Tema 2.

Care este diferența dintre concepția lui Helmhotlz și cea a lui Gibson în legătură cu
explicarea percepției vizuale?

Percepția constă într-o cunoaștere a obiectelor și fenomenelor în intergritatea lor și în momentul

în care ele acționează asupra organelor senzoriale. Spre deosebire de senzație, care redă o
însușire izolată a unui obiect, percepția realizează o impresie globală, o cunoaștere a obiectelor în
întregime, în unitatea lor reală.

În continuare, în tabelul de mai jos voi diferenția concepția lui Helmhotlz de cea a lui Gibson.

Concepția lui Helmholtz - Teoria imaginii Concepția lui Gibson - Teoria perceptiei
sau semnului directe
-teoria imaginii sau semnului prezintă un grad - teoria percepției directe prezintă un grad
scăzut de generalitate, integrându-se în aria scăzut de generalitate, aparținând de aria
particularității; particularității;
-vizează aspecte particulare ale percepției și -vizează aspecte particulare ale percepției, în
anume, caracteristicile acesteia; special, determinanții acesteia;
-pune accentul pe experiența anterioară, ca -evidențiază rolul predispozițiilor genetice și
factor determinant în procesul perceptiv și biologice de la naștere în formarea percepției
implicit al cunoașterii - fără experiența vizuale;
anterioară, învațare și memorie nimic din ceea -susține ideea existenței percepției directe,
ce vedem nu ar avea sens; realizate cu ajutorul mecanismelor înnăscute
-prin intermediul experienței, memoriei și al (celule specializate pentru detecția culorii,
învățării, imaginea retiniană devine un semn mărimii);
care se va corela cu informația pe care o are -definește invariantele observabile care
observatorul; participă în percepția vizuală, generând
-distingerea unei forme din fundal se produce informații despre mișcare, formă, distanță fără
prin corelarea senzației vizuale cu experiența. a fi necesară experiența anterioară.
Din aspectele prezentate mai sus, rezultă doua orientari :

- teoria empirică a percepției propusă de Helmholtz, care este expresia modelului de

percepție indirectă, Helmholtz insistând asupra rolului experienței anterioare.

- teoria nativistă a experienței (curentul gestaltist). În procesul percepției sunt implicate o

serie de tendințe înnăscute.
Gestaltismul insistă asupra primordialității întregului in raport cu partea; obiectele sunt percepute
în întregul lor prin forma, structura, configurația lor specifică. Ceea ce s-a reproșat gestaltismului
este caracterul înnăscut al tendinței spre integralitate perceptivă.
Percepția este strâns legată de evoluția structurilor inteligentei astfel încât ea evoluează in raport
cu evoluția acestor structuri. Piaget preia conceptul de structură de la gestaltism dar consideră că
aceste structuri nu sunt înnăscute în totalitate ci numai în componentele lor anatomo-fiziologice
pentru ca o dată cu dezvoltarea structurilor operatorii ale inteligenței să se constate o dezvoltare
și a mecanismelor perceptive.
Concluzia în legatură cu cele două orientări este că aceste puncte de vedere nu se exclud
deoarece majoritatea actelor perceptive sunt interacțiuni complexe între percepții directe,
indirecte, înnascute și dobândite.

Bibliografie
1. Andrei Cosmovici – Psihologie Generală (Polirom, 2005);
2. Mielu Zlate – Psihologia mecanismelor cognitive (Polirom, 2006);
3. C. HĂVÂRNEANU, Curs Introducere în psihologie II (Editura Universității
Alexandru Ioan Cuza, Iași, 2019);