Cum ne sunt gandurile asa ne este si viata..

'' staretul Tadei Duhovnicul este un parinte caruia in mod deosebit ii este incredintata savarsirea Sfintei Taine a Marturisirii. In vremurile vechi, in timpul marilor posturi, duhovnicii calatoreau prin orase si sate si marturiseau poporul. In manastire aceasta atributie ii revenea in primul rand egumenului, apoi, mai tarziu, unui monah anume investit cu acest har, un ieromonah. In secolul al XIX-lea, aceste atributii au fost preluate de preotii de parohie. Intr-un document din veacul al XIV -lea, care s-a pastrat in Manastirea Hilandar, ca rang, duhovnicul era imediat dupa egumen. Aceasta arata insemnatatea duhovnicului si autoritatea lui, a acestui monah care marturiseste pe toti ceilalti monahi si chiar pe egumenul manastirii, cel care este pazitorul constiintei manastirii. Totusi, imediat in afara granitelor Sfantului Munte Athos, in lumea bunurilor si a puterii materiale, se intalneste fata de duhovnic o atitudine schimbata. Astfel in manastirea sfintilor Arhangheli de langa Prizrena, ctitoria tarului Dusan, duhovnicul este asezat al treilea si locul lui este dupa iconomul manastirii. Se poate ca astazi si in Hilandar ierarhia duhovnic-iconom sa fie alta, dar oricum in lumea in care traim si nu numai, din cauza lui Karl Marx si a ucenicilor lui, iconomii au detronat duhovnicii; aproape i-au alungat din viata publica. Fara nici un gand de a dezbate cu acest prilej despre imputinarea duhovnicilor- care este un subiect aparte-am incercat sa aflam vreun duhovnic de astazi si

sa ascultam ce ar putea sa ne spuna si sa ne invete. _Ati fost de curand la Belgrad sau in oras? _N-am fost. Nu-mi mai aduc aminte. _N-aveti nevoie de oras? Nu va lipseste? _Mi-e totuna. Unde ma pune, iata-ma! (Mi-e bine!) Nu am dorinta sa realizez ceva. Vremea mea a trecut. Acum le ramane tinerilor sa cugete la aceasta, la ce pot sa realizeze astazi. Caci vine batranetea, cand nu mai putem face ceea ce puteam la anii tineretii. Sa facem tot ce putem, cat suntem tineri. Atunci trebuie sa ne straduim. Dupa aceea, cand vine vremea, se vede totusi ca timpul nu a trecut in zadar. Ceva i-a folosit si totusi a atins o treapta...sa ne pastram pacea launtrica cu orice pret. Dupa cum se spune in acest verset:,,Nu-ti da pacea ta launtrica pentru nimic in aceasta lume." cu orice pret, pastreaza-ti pacea interioara. Monahul Tadei s-a nascut in anul 1914. In manastire a intrat la varsta de 18 ani. Dorinta lui a fost sa se supuna imediat randuielilor foarte aspre ale vietii monahale. De aceea, a intrat in singura manastire ruseasca din vremea aceea, din Serbia, manastirea Miljkovo langa Svilajnac. Incepand din 1928, obstea manastirii a fost constituita in majoritate din monahi rusi, sositi din renumita pustie Optina, de unde au fugit din cauza prigoanei regimului comunist din Rusia. In anii 1950 Miljkovo a devenit manastire de maici. Monahul Tadei a stat o vreme in manastireile Gornjak si Tuman si a plecat in Kosovo si Metohia. A fost egumen la Patriarhia din Peci iar apoi egumenul manastirii Vitovnita, aproape de Petrovac, pe raul

Mlava. In aceasta manastire parintele Tadei a devenit unul din cei mai cunoscuti duhovnici din Serbia. Multi sunt aceia care ar dori sa-l intalneasca sa se marturiseasca la el si sa-i spuna cateva cuvinte sau macar sa primeasca binecuvantarea sa. Credinciosii care au simtit forta duhovniceasca a parintelui Tadei vorbeau despre el in mass media. Au fost tot mai multe articole si reportaje despre facatorul de minuni din Vitovnita. Odata cand parintele Tadei a stat o vreme in Belgrad, Sala Palatului Congreselor a fost prea mica pentru a-i primi pe toti cei care ar fi vrut sa-l vada si sal asculte. Blocajele de circulatie de pe strazile invecinate marturiseau despre prezenta unui oaspete de exceptie in capitala obisnuita cu diversi vizitatori. Pentru a ne exprima intr-un limbaj modern parintele Tadei a devenit o personalitate de prim rang a massmedia. Despre parintele Tadei vorbeau cu multa consideratie si calugarii si preotii de mir, despre parintele Tadei s-au scris si carti dintre cele mai serioase, cum a fost cea a psihiatrului si profesorului de la facultatea de Teologie, Vladeta Jerotic ''Convorbiri duhovnicesti". Parintele Tadei se afla astazi in grija obstii manastirii Kovilj si a egumenului ei PS Episcop Porfirie, unde am si avut aceasta convorbire. _Doriti sa ne spuneti cate ceva? Ce faceti? _Pai bine ca orice mosneag. In anii tineretii e cu totul alta viata decat la batranete. E mare diferenta batranete, caci deja am trecut multe incercari ale vietii. Cum a zis un batran cand a fost intrebat cum traieste. El a zis:"Acum mi-am trait viata." Tot ceea ce am trait pana acum traiesc din nou viata se intoarce inapoi. Odata ati

spus ca boala poate sa fie o avertizare a omului ca nu este pe drumul cel bun. _Pai asa este. Domnul stie ceea ce avem fiecare nevoie. Se intampla adesea ca omul pare sanatos nu-i lipseste nimic dar in realitate este bolnav. Cu toate acestea pare ca este sanatos si ca nu-i lipseste nimic. Si asa...asa trece viata omului pe pamant. _Cum se poate vedea ca omul este bolnav, daca nu-i lipseste nimic si pare ca si cand ar fi sanatos? Cum va dati seama sfintia voastra? _Pai simte al insusi ca ceva il deranjeaza. Indata ce-l deranjeaza ceva inseamna ca are vreo boala, vreun neajuns care ii impiedica viata normala. _Cum poate sa se ajute pe sine un astfel de om? _Trebuie sa se linisteasca. Daca se linisteste, iata (aceasta este) mantuirea lui. Si fizic si psihic. Cand omul este linistit sistemul nervos se relaxeaza si atunci totul ii este usor. Toate nenorocirile care se intampla in jurul lui pe el nu-l afecteaza stie ca asa trebuie sa fie si se linisteste deplin. Daca cere de la sine prea mult atunci omul se chinuie singur. Orice omul are nevoie nu poate nimic fara sa ingaduie Domnul. Omul este legat nu numai de anturajul in care traieste ci de lumea intreaga. Viata este una singura. Unul este Izvorul vietii, care este pretuntindeni si le tine pe toate. _Cum poate omul sa se linisteasca -cand a hotarat sa se linisteasca-si sa se ajute pe sine insusi. _Trebuie sa se supuna voii lui Dumnezeu dupa cum ii este lui randuit. Sa fie multumit, sa dea slava lui Dumnezeu pentru toate. Altfel daca omul cere mult, daca vrea sa realizeze ceva, se chinuie singur. Trebuie

s se trudeasc. Nu trebuie s fie lene. Dac este lene se chinuie singur. Trebuie s fie harnic, s se sileasc, dar n mod contiincios, generos, nobil, astfel ca s nu supere pe nimeni n jurul lui i s nu se rneasc nici pe sine nsui. _Cum poate s tie omul c nu a exagerat n modestia sa riscand s nu fie la nlimea capacitilor sale i sub msura a ceea ce ar putea s fac? _Nu trebuie s cear prea mult ci s primeasc totul ca din mainile lui Dumnezeu. Tot ceea ce i se ntampl este pronia lui Dumnezeu i trebuie s se supun. Imediat se linitete, iat mantuirea lui. _Ai spus c omul ar putea chiar s se vindece de cancer prin voia sa i printr-o stare bun a sufletului. Totul este cu putin cu ajutorul lui Dumnezeu. _Cand se adreseaz din inim lui Dumnezeu aceasta este o energie incredibil cu care omul poate s pun n micare tot ceea ce exist. Poate opri soarele. Poate face minuni. Este de necrezut...Cci Dumnezeu este pretutindeni prezent. Cand omul este pus in legtura cu Izvorul vieii ceea ce dorete fiecare se mplinete. Vedei copiii sunt nevinovai, sunt sinceri i netiutori. Ii spunei unui copil s zic aa i aa el zice. Este o minune cum acest copil netiutor care nu tie nici ce va fi cu el nici cum va fi nu se gandete la aceasta dar este sincer. Cum i se spune amin ( aa s fie)! Asta nseamn c are mult credin i dac i spui un lucru el te crede i se petrece ntocmai aa. Oamenii se mir cum un copil este ceva atat de extraordinar dar el aa a fost druit de Dumnezeu. _Aceasta nseamn c copiii sunt mai aproape de

Dumnezeu i c mai tarziu pot s se ndeprteze de El printr-o via de nimic? _Aceasta depinde mult de anturajul in care cresc. Pentru copii este foarte important. Ei primesc tot ceea ce vd. De tot ceea ce vd si li se pare bun, copiii se lipsesc imediat. Mai ales dac este vreun suflet nobil si linistit, copilul alearga imediat la el. Desi nu ii este nici rud nici nimic copilul este atras si imediat fuge la el si intinde mainile ca la apropiaii lui. Stii ce? Acest suflet este linistit, bland, impcat, ceea ce inseamn c insusirile dumnezeiesti lucreaz prin el, datorit pcii si blandeii acestui suflet. Fireste cand copilul intilneste un astfel de suflet, chiar dac nu l-a vzut in viaa lui imediat alearg la el. Copilul alearg la Domnul. Cand firea omeneasc isi vine in sine si se linisteste cu adevrat, o mare energie dumnezeiasc poate s fie lucrtoare prin firea omeneasc. Lumea, gandurile lui pot fi atunci cu totul altele. Dar oamenii se preocup mai mult de lucrurile materiale. Aceste aspecte acoper complet ceea ce este bun in ei. Dumnezeu este viaa si energia din El d via si energie fiecrui lucru. Viaa este prezent peste tot. Noi neamul omenesc, suntem foarte tare legai intre noi, printr-o energie de nedesprit. Oamenii nu pot s observe si nici s ineleag aceasta. In general nu putem s pricepem c avem viaa in mainile noastre. Oriunde privim viaa, e viaa noastr si nu putem tri unii fr ceilali. Desi ni se pare ca putem, nu putem. _Multor oameni le place sa vorbeasca cu sfintia voastra, sa va cerceteze pentru sfat. _Am imbatranit. Omul batran traieste viata tineretii

sale. S-au intamplat o multime de lucruri uneori isi aminteste un fapt ce s-a petrecut. Traieste din amintiri. Daca ele sunt bune atunci e bine. Daca ele sunt rele atunci omul trebuie sa le dea la o parte si sa accepte ceea ce este bine. Pentru ca nimeni nu este vinovat. Cum sunt gandurile noastre asa ne este si viata. Viata este manifestatata prin ganduri. Cei care au totdeauna ganduri bune, dorinte bune, iata (in aceasta aflam) binele nostru. Daca gandurile noastre sunt linistite, pasnice, totdeauna vom avea pace. Parintele Tadei spunea ca ne maniem fie din cauza acelor dorinte pe care nu le-am implinit fie pentru ca ne ridicam deasupra celor cu care suntem suparati. Daca incetam sa ne comportam cu oamenii ca si cum am fi judecatori sau ca cineva care este mai valoros, nu ne vom mai mania. La fel este si cu nelinistile noastre. Gandurile de neliniste determina oamenilor cu care intram in contact o stare confuza. Trebuie sa invatam sa ne controlam propriile ganduri, sa ne asezam ordine in ele. Atunci nelinistea gandurilor celorlalti oameni nu va putea sa ne vateme. Trebuie sa invatam si sa urmam exemplul simplitatii si curatiei lui Hristos. Daca dorim sa mergem undeva si sa vizitam pe cineva si ne gandim dinainte ca poate il vom deranja atunci vizita noastra nu va iesi cum trebuie caci venim deja cu ganduri confuze, care vor avea influente negative asupra celor la care am mers. Daca suntem blanzi, linistiti, calmi, aceste ganduri inrauresc cu blandete si au un efect binefacator nu doar asupra sistemului nervos al fapturilor umane ci si asupra lumii animale si vegetale. _Toti asteapta atentie din partea noastra. Si ce este

tristetea? In lumea de astazi sunt multi depresivi oameni care isi pierd credinta. _Omul se incarca singur cu ganduri care nu-i sunt de folos, caci el nu poate face nimic. El poate sa cugete asupra binelui dar a face bine fara Dumnezeu nu poate. Numai cu puterea dumnezeiasca putem face binele, caci singur Dumnezeu este bun. In El se afla toata bunatatea si milostivirea. Slava lui Dumnezeu, ca Domnul este pretutindeni prezent, si ajuta pe fiecare, pe cel slab si pe cel tare. Toti au nevoie de ajutor. Dumnezeu este pretutindeni prezent. _Va cuprinde cateodata tristetea si ce faceti atunci? _Nu stiu. Nu ma tulbur si nu-mi fac griji ce va fi cu mine. Astfel daca as gandi la acestea nu as avea pace. Lasa sa se ingrijeasca Dumnezeu de ce va fi si va fi ce va fi. Cum e voia lui Dumnezeu asa o sa fie. Daca te asezi in voia Domnului atunci nu merita sa te mai gandesti de vreme ce nu poti crea nimic prin tine insuti cu gandurile tale. Daca ai ganduri bune, ganduri linistite vei avea pace. Daca te gandesti:,,Va fi aceasta, va fi cealalta..." atunci singur iti strici starea sufleteasca, caci nu ai pace. Si de ce? Ce nevoie ai de acestea? Ne sunt de ajuns grijile noastre zilnice. Si chiar cel mai zdravan dintre oameni... Are metehnele sale. Nici unul in vremea noastra nu va fi fara neputinte. Nici o faptura nu este desavarsita. Desavarsit este singur Dumnezeu. Cu Dumnezeu putem fi desavarsiti. Fara el nu putem nimic deoarece El este dragostea. Cand ne adresam Lui din inima noastra imediat ne vine in ajutor. _Cum putem sa ne castigam mantuirea in lumea acesta

materiala? Cum sa ne deschidem inima sa ne adresam sincer lui Dumnezeu? _Trebuie sa exersezi. Rugaciunea este si ea un asemenea exercitiu. Daca omul repeta fara intrerupere o rugaciune, aceasta ii devine deprindere. Cand repetam cuvintele rugaciunii avem dupa aceea o simtire asemenea multor Sfinti Parinti care s-au indeletnicit cu rugaciunea. Cand repetam continuu acelasi lucru rugaciunea devine ceva natural. Primim un dar de la Dumnezeu. Toti cei care se adreseaza lui Dumnezeu printr-o rugaciune sincera, fie ca vor inadins sau nu au tot timpul inlauntrul lor o stare de rugaciune. Este un fel de bucurie, o pace, care nu este din lumea aceasta. Pacea si linistea pe care le dobandesti din lumea aceasta iarasi le pierzi dupa aceea. Rugaciunea este o bucurie inexprimabila. _Puteti sa ne dati cateva sfaturi pentru rugaciune? Cum trebuie sa ne rugam? Ce rugaciuni sa spunem? Unde sa le spunem? _Sfintii Parinti spuneau ca fiecare dintre noi ar trebui sa practice rugaciunea inimii:,,Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluieste-ma pe mine pacatosul". Cand practici aceasta rugaciune si o repeti zilnic atunci simti in tine binecuvantarea lui Dumnezeu. Cand rugaciunea incepe sa se spuna de la sine singura fara vointa ta, cand iti devine obisnuinta, atunci in momentul cand este pronuntata, din ea emana o putere divina extraordinara, simti pace si bucurie. O bucurie de nespus. Doar te minunezi ce este aceasta. Toate te bucura. Toate iti sunt bune. Orice privesti, totul este sfant pentru tine. Tot ce doresti sa atingi, ti se pare

sfant. Aceasta este binecuvantarea dumnezeiasca care sa dat omului. Noi nu depindem nici de vointa noastra, nici de dorinta noastra. Totul merge, se petrece de la sine, ca un motor care lucreaza tot timpul fara oprire. Omul traieste dar continuu simte o bucurie de nespus. El se bucura de orice vede. Este fericit. Preacuviosul Serafim de Sarov obisnuia sa spuna:,,O bucuria mea!'' Este totdeauna un dar dumnezeiesc cand vezi o persoana. Este o putere dumnezeiasca in fiecare suflet, fie ca este un copil sau un batran. Pentru el (Sfantul Serafim) aceasta este putere dumnezeiasca si bucurie. Parintele Tadei spune ca totul incepe de la ganduri de la schimbari si nestatornicia lor. Toti avem uneori ganduri rele care trebuie inlaturate cat de repede cu putinta, caci atunci cand se coboara in inima ating sentimentele si se amesteca cu ele si devin mai periculoase si mai greu de indepartat. Daca in final se mai asociaza inca si vointa, decizia libera a omului de a pastra si cultiva in sine amestecul acesta negativ de ganduri si sentimente sau chiar de a-l transforma in actiune, atunci pacatul deja s-a instapanit in om si totul este din ce in ce mai greu de inlaturat. _ Ce diferenta exista intre tinerete si batranete? _ Ei bine nu este mare diferenta. Un om batran poate sa fie tanar. Si un om tanar poate sa fie batran. Mare mangaiere are cineva cand vede un om fericit. Cand merge pe strada ii priveste fata si se intreaba daca este fericit. Noi avem deasemenea o capacitate de a estima cat este de fericit cineva si care este dispozitia sufletului lui. _Trebuie sa evitam oamenii care au o dispozitie rea?

_Nu trebuie sa participam la rau, dar trebuie sa-l ajutam pe cel care este in necaz. Trebuie o multime de cuvinte pentru ca omul sa se elibereze singur de gandurile rele. Cineva ii strica bucuria si el nu mai poate face nimic. Vine al doilea ii povesteste ceva si nu reuseste nimic. Vine al treilea, al patrulea... Atunci vine la el un copil nevinovat, il imbratiseaza si de la copil primeste mangaiere. Un copil nevinovat...Copilul nu face diferente. Pentru el toti sunt buni. Si omul primeste bucurie, pentru ca copilul este plin de bucurie. El vine si-l imbratiseaza desi nu-l cunoaste. Omul primeste prin copil darul lui Dumnezeu, se lumineaza si se elibereaza de depresie. Iata acesta este un mare ajutor. Il vindeca un copil. _Ce este depresia? _O combinare a gandurilor. Combini pe primul, al doilea, al treilea,...Omul se gandeste: va fi asta, va fi cealalta, iata... In realitate nu va fi nimic. El doar isi face ganduri si singur se complica. Se gandeste ca pentru proasta sa dispozitie este altcineva vinovat. Cineva a trecut si el spune:,,El mi-a stricat dispozitia sufleteasca." Nu acela a facut asta ci insusi , omul, singur iti iei propria ta povara. Te duci la familia ta dar esti mahnit ai o dispozitie rea. Nimic nu-ti merge. Nici serviciul, nici una, nici alta...Dispozitia ta proasta se raspandeste in casa la rudele tale si le strici si lor dispozitia. Starea ta o transmiti apropiatilor tai. Cine e de vina dupa aceea pentru aceasta? Tu singur esti vinovat. Sigur ai facut asta si cu tine si in casa ta. Mergi la un prieten si ii strici dispozitia. Gandurile tale se intind, se raspandesc prin tine. Omul primeste ceea ce

este inlauntrul sau, ceea ce porti cu tine. Ii aduci o dispozitie rea. De aceea multi oameni spun: ,,Mai bine nu mi-ar fi intrat in casa. E ca si cum mi-ar fi dat foc si mi-ar fi aprins casa''. Nimeni nu mai este fericit, nimeni linistit, cand cineva aduce nelinistile sale cu sine. El stie ca trebuie sa fie totdeauna intr-o buna dispozitie buna. _Puteti sa ne dati vreun sfat noua celor care traim in lume, cum sa depasim aceste disperari pe care le purtam, cum sa oprim gandurile care sunt rele? _Este mai bine sa cantam incet in sine, decat sa ne vaitam. Canta! Acela care canta, nu face raul. In doua dati cu mult inainte in vremea cand era duhovnic la Patriarhia din Peci, a avut doua crize nervoase puternice, cand a tremurat din tot corpul ii era frica, era intr-o cumplita stare de slabiciune generala" scrie despre parintele Tadei profesorul Vladeta Jerotici, in cartea sa ,,Convorbiri duhovnicesti". Atunci a inteles ca trebuie sa-si schimbe modul de viata, sa traiasca cu cat mai putine griji posibil, in mod special pentru sine. A inteles ca noi toti ne facem prea multe griji pentru sine si ca numai omul care s-a predat cu totul voii lui Dumnezeu poate sa se simta usor, bucuros si linistit. Mai tarziu s-a trudit sa se predea cu totul in mainile lui Dumnezeu. _Mandria este un mare pacat omenesc, cum il recunoastem in om? _Dupa jignirile pe care ni le aduc ceilalti si reactia noastra la jignirea lor. De fiecare data cand ne simtim ofensati, cand cineva a spus sau a facut ceva care nu ne place, indiferent daca acest om are dreptate sau nu suntem stapaniti de mandrie.

_Cum trebuie sa fie relatiile intre barbati si femei in viata laica? _Ei trebuie sa se considere chemati sa devina sfinti. Nu exista nici un suflet nascut care sa nu fie sfant. Sa nu indraznim sa facem nimic care se opune regulilor binelui. Totul si mic si mare face parte din viata si are in sine energie dumnezeiasca. Viata este o energie dumnezeiasca. O primim de la Dumnezeu. Si ingerii si fiecare faptura primesc viata de la izvorul vietii. Viata este una singura. Dumnezeu este datatorul vietii. Energia dumnezeiasca ne este cu adevarat mai aproape cand suntem la biserica si cel mai aproape cand mergem in Sfantul Munte. Dar tot timpul este cu noi omule. Tot timpul este cu noi. Noi traim prin energia dumnezeiasca. Nu avem viata de la noi insine, viata ne este daruita. Este daruita... _Cum sunt vremurile in care traim? _Depinde de gandurile noastre, de dorintele noastre. Noi fiecare suntem cei care ne creem singuri armonia si dezarmonia noastra si in cercul familiei si in comunitate. Si la nivel de stat este la fel. Depinde mult de dispozitia intelectului nostru, de dispozitia noastra mentala. Noi creem dizarmonie si armonie. Cat sunt de nevinovate si simple sufletele linistite si blande. Cat de mult raspandesc ele binele. Este de necrezut cum iradiaza ele binele! _Au dreptate cei care spun ca se apropie sfarsitul lumii? _Sfarsitul lumii se apropie permanent. De la an la an suntem tot mai aproape de el. Cum va vrea Domnul pana la sfarsit... Vom vedea cum va randui acesta. _Parinte Tadei putem sa avem o legatura sau sa intram

in contact cu cei dragi noua, adormiti (intru Domnul)? _Totdeauna cand ne gandim la ei suntem in legatura cu ei. Cand ne rugam pentru sufletele lor suntem in legatura cu ei. Oamenii cu suflet nobil, linistit, pasnic, pot adesea sa vorbeasca in visele lor cu sufletele de care le este dor. Tot ceea ce doresti obtii. Intrebi ceva si primesti raspunsul. Pentru ca noi suntem legati de lumea intelegatoare, rationala. Nu suntem legati numai de lumea materiala ci si duhovniceste de lumea spirituala. Mai mult suntem legati de lumea spirituala decat de materie. _Intrati in contact cu parintele Antonie? _Nu ma gandesc la asta. Trebuie sa te gandesti la aceasta si sa ti se ingaduie. Da desigur cand omul isi doreste asta, dorintele sale i se implinesc pentru ca atunci cand ne dorim cu putere ceva se pune in lucrare o energie rationala de legatura. Aceasta energie de legatura este mult mai precisa decat legaturile telefonice. Imediat se stabileste. Omul doreste ceva si dorinta i se implineste daca este concentrate (adunat in sine), linistit si bland. Cand regreti pe cineva mult in viata, te rogi lui Dumnezeu pentru el. Atunci el primeste incredibil de mult in viata sa duhovniceasca. Primeste energie (putere), pentru ca daruiesti propria ta viata aceluia la care te gandesti si caruia ii doresti binele. Tu ii trimiti energie (putere), energia (puterea) dumnezeiasca prin care sunteti legati. Noi suntem legati prin energie dumnezeiasca, dar ne gandim prea putin la acest lucru. Nu ii acordam prea multa atentie. Chiar daca nu ii acordam atentie, vedem limpede ca suntem aproape unul de celalalt, ca nu suntem departe.

_Ce sa-i intrebam pe cei adormiti? Ce ne spun ei? Cum ne vad ei pe noi? _Ei cer ajutor de la noi caci de indata ce au trecut in vesnicie, nu mai pot sa se roage pentru sine. Pentru cei dragi lor, ei pot sa se roage dar nu pot sa lucreze nimic altceva. Au putut doar atat cat au fost in trup. De indata ce vine sfarsitul vietii, ei pierd dreptul sa se roage pentru ei insisi. Nu mai au acest drept, pentru ca timpul pocaintei lor a trecut. Ceilalti pot sa se roage pentru ei acum si este primit inaintea lor. ,,Tot ce am considerat in viata ca a fost mare rau si necaz pentru mine, cad abia acum ca nu a fost decat o mare binecuvantare care a facut sa se intoarca totul care a facut sa se intoarca totul in bine" spunea parintele Tadei. Aducerea aminte a unui pacat savarsit nu inseamna ca pacatul nu a fost iertat. Aceasta aducere aminte este numai o punere in garda din vreme in vreme, pentru ca omul sa nu se mandreasca iarasi. De fapt omul este acela care nu se iarta pe sine si nu Dumnezeu si aceasta tot din cauza mandriei. Alminteri semnul sigur ca pacatul a fost iertat este ca el nu se mai repeata si ca omul este cu sufletul linistit. Nu este neimportant cum ne traim ultimii ani ai vietii noastre, viata traita la batranete in chip bineplacut lui Dumnezeu rascumpara pacatele tineretii. Chiar si necrestinii care au trait o viata cinstita si evlavioasa (conforma legilor firii) vor fi primiti de Dumnezeu dupa moarte. Sunt oameni care de la nastere toata viata lor sunt blanzi si buni. Aceasta este plata lor de la Dumnezeu. In lume sunt multi oameni iuti si indaratnici, care trebuie sa treaca prin multe suferinte, dar care cu fiecare biruinta

asupra raului, primesc in sine bucuria, drept recompensa minunata de la Dumnezeu. _ Cum trebuie sa intre sarbii in legatura cu lumea? Spuneati ca toti sunt in legatura ori astazi sarbii si Serbia nu sunt prea legati de lume. _Nu stiu de ce. Nu putem sa ne uram unii pe altii. Suntem legati. Aceasta este cu siguranta. Vezi bine ca daca urasti iti strici dispozitia sufleteasca. Atunci esti inca mai rau. Acela pe care il urasti este fericit, face pe altii fericit...vine catre tine cu dragoste si tu te miri cum poate sa fie aceasta...cum acesta poate sa-mi fie cel mai mare dusman si sa se comporte ca si cum eu nu as gandi despre el acest lucru. El devine dascalul tau. Te invata bunatatea. Atunci vezi ca nu ai dreptate sa ai ganduri rele. Ceea ce a fost a fost. Atunci gandurile tale bune alunga gandurile rele. Sunt primite gandurile pozitive. Daca ne-am certat cu cineva sau nu vorbim cu el, trecem si peste acestea. El se mira atunci:,,Cum ma saluta pe mine cel mai mare dusman al meu?" El crede ca este dusman. De fapt el este prieten dar este si el incarcat de ganduri. Cand isi vine in sine vede ca nu are motiv sa doreasca raul cuiva. Gandind sa faca raul, omul isi strica propria stare sufleteasca. Nu poate sa se linisteasca sa fie in pace. De ce? Pentru ca gandeste si doreste raul. Daca inlatura raul va fi bine. Pur si simplu doar inlatura raul. Eu nu vreau sa gandesc raul. Eu vreau numai pacea. Pacea si linistea. Iata tu ai venit dinafara si semeni samanta binelui aici. Cel mai greu lucru pentru noi in lume este sa invatam cum sa ne rugam pentru dusmani. _Cand ati inceput sa simtiti ca puteti sa va rugati pentru

dusmani? _Chiar daca vrea sau nu vrea omul trebuie sa se roage pentru dusmani, pentru cei care nu ne iubesc si pentru cei care sunt incarcati cu dorinte rele impotriva noastra. Trebuie sa ne rugam si sa le dorim mult bine. Fie ca ei vor sau nu, trupul trebuie sa se elibereze de rau. El se framanta continuu, continuu o tine pe-a lui, vrea sa-si realizeze planurile lui. Cand vede ca nu poate, vede ca Domnul te ocroteste, as vrea cu orice pret ca tu sa dispari (si sa nu mai fii), dar nu se poate. Cu cat el iti doreste mai mult raul, cu atat Dumnezeu iti da mai mult binele. Eu vad ca nu sunt bun. Eu ii doresc lui raul si lui ii este acum mai bine. Inseamna ca nu sunt drept. Nu sunt nici eu mai bun, pentru ca Dumnezeu ii daruieste celui caruia eu ii doresc raul. Si atunci mi se intoarce si primesc ceea ce doresc eu aproapelui. Si imi spun: ,,Cum asta?". ,,Eu sunt credincios, merg la biserica,..." nu ajuta, nu are rost daca mentii raul in tine. Cum iti sunt gandurile, asa iti este si viata. Nu poti sa fii bun daca gandurile tale sunt rele. Din tine iradiaza neincetat o energie a raului. De aceea trebuie sa fim pasnici, linistiti, plini de dragoste si de bunatate. Unii oameni gandesc despre noi fel de fel. Unii dintre ei vorbesc rau despre noi, dar noi trebuie sa-i binecuvantam, dorindule totdeauna binele. _Unii gandesc ca prin abuzul de droguri pot sa atinga stari mistice, sa vina in contact cu forte spirituale. Aceasta este inselare. Nu poate omul prin narcotice sa obtina ceva. El poate numai sa-si dezechilibreze sistemul nervos si nimic mai mult. Daca vrea sa realizeze ceva bun, omul trebuie sa se gandeasca la

bine. Nu poate sa bea tuica tare, sa fie in fiecare zi beat si sa fie bun. Nu merge asta. _Ce credeti despre televizor? Oamenii risipesc o gramada de timp la televizor. _Si acesta este un fel de narcotic. Este acelasi lucru. Trebuie sa se indeletniceasca cu ceva. Pentru ca nu se roaga lui Dumnezeu, ei trebuie sa faca o altfel de rugaciune: sa se uite la fotografii, la vreun spectacol.. Trebuie sa se uite la ceva. Mintea nu poate sa fie goala. Trebuie sa ii dai ceva, nu conteaza ce. _Sunteti obosit? _Batranii sunt tot timpul obositi. _Va multumim mult. Doriti sa mai spuneti inca ceva pentru final? _ Sa deveniti buni. Va veti descoperi atunci pe voi insiva. Va veti vedea pe sine pentru ca va veti intoarce atentia la gandurile bune si dorintele bune si sa nu acordati atentie insultelor. Lasati-i sa va jigneasca. Acela care te insulta te elibereaza de tot ce e rau. _ Cand vorbiti despre trecut, despre cele realizate, este ceva ce astazi ati face, poate mai bine daca ati putea? _Fireste as face o multime de lucruri mai bine, dar timpul a trecut. S-a sfarsit acum. _Experienta Sfintiei Voastre ar putea sa fie pretioasa pentru noi. Puteti sa ne spuneti ce sa lucram mai bine? _Tanarul ar trebui sa faca tot ce poate. Lasa sa se trudeasca. Chiar daca aceasta i-ar parea fara rost, nu va fi in zadar. Ii va fi de folos. Nu numai lui, ci le va fi de folos si altora. Aproapele va lua exemplul de la tine. Va spune: ,,Daca el poate de ce n-as putea si eu?" Pentru ca el traieste pentru sine insusi pentru familia sa si pentru

aproapele sau. Sa dea Domnul ca totul sa fie bine. Vedeti cum Domnul face minuni cu noi? Oamenii se poarta ba asa ba asa. Apoi ne miram ce va fi, cum va fi.. Si la sfarsit se intampla cu totul altceva. _Bine va multumim inca odata. Blagosloviti. _Dumnezeu sa te blagosloveasca. Sa-ti dea sanatate si putere. Sa va intareasca sa va dea curaj. Viitorul apartine tinerilor. Trebuie sa transmitem celor tineri experienta pe care o avem. Experienta binelui. Tot binele incepe de la ganduri. Fiecare lucru se intemeiaza pe ganduri. Fara ganduri nu se poate realiza nimic. Daca gandurile sunt atat de puternice atunci trebuie sa ne straduim ca in toata viata sa pastram acele ganduri care ne vor fi folositoare si noua si apropiatilor nostri si generatiilor tinere. Trebuie sa inmultim tot ceea ce este bun. Aceasta convorbire a fost inregistrata la manastirea Kovili la 2 aprilie 2002 intre orele 9 si 11 dimineata. La aceasta intalnire fixata prin mijlocirea PS Episcop Porfirie, parintele Tadei a sosit exact la timp, venind din localitatea invecinata, Backa Palanka in compania gazdei la care locuia atunci. Mergea linistit, respira greu, vorbea domol si dulce. Mi-a spus ca a fost bolnav si foarte slabit, dar ca poate si vrea sa vorbeasca. Cand am facut cunostinta si ne-am asezat unul in fata celuilalt nu m-a intrebat nimic si nu mi-a spus nimic. Un fel de tacere solemna s-a prelungit, mi s-a parut atunci o vesnicie in timp ce toate s-au petrecut intr-un minut sau doua. Colegii au verificat functionarea camerei si a microfoanelor. In acest timp privirea sa a fost foarte graitoare, cu ochii sai a spus mai mult decat spun

cuvintele. M-am simtit ca si cand mi-ar fi pus vreo intrebare cu aceasta privire si ca eu i-as fi raspuns in tacere. Nu cred ca voi uita vreodata stralucirea din ochii curiosi ai Parintelui Tadei, o stralucire plina de viata, cu totul contrara varstei sale si sanatatii delicate pe care a avut-o inca de la nastere... La sfarsitul interviului iarasi s-a retras incet si fara cuvinte, lasand in urma un fel de gol care parea sa spuna ca acum conversatia s-a terminat si ca nu avem nevoie sa vorbim mai mult. Dupa cate stiu nimeni dupa aceea nu l-a mai vazut vreodata in public. A adormit in data de 16 si a fost inmormantat in data de 19 aprilie 2003 in manastirea Vitovnita.