Gitta Mallasz, simplitate uimitoare

Invitatie la introspectie de Jeanne Grusson

De cand am citit “Dialoguri cu ingerul”, Gitta Mallasz este pentru mine un fel de mit.
Cineva caruia ingerii i-au vorbit nu poate fi decat un sfant aureolat, impresionant, intelept
si deja supranatural. Nimic mai fals decat imaginea mea romantata si prefabricata. Am
intalnit o mana de femeie dinamica, cu un umor debordant, practica, iubind viata cu
pasiune si in acelasi timp atat de naturala!

G.M. : Dar este adevarat, sunt la fel de obisnuita ca oricine alt cineva, si daca ingerul s-a
adresat la 4 persoane cat se poate de obisnuite , este pentru a dovedi ca in acest moment
comuniunea cu ingerii este posibila pentru oricine.

In 1943, Hanna, Joseph, Lilli si Gitta, 4 prietene artiste, traiau intr-un sat din apropierea
Budapestei unde-si instalasera atelierul. Primele 3 erau evreice , Gitta crestina, dar nici
una dintre ele nu erau practicante religioase. Cu toate acestea toate erau in cautarea a
ceva special, a unui adevar care era prezent dar pe care nu stiau unde sa-l gaseasca.
Cautarile lor s-au intensificat si intr-o zi , exact pe 25 iunie, prin vocea Hannei in totala
stare de constienta, ingerii au inceput un dialog saptamanal ce s-a incheiat la 24
noiembrie 1944. Hanna, Lilli si Joseph au murit in lagarele de concentrare la putin timp
dupa aceea. Singura Gitta a supravietuit, iar sarcina ei a fost sa faca cunoscute intregii
lumi aceste 88 de dialoguri. In prezent, Dialogurile cu ingerul au fost traduse in 12 limbi.
Ele se adreseaza tuturor acelora care au dorinta sa devina responsabili de propria lor
evolutie, Gitta este o femeie cat se poate de simpla, dar o simplitate din care tasneste in
permanenta viata si dialogul cu ea este un veritabil cadou.

Reporterul: In cultura mea, ingerul are o imagine romantica, desueta, ca sa nu zic kitsch.
Dar in Dialoguri, am fost surprinsa ca ingerul este total diferit!

G. M. : Dar asa este in viziunea mea, “Ingerul este celalalt, in intregime

celalalt”.Acesta este de altfel si titlul urmatoarei mele carti ce va fi in curand editata. Eu
simt ingerul ca si complementul nostru esential, ca si umbrela noastra de lumina. El este
jumatatea noastra insufletita si noi suntem jumatatea lui insufletitoare. El este
prefigurarea noastra in invizibil si noi suntem figura sa in vizibil. El este partea noastra
atemporala si noi suntem parte lui limitata de timp. El este jumatatea noastra intuitiva in
spirit si noi suntem jumatatea lui executiva in materie. Intr-o zi, atunci cand constiinta
noastra se va unii cu a lui, noi vom trai aceste doua jumatati de viata simultan. Vom trai
atunci ca un INTREG.

R: Intr-o zi …. Dar cate secole mai avem de asteptat pana ce aseasta minune sa se
petreaca?

G.M. Dupa parerea ingerului aceasta transformare este iminenta. Dar cum ea nu se
produce in dimensiunea noastra spatio-temporala, este dificil sa dau o data precisa. Ceea
ce este sigur este ca in prezent procesul evolutiv al umanitatii face un pas inainte. O
mareata Primavara necunoscuta incepe, Primavara unei umanitati care nu a existat
niciodata.

R Aveti presentimentul cum ar putea fi aceasta Primavara necunoscuta?

G.M. In natura primavara este aici in fiecare an. Forta ei de regenerare face ca germenii
adormiti sa incolteasca. Pentru umanitate, primavara este aici pentru prima oara. Acuma
vor incoltii germenii unei umanitati noi.

Primavara este aici.

Aici , unde se ascunde viata, aici, Primavara trebuie sa domneasca.

Timpul este scurt:

Vis etern sau viata eterna?

Arborele are sa-si poarte fructele pentru intaia oara.

Mugurii promit fructe, nu mai asteptati!

Strapungeti cochilia trecutului.

Totul se hotareste acum.

Uneori, in scurte strafulgerari de perceptii, el ma lasa sa intuiesc sansa enorma pe care

oameni zilelor noastre o au. Noi evoluam cu repeziciune spre un corp de Materie-
Lumina. In curand, o degajare formidabila de Eneregie regeneratoare se va revarsa asupra
planetei noastre ca un torent de lumina, renascand astfel o Noua Constiinta. Fiecare dintre
noi va simti atat cat este capabil sa suporte si mai ales sa transmita.

R. Acesta este un efect al problemei, atat de des repetata in Dialoguri , legate de Omul
Nou. Nu aveti impresia ca acest concept este doar o vorba in vant?

G.M. Vorba in vant? Considerati dumneavoastra ca rasa umana este atat de perfecta ca
ea nu mai are nevoie sa evolueze? Mie-mi pare ca omul de astazi nu este decat imaginea
palida a geniului ce poate sa fie. Totul este deja aici, in stare de germene, dar nu este inca
pretuit la justa sa valoare.

Nu exista intelegerea corecta a omului

Caci omul nu este inca.

Omul este atat de maret,

Incat nici mie, nu mi-a fost aratat inca.

Ceea ce este formidabil este ca noi suntem in simultaneitate artisti si autori. Noi suntem
proprii nostri creatori. Singur, marele plan divin nu este suficient. Fiecare dintre noi este
responsabil si participant prin liberul sau arbitru , in fiecare moment, la noua creatie.
Omul este o punte intre lumea creata si lumea creatoare , intre materie si lumina.

R. Si noi, oamenii de astazi, unde suntem noi?

G.M. Noi suntem inca copii, deja aproape adolescenti. Si la fel cum maturizarea corpului
ne face capabili sa traim iubirea trupeasca, dupa maturizarea iubirii noi vom fi capabili sa
traim iubirea universala. Acea cunoastere nascuta printr-o cautare fara ragaz. Cautare a
ce? Poate a unei iubiri care nu ne-a dezamagit, a unei atingeri pasionale, sau a sensului
vietii. Atunci cand aceasta cautare atinge intensitatea maxima de care cineva este capabil,
atunci singura scanteia de lumina poate tasnii si o prima revarsare, ca o umbrela de
lumina se va instala. Astfel cunoastem propria istorie a iubirii universale. Fiinta umana
este singura fiinta din lume care poate trai simultan si constient unitatea fortelor cerului si
a fortelor materiei in fascinanta lor intrepatrundere. Din acest act de iubire se nasc noii
copii, copii nemuritori al caror corp este materie penetrata de lumina. Astfel nasc genii
ale creatiei si acestia suntem cu adevarat noi insine.

R. Aceste perspective sunt seducatoare, dar nu sunt ele totusi simple fantasme?Ne poate
Ingerul ajuta astazi concret in toate dificultatile vietii cotidiene?

G.M. Bineinteles! Primul pas este sa luam la cunostinta faptul ca putem lega un dialog cu
“umbrela noastra de lumina”, cu Ingerul nostru, sau cu Maestrul Interior, numele pe care
vrem sa il dam nu are importanta. Si aceasta intalnre este o intalnire naturala.

Ce poate fi mai natural

Decat sa vorbim unul cu celalalt? I-mi este suficient sa-mi formulez intrebarea in cuvinte
simple, precise, concise , dar intrebarea este necesara. Singura cerinta a ingerului este o
atentie imensa.

Fiti atenti!...

Cuvantul este creator

Caci el concentreaza totul

El centreaza

Tu ti-ai pus in cuvinte lipsurile

Astfel scanteia a putut sa se manifeste.

Singurul tel al intrebarii mele este acele ca eu pot sa-i aflu raspunsul, si acest raspuns nu
este niciodata o reteta. Ingerul ne deschide perspective noi care ne permit sa gasim noi
insine propriile noastre solutii.

R. Sa fie oare chiar asa de simplu?

G.M. Da dar dialogul singur nu este suficient. Ingerul revine fara incetare asupra
importantei actiunii. De la accidentul meu de masina, si este aproape un an de atunci, ii
urmaresc indeaproape pe prietenii mei Bernard si Patricia Montaud. Observ cu mare
interes ceea ce se practica in Art’ As, asociatie creata de Bernard, in care arta este
inteleasa ca un “act just”.

Ceea ce-mi place este ca ei nu se agita cu abordarea unei tehnici in plus pentru a-si ridica
nivelul de constiinta in inalte sfere de spiritualitate. Ei incearca sa inteleaga mai bine
viata cotidiana, concreta. Ei utilizeaza ca unealta limbajul trupului in “situatii imobile”.
Disconfortul trupului si modelele cu care se opereaza se refera totdeauna la atitudini pe
care noi le avem in viata. Plecand de la fiecare priza de constiinta nu ne ramane decat sa
gasim actul concret, simplu, individual pentru fiecare din cei care vor avansa pe propriul
lor drum si, de asemenea se vor apropia de propria lor Prefigurare, Ingerul lor.

Eu nu practic toate aceste “ situatii imobile” , dar de cate ori ma intalnesc cu membrii ai
grupului Art’ As, sunt uimita sa constat cum poate o invatatura riguroasa, bazata pe
responsabilizarea actului cotidian sa eleveze fiinta si sa-i amplifice bucuria de a trai. Si
pe un astfel de suport , Ingerul poate sa-si aseze piciorul.

R. Practicati dumneavoastra o alta disciplina spirituala?

G.M. Nu , dimpotriva, Ingerul mi-a recomandat :

Eu te dispensez de toate formele.

Mergi pe propria ta cale

Toate celelalte sunt ratacire.

Aceasta este calea mea individuala. Cu toate acestea se poate ca pentru altii sa existe un
alt fel de cale, adaptata la posibilitatile lor si la situatiile pe care ei trebuie sa le
depaseasca.

R. Nu aveti nici un discipol, nu ati creat nici o scoala, nici un ashram, este totusi posibil
sa intram in contact cu dumneavoastra?

G.M. Bineinteles. Eu organizez 6 conferinte-intalniri pe an la Lyon. Ele au loc sub forma

de intrebari-raspunsuri. Ador sa joc ping-pong cu cititorii Dialogurilor.
R. Daca ar fi sa va definesc printr-un singur cuvant as zice ca sunteti contagioasa,
contagioasa de viata.

G.M. Ceea ce spuneti este in acelasi timp si adevarat si fals: fals pentru ca nu eu sunt cea
care este contagioasa , acesta este mesajul Ingerului; adevarat pentru ca viata s-ar putea
sa devina in curand mai mult contagioasa decat maladiva.

R. Aveti impresia de a deranja?

G.M. Aderanja este mult spus, eu stiu ca deceptionez anumite suflete, caci nu sunt un nou
specimen inaripat, usor de clasat in gradina zoologica a ezoterismului. Eu pot sa
marturisesc in modul cel mai simplu urmatoarele: intalnirea fireasca cu ingerul distruge
orice asteptare de senzational. Anuleaza marele frison misterios si romantic. Intalnirea cu
Ingerul se face in micile acte cotidiene. Prin simpla acceptare a imperfectiunilor noastre
noi atingem perfectiunea. Singura starea de vid fara nici o asteptare atrage divinul intr-un
mod neasteptat. Singura setea atrage bautura exaltanta. Si nu mai este nevoie de miracole
pentru a trai cu uimire in cotidian.

Miracolul este deja jos, sub picioarele voastre.

Lumea noua nu cunoaste miracole.

Miracolul stravechi este pasul inainte al noului!

Acolo sunt cuibariti cei mici.

Ceea ce vine este cauza insesizabila a cauzelor.