ARHIMANDRITUL TIHON SEVKUNOV

NESFINTII SFINTI

Ed. Egumenita, 2013

ASCULTARE:
In general, un duhovnic adevarat, nu unul prefacut, care joaca rolul de staret, intotdeauna va
sfatui, va incerca sa convinga, uneori va starui, dar niciodata nu va inabusi voia crestinului. De
preotul care cere staruitor ascultare neconditionata in toate trebuie sa fugim ca de diavol. In
Biserica se face deosebire intre ceea ce se numeste ascultare duhovniceasca binecuvantata fata
de batrani si duhovnici ( daca, desigur, acestia sunt batrani si duhovnici adevarati ) si ascultare
administrative disciplinara fata de conducerea bisericeasca. Imi aduc aminte cum, in anumite
cazuri, parintele Ioan si ceilalti stareti ii trimiteau pe fiii lor duhovnicesti sa obtina raspuns la
anumite intrebari la parintele egumen, zicandu-le ca prin el, ca egumen al manastirii, Domnul
va face cunoscuta voia Sa. Dar ascultarea monahala are hotar? Cum spunea parintele Ioan, de
sfanta conducere trebuie sa ascultam in toate si intotdeauna. Chiar si atunci cand porunca, de
exemplu, a egumenului, pare de neinteles, fara logica si chiar primejdioasa pentru viata. Exista
totusi un singur prilej, cand ascultatorul nu poate si nu numai ca nu poate, dar nu trebuie sa se
supuna, a spus parintele Ioan cand ascultarea este potrivnica poruncilor evanghelice. Insa asa
ceva, slava Domnului, nu s-a intamplat in viata mea. Dar in rest, pe buna dreptate, trebuie
ascultare pana la moarte pg. 121

CALUGAR:
Un calugar ce fusese in moarte clinica, povesteste ce s-a intamplat cu el: Parintele Melchisedec
a povestit ca s-a vazut deodata in mijlocul unui camp verde, imens. Si a mers pe acel camp,
nestiind unde merge, pana cand i-a fost inchisa calea de o groapa uriasa. In ea, printre noroi si
bulgari de pamant, erau aruncate in dezordine multe chivoturi bisericesti, analoage si rame
pentru icoane. Tot acolo se aflau si mese stricate, si scaune rupte, si niste dulapuri. Uitandu-se
cu atentie, monahul a inceput cu groaza sa recunoasca lucrurile facute de propriile maini.
Tremurand, privea de sus toate acele roade ale vietii lui manastiresti. Si deodata a simtit ca
alaturi de el statea cineva. A ridicat ochii si vazut-o pe Maica Domnului, care se uita tot cu
tristete la acele osteneli de multi ani ale calugarului. Apoi ea a grait: -Tu esti monah, noi
asteptam de la tine ceea ce e mai important: pocainta si rugaciuni iar tu ai facut numai aceste
lucruri pg. 81
In general, un duhovnic adevarat, nu unul prefacut, care joaca rolul de staret, intotdeauna va
sfatui, va incerca sa convinga, uneori va starui, dar niciodata nu va inabusi voia crestinului. De
preotul care cere staruitor ascultare neconditionata in toate trebuie sa fugim ca de diavol. In
Biserica se face deosebire intre ceea ce se numeste ascultare duhovniceasca binecuvantata fata
de batrani si duhovnici ( daca, desigur, acestia sunt batrani si duhovnici adevarati ) si ascultare
administrative disciplinara fata de conducerea bisericeasca. Imi aduc aminte cum, in anumite
cazuri, parintele Ioan si ceilalti stareti ii trimiteau pe fiii lor duhovnicesti sa obtina raspuns la
anumite intrebari la parintele egumen, zicandu-le ca prin el, ca egumen al manastirii, Domnul
va face cunoscuta voia Sa. Dar ascultarea monahala are hotar? Cum spunea parintele Ioan, de
sfanta conducere trebuie sa ascultam in toate si intotdeauna. Chiar si atunci cand porunca, de
exemplu, a egumenului, pare de neinteles, fara logica si chiar primejdioasa pentru viata. Exista
totusi un singur prilej, cand ascultatorul nu poate si nu numai ca nu poate, dar nu trebuie sa se
supuna, a spus parintele Ioan cand ascultarea este potrivnica poruncilor evanghelice. Insa asa
ceva, slava Domnului, nu s-a intamplat in viata mea. Dar in rest, pe buna dreptate, trebuie
ascultare pana la moarte pg. 121

CUNOSTEREA LUI DUMNEZEU:

Aratandu-Se lamurit celor ce Il cauta cu toata inima si tainuindu-se de cei ce fug de El,
Dumnezeu oranduieste cunoasterea omeneasca despre Sine. El da anumite semne, vazute
pentru cei ce-L cauta si nevazute pentru cei ce nu-L cauta. Celor ce voiesc sa vada, le da din
belsug lumina. Celor ce nu voiesc sa vada, le da intuneric din belsug Blaise Pascal, pg. 5

DUHOVNIC:
In general, un duhovnic adevarat, nu unul prefacut, care joaca rolul de staret, intotdeauna va
sfatui, va incerca sa convinga, uneori va starui, dar niciodata nu va inabusi voia crestinului. De
preotul care cere staruitor ascultare neconditionata in toate trebuie sa fugim ca de diavol. In
Biserica se face deosebire intre ceea ce se numeste ascultare duhovniceasca binecuvantata fata
de batrani si duhovnici ( daca, desigur, acestia sunt batrani si duhovnici adevarati ) si ascultare
administrative disciplinara fata de conducerea bisericeasca. Imi aduc aminte cum, in anumite
cazuri, parintele Ioan si ceilalti stareti ii trimiteau pe fiii lor duhovnicesti sa obtina raspuns la
anumite intrebari la parintele egumen, zicandu-le ca prin el, ca egumen al manastirii, Domnul
va face cunoscuta voia Sa. Dar ascultarea monahala are hotar? Cum spunea parintele Ioan, de
sfanta conducere trebuie sa ascultam in toate si intotdeauna. Chiar si atunci cand porunca, de
exemplu, a egumenului, pare de neinteles, fara logica si chiar primejdioasa pentru viata. Exista
totusi un singur prilej, cand ascultatorul nu poate si nu numai ca nu poate, dar nu trebuie sa se
supuna, a spus parintele Ioan cand ascultarea este potrivnica poruncilor evanghelice. Insa asa
ceva, slava Domnului, nu s-a intamplat in viata mea. Dar in rest, pe buna dreptate, trebuie
ascultare pana la moarte pg. 121

MOASTE:
Discutie intre Boris Eltan si un calugar de la manastirea Pecerska, in timp ce vizitau osuarul
manastirii: Parinte, dezvaluiti-mi secretul: Cu cei ii ungeti? Boris Nicolaevici, a raspuns
atunci arhimandritul, este in cercul dumneavoastra vreunul care miroase urat? Nu,
bineinteles! Credeti oare, ca indrazneste cineva sa miroasa urat in Imparatia Cerurilor? pp.
90 91

PEDEAPSA:
Pedepsirea poate fi un inceput pentru iertare si fara ea iertarea nu poate exista pg. 51

RUGACIUNE:
Tine minte porunca cuviosului Iosif Volotki: ziua este pentru munca, noaptea pentru
rugaciune. Rugaciunea noptii, dupa cum se spune, este puterea deosebita a monahului [] E
uimitor, dar daca omul se infraneaza de la mancare, de la somn si de la legatura cu oamenii,
daca nu ingaduie in mintea lui ganduri desarte, iar in inima lui simtaminte patimase, foarte
curand descopera ca in lume, in afara de el si de ceilalti oameni, mai exista Cineva. Si acest
Cineva asteapta rabdator sa vada daca ne indreptam spre El atentia, in alergatura noastra
nesfarsita prin aceasta viata. Si asteapta rabdator, pentru ca Dumnezeu niciodata nu impune
nimic. Iar daca omul se roaga in continuare corect ( aici trebuie in mod obligatoriu sa subliniez
corect, adica nu dupa bunul plac, ci sub indrumarea unui duhovnic iscusit ), inaintea ochilor lui
duhovnicesti ies la iveala scene si tablouri uimitoare. Sfantul Ignatie Brianceaninov scrie: Si
puterile si timpul sa le folosesti la dobandirea rugaciunii, care lucreaza cu sfintenie in camara ta
launtrica. Acolo, in tine insuti, rugaciunea iti va scoate la iveala o priveliste care iti va atrage
toata atentia: ea iti va adduce cunostinte pe care lumea aceasta nu le poate cuprinde, despre
existenta carora nici macar nu are idee. Acolo, in adancul inimii, vei vedea caderea omenirii, vei
vedea sufletul tau, omorat de pacat vei vedea multe alte taine, ascunse de lume si de fiii lumii.
Cand va iesi la iveala acest tablou, ochii tai se vor atinti spre el; te vei raci fata de tot ce e
vremelnic si stricacios, de care ai fost atras pana acum pp. 101-102

SMERENIE:
Tot ce este in lume, fie simplu, fie complicat, de la micile problem omenesti, pana la aflarea
caii imparatesti catre Dumnezeu, toate tainele acestui veac si ale celui viitor, totul se rezolva
numai prin nepatrunsa, minunata si puternica smerenie. Chiar daca nu intelegem dreptatea si
sensul ei, chiar de suntem incapabili sa dobandim aceasta tainica si atotputernica virtute, ea ni
se descopera in chip smerit prin acei oameni minunati care o pot dobandi pg. 83