriei Bisericii; deşi p catele ei erau
foarte mari, sunt pu ini cei care îşi pot imagina via a ei ascetic ,
poc in a ei, şi sunt şi mai pu ini cei care o pot întrece. Poate c ea e
demn de aten ie mai ales pentru c sfin enia ei se datoreaz
aproape în totalitate c in ei ei. Ea va fi readus în discu ie ceva mai
târziu, la Pasul Zece.
138
 Exist câteva momente în via a unui creştin ortodox când ar fi o
idee bun s fac o spovedanie general – adic o spovedanie care
se refer la evenimentele din întreaga via , incluzând lucruri amintite
în spovedanii anterioare. Acest lucru nu e necesar din punctul de
vedere al lui Dumnezeu pentru c iertarea Lui e total şi absolut . Se
întâmpl mai des ca noi s nu vrem s accept m iertarea lui
Dumnezeu decât ca El s nu ne ierte, îns astfel de spovedanii sunt
folositoare de multe ori – pentru noi, nu pentru Dumnezeu.
Atunci când un adult vine pentru Sfântul Botez în Biserica
Ortodox sau când primeşte Sfânta Tain a Mirungerii, e normal ca
acea persoan s fac o spovedanie general . Alte momente în care
o astfel de spovedanie e potrivit este înainte de a deveni monah,
înainte de c s torie, de hirotonire şi în bolile grave. De câte ori facem
acest lucru trebuie s fim cât de meticuloşi posibil, dar suntem
aten iona i în general s nu fim prea aspri cu noi înşine şi s nu
exager m m sura greşelilor noastre. E nevoie de claritate, nu de
condamnare.
Scopurile unei spovedanii generale şi a Pasului Cinci sunt foarte
asem n toare. În ambele cazuri, ele ajut persoana s se elibereze
de sentimentele de vinov ie care au rezultat din acumularea
greşelilor; ele îi permit preotului sau naşului s fac o introspec ie în
via a persoanei în cauz .
Fiul risipitor e de actualitate şi gata s ne ajute s ne apropiem
de Pasul Cinci. În momentul în care se întâlneşte cu tat l s u, el
spune: „Tată, am greşit la Cer şi înaintea ta; nu mai sunt vrednic să
mă numesc fiul tău.” (Luca 15,18-19). Aceasta este esen a Pasului
Cinci.

h h h h h h h h

PLÂNGEREA PSALMISTULUI ne încurajeaz :

<<Eu am zis, „Doamne, miluieşte-mă;

vindecă sufletul meu, că am greşit ie” >>(Psalmul 40, 4)

139
 La fel, una dintre rug ciunile zilnice ale Bisericii:

„O, Doamne, lasă, şterge şi-mi iartă mie greşelile mele cele de
voie şi cele fără de voie, cele cu cuvântul, cu gândul sau cu lucrul, cu
ştiin ă sau cu neştiin ă, pentru că Tu eşti bun şi de oameni iubitor”
(din Ceaslov).

140
 Capitolul 11

Preg tirea pentru schimbare

Pasul 6: Ne-am preg tit pe deplin ca Dumnezeu s ne scape de

toate aceste defecte de caracter.

Pasul 7: Cu umilin , I-am cerut s ne îndep rteze sl biciunile.

„Aşa şi voi, socoti i-vă că sunte i mor i păcatului, dar vii pentru
Dumnezeu, în Hristos Iisus, Domnul nostru.” (Romani 6, 11)

„Să vă dezbrăca i de vie uirea voastră de mai înainte, de omul cel

vechi, care se strică prin poftele amăgitoare, şi să vă înnoi i în duhul
min ii voastre” (Efeseni 4, 22-23)

„Supune-te Domnului şi roagă-L;” (Psalmul 36, 7)

Aceşti doi Paşi sunt complet diferi i de ceilal i Paşi din câteva
motive. Ei se afl mai mult sau mai pu in în punctul de mijloc şi nu
pretind nici o decizie, nici o ac iune, ci o stare mental .
Pasul Şase nu spune c „ne-am for at s ne preg tim”, ci „ne-am
preg tit”.
Ca şi via a spiritual pe care o încurajeaz Paşii, acest Pas e
complet dincolo de controlul nostru. Tocmai asta îl face s fie atât de
crucial şi, într-un fel, atât de mistic. Nu se poate întâmpla dac vrem
noi s îl facem s se întâmple. Poate avea loc doar dac îi permitem
noi s aib loc. Acest Pas e o distilare a tuturor Paşilor laolalt . Poate
avea loc doar dup ce o spiritualitate nou a fost dezvoltat prin Paşii
preceden i.

Semnifica ia pentru o persoan dependent .

Deşi poate p rea evident pentru restul lumii, alcoolicul nu îşi s
seama c puterea din afara lui nu poate face nimic decât dac el e

141
hotarât s fac ceva. Odat ce ideea c exist o putere mai mare
decât propria persoan a fost s dit , conceptul trebuie s se dezvolte
în ceva cu adev rat semnificativ în via a persoanei aflate în
recuperare. Treptat, lui Dumnezeu i se permite s intre în via a
persoanei, îns (în mod firesc) exist presupunerea tacit c aceast
rela ie va sem na cu toate celelalte rela ii din via a alcoolicului – el
(alcoolicul) va trebui s o manipuleze şi s o controleze pe cealalt
persoan dac poate ob ine vreun beneficiu din aceast rela ie. Abia
în acest Pas apare no iunea c Dumnezeu este o for complet
independent şi puternic şi c persoana în recuperare nu are nimic
altceva de f cut decât s fie preg tit , s aştepte ca Dumnezeu s
ac ioneze. El marcheaz şi punctul în care alcoolicul începe s
în eleag c Dumnezeu poate, dac El decide, s fac orice.

Pentru un creştin ortodox

„Aşteptând am aşteptat pe Domnul şi S-a plecat spre mine. A auzit

rugăciunea mea” (Psalmul 39, 1, 2)

Aşteptând ca Dumnezeu s ac ioneze este, într-un fel, starea

natural a sfântului şi comportamentul înv at al persoanei care
experimenteaz creşterea spiritual . Aşteptarea este şi starea
natural a Bisericii. „De la nădejdea mea spre Dumnezeul meu, ochii
mei au ajuns să slăbească (Psalmul 68, 3). Tr im 'ultimele zile’
(Eshatonul) înc de când Duhul Sfânt a coborât de Rusalii, iar acest
lucru e exprimat în aşteptarea Bisericii. Via a Bisericii este o veghe şi
o aşteptare etern şi vigilent ca Mirele s revin .
Chiar şi aşa, aşteptarea nu e o activitate pasiv – un vid pe care
Dumnezeu, în timpul hot rât de El, îl va umple. Aşteptarea e plin de
activit i, nu ceva steril şi neroditor. Aşteptarea este deja plin de
iubirea lui Dumnezeu. În toat aceast perioad , exist un şuvoi
constant şi nesecat de informa ii ce sosesc de la Dumnezeu c tre
Biseric şi c tre oameni.
Exist multe informa ii date şi primite despre problemele
personale – probleme de-ale min ii şi de-ale inimii – despre toate
lucrurile care ne compun via a: sentimentele, gândurile, faptele şi

142
persoanele. Unele dintre aceste informa ii pretind un r spuns din
partea noastr ; multe dintre ele nu.
În timp ce aştept m, Dumnezeu ne sus ine şi are grij de noi. El ne
ofer un mediu înconjur tor pentru ca via a noastr fizic s se dezvolte
şi ne înzestreaz cu ce avem nevoie pentru ca acelaşi lucru s fie
posibil şi cu vie ile noastre spirituale. Atât presiunea atmosferic corect ,
cât şi oportunitatea de a deprinde r bdarea din anumite încerc ri ale
vie ii noastre sunt în aceeaşi m sur manifestarea iubirii lui Dumnezeu
pentru noi. Dumnezeu e interesat chiar de detaliile m runte; cu
siguran , El nu poate s nu fie preocupat de lucrurile care ne încearc .
Unul dintre paradoxurile existen ei umane este c nu exist nici
un loc în care Dumnezeu s nu fie. Chiar dac e normal s
presupunem c El e mai preocupat de anumite p r i ale vie ii noastre
decât de altele, Dumnezeu nu e nici pe departe atât de restrictiv ca
noi. Una dintre cele mai bune analogii pe care le-am întâlnit este c
Dumnezeu e fascinat de noi – cine suntem noi şi ce facem. Nici un
detaliu al vie ii noastre nu e suficient de mic pentru interesul Lui infinit.
Nu putem s ne apropiem de Dumnezeu f r s fim schimba i. În
cazul femeii care a fost vindecat atunci când l-a atins pe Iisus pe
ascuns, în mul ime, întâlnirea cu Dumnezeu i-a schimbat via a. La fel
e şi cu noi. Fiecare întâlnire cu Dumnezeu, indiferent de cât este de
întâmpl toare sau aparent lipsit de semnifica ie, implic atât
judecata, cât şi transformarea.

h h h h h h h h

CHIAR LA ÎNCEPUTUL DUMNEZEIEŞTII LITURGHII, dup ce

preotul a spus rug ciunile preg titoare, s-a îmbr cat cu sfintele
veştminte, a t iat şi a preg tit pâinea, a turnat şi amestecat vinul, el
spune rug ciunea ’darurilor puse înainte’. În acest moment, diaconul,
dac exist unul, spune: Kairos tou poiesai to Kyrio. Deşi aceasta are
mai degrab semnifica ia de “Vremea este a sluji Domnului”, el
con ine şi un alt în eles, mai profund: “E timpul ca Domnul să
ac ioneze”.
Ca şi cuvintele din Pasul Şase, aceasta e atât o afirma ie, cât şi o
rug ciune; e afirmarea unui fapt şi un act de credin . Dumnezeu

143
ac ioneaz ; Dumnezeu ia parte. Nu pentru c El poate fi controlat prin
porunca unui biet om; El particip în via a fiec rui individ care îl caut
pe Creatorul s u din nesecata Lui iubire pentru oameni.

h h h h h h h h

UNUL DINTRE CELE MAI IMPORTANTE ASPECTE ale

rug ciunii e pur şi simplu s te dai la o parte din calea Lui Dumnezeu.
Asta e ceea ce face acest Pas. Gradul în care o persoan poate s
„le lase şi s -L lase pe Dumnezeu s lucreze” este gradul în care
acest Pas are succes sau nu. Nu poate fi m surat în nici un fel, de
vreme ce nu e nimic de m surat. Ac iunea e în întregime preluat de
Dumnezeu, iar munca persoanei care face Pasul e de a permite ca
acest lucru s se întâmple.
Acesta este momentul în care individul ajunge s conştientizeze
c deşi el face Paşii, munca Paşilor e, de fapt, munca lui Dumnezeu.
Acest sentiment de a fi în direct cooperare cu Dumnezeu este foarte
profund şi îl ajut pe individ s ajung la concluzia c Dumnezeu e
interesat de cele mai nesemnificative detalii din via a unei persoane.
Totuşi, ac iunea lui Dumnezeu poate fi, şi deseori chiar este, limitat
de c tre individul în cauz , c ruia Dumnezeu i-a dat puterea de veto
sub forma libert ii.
Cei mai mul i oameni cresc gândindu-se c poate exist un
Dumnezeu, dar c influen a Lui e fie foarte, foarte mic , fie e p strat
„de rezervă pân când apare ceva cu adev rat important. Oamenii
pot s sufere pentru decizii mari şi îi cer lui Dumnezeu s îi ghideze în
alegerea unui so , a unui nou serviciu sau a unei noi case. Straniu, se
pare c presupunem c exist anumite domenii în care interven ia lui
Dumnezeu nu ar fi benefic . Încerc m deseori s Îl facem pe
Dumnezeu s fie interesat de o list de oameni bolnavi şi de
problemele politice ale lumii, dar încerc m – la fel de grijulii – s Îl
inem departe de probleme ce au de-a face cu sexul sau cu situa ia
bancar .
Cele mai multe rug ciuni care încep cu „Dragă Doamne, Te
rog…” nu primesc r spuns – cel pu in, nu în modul cel mai direct.
Dac ar primi r spuns, ar exista o singur religie şi toat lumea ar

144
face parte din aceasta. Ar fi o lume haotic în care egoul uman, cu
dorin ele lui nesfârşite, ar fi rege.
Tindem s rezerv m rug ciunea pentru deciziile mari, iar mai
apoi s privim consecin ele de parc rezultatul rug ciunii nu conteaz
deloc.
Ideea c rug ciunea e esen a rela iei care guverneaz totul în
via a unei persoane pân la cele mai mici detalii este o idee nou şi
care trebuie în eleas în acest Pas. Dumnezeu e implicat pân la
ultimul detaliu; fiecare aspect, fiecare gând, fiecare sentiment poate fi
folosit pentru manifestarea rela iei cu Dumnezeu.

Pasul 7. Cu umilin , I-am cerut s ne îndep rteze sl biciunile.

„Deci, smeri i-vă sub mâna cea tare a lui Dumnezeu, ca El să vă

înal e la timpul cuvenit. Lăsa i-I Lui toată grija voastră, căci El are
grijă de voi.”
(1 Petru 5, 6-7)

„Iată, stau la uşă şi bat; de va auzi cineva glasul Meu şi va deschide

uşa, voi intra la el şi voi cina cu el şi el cu Mine.” (Apocalipsa 3, 20)

„Cere i şi vi se va da; căuta i şi ve i afla; bate i şi vi se va deschide”.

(Matei 7, 7)

Semnifica ia pentru o persoan dependent .

În Cartea Mare, prezentarea acestui Pas începe cu rug ciunea:

„Creatorule, acum sunt dornic să mă abandonez ie, cu bune şi cu

rele. Mă rog ie să înlături din caracterul meu toate acele defecte
care mă împiedică să-Ti fiu de folos ie şi semenilor mei. Dă-mi
puterea de a-Ti îndeplini voia, începând chiar din această clipă.
Amin.” (Alcoolicii Anonimi, pag. 73)

Alcoolicul este atât de obişnuit s tr iasc împreun cu propria

inadecvare încât e convins c va r mâne blocat cu orice tr s turi de
caracter are şi c trebuie doar s înve e s tr iasc astfel. Acest Pas se
apropie de ideea central c , deşi alcoolicul a fost poate eliberat de

145
compulsia de a bea şi c via a lui a început s se îmbun t easc , el
este înc îngrijorat c nu se poate schimba şi c nu se vor schimba prea
multe dincolo de faptul c a încetat b utul. Gândirea A.A. nu accept
îns acest lucru pentru c nu ofer imaginea complet . B utul nu e
decât un simptom al unei tulbur ri din interiorul personalit ii, şi nu boala
îns şi. Boala trebuie confruntat şi tratat , sau simptomul va reveni.
Confruntarea cu boala are loc în Pasul Şapte.
Alcoolicii activi tr iesc cu un amestec curios (dar mortal) de
mândrie şi ur fa de sine. Ei pot ba s aib încredere doar în ei
înşişi, ba s nu aib deloc încredere în ei înşişi. Se ap r cu fiecare
f râm de energie pe care o au, dar ştiu şi c nu merit , c sunt
dincolo de dispre . Bineîn eles, b utorul tinde s asocieze acest
amestec de sentimente cu b utul s u şi aproape orice alcoolic simte
c , la un moment dat, dac ar putea s înceteze b utul, toate
celelalte ar fi în regul . Totuşi, odat ce alcoolicul înceteaz b utul şi
începe s lucreze Paşii, devine tot şi tot mai evident c trebuie s
munceasc din greu pentru a-şi p stra şi a-şi dezvolta abstinen a. A
te îmb ta e o activitate pasiv : pur şi simplu, torni suficient alcool pe
gât, iar corpul t u, mintea şi spiritul vor face restul. A deveni abstinent
necesit vindecarea corpului, a min ii şi a spiritului, iar vindecarea are
un pre ; pre ul pentru aceast vindecare este bun voin a.
În momentul în care alcoolicul crede c nu sunt prea multe de
f cut în leg tur cu starea sa, apare o nou idee. Aceasta e
prezentat atât de încet, atât de subtil încât e posibil s nu o observe.
De multe ori, la citirea celor Doisprezece Paşi, Paşii 6 şi 7 trec f r s
fie observa i prea mult. De fapt, ei sunt inima programului, o culme
mistic . În acest moment, rela ia cu Dumnezeu exist şi începe s se
dezvolte. Acum e pus la încercare. Lui Dumnezeu i se cere s
schimbe caracterul persoanei care lucreaz Paşii.
Bineîn eles, Pasul nu spune nimic despre cum va face
Dumnezeu asta sau în ce mod va îndeplini El acest lucru. Acesta este
în totalitate prerogativul lui Dumnezeu, iar Paşii sunt foarte aten i în a
nu sugera c e posibil – în vreun moment – s prezicem inten ia lui
Dumnezeu.
E destul de sigur c dac cineva i-ar spune unui b utor: „opreşte-
te din b ut!”, comanda lui ar fi ignorat sau încorporat în vreun
146
sistem de mecanisme defensive pe care alcoolicul le-a dezvoltat
pentru a se men ine pe sine şi b utul s u în siguran . Dac aceeaşi
persoan i-ar spune alcoolicului: „Opreste-te din baut, apoi permite
schimbarea ta pânã când nu o sã te mai recunosti”, comanda nu
numai c ar fi ignorat , dar probabil ar fi luat în batjocur . Totuşi,
exact asta face Pasul de fa . Aceasta e schimbarea care trebuie s
aib loc, astfel încât acea abstinen care exist deja s prind
r d cini şi s creasc .
E o caracteristic a Paşilor faptul c cele mai solicitante şi mai
dificile sarcini sunt deseori strecurate în text f r ‚fanfar ’. Îns , aici e
cea mai grea sarcin . Aici are loc recuperarea. Aici i se cere lui
Dumnezeu s schimbe personalitatea alcoolicului. Şi tot acesta e
locul în care Dumnezeu face exact acest lucru.
Îns , acest proces nu îl face pe individ perfect. Mai sunt înc
multe de f cut. În viziunea filosofic general a Paşilor e c utat
progresul, nu perfec iunea. Perfec iunea e limitat doar la Dumnezeu
şi, totuşi, ac iunea lui Dumnezeu asupra personalit ii îl atrage pe
individ c tre bun tate.

Pentru un creştin ortodox

“Duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire şi al grăirii

în deşert, nu mi-l da mie.”
(Rug ciunea Sfântului Efrem Sirul)

Acesta e Pasul cu ocazia c ruia trebuie privite cu aten ie alte

aspecte ale modului în care folosim Taina Spovedaniei.
În timpul vie ii mele ca şi ortodox am întâlnit o varietate de
perspective privind taina Spovedaniei. În unele tradi ii, spovedania e
privit ca fiind preg tirea principal pentru Sfânta Împ rt şanie şi
frecvent, uneori chiar s pt mânal, spovedania reprezint o regul .
Dup cum se ştie, asta tinde s existe în bisericile care au fost
influen ate de tradi ia rus . Cu mul i ani în urm , am participat la
Dumnezeiasca Liturghie în Finlanda, înainte de a fi hirotonit, şi la
momentul Sfintei Împ rt şanii m-am apropiat de Potir. Pentru c
preotul nu m-a recunoscut, am fost condus pe margine de c tre un

147
b iat de altar. Apoi, un alt preot a venit şi mi-a ascultat spovedania –
în timp ce restul parohiei aştepta. Problema era c preotul şi cu mine
nu aveam un limbaj comun: el vorbea finlandeza şi suedeza, iar eu
nu. În cele din urm , mi s-a cerut s îngenunchez, am sim it patrafirul
preotului pe capul meu şi a fost citit o rug ciune. Doar atunci am
putut s m apropii de Potir şi s primesc Sfânta Împ rt şanie.
Cam în aceeaşi perioad , am avut parte de o reac ie complet
diferit a unui alt preot. Am fost la o biseric pe Coasta de Sud a
Angliei unde aproape to i enoriaşii erau din Cipru. Pentru c nu-l
cunoşteam pe preot, am venit mai devreme la slujb şi am cerut s
m întâlnesc cu el. A ieşit din altar, dar a f cut un semn simplu cum
c era destul de ocupat şi c avea lucruri mai bune de f cut. Cu toate
astea, l-am întrebat dac puteam s primesc Împ rt şania la
Liturghie. M-a privit uluit. „Dar nu po i s vii odat cu to i ceilal i?”, a
spus el. [n.teol.9].

h h h h h h h h

ÎN GENERAL, ACOLO UNDE EXIST OBICEIUL spovedaniei

frecvente, Taina e v zut ca o oportunitate pentru preot şi pentru
penitent de a analiza aspecte diferite din via a individului. Persoana care
se spovedeşte vorbeşte în termeni destul de generali despre greşelile
sale, oferind de bun voie informa iile, punând laolalt chestiunile mici cu
cele mari. E posibil ca preotul s pun anumite întreb ri despre unele
lucruri, mai ales pentru a clarifica cele spuse. Frecvent, oamenii folosesc
eufemisme în confesiune sau un fel de ‚limbaj bisericesc’, încât uneori e
dificil de în eles ce anume vrea s spun , de fapt, persoana. În general,
la final, preotul vorbeşte într-un mod binevoitor, încurajând acolo unde e
nevoie, accentuând c to i oamenii sunt p c toşi şi c e necesar s îi
permitem iubirii lui Dumnezeu s str luceasc în ciuda sl biciunilor
noastre. Dup aceea, preotul spune rug ciunea iert rii p catelor.
Formularea rug ciunii folosite în tradi ia ruseasc e puternic influen at
de gândirea romano-catolic şi con ine o declarare a iert rii în forma
direct – ‚te iert’.
În alte biserici, mai ales în cele cu tradi ie greac , spovedania e
v zut deseori într-o lumin complet diferit . Pentru început,

148
spovedania nu e neap rat considerat a fi o preg tire pentru Sfânta
Împ rt şanie. Sfânta Împ rt şanie şi Spovedania sunt taine destul de
separate. În aceast tradi ie, preg tirea principal pentru primirea
Sfintei Împ rt şanii tinde s fie postul. Mai mult, Spovedania e v zut
ca ceva rezervat p catelor serioase şi cu consecin e majore. Cineva
merge la spovedanie aşteptându-se s primeasc o serie de
avertismente serioase şi chiar s fie chestionat în detaliu cu privire la
p catele sale. Exist rug ciuni de iertare, iar acestea sunt citite, deşi
deseori cu ceva mai pu in ceremonie decât în tradi ia ruseasc ;
formularea acestor rug ciuni con ine pu in din certitudinea şi din
caracterul direct al rug ciunilor de iertare ruseşti.
Întâmpl tor, atunci când exist diferite tradi ii în cadrul Bisericii
Ortodoxe, aşa cum exist cu siguran în cazul spovedaniei, oamenii
care vin la Biseric din rândul altor credin e ar trebui s aib grij la a
se conforma normelor general practicate în episcopia aleas . Nu are
nici un rost s -i acuzi pe ruşi c nu sunt greci, sau vice versa. Biserica
e suficient de mare pentru a încadra un mare num r de tradi ii diferite
în multe arii ale vie ii sale, iar indivizii trebuie s accepte, nu s
judece.

h h h h h h h h

CU ANI ÎN URM , S-A ÎNTÂMPLAT S FIU la Muntele Athos

într-o situa ie în care, datorit unor circumstan e speciale, vroiam s
merg la spovedanie. Fiind obişnuit cu tradi iile micu ei Biserici
Ortodoxe din Oxford, m-am aşteptat s fiu întâmpinat cu blânde e şi
încurajare. În schimb, preotul (de fapt, era un stare ) m-a bruscat la
încercarea de a vorbi despre ce vroiam eu s vorbesc şi a început s
m interogheze în leg tur cu via a mea, cu problemele sexuale în
general şi cu anumite probleme sexuale în special, lucru care mi s-a
p rut destul de jignitor. Pentru el era ca un chestionar cu ‚da şi nu’,
urmat de o prelegere aspr . A început s îmi in o predic lung cu
privire la valorile relative ale stilurilor de via grec şi britanic, predic
în care ara mea natal nu “d dea prea bine”. Am fost puternic
dezam git şi am plecat sim indu-m ’agresat’. Bineîn eles, preotul
urma pur şi simplu tradi ia cu care era obişnuit… pân la urm , în

149
gândirea lui, de ce s merg la spovedanie dac nu asta aşteptam…
totuşi, m-am sim it r nit, întristat şi puternic deziluzionat.
Practica greceasc descris aici pare s fie mai apropiat de
practica Bisericii timpurii. În primele secole ale erei creştine, p catele
comise dup botez, neap rat cele foarte serioase, erau m rturisite în
public; pedeapsa era şi ea o chestiune public , vizibil şi evident
pentru to i, chiar pân la a fi încorporat în arhitectura Bisericii
Bizantine tipice.
La intrarea în cl direa unei biserici ortodoxe tradi ionale,
credincioşii trec printr-o zon numit naos (uneori, şi prin pro-naos).
În zilele noastre, principala func ie a acestei zone este de a ad posti
stativele cu lumân ri şi icoanele la care se închin oamenii înainte de
a intra propriu-zis în biseric . În m n stiri şi în comunit ile foarte
tradi ionaliste, unele slujbe, mai ales Litia Vecerniei (uneori, şi
Utrenia), precum şi unele p r i ale Tainei Cununiei sau Botezului au
loc în aceast parte a bisericii. Totuşi, e bine s ne amintim c
aceast parte a bisericii a fost folosit timp de sute de ani ca loc
pentru cei care erau în peniten (şi se practicau câteva nivele diferite
de canon), pentru cei c rora nu li se permitea s intre în sanctuarul
propriu-zis cu restul credincioşilor şi nici m car s vad zona altarului.
Num rul peniten ilor din naos era sporit de prezen a catehumenilor şi
a celor care nu erau înc membri ai bisericii. În unele texte antice
pare destul de clar c , cel pu in în bisericile mari, naosul era o zon
vast , plin de oameni; în mod firesc, to i cei care st teau în naos
erau v zu i de cei care aveau dreptul de a intra în corpul principal al
bisericii, atunci când treceau pe lâng ei. V pute i imagina c aceste
situa ii erau puternic înc rcate emo ional.
Pedeapsa public e, în mare, un lucru ce ine de trecutul Bisericii
Ortodoxe, cu excep ia cazurilor excomunic rilor laicilor şi a caterisirii
clerului. Chiar dac anumite reguli şi regulamente publicate deseori în
colec ia Canoanelor Bisericii men ioneaz multe p cate pentru care
au fost impuse canoane fixe într-un moment sau altul al istoriei
Bisericii, acest lucru se întâmpl numai rareori în lumea modern
[n.teol. 10].

150
 h h h h h h h h

OBSERVA I C FORMULAREA PASULUI ŞAPTE nu se

refer în mod explicit şi exclusiv la iertare, deşi aceasta e, în mod
evident, inclus . Chiar în cazul oamenilor cu o s n tate mental
relativ bun , pare s fie mult mai uşor pentru Dumnezeu s ierte,
decât pentru noi s primim iertarea Lui. Poate c de asta, Iisus a
ar tat mai întâi mul imii cum putea El s fac un om paralizat s
mearg (ceva ce ei puteau s vad ) pentru a le ar ta c El putea s
ierte p catele (ei neputând s vad efectele iert rii). De multe ori,
avem şi noi nevoie s reflect m asupra acestui lucru.
Iertarea lui Dumnezeu trebuie s fie acceptat înainte de a avea
vreo valoare pentru noi. E de folos s consider m c iertarea e un
fapt, o declara ie, o informa ie, nu un sentiment. Dac aştept m s
sim im c am fost ierta i, înseamn de multe ori c , în primul rând, am
pierdut sentimentul c ce am f cut trebuia s fie iertat. Atunci când ne
iert m unul pe altul, aşa cum ni se cere frecvent s facem în via a
Bisericii noastre, e important s ne amintim c iertarea nu e un
sentiment, ci o decizie. Sentimentele noastre pot – sau nu – s se
potriveasc cu decizia noastr de a ierta. De fapt, e posibil ca iertarea
s fie mai semnificativ atunci când are loc împotriva sentimentelor
noastre. Dac spunem „te iert” şi nu sim im nimic, probabil înseamn
c spunem, de fapt, c am uitat de o anumit greşeal , nu c am
iertat-o. Atunci când sentimentele noastre sunt r v şite, decizia
noastr de a ierta e, de obicei, mult mai semnificativ . Sentimentele
noastre pot (sau nu pot) s in pasul cu deciziile noastre – dar ele nu
afecteaz în nici un fel şi nu influen eaz iertarea.

h h h h h h h h

PASUL ŞAPTE VORBEŞTE DESPRE ÎNDEP RTAREA

SL BICIUNILOR noastre, nu despre iertarea p catelor. Acest fapt
arunc o lumin deosebit de puternic asupra diferen elor dintre
religie şi spiritualitate aşa cum e ea definit de cei Doisprezece Paşi.
„Îndep rtarea sl biciunilor” poate fi acceptat ca şi concept de c tre
oamenii care apar in oric rei religii sau nici uneia, pe când iertarea

151
p catelor presupune o conştientizare dezvoltat atât a p catelor, cât
şi a iert rii.
Porunca frecvent a lui Iisus în Evanghelii, „Du-te şi nu mai
păcătui”, are exact acelaşi sens cu înl turarea defectelor de caracter
ale cuiva. În cuvinte şi fapte, se aşteapt c acea persoan s se
schimbe. Adev rat, se poate trezi cu aceleaşi greşeli câteva zile mai
târziu, dar în acel moment exist sentimentul c întâlnirea cu
Dumnezeu, fie ea în cadrul Paşilor sau a Spovedaniei, are drept
rezultat schimbarea sau transformarea persoanei.
În Pasul Şapte, toate misterele dezv luite în Pasul Patru cu
privire la resentimente, la încercarea exagerat de a-i mul umi pe
oameni, la grija fa de ceilal i, teama de autoritate şi toate celelalte,
sunt rezolvate. Acestea sunt exact lucrurile pe care Îl rug m pe
Dumnezeu s ni le înl ture, zi de zi, pentru tot restul vie ii noastre.
„... eu am zis: Doamne, miluieşte-mă, vindecă sufletul meu, că
am greşit ie”. (Doxologia Mare)
Rug ciunea Sfântului Efrem este una dintre cele mai iubite din
nesfârşitul num r de rug ciuni disponibile creştinilor ortodocşi. E
recunoscut ca fiind o rug ciune deseori înso it de m t nii. Gestul
m t niei e bun pentru suflet, dar şi pentru trup. Totuşi, ac iunea nu ar
trebui s ne îndep rteze niciodat de importantele cuvinte ale
rug ciunii, rug ciune potrivit din multe puncte de vedere a fi rostit
ca şi rug ciune a Pasului Şapte:
“Doamne şi Stăpânul vie ii mele,
Duhul trândăviei, al grijii de multe şi al iubirii de stăpânire, nu mi-l
da mie.
Iar duhul cură iei, al gândului smerit, a răbdării şi a dragostei,
dăruieşte mie, slugii Tale.
Aşa, Doamne dăruieşte să îmi văd păcatele mele şi să nu
osândesc pe fratele meu, că binecuvântat eşti în vecii vecilor. Amin”.

152
 Capitolul 12

Îndreptarea greşelilor

Pasul 8: Am întocmit o list cu toate persoanele c rora le-am

f cut necazuri şi am consim it s repar m aceste rele.

Pasul 9: Ne-am reparat greşelile direct fa de acele persoane

acolo unde a fost cu putin , dar nu şi atunci când le-am fi putut
face vreun r u lor sau altora.

„Ferici i făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema.”

(Matei 5, 9)

„Deci, dacă î i vei aduce darul tău la altar şi acolo î i vei aduce
aminte că fratele tău are ceva împotriva ta, lasă darul tău acolo,
înaintea altarului, şi mergi întâi şi împacă-te cu fratele tău şi apoi,
venind, adu darul tău.” (Matei 5, 23-24)

„Iubi i pe vrăjmaşii voştri, binecuvânta i pe cei ce vă blesteamă,

face i bine celor ce vă urăsc şi ruga i-vă pentru cei ce vă vatămă şi
vă prigonesc.” (Matei 5, 44)

Semnifica ia pentru o persoan dependent .

Sinceritatea e o lec ie important pentru alcoolicul în
recuperare, mai ales pentru c mediul natural al alcoolicului activ e
minciuna şi înşel toria. Aici se simte el cel mai fericit şi mai sigur.
Aminti i-v c deseori un alcoolic va spune mai degrab o minciun
decât adev rul pentru c el poate ‘controla’ minciuna, pe când
adev rul e dincolo de controlul s u. O minciun poate fi orice doreşte
el s fie, pe când adev rul ‘vine de-a gata’.
Conform în elepciunii populare, deseori auzit în întâlnirile A.A.,
exist trei criterii pentru a judeca dac ceva trebuie spus sau nu, iar
aceste criterii sunt folositoare cu prec dere în a determina dac

153
anumite lucruri trebuie înscrise pe lista “repara iilor” din Pasul 8.
Pentru ca orice afirma ie s fie autentic sau legitim , aceasta trebuie
s fie adev rat , trebuie s fie necesar şi s fie amabil . De fapt,
acesta e un bun set de criterii prin care s analiz m orice afirma ie
f cut de oricine, în orice moment. La fel, dac aplicând aceste criterii
ne d m seama c nu ne r mâne nimic de zis, trebuie s ne revizuim
întregul mod de a vorbi.
Odat ce îşi însuşesc un concept, alcoolicii sunt în pericolul de a-
l vedea într-o manier alb–negru. Alcoolicii trebuie s înve e c deşi
ceva poate fi adev rat, nu e neap rat bine sau etic s spun acel
adev r. Asta e foarte dificil pentru ei. În formularea Paşilor, mai ales a
Pasului Nou , se spune c e important s spunem adev rul (în cazul
acesta, fa de relele reale sau imaginare f cute altora), dar nu şi
atunci când adev rul poate s cauzeze mai mult r u – caz în care
trebuie s ne ab inem s facem ceva. Asta ne împiedic s folosim
Paşii pentru a justifica vreun comportament care, în timp ce pretindem
c ne repar m greşelile (sau cerem iertare) ar cauza, de fapt, mai
mult durere decât cea pe care dorim s o înl tur m – altfel, el va lua
forma unei pedepse, nu a unei încerc ri de reparare a greşelilor.
Din cauza modului în care lucreaz mintea uman , e destul de
posibil ca sub masca repar rii greşelilor, s cauz m mai mult r u.
Asta se poate întâmpla dac , de exemplu, o persoan a comis cu ani
în urm un adulter, îns aventura s-a terminat f r alte complica ii.
Totuşi, atunci când devine abstinent şi ajunge mai apoi la Pasul Opt,
aceeaşi persoan simte c e necesar s îi spun so ului fostei
amante despre aventura respectiv – pentru a-şi repara greşelile.
Asta nu ar însemna repararea greşelilor; poate s fie adev rat, dar ar
cauza mai mult durere şi asta nu ar fi permis.

h h h h h h h h

SINCERITATEA NU E CEA MAI BUN REGUL . Sinceritatea

e singura regul . Sinceritatea de dragul sincerit ii e necesar la orice
nivel al vie ii persoanei aflate în recuperare, mai ales pentru a
combate faptul c lipsa sincerit ii e atât de uşoar . E nevoie de mari
eforturi pentru a fi sincer tot timpul, în special dac am fost privit de

154
c tre familia de origine ca o persoan indecent , periculoas sau, pur
şi simplu, incomod . De exemplu, în familiile alcoolicilor în care tat l
bea, faptul c el bea şi cauzeaz probleme, poate s nu fie un subiect
de discu ie sau nici m car de comentat. În acest fel, copiii înva c
exist anumite subiecte care, pur şi simplu, nu pot fi discutate, astfel
c le şterg de pe lista lucrurilor despre care vorbesc.
Ruşinea poate şi ea s -i fac pe oameni s -şi transforme lumea
într-o viziune care nu e chiar adev rat . Îmi amintesc bine de o
familie dintr-o fost parohie de-a mea, familie în care mama era
deseori internat în spital pentru o tulburare nervoas . Îmi pl ceau to i
foarte mult, îns exista o regul nespus a familiei, şi anume boala
mintal nu era recunoscut . Boala ei nu era men ionat niciodat , nu
era discutat niciodat şi orice întrebare din partea mea era primit cu
o privire goal şi cu o schimbare de subiect.
Pot s existe o mul ime de subiecte pe care o anumit familie
(probabil, influen at de o persoan puternic din cadrul acesteia) le
ignor ca şi cum ele nici nu ar exista. Copiii care înva s p şeasc
peste corpul unui p rinte beat f r s comenteze vor înv a în cele
din urm s nu simt nimic şi, mai apoi, s nu vad nimic. Ei au
înv at deja s nu spun nimic. E o situa ie foarte periculoas care
conduce familii întregi c tre o via în negare.
În istorie, exist exemple în care na iuni întregi au tr it în negare.
Germania Nazist e un astfel de caz. Deşi era destul de evident din
multe puncte de vedere c Hitler şi adep ii lui erau foarte r i, nu exista
aproape nici o voce organizat care s se opun conducerii naziste
pentru c devenise prea periculos s fii în opozi ie. Aproape nici o
voce nu s-a ridicat s rosteasc ce era atât de evident şi, astfel, ce
era ‘evident’ a fost r st lm cit – o viziune distorsionat la care fiecare
adera, cel pu in verbal.
Onestitatea str punge negarea. Acest lucru e bine ilustrat de
b ie elul din povestea împ ratului care a fost convins c hainele sale
erau atât de frumoase încât nu puteau fi v zute decât de oamenii cu
adev rat inteligen i. Deşi împ ratul ştia c el nu-şi poate vedea
hainele, a presupus c to i cei din jurul s u le puteau vedea; dac ar fi
f cut vreun comentariu, şi-ar fi tr dat propria lips de inteligen .
Fireşte, to i ceilal i au presupus c împ ratul putea s -şi vad hainele
155
şi c doar lipsa lor de inteligen îi împiedica s le vad şi ei.
Bineîn eles, nimeni nu putea s vad hainele, pur şi simplu pentru c
nu exista nici o hain . A fost nevoie de încrederea neprih nit a unui
b ie el care a strigat c împ ratul era, de fapt, dezbr cat.
Chiar şi în rile cu o conducere democratic , patronii
companiilor, profesorii, organiza iile militare, uneori şi liderii politici şi
religioşi care sunt complet nepotrivi i pentru munca respectiv , sunt
înconjura i de oameni ca cei din povestea de mai sus – oameni care
au decis c e mai bine s nu spui nimic decât s rişti s fii tratat ca un
tip incomod.
Pentru individul care lucreaz Paşii, costul sincerit ii poate fi
considerabil, presupunând mari schimb ri doar pentru a tr i într-un
mediu în care sinceritatea poate s guverneze.

h h h h h h h h

A REPARA GREŞELI NU E ACELAŞI LUCRU cu a salva

lumea sau cu a transforma via a persoanei fa de care ne repar m
greşeala. Uneori, aceasta abia va observa, iar alteori (de exemplu,
atunci când persoana a murit sau s-a mutat) nu e posibil s - i repari
greşelile decât în moduri simbolice. Principiul important aici e c nu
ne repar m greşelile de dragul lor, ci de al nostru. Calitatea repar rii
greşelilor e important , iar r spunsul e, de fapt, irelevant.
Un alt aspect care li se poate p rea dificil oamenilor este c ei
presupun c dac se recupereaz din alcoolism, îşi repar greşelile
fa de cei pe care i-au r nit în perioada alcoolismului lor. Acest lucru
e doar par ial adev rat. Pasul Opt şi Pasul Nou sunt mai eficien i
dac includ toate relele pe care respectiva persoan le-a f cut altora.

Pentru un creştin ortodox

Atunci când Zaheu a venit şi i-a spus Domnului, “Iată, jumãtate
din averea mea, Doamne, o dau săracilor şi, dacă am nedreptă it pe
cineva cu ceva, întorc împătrit” (Lc. 19, 8), el f cea Pasul Nou .
Ce a f cut Zaheu a fost s mearg dincolo de cerin ele Legii lui
Moise, cu duhul iubirii şi al recunoştin ei. Creştinii ar trebui s îi
urmeze exemplul. Mai mult, în repararea greşelilor nu ar trebui s fim

156
preocupa i de greşelile altor oameni fa de noi – chiar dac sunt
aceiaşi oameni fa de care ne repar m noi greşelile.

h h h h h h h h

DINTRE FRUMOASELE AMINTIRI PE CARE le am de la

primele mele contacte cu Biserica Ortodox , una dintre cele mai
puternice a fost o vecernie la care am participat în mica Biseric
Ortodox din Oxford. În acea vreme, eram student la Universitate şi
‘am dat’ peste Biserica Ortodox când, împreun cu câ iva colegi de
facultate, am hot rât ca în dimine ile de duminic , dup ce participam
la mai mult sau mai pu in obligatoria liturghie de la Capela facult ii,
s vizit m cele mai importante Biserici din Oxford.
În prima s pt mân am vizitat o Biseric Anglican în care un
preot încânt tor şi destul de excentric a inut o slujb în care atât el,
cât şi parohia s-au purtat de parc Reforma nu ajunsese niciodat în
Anglia. Biserica avea un fel de spiritualitate italieneasc amestecat ,
ciudat, cu o doz mare de re inere englezeasc .
În a doua s pt mân am vizitat Biserica Ortodox . În acel
moment, aceast comunitate (sau mai degrab , comunit i – una
grec-ortodox , cealalt rus-ortodox ) se ruga înc în mica înc pere în
care, în epoca de glorie, fusese biblioteca faimosului dr. Spooner13.
Dup ce am intrat în spa iul mic, plin de t mâie, m-am sim it imediat
acas . Mi-am l sat prietenii s continue vizitarea altor biserici în
duminicile ce au urmat pentru c g sisem ceea ce c utam, deşi nu
avusesem niciodat o idee clar despre ce anume c utam. Trei ani
mai târziu, am fost primit în Biserica Ortodox .
Am început s frecventez micu a Biseric în mod regulat şi,
destul de repede, m-am al turat corului, asta însemnând c ‘m-am
împrietenit’ destul de bine cu slava, dar şi cu pu in greac . M-am
familiarizat cu ritualul liturgic ortodox şi am început s apreciez vasta
întindere a vie ii liturgice din Biserica Ortodox .

13
Dr. W. A. Spooner (1844-1930) a fost Custode al New College, Oxford. E
faimos pentru greşelile pe care le f cea prin înlocuirea primelor litere ale
cuvintelor; de ex., ‚dungu a cu boi pani’ în loc de ‚pungu a cu doi bani’ - de aici,
‚spoonerism’.
157
 La vremea respectiv , am participat la Vecernia care marca
începutul Postului Mare. În Oxford, aşa cum se întâmpl în
majoritatea Bisericilor ruseşti şi a m n stirilor greceşti, exista o slujb
numit “Vecernia Iert rii”. La sfârşitul Vecerniei, preotul a ieşit din
spatele Iconostasului şi, calm şi serios, a cerut enoriaşilor s îl ierte
pentru orice fapt de-a lui care i-ar fi putut r ni. A urmat o mic
ceremonie în care fiecare membru al parohiei s-a apropiat şi s-a
închinat în fa a preotului, cerând iertare. Preotul f cea acelaşi lucru,
binecuvântând persoana înainte ca aceasta s se ridice. Persoana se
aşeza apoi la dreapta preotului, astfel c fiecare membru al parohiei
venea în fa a preotului, apoi în fa a celui din dreapta lui; fiecare era
întâmpinat cu o înclinare reciproc şi cu o cerere reciproc de iertare.
Ac iunea era completat de trei s rut ri şi, astfel, fiecare membru al
parohiei se întâlnea cu fiecare dintre ceilal i membri ai parohiei –
mult iertare era oferit şi primit .
Pentru mine, unul dintre cele mai emo ionante elemente ale
acestei ceremonii a fost c la aceasta participau câ iva membri mai în
vârst şi foarte importan i ai Universit ii. M-am reg sit îngenunchind
în fa a lor şi cerându-le iertare, în timp ce ei f ceau acelaşi lucru în
fa a mea. În cele mai multe situa ii, şi cu siguran în alte universit i
din toat lumea, aceştia erau oamenii cu care cu greu aş fi avut şansa
s discut. Îns , în acest context, acest lucru a dat o mare profunzime
experien ei mele crescânde în ortodoxie.
Bineîn eles, o astfel de ceremonie poate deveni un simbol gol.
Îmi aduc clar aminte c , dup câ iva ani, m-am întâlnit cu doi c lug ri
care tr iau în aceeaşi m n stire şi care se displ ceau atât de mult
încât aveau o în elegere reciproc de a se evita unul pe cel lalt în
astfel de ceremonii. Îns , ce descoperisem la Oxford fusese atât un
remarcabil exemplu de umilin , cât şi un important exemplu de
pragmatism în via a spiritual .
Pasul Nou e o versiune non-religioas a Vecerniei Iert rii.
În mai multe momente ale Dumnezeieştii Liturghii, preotul se
întoarce cu fa a spre oameni şi se apleac . În rug ciunile
preg titoare, înainte de Vohodul Mare şi, mai apoi, înainte de Sfânta
Împ rt şanie, el le cere iertare oamenilor şi îi iart şi el.

158
 A cere iertare reprezint o parte normal şi important a vie ii
creştine, tr it nu ca o pedeaps , ci în libertate, ca o bucurie a copiilor
lui Dumnezeu. Asta e important mai ales înainte de a ne apropia de
Sfântul Potir pentru a primi Sfânta Împ rt şanie. Domnul nostru ne
spune în mod explicit c a c uta şi a oferi iertarea este o cerin
preliminar pentru a primi Trupul şi Sângele lui Hristos în fa a
altarului. Nu putem fi prezen i pe deplin în fa a Domnului dac nu
suntem în armonie cu fra ii şi surorile noastre.
Repararea greşelilor fa de oamenii care au murit se face
rugându-ne pentru ei. Acest lucru se aplic şi în cazul celor cu care
nu putem intra direct în contact. Orice persoan care poate fi
contactat direct ar trebui abordat pentru a i se spune de ce e
necesar s le vorbim. Bineîn eles, nu suntem responsabili pentru
reac iile lor. Ei pot fi prietenoşi sau dispre uitori. Totuşi, dac ne
facem partea noastr aşa cum trebuie, înseamn c am f cut Pasul
Nou .

159
 Capitolul 13

P strarea cur eniei

Pasul 10: Ne-am continuat inventarul personal şi ne-am

recunoscut greşelile, de îndat ce ne-am dat seama de ele.

„Priveghea i şi vă ruga i, ca să nu intra i în ispită. Căci Duhul este

osârduitor, dar trupul neputincios.” (Marcu 14, 38)

„Şi ne iartă nouă păcatele noastre, căci şi noi înşine iertăm tuturor
celor ce ne greşesc nouă. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne
izbăveşte de cel rău.” (Luca 11, 4)

„Pe cât sunt de departe r s riturile de la apusuri, dep rtat-a de la

noi f r delegile noastre.” (Psalm 102, 12)

Semnifica ia pentru o persoan dependent .

Odat ce mare parte a Paşilor au fost f cu i, efectul e cel de
ştergere a tablei. Alcoolicul a înv at s dea ochii cu Dumnezeu, cu el
însuşi şi cu restul lumii. Nu mai are „schelete în dulapurile trecutului”
şi, deşi pot s existe unele ‚resturi’ de sentimente – de obicei, ruşine
sau regrete – el are, totuşi, o nou via . Trecutul s-a terminat şi, cât
vreme nu bea, nu trebuie s se întoarc la el.
Dup ce şi-a cur it casa sufletului, el are nevoie s g seasc o
modalitate de a o men ine curat . Pasul Zece e menit s fac exact
acest lucru. Inventarul personal, odat aplicat întregii sale vie i (în
Pasul Patru) e aplicat acum cu aceeaşi rigurozitate, îns în fiecare zi.
Bineîn eles, unele dintre lucrurile care p reau s domine Pasul
Patru nu mai sunt o problem în acest stadiu. Aproape cu siguran ,
alcoolicul a încetat deja b utul, iar comportamentele evidente care
înso esc b utul au disp rut. Aminti i-v , totuşi, c pentru alcoolic
b utul nu e decât vârful icebergului – un vârf extrem de evident, îns
numai un vârf. Tulburarea care îi hr neşte alcoolismul activ este
sensibil la modul în care alcoolicul în recuperare se priveşte şi se
160
simte fa de propria persoan . Acum, el trebuie s recunoasc ce
anume greşeşte şi s înve e cum s fac fa greşelilor, pân când a
face acest lucru devine o reac ie instinctiv .
În formularea Pasului, persoanei în recuperare i se spune s -şi
identifice, apoi s -şi admit greşelile. Nu ar fi ieşit din comun ca el s
îşi dea seama şi de lucrurile pe care le face bine – un inventar moral
are o latur cu ‚plus’, aşa cum are şi una cu ‚minus’. Îns , greşelile şi
relele f cute de el sunt cele care îl vor bântui şi ele sunt cele care
trebuie incluse neap rat.
A- i face un inventar zilnic, preferabil spre sfârşitul zilei, e un mod
bun de a- i lua “temperatura spiritual ”. Acest lucru î i permite s
priveşte mai mul i factori, inclusiv starea de dispozi ie, via a de
rug ciune şi rela iile cu ceilal i. E momentul în care s revizuieşti arii
în care ai depus eforturi deosebite: folosirea timpului sau a banilor,
folosirea limbajului, participarea la discu ii sau activit i inutile. De
altfel, exerci iul e bun pentru oricine. Pentru alcoolicul care vrea s
r mân abstinent e o necesitate.

Pentru un creştin ortodox

Uneori, avem nevoie ca lucrurile s ajung într-un punct extrem
înainte de a le observa. Atunci când lucrurile sunt f cute cu
modera ie, ele tind s ne scape.
Acesta e, poate, motivul din care Biserica a l sat o duminic pe
an, în Postul Mare, pentru a privi exemplul dat nou de Sf. Maria
Egipteanca. Dincolo de orice imagina ie, Sf. Maria a dus un stil de
via extrem, mai întâi în dezm , iar mai apoi în poc in .
În tinere e, Sf. Maria a petrecut mul i ani în destr b lare.
P catele ei erau mai ales de natur sexual ; exist la ea şi o anumit
naturale e cu care cei mai mul i dintre oameni se identific într-o
anumit m sur , chiar dac şi numai în imagina ie. Mergând la
Ierusalim, a tr it o experien spiritual profund atunci când a
încercat s intre în Biserica Sfântului Mormânt şi, în consecin , şi-a
petrecut restul vie ii în deşertul iudaic în condi ii de ascetism extrem.
Motiva ia pentru noua ei via era de a c uta iertare pentru
p catele pe care le f cuse – şi a f cut asta cu o mare înfl c rare.
Totuşi, pe parcurs, munca ei dur şi devotamentul i-au adus o via
161
supranatural , plin de în elepciune şi de conştientizarea prezen ei lui
Dumnezeu. Dorin a ei fizic nest vilit a fost transformat într-o sete
nepotolit pentru Dumnezeu. Apetitul ei pentru mâncare şi b utur a
fost transformat într-un dor pentru Sfânta Împ rt şanie. Atacat de
cel r u şi de tenta ii periculoase, ea s-a luptat şi s-a luptat pân când
a triumfat, astfel c , la sfârşit, ea nu mai era deranjat nici de c ldur ,
nici de frig şi se hr nea direct cu Cuvântul lui Dumnezeu.
Sf. Maria Egipteanca e o eroin pentru întreaga Biseric , îns mai
ales pentru monahii care încearc s ajung m car în parte la eforturile
şi entuziasmul ei pentru Dumnezeu. Ea demonstreaz un mod de via
care e mai apropiat de cel al îngerilor decât de cel al fiin elor umane, iar
aceasta e una dintre viziunile care dau via idealurilor monahale.
Laicii nu sunt monahi, îns şi via a lor e la fel de rodnic şi de
binecuvântat ca şi a monahilor, deşi poate în moduri mai pu in
evidente. Dar şi laicii, b rba i şi femei, sunt încuraja i s se
familiarizeze cu via a m n stirilor, s le viziteze, s asculte, s
participe la via a monahal , cel pu in pentru perioade scurte de timp.
Ca şi Paşii, calea monahal implic o re-evaluare radical a
valorilor societ ii umane. De la bun început, egoul e pus deoparte, iar
prin rug ciune şi post, prin disciplin şi efort, monahul îşi ‚croieşte’
drumul c tre Dumnezeu. Conştientizarea p catului în via a de zi cu zi
e un element important al procesului de metanoia (de poc ire) şi, cu
fiecare p cat recunoscut, calea devine tot şi tot mai atr g toare. [...]
Pe de alt parte, oricine e capabil din punct de vedere teoretic s
intre în via a monahal şi chiar poate s fac asta, exceptând
situa iile în care acest lucru ar cauza dificult i oricui se afl în grija
respectivei persoane. În monahism, se petrece oferirea propriei
persoane – a libert ii, a vie ii şi a voin ei – lui Dumnezeu.
Cei mai mul i membri ai Bisericii nu vor deveni c lug ri şi maici,
cel pu in nu în viitorul apropiat, iar ofranda propriei persoane f cut
vie ii monastice va fi mereu ceva neobişnuit, ceva ieşit din comun.
Totuşi, fiecare poate participa, cel pu in în parte, la via a monastic
prin lucrarea Pasului Zece. Comparativ cu via a monastic , poate
p rea un lucru m runt. Îns , f când asta ne leg m pe noi de
imensitatea în elepciunii monahale şi de puterea spiritual pe care
m n stirile o aduc în via a Bisericii.
162
 În slujba de trecere la monahism, persoana ce urmeaz s fie
c lug rit st în fa a superiorului monastic. I se cere de trei ori s
ridice foarfecele cu care superiorul îl va tunde, t ierea p rului fiind un
semn al termin rii vie ii seculare şi începerii vie ii monahale. Uneori,
cu entuziasm, superiorul va arunca efectiv foarfecele la p mânt – un
gest neprietenos, desigur, dar care arat cu claritate c persoana
care urmeaz s intre în familia monahal face acest lucru conform
propriei voin e, c ci e alegerea lui/ei dac s ridice sau nu foarfecele
şi s îl înapoieze în mâinile superiorului.
Permi ând s îi fie t iat p rul, monahul încep tor simbolizeaz
faptul c renun la libertatea sa – în favoarea monahului superior,
desigur, dar într-un sens mai profund şi mai important, în favoarea lui
Dumnezeu Însuşi. Într-un mod asem n tor, la botez, individul îşi
accept noul titlu de „rob al lui Dumnezeu”, permi ând s îi fie t iat
p rul.
În slujba ortodox de oficiere a Cununiei exist o ceremonie
similar acestei ac iuni. Îns , în loc de foarfece, so ul şi so ia se iau
de mân şi p şesc conduşi de preot de trei ori în jurul m su ei de
cununie pe care se afl Sfânta Evanghelie. Aici, cuplul îşi d
ascultare unul altuia în primul rând, iar apoi plaseaz întreaga lor
rela ie în mâinile lui Dumnezeu.
Ortodoxia nu are prea multe de spus despre oamenii singuri. O
persoan singur nu are pe nimeni în via a sa care s îi primeasc
ascultarea. În aşez mintele monahale, c lug rii sau maicile apar in
familiei monahale şi aceea e familia care are grij de respectivele
persoane, chiar dac preg tirea şi experien a pot fi dificile. În
c snicie, cuplul îşi d ascultare unul altuia şi, în schimb, au grij unul
de cel lalt şi promit s stea împreun şi atunci când lucrurile vor fi
dificile.
În general, nu e bine pentru noi s fim singuri, dar, în anumite
situa ii, Paşii pot s -i ofere unei persoane singure ceva asem n tor
structurii şi responsabilit ii pe care o primesc, prin familiile lor,
c lug rii, maicile şi oamenii c s tori i. Apar inând unui grup de 12
Paşi, apar multe ocazii de intimitate spiritual care ne ajut s ne
men inem pe drumul bun şi ne d îndrumarea pe care al ii o primesc
prin apartenen a la familiile lor.
163
 Pasul Zece este, oarecum, esen a vie ii creştine, iar persoana
care face Pasul Zece în mod regulat, chiar dac nu zilnic, pune în
practic poc in a şi p şeşte pe calea îngerilor.

164
 Capitolul 14

Ajungând s Îl cunoaştem pe 200

Dumnezeu

Pasul 11: Am c utat, prin rug ciune şi medita ie,

contactul conştient cu Dumnezeu, aşa cum Îl în
dintre noi, cerându-I doar s ne arate voia Lui în ce
s ne dea puterea s-o împlinim.

„Nu vă împovăra i cu nici o grijă. Ci întru toate, pri

prin rugă cu mul umire, cererile voastre să
Dumnezeu.” (Filipeni 4, 6)

„Şi aceasta este încrederea pe care o avem că

cerem ceva după voin a Lui, El ne ascultă.” (I Ioan

„Şi toate câte ve i cere, rugându-vă cu credin ă,

21, 22)

Semnifica ia pentru o persoan dependent .

Odat ce a avut loc miracolul abstinen ei, alco
fie conştient c abstinen a continu pe care o exper
parte din rela ia lui cu Dumnezeu. Dumnezeu îi d
abstinent, aşa cum tot Dumnezeu îi d darul vie ii
rândul ei. Ce i se cere e s tr iasc conform voii Lui. P
şti niciodat , cu siguran , ce anume înseamn aceas
c ut rii a ce suntem capabili – actul rug ciunii şi ast
facem.
Nu e pe deplin clar de ce autorul Paşilor a separa
medita ie. Desigur, Paşii au fost scrişi înainte s aib
mas de promovare a medita iei, aşa cum s-a întâm
Flower Power. Bill W. avea o lectur bogat din mu
posibil
165 ca el s fi avut ceva anume în minte. Dac a f
el nu spune nimic despre asta, nici în Cartea Mare, nici în “Doişpe şi
Doişpe”, unde se pare c foloseşte aceste cuvinte alternativ.
Cel mult, putem presupune c cele dou cuvinte „rug ciune” şi
„medita ie” se refer la tipul activ şi pasiv de rug ciune, la vorbire şi la
ascultare. Îns , nici asta nu e ceva sigur. Ce e important e ca
persoana în recuperare s priveasc rug ciunea şi medita ia ca fiind
sursa însemn t ii şi a puterilor sale. El nu dobândeşte mintea lui
Dumnezeu, dar tinde spre El. E actul c ut rii care d autenticitate noi-
g sitei sale vie i.

h h h h h h h h

DAC O PERSOAN A FOST RELIGIOAS înainte de a

deveni alcoolic , e posibil, deşi nu obligatoriu, ca ea s trebuiasc s -
şi revizuiasc gândirea şi comportamentul religios înainte de a începe
procesul de recuperare. Dac privim alcoolismul ca pe o boal
spiritual , e aproape sigur c acea persoan a folosit pe parcursul
dependen ei sale teme religioase şi spirituale într-o manier
distorsionat şi par ial . Asta nu înseamn neap rat c ceva nu e în
regul cu religia sa, ci se refer la modul în care foloseşte el acea
religie. Înseamn aproape sigur c perspectiva lui asupra lui
Dumnezeu e disfunc ional . Alcoolicii activi ştiu cum s se roage – cel
pu in, ştiu cum s încerce s negocieze cu Dumnezeu. E posibil ca ei
s petreac mai mult timp stând în genunchi decât c lug rii obişnui i,
îns altarul în fa a c ruia se roag e de sticl şi, de obicei, nu are
asocia ii religioase.
Alcoolicul trebuie s înve e c rug ciunea şi medita ia care îl vor
ghida de-a lungul abstinen ei seam n pu in sau deloc cu activitatea
care se chema rug ciune în trecut. Dincolo de orice altceva, acum,
rug ciunea înceteaz a mai fi o ‚învoial ’. Se pare c Dumnezeu nu
vrea s cad la învoial prea des. Mai mult, rug ciunea d rezultate.
Alcoolicul e obişnuit s -şi strige rug ciunile în direc ia cerului, dar f r
s simt c va primi vreun r spuns pozitiv. E obişnuit ca Dumnezeu
s -l ignore, s -l înşele, s -l dezam geasc . Aproape prin defini ie, se
poate spune c nu exist nici o rela ie între Dumnezeu şi alcoolic –
cel pu in, nu una personal . Alcoolicul penduleaz între a-L urî pe

166
Dumnezeu şi a-I nega existen a, iar Dumnezeu aşteapt . Alcoolismul,
ca orice lucru care implic durere şi suferin , care e crud şi pervertit,
care e trist şi nedrept, face parte din pre ul pe care Dumnezeu Îl
pl teşte pentru a ne da nou libertate.
Odat ce alcoolicul a încetat s joace rolul de „dumnezeu”, el
permite treptat ca perspectiva lui greşit şi letal asupra lumii s fie
înlocuit cu alta. În aceast nou perspectiv , exist un Dumnezeu –
altul decât propriul ego – care e cea mai înalt expresie a existen ei. Voia
Lui a guvernat toat crea ia şi acest lucru se va întâmpla şi dup ce
individul va muri. Voia Lui e o expresie a bun t ii şi iubirii şi e resim it
de întregul univers în toat imensitatea sa, dar şi în cele mai mici detalii
ale vie ii fiec rei persoane. O via care merit tr it , o via bun , o via
abstinent , implic şi c utarea voii lui Dumnezeu şi împlinirea acesteia.
Căutarea e important , şi nu cunoaşterea. Odat ce alcoolicul crede c
el cunoaşte voia Lui Dumnezeu, e foarte uşor pentru el s revin la
vechile obiceiuri, iar rezultatul e c , în loc s aib o via distrus ca şi
om beat, are o via distrus ca şi om abstinent.
Atunci când alcoolicul caut voia lui Dumnezeu şi încearc din
toate puterile s o împlineasc (puteri care vin tot de la Dumnezeu),
el face ceea ce trebuie s fac . Via a lui e plin , e format din micile
sarcini care constituie existen a uman şi el îndeplineşte ceea ce se
cere de la el, fiecare sarcin la rândul ei. Uneori, sarcina va fi mic –
aparent nesemnificativ – precum sp latul mâinilor sau închiderea
ochilor pentru a adormi. Alteori, sarcinile vor fi de un nivel mai înalt –
petrecerea timpului în rug ciune sau f când un serviciu unei alte
persoane. Nimic nu e pasiv în aceast rela ie cu Dumnezeu. El nu
st , aşteptând ca Dumnezeu s îi vorbeasc din mijlocul tornadei sau
din vârful fulgerului. Dumnezeu îl întâlneşte în situa iile obişnuite ale
vie ii, iar individul înva s reac ioneze cu umilin şi recunoştin în
toate situa iile. Niciodat nu e foarte sigur c face ce anume i se cere,
dar, ştiind c Dumnezeu are o anumit dorin pentru el, e plin de
speran a c o împlineşte pe aceasta. Siguran a nu face parte din
„zona sigur ” pentru alcoolicul în recuperare – pentru c e prea
aproape de genul de comportament pe care Bill W. îl numea
„îndãrãtnicia egoistã neînfrânatã”.
C utarea e suficient – este suficient .
167
Pentru creştinul ortodox
Pasul 11 e o ocazie de a evalua ce anume faci în via a ta de
rug ciune şi s te întrebi unele lucruri abordate mai rar. Pentru ce te
rogi? Ce sau cum te rogi? Î i place s citeşti rug ciuni sau s fii
spontan? De fapt, te rogi? Când mergi la biseric , î i petreci tot timpul
cu lucruri de mic (sau, cel pu in, de secundar ) importan ? Te rogi
diminea a şi seara? Singur sau cu al ii?
Pentru ce te rogi? Uneori, avem tendin a s îi d m lui Dumnezeu
o list de cump r turi cu ce e r u în lumea Lui, list în care facem şi o
aluzie (nu prea discret ) cum c ar putea s fac lucrurile mai bine.
Alteori, rug ciunea devine o simpl list de plângeri despre
nedrept ile pe care le vedem noi în lumea aceasta. Dac una dintre
aceste variante e adev rat , trebuie f cut ceva.
Cele mai bune lec ii le putem înv a din via a de rug ciune a
Bisericii, din Sfânta Liturghie şi din toate celelalte slujbe pe care
Biserica le foloseşte pentru sfin irea unor oameni, momente sau
locuri. E bine s vedem ce anume facem în biseric şi apoi s
încerc m s aducem acea experien în vie ile noastre. Înainte de
începutul p r ii publice a Dumnezeieştii Liturghii, preotul spune
anumite rug ciuni, îşi pune veşmintele, îşi spal mâinile şi merge în
fa a altarului de Jertf , Sfântul Proscomidiar. Acolo preg teşte pâinea
şi vinul, t ind pâinea într-un anumit fel, aşa cum spune tradi ia, şi
aşezând buc elele de pâine pe Sfântul Disc, vasul special pe care îl
folosim pentru pâine.
Dup ce termin partea oficial şi tradi ional a preg tirii sale,
preotul poate apoi s pomeneasc oamenii, pe fiecare dup numele
lui. Pentru fiecare nume sau list de nume, el taie o buc ic de pâine
şi o pune în locul tradi ional, sub bucata rectangular de pâine ce va fi
transformat în Trupul lui Hristos. În timp ce aşeaz fiecare bucat de
pâine, spune: „Doamne, pomeneşte pe N”, punând primul nume
(creştin) al persoanei pentru care se roag în locul literei N. Poate c
va spune foarte pu ine nume în acest moment sau poate va rosti
câteva mii. Uneori, va fi rugat de cei din parohie s -i pomeneasc pe
anumi i oameni şi, deseori, un preot paroh va avea o list (de multe
ori, ştiut pe de rost şi destul de lung ) cu to i membrii parohiei.
168
 Membrii comunit ii pot aduce liste cu nume pentru ca preotul s
le pomeneasc în acest moment, indiferent dac au copt ei înşişi sau
nu prescuri ce devin pâinea de împ rt şanie. Singura problem e c
ei trebuie s aduc lista la timp pentru ca preotul s nu întrerup
slujba pentru a citi liste lungi cu nume, dup ce a început Liturghia
Catehumenilor („Binecuvântată fie Împără ia…”).
E bine ştiut c anumi i episcopi şi preo i erau recunoscu i pentru
c citeau foarte multe nume în acest moment al slujbei, iar asta e
foarte bine atât timp cât nu interfereaz cu rug ciunile personale ale
credincioşilor.
Preotul se roag simplu: „Doamne, pomeneşte pe robul tău N.” El
continu , f r a cere nimic în mod special pentru acea persoan .
Rug ciunea „Doamne, pomeneşte” e suficient , include toate situa iile
şi e o frumoas expresie a iubirii. În ce priveşte mijlocirea, iat ce este
rug ciunea: o expresie a iubirii. Nici nu îi spunem lui Dumnezeu ceva
ce El ştie deja, nici nu încerc m s Îl for m şi s Îl facem s se
r zgândeasc .
Indiferent dac persoana pentru care s-a spus rug ciunea e în
via sau decedat , rug ciunea „Doamne, pomeneste” îi aduce
împreun pe cel ce se roag , pe cel pentru care se roag şi pe
Dumnezeu.
În rug ciunile pentru grupuri de oameni, ecteniile Sfintei Liturghii
servesc drept model. Ne rug m pentru oameni, grupându-i în
categorii: bolnavi, suferinzi etc. Observa i c aici se men ioneaz prea
pu in ce anume aştept m ca Dumnezeu s fac pentru aceşti oameni,
în afar de faptul c cerem mântuirea lor. Aici, rug ciunea nu e o list
de porunci c tre Dumnezeu: f aia sau cealalt , pentru persoana
cutare sau cutare, ci e pur şi simplu un act de a-i aduce pe aceştia în
fa a lui Dumnezeu, în iubire. Nu are nici un sens s începem s Îi
povestim lui Dumnezeu despre acei oameni, ca şi cum El nu ar şti
cine sunt sau de ce au nevoie. Par ial, acesta e motivul din care, în
rug ciunile noastre, folosim doar prenumele – Dumnezeu ştie numele
fiec ruia înc „din pântecele mamei sale” şi El ştie mai bine decât noi
pentru cine ne rug m.
Înainte de sosirea mea la Universitate, un b trân episcop ortodox
rus vizitase Oxfordul şi îşi petrecuse o mare parte din timp rugându-
169
se nominal pentru oameni la altarul punerii înainte. Uneori, i se
înmânau lungi liste cu nume scrise în greac , iar pentru el acestea
erau dificil de citit şi de pronun at. Se spune c el obişnuia s ridice
astfel de liste spre cer, pentru ca Dumnezeu s le citeasc singur.
Dac cineva analizeaz rug ciunile oficiale ale bisericii, sunt
pu ine rug ciunile în care individul se roag pentru el însuşi. Iar cele
care exist , sunt aproape întotdeauna rug ciuni de iertare.
Formularea Pasului Unsprezece aduce în aten ie o idee care
corespunde rug ciunii oficiale a bisericii: rostul rug ciunii e cel de a
afla voia lui Dumnezeu pentru noi. „...înva ă-mă să fac voia Ta, că Tu
eşti Dumnezeul meu” şi „în Lumina Ta vom vedea lumina” (ambele
din Doxologia Mare). Fiecare membru al Trupului lui Hristos e înv luit
în iubirea lui Dumnezeu, o rela ie care se dezvolt şi creşte mereu.
Când, în Sfânta Liturghie, Trupul lui Hristos (enoriaşii) se întâlnesc şi
m nânc Trupul lui Hristos din Potir, icoana e complet . Pentru un
moment, identitatea lui Dumnezeu şi identitatea copiilor Lui nu mai e
o problem de contrast, ci una de armonie. Grani ele egoului sunt
estompate, iar Biserica din interiorul Bisericii particip la via a lui
Dumnezeu.
Îns , acest moment va dura pentru totdeauna doar la sfârşitul
vremii, când totul va deveni actual şi voia lui Dumnezeu nu va mai fi
experimentat în moduri tainice. Pân atunci, trebuie s ne mul umim
cu indicii, cu sugestii. Dar aceste indicii ne dau curaj şi speran .
Atunci când ne lu m r mas bun de la Trupul lui Hristos din Potir,
cânt m: „Am văzut lumina cea adevărată; am primit Duhul cel Ceresc;
am aflat Credin a cea adevărată, Nedespăr itei Sfintei Treimi
închinându-ne, căci Aceasta ne-a mântuit pe noi”. Ca şi apostolii care
p r seau locul În l rii Domnului nostru, ne întoarcem la vie ile
obişnuite, bucurându-ne c şi acolo voia lui Dumnezeu e la fel de
puternic şi de necesar ca şi în munca d t toare de via a lui
Dumnezeu Însuşi.
Ceea ce face preotul în momentul Sfintei Proscomidii e ceva ce
poate fi preluat şi în rug ciunea privat . Punând laolalt o list cu
oameni pe care îi întâlnim pe parcursul vie ii noastre şi rugându-ne
regulat pentru ei („Doamne, pomeneşte…”), reprezint o modalitate
frumoas de a- i oferi propria experien de via lui Dumnezeu şi de
170
a fi, în acelaşi timp, ecoul rug ciunii oficiale a bisericii din Sfânta
Liturghie. Pomenirea membrilor familiei, a prietenilor, profesorilor şi
cunoştin elor e o rug ciune puternic , pe parcurs ce Îi pomenim
fiecare nume lui Dumnezeu. Dup o vreme, lista va deveni un fel de
odisee spiritual , reflectând diferite stadii ale vie ii noastre şi diferi i
oameni c rora ne-a încredin at Dumnezeu.
Bineîn eles, e important s -i includem pe oamenii care au avut
contribu ii negative în vie ile noastre, ca şi pe cei care au contribuit în
mod pozitiv. Asta ne permite s împlinim într-un mod simplu şi practic
porunca iubirii duşmanilor. Citirea numelor unor astfel de oameni ne
poate pune în leg tur cu sentimentele pe care am prefera s le
ignor m (sau de care s sc p m de tot); dar nu uitarea este drumul
pe care Dumnezeu îl aşterne înaintea noastr . Nu ne iert m duşmanii
uitându-i. Asta nu e iertare, ci uitare. Ne iert m duşmanii rugându-ne
pentru ei. Chiar dac instinctele şi emo iile noastre se îndreapt într-o
alt direc ie, asta ni se cere s facem.
Pentru creştinul ortodox, cuvântul ‘medita ie’ poate s nu fie
folositor imediat, cel pu in nu la prima vedere, pentru c nu e un
cuvânt care s fie folosit prea des în literatura ortodox . Îns , e
aproape sigur c autorul Paşilor a folosit acesta cuvânt pentru a
indica ascultarea – o parte necesar a rug ciunii şi foarte familiar în
practica ortodox .
În tradi ia noastr , aceast ‚linişte’ a fost puternic amplificat în
practica rug ciunii lui Iisus. Aceast scurt rug ciune, „Doamne
Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi”, e la fel de
potrivit pentru încep tori, ca şi pentru cei ce se apropie de sfin enie.
E o arm puternic , un instrument spiritual. Recitat în linişte, în
adâncul fiin ei noastre, ea devine un fel de puls al rug ciunii.
Indiferent dac e spus o dat sau de mai multe ori, rar sau cu
fermitate, ea ne linişteşte mintea şi ne face disponibili pentru
Dumnezeu. Ne apropie de puterea lui Dumnezeu pentru ca El s ne
r scumpere şi s ne salveze, s ne apropie într-un mod pentru care
nu e nevoie nici de imagina ie, nici de ego, nici de cunoştin e
speciale: Doamne, miluieşte-ne.
Folosirea Rug ciunii lui Iisus a devenit cea mai semnificativ
caracteristic a vie ii de rug ciune a multor oameni. În trecut, se
171
considera a fi rezervat celor extrem de pioşi şi se vorbea rareori de
ea în afara m n stirilor. Bineîn eles, rug ciunea nu-i apar ine unei
persoane sau unui grup de persoane anume – e un element din via a
bisericii. E adecvat a fi folosit de cei mai mul i dintre oameni; deşi
poate fi un mare avantaj s o foloseşti sub îndrumarea unui om
spiritual, e disponibil tuturor şi poate fi folosit de oricine. Dou
perioade de rug ciune a câte 5 minute pe parcursul unei zile poate
transforma în mod dramatic via a de rug ciune a unei persoane. Îns ,
e posibil s nu se întâmple aşa. Nu rostim aceast rug ciune sau
orice alt rug ciune personal pentru ceva anume. Ne rug m pur şi
simplu. R spunsul e în întregime lucrarea lui Dumnezeu, iar asta e
complet dincolo de controlul nostru. Tot ce trebuie s facem noi e s
depunem efortul necesar.
Pot s existe şi oameni pentru care Rug ciunea lui Iisus nu e
satisf c toare. În general, pentru cineva care are o fire compulsiv
sau obsesiv , poate fi mai potrivit s g seasc alte forme de
rug ciune, mai active. Şi în acest caz, ca şi în multe alte aspecte ale
vie ii bisericeşti, se recomand consultarea unui preot sau a cuiva
cunoscut ca având o experien spiritual .
„Miluirea” e un cuvânt frumos şi se refer la generozitatea lui
Dumnezeu. Oferit cu uşurin , chiar şi atunci când nu e meritat ,
mila cereasc e cea care face posibil ca noi s devenim copiii lui
Dumnezeu. E o greşeal , cred eu, s confund m ‚miluirea’ (n.tr. –
caritatea) cu ‚mila’ (n.tr. comp timirea). ‚Mila’, ca şi ‚simpatia’, e unul
dintre acele cuvinte folosite pentru o serie de sentimente şi ac iuni
care îi încurajeaz pe oameni s nu renun e la suferin a lor. „Vai,
s racul de tine” trebuie s fie una dintre cele mai d un toare expresii
din limba englez , pentru c , inevitabil, invit persoana în cauz s
r mân în durerea ei pentru a primi mai mult aten ie. ‚Miluirea’, pe
de alt parte, serveşte drept tratament universal şi îl încurajeaz pe
individ s -şi vad de via , nu s r mân blocat în fa a unui obstacol.
În greac , cuvântul are şi mai mult profunzime şi semnifica ie. În
forma cu care suntem familiariza i (în „Doamne, miluieşte” – „Kyrie
eleison”), cuvântul ‚miluire’ seam n foarte mult cu cuvântul ‚elaion’
care înseamn “ulei de m sline”.

172
 Când am plecat din Anglia în Grecia pentru prima dat , la
mijlocul anilor `70, am locuit câteva luni la M n stirea Sf. Ioan
Evanghelistul din Patmos. Vorbeam doar pu in greac şi, deşi am
fost primit cu c ldur , eram sigur c cele mai multe dintre lucrurile
importante pentru mine le-au derutat pe gazdele mele. Aveam atât de
multe de înv at – cum s tr iesc într-o m n stire, într-o ar departe
de cas , unde se vorbea o limb pe care nu o cunoşteam. Am ajuns
s iubesc slujbele, chiar pe cele de la miezul nop ii, deşi aveam o
preferin clar pentru zilele obişnuite în care cântarea era vioaie şi
cu pu ine întreruperi. În zilele mari de post, c lug rii invitau pe unul
dintre preo ii locali de pe insul s vin şi s cânte. Sunt sigur c
avea o voce bun , dar stilul s u era‚de oper ’, extrem de ornamental
şi îmi era greu s -l suport. În acele zile, slujbele mi se p reau cu
adev rat lungi – şi nu doar din cauza lungimii lor propriu-zise.
Dintre toate lucrurile pe care mi le amintesc, unul dintre cele mai
contradictorii a fost ra ia lunar de ulei de m sline. În acea vreme,
m n stirea era condus ca o cas în care c lug rii aveau un anumit
grad de independen . Mai exact, fiecare c lug r trebuia s se
descurce singur când era vorba de mâncare. I se d deau bani şi se
aştepta ca el s se hr neasc singur. Ce se întâmpla de obicei era c
cei mai mul i dintre c lug ri formau grupuri mici în care fie g teau pe
rând, fie f ceau un fel de aranjamente în privin a g titului. Un c lug r
a c rui familie locuia într-un oraş apropiat îşi primea mâncarea în
fiecare zi când sosea autobuzul. Familia lui avea un restaurant; îi
preg teau mâncarea, o împachetau şi i-o trimiteau.
Am fost repartizat unui diacon (în acel moment, eram şi eu
diacon) a c rui treab era s aib grij de mine, s -mi g teasc , s
m in curat şi, în general, s -mi arate împrejurimile. Cred c i-am
f cut via a foarte dificil .
Cel mai misterios lucru dintre toate şi scopul întregii evoc ri a
fost c fiecare c lug r din m n stire primea o por ie lunar de ulei. În
Anglia, eram obişnuit s primesc laptele acas în fiecare zi, dar când
am aflat c fiecare dintre noi avem o ra ie de ulei şi c aceasta era
dat în fiecare lun , am fost mai mult decât perplex. La ce puteam
folosi un galon de ulei de m sline pe lun ? [n. tr. – 1 galon = 3,78 litri]

173
 Înainte de terminarea timpului acolo, mi-am dat seama c s-a
întâmplat deseori s -mi folosesc ra ia de ulei înainte de finalul fiec rei
luni şi c trebuia s mai cump r din magazin. Uleiul era folosit pentru
absolut orice: pentru g tit (pentru îngroşat, pr jit, condimentat) şi
pentru arderea în mici candele în fa a icoanelor; era folosit la
cur area anumitor lucruri şi era panaceul universal pentru orice, de la
o durere de spate pân la un deget umflat. Era o solu ie la îndemân
pentru orice şi ajutorul din via a de zi cu zi. Asta era uleiul de m sline.
Era t m duirea şi bun starea dintr-o sticl .
Merit s inem minte şi c atunci când spunem rug ciunea
“Kyrie eleison” ne rug m (cel pu in, în p r ile greceşti!) şi pentru uleiul
de m sline şi pentru toate acele lucruri pe care le reprezint . Lua i în
considerare şi c uleiul de m sline şi ramurile de m slin sunt
simbolurile universale ale p cii (turnat peste ape agitate şi, respectiv,
în gura porumbelului lui Noe), rug cinea devenind astfel şi o
rug ciune pentru pace.

174
 Capitolul 15

R spândirea veştilor bune

Pasul 12: Dup ce am tr it o trezire spiritual ca rezultat al

acestor paşi, am încercat s transmitem acest mesaj altor
alcoolici şi s punem în aplicare aceste principii în toate
domeniile vie ii noastre.

„Mergi în casa ta, la ai tăi, şi spune-le câte i-a făcut ie Domnul şi

cum te-a miluit.” (Marcu 5,19)

„Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, aşa încât să

vadă faptele voastre cele bune şi să slăvească pe Tatăl vostru Cel
din ceruri.” (Matei 5,16)

„Căci flămând am fost şi Mi-a i dat să mănânc; însetat am fost şi Mi-

a i dat să beau; străin am fost şi M-a i primit; Gol am fost şi M-a i
îmbrăcat; bolnav am fost şi M-a i cercetat; în temni ă am fost şi a i
venit la Mine.
Atunci drep ii Îi vor răspunde, zicând: Doamne, când Te-am văzut
flămând şi Te-am hrănit? Sau însetat şi i-am dat să bei? Sau când
Te-am văzut străin şi Te-am primit, sau gol şi Te-am îmbrăcat? Sau
când Te-am văzut bolnav sau în temni ă şi am venit la Tine? Iar
Împăratul, răspunzând, va zice către ei: Adevărat zic vouă, întrucât
a i făcut unuia dintr-aceşti fra i ai Mei, prea mici, Mie Mi-a i făcut.”
(Matei 25, 35-40)

Semnifica ia pentru o persoan dependent .

Pasul Doisprezece reprezint înf ptuirea unei vie i
transformate. Persoana care a început s lucreze Paşii a devenit o
persoan diferit . Aici, întrebarea din inima gândirii şi practicii A.A.
cap t şi mai mult sens: devine alcoolicul abstinent pentru a lucra cei

175
Doisprezece Paşi sau lucreaz cei Doisprezece Paşi pentru a deveni
abstinent? E posibil, deşi extrem de improbabil, ca persoana care
ajunge la Pasul Doisprezece s aib în mod regulat necazuri cu
b utul. Evident, se întâmpl aşa nu din cauz c nu poate bea – va
avea întotdeauna libertatea de a se întoarce la b ut, dac va decide
asta – ci din cauz c în noua lui via nu mai este loc pentru b ut. El
s-a privit şi a f cut pace cu el însuşi – cu lucrurile bune şi rele; a f cut
tot ce a putut pentru a repara acele p r i din via a lui care aveau
nevoie de „repara ii”. Mai important, el a început s îşi rectifice rela ia
cu Dumnezeu, un proces profund personal şi ascuns în mare parte în
inima lui.
Deşi îi apar ine, natura noii lui vie i, aceast ‚recuperare’ e ceva
ce nu poate p stra doar pentru el. Ca şi multe alte lucruri importante
în via – iubirea, iertarea, liniştea sufleteasc – poate p stra doar ce
d ruieşte. Dac încearc s p streze ceva pentru el sau, mai r u,
dac nu-l împarte cu ceilal i de team c va r mâne f r el, va pierde
cu siguran acel lucru.
În contextul A.A., unde acest Pas îşi are semnifica ia original ,
exist un îndemn clar şi real pentru alcoolicul care şi-a început
recuperarea. Nimeni nu poate ajunge mai departe de atât – nu exist
nimeni care s fie ‚complet recuperat’. Mereu mai este ceva de
înv at, mai mult de f cut, exist loc de mai bine. Rela ia cu
Dumnezeu poate deveni mereu mai profund sau mai intens . Pe de
alt parte, e o contradic ie în termeni atunci când vorbim despre
‚recuperare par ial ’. Undeva, pe parcursul lucr rii Paşilor, individul
trece de o linie. E pu in probabil ca aceasta s fie o experien de
transformare cutremur toare – ceea ce poate p rea straniu, de vreme
ce ne-am aştepta la aşa ceva din partea Paşilor; pân la urm , Paşii
sunt puternic înr d cina i în experien a religioas american , o
experien marcat deseori de importante transform ri personale, de
o conştiin a 're-naşterii’. Cineva s-ar putea aştepta şi la versiunea
accept rii lui Dumnezeu ca şi salvatorul personal al cuiva, perspectiv
obişnuit în experien a evanghelic american . Totuşi, nici aceasta
nu e prezent . În Paşi, Dumnezeu este Cel care îl abordeaz pe
individ, şi nu individul e cel care face un pas conştient c tre

176
Dumnezeu. Alcoolicii nu se pricep la a face paşi conştien i în nici o
direc ie!
Undeva, între începutul Paşilor şi Pasul Doisprezece, poate mai
repede, poate mai târziu, alcoolicul trece de o linie, iar via a lui e
transformat . Pe când ajunge la sfârşitul Paşilor, el e preg tit s -şi
împ rt şeasc experien a cu al ii.
În istoria Alcoolicilor Anonimi, au existat momente în care
persoana care avea dou zeci de minute de abstinen putea s îl
îndrume pe cel care bea înc . Prin îndurarea Domnului, acea
perioad a trecut de mult, deşi în anumite situa ii o astfel de
procedur poate fi înc extrem de important pentru anumi i indivizi.
La început, primii alcoolici în recuperare sim eau ce anume trebuiau
s fac în Pasul Doisprezece – trebuiau s transmit mesajul altor
alcoolici. Deşi poate p rea ciudat, aceşti oameni aveau, de fapt, o
motiva ie egoist . Sim eau c pentru a-şi men ine propria abstinen
aveau nevoie „s o dea mai departe”. Şi asta au şi f cut. La început,
c utau be ivi şi încercau s îi converteasc . Acesta era lucrul cel mai
evident de f cut, luând în considerare trecutul celor implica i. Totuşi,
dup o vreme, a devenit clar c în lume erau, de fapt, dou feluri de
alcoolici – cei care erau înc preg ti i pentru recuperare pentru c
ajunseser la ‚fundul sacului’ şi cei care nu erau preg ti i, adic cei care
nu ajunseser la ‚fundul sacului’. Ei şi-au dat seama c era aproape
imposibil s încerce s for eze pe oameni în recuperare împotriva voin ei
lor. Era destul de dificil s încerci s îi aju i pe cei care doreau s devin
abstinen i. Totuşi, cei care doreau s se recupereze aveau de departe
cel mai bun prognostic. În cazul celor care nu doreau s se recupereze,
situa iile erau mai mult sau mai pu in imposibile.
Pe parcurs ce AA-ul s-a mai dezvoltat, num rul oamenilor care
se f ceau bine în A.A. a crescut, desigur; este adev rat şi faptul c
majoritatea celor care se recupereaz simt c A.A.-ul este o parte
indispensabil a recuper rii lor – milioane de oameni şi-au dobândit
abstinen a şi recuperarea prin apartenen a la A.A. Bineîn eles, odat
cu fiecare nou membru care devine abstinent, experien a, puterea şi
speran a A.A. cresc per ansamblu. Influen a A.A.-ului creşte şi ea.
A.A.-ul e ocupat cu transmiterea mesajului c tre alcoolicii din lumea
întreag , incluzând locuri care, în trecut, au fost nepermisive pentru
177
astfel de influen e. De vreme ce A.A.-ul nu pretinde subscrierea la o
doctrin religioas anume, poate s fie de ajutor în situa ii extrem de
diferite.
De-a lungul timpului, A.A.-ul a trebuit s -şi adapteze
perspectivele la faptul c profesia medical (care a fost mereu
interesat de recuperarea din dependen a de alcool) e acum
mul umit în mare m sur de folosirea modelului A.A. de recuperare
în programele de tratament din spitale şi clinici. Judec torii şi al ii din
domeniul aplic rii legii au v zut beneficiile A.A.-ului şi se aşteapt ca
oamenii s beneficieze de pe urma for rii particip rii la întâlnirile A.A.
Vechiul mod de a proceda era c , odat identifica i, alcoolicii
erau vizita i, de multe ori la ei acas , de unul sau doi membri A.A.
Aceast activitate se numeşte ‚munca Pasului Doisprezece’, din
motive evidente. Atunci când b teau la uş , vizitatorii nu puteau fi
niciodat siguri de ce vor g si. Uneori, g seau un cadavru…
solicitarea ajutorului venise prea târziu. Alteori, g seau pe cineva care
‚uitase’ complet de faptul c ceruse ajutor şi care era extrem de
nemul umit de deranj. Puteau g si pe cineva înarmat şi periculos –
nimic ieşit din comun, mai ales în ri în care armele sunt deja
disponibile. Combina ia dintre alcool şi armele de foc e letal în orice
circumstan e. Nici un fel de educa ie nu va face dintr-o persoan
beat una responsabil fa de o arm .
Uneori, îns , vizitatorii g seau pe cineva care, deşi nu era
neap rat prea coerent, era în mod clar o persoan care ajunsese la
concluzia c el (sau ea) a suferit destul; deşi confuz , era gata s
înceap c l toria c tre recuperare. Bineîn eles, pot s apar multe
alunec ri şi c deri pe parcurs. Fericit cu adev rat e cel care devine
abstinent de la primul s u contact cu A.A.-ul. Îns , prin orice contact
stabilit cu A.A.-ul, se s desc semin ele recuper rii, chiar dac ele nu
dau rod timp de mai mul i ani.
Conversa ia care se leag între un b utor şi membrii A.A. poate
s fie prima conversa ie ‚real ’ pe care acea persoan a avut-o de
foarte mult timp. Câteodat , sentimentele de eliberare sunt
incomensurabile şi (în func ie de cât de multe îşi aminteşte) imaginea
acestei întâlniri va fi mereu funda ia pentru recuperarea noului venit.
Dup mult timp, aceasta poate s fie prima conversa ie important
178
care s includ şi bun tate sau care s îi permit alcoolicului s aib
vreun sentiment de demnitate.
Deşi oamenii care fac Pasul Doisprezece sunt în întregime
responsabili pentru organizarea acestei vizite, ei nu sunt responsabili
pentru rezultat, nici nu preiau problemele alcoolicului. Nici unul dintre
aceşti factori nu pare s aib vreun sens la prima vedere, dar ei
con in informa ii foarte importante. Aşa cum s-a spus deja, membrii
A.A. care fac Pasul Doisprezece fac acest lucru în primul rând pentru
beneficiul lor. Acest lucru e adev rat atât la nivel altruist (nevoia de
baz ca fiin ele umane s se ajute unele pe altele), cât şi la nivel
practic. Întâlnindu-se cu persoana beat , v zând-o în condi iile în
care locuieşte (sau lipsei acestora), întâlnind pericolele şi disconfortul
alcoolismului activ, li se aminteşte în mod constant de trecutul lor şi
de propriul început în Comunitate. Ei sunt încuraja i s -şi compare
propria experien cu cea a persoanei pe care o întâlnesc şi s caute
asem n rile, nu diferen ele. Aceasta e o tem de baz în A.A. şi e
adev rat pentru fiecare dintre cei Doisprezece Paşi.
Nu e deloc un clişeu s spunem c alcoolicii mor cel mai adesea
de “unicitate terminal ”. Ei simt c , în întregul univers, ei sunt în
întregime unici, în întregime singuri. Le place s cread c
problemele lor sunt nu numai mai mari decât cele cu care s-a
confruntat vreodat cineva, ci şi c sunt complet de nerezolvat.
Acesta e unul dintre modurile în care ei pot s -şi suporte stilul de
via dificil şi distructiv. Odat ajunşi în Comunitate, îns , ei
descoper c problemele lor sunt, în mare, similare cu problemele
celorlal i. Asta se întâmpl mai ales atunci când deprind îndemânarea
de a c uta asem n ri (noul comportament) şi de a da deloc sau
pu in importan diferen elor – ceea ce (pân acum) fusese
perspectiva lor preferat .
Odat cu apari ia centrelor de tratament în aproape toate
spitalele mari din Statele Unite şi din alte p r i, modul de a face Pasul
Doisprezece s-a schimbat foarte mult. Aşteptarea ca alcoolicul s
ajung la ‚fundul sacului’ a fost înlocuit acum de încercarea de a
ridica ‚fundul sacului’ pentru „a-l lovi pe alcoolic, de preferin , cu
putere şi în b rbie” (sau în orice mod îi va atrage aten ia şi îl va
încuraja s renun e la „coconul neg rii şi al am girii”). Bineîn eles,
179
centrele de tratament trebuie s fie profitabile într-un mod în care
Alcoolicii Anonimi nu trebuie s fie. A.A.-ul ia m suri serioase pentru
a se asigura c nu e niciodat motivat de „linia de total” sau de
oricare alt implicare a banilor sau prestigiului. A.A. nu are ac ionari,
se auto-finan eaz prin propriile contribu ii şi priveşte aproape orice
contact cu banii ca pe o ‚chestiune extern ’, un subiect care îi
distrage de la scopul primar – acela de a-i ajuta pe alcoolicii care
sufer înc . Mare parte din aceast politic vine din experien a
timpurie a Comunit ii când multe dintre tenta iile alcoolicilor, mai ales
grandomania, întâmpinau o rezisten puternic şi erau respinse în
t cere.
Asta nu înseamn c , individual, membrii A.A. nu sunt implica i în
centrele de tratament. Din contr , dac aceste centre folosesc
programul A.A. într-o form sau alta, poate fi la fel de bine s
angajeze oameni care au cunoştin e solide despre Paşi. Îns , aceast
situa ie nu afecteaz , de fapt, A.A.-ul ca întreg. Exist membri A.A. în
aproape toate domeniile vie ii şi ar fi foarte ciudat dac nu ar fi liberi
s lucreze în centrele de tratament, dac au astfel de abilit i.
Asta nu înseamn îns c centrele de tratament înlocuiesc
întâlnirile locale ale A.A.-ului. Nu înseamn nici c centrele de
tratament nu pot avea propriile întâlniri A.A. În cele mai multe situa ii,
orice grup de oameni care doreşte s se intituleze grup de Alcoolici
Anonimi, poate s fac acest lucru.
Ce e trist e c grupurile din centrele de tratament nu sunt
întotdeauna c minele puternice ale abstinen ei aşa cum sunt în alte
p r i. Cele mai multe dintre întâlnirile de grup beneficiaz de pe urma
unei variet i a membrilor s i – din diferite domenii ale vie ii, cu o
situa ie social şi cu vârste diferite. Într-un centru de tratament lucrul
care îi leag pe cei mai mul i dintre oameni nu e dorin a de a înceta
b utul, ci necesitatea de a fi într-un astfel de centru, voluntar sau nu.
Din acest motiv, e o idee bun ca astfel de centre s încurajeze
mereu membrii A.A. din localitate s participe la aceste grupuri pentru
c prezen a lor poate s transforme grupul într-unul mult mai
productiv.
A.A.-ul nu încearc s for eze pe nimeni s fac nimic. Centrele
de tratament urm resc s ating un obiectiv (de obicei, abstinen a
180
imediat , cu post-cura care presupune participarea la întâlnirile A.A.).
În timp ce e obligat s colaboreze într-o anumit m sur cu centrele
de tratament (pentru c ad postesc alcoolici care doresc s înceteze
b utul), A.A-ul. trebuie s r mân separat şi distins în conducere şi
organizare pentru a fi consecvent tradi iilor cu ajutorul c rora îşi
administreaz activit ile. Din multe puncte de vedere, aceste Tradi ii
(dou sprezece la num r, exact ca şi Paşii) sunt la fel de importante
ca şi Paşii pentru c ele plaseaz lucrarea Paşilor într-un mediu
spiritual, sigur.
În cele din urm , pentru alcoolicul care ajunge la abstinen ,
premiul cel mare este „trezirea spiritual ” care rezult din lucrarea
Paşilor. Transmiterea mesajului c tre al i alcoolici e pur şi simplu o
expresie a acestei treziri.

Pentru creştinul ortodox

În Duminica Ortodoxiei, prima Duminic din Postul Mare, citim
povestea lui Filip şi a lui Natanael. În ea g sim urm toarele rânduri:

„Filip a găsit pe Natanael şi i-a zis: Am aflat pe Acela despre Care

au scris Moise în Lege şi proorocii, pe Iisus, fiul lui Iosif din Nazaret.
Şi i-a zis Natanael: Din Nazaret poate fi ceva bun? Filip i-a zis: Vino
şi vezi.” (Ioan, 1, 45-46)

Aici, într-o manier aparte şi succint , avem modelul cu ajutorul

c ruia Biserica Ortodox s-a extins în ultimele dou mii de ani: „Vino
şi vezi!”. În general, metodele agresive de prozelitism, agreate de
multe grupuri protestante (şi, în unele privin e, şi de Biserica Romano-
Catolic ) nu au caracterizat comportamentul normal al creştinilor
ortodocşi. Într-adev r, în cea mai mare parte a celor dou mii de ani
de istorie, no iunea de convertire individual de la o religie la alta ar fi
fost de neconceput. Familiile, da; triburile, poate; na iunile, cu
siguran . Îns , deşi acum reprezint o imagine obişnuit , no iunea
de convertire individual , trebuie privit ca o inven ie modern , dar
una care nu se potriveşte prea bine cu imaginea de ansamblu a
istoriei Bisericii Ortodoxe.
Biserica Ortodox are conştiin a c ea e adev rata Biseric a lui

181
Hristos şi c doar în cadrul Bisericii Ortodoxe poate fi g sit credin a
creştin în deplin tatea ei. Îns , atunci când sus ine asta, o face cu
sentimentul celei mai profunde umilin e şi recunoştin e. Cu toate
cotiturile şi schimb rile din istoria bisericii, mai ales din perioadele în
care se dezvolta doctrina bisericii, au fost f cute mari eforturi, uneori
cu costuri personale enorme, pentru a se ajunge cât mai aproape de
adev r posibil. Acest proces, îns , nu a fost unul speculativ şi nici nu
a fost v zut ca succes politic sau numeric. Ortodoxia nu a fost
inventat , ci descoperit , iar procesul acestei descoperiri a luat
întors turi stranii. Deseori, “campionii” ortodoxiei erau v zu i ca rata i
în timpul vie ii lor şi, de câteva ori, cei care au sprijinit doctrina
ortodox constituiau o minoritate fa de majoritatea credincioşilor.
Mai ales, în trei momente, ortodoxia pare s fi fost ap rat de câte un
singur om – Sf. Atanasie cel Mare în secolul al IV-lea, Sf. Maxim
M rturisitorul în secolul al VII-lea şi Sf. Marcu al Efesului în secolul al
XV-lea.
Astfel, ortodoxia nu e ceva bun sau perfect în ochii oamenilor, ci
mai degrab ceva bun în ochii lui Dumnezeu. Asta face ca ortodoxia
s fie ceea ce implic şi numele s u – ‚gloria dreapt ’, o expresie
autentic a Bisericii.
Aceast stare de fapt respinge ideea c Biserica Ortodox ar
trebui s fie cea mai mare, cea mai bun sau cea mai puternic . Într-
adev r, ea nu are nevoie s revendice astfel de atribute pentru c ea,
ca şi întreg, este expresia adev rului lui Dumnezeu.
Astfel, dac Biserica Ortodox de ine adev rul lui Dumnezeu,
deplin tatea revela iei creştine, atunci succesul bisericii e în grija lui
Dumnezeu, nu în a noastr . Sarcina noastr e s fim tot ceea ce
putem fi, dar nu e sarcina noastr s încerc m s îi convingem pe al ii
de dreptatea cauzei noastre.
În copil rie, am întâlnit un preot b trân. Era remarcabil din multe
puncte de vedere, dar şi pentru c era, cred, primul alcoolic pe care l-
am întâlnit. Singura parte a alcoolismului lui pe care am recunoscut-o
a fost faptul c se întâmpla deseori s bea înainte de slujb ,
întotdeauna dup slujb şi, uneori, chiar şi în timpul slujbei. De vreme
ce vinul pentru altar era mereu la îndemân , era probabil inevitabil
pentru el s fac altfel. Din câte îmi amintesc, a murit f r a-şi rezolva
182
problema cu b utul.
Poate şi mai remarcabil era agilitatea lui duhovniceasc şi
profunzimea viziunii lui spirituale. Era ca şi cum Dumnezeu îi trecea
cu vederea cel mai izbitor defect de caracter al s u şi îi permitea s
vad în l imile cerului. Era un om bun şi îi pl cea s spun o
rug ciune special împreun cu b ie ii prezen i în altar, înainte de a
le da drumul la finalul Liturghiei. Nu îmi pot aminti întreaga rug ciune,
dar con inea un vers care suna cam aşa: „Fie ca atunci când părăsim
locul acesta, să trăim într-un mod care să lase lumea să vadă că noi
am fost cu Iisus”. Prin asta, el nu se referea la o încruntare pioas
sau la o înf işare religioas . Vroia s spun c prin comportamentul
nostru, prin tot ce inea de noi, trebuia s fie evident c noi fuseser m
în prezen a lui Iisus, ca şi cum oamenii care treceau pe lâng biseric
ne-ar fi ar tat cu degetul şi s-ar fi uitat la noi în timp ce ieşeam din
biseric .
Aceast no iune, indiferent de cât de dificil poate fi, se
potriveşte foarte bine cu ideea A.A.-ului despre r spândirea mesajului
s u. Acest lucru trebuie f cut prin atrac ie, mai degrab decât prin
promovare. Ca şi ortodocşi, ar trebui s ne tr im vie ile într-un
asemenea mod încât via a noastr religioas s devin irezistibil
pentru cei cu care împ r im lumea. În Evanghelie, Hristos ne cere s
ne c im, ne cere s fim buni.
Prezen a unei comunit i ortodoxe într-o zon ar trebui resim it
prin iubirea şi serviciul pe care le eman . O comunitate ortodox care
se auto-deserveşte nu face nimic pentru a promova Împ r ia, cu
excep ia, poate, de a face ca lumina ortodoxiei s fie disponibil şi
pentru genera iile urm toare; chiar şi aşa, se transmite o imagine
palid şi trist a ortodoxiei.
Prezen a Bisericilor şi Capelelor Ortodoxe ar trebui s fie o
expresie real a prezen ei lui Dumnezeu în societatea noastr . În
Grecia, p mântul e plin de capele, multe dintre ele foarte mici şi
folosite doar o singur dat pe an. Ele sunt adev rate puncte de
lumin pentru c fiecare dintre ele reprezint Împ r ia prezent în
societatea uman .

183
 h h h h h h h h

IAT O DESCRIERE CARE S-AR PUTEA POTRIVI cuiva care

a lucrat cei Doisprezece Paşi şi care îşi va folosi aceast experien
pentru a se apropia de Dumnezeu:
„Un om care stă într-un loc înalt şi respiră aer curat e mai plin
de voioşie şi de putere decât cineva care stă jos, în întuneric,
respirând posomorât aer stătut. La fel, omul care datorită speran ei
sale fa ă de promisiunile Duhului munceşte cu credin ă neclintită
primeşte mare mângâiere, bucurie, încurajare şi e mai sfin it de către
Duh decât omul care cu remuşcări, triste e, amărăciune şi
nemul umire în inimă munceşte doar pentru el, fără mângâierea de a
ajunge în portul speran ei”. (Sf. Isaac Sirul)14

14
Din Tratate Ascete, anexa B, 1:50, pg. 398, M n stirea Schimbarea la Fa ,
Boston MA, 1984.

184
 Capitolul 16

Sloganuri şi proverbe

Iat câteva dintre sloganurile şi proverbele oficiale şi neoficiale

care pot fi auzite în cadrul şi în afara întâlnirilor de Doisprezece Paşi
şi care-i ajut pe oameni s se concentreze asupra recuper rii lor.
Acestea sunt cunoscute de toat lumea ca fiind banale, chiar dac nu
sunt chiar clişee. Oricum, dac ele ajut doar o singur persoan s
r mân în via , atunci li se poate scuza naivitatea.

1. Scoate- i vata din urechi şi bag-o în gur .

Chiar dac acesta nu este cel mai politicos lucru pe care îl po i
auzi la o întâlnire de Doisprezece Paşi, con ine totuşi mult
în elepciune.
Nimeni nu va fi surprins s afle c alcoolicii activi nu ştiu s
asculte. De fapt, ei tr iesc într-un mediu în care nimeni nu ascult
nimic. Într-un c min normal de alcoolici are loc mult vorb rie, dar nici
un pic de ascultare. Comunicarea este un aspect foarte dificil pentru
toate fiin ele umane, iar alcoolicii şi familiile acestora stau şi mai prost
la acest capitol. Conversa iile care au loc tind s fie copii ale unora
care s-au desf şurat cu mult timp în urm . Este mai mult un scenariu,
decât un efort de a face schimb de informa ii.
Mintea obişnuit este plin de pre-supozi ii (în cel mai bun caz)
şi de prejudec i (în cel mai r u caz). Dependentul este în aceeaşi
situa ie, dar într-o m sur mult mai mare. Abilitatea de a asculta cu
mintea deschis sau, mai precis, cu o inim deschis este o cerin
necesar pentru recuperare.
În m n stire, exist practica de impunere a t cerii pentru cei
care sunt la începutul c ii monahale. Fie c e o t cere de câteva ore
sau pentru o perioad mai mare de timp, mesajul este acelaşi: este

185
mai bine s ascul i decât s vorbeşti. Vorbirea îi pune pe mu i tineri în
dificultate, iar tinerii c lug ri şi c lug ri e nu fac excep ie. A petrece
ceva timp ştiind c nu trebuie s îşi dea cu p rerea, s -şi apere un
punct de vedere sau s fac o remarc în cadrul acestei noi familii
are efectul de a elibera acea persoan de nevoia de a domina sau de
nevoia de a atrage aten ia.
Ascultarea este începutul supunerii, şi asta este valabil
indiferent dac Îl ascult m pe Dumnezeu sau pe o alt fiin uman .
Deşi acest tip de supunere cerut în m n stiri este rareori cerut şi în
exteriorul familiei monahale (într-adev r, nici nu este prea bine s faci
asta), merit s ii minte c ascultarea, nu vorbirea, reprezint
începutul creşterii spirituale.
În ceea ce priveşte rug ciunea, e posibil s interpret m Pasul
Unsprezece, care încurajeaz rug ciunea şi medita ia, ca referindu-
se la rug ciunea rostit şi la rug ciunea ascultat . Citirea din Sfânta
Scriptur rar şi pe un ton meditativ, o activitate care are un loc
important în via a Bisericii, ine, de asemenea, de ascultare.
Atunci când oamenii se al tur Comunit ii celor Doisprezece
Paşi, cea mai important abilitate pe care au nevoie s şi-o dezvolte
este ascultarea, pentru c cea mai mare parte dintre lucrurile pe care
trebuie s le ştie pentru a începe recuperarea din boala lor va fi
ob inut prin intermediul urechilor. La cel lalt cap t al spectrului,
sfântul Îl ascult în mod constant pe Dumnezeu. Între cele dou
capete, sunt multe lucruri pe care le avem de ascultat.

2. Las -le şi las -L pe Dumnezeu s lucreze

Aceast re et simpl la auz are în miezul s u expresia final
a temeinicei rela ii spirituale dintre Dumnezeu şi om. Atâta timp cât o
persoan se lupt s -şi controleze propria via , ea blocheaz
ac iunea lui Dumnezeu în via a sa. În momentul în care le lasă – în
momentul în care se pred – începe s câştige.
Urm torul poem a fost scris original în olandez de cineva aflat
în timpul primelor sale zile de abstinen :

Doar pentru azi

Trebuie s ne pred m pentru a câştiga lupta,
186
 Murim pentru a tr i,
Ne îmboln vim pentru a ne câştiga s n tatea,
Trebuie s d m ceea ce vrem s p str m. În acestea se
g seşte paradoxul pred rii…

3. Fiecare zi la timpul ei
Via a e tr it zi de zi, clip de clip . Dependen ii se pricep
foarte bine la a încerca s rezolve problemele întregului univers şi s
modeleze istoria conform nevoilor lor. În recuperare, unul dintre cei
mai importan i factori este s înve i c trebuie s înfrun i doar
problemele fiec rei zile, la timpul ei. Iisus a exprimat asta în
urm toarele cuvinte: „Nu vă îngriji i de ziua de mâine, căci ziua de
mâine se va îngriji de ale sale. Ajunge zilei răutatea ei.” (Matei 6, 34).

4. Cu r bdarea treci marea

Alcoolicii încearc s „n v leasc ” în rai, ag ându-se de orice
mic dificultate şi transformând-o într-un r zboi. Foarte des, este
necesar pentru ei (dar şi pentru al ii) s înceteze a se str dui aşa de
tare. În esen , Dumnezeu este la cârm şi, chiar dac nu ne place s
accept m acest lucru, El conducea foarte bine universul înainte ca noi
s ap rem în scen şi va continua probabil şi mult timp dup ce noi
vom fi plecat. Este foarte important s avem o perspectiv corect
asupra noastr .

5. Fiecare lucru la timpul s u

Alcoolicii vor s fac totul deodat şi nu prea v d diferen a
dintre lucrurile care conteaz şi cele care nu conteaz . Ei sunt absolut
lipsi i de speran atunci când trebuie s -şi stabileasc priorit ile. Ei
tr iesc în lumea lui “totul sau nimic” în care, de obicei, aleg a doua
variant . Este crucial pentru ei s vad c trebuie s p streze
lucrurile simple şi c cele mai importante lucruri sunt cele pe care şi le
amintesc prima dat . Pentru alcoolic, asta înseamn s in minte c
întregul scop al abstinen ei este de a putea tr i f r a consuma
alcool. Dac acest lucru nu este o prioritate, şansele ca el s bea din
nou sunt foarte mari.

187
6. Tr ieşte şi las -i şi pe al ii s tr iasc
Întreaga atitudine a Paşilor fa de progresul personal, fie de
natur spiritual , fie în alt aspect al vie ii, este c persoana în cauz
este capabil s ia decizii pentru ea îns şi, dar nu este capabil s ia
decizii pentru nimeni altcineva. Aduce i-v aminte c , ini ial, alcoolicul
vroia s -şi rezolve toate problemele, schimbând restul lumii. În
abstinen , înva repede c trebuie s fie foarte atent la gândurile,
ac iunile, credin ele sale, dar c nu trebuie s fie câinele de paz al
întregii lumi. El înva s -şi foloseasc toate for ele religioase, de
exemplu, pentru a-şi transforma propria via , şi nu pentru a-i
schimba pe ceilal i oameni. Aceast situa ie nu se schimb în mod
misterios pe parcursul recuper rii sale, chiar dac e politician.

7. Doar prin îndurarea lui Dumnezeu…

Se întâmpl uneori ca alcoolicii în recuperare s se întâlneasc
cu alcoolici activi. Când acest lucru se întâmpl , alcoolicii în
recuperare ar trebuie s in minte acest slogan. Ideea nu este c ar
trebui s aib sentimente de îngâmfare şi superioritate – dimpotriv –
ar trebui ca prima reac ie s fie de recunoştin , atâta timp cât doar
prin îndurarea lui Dumnezeu nu se afl şi el în aceeaşi situa ie ca
omul beat. Aceast vorb poate fi adaptat la orice situa ie în care e
nevoie de recunoştin .

8. P streaz totul simplu (n.tr. Nu te complica)

Alcoolicii ur sc simplitatea pentru c nu o pot controla. Ei
prefer complexitatea, preferabil pân la punctul în care nimeni nu
în elege despre ce vorbesc. Atunci, alcoolicul se simte în control
complet. Totodat , el se afl într-o minoritate format dintr-o singur
persoan , pozi ia lui fiind atât inutil , cât şi d un toare.
Uneori, acest proverb e prelungit în: “P streaz totul simplu,
prostule” [n. tr. – în englez , “Keep It Simple, Stupid!”, de unde
acronimul “K.I.S.S.”]. Acesta este, de obicei, modul în care o
persoan îşi critic acele ac iuni pe care le-a f cut într-un mod
pompos sau întortocheat.
Un alt acronim important este HALT [n. tr. – în englez ,
“H.A.L.T.” de la “Hungry, Angry, Lonely and Tired”] – fl mând,
188
mânios, obosit şi singur – cele patru situa ii în care alcoolicul în
recuperare trebuie s pun mâna pe telefon şi s cear ajutor de la o
alt persoan în recuperare, înainte de a pune mâna pe primul pahar.

9. Recunoştin a
Recunoştin a este reac ia de baz a oamenilor fa de
Dumnezeu. Mul i oameni o folosesc pentru a se concentra pentru c
exprimarea recunoştin ei te pune într-o rela ie aproape imediat cu
Dumnezeu. A mul umi este foarte simplu, îns mul umirea este
implicat în forma suprem de a-I aduce daruri lui Dumnezeu – mai
ales, în Sfânta Liturghie. Deseori, un „mul umesc” şoptit printre din ii
încleşta i este suficient pentru a te aduce într-o stare mental
spiritual .

10. Eşti lipsit de ap rare în fa a primului pahar

Alcoolicul este înv at c nu trebuie s se team de al şaselea
sau al zecelea pahar – acelea care, pretinde el (pân acum), i-au
ruinat via a. În mod categoric, primul pahar este cel care i-a fost fatal,
acel pahar care este b ut în (relativ ) abstinen . Nu trebuie s -i fie
fric s nu comit o infrac iune într-un episod de rupere a filmului; nu
trebuie s -i fie team c va fi închis într-o institu ie pentru infractorii
bolnavi psihic; nu trebuie s -i fie team c -şi va pierde slujba, familia
sau libertatea – trebuie doar s înve e s se team de primul pahar.
Acesta este reprezentativ pentru întregul proces al b utului, de la
aducerea paharului la gur , pân la punerea sicriului în groap . Atâta
timp cât nu bea primul pahar, el nu poate s se îmbete, iar al zecelea
pahar devine irelevant.
Mai mult, alcoolicul în recuperare poate sta linişti, ştiind c nu
poate prin for ele proprii s evite s bea din nou. Puterea de a se opri
din b ut îi apar ine doar lui Dumnezeu, şi doar prin cooperare cu
voin a lui Dumnezeu va reuşi alcoolicul s transforme abstinen a în
realitate în propria via .

11. Poate c am un alt be iv în mine, dar nu am o alt recuperare

Este o vorb deseori întâlnit , în special la oamenii mai în
vârst . Fiecare alcoolic se poate îmb ta din nou. Fiecare alcoolic este
189
doar la un pahar dep rtare de o be ie – astea sunt lucruri sigure. Ce
nu e sigur îns e dac , odat ce s-a îmb tat din nou, persoana va
reuşi s reg seasc drumul spre abstinen . Din mai multe motive, nu
merit s experimentezi aşa ceva, iar o astfel de zical e folosit
pentru a sublinia şi mai mult acest aspect.

12. Acceptarea
Acceptarea este opusul neg rii. Dac negarea presupune
incapacitatea sau lipsa dorin ei de a accepta modul în care
Dumnezeu a organizat universul, acceptarea este o atitudine de
încredere care Îi permite lui Dumnezeu s fie Dumnezeu, chiar şi
atunci când nu ne plac sau nu în elegem detaliile pe care ni le d El.
Uneori, este util s accept m faptul c detaliile pe care putem s le
vedem fac parte dintr-o imagine mai ampl pe care noi nu o vedem. E
acceptabil s credem c Dumnezeu are un plan pentru fiecare nivel al
existen ei, dar e posibil ca noi, ca indivizi, s nu ştim niciodat care
este acel plan – cel pu in, nu în aceast via . Capacitatea de a
prezice inten iile lui Dumnezeu nu înseamn acceptare. Capacitatea
de a lua ceea ce Dumnezeu ne ofer f r zbucium interior reprezint
esen a experien ei accept rii, aşa cum ne arat şi aceast poveste:
A fost odat un fermier s rac care avea un fiu şi un mic teren
undeva în mun ii Greciei, pe vremea domina iei turceşti. Via a era
grea şi via a era scurt .
Într-o zi, pe când s racul fermier lucra pe câmp, un superb cal
alb a ap rut şi s-a aşezat lâng fermier, p scând în linişte.
R spândindu-se vestea, to i vecinii fermierului au venit la el,
felicitându-l pentru animalul g sit. “Ce noroc pe tine!” au spus ei.
“Acum vei putea s foloseşti calul ca s ari p mântul şi s te duci
c ru a la pia – o s te îmbog eşti”.
B trânul a zâmbit blând. “Nu ştiu dac sunt norocos sau
ghinionist”, spuse el. “Tot ce ştiu e c lucram p mântul, când, dintr-o
dat , a ap rut acest cal şi a început s pasc . Etsi einai15 – asta e!”

15
O expresie greceasc uzual care, în traducere brut , înseamn (cu o ridicare
din umeri) “asta e”.
190
 În urm toarele zile, calul a r mas, dar nimeni nu a venit dup el,
iar fiul fermierului a vrut s vad dac îl poate c l ri. Cu toate c
b iatul nu avea şa, a v zut c putea s c l reasc f r şa – şi duşi
au fost. Din nefericire, dup un timp au ajuns la nişte crengi plecate,
iar fiul fermierului a fost aruncat de pe cal, a c zut şi şi-a rupt piciorul.
Vecinii fermierului au venit în fug . “Ce ghinion pe tine!”, spuneau
ei. “Fiul t u a c zut de pe cal şi şi-a rupt piciorul. Nu va mai putea s
te ajute la câmp şi mai mult decât sigur ve i muri de foame”.
B trânul a zâmbit blând. “Nu ştiu dac sunt norocos sau
ghinionist”, spuse el, “Tot ce ştiu e c lucram la câmp şi a ap rut un
superb cal alb; fiul meu a încercat s -l c l reasc , dar a c zut şi şi-a
rupt piciorul. Etsi einai – asta e!”
Dou zile mai târziu, garda sultanului a sosit în sat, c utând
recru i pentru armat . Pe acea vreme, sultanul purta o lupt împotriva
unui duşman foarte puternic. Solda ii l-au g sit pe fiul fermierului (care
ar fi fost un soldat ideal), dar când şi-au dat seama c b iatul are un
picior rupt, l-au l sat şi au mers în satul urm tor pentru a c uta recru i
acolo.
Când au auzit veştile, s tenii au venit în fug , “Ce noroc pe tine!”,
i-au spus. “Oamenii sultanului au venit s - i ia fiul, dar când au v zut
c are un picior rupt l-au l sat şi au plecat în satul urm tor.
Dumnezeu te iubeşte cu adev rat!
B trânul a zâmbit blând. “Nu ştiu dac sunt norocos sau
ghinionist”, spuse el, “Tot ce ştiu e c lucram p mântul şi a ap rut un
superb cal alb; fiul meu a încercat s -l c l reasc , dar a c zut şi şi-a
rupt piciorul. G rzile sultanului au venit s -mi ia b iatul în armat , dar
când au v zut c are un picior rupt, l-au l sat şi au mers mai departe
în satul urm tor. Etsi einai – asta e!”
Zilele au trecut şi piciorul b iatului a început s se vindece. Dar,
într-o diminea , fermierul s-a trezit şi a v zut c , peste noapte, calul
disp ruse.
Când au auzit veştile, s tenii au venit în fug . “Ce ghinion pe
tine!”, spuser ei. “Frumosul cal alb a disp rut – un animal aşa de
bun, şi aşa de valoros. Ce pierdere grav ! Nu mai ai pentru ce tr i!”
B trânul a zâmbit blând. “Nu ştiu dac sunt norocos sau
ghinionist”, spuse el, “Tot ce ştiu e c lucram p mântul, şi a ap rut un
191
superb cal alb; fiul meu a încercat s -l c l reasc , dar a c zut şi şi-a
rupt piciorul. G rzile sultanului au venit s -mi ia b iatul în armat , dar
când au v zut c are un picior rupt, l-au l sat şi au mers mai departe
în satul urm tor. Apoi, frumosul cal a disp rut în mijlocul nop ii. Etsi
einai – asta e!”
Pe m sur ce zilele treceau, fiul fermierului s-a îns n toşit şi a
putut s umble din nou. Când a fost suficient de bine, a mers s caute
frumosul cal alb.
Zilele au trecut şi fermierul a continuat s lucreze p mântul.
Uneori era foarte cald, alteori era frig, şi, din când în când, era tocmai
bine.
Câteva luni mai târziu, fiul fermierului s-a reîntors. “Nu o s - i vin
s crezi ce s-a întâmplat”, spuse el. “Am mers pe urmele calului cât
am putut de bine şi l-am g sit la vreo 20 de mile distan . Pe spatele
s u c larea cea mai frumoas fat pe care am v zut-o vreodat .
Pân la urm , i-am cerut tat lui ei mâna fiicei sale şi, ca zestre, mi-a
dat calul alb. Aşa c eu m-am întors, calul s-a întors şi am şi cea mai
frumoas so ie din lume”.
Cum au auzit veştile, s tenii au venit în fug . “Ce noroc pe tine!”,
spuneau to i. “Fiul t u a plecat s caute calul şi s-a întors nu numai cu
calul, dar şi cu o nevast frumoas . Cât de norocos eşti! Cred c eşti
cel mai norocos om de pe p mânt”.
B trânul a zâmbit blând. “Nu ştiu dac sunt norocos sau
ghinionist. Tot ce ştiu e c lucram p mântul şi c a ap rut un superb
cal alb; fiul meu a încercat s -l c l reasc , dar a c zut şi şi-a rupt
piciorul. G rzile sultanului au venit s -mi ia b iatul la lupt , dar când
au v zut c are un picior rupt, l-au l sat aici. Apoi, calul a fugit şi când
fiul meu a mers s -l caute şi-a g sit nevasta visurilor sale şi a adus-o
aici. Etsi einai – asta e!”.
Lunile au trecut şi într-una din zile b trânul a murit.
Când au aflat veştile, vecinii au venit în fug . “Ce trist!,” îi
spuneau ei fiului. “Când toate mergeau aşa de bine, tat l t u a murit”.
Tân rul nu a spus nimic, dar i-a condus pe vecini în camera unde era
aşezat tat l s u.
Pe buzele b trânului era înc un surâs blând.

192
 Capitolul 17

Dup Paşi?

Cei Doisprezece Paşi pot fi ignora i, aşa cum poate fi ignorat şi

Evanghelia; cei Doisprezece Paşi sunt o provocare în acelaşi fel în
care Evanghelia e o provocare.
În cele mai multe situa ii, e posibil ca un creştini s evite
provoc rile mai dificile ale Evangheliei. Ei fac asta pentru c a
r spunde Evangheliei va însemna deseori o modificare radical a
propriilor vie i şi o re-evaluare a unor aspecte precum prejudec ile,
economia, onestitatea, umilin a, puterea personal şi averea
personal . Noi, creştinii, cu to ii, din toate confesiunile, depunem un
mare efort în a ne asigura c reuşim s evit m unele aspecte
importante, şi facem asta în mai multe feluri.
Una dintre cele mai r spândite metode de a evita Evanghelia
este confuzia dintre a te gândi la înv turile ei şi a pune în aplicare
aceste înv turi. De exemplu, auzim în Evanghelie c suntem
obliga i s ne iubim duşmanii şi, pentru o vreme, stând în biseric ,
poate chiar ne gândim la ce ar însemna s facem asta. Din p cate,
destul de des, atunci când plec m de la biseric , suntem tenta i s
credem c prin simpla contemplare a ideii iubirii duşmanilor am
îndeplinit, de fapt, porunca lui Hristos; ne întoarcem apoi la treburile
noastre, poate pu in mai satisf cu i de noi înşine decât înainte. Îns ,
din nefericire, a te gândi la subiect, chiar şi cu seriozitate, nu e ceea
ce ni se cere. Însuşi Domnul nostru (şi to i Sfin ii din toate timpurile)
ne pretinde ac iune.
Porunca de a ne ab ine de la a-i judeca pe al ii pare o idee bun
în contextul Predicii de pe Munte şi poate c savur m în elesurile şi
implica iile sale. Totuşi, ştim c ni se pare un lucru complet irealist în
via a de zi cu zi; pu ini oameni ar folosi aceast porunc drept regul
în sala de şedin e, de exemplu, sau în sala de tribunal.
Doar pentru c Evanghelia con ine unele preten ii dificile nu

193
avem permisiunea de a ignora ceea ce spune. Chiar dac unele
cuvinte ale Evangheliei con in texte foarte dificile, provocatoare, pline
de subtilit i, ele con in în acelaşi timp adev rul sublim. Desigur, sunt
scrieri spirituale complexe ale c ror semnifica ie e pe deplin
experimentat în cadrul bisericii pentru care au fost scrise, îns ele ar
trebui citite şi re-citite pân când cuvintele lor ajung s tr iasc în
conştiin a noastr . Totuşi, doar s punem mâna pe una dintre
Evanghelii şi s o citim e rareori suficient pentru a realiza schimb ri
majore în via a cuiva, mai ales în lumea modern .
Societatea în care a tr it Iisus era foarte diferit de a noastr . El
a crescut într-o ar guvernat de brutala for cotropitoare a unui
imperiu str in. Asta trebuie s Îl fi impresionat foarte mult şi nu e dificil
s vedem c El a adaptat unele dintre înv turile sale la problemele
contemporane. „Dacă cineva te obligă să mergi cu el o milă…” nu era
o problem ipotetic – era un lucru de zi cu zi, c ci solda ii romani
aveau dreptul de a pretinde astfel de servicii de la oamenii locului.
Chiar şi aşa, ştiind c înv turile sale vor fi extrem de nepopulare,
Iisus a cerut ca o astfel de persoan s se ofere s mearg dou
mile. Nu era mai uşor s - i iubeşti duşmanii acum dou mii de ani
decât este ast zi.
Din vremea lui Iisus pân azi au fost multe schimb ri. Imperii şi
întregi sisteme religioase au ap rut şi au disp rut de atunci, factori
politici şi economici au adus un set complet diferit de provoc ri pentru
lumea modern . E posibil ca întreaga problematic a adic iei şi a
comportamentului adictiv s existe în lumea de azi într-un mod diferit
decât cel de acum dou mii de ani. Chiar dac e posibil ca Sf. Pavel
s fac aluzii la dependen (sau la comportamentul adictiv) atunci
când spune: „Căci nu fac binele pe care îl voiesc, ci răul pe care nu-l
voiesc, pe acela îl săvârşesc” (Romani 7, 19), e posibil s fi vorbit în
general despre tendin a uman de a greşi.
Îns , merit s inem minte c dependen a e o for în lumea
modern , chiar dac nu era aşa acum dou mii de ani. Alimentat de
bun starea material , combinat cu o lips tot mai mare a scopului şi
a identit ii, adic ia e probabil mai important pentru mai mul i oameni
din lumea modern decât a fost vreodat pentru o mic parte a
str moşilor noştri.
194
 Aşa cum e normal acum ca sângele s fie analizat pentru
anticorpi HIV înainte de a fi dat pacien ilor prin transfuzii, la fel, ar fi
necesar ca tot mai mul i oameni (şi chiar grupuri de oameni) s fie
evalua i din punct de vedere al adic iei (inclusiv pentru diferitele forme
ale acesteia), înainte de a putea folosi ei înşişi alte metode de
dezvoltare personal sau spiritual .
Dac , într-adev r, adic ia e o problem modern , Paşii sunt o
solu ie modern . Adic ia nu va înlocui niciodat p catul ca şi ultim
provocare pentru Dumnezeu, iar Paşii nu vor înlocui niciodat
Evanghelia ca şi voce a lui Hristos.
La sfârşitul secolului al XIX – lea, Sf. Teofan Z vorâtul scria:
„Dacă principalul scop al păcătosului pocăit ar trebui să fie
comuniunea totală, purtătoare de lumină şi binecuvântată cu
Dumnezeu, atunci obstacolul ar fi existen a unor patimi încă active şi
func ionale în interiorul său – virtu ile nefiind încă descoperite în el –şi
necinstea puterilor sale. Astfel, principala sa muncă pentru
transformare şi pocăin ă ar trebui să fie dezrădăcinarea patimilor şi
dezvoltarea virtu ilor – într-un cuvânt, îndreptarea lui.” (Episcopul
Teofan Z vorâtul, Calea spre mântuire).
Dificultatea major în aplicarea cuvintelor Sf. Teofan în lumea de
azi este c voin a uman (de ex., “partea cu îndreptarea lui”) îi este,
în exemplul s u, complet dedicat lui Dumnezeu. Din p cate, conform
modului nostru de a-l în elege pe alcoolic sau pe alt dependent, acest
lucru nu se aplic aici. Acea parte a personalit ii de care are nevoie
pentru a se îndrepta e atât de bolnav încât nu poate lua deciziile
necesare; nu poate, de vreme ce îi lipseşte complet integritatea.
În Treapta 26 din Scara Raiului, autorul face urm torul
comentariu: „Cel ce doreşte să-şi înfă işeze trupul curat înaintea lui
Dumnezeu şi să-I arate o inimă neprihănită trebuie să-şi apere cu
grijă virtu ile şi libertatea fa ă de mânie, căci fără acestea, toată
munca noastră e inutilă”. Auzind aceste cuvinte, un dependent n-are
idee de unde s înceap . Instrumentele spirituale men ionate ca fiind
necesare sunt atât de departe de în elegerea sa încât nici nu-şi poate
imagina cum poate ar ta o via în virtute şi în libertate fa de mânie.
E complet inutil s îi spui unui dependent s „fie mai bun”, „s
încerce mai mult” sau altceva de genul acesta. El are nevoie s fie
195
tratat pentru dependen a sa mai întâi, înainte ca astfel de sfaturi s
aib vreun sens pentru el.
Exact acest gen de tratament poate fi oferit de c tre Paşi. Paşii
sunt scrişi pentru fiecare om. Ei nu sunt sofistica i, greoi şi aproape c
nu las loc de interpretare personal . Ei sunt atât de direc i în limbaj,
atât de lipsi i de compromis în formulare, încât nu exist absolut nici
un dubiu referitor la ce înseamn , cel pu in în aspectele relevante.
Paşii nu încearc s con in adev ruri divine, nici s dezv luie nimic
etern. Pur şi simplu, ei le sugereaz oamenilor ce s fac dac
doresc s se recupereze din alcoolism şi sunt folosi i, în general, de
oameni care se recupereaz din tot felul de adic ii.
La fel de uşor, ei ar putea fi folosi i pentru a-l conduce pe p c tos
c tre poc in . Ei pot la fel de uşor s fie folosi i pentru a-l conduce
pe p c tos c tre poc in .
Deşi Paşii pot fi utiliza i cu mari beneficii în dezvoltarea vie ii
spirituale, ei, de unii singuri, nu ofer mântuirea. Tot ce fac Paşii
pentru alcoolic e s îi prezinte posibilitatea vie ii în abstinen .
Aceast via începe acolo unde cei Doisprezece Paşi se termin .
Îns , Paşii nu garanteaz nici m car c un alcoolic care i-a lucrat pe
to i doisprezece va putea s r mân abstinent fa de alcool pentru
restul vie ii. Abstinen a cere efort şi, mai mult decât orice, bun voin .
Paşii ne cheam c tre o cale de integritate pe care e dificil s
evi i poruncile Evangheliei. Paşii îndeamn la onestitate riguroas , la
o auto-evaluare f r team , la îndreptarea explicit a greşelilor şi la o
viziune asupra existen ei umane în care Dumnezeu e cel care
guverneaz universul, şi nu egoul propriu sau al altcuiva. Pentru
creştinul implicat, Paşii îl atrag pe individ c tre Evanghelie. Din multe
puncte de vedere, Paşii nu sunt un scop, ci un mijloc. Aşa cum nu
exist nici un mod în care cineva poate finaliza Paşii, ei nu au un sens
al des vârşirii în ei înşişi – ei conduc c tre lucruri mai m re e.
Ideea conform c reia cineva poate absolvi dup lucrarea celor
Doisprezece Paşi induce în eroare. Deşi ei constituie, în anumite
sensuri, o linie dreapt care trebuie pornit de la început şi continuat
pân la finalizare, formularea Paşilor înşişi dezv luie c aceasta nu e
imaginea complet . Formularea Paşilor Zece şi Unsprezece se refer
la continuarea procesului început în paşii anteriori. Pasul Doisprezece
196
se refer la starea de „trezire spiritual ” care e câştigat ca rezultat al
lucr rii celor unsprezece paşi preceden i. Paşii formeaz o spiral ,
dar ca şi o panglic spiritual Mobius, se dovedeşte c pasul care
urmeaz dup Pasul Doisprezece este Pasul Unu – nu în acelaşi loc
în care a fost întâlnit pentru prima dat , ci adaptat nevoilor şi
problemelor ‚noii’ persoane care s-a n scut pe parcursul lucr rii
Paşilor.
Bineîn eles, în timp se dovedeşte c odat ce ai f cut cei
Doisprezece Paşi referitor la o singur problem ap s toare (de
obicei, cea care cauzeaz cea mai mare durere), exist alte probleme
de care trebuie s te ocupi. În sens practic, se poate întâmpla ca
cineva s fi reuşit s înve e multe despre abstinen a fa de alcool,
dar s îşi dea seama acum c folosirea ig rilor nu e bun , sau c e
supraponderal, sau c are o rela ie întortocheat cu banii, sau c
modul s u de a face afaceri e pu in prea dur.
Odat ce a lucrat Paşii, persoana poate ajunge la un nou nivel de
în elegere despre ce înseamn s fii un om bun, iar aceast
în elegere conduce inevitabil la schimbare. Conteaz c l toria, nu
destina ia.
Înseamn asta c începe s lucreze cei Doisprezece Paşi cineva
care e condamnat s caute mereu moduri de a-şi îmbun t i via a ?
Într-un sens, da. Nici des vârşirea, nici complacerea nu sunt esen a
nici unuia dintre cei Doisprezece Paşi; este apreciat progresul, nu
perfec iunea. Cu ajutorul lui Dumnezeu, ‚bunul’ poate deveni ‚mai
bun’, iar ‚nu prea bun-ul’ poate fi îmbun t it.
Şi acest lucru va fi mereu valabil.

197
 Anexa A

Cei Doisprezece Paşi pentru uzul general

1. Am admis c eram neputincioşi [în fa a …] – c nu mai eram

st pâni pe via a noastr .
2. Am ajuns la credin a c o Putere superioar nou înşine ne-ar
putea reda s n tatea mintal .
3. Am hot rât s ne l s m voin a şi via a în grija unui Dumnezeu, aşa
cum Îl în elegea fiecare dintre noi.
4. Am f cut, f r team , un inventar moral am nun it al propriei
persoane.
5. Am m rturisit lui Dumnezeu, nou înşine şi unei alte fiin e umane,
natura exact a greşelilor noastre.
6. Ne-am preg tit pe deplin ca Dumnezeu s ne scape de toate
aceste defecte de caracter.
7. Cu umilin , I-am cerut s ne îndep rteze sl biciunile.
8. Am întocmit o list cu toate persoanele c rora le-am f cut necazuri
şi am consim it s repar m aceste rele.
9. Ne-am reparat greşelile direct fa de acele persoane, acolo unde
a fost cu putin , dar nu şi atunci când le-am fi putut face vreun r u lor
sau altora.
10. Ne-am continuat inventarul personal şi ne-am recunoscut
greşelile, de îndat ce ne-am dat seama de ele.
11. Am c utat, prin rug ciune şi medita ie, s ne înt rim contactul
conştient cu Dumnezeu, aşa cum Îl în elegea fiecare dintre noi,
cerându-i doar s ne arate voia Lui în ce ne priveşte şi s ne dea
puterea s-o împlinim.
12. Dup ce am tr it o trezire spiritual ca rezultat al acestor paşi,
am încercat s transmitem acest mesaj altora şi s punem în aplicare
aceste principii în toate domeniile vie ii noastre.

199
 Anexa B
Cele Dou sprezece Tradi ii
ale Alcoolicilor Anonimi

1. Bun starea noastr comun ar trebui s se afle pe primul loc;

recuperarea personal depinde de unitatea Comunit ii A.A.
2. Întru atingerea scopului nostru comun, de grup, nu exist decât
o autoritate fundamental : un Dumnezeu al iubirii aşa cum se poate
exprima El în conştiin a noastr de grup.
3. Singura cerin pentru a deveni membru A.A. este dorin a de a
înceta b utul.
4. Fiecare grup ar trebui s fie autonom în toate privin ele, cu
excep ia chestiunilor care afecteaz alte grupuri sau A.A.-ul în
ansamblu.
5. Fiecare grup are un singur scop primordial – cel de a transmite
mesajul s u alcoolicului care sufer înc .
6. Un grup A.A. nu ar trebui s sprijine, s finan eze şi s permit
folosirea numelui de A.A. nici unei alte institu ii conexe sau unei
companii externe, pentru ca nu cumva problemele legate de bani,
proprietate sau prestigiu s ne distrag de la obiectivul nostru
primordial.
7. Fiecare grup A.A. ar trebui s se autofinan eze şi s refuze
contribu iile din afar .
8. Alcoolicii Anonimi ar trebui s r mân mereu nonprofesionişti,
îns centrele noastre de servicii pot angaja personal calificat.
9. A.A.-ul ca şi comunitate ar trebui s nu aib vreodat o or-
ganizare strict ; putem constitui îns consilii sau comitete de servicii
direct responsabile fa de cei în slujba c rora se afl .
10. Comunitatea A.A. nu exprim nici o opinie referitoare la vreun
subiect extern; astfel, numele A.A.-ului nu ar trebui niciodat s fie
implicat în controverse publice.
11. Politica noastr de rela ii publice se bazeaz mai degrab pe
atragere decât pe promovare; trebuie s ne p str m întotdeauna
anonimatul personal la nivel de pres , radio şi film.
12. Anonimatul este baza spiritual a tuturor tradi iilor noastre şi ne
reaminteşte neîncetat s plas m principiile deasupra personalit ilor.

200
 Despre autor
Pr. Meletios Webber este un preot ortodox şi este parohul
Bisericii Grec-Ortodoxe Profetul Ilie din Santa Cruz, California. A fost
primit în Biserica Ortodox în 1971 de Episcopul Kallistos Ware. Mai
apoi, a absolvit Teologia la Universitatea Oxford. Pr. Mel are, de
asemenea, un doctorat în consiliere şi mul i ani de experien ca şi
terapeut, mai ales în domeniul spiritualit ii şi adic iei.
 Postfa

Pr. Dr. C lin Popovici

Citind şi recitind cu aten ie cartea P rintelui Meletios Weber, ca preot

duhovnic profund interesat şi implicat (în m sura posibilit ilor) în
Programul Sf. Dimitrie Basarabov – început la Cluj-Napoca de c tre
admirabilul meu prieten Floyd Frantz, am considerat c s-ar cuveni
explicate şi subliniate dou aspecte, ce ar putea apare la prima vedere
creştinului ortodox drept controversate, dar care, cred eu, confer în fond
c r ii şi implicit Programului, valoare metodologic înzestrându-le cu for a
proverbialului pragmatism american.
Primul aspect, mult mai pu in discutabil, este l udabila idee a
autorului de a identifica Programul celor 12 paşi cu urcuşul duhovnicesc
propus de mistica şi ascetica ortodox . Terapia salvatoare a acestui
program este una pur spiritual , în care sufletul omului e provocat sa
declare r zboi contra unui p cat irezistibil, înveşmântat în hainele
magnetice ale viciului, s lupte cu boala necru toare care-l ine
îngenuncheat şi chircit, nu prin confortul unor medicamente care îşi fac
ele singure treaba lucrând pentru tine, ci „doar” prin for a credin ei şi a
speran ei în izb vire, ba în plus, recunoscând paradoxal c singur şi lipsit
de ajutor nu po i face nimic. Dar ce lupt eroic este aceea în care ştii c
vei fi cu siguran r nit, dac nu „ucis” de mai multe ori.... şi atunci ne
întreb m: oare lupta alcoolicului cu alcoolul, a drogatului cu drogul, nu
este şi aceasta un episod din R zboiul duhovnicesc al Sf. Nicodim
Aghioritul? Iar lupta cu diavolul, cu ispita ce vine nu o dat pe zi, ci
adeseori de zeci de ori în decursul unei ore, cu propria fire p c toas –
zdren uit pân la epuizare de puterea drogului şi în definitiv cu moartea
prematur – nu este şi aceasta lupta lui Hristos în trupul şi duhul S u ce
culmineaz cu Învierea şi În l area, despre care scrie atât de persuasiv
Sf. Nicolae Cabasila?
Nu întâmpl tor autorul ne trimite la Scara duhovniceasc a Sfântului
Ioan Sc rarul şi nu întâmpl tor e comparat programul de recuperare cu
lupta monahului. În câteva rânduri de maxim concentrare, P rintele
Weber ne introduce în tainele filocalice ale spiritualita ii ortodoxe,
identificând cu mult compasiune şi dragoste efortul alcoolicului cu

203
zdroaba monahului. Într-adev r, la inima acestei terapii colective se afl
înc p ânarea de a lupta cu tine însu i, în vreme ce orbec ind prin
noapte cau i cu disperare mâna lui Dumnezeu care s te trag în sus.
„Ca şi Paşii – scrie P rintele Meletios Weber – calea monahal implic o
reevaluare radical a valorilor societ ii umane. De la bun început, egoul
e pus deoparte, iar prin rug ciune şi post, prin disciplin şi efort, monahul
îşi ’croieşte’ drumul c tre Dumnezeu. Conştientizarea p catului în via a
de zi cu zi e un element important al procesului de metanoia (de poc ire)
şi, cu fiecare p cat recunoscut calea devine tot şi tot mai atr g toare.
Cu siguran vor fi existând în lumea ortodox şi persoane mai
rigoriste, care vor privi probabil cu uşoar neîncredere un astfel de
demers, în care alcoolicii de diferite confesiuni se reunesc şi se roag
împreun la o „Putere Superioar ” ce nici m car nu este identificat cu
Iisus Hristos, ba mai mult, având libertatea riscant de a şi-L imagina pe
Dumnezeu dup cum îi taie capul. Pentru ei, ca persoane cuvioase,
tr itoare în duhul Ortodoxiei va fi simplu s spun c îndreptarea cea mai
reuşit se ob ine prin refugiul în atmosfera de rug ciune şi profund
duhovnicie a m n stirilor ortodoxe. E perfect adev rat acest lucru, dar
din nefericire, realitatea crud a vie ii moderne ne demonstreaz c în
pu in tatea credin ei omului contemporan, m n stirile noastre apar ca
fiind prea îndep rtate şi prea ascunse prin mun i şi codrii, comodit ii
or şanului ‚robotizat’ de ast zi. M întreb, retoric, cât de mare e num rul
alcoolicilor care si-au g sit salvarea printr-o astfel de fug din lume, când
se ştie deja num rul mare al abstinen ilor din cadrul grupurilor AA, şi care
rezist ispitei, neretraşi din lumea care, cu indiferen r ut cioas ar vrea
s le umple asce ilor, aproape zilnic, paharul rec derii?
Cel de-al doilea aspect la care aş dori s fac referire, este unul
sensibil şi se refer la divergen a care apare între înv tura de credin
ortodox şi conven ia, sau mai exact concep ia Comunit ii Alcoolicilor
Anonimi, descris în capitolul 5 al c r ii, privind „distinc ia” sau „diferen a”
care se face între teologie şi spiritualitate.
Capitolul „Religie şi spiritualitate” încearc s ofere un fundament
teoretico-metodologic Programului de recuperare prin „Calea celor 12
paşi”, îns recurge la teoretiz ri scolastice, care din necesit i strategice
uşor de în eles, se îndep rteaz de concep ia ortodox . Aşadar, din
ra iuni practice autorul afirm c religia şi spiritualitatea sunt concepte
aliate, dar fiecare se concentreaz pe aspecte diferite: religia e
preocupat cu persoana lui Dumnezeu, spiritualitatea este preocupat cu
ceea ce face Dumnezeu, una este speculativ , iar cealalt este practic

204
ş.a.m.d. (pag.79 ş.u.). Când spune „religie” autorul se refer de fapt la
dogmatica unei religii, adic la con inutul ei doctrinar. Orice credin
religioas , chiar şi aceea care respinge conştient no iunea de dogm , în
fapt se bazeaz tot pe un sistem dogmatic: „totul este relativ” este de
exemplu „dogma” fundamental a relativismului, întrucît din punctul ei
subiectiv de vedere, afirma ia are un caracter absolut.
Scolastic vorbind, dogmatica şi spiritualitatea alc tuiesc religia,
spiritualitatea fiind traducerea în ac iune a ceea ce se crede în cuprinsul
dogmaticii. Împ rt şind viziunea scolastic a creştinismului occidental,
autorul separ dogmatica (impropriu numit „religie”) de spiritualitate,
deşi în dinamica viziunii ortodoxe aceşti doi termeni nu pot fi sub nici o
form disocia i, ori asambla i într-o simpl rela ie de ”aliere” sau asociere
utilitarist .
Dac asem n m metaforic religia cu lumina fizic , atunci s-ar putea
spune c dogmatica este substan a religiei aşa cum corpusculul este
substan a luminii, iar spiritualitatea este aspectul de und al dogmaticii tot
aşa cum în natura luminii, unda luminoas este de fapt chiar corpusculul
aflat în mişcare. Aşadar ele sunt dualitatea înf şurat prin care se
exprim un acelaşi întreg: fascicolul de lumin (simultan corpuscul şi
und ), respectiv tr irea religioas (simultan teologie dogmatic şi
spiritualitate).
În capitolul I, intitulat sugestiv „O sensibilitate dezbinat ”, a c r ii sale
ap rute în limba român cu titlul „Desluşirea Tainei”, teologul ortodox
englez Andrew Louth pledeaz extrem de conving tor contra imensei
erori a creştinismului occidental de a disocia într-un mod schizoid
experien a intelectului de mişcarea inimii în cuprinsul tr irii credin ei
religioase, nefericit inspira ie, ce a condus creştinismul în extrema arid
a ra ionalismului scolastic, sau, prin contrareac ie, în cealalt extrem a
unui pueril pietism lipsit de orice direc ie şi claritate duhovniceasc . Bine
echilibrat şi adânc ancorat în Tradi ia creştin – ce r mâne autentic şi
deci fertil doar în zona patristicii, Andrew Louth demasc una din
cauzele esen iale ale r t cirii duhovniceşti: „separarea dintre minte şi
inim ”: „Un mod în care se manifest divizarea în teologie îl constituie
separa ia dintre teologie şi spiritualitate, dezbinarea dintre gândirea
despre Dumnezeu şi mişcarea inimii c tre Dumnezeu”. Iar aici s-a ajuns
pentru c mul i teologi au avut şi au tendin a de a reduce teologia la
statutul de „ştiin ” construit prin instrumentarul specula iei filosofice, şi
care, binen eles, nu poate dep şi obsesia mai vechiului duşman al
Revela iei creştine adic a Gnozei, p c tuind astfel grav prin orgolii

205
antropocentriste. Louth încearc s ne reaminteasc ceea ce s-a uitat
atât de uşor în special în Europa de vest:”şi anume c „pentru P rin i
theologia este mai larg decât termenul nostru, fiindc înseamn nu doar
înv tura despre Sf. Treime, ci şi contemplarea Treimii”. Unilateralitatea
accentu rii doar pe eleva ia discursului teologic duce la un creştinism
abstract, teoretic, cu atât mai agresiv sau cu atât mai permisiv, cu cât
este mai neputincios „în Duh şi Adev r”.
În alt ordine de idei, cealalt unilateralitate, şi anume a focaliz rii pe
„spiritualitatea creştin ” rupt de izvoarele ei revelate supranatural (biblic
şi patristic), ne duce spre zona obscur şi impersonal a umbrelor
platonice animate artificial pe pere ii de peşter ai fanteziei min ii umane,
de „proiectorul” care este ast zi diversiunea hindus îmbr cat în straie
occidentale. Este vorba despre mişcarea şi filosofia New-Age. Şi
ajungând aici s facem şi o prim remarc : spiritualitatea lipsit de un
con inut doctrinar limpede, poate fi orice, inclusiv manifestare malefic
(de exemplu satanismul este tot un fel de spiritualitate). De altfel
satanismul îl şi g sim în burta cea slinoas şi plin cu de toate a New-
Age-ului, dosit în cuf rul mefistofelic pe care scrie vr jitorie (wicca).
Am dus discu ia pân în acest col al realit ii, pentru a-i scuti pe
necunosc tori de spaima descoperirii accidentale a „C ii celor 12 paşi” –
trecut abuziv în indexul de cuprins al Almanahului New-Age. New-Age-ul,
care a şi pus ochii s i lacomi pe «terapia celor 12 paşi», se doreşte a fi
un mozaic de spiritualit i rupte de sursele lor (diferitele doctrine
religioase ori filosofice) şi care chipurile demonstreaz unitatea
transcedental a tuturor religiilor ca şi cum mozaicul New-Age reprezint
supremumul sapien ial ce dep şeşte în altitudine spiritual orice
„m rginit ” religie sau filosofie, ca sum (eliberat de conflicte şi
contradic ii) a tuturor acestora. Justificarea acestui demers al utopiei new-
age-iste se bazeaz pe conven ia metodologic a separ rii teologiei de
spiritualitate în cadrul Programului, şi pe care, nu din ra iuni teoretice, ci
din ra iuni practice creştinul ortodox participant la grup trebuie s o
accepte. Într-adev r, Almanahul New-Age alc tuit de J. Gordon Melton,
Jerome Clark şi Aidan A. Kelly în 1991 include Programul celor 12 paşi
între celelalte mişc ri considerate parte a buchetului new-age-ist, intre
paginile 259-262. De vreme ce programul pare s func ioneze în
conjunc ie cu aproape orice tip de religie formal , autorii trag urm toarea
concluzie: „În general – spun ei – membrii AA vor afirma, dup cum se şi
obişnuieşte, c AA este o fr ie spiritual sau o disciplin spiritual , nu o

206
religie, ceea ce însemneaz c AA nu este o biseric , de vreme ce nici
nu este o organiza ie formal .”
Ceea ce îi încânta la culme pe new-age-işti este c în cadrul
grupurilor, Dumnezeul ’numitor comun’ al alcoolicilor nu mai are un nume
biblic, ci doar impersonala definire de „Putere superioar ” şi mai ales
faptul c alcoolismul nu mai este considerat drept p cat (în realitatea
c ruia ei nu cred defel) ci doar „boal ”. Dumnezeu nu mai apare ca
Judec tor ce iart p catele, ci în ipostaza nu doar senil ci chiar
demonic a „Dumnezeului iubirii necondi ionate şi a iert rii
necondi ionate” (!). Ei nu conştientizeaz , din nefericire, c un asfel de
Dumnezeu care iart automat şi necondi ionat r utatea (chiar şi cea
f cut în cazul drogurilor contra sinelui) este un Dumnezeu autor şi
propagator al r ului prin actul incalificabil al îng duirii. Nu voi insista în
combaterea p gânismului de tip New-Age şi nici în demascarea
deturn rii Programului în pofida unor astfel de asem n ri ce in mai mult
de instrumentarul tehnic al metodelor psihologiei moderne, ci m voi
întoarce la sus inerea viziunii holiste ortodoxe.
Prin urmare, prezentând dezvolt rile maligne ale celor dou extreme
pe care le introduce nesan toasa despicare a teologiei de spiritualitate,
s observ m c aceast diviziune practicat atât de c tre scolastica
occidental cât şi de c tre hibrizii new-age-işti ai ezoterismul platonic,
neoplatonic, teosofic, antroposofic, hindus sau de alt nuan , nu în elege
şi nu vrea s ştie care sunt consecin ele antropologice ale aser iei
antignostice prin care Sf. Ap. si Ev. Ioan îşi începe practic Evanghelia: „Şi
Cuvântul S-a f cut trup” 16 [4] Referindu-ne la tema noastr , printr-un alt
fel de a spune lucrurilor pe nume, s zicem c aceste cuvinte pline de
miez existen ial s-ar putea traduce şi prin expresia „dogma s-a f cut
spiritualitate”, adic adev rul despre Dumnezeu s-a f cut adev r despre
om – prin comunicarea însuşirilor celor dou naturi: divin şi uman în
persoana teandric a Mântuitorului Iisus Hristos. Taina aceastei perpetue
interschimbabilit i între teologia dogmatic şi spiritualitatea ortodox ce
descrie tr irea în Hristos, r mâne greu de p truns pentru c e înv luit în
mistagogia (caracterul ascuns al lucr rii) Sf. Treimi. Dogma ortodox
este cheia acestei c ut ri reciproce între om şi Dumnezeu. Dar ce este
dogma?
Dogma ortodox este breşa pe care a f cut-o întruparea Domnului în
umanitatea s r cit prin care s o poat umple pe aceasta cu bog ia Sa
inefabil . Este deschiz tura gnoseologic prin care divinitatea umple cu
via etern ontologia omului şi implicit a cosmosului. Ea este aparatul

207
montat în conştiin a omului prin care Dumnezeu sufl în el focul
energizator al harului dumnezeiesc. Dogma naşte spiritualitatea întocmai
cum spune Simbolul credin ei: „lumin din lumin ” şi demonstreaz c
nem rginitul, prin ea, se poate m rgini pentru a se d rui, aşa cum atât de
minunat se exprim P rintele Dumitru St niloae: „Caracterul definit al
dogmelor – spune marele nostru teolog – nu contrazice, ci dimpotriv ,
asigur con inutul lor infinit. Renun area la delimit rile lor ar transforma
adâncimea f r de fund a misterului într-o balt f r de semnifica ie, în
care e posibil orice, dar nimic cu adev rat nou şi profund. În con inutul
atotcuprinz tor al formulelor dogmatice care delimiteaz strict acest
infinit, în bog ia neconfundat a aspectelor lui de inepuizabil adâncime
şi complexitate, teologia are un obiect de interminabil reflec ie. Dogmele
au nevoie de o punere în lumin a con inutului lor viu şi infinit în
coresponden cu via a duhovniceasc a sufletului credincios, cu modul
în care le-au în eles şi tr it sfin ii P rin i ai Bisericii şi cu nevoile fiec rei
epoci. Opera aceasta o face Biserica prin teologie.” Aşadar adev rata
spiritualitate este adev rat teologie şi viceversa: adev rata teologie este
adev rat spiritualitate. Teologia dogmatic şi spiritualitatea nu sunt
rela ionate şi angrenate asemenea subansamblelor unui tractor, ci sunt
fa ete ale unei aceleiaşi exprim ri a tr irii unitare sufleteşti omeneşti, doar
c locul de manifestare este diferit: dogma s l şluieşte în ra iune, în
vreme ce spiritualitatea se exprim prin ac iunea comun a sentimentului
şi voin ei. Disocierea lor presupune dezintegrarea sufleteasc a omului şi
duce la apari ia bolilor „scolastice” sau ezoterice. În final ajungem la
re eta isihast ce afirm necesitatea coborârii min ii în inim . Dogma
trebuie s „coboare” în spiritualitate pân la identitatea dintre credin şi
lucr ri. Abia atunci omul devine teofor, adic purt tor al Sf. Treimi. Altfel,
dac sc dem dogma ortodox din orice fel de spiritualitate, nu putem
ob ine decât pe diavol, mai mult sau mai pu in prezent în orice laborator
al min ii autonome, c ci spiritualitatea f r suport dogmatic nu e decât
delirul p gân narcisist pentru c e şi el antropocentric, al mişc rii şi
filosofiei New-Age.
Şi totuşi, în pofida a tot ce s-a spus în ap rarea integrit ii credin ei
ortodoxe, trebuie respectat pragmatismul Comunit ii Alcoolicilor
Anonimi, ce afirm c promovarea anonimatului teologic în timpul
terapiilor de grup este fundamental . Personal, aseam n aceast
disociere (nefireasc repet în Ortodoxie) dintre teologie şi spiritualitate în
cadrul întâlnirilor AA, cu sincopa, pauza muzical dintre dou note ale
partiturii, ce permite tuturor instrumentelor (participan ilor la grup) s intre

208
simultan în aceeaşi linie melodic , adic în aceeaşi stare generalizat de
empatie sufleteasc .
Concluzionând în final, ca unul ce încearc prin cuvânt şi fapt s se
reg seasc în interioritatea celor descrise, cred cu t ria celui ce a v zut
cu ochii s i puterea terapiilor spirituale de recuperare, c Programul celor
12 paşi precum şi cartea P rintelui Meletios Weber (ce are meritul de a
traduce acest binecuvântat program în limbajul spiritualit ii ortodoxe),
sunt deosebit de importante pentru via a duhovniceasc a credincioşilor
ortodocşi. Personal socot „Paşii transform rii” ca fiind o prezen
indispensabil pentru biblioteca parohiei şi biblioteca personal a
preotului şi în acelaşi timp nelipsit în dezbaterile seminariilor catedrei de
misiune şi activit i pastorale din cadrul Facult iilor de Teologie
Ortodox . Programul salveaz vie i şi familii ce apar în ochii societ ii
drept ruinate şi distruse prin puterea drogului, în vreme ce cartea este un
adev rat manual de ini iere în paşii acestui program. Duhovnicia ortodox
nu cuprinde doar c r ile de slujbe şi rug ciuni ci şi metode, practici,
rânduieli, reguli şi canoane menite s organizeze activitatea
duhovniceasc tocmai pentru a o face mai eficient şi a o scoate din
arbitrariul unui subiectivism haotic.
Exist din nefericire şi preo i care nu atât din indiferen cât din
nepricepere, în eleg combaterea patimilor propriilor lor credincioşi, doar
prin bombardarea conştiin ei neputincioase a acestora cu tirul unei
retorici sterile trâmbi ate adeseori pe ton judec toresc, care, în definitiv,
reduce lamentabil mesajul viu al Evangheliei la sloganurile fixiste,
în epenite în teorie, plictisitoare prin recursivitatea lor, ale unui moralism
veşnic neconving tor pentru c e mort. O astfel de atitudine nu face
decât s -i îndep rteze pe oamenii neferici i de Biseric şi în acelaşi timp
s alimenteze jalnica sminteal de tip New-Age. A sosit cred timpul s
d m noi dimensiuni pastora iei, receptivi la schimb rile de paradigm ale
modernit ii, s -L urm m pe Hristos care, dup ce inea o cuvântare plin
de prezen a Duhului Sfânt, intra în mijlocul oamenilor şi le t m duia orice
boal şi orice neputin cu puterea Tat lui. Cercul fratern al întâlnirilor de
grup ale AA nu poate fi complet f r prezen a preotului care trebuie s
ofere atunci când e nevoie, um rul s u celor c zu i sub cruce.
Este imposibil ca un preot ortodox, odat ce a avut privilegiul de a
participa la o întâlnire de grup AA sau Al Anon, s nu fie mişcat de
prezen a harului dumnezeiesc ce se revers peste aceşti adev ra i
asce i. Ceea ce convinge şi impresioneaz cu for irezistibil pe cel ce
asist la întâlnirile AA, este tocmai aceast încleştare a bra elor dintre

209
fra ii care mereu se scot reciproc, cu îndelung r bdare şi mutual
în elegere, din groapa mocirloas a propriilor lor neputin e. Fra ii
adev ra i în eleg, aşa cum sesiseaz Episcopul Kallistos Ware, c exist
salvare pentru ei, dar c „nimeni nu se salveaz singur”, şi to i înva s
d ruiasc celuilalt ceea ce fiecare în parte, prin mica lui vrednicie, a
primit în dar de la un Dumnezeu atotputernic, viu, personal şi mai ales
iubitor.
Acesta nu este doar drumul ieşirii din iadul adic iei, ci mai mult decât
atât, este gura de rai spre care se îndreapt uneori alergând cu lacrimi de
bucurie, iar alteori târându-se prin noroi cu lacrimi de disperare, cei ce
prin „grup”, adic prin for a comuniunii hristice, nu se las niciodat a se
ine de mân : fiii risipitori care, împreun , se întorc acas la Hristos:
Calea, Adev rul şi Via a.

210
 Note teologice

Pr. Dr. C lin Popovici

1. Termenul ‘religie – religios’ este impropriu folosit. Autorul se

refer , de fapt, la con inutul teologico-dogmatic al credin ei religioase, cel
care diferen iaz Bisericile şi denomina iunile creştine sub aspect
confesional. Confuzia dintre termenii ‘religie’ şi ‘teologie dogmatic ’ se va
men ine pe tot parcursul c r ii.
Datorit aceste neclarit i, autorul pare a-l contrazice aici pe
renumitul psiholog C.G. Jung care îşi adnota într-una dintre scrierile sale
un adev r esen ial izvorât sub forma unei concluzii a cercet rilor sale.
Acesta m rturisea c a observat la pacien ii afecta i de tulbur ri psihice
sau nervoase serioase amelior ri ale bolii, direct propor ionale cu
capacitatea lor de a dezvolta o credin religioas . Numai c Pr. Webber
doreşte s afirme cu totul altceva.
Odiseea c l toriei ce urm reşte întâlnirea cu propriul nostru
Creator poate începe fie pornind de la Dumnezeu spre om – drumul cel
mai sigur (al Revela iei supranaturale), fie plecând de la om spre
Dumnezeu – drumul cel mai riscant (al Revela iei naturale). Unii au fost
trezi i şi converti i de Cuvântul Evangheliei, primit direct sau prin
intermediari, în vreme ce al ii au ajuns în bra ele Domnului aproape f r
s vrea, fugind de chinul şi bântuiala propriilor demoni. Programul celor
12 paşi ai transform rii se adreseaz prin excelen celor din urm , adic
acelora care nu caut neap rat un crez pentru viitor pentru ei înşişi,
acelora care vor solu ii practice, imediate, într-o problem ce ine de
balansul fragilizat al vie ii şi mor ii între care oscileaz prezentul fiin ei lor.
Prin urmare, cei care sunt preg ti i s înceap o nou via
eliberat de p cat şi boal , intind redobândirea echilibrului fizic, psihic şi
spiritual al fiin ei lor, urmeaz în primul rând un program terapeutic,
aspectul ideatic fiind supus suprema iei praxisului. De aceea, participan ii
nu sunt cursan ii unei dezbateri dogmatice, teoretice, a lui Dumnezeu, ci
sunt credincioşii angrena i în practica rug ciunii de cerere. În contextul –
nu doar american – al plurarismului confesional, abordarea în cadrul
întâlnirilor A.A. a confesionaliz rii rela iei cu Dumnezeu ar fi catastrofal .
Posibilitatea polemicii în cadrul grupului poate desfiin a, aşa cum
men ioneaz P rintele Webber, orice ac iune terapeutic , chiar înainte de

211
a începe. Pe de alt parte, exerci iul spiritual al cunoaşterii apofatice
(anonimatul lui Dumnezeu) este necesar şi suficient, la început, pentru a
asigura debutul progresului spiritual. Acest lucru este într-adev r esen ial
pentru armonizarea fratern a membrilor grupului de suport, indiferent de
identitatea lor ideatic .

2. Din punct de vedere ortodox, autorul for eaz explica iile pe o

cale uşor nenatural . În spiritualit ile p gâne (care sunt f r excep ie
antropocentrice) nu exist cu adev rat rug ciune, ci doar medita ie.
Rug ciunea este o comunicare interpersonal , un apel ce solicit ajutor,
f cut de regul de la cel mai slab c tre cel mai puternic. În viziunea
personalismului ortodox, rug ciunea e invocarea ajutorului dumnezeiesc,
f cut conştient şi direct c tre Sf. Treime. Este o leg tur , o conectare cu
caracter religios. De aceea, nu se poate spune în Ortodoxie c
rug ciunea este o activitate spiritual , dar nu religioas . Tocmai pentru
c religio-religore înseamn ‘a lega’ omul de Dumnezeu, înseamn o
comunicare interpersonal . Pe de alt parte, super-excitarea sinelui, a
‘eului divin’ din toate ‘spiritualit ile’ p gânismului monist de tip New-Age
se bazeaz pe tehnici şi practici extrem orientale ce urm resc o
amplificare, o dezvoltare a capacit ilor psihologice, pe calea medita iei,
prin sine şi pentru sine. Se poate spune c spiritualit ile p gâne de tip
New-Age nu sunt religie datorit monismului lor panteist, adic datorit
faptului c nu leag omul de nimic exterior fiin ei lui. Prin medita ie
(super-excita ie a facult ilor psihice şi mentale) omul ca sine individual
(Atman) încearc s se identifice cu sinele universal (Brahman) – aflat…
unde? Chiar în interiorul s u! Confuzia este aşadar generat de cultura
profan care eticheteaz drept spiritualitate atât tr irea religioas mistic
a sfântului creştin – r pit extatic de prezen a alterit ii divine, cât şi tr irea
psihologic a yoghinului care, ‘gândindu-se la sine’, şi-a amplificat
facult ile naturale la un nivel mult mai înalt. Aşadar, spiritualitatea
ortodox va fi întotdeauna expresia practic a teologiei dogmatice
ortodoxe sau, cu alte cuvinte, a credin ei religioase ortodoxe. În esen a
lucrurilor, putem spune c ‘dualitatea non-dual ’ a realit ii existen iale
teandrice se exprim ca spiritualitate prin religie, iar monismul panteist
filosofic (Platon, Spinoza) sau spiritualist (New-Age) se exprim prin
spiritualitate f r a fi o religie.

212
 3. În contextul liberalismului american, separarea dintre Biserici şi
Stat este mult mai mare decat în cazul statelor europene, unde, din
fericire, în pofida neimixtiunii unei pãr i în treburile celeilalte, totuşi, multe
guverne europene sprijinã financiar Bisericile şi programele lor sociale,
dupa criteriul propor ionalitã ii.

4. De vreme ce ştie c Ortodoxia în care crede reprezint adev rul

cel mai complet, credinciosul ortodox va avea întotdeauna sentimente de
superioritate dogmatic , în pofida senza iei lui de inferioritate spiritual
personal (smerenie). Altfel, va împ rt şi confuzia şi deruta credin elor
religioase de tip New-Age care spun: “toate credin ele religioase sunt
adev rate”, refuzând orbeşte s vad antagonismul dintre ele.

5. Din perspectiv ortodox , cineva care nu crede în Dumnezeu nu

are cum s ştie a se ruga, întrucât condi ia prim a rug ciunii este ca ea
s aib un destinatar. Autorul subliniaz îns aici disponibilit ile
spirituale ieşite din comun pe care le are omul aflat într-o criz
existen ial , poten ial ce poate dep şi cu mult credin a preponderent
ra ional a oric rui om echilibrat.

6. Din perspectiva creştinismului ortodox, a fi cu adevãrat religios

presupune a fi cu adevãrat o persoanã duhovniceascã. Adjectivul
„spiritual” posedã un orizont semantic mai larg decât termenul specializat,
venit din aceeaşi familie: „duhovnicesc” – restrâns doar la dimensiunea
religioasã. Termenul: „spiritual” în limba românã poate fi utilizat atât în
domeniul credin ei religioase cât şi în cel profan. El poate apãrea destul
de frecvent şi în accep ie culturalã, dar pe de altã parte, poate defini şi o
persoanã dotatã cu un înalt sim al umorului. Creştinismul ortodox
gãseşte cel pu in reduc ionistã distinc ia accentuatã dintre credin a
religioasã şi con inutul ei spiritual. Din punct de vedere ortodox, a face
diferen a dintre credin a religioasã (dogmaticã) şi spiritualitate, este ca şi
cum cineva ar încerca sã facã o paralelã între om şi trunchiul decapitat al
aceluiaşi om. For ând o compara ie, s-ar putea spune cã în cazul în care
o religie ar fi asemãnatã cu un om, atunci con inutul ei teoretico-dogmatic
reprezintã capul (programarea mişcãrii), iar corpul ar fi reprezentat de
spiritualitate (mişcarea întregului). Complementare şi întrepãtrunse, cele
douã alcãtuiesc întregul. Orice excentricitate care ar pune accentul pe
una sau pe alta dintre pãr i, reprezintã un extremism reduc ionist. Cu
213
toate acestea, conven ional, din necesitã i practice (vezi nota 1), este
absolut necesarã eliminarea din cadrul grupurilor AA a oricãror dispute
sau polemici venite din zona doctrinarã a confesiunilor creştine. Vorbirea
cu Dumnezeu e preeminentã vorbirii despre Dumnezeu. Acesta e
demersul metodologic al programului, condi ie sine qua non a succesului.

7. Pãrintele Meletios Weber confirmã holismul învã ãturii ortodoxe,

care, aşa dupã cum am mai arãtat, refuzã distinc ia de fond dintre
teologie dogmaticã şi spiritualitate.

8. Majoritatea Sf. Pãrin i afirmã cã Logosul s-ar fi întrupat chiar

dacã nu ar fi existat cãderea în pãcat a omului, pentru a oferi umanita ii
posibilitatea îndumnezeirii prin har.

9. Minimalizarea importan ei Sf. Taine a Spovedaniei, dupã cum şi

desconsiderarea prin împãrtãşire rarã cu Sf. Euharistie, în viziunea
Ortodoxiei româneşti, duce la nesim ire duhovniceascã, adicã la
instalarea mândriei, a autosuficien ei, a „pãrerii de sine” - cum o numeşte
teologia misticã a Sf. Pãrin i. Neglijen a venitã din lipsa de profunzime a
preotului, uşurin a nepermisã de a oferi Împãrtãşania unei persoane pe
care nu o cunoaşte, poate uşor duce la cazul nefericit, în care cineva
ajunge sã primeascã Sf. Euharistie, în vreme ce sufletul sãu este înnegrit
cu pãcate de moarte. Realitatea iadului ne aminteşte însã cã fãrã
pocãin ã, nu existã îndreptare şi deci, nici întoarcere sincerã la
Dumnezeu. Hristos l-a mântuit doar pe tâlharul din dreapta Sa, fiind pe
cruce, atunci când to i cei trei crucifica i se aflau împreunã pe pragul
mor ii. Întoarcerea plinã de regrete şi umilin ã a fiului risipitor (care este şi
pilda evanghelicã cea mai potrivitã Programului celor 12 paşi), este
suficient de revelatoare în acest sens. Un Dumnezeu bun şi nedrept în
acelaşi timp, apare mai degrabã în ipostaza unui rege schizoid ori senil,
iar împãrtãşirea „credinciosului” cu Sf. Trup şi Sânge fãrã o cãin ã sincerã
fãcutã în prealabil nu este nimic mai mult decât o îndrãznealã vanitoasã,
degradantã, profanatoare. Mântuitorul Însuşi demonstreazã cã iertarea
pãcatelor, este prima condi ie a însãnãtoşirii trupeşti şi sufleteşti. To i cei
12 paşi se constituie într-o scarã a pocãin ei, ce urcã de la umilin a
gândului la noble ea faptei.

214
 10. Într-adevãr, întrucât lumea modernã, vanitoasã şi egocentricã,
preocupatã mai mult de protejarea self-esteam-ului decât de pocãin ã, e
mult mai laxã, permisivã, comodã, şi hedonistã adeseori. În consecin ã şi
roadele spiritualitã ii creştine contemporane – a vie ii „în duh şi adevãr” –
sunt mult mai sãrace, sufocate de spinii materialismului, ai
individualismului şi-ai relativismului paralizant.

215