CUPRINS

Pagina

INTRODUCERE 2

Capitolul 1.
CADRUL TEORETIC

1.REALITATEA SOCIALĂ
1.1 Realitatea socială – cadrul conceptual 4
1.2 Construirea realităţii sociale ca proces psihosocial 5

2. COMUNICARE ŞI INFLUENŢĂ SOCIALĂ

2.1 Definirea şi caracterizarea procesului de comunicare 6

3. INFLUENŢA SOCIALĂ
3.1 Definire şi caracterizare generală 7

4. INFLUENŢA SOCIALĂ PRIN TELEVIZIUNE

5.1 Caracteristici actuale ale televiziunii ca agent de influenţă socială 8
5.2 Teoria cultivării 8

Capitolul 2.
OBIECTIVELE SI METODOLOGIA CERCETARII
1 Obiectivele şi ipotezele de bază ale cercetării 9
2 Metodologia utilizată 9
3 Prezentarea lotului experimental 11
4 Modul de desfăşurare a experimentului 14

Capitolul 3.
REZULTATELE CERCETARII
15
8.1 Televiziunea şi viaţa de zi cu zi 15
8.2 Aspecte sociale: percepţia violenţei 21
8.3 O variabilă complexă ce intervine: Personalitatea 26

Capitolul 4.
CONCLUZII 35

REFERINŢE BIBLIOGRAFICE 37

ANEXE

INTRODUCERE

1
 Dovezi empirice foarte grăitoare arată că în ultimii ani a avut loc, şi continuă cu o
intensitate crescânda, exacerbarea violenţei, agresivităţii în societatea din Republica Moldova.
Acesta este un ecou fidel al unui fenomen similar ce se desfăşoară la nivel global, pe întreg
mapamondul. Căutându-se o soluţie, nu de puţine ori a fost pronunţat numele mass-mediei ca
fiind unul dintre principalii agenţi responsabili pentru starea de fapt. Stabilirea gradului şi naturii
contribuţiei mijloacelor de comunicare în masă în acest îngrijorător flagel al lumii contemporane
poate oferi unele modalităţi şi instrumente de intervenţie foarte preţioase, în sensul ameliorării
situaţiei prezente.
Oriunde există televiziune, şi în special acolo unde televiziunea oferă o cantitate
apreciabilă de programe importate, există de obicei şi îngrijorare publică în legătură cu efectele
violenţei asupra tuturor categoriilor sociale. Principala teamă este aceea că violenţa din
conţinutul programelor televizate va duce la creşterea violenţei în societate, că aceia care
vizionează multă violenţă vor imita ceea ce văd, vor deveni mai agresivi, şi vor recurge la
violenţă pentru a-şi rezolva problemele. De asemenea există îngrijorarea pentru apariţia
fenomenului de desensibilizare, exprimat prin aceea că vizionarea masivă a violenţei ficţionale
(mai ales a acelui tip de violenţă nedureroasă, fără urmările cuvenite, atât de comună în
programele din SUA) îi face pe telespectatori să se obişnuiască şi să devină indiferenţi la
adevăratele ei orori.
La ora actuală, opinia generală, atât a specialiştilor, cât şi a observatorilor naivi, este
aceea că televiziunea se constituie în mijlocul de comunicare în masă cu cel mai puternic şi
masiv impact. Acesta este rezultatul caracteristicilor speciale ale acestui medium.
Pe de o parte, televiziunea este mediumul cel mai utilizat în majoritatea ţărilor lumii,
devansând radioul şi presa scrisă. Datorită accesibilităţii lui din multiple puncte de vedere, a
cunoscut o puternică şi rapidă dezvoltare şi răspândire.
Pe de altă parte, televiziunea este un canal eficient datorită tipului de mesaje de care
uzează: mesajele audio-vizuale au o forţă persuasivă cu totul deosebită, ţinând de forţa de
sugestie a imaginii, culorii şi mişcării (implică mai multe tipuri de analizatori, o percepţie mai
completă şi complexă). Ele sunt mai facile din punct de vedere intelectual, fiind uşor de asimilat
fără un efort deosebit.Această asimilare facilă este şi mai mult sporită de faptul că televiziunea
este un mass-medium prin excelenţă non-selectiv: oamenii au puţin control asupra conţinutului
programelor TV; de multe ori ei se uită la televizor fără să se întrebe ce fel de imagini li se
derulează prin faţa ochilor. De asemenea, este un medium non-selectiv şi sub raportul timpului:
oamenii se uită la televizor între anumite ore când sunt disponibili pentru aceasta, şi mai rar
pentru a urmări anumite programe conştient selectate. Televiziunea are astfel o influenţă mai
2
mare asupra receptorului: în cazul consumului non-selectiv, lipseşte primul zid de apărare
împotriva influenţei mediatice, şi anume selectivitatea (specifică, de exemplu, presei scrise).
Informaţia transmisă prin mass-media este considerată ca fiind mediocră, standardizată,
de un nivel inferior, ea ducând la o uniformizare a gusturilor, a atitudinilor, moravurilor,
judecăţilor, aspiraţiilor, la distrugerea originalităţii, la depersonalizarea individului şi distrugerea
valorilor autentice.
Pentru adulţi vizionarea constituie un important factor in intensificarea starii de
nervozitate şi agitaţie mentala, in slabirea capacitaţii de concentrare, in scaderea memoriei, in
apariţia stării de pasivitate şi a plictiselii, a depresiilor, a anxietaţii şi tulburarilor de
personalitate. Astfel este recomandat ca in loc sa-şi petreaca timpul liber in faţa micului ecran,
agravandu-şi starea, sa caute destinderea prin ieşirea in natura, prin activitaţi practice, prin
lectura sau prin comunicarea cu cei apropiaţi.
Cercetarea de faţă are ca obiectiv teoretic evidenţierea modului în care se exercită
influenţa canalului mediatic televiziune asupra procesului de percepere a realităţii sociale, în
principal a violenţei, de către deţinuţi şi societatea civilă.
Integrându-se în contextul psihologiei sociale prin aceea că se concentrează asupra unui
tip complex de interacţiune umană, comunicarea de masă, asupra fenomenelor psihice specifice
ce se dezvoltă în acest context relaţional, ca şi asupra legilor ce le guvernează formarea,
manifestarea şi dinamica, lucrarea de faţă, fără a avea pretenţia de a lămuri pe deplin această
deosebit de complexă şi controversată problemă, încearcă să aducă o rază de lumină în ceea ce
priveşte aportul mass-media, în speţă al televiziunii, la structurarea „realului”, a universului
nostru consensual, a realităţii sociale. Nefiind posibilă abordarea întregii complexităţi a
construirii realităţii sociale într-o lucrare de anvergura celei de faţă, studiul se va axa cu
deosebire pe reliefarea influenţei televiziunii asupra percepţiei sociale a violenţei. Problematica
va fi abordată din punctul de vedere al teoriei cultivării, una dintre cele mai recente perspective
teoretice asupra influenţei mass-media, şi va evalua impactul mesajelor televizate la nivelul a
două categorii de statut socio-juridic, deţinuţi şi civili.

CAPITOLUL I
CADRUL TEORETIC

3
 1. REALITATEA SOCIALĂ

1.1 Realitatea socială – cadrul conceptual

Conceptul de realitate socială este unul principal în cadrul acestui studiu. Complexitatea sa
a ridicat multiple probleme, atât teoretice, cât şi practice, oamenilor de ştiinţă ce au încercat să îl
studieze. Ca o necesitate, s-a impus abordarea multilaterală a acestei problematici, în care diferite
viziuni să se completeze reciproc.
Societatea reprezintă o formă specifică de organizare şi desfăşurare a vieţii concrete a
oamenilor, pe o anumită treaptă a evoluţiei istorice. Elementele determinante şi definitorii pentru
societate sunt cele ţinând de relaţiile dintre membri, pe de o parte, şi de baza materială a acestor
relaţii, pe de altă parte. Din această perspectivă, societatea poate fi definită ca un ansamblu
organizat de membri între care există relaţii determinate şi relativ stabile de natură economică,
politică, juridică, culturală, psihosocială ş.a.
Realitatea socială este un concept diferit de cel de existenţă socială. După cum sublinia
D. Cristea (2001, p.77), dacă la nivelul existenţei sociale se pot identifica mai ales aspecte
obiective ale socialului, la nivelul realităţii sociale se găsesc preponderent elementele unei
interacţiuni dinamice între datul obiectiv, proiecţia, percepţia şi reconstrucţia subiectivă. În
funcţie de multipli factori, cum ar fi natura grupurilor, particularităţile conjuncturale sau istorice,
experienţa socială, diferitele colectivităţi realizează în cursul practicii sociale raporturi specifice
şi diferenţiate cu variate aspecte ale existenţei sociale, le resemnifică în spaţiul lor particular.
Astfel, realitatea socială apare ca un fel de „decupaj” realizat la nivelul existenţei sociale, al cărui
conţinut prezintă diferenţe sensibile de la o comunitate socială la alta, de la o etapă istorică la
alta. În raport cu existenţa socială deci, realitatea socială apare ca având conotaţiile unui
construct mental realizat într-un context relaţional şi acţional.
Structura generală a realităţii sociale. Privită dintr-o perspectivă simbolică, societatea
apare ca un sistem hipercomplex cu autoreglare, ceea ce implică o diferenţiere internă structurală
şi funcţională între diferitele sisteme ierarhizate.
Unitatea de bază a acestor subsisteme este persoana, înţeleasă ca un individ inserat şi
identificat social. Conform lui P. Golu (1974, p.16), persoana poate fiinţa într-un sistem
relaţional de tip diadic sau multidiadic, relaţia putând fi de natură cognitivă, afectivă, acţională
etc. La un nivel mai înalt de structurare a relaţiilor interpersonale apar grupurile sociale primare
sau secundare, cadrele fundamentale ale formării personalităţii umane, şi în acelaşi timp
instrumentele prin care se exercită controlul social. Microgrupurile formează mai departe

4
organizaţiile şi instituţiile sociale, intrând în sistemul relaţional normat şi cu funcţii specifice.
Organizaţiile sunt sisteme sociale concrete, structurate după anumite reguli explicite, cu scopuri,
norme şi valori, prin intermediul cărora se desfăşoară anumite activităţi sociale specifice.
Instituţiile sociale, în schimb, sunt modalităţi generice de organizare a raporturilor umane,
implicând norme şi reguli specifice de gândire şi comportare, în concordanţă cu interesele
majore de fiinţare ale colectivităţilor sociale. În anumite împrejurări, relaţiile dintre mai multe
persoane pot genera mulţimi, constituite în mod spontan şi pe perioade scurte de timp.
Relaţiile structurale şi funcţionale dintre aceste subsisteme pot fi reprezentate astfel:

MULŢIMI INSTITUŢII
(grupuri terţiare) sociale

ORGANIZAŢII

Structuri relaţionale
(diadice/ poliadice) GRUPURI (primare/
secundare)

PERSOANE

Figura 1. Configurarea generală a realităţii sociale (după D. Cristea)

Această configurare a realităţii sociale în plan general se constituie şi în planul particular al

fiecărui individ, grup, colectivitate ca o secţiune a întregului, care însă îşi capătă completitudinea
şi consistenţa numai la nivelul conştiinţei colective, formată într-un anumit spaţiu sociocultural şi
istoric.
1.2 Construirea realităţii sociale ca proces psihosocial

O primă problemă deosebit de importantă ce s-a pus cu privire la procesul construirii şi

cunoaşterii realităţii sociale a fost determinarea sa obiectivă sau subiectivă: dacă realitatea
socială este un dat obiectiv, reflectat de către intelectul uman, aflat în afara oricărei subiectivităţi,
sau dimpotrivă, o proiecţie creată de o complexă procesualitate psihică, deci profund subiectivă.
Conform acestei concepţii constructiviste susţinută de H. Garfinkel (D. Cristea, 2001),
realitatea socială este rezultatul nemijlocit al unei activităţi de construcţie colectivă, desfăşurată
pe fondul unor schimburi şi relaţii structurate de regulile comune de raţionament ale unui anumit
grup cultural.

5
 În viziunea lui D. Cristea (2001, p. 89), tabloul complex al construirii realităţii sociale se
conturează după cum urmează: construirea realităţii sociale presupune elaborarea unui ansamblu
de reprezentări, de scheme cognitive şi acţionale care vor mijloci perceperea, interpretarea şi
evaluare diferitelor secţiuni ale existenţei sociale şi elaborarea unor comportamente adaptative
adecvate. Percepţiile, reprezentările, procesele mnezice şi de gândire joacă rolul unor operatori
psihoindividuali primari ce vor fi modulaţi de influenţe, procese şi fenomene psihosociale
specifice precum disonanţa cognitivă, atribuirea cauzalităţii ş.a. De asemenea, ele suportă şi
acţiunea influenţelor din ontogeneză, ce le modelează, rezultând diferenţieri calitative în funcţie
de o serie de variabile – mediul social de origine, nivelul de educaţie, caracteristicile grupurilor
de apartenenţă şi de referinţă, situaţiile deosebite ce au marcat existenţa individuală şi de grup,
experienţa personală şi organizaţională ş.a.
Recepţionarea în intervale mici de timp a numeroase relatări voit îngroşate de către
televiziune, cu sublinierea insistentă a detaliilor de cruzime, de macabru, de groază, produce la
nivelul sensibilităţii afective a omului un traumatism prin efectul de şoc, dar şi prin mărirea
ameninţării asupra propriei existente. Mai ales perioada ultimilor 50 de ani, sute de mii sau
milioane de crime, violente, jafuri, violuri, perturbă echilibrul sufletesc al oamenilor prin
fulminante articole şi reportaje, astfel că în inconştientul lor se defineşte o lume a agresiunii
violente, o lume a groazei care există pretutindeni. În plan psihologic, un asemenea mediu
ambiental determină o profundă teamă care exacerbează nevoia de apărare care, la rândul ei,
duce la o intensă manifestare a agresivităţii latente.
Frica, anxietatea, exacerbează încordarea nervoasă şi instinctele de conservare şi apărare.
Năpădit de violenţă, omul tinde să devină permanent pregătit să răspundă spontan tot cu violenţă.

2. COMUNICARE ŞI INFLUENŢĂ SOCIALĂ

2.1 Definirea şi caracterizarea procesului de comunicare

Pentru a analiza în mod avizat procesele de comunicare în masă, ce fac obiectul acestei
cercetări, este necesară caracterizarea generală a procesului de comunicare.
Definită în modul cel mai simplu, comunicarea constă într-un proces de transmitere a
informaţiilor, ideilor şi opiniilor de la un individ la altul şi de la un grup social la altul. În genere,
relaţiile umane (şi nu numai acestea) reprezintă interacţiuni comunicaţionale; interacţiunile
umane ar fi imposibile fără transmiterea şi receptarea de mesaje, şi însăşi existenţa, funcţionarea

6
şi organizarea societăţii ar fi de neconceput în absenţa proceselor de comunicare. Astăzi,
societatea însăşi este numită „de comunicare”. Comunicarea este substanţa societăţii.
Comunicarea este un proces ce rezultă din interacţiunea acestor elemente, proces ce poate
fi redat sub următoarea formă generală:

Emiţător Receptor

Mesaj Mesaj

Codificare CANAL Decodificare

Informaţie Perturbaţii Informaţie

(zgomot)

Figura 2. Procesul de comunicare (după D. Cristea, 2001)

3.INFLUENŢA SOCIALĂ PRIN MASS-MEDIA

3.1 Caracteristicile comunicării în masă

Elaborarea unor mijloace noi de multiplicare şi difuzare a mesajelor – tipărirea,

fotografierea, telegrafia fără fir etc. – şi dezvoltarea unor instituţii sociale bazate pe utilizarea
acestor tehnici au adăugat o nouă dimensiune procesului social de comunicare. Nu tehnicile în
sine au modificat esenţial procesul de comunicare, ci modul cum ele au fost şi sunt folosite, noile
tipuri de relaţii sociale care s-au dezvoltat şi instituţionalizat, formele de organizare socială şi
producţie care s-au dezvoltat.
După cum sublinia Dennis McQuail (1999, p.52) în lucrarea sa „Comunicarea”, procesul
de comunicare de masă prezintă o serie de diferenţe importante faţă de procesul de comunicare
interpersonală.

7
4. INFLUENŢA SOCIALĂ PRIN TELEVIZIUNE

4.1 Caracteristici actuale ale televiziunii ca agent de influenţă socială

La ora actuală, opinia generală, atât a specialiştilor, cât şi a observatorilor naivi, este aceea
că televiziunea se constituie în mijlocul de comunicare în masă cu cel mai puternic şi masiv
impact. Acesta este rezultatul caracteristicilor speciale ale acestui medium.
Pe de o parte, televiziunea este mediumul cel mai utilizat în majoritatea ţărilor lumii,
devansând radioul şi presa scrisă. Datorită accesibilităţii lui din multiple puncte de vedere, a
cunoscut o puternică şi rapidă dezvoltare şi răspândire.
Pe de altă parte, televiziunea este un canal eficient datorită tipului de mesaje de care
uzează: mesajele audio-vizuale au o forţă persuasivă cu totul deosebită, ţinând de forţa de
sugestie a imaginii, culorii şi mişcării (implică mai multe tipuri de analizatori, o percepţie mai
completă şi complexă). Ele sunt mai facile din punct de vedere intelectual, fiind uşor de asimilat
fără un efort deosebit. Această asimilare facilă este şi mai mult sporită de faptul că televiziunea
este un mass-medium prin excelenţă non-selectiv: oamenii au puţin control asupra conţinutului
programelor TV; de multe ori ei se uită la televizor fără să se întrebe ce fel de imagini li se
derulează prin faţa ochilor. De asemenea, este un medium non-selectiv şi sub raportul timpului:
oamenii se uită la televizor între anumite ore când sunt disponibili pentru aceasta, şi mai rar
pentru a urmări anumite programe conştient selectate. Televiziunea are astfel o influenţă mai
mare asupra receptorului: în cazul consumului non-selectiv, lipseşte primul zid de apărare
împotriva influenţei mediatice, şi anume selectivitatea (specifică, de exemplu, presei scrise).

4.2 Teoria cultivării

Această teorie fost dezvoltată începând din 1967 de George Gerbner şi grupul său de
cercetare de la Annenberg School of Communication. Cercetările reiau, testează şi redefinesc
două idei mai vechi privind funcţiile şi efectele mass-media, mai ales ale televiziunii, şi anume
ideea efectului „de întărire”, a funcţiei televiziunii, de conservare, de menţinere a ordinii sociale
prezente, şi ideea efectului atotputernic al media, în special al televiziunii. Noutatea constă în
abordarea empirică a tezei efectului pe termen lung şi în dezvăluirea mecanismului prin care
televiziunea îşi exercită influenţa de durată asupra societăţii şi a indivizilor. Televiziunea este
considerată capabilă de a influenţa pe termen lung percepţia individului asupra realităţii printr-
un proces subtil numit „cultivation”. Televiziunii i se atribuie puterea de a „crea” concepţia pe

8
care audienţa şi-o construieşte asupra realităţii. Ea generează un adevărat „mediu cultural”, o
lume simbolică, iluzorie, departe de realităţile sociale, pe care o inculcă masiv auditoriului.

Capitolul II
OBIECTIVELE SI METODOLOGIA CERCETARII

1. Obiectivele şi ipotezele de bază ale cercetării

Cercetarea de faţă are ca obiectiv teoretic evidenţierea modului în care se exercită

influenţa televiziunii şi a mass-media-ei asupra procesului de percepere a realităţii sociale, în
principal a violenţei, de către deţinuţi şi societatea civilă.

Ipotezele de bază ale cercetării, conform concepţiei teoretice folosite (teoria cultivării),
vor fi astfel formulate:
1. Se presupune existenţa unei influenţe directe a expunerii la programele televizate asupra
gradului de violenţă perceput de către deţinuţi şi societatea civilă la nivelul realităţii
sociale.
2. Se presupune existenţa unei corelaţii pozitive între preferinta pentru programele
televizate a deţinuţilor şi societăţii civile şi gradul de violenţă perceput.
3. Există o corelaţie pozitivă semnificativă între dimensiunile de personalitate agresivitate şi
tendinţă de dominare, şi preferinţa subiecţilor fără studii pentru programele televizate.

2. Metodologia utilizată

În cadrul acestei cercetări a fost utilizată o metodologie de tip cantitativ.

Metode
Pentru testarea şi verificarea ipotezelor a fost folosită metoda experimentului de tip
invocat, multivariat, în care s-au încorporat două metode cantitative de culegere a datelor,
ancheta pe bază de chestionar şi metoda psihometrică, reprezentată de un inventar de
personalitate. Deoarece se încearcă surprinderea impactului, influenţei unui stimul exterior
(mass-media cu programele televizate din cadrul său) ce acţionează la nivel de masă, s-a
considerat drept cea mai indicată utilizarea acestor metode de tip cantitativ. De asemenea, au fost
utilizate metode matematico-statistice pentru prelucrarea şi analiza datelor.

9
Instrumente
Acestea se prezintă după cum urmează:
- Chestionar de concepţie proprie (Vezi Anexa nr. 2), ce investighează aspecte legate de
variabilele cercetării (cum ar fi timpul de expunere la mesaje virtuale, genul de programe
televizare urmărite, atitudini faţă de violenţă, variabile demografice). Din motive de
economie a spaţiului şi de facilitare a sarcinii subiecţilor, chestionarul cuprinde,
încorporat, un alt chestionar, ce investighează perceperea violenţei. Variabila măsurată
prin acest din urmă instrument a fost denumită „violenţă percepută”. Dimensiunile
chestionarului reproduc efectele violenţei virtuale, deja stabilite prin numeroase cercetări
anterioare pe această temă şi prezente în literatura de specialitate. Acestea se înscriu,
după cum am menţionat şi în secţiunea dedicată cercetărilor actuale în domeniu, pe trei
coordonate principale: efecte directe (folosirea agresivităţii şi violenţei pentru rezolvarea
problemelor, dezvoltarea de atitudini şi valori favorabile uzului violenţei),
desensibilizarea (scăderea sensibilităţii, toleranţă mărită faţă de violenţă şi agresivitate),
şi Sindromul Lumii Ameninţătoare (perceperea lumii ca fiind ameninţătoare şi
periculoasă, implicit evaluarea la cote înalte a gradului de risc al propriei persoane şi al
propriei categorii sociale). Împreună, aceste dimensiuni conturează gradul de violenţă
percepută de către subiect, mai precis percepţia socială a violenţei specifică subiectului în
cauză, ce poate corela sau nu cu gradul real de violenţă din societate sau cu gradul real de
risc al subiectului. Distribuţia posibilă a scorurilor obţinute la chestionar este cuprinsă
între 0-12 puncte, unde valoarea 0 indică perceperea unui grad scăzut de violenţă în
societate, utilizare slabă a violenţei ca soluţie pentru rezolvarea problemelor, deţinerea
unor atitudini şi valori anti-violenţă şi agresivitate. Din contra, obţinerea unui scor de 12
sau apropiat arată perceperea unui grad extrem de înalt de violenţă în societate,
recurgerea în mod obişnuit la violenţă şi agresivitate şi dezvoltarea unor atitudini
favorabile acestor fenomene.
- Inventarul de personalitate Freiburg (FPI), (M. Minulescu, 1996), creat de J. Fahrenberg,
H. Selg şi R.Hampel. FPI este un chestionar multifazic de personalitate ce conţine 212
itemi grupaţi în nouă scale, la care, pentru a obţine o imagine mai clară a personalităţii
celui investigat, autorii au mai adăugat încă trei scale. Scalele formează următoarea
configuraţie a profilului: scala FPI1 (nervozitate), scala FPI2 (agresivitate), scala FPI3
(depresie), scala FPI4 (excitabilitate), scala FPI5 (sociabilitate), scala FPI6 (calm), scala
FPI7 (dominare), scala FPI8 (inhibiţie), scala FPI9 (sinceritate), scala FPIE (extraversie-
introversie), scala FPIN (labilitate emoţională), scala FPIM (masculinitate).
10
 - Acest test a fost ales întrucât permite, prin dimensiunile de personalitate investigate,
verificarea celei de-a treia ipoteză a cercetării.

3. Prezentarea lotului experimental

Lotul experimental a fost format din 86 de subiecţi, diferenţiaţi în funcţie de mai multe
criterii: statut socio-juridic (deţinuţi şi societatea civilă), statut profesional (fără studii şi cu
studii) şi statut socioeconomic (scăzut şi înalt).

Statut socio-juridic
Criteriul „statut socio-juridic” s-a dovedit greu de controlat, datorită caracteristicilor
intrinseci ale populaţiei investigate. În linii mari, din punct de vedere al acestui criteriu,
eşantionul s-a prezentat astfel:

Figura 3. Distribuţia lotului experimental în funcţie de statutul socio-juridic

Distribuţia lotului în funcţie de variabila "Statut socio-juridic"

m
as fe
cu mi
lin ni
44 n
% 56
%

După cum se observă, cele două categorii ale variabilei deţin cote apropiate, civilii fiind
prezenţi în număr mai mare decât deţinuţii.

Statut profesional

Pentru o mai facilă prelucrare statistică, criteriul statut profesional a fost redus la două
categorii, prima conţinând persoanele fără studii, iar cea de-a doua, persoane cu studii.
Persoanele fără studii au fost cu puţin mai numeroşi decât persoanele cu studii:
Figura 4. Distribuţia lotului experimental în funcţie de categoria de statut profesional

11
 Distribuţia lotului experimental în funcţie de variabila "STATUT
PROFESIONAL"

fa lic
cu eu
lta 54
te %
47
%

Se pot remarca unele neajunsuri în ceea ce priveşte distribuţia lotului în funcţie de

criteriile statut socio-juridic şi statut profesional. După cum se observă în tabelul de mai jos, cele
două categorii de statut profesional sunt puternic inegale sub raportul statutului socio-juridic a
subiecţilor: la nivelul persoanelor fără studii, numărul deţinuţilor îl dublează pe cel al civililor
(acest aspect se datorează caracteristicilor de statut socio-juridic ale lotului din Penitenciarul
nr.3-Leova,constituit exclusiv din deţinuţi fără studii, în timp ce în Penitenciarul nr-9-Pruncul,
numărul deţinuţilor cu studii îl depăşeşte cu trei indivizi pe cei fără studii), iar la nivel de
persoane cu studii, numărul civililor este covârşitor faţă de numărul deţinuţilor (lotul de la Biroul
de Probaţiune numărând o persoană fără studii, iar cel de la Direcţia de Asistenţă Socială, două).

Tabelul 1. Distribuţia lotului experimental în funcţie de statut socio-juridic şi statut profesional

Distribuţia lotului în funcţie de statut juridic şi profesionalnal

Profesional
f/ studii Cu studii
Count Count
juridic civili 11 37
deţinuţi 35 3

Statut socioeconomic

Pentru satisfacerea criteriului statut socioeconomic, cu cele două categorii ale sale (scăzut
şi înalt), au fost testaţi, ca având un statut socioeconomic înalt, 25 de persoane fără studii din
Penitenciarul nr-9-Pruncul şi 20 de persoane cu studii din Biroul de Probaţiune, iar pentru statut
socioeconomic scăzut, 21 de persoane fără studii din Penitenciarul nr.3-Leova şi 20 de subiecţi
cu studii din Direcţia de Asistenţă Socială. Alegerea locaţiilor de testare în aşa fel încât să
reflecte corespondenţa cu statutul socioeconomic a fost făcută în mod intuitiv, empiric. O
corelaţie ulterioară cu veniturile lunare ale familiei subiecţilor a indicat o puternică concordanţă
între cele două variabile. Din motive de facilitare a analizei statistice, se va folosi drept indicator
al statutului socioeconomic cele două clase, scăzut şi înalt, şi nu veniturile.

12
 Distribuţia lotului în funcţie de statutul socioeconomic arată că cele două categorii ale
variabilei conţin un număr relativ egal de subiecţi, superioritatea numerică fiind însă de partea
celor cu un statut înalt:

Figura 5. Distribuţia lotului experimental în funcţie de statutul socioeconomic

Distribuţia lotului ex perimenta l în funcţie de v a ria bila
"STATUT SOCIOECO NO MIC"

st st
at at
ut ut
în s
al c
t ă
5 z
2 ut
% 4
8
%

Din prisma celor trei criterii de caracterizare considerate simultan, lotul experimental se
prezintă în felul următor:

Tabelul 2. Distribuţia lotului experimental în funcţie de statut socio-juridic, statut profesional şi

statutul socioeconomic
statut socioeconomic
statut
scazut statut inalt
statut f/studii juridic civili 11
profesional deţinuţi 21 14
Cu studii juridic civili 19 18
deţinuţi 1 2

Se observă astfel că toţi civilii fără studii posedă un statut socioeconomic înalt, în timp ce
majoritatea deţinuţilor fără studii sunt caracterizaţi de un statut scăzut. Cu studii, proporţia de
civili ce posedă un statut scăzut este aproximativ aceeaşi cu cea a civililor ce posedă un statut
ridicat, iar populaţia deţinuţilor cu studii este prea redusă în cazul lotului de faţă pentru a face
astfel de aprecieri.

4. Modul de desfăşurare a experimentului

După stabilirea design-ului experimental, alegerea şi definitivarea instrumentelor de lucru

(chestionarele), acestea au fost aplicate lotului experimental. Administrarea s-a făcut pe fiecare
13
subeşantion în parte. Cele două loturi de subiecţi după statutul socio-juridic au beneficiat de
administrare colectivă, în mediul penitenciar aferent, în timp ce forma aleasă pentru cele două
loturi de subiecţi din organizaţii a constituit-o auto-administrarea individuală.

Design-ul experimental

Variabilele avute în vedere conform ipotezelor de cercetare au fost următoarele:

a) Variabile independente (V.I.):
- Expunerea la programe televizate, cu trei valori distincte: expunerea din fiecare zi în
timpul săptămânii, expunerea în timpul zilei de Sâmbătă şi expunerea în timpul zilei de
Duminică. S-a considerat necesară această diferenţiere, datorită particularităţilor
patternurilor de vizionare în zilele de week-end, mai ales Sâmbăta, care indică o mai
mare medie de vizionare. Prin însumarea acestor valori a rezultat o altă variabilă, folosită
în prelucrarea statistică, şi anume Expunerea săptămânală la programele televizate. Pe
baza acestei valori, se operează o împărţire a subiecţilor în trei subeşantioane,
aproximativ echilibrate sub raportul numărului de subiecţi: categoria expunere scăzută
(sub 6 ore pe săptămână), expunere medie (între 7 şi 11 ore pe săptămână), şi categoria
expunere ridicată (peste 12 ore pe săptămână).
- Tipul de program TV preferat. Subiecţilor li s-a solicitat să ierarhizeze opt tipuri de
programe în ordinea preferinţei şi frecvenţei de urmărire: ştiri şi informaţii, programe culturale,
programe cu caracter politic, documentare, muzică, sport, divertisment (concursuri etc.) şi filme.
- Genul de film preferat. Dacă opţiunea „filme” a fost aleasă pe unul din primele patru
locuri, subiecţii au ierarhizat, de asemenea în ordinea preferinţelor, şi următoarele categorii de
filme: dramă; romantic; comedie, parodie; acţiune (aventură, poliţist, thriller); telenovelă;
biografic; istoric.
b) Variabile dependente (V.D.):
- Violenţa percepută. Această variabilă constituie scorurile subiecţilor la un chestionar ce
investighează măsura în care subiectul resimte şi manifestă cele trei efecte principale ale
violenţei virtuale, şi anume creşterea agresivităţii şi dezvoltarea atitudinilor şi valorilor
favorabile folosirii ei pentru rezolvarea problemelor, desensibilizarea, şi perceperea lumii
reale ca fiind la fel de ameninţătoare şi periculoasă pe cât este ea prezentată de către
internet (Sindromul Lumii Ameninţătoare).
- Scalele Inventarului de Personalitate Freiburg (FPI). Se încearcă stabilirea unor
corespondenţe între profilul de personalitate al subiecţilor şi navigare.

14
 c) Variabile demografice:
- Statutul socio-juridic, statutul profesional, statutul socioeconomic al subiecţilor,
veniturile lunare ale familiei.
Experimentul a constat dintr-o singură fază de administrare a instrumentelor.

Capitolul III

REZULTATELE CERCETARII

Datele colectate au fost într-o primă fază cotate conform specificului fiecărui instrument
utilizat, după care au fost analizate cu ajutorul programului de statistică SPSS for Windows,
varianta 8.0.
În urma prelucrării statistice, s-au conturat mai clar diferitele aspecte legate de variabilele
cercetării, asigurând premisele necesare testării ipotezelor de bază ale studiului.

3.1 Televiziunea şi viaţa de zi cu zi

În cadrul prezentului capitol, vor fi evidenţiate unele pattern-uri generale de utilizare a

televiziunii de către deţinuţi şi societatea civilă. Aceste portretizări sunt importante deoarece, pe
de o parte, vor furniza un fundament pentru toate analizele ce vor urma, iar pe de altă parte, unul
dintre cele mai semnificative aspecte ale influenţei televiziunii este, de fapt, însăşi utilizarea ei în
fiecare zi, continuă şi constantă.
Astfel, din analiza datelor obţinute reiese faptul că media de vizionare săptămânală este de
aproximativ 10 ore pe săptămână, lotul fiind însă destul de neomogen în această privinţă (abatere
standard de 5,30). În zilele de week-end, mai ales Sâmbăta, se înregistrează în medie valori mai
înalte de vizionare (3,87 ore) în raport cu restul zilelor săptămânii (2,66 ore), iar acest pattern se
prezintă de asemenea ca fiind mai omogen în cadrul lotului. În plus, există corelaţii pozitive
foarte puternice (r =8,15, r =8,20 la un nivel de încredere de 99%) între pattern-ul de vizionare
din timpul săptămânii şi cel de Sâmbăta şi Duminica, evidenţiind faptul că subiecţii ce se uită
mult la televizor în timpul săptămânii, o fac şi în week-end.
Pe baza acestor valori, eşantionul a fost divizat în trei subgrupe de vizionare (vezi Figura
7), aproximativ egale sub raportul numărului de subiecţi: vizionare scăzută (sub 6 ore pe
săptămână), medie (între 7 şi 11 ore pe săptămână), şi ridicată (peste 12 ore pe săptămână).
Figura 7. Structura lotului experimental în funcţie de expunerea televizată săptămânală

15
 Structura lotului în funcţie de EXPUNEREA TELEVIZATĂ
SĂPTĂMÂNALĂ

În funcţie de cele trei criterii demografice care circumscriu lotul experimental (statut
socio-juridic, statut profesional, statut socioeconomic), expunerea televizată, cu cele trei
categorii ale sale, se prezintă în felul următor:
Tabelul 4. Expunerea săptămânală în funcţie de statut socio-juridic
Tabelul 5. Expunerea săptămânală în funcţie de statut profesional

expunere saptamanala
expunere expunere expunere
redusa medie ridicata
% % %
juridic civili 39,6% 33,3% 27,1%
deţinuţi 23,7% 39,5% 36,8%

expunere saptamanala
expunere expunere expunere
redusa medie ridicata
% % %
profesional f/studii 26,1% 32,6% 41,3%
Cu studii 40,0% 40,0% 20,0%

Tabelul 6. Expunerea săptămânală în funcţie de statutul socioeconomic

expunere saptamanala
expunere expunere expunere
redusa medie ridicata
% % %
statut statut scazut 26,8% 39,0% 34,1%
socioeconomic statut inalt 37,8% 33,3% 28,9%

Se observă că marii consumatori de televiziune sunt în principal deţinuţii, subiecţii fără

studii de două ori mai mult decât din cei cu studii, şi de asemenea, subiecţii cu statut
socioeconomic scăzut.

16
 Referitor la genul de programe preferat, subiecţii au ierarhizat tipurile de programe
(vezi Tabelul 7) în funcţie de preferinţa pentru ele şi frecvenţa cu care le urmăresc (aceşti doi
indicatori au fost cuprinşi într-un singur criteriu).

Tabelul 7. Măsuri ce caracterizează preferinţa pentru programe televizate la nivelul lotului

experimental
Statistics

stiri si programe programe

informatii culturale politice documentare muzica sport divertisment filme
N Valid 86 86 86 86 86 86 86 84
Non-raspuns 0 0 0 0 0 0 0 2
Medie aritmetica
4,44 5,51 6,91 4,24 3,36 4,42 4,21 2,60
Mediana 5,00 6,00 8,00 4,00 3,00 4,00 4,00 2,00
Mod 5 7 8 6 1 8 4 1
Deviatie Standard
1,74 1,99 1,53 2,33 2,06 2,52 1,91 1,64

La nivelul întregului lot experimental, în urma calculării mediilor aritmetice, dar ţinându-
se cont şi de modul fiecărui tip de programe (cel mai frecvent rang acordat) şi frecvenţa
subiecţilor ce au acordat acelaşi rang, ordinea preferinţelor a fost următoarea (vezi Anexa 3): pe
primul loc au fost alese filmele, apoi, în ordine, muzică, divertisment, documentare, sport, ştiri şi
informaţii, programe culturale, şi ultima categorie, programe politice. Este de notat interesul
foarte scăzut şi neimplicarea subiecţilor din aceste grupe de statut profesional în chestiuni
politice, civice. Această orientare este generalizată la nivelul populaţiei fără studii din întreg lotul
experimental. Se remarcă, de asemenea, orientarea subiecţilor fără studii către conţinuturile de
divertisment ale televiziunii, confirmând ideea că la ora actuală, funcţia acestui medium de a
asigura divertismentul capătă tot mai multă importanţă în faţa altor funcţii ale sale. Totuşi,
această orientare este motivată şi de caracteristicile şi interesele specifice statutului profesional.
Dacă introducem o diferenţiere în funcţie de statutul socio-juridic al subiecţilor, cu
referire la genul de programe preferat, se evidenţiază ierarhii oarecum diferite: civilii îşi exprimă
preferinţele, în ordine, pentru filme, muzică, documentare, ştiri şi informaţii, divertisment,
programe culturale, sport, programe politice, dovedind un registru de interese caracteristic (vezi
Figura 8).
Figura 8. Primele patru opţiuni ale civililor privind programele televizate

4,21
3,77
3,35
2,52

17
Locul 1: Filme Locul 2: Locul 3: Locul 4: Ştiri
Muzică Documentare şi informaţii
tip u l d e p rog ram
 Deţinuţii în schimb, preferă în ordine, filme, sport, muzică, divertisment, ştiri şi
informaţii, documentare, programe culturale, programe politice (vezi Figura 9).

Figura 9. Primele patru opţiuni ale deţinuţilor privind programele televizate

4,03

media aritmetică
3,03 3,37
2,68

tipul de program

Alegerea filmelor pe prima poziţie a întrunit un grad înalt de omogenitate în cadrul lotului
(abatere standard de 1,64). Mai mult, se observă că 76% din totalul subiecţilor le-au plasat pe
primele trei locuri în topul preferinţelor, iar 89%, pe primele patru:

Tabelul 9. Rangurile acordate de subiecţi tipului de program „filme”

filme

Procent Procent
Frecventa Procent valid Cumulat
Valid 1 27 31,4 32,1 32,1
2 19 22,1 22,6 54,8
3 18 20,9 21,4 76,2
4 11 12,8 13,1 89,3
5 4 4,7 4,8 94,0
6 2 2,3 2,4 96,4
7 1 1,2 1,2 97,6
8 2 2,3 2,4 100,0
Total 84 97,7 100,0
Non-raspuns 0 2 2,3
Total 86 100,0

Filmele sunt sursa principală de informaţii pentru construirea reprezentărilor, judecăţilor,

modelelor despre realitatea socială datorită gradului foarte înalt de realism, de autenticitate. În
plus, conform Anuarului Statistic al Republicii Moldova pe anul 2002, majoritatea filmelor
difuzate pe canalele moldoveneşti de televiziune, aproximativ 62%, sunt filme străine, de
provenienţă mai ales din SUA, promovând valorile, modelele, stilul de viaţă specific acestei
culturi.
Mai trebuie menţionat faptul că în cazul categoriilor sport şi documentare, opţiunile au
fost foarte eterogene, indicând faptul că există în cadrul lotului subgrupuri semnificative sub
raportul numărului de subiecţi care au plasat aceste categorii de programe pe locuri foarte

18
diferite. Mai exact, în cazul sportului, deţinuţii au plasat opţiunea pe unul din primele locuri,
spre deosebire de civili, iar în cazul documentarelor, diferenţe semnificative s-au înregistrat în
funcţie de statutul socio-juridic (civilii le preferă mai mult), statut socioeconomic (cei cu statut
mai înalt au optat pentru ele), statut profesional (subiecţii cu studii mai mult decât cei fără
studii).
Dintre tipurile de filme pe care subiecţii au fost solicitaţi să le ierarhizeze, ţinându-se
cont în prelucrarea datelor de media aritmetică, modul şi frecvenţa opţiunii (vezi Tabelul 10), pe
primul loc s-au situat comediile, această alegere beneficiind de un consens general destul de
ridicat în cadrul lotului (abatere standard de 1,45). Locurile următoare au fost ocupate, în ordinea
preferinţelor, de filmele de acţiune (aventură, poliţist, thriller) – alegere înalt eterogenă în cadrul
lotului (abaterea standard cea mai înaltă, de 1,85) -, romantic, dramă, istoric, biografic şi
telenovelă (vezi Anexa 4). Cele mai eterogene ierarhizări, în afară de cea a filmelor de acţiune,
au fost provocate de către filmele istorice şi biografice. Preferinţa pentru ele fiind determinată de
factori motivaţionali pronunţat individuali, nu se poate stabili clar profilul celor care le preferă,
datele fiind oarecum contradictorii.

Tabelul 10. Măsuri ce caracterizează preferinţa pentru filme la nivelul lotului

experimental
Statistics

drama romantic comedie actiune telenovela biografic istoric

N Valid 76 76 76 76 76 76 76
Non-raspuns 10 10 10 10 10 10 10
Medie aritmetica
3,43 3,28 2,58 2,82 6,05 5,22 4,62
Mod 2 3 1 1 7 6 4
Deviatie standard
1,52 1,61 1,45 1,85 1,35 1,64 1,72
Minimum 1 1 1 1 2 1 1
Maximum 7 7 6 7 7 7 7

În ceea ce priveşte comediile, ele plac mai mult şi sunt urmărite mai frecvent de către
deţinuţi, de subiecţi fără studii, şi de subiecţi cu un statut socioeconomic ridicat. Filmele de
acţiune prezintă o structură a publicului asemănătoare, fiind preferate de deţinuţi, mai mult de
subiecţi fără studii decât cei cu studii, şi de către cei cu un statut socioeconomic scăzut.
Introducând în analiză criteriul statututului socio-juridic a subiecţilor, se evidenţiază
ierarhii diferite în ceea ce priveşte preferinţa faţă de genurile de filme. Conformându-se
intereselor statuate în descrierea societăţii civile, cât şi pe cele specifice statutului profesional,
civilii preferă în principal filmele romantice, urmate de comedii şi drame (vezi Figura 10).

19
Figura 10. Primele patru opţiuni ale civililor privind genul de film preferat

3,21 3,42

medie aritmetică
2,81 2,88

Locul 1: Locul 2: Locul 3: Locul 4:

Romantic Comedie Dramă Acţiune
gen film

Deţinuţii, în schimb, aleg pe prima poziţie filmele de acţiune, iar apoi comediile,
dramele, şi filmele romantice (vezi Figura 11).

Figura 11: Primele patru opţiuni ale deţinuţilor privind genul de film preferat
media aritmetică

3,73 3,88

2,03 2,18

Locul 1: Locul 2: Locul 3: Locul 4:

Acţiune Comedie Dramă Romantic
gen film

Din această analiză, se poate observa că televiziunea joacă un rol foarte important în viaţa
de zi cu zi a deţinuţilor şi a civililor ce compun lotul experimental, atât sub raportul timpului pe
care îl ocupă, cât şi sub cel al tipului de informaţii pe care le oferă. Deşi toate grupurile şi clasele
sociale utilizează acest medium, structurile de vizionare nu sunt monolitice sau invariante, ci
diverse, comportând diferenţe în funcţie de factori multipli.
Spre deosebire de rezultatele obţinute de studii similare efectuate pe populaţii străine, din
studiul de faţă reiese că cei mai fervenţi telespectatori sunt subiecţii fără studii. Însă în
asentiment cu studiile mai sus menţionate, se evidenţiază utilizarea mai ridicate a televiziunii de
către clasele cu un statut socioeconomic scăzut. Explicaţia pentru acest din urmă rezultat,
deosebit de constant în multe cercetări, ar fi, după unii autori, că televiziunea înseşi se poate
caracteriza ca fiind „de clasă inferioară”, „de statut scăzut”. Această evaluare peiorativă la adresa
televiziunii sugerează că ar promova prin conţinuturile sale o formă de subcultură, în general
valori şi modele caracteristice unui nivel educaţional şi socioeconomic mai redus. Acest lucru

20
poate fi în anumite circumstanţe adevărat, însă consider că aceste afirmaţii generalizează
nepermis de mult.

3.2 Aspecte sociale: percepţia violenţei

Oriunde există televiziune, şi în special acolo unde televiziunea oferă o cantitate

apreciabilă de programe importate din SUA, există de obicei şi îngrijorare publică în legătură cu
efectele violenţei asupra deţinuţilor şi a altor categorii sociale. Principala teamă este aceea că
violenţa din conţinutul programelor televizate va duce la creşterea violenţei în societate, că aceia
care vizionează multă violenţă vor imita ceea ce văd, vor deveni mai agresivi, şi vor recurge la
violenţă pentru a-şi rezolva problemele. De asemenea există îngrijorarea pentru apariţia
fenomenului de desensibilizare, exprimat prin aceea că vizionarea masivă a violenţei ficţionale
(mai ales a acelui tip de violenţă nedureroasă, fără urmările cuvenite, atât de comună în
programele din SUA) îi face pe telespectatori să se obişnuiască şi să devină indiferenţi la
adevăratele ei orori.
Prezenta analiză, bazându-se pe scorurile obţinute de subiecţi la chestionarul ce sondează
tocmai aceste dimensiuni, încearcă să caracterizeze lotul experimental sub aceste aspecte. De
asemenea, conform primelor două ipoteze de bază ale cercetării, se încearcă stabilirea
contribuţiei televiziunii, a genurilor de programe televizate la perceperea violenţei de către
subiecţi.
La nivelul întregului lot experimental (vezi Tabelul 11), subiecţii percep realitatea ca
prezentând un grad mediu de violenţă (media aritmetică: 5,2, unde distribuţia scorurilor se
întinde între 0-12), ceea ce semnifică faptul că participanţii la acest studiu recurg la violenţă
pentru a-şi rezolva conflictele nu întotdeauna, dar uneori, percep lumea din jurul lor ca fiind
ameninţătoare şi periculoasă într-o măsură moderată, şi au dezvoltat într-un grad mediu atitudini
şi valori favorabile violenţei în societate. Totuşi, dată fiind valoarea destul de mare a deviaţiei
standard (2,29), se poate spune că lotul este destul de eterogen în ceea ce priveşte gradul de
violenţă percepută.

21
 Statistics

violenta
N Valid 86
Non-raspuns 0
Medie aritmetica
5,16
Mediana 5,00
Mod 3a
Deviatie Standard
2,29
Minimum 0
Maximum 11
a. Exista mai multe moduri. Este afisata cea mai mica
valoare

Tabelul 11. Caracterizarea variabilei „violenţă percepută” la nivelul lotului experimental

De asemenea, distribuţia aceste variabile în cadrul eşantionului (vezi Figura 12)

evidenţiază aglomerarea subiecţilor în zona cu scoruri medii şi mici, indicând perceperea unui
grad scăzut spre mediu de violenţă în lumea din jurul lor. Distribuţia aproximează destul de exact
curba normală caracteristică pentru indicii statistici obţinuţi.

Figura 12. Distribuţia variabilei „violenţă percepută” în cadru lotului experimental

violenta
30

20

10
F re q u e n c y

Std. Dev = 2,29

Mean = 5,2
0 N = 86,00
0,0 2,0 4,0 6,0 8,0 10,0 12,0

violenta
Introducând criteriul socio-juridic al subiecţilor, prin comparaţia mediilor aritmetice, se
poate observa faptul că deţinuţii percep un grad uşor mai înalt de violenţă în societate, sunt mai
înclinaţi spre a recurge la ea, şi deţin atitudini şi valori mai favorabile faţă de această
problematică (vezi Figura 13). Aceste rezultate sunt concordante cu trăsăturile deţinutului
tradiţional.

22
Figura 13. Diferenţe în funcţie de statut socio-juridic la nivelul variabilei „violenţă percepută”

5.26

violenţă percepută
5.08

civili deţinuţi
statut socio-juridic

În ceea ce priveşte categoria de statut profesional în care se încadrează participanţii la

studiu, şi acest criteriu introduce unele diferenţe (vezi Figura 14). Subiecţii fără studii mai mult
decât cei cu studii percep realitatea ca prezentând un grad înalt de violenţă, sunt mai temători, şi
au atitudini favorabile agresivităţii. Acest rezultat era oarecum de aşteptat, întrucât denotă o mai
mare nesiguranţă de sine a subiecţilor fără studii, o imagine de sine încă insuficient formată,
încredere în forţele proprii încă deficitară, care găseşte în violenţă o formă de compensare.
Aceste percepţii sunt mai omogene în cadrul subeşantionului de subiecţi făă studii, în timp ce cei
cu studii percep mai eterogen violenţa în societate.

Figura nr. 14. Diferenţe în funcţie de statutul profesional la nivelul variabilei „violenţă percepută”
5.41
violenţă percepută

4.88

fără studii cu studii

statut profesional

În funcţie de un ultim criteriu de caracterizare a lotului experimental, anume statutul

socioeconomic, se configurează de asemenea un rezultat aşteptat (vezi Figura 15). Subiecţii cu
un statut socioeconomic scăzut percep realitatea socială ca fiind mai violentă decât cei cu statut
socioeconomic înalt. O explicaţie este aceea că într-adevăr în cadrul mediilor sociale cu statut
socioeconomic scăzut, violenţa şi agresivitatea constituie soluţii des uzitate de rezolvare a
problemelor, sunt mult mai frecvent prezente. O altă explicaţie ţine cont de faptul că statutul
socioeconomic corelează puternic cu nivelul de educaţie al subiectului (r=0.594), şi este
cunoscut că subiecţii cu un nivel mai înalt de educaţie, pe de o parte îşi controlează mai puternic
aceste comportamente instinctuale, iar pe de altă parte, îşi investesc energia în activităţi de

23
învăţare, sublimându-şi pulsiunile şi recurgând primordial la alte modalităţi de exprimare şi de
rezolvare a problemelor decât agresivitatea.

Figura 15. Diferenţe în funcţie de statutul socioeconomic la nivelul gradului de violenţă

perceput

5.34

violenţă percepută

statut scăzut statut înalt

statut socioeconomic

Se observă deci că subiecţii fără studii ce percep cel mai înalt grad de violenţă în
societate, care recurg la violenţă pentru a-şi soluţiona diferendele, şi care deţin atitudini şi valori
favorabile agresivităţii şi violenţei sunt în principal deţinuţii, fără studii şi aparţinând unui mediu
cu statut socioeconomic scăzut. Descrierea acestui subgrup coincide perfect cu cea a subgrupului
ce prezintă expunere ridicată la programele televizate, ceea ce arată că cel puţin la nivel
descriptiv, există o relaţie între expunerea televizată şi nivelul de violenţă perceput.
O analiză statistică mai riguroasă şi anume Regresia liniara, confirma prima ipoteză a
cercetării, conform căreia se anticipa existenţa unei influenţe directe a expunerii la programe
televizate asupra nivelului de violenţă perceput.

Tabelul 12. Regression

Model Summary(b)

Adjusted R Std. Error of

Model R R Square Square the Estimate
1 ,970(a) ,940 ,939 ,79345
a Predictors: (Constant), expunereTV
b Dependent Variable: percViolentei

ANOVA(b)

Sum of
Model Squares df Mean Square F Sig.
1 Regression 576,219 1 576,219 915,265 ,000(a)
Residual 36,515 58 ,630
Total 612,733 59
24
a Predictors: (Constant), expunereTV
b Dependent Variable: percViolentei

R este coeficientul de determinare a lui R. Valoarea lui ne spune ca 94% din variatia
perceperii violentei la deţinuţi şi societatea civilă este explicată de variatia variabilei “expunerea
TV”.
Testul ANOVA include testul de semnificatie pentru R. In cazul nostru Sig =0.000, adica
este mai mic decat pragul alfa (0,05). Aceasta ne indreptateste sa respingem ipoteza de nul si sa
acceptam ca exista o relatie semnificativa intre expunerea TV si perceperea violentei la deţinuţi
şi civili.
Referitor la cea de-a doua ipoteză de bază a cercetării, ce expune existenta unei
corelatii pozitive intre preferinta pentru filme deţinuţilor şi civililor si gradul de violenta
perceput, prin aplicarea procedurii statistice de corelare a celor două mărimi, se obţine un
rezultat pozitiv. Există o corelaţie pozitivă de intensitate medie (r=0.229, nivel de încredere
95%) între preferinţa pentru filme şi nivelul de violenţă perceput de subiect. Cu alte cuvinte, acei
subiecţi ce preferă mai mult filmele ca gen de programe televizate şi le urmăresc mai frecvent
vor percepe lumea reală ca fiind mai violentă, vor dezvolta atitudini şi valori favorabile uzului
violenţei în viaţa de zi cu zi, vor fi mai puţin sensibili la durerea şi suferinţa din jurul lor,
reflectând un efect de desensibilizare. Rezultatul semnificativ statistic al analizei de varianţă
(ANOVA) ne dă de asemenea dreptul de a respinge ipoteza de nul, şi de a o accepta pe cea
alternativă, anume că există diferenţe semnificative statistic, ce nu se datorează întâmplării, între
mediile aritmetice ale grupurilor de subiecţi ce au ales opţiunea „filme” pe una din primele
poziţii ale ierarhiei programelor televizate preferate şi grupurile de subiecţi ce au poziţionat-o pe
unul din ultimele locuri ale clasamentului.
Nivelul de violenţă perceput mai corelează şi cu alte variabile ce caracterizează expunerea
la programe televizate a subiecţilor din lotul experimental. Astfel, se evidenţiază o corelaţie
pozitivă foarte puternică (r=0.229, nivel de încredere 99%) cu preferinţa pentru sport ca gen de
program de televiziune, dar şi o corelaţie negativă puternică (r=-0,301, nivel de încredere 99%)
cu preferinţa pentru filme romantice, şi una de intensitate medie (r=-0,301) cu preferinţa pentru
programe culturale. Ultimele două corelaţii erau oarecum de aşteptat, datorită specificului
intrinsec al filmelor romantice şi programelor culturale, ce promovează valori şi atitudini opuse
violenţei şi agresivităţii. Corelaţia puternică de sens pozitiv cu preferinţa pentru sport însă,
necesită unele explicaţii suplimentare. Subiecţii ce şi-au exprimat adeziunea pentru programele
sportive au fost în majoritatea covârşitoare, dacă nu chiar în exclusivitate deţinuţii, iar populaţia
deţinuţilor a lotului experimental a fost constituită aproape exclusiv din subiecţi fără studii, cu
statut socioeconomic scăzut. Se poate recunoaşte cu uşurinţă în această descriere profilul
25
subgrupului ce a obţinut scorurile cele mai crescute la percepţia gradului de violenţă din
societate.
În concluzie, perceperea realităţii ca fiind violentă, recurgerea la violenţă în viaţa de zi cu
zi, desensibilizarea faţă de violenţă şi efectele ei se manifestă preponderent în cadrul populaţiei
deţinuţilor fără studii cu un statut socioeconomic scăzut din cadrul lotului. Nivelul de violenţă
perceput se asociază cu expunerea la televiziune în general si corelează semnificativ cu
preferinţa pentru filme. De asemenea, se opune preferinţei pentru programe culturale şi filme
romantice. Aceste rezultate susţin şi justifică confirmarea primei ipoteze a cercetării, şi
confirmarea celei de-a doua.

3.3 O variabilă complexă ce intervine: Personalitatea

În contextul cercetării de faţă, aportul de informaţie specifică pe care îl aduc rezultatele

unui test de personalitate este foarte important. În cadrul acestui capitol va abordată
caracterizarea subiecţilor ce compun lotul experimental sub aspectul trăsăturilor de personalitate,
va fi investigată legătura dintre personalitatea subiecţilor şi expunerea la programe televizate, ca
şi corelaţia dintre nivelul de violenţă perceput de subiect la nivelul societăţii şi anumite
dimensiuni ale personalităţii sale.
La nivelul întregului lot experimental, ţinând cont de media aritmetică, mod şi frecvenţă
(vezi Tabelul 12, Anexa 5), se poate contura tendinţa generală a profilelor individuale ale
subiecţilor (scorurile standard se măsoară în stanine).

Ca orientare generală predominantă, participanţii la acest studiu se remarcă prin

sociabilitate crescută (FPI5), ce implică dorinţa şi tendinţa de a stabili contacte, de a avea un cerc
larg de prieteni, tendinţa de a fi comunicativi, vorbăreţi. Acest prim aspect corelează
semnificativ (corelaţie bivariată Spearman şi Kendall) cu scorurile obţinute de subiecţi la mai
multe scale din cadrul testului, grila de corelaţii suprapunându-se aproape total peste precizările
de corelaţie FPI inter-scală din literatura de specialitate (vezi M..Minulescu, 1996). Astfel, în
corelaţie pozitivă intensă cu sociabilitatea (r=0.625), subiecţii prezintă tendinţă spre
extraversiune, abordând o conduită degajată, plăcerea pentru variaţie şi divertisment, tendinţa
spre a fi întreprinzător, a da tonul, uneori concretizată în lipsă de stăpânire, excitabilitate. De
asemenea, se remarcă corelaţia puternică negativă (r=-0.421) cu scorurile relativ mici de la scala
inhibiţie, indicând dezinvoltură, încredere în forţele proprii, capacitate de a stabili contacte.

26
 Tabelul 13. Măsuri statistice descriptive pentru rezultatele obţinute de subiecţi la testul FPI

Statistics

N Medie Deviatie
Valid Non-raspuns aritmetica Mediana Mod standard
nervozitate 86 0 2,78 3,00 2a 1,45
agresivitate
86 0 3,80 4,00 3 1,47
standard
depresie 86 0 4,86 5,00 4 2,03
excitabilitate 86 0 4,55 4,00 3 1,90
sociabilitate 86 0 5,97 6,00 6 1,80
caracter
86 0 5,29 5,00 5 1,56
calm
tendinta de
86 0 4,00 4,00 3 1,76
dominare
inhibitie 86 0 4,29 5,00 5 1,79
caracter
86 0 6,10 5,50 5 1,70
deschis
extraversie 86 0 5,97 6,00 5 1,64
labilitate
86 0 4,59 4,50 7 2,42
emotionala
masculinitate 86 0 5,48 6,00 6 1,40
a. Exista mai multe moduri. Este afisata cea mai mica valoare.

Subiecţii fără studii ce compun lotul experimental mai demonstrează tendinţa spre
stabilitate emoţională, atitudine pozitivă, degajată, bună-dispoziţie, depresie şi nervozitate nu
foarte proeminente, rezultând în relaxare, optimism, raport emoţional bun cu ceilalţi,
mulţumire de sine, neacuzând tulburări psiho-somatice sau fenomene de fatigabilitate şi
nelinişte. Din profilul general al grupului mai face parte şi mai face parte şi un rezultat crescut
la scala deţinuţilor, prin care subiecţii îşi afirmă comportamentul activ, conştiinţa de sine, un
mod de a fi întreprinzător, gata de acţiune, cu dispoziţie echilibrată şi cu puţine neplăceri
organice. Observăm că profilul este destul de coerent, dimensiunile de personalitate măsurate
fiind înalt corelative între ele.
Cu referire la trăsăturile ce au obţinut valori sub medie, se poate spune de asemenea că
şi acestea corelează. La nivelul întregului lot experimental, subiecţii au obţinut la scala ce
investighează agresivitate spontană scoruri destul de ridicate, care însă se plasează sub medie
(media aritmetică aproximativ 4). Aşadar ei prezintă stăpânire de sine, comportare stabilă şi
conştientă. În corelaţie puternică pozitivă (nivel de încredere de 99%) cu această descriere se
găsesc şi scorurile mici obţinute de civili la scala pentru excitabilitate (r=0,512), tendinţă de
dominare (r=0,549), nervozitate şi depresie, oferindu-ne posibilitatea de a-i caracteriza drept
calmi, cu stăpânire de sine, cu toleranţă destul de mare la frustrare, înţelegători şi maleabili,
având o atitudine tolerantă, încrezătoare, mulţumiţi şi siguri pe sine, cu o dispoziţie echilibrată.
Profilul psihologic al subiecţilor construit din rezultatele aflate sub medie este deci înalt
consistent cu cel oferit de rezultatele ce se situează deasupra mediei, conducându-ne la aceeaşi
imagine.
27
 Introducerea unui criteriu de diferenţiere a subiecţilor în două grupuri este de natură să
aducă unele nuanţări în profilul psihologic al lotului experimental. Statutul socio-juridic al
subiecţilor se constituie într-un astfel de criteriu de diferenţiere (vezi Tabelul nr. 14).

Tabelul 14. Măsuri statistice descriptive ale rezultatelor obţinute de subiecţi la testul FPI în funcţie de statutut socio-juridic

Statistics

N Medie Deviatie
Statut juridic Valid Non-raspuns aritmetica Mediana Mod standard
nervozitate civili 48 0 2,75 2,50 2 1,47
deţinuţi 38 0 2,82 3,00 3 1,45
agresivitate civili 48 0 3,58 3,50 3 1,27
deţinuţi 38 0 4,08 4,00 3 1,67
depresie civili 48 0 4,79 4,50 4a 2,08
deţinuţi 38 0 4,95 5,00 4a 1,99
excitabilitate civili 48 0 4,58 4,00 3 1,72
deţinuţi 38 0 4,50 5,00 5 2,11
sociabilitate civili 48 0 6,06 6,00 6a 1,99
deţinuţi 38 0 5,84 6,00 5 1,53
caracter civili 48 0 5,25 5,00 5 1,36
calm deţinuţi 38 0 5,34 5,00 5 1,81
tendinta de civili 48 0 3,50 3,00 3 1,69
dominare deţinuţi 38 0 4,63 4,50 5 1,67
inhibitie civili 48 0 4,48 5,00 5 2,00
deţinuţi 38 0 4,05 4,00 5 1,49
caracter civili 48 0 5,98 5,00 5 1,66
deschis deţinuţi 38 0 6,26 6,00 5 1,77
extraversie civili 48 0 6,13 6,00 7 1,66
deţinuţi 38 0 5,76 5,50 5 1,62
labilitate civili 48 0 4,44 4,00 2 2,53
emotionala deţinuţi 38 0 4,79 5,00 5 2,28
masculinitate civili 48 0 5,17 5,00 5a 1,45
deţinuţi 38 0 5,87 6,00 6 1,26
a. Exista mai multe moduri. Este afisata cea mai mica
valoare.

Luându-se în calcul media aritmetică, modul şi frecvenţa pentru construirea tendinţei

generale a profilelor individuale a deţinuţilor la testul FPI, se observă că aceasta se suprapune
aproape în întregime peste tendinţa generală a profilelor individuale la nivel de lot experimental
(vezi Anexa 6). Deţinuţii prezintă ca tendinţă exact aceleaşi valori cu cele observate la nivelul
întregului grup experimental, şi descrise în paragraful anterior. Totuşi, există câteva diferenţe. Ei
se dovedesc a fi mai calmi, cu mai multă încredere în ei înşişi, cu mai mult sânge rece. Sunt mai
energici decât nivelul observat în cadrul lotului experimental, şi le place să acţioneze rapid şi
eficient.
De asemenea, prezintă o mai accentuată tendinţă de dominare, reactivitate, agresivitate
(FPI7), ceea ce indică acte de agresiune fizică, verbală sau imaginară, capacitatea de a-şi impune
interesul propriu, o concepţie egocentrică, atitudini de suspiciune şi neîncredere faţă de ceilalţi.
28
 Trebuie menţionat aici că populaţia de deţinuţi a lotului este formată aproape în totalitate
de subiecţi fără studii de statut socioeconomic scăzut, subeşantion care s-a demonstrat că percepe
realitatea socială ca fiind înalt violentă, şi care de asemenea formează şi corpul subeşantionului
cu cel mai ridicat nivel de expunere televizată. În acest context, modificările faţă de tendinţa
generală a lotului experimental se justifică.
Examinarea tendinţei generale a profilelor individuale ale subiecţilor privind statutul
socio-juridic, la civili de asemenea se introduc unele diferenţe, atât faţă de tendinţa generală a
întregului lot, cât şi faţă de tendinţa generală a profilelor deţinuţilor (vezi Anexa 6). Civilii
prezintă ca tendinţă generală exact aceleaşi valori ca şi profilul general şi cel al deţinuţilor în
ceea ce priveşte scalele nervozitate, agresivitate, depresie, excitabilitate, sociabilitate, inhibiţie,
caracter deschis şi extraversie. Totuşi, există unele diferenţe ce dau specificul populaţiei civile a
lotului. Astfel, civilii dovedesc mai puţin calm şi încredere în sine, exprimând o tendinţă spre
iritabilitate, şovăială, ezitare, descurajare şi decepţionare cu uşurinţă. Apoi, ele obţin scoruri mai
mici la scala „tendinţă de dominare”, ceea ce le impune ca fiind mai tolerante, moderate, cu tact
şi atitudine ponderată, mai înţelegătoare şi maleabile. Din profilul conturat, civilii reies ca fiind
mai stabili emoţionali decât deţinuţii, cu o dispoziţie pozitivă şi degajată. Acest din urmă rezultat
se explică şi prin aceea că cea mai mare parte a populaţiei civile este formată din subiecţi cu
studii, în comparaţie cu populaţia deţinuţilor formată din subiecţi fără studii. Diferenţa de statut
profesional se poate constitui într-un factor explicativ în acest caz, după cum se va vedea şi în
analiza profilelor după criteriul categoriei de statut profesional. De asemenea, în medie, civilii se
remarcă printr-o autocaracterizare „mai civilă” decât deţinuţii, aşa cum era de aşteptat,
exprimându-şi adeziunea către o atitudine de rezervă, uneori timiditate, dispoziţie abătută,
neîncredere în sine şi neplăceri fizice şi somatice generale (în special puls neregulat, ameţeli,
genunchi moi la emoţii şi nelinişte fizică etc.). Trebuie menţionat faptul că scorul obţinut de
civili la această scală (deţinuţi-societate civilă) se găseşte aproape de zona mediană a distribuţiei,
însă tendinţa este către societatea civilă.
Prin aplicarea testului de semnificaţie T student pentru eşantioane independente în scopul
acordării unei rigori statistice relaţiei dintre statutul socio-juridic şi rezultatele subiecţilor la
scalele FPI, s-a obţinut confirmarea că statutul socio-juridicul introduce diferenţe semnificative
statistic în cazul a doi factori: tendinţa de dominare şi societatea civilă. Astfel, s-a confirmat
faptul că deţinuţii au o tendinţă de dominare mai accentuată decât civili (nivel de încredere
99%), şi de asemenea că deţinuţii îşi atribuie un grad de agresivitate mai înalt decât civili (nivel
de încredere 99%).
Un alt criteriu ce caracterizează lotul experimental este statutul profesional subiecţilor.
Tendinţa generală a profilelor de personalitate individuale ale subiecţilor fără studii (vezi Tabelul
29
15, Anexa 7) se suprapune foarte exact peste cea a profilului individual al întregului lot
experimental, descrisă anterior. Specificul acestei categorii de statut profesional constă totuşi în
tendinţa de dominare mai mare, indicând o anumită reactivitate mai mare, agresivitate, capacitate
de impunere a interesului şi voinţei proprii şi, de asemenea, într-un mai scăzut nivel de
extraversiune.
Tendinţa generală a profilelor individuale ale subiecţilor cu studii diferă destul de
semnificativ atât faţă de tendinţa generală a lotului experimental, cât şi faţă de cea a subiecţilor
fără studii (vezi Anexa 7). Astfel, singurele puncte de concordanţă sunt rezultatele asemănătoare
la scalele sociabilitate, caracter calm şi caracter deschis. În rest, subiecţii cu studii se dovedesc
mult mai toleranţi decât cei fără studii, încrezători şi maleabili, sunt mai puţin depresivi, mai
puţin excitabili şi agresivi, mai liniştiţi, siguri pe ei înşişi, şi mai stabili emoţional. De asemenea,
civilii sunt mai introvertiţi şi tind să-şi atribuie caracteristici într-o măsură mai mare decât
deţinuţii.
La aceste rezultate îşi aduc în mod evident aportul caracteristicile specifice statutului
profesional (cei cu studii sunt mai maturi, mai siguri pe ei, mai stăpâniţi, în timp ce cei fără studii
se găsesc încă sub imperiul personalităţii şi imaginii de sine în formare), însă este de mare interes
şi componenţa eşantioanelor sub aspectul statutului socio-juridic, întrucât cei fără studii sunt în
majoritatea lor deţinuţi, în timp ce cei cu studii sunt aproape în totalitate civili. Astfel că cele
două criterii se întretaie.
Aplicarea testului de semnificaţie t-student pentru stabilirea relaţiei dintre categoria de
statut profesional şi scorurile obţinute la FPI a scos la iveală rezultate semnificative statistic în
cazul a patru factori de personalitate: agresivitate, depresie, tendinţă de dominare şi labilitate
emoţională. Astfel, s-a confirmat statistic asumpţia că subiecţii fără studii sunt mai labili
emoţional decât cei cu studii (nivel de încredere de 98%), şi mai depresivi (nivel de încredere de
95%), acest aspect rezultând din personalitatea şi imaginea de sine în formare a subiecţilor fără
studii, care îi face nesiguri pe ei înşişi, şi le provoacă stări afective confuze şi oscilante. De
asemenea, interiorizarea şi asumarea normelor sociale, identificarea şi stabilirea propriului loc în
cadrul ierarhiei de roluri şi statute în societate sunt tot atâtea cerinţe noi cărora cei fără studii
trebuie să le facă faţă, ceea ce nu reuşesc de fiecare dată, de unde labilitatea emoţională şi
depresia. Acelaşi motiv este şi baza explicaţiei pentru celelalte două rezultate statistic
semnificative la nivele de încredere înalte, şi anume că prezintă nivele de agresivitate mai înalte
decât subiecţii cu studii (nivel de încredere de 98%), şi că manifestă o tendinţă de dominare mai
pregnantă decât subiecţii cu studii (nivel de încredere de 99%). Agresivitatea şi tendinţa de
dominarea apar ca reverberaţii ale conflictului interior al subiecţilor fără studii, modalităţi de

30
compensare pentru posibilităţile altfel reduse de impunere a propriei persoane, şi ca modalităţi de
protest şi de atragere a atenţiei.

Tabelul 15. Măsuri statistice descriptive ale rezultatelor obţinute de subiecţi la testul FPI în funcţie de categoria
de statut profesional

Statistics

N Medie Deviatie
profesional Valid Non-raspuns aritmetica Mediana Mod standard
nervozitate f/studii 46 0 3,04 3,00 2 1,50
Cu studii 40 0 2,48 2,00 1a 1,34
agresivitate f/studii 46 0 4,13 4,00 4 1,61
Cu studii 40 0 3,43 3,00 3 1,20
depresie f/studii 46 0 5,26 5,00 4 2,00
Cu studii 40 0 4,40 4,00 2 1,98
excitabilitate f/studii 46 0 4,78 5,00 5 1,98
Cu studii 40 0 4,28 4,00 3 1,78
sociabilitate f/studii 46 0 5,91 6,00 5a 1,55
Cu studii 40 0 6,03 6,00 7 2,07
caracter f/studii 46 0 5,11 5,00 5 1,59
calm Cu studii 40 0 5,50 5,00 5 1,52
tendinta de f/studii 46 0 4,59 4,50 5 1,83
dominare Cu studii 40 0 3,33 3,00 3 1,42
inhibitie f/studii 46 0 4,33 5,00 5 1,35
Cu studii 40 0 4,25 5,00 5 2,22
caracter f/studii 46 0 6,24 6,00 5 1,74
deschis Cu studii 40 0 5,95 5,00 5 1,66
extraversie f/studii 46 0 5,83 5,50 5 1,58
Cu studii 40 0 6,13 6,00 7 1,71
labilitate f/studii 46 0 5,15 5,00 5 2,34
emotionala Cu studii 40 0 3,95 3,50 2 2,37
masculinitate f/studii 46 0 5,67 6,00 6 1,23
Cu studii 40 0 5,25 5,00 6 1,56
a. Exista mai multe moduri. Este afisata cea mai mica
valoare.

Un al treilea şi ultim criteriu ce poate constitui o sursă de varianţă în caracterizarea lotului

experimental din punct de vedere al trăsăturilor de personalitate este statutul socioeconomic al
subiecţilor. Împărţiţi în două categorii, statut socioeconomic scăzut sau înalt, subiecţii prezintă
diferenţe la nivelul scorurilor obţinute la testul de personalitate FPI.
Tendinţa generală a subiecţilor cu un statut socioeconomic scăzut se dovedeşte de o
remarcabilă similaritate cu cea observată la nivelul întregului lot experimental, explorată într-un
paragraf anterior (vezi Anexa 5). Ceea ce-i diferenţiază însă este un grad mai înalt de inhibiţie,
încordare în contacte sociale, nehotărâre în luarea deciziilor, şi de asemenea autocaracterizarea
tipic deţinuţilor într-un grad mai redus – sunt mai puţin capabili de a se impune activ în anumite
situaţii, mai puţin întreprinzători, optimişti; au o dispoziţie mai puţin echilibrată.

31
 Tendinţa generală a subiecţilor cu statut socioeconomic înalt (vezi Anexa 8) prezintă mai
multe diferenţe faţă de tendinţa la nivelul lotului, cât şi faţă de tendinţa profilelor subiecţilor de
statut scăzut. Se remarcă nivelul foarte scăzut de nervozitate (tulburare psihosomatică), şi de
asemenea tendinţa de a fi mai puţin excitabili şi impulsivi, mai liniştiţi şi stăpâniţi emoţional,
ceea ce corelează şi cu nivelul mai ridicat de stabilitate emoţională pe care îl prezintă. Aceşti
subiecţi au o mai dezvoltată capacitate de contact interpersonal, sunt mai degajaţi în relaţii, şi se
autocaracterizează mai mult decât cei cu statut scăzut drept optimişti, întreprinzători, gata de
acţiune, cu dispoziţie echilibrată şi cu comportament activ şi întreprinzător.
Aşadar, ceea ce transpare din toate aceste caracterizări ale lotului experimental din
perspectiva rezultatelor obţinute la Inventarul de Personalitate Freiburg este că tendinţa generală
a lotului este determinată, în principal, de trei subeşantioane care se întretaie: deţinuţi, subiecţi
fără studii şi subiecţii cu statut socioeconomic scăzut. Profilele acestora trei prezintă cea mai
mare convergenţă cu profilul general la lotului, indicând aportul lor sporit la conturarea tendinţei
generale a lotului.
Observăm de asemenea un lucru foarte important: faptul că subiecţii având exact aceste
trei caracteristici au fost identificaţi şi ca formând grupul ce prezintă expunere ridicată la
programele televizate şi de asemenea ca fiind grupul ce percepe realitatea socială ca fiind cel mai
înalt violentă, şi recurge cel mai frecvent la violenţă şi agresivitate pentru a-şi soluţiona
problemele.
În ceea ce priveşte timpul de expunere la programe televizate, s-au investigat
trăsăturile de personalitate ale subiecţilor în relaţie cu categoriile de expunere televizată, avându-
se în vedere identificarea caracteristicilor subiecţilor din fiecare categorie (vezi Anexa 9). Prin
aplicarea analizei de varianţă (ANOVA), cu urmărirea indicelui de varianţă Bonferroni, s-au
impus ca semnificative statistic diferenţele dintre mediile categoriilor de subiecţi în cazul a patru
factori de personalitate: sociabilitate, caracter deschis, caracter calm şi extraversie. Astfel,
subiecţii din grupa de expunere medie la programe televizate (între 7-11 ore pe săptămână) se
dovedesc a fi mai sociabili (nivel de încredere 98%), mai extravertiţi (nivel de încredere 97%) şi
mai calmi şi bine dispuşi (nivel de încredere 95%) decât cei ce fac parte din grupa de expunere
redusă (sub 6 ore pe săptămână). De asemenea, subiecţii ce se expun peste 12 ore pe săptămână
(expunere ridicată) prezintă un caracter mai deschis, sunt mai autocritici şi dezinvolţi decât cei ce
se expun sub 6 ore pe săptămână (expunere redusă).
Se poate trage deci concluzia, din aceste date, că expunerea la programe televizate
favorizează trăsăturile sociofile ale subiecţilor fără studii, o mai mare deschidere, sociabilitate,
extraversie, dorinţa de a stabili contacte, aşadar o mai mare orientare spre exterior, concentrare
asupra mediului extern. Cred că explicaţia acestor rezultate se găseşte în procesul de preluare de
32
modele din lumea televiziunii. Programele televizate pentru subiecţii fără studii promovează în
principal un mod de viaţă foarte sociofil, în care eroii principali, cei imitaţi de telespectatorii
fără studii, sunt deosebit de populari, au un mare număr de prieteni buni, sunt activi,
întreprinzători, comunicativi şi prompţi la replică, au o mulţime de experienţe interesante.
Televiziunea promovează acest tip de filozofie de viaţă, de a avea cât mai multe experienţe
posibile, de a „gusta” din tot ceea ce viaţa oferă. Televiziunea îndeamnă subiecţii fără studii către
implicarea intensă, orientarea puternică spre social, ajungându-se uneori până la uitare de sine în
vârtejul experienţelor noi şi a contactelor multe şi superficiale. Se observă însă că efectele
menţionate sunt semnificative statistic numai la un nivel de vizionare mediu, faţă de unul redus,
cu excepţia caracterului calm, a bunei-dispoziţii, care este semnificativ la un nivel de vizionare
ridicat. Deci expunerea la televiziune produce efecte vizibile în sensul creşterii orientării
sociofile a subiecţilor fără studii mai ales la un nivel de expunere medie (între 7-11 ore pe
săptămână).
Faţă de nivelul de expunere redusă, subiecţii ce fac parte din nivelele de expunere medie
sau ridicată prezintă sub aspectul trăsăturilor de personalitate, în afară de tendinţele sociofile deja
discutate, şi o agresivitate spontană mai accentuată, depresie, dispoziţie proastă mai pronunţată,
şi de asemenea, tendinţa de a fi mai insensibil, eventual apatic. Aceste rezultate trebuie
interpretate cu atenţie, întrucât multe cercetări ce susţin teoria cultivării, au invocat în cazuri
similare o explicaţie destul de periculoasă, şi anume aceea că expunerea îndelungată la
televiziune provoacă depresie, tristeţe, dispoziţie proastă, şi de asemenea, datorită conţinutului
înalt violent difuzat, agresivitate şi mai ales desensibilizare faţă de violenţă şi agresivitate. La un
prim nivel, se pare că această asumpţie se confirmă, însă pentru siguranţă se impune o
investigare mai aprofundată.
Pentru a contura cât mai complet contextul vizionării programelor televizate în funcţie de
trăsăturile de personalitate ale telespectatorilor (subiecţi fără studii, în cazul de faţă), se impune
şi precizarea relaţiei dintre aceste dimensiuni şi genul preferat de program, filmele, ca şi cea cu
unul dintre tipurile de filme preferate, filmele de acţiune.
În mod surprinzător, dar totuşi în concordanţă cu aceleaşi teorii ale cultivării, a reieşit că
preferinţa pentru filme corelează pozitiv, cu o intensitate medie (r=0,242, nivel de încredere
95%) cu depresia. Astfel, subiecţii fără studii ce preferă filmele, indiferent de tip, şi le urmăresc
frecvent, prezintă într-un grad mai accentuat stări de indispoziţie sau fluctuanţă mare în
dispoziţii, prevalând însă stările depresive, tensionate, pesimiste. Acest rezultat, consonant cu
cele obţinute şi în alte cercetări în domeniu, ar trebui să constituie un semnal de alarmă pentru
societate.

33
 Şi corelaţiile dimensiunilor de personalitate cu filmele de acţiune sunt îngrijorătoare.
Analiza statistică a scos la iveală corelaţii mediu şi puternic semnificative cu tendinţa de
dominare (r=0,350, nivel de încredere 99%), cu agresivitatea (r=0,296, nivel de încredere 99%),
şi caracterul deschis (r=0,240, nivel de încredere 95%). Subiecţii fără studii ce preferă filmele de
acţiune altor genuri de filme tind să fie mai agresivi, mai dominanţi în relaţii, şi de asemenea mai
orientaţi către exterior.
Aceste rezultate confirmă pe deplin cea de-a treia ipoteză a cercetării, care stipula
existenţa unei corelaţii pozitive semnificative între factorii de personalitate agresivitate şi
tendinţă de dominare, şi preferinţa subiecţilor fără studii pentru filmele de acţiune.
O întregire a imaginii, deşi privită dintr-un alt unghi, o oferă considerarea relaţiei dintre
nivelul de violenţă perceput şi dimensiunile de personalitate ale subiecţilor. Aplicând acestor
variabile corelaţia bivariată Pearson, s-a dovedit că violenţa corelează pozitiv semnificativ cu trei
trăsături de personalitate: agresivitatea (r=0,417, nivel de încredere 99%), tendinţă de dominare
(r=0,386, nivel de încredere 99%) şi excitabilitatea (r=0,268, nivel de încredere 95%).
Semnificaţia acestui rezultat este aceea că deţinuţii, subiecţii fără studii care percep lumea
înconjurătoare ca fiind mai violentă, care recurg mai des la violenţă şi deţin atitudini şi valori
favorabile uzului violenţei şi agresivităţii, sunt mai agresivi şi excitabili, aşa cum era de aşteptat,
devin mai uşor irascibili şi furioşi, şi apoi ameninţători. Ei sunt însă şi mai dominatori,
impunându-şi voinţa proprie şi interesele, au o concepţie egocentrică, atitudine de suspiciune şi
neîncredere faţă de ceilalţi.
Concluzionând, se poate spune că subiecţii fără studii ce compun lotul experimental
dovedesc în principal calităţi sociofile; ei pot fi caracterizaţi drept sociabili, extrovertiţi, degajaţi
în relaţii, toleranţi, având un caracter deschis, activi şi întreprinzători. Criteriile ce circumscriu
lotul, adică statutul socio-juridic al subiecţilor, categoria de statut profesional şi statutul
socioeconomic introduc fiecare dintre ele modificări mai mult sau mai puţin semnificative faţă
de tendinţa generală a grupului. De asemenea, au fost stabilite relaţii ale trăsăturilor de
personalitate ale subiecţilor şi cu unele variabile legate de vizionarea programelor televizate.
Astfel, s-a demonstrat că vizionarea îndelungată a programelor televizate îi face pe subiecţii fără
studii să fie mai sociabili, mai extrovertiţi decât cei care se uită mai puţin la televizor, însă şi mai
agresivi, cu dispoziţie proastă, şi mai insensibili. Preferinţa pentru filme (ca opţiune aleasă pe
primul loc de majoritatea subiecţilor) corelează de asemenea pozitiv cu depresia, iar preferinţa
pentru filme de acţiune, ce ocupă cel de-al doilea loc în clasamentul preferinţelor pentru tipurile
de filme, corelează puternic pozitiv cu agresivitatea, tendinţa de dominare şi caracterul deschis al
subiecţilor fără studii şi deţinuţilor. Ca o confirmare la toate acestea, gradul de violenţă perceput

34
de subiect la nivelul realităţii sociale corelează pozitiv semnificativ cu trei trăsături de
personalitate: agresivitatea, tendinţă de dominare şi excitabilitatea.
Se confirmă deci că introducerea în analiză a trăsăturilor de personalitate ale subiecţilor
fără studii şi cu studii a adus un aport de informaţii preţios, ce a completat tabloul mai larg al
influenţei televiziunii asupra perceperii realităţii sociale, în special a violenţei, de către deţinuţi şi
societatea civilă.

Capitolul IV

CONCLUZII

Reliefarea influenţei programelor televizate asupra percepţiei realităţii sociale a

indivizilor este un deziderat dificil de atins în principal din pricina complexităţii ireductibile a
fenomenului, care generează dificultăţi considerabile şi în structurarea aparatului metodologic
necesar studiului. Totuşi, fără a avea pretenţia de a fi făcut-o într-un mod exhaustiv, cercetarea
de faţă a încercat să exploreze aceste relaţii complexe.
Impactul televiziunii asupra publicului a stârnit controverse printre specialiştii
comunicării. Unii acuzau televiziunea de pervertirea valorilor culturale ale publicului, de
stimularea creşterii ratei delicvenţei, de dirijarea maselor către superficialitate şi de descurajarea
creativităţii. Alţii, dimpotrivă, subliniau faptul că televiziunea demască păcatul şi corupţia,
încurajează libertatea de exprimare, propagă un anumit grad de cultură printre oameni şi este un
mijloc de folosire optimă a timpului pentru masele de muncitori.
Părerea mea este că orice idolatrizare sau demonizare a rolului programelor televizate în
societatea contemporană este greşită. Mesajele transmise prin programele televizate şi
interpretarea acestora sunt supradeterminate cultural şi reprezintă simbolic structura de valori a
societăţii. Vasile Dâncu sublinia în cartea "Cultură şi comunicare de masă" că, prin asumarea
modelelor propuse de televiziune, individul "încearcă să îndepărteze imaginile dezagreabile,
inhibante, oferind posibilităţi de construcţie a dimensiunii pozitive, a identificării personale,
omul depunând toate eforturile pentru a-şi construi o imagine de sine fundamental favorabilă.
Acest lucru este posibil deoarece individul se gândeşte pe sine în imagini."
Tehnologia televizată în general, se demonstrează în tot mai multe studii, trebuie folosită
cu mult discernământ şi pe o durată de timp cât mai scurtă. Altfel aceasta poate în prima faza
diminua performanţele intelectuale şi memoria, poate conduce la insucces profesional şi într-un
stadiu avansat la depresii sau la alte tulburări mentale importante .

35
 Tabloul simptomatologic al deţinuţilor care au acumulat prea multe ore în faţa
televizorului nu sunt tocmai bune: slăbirea capacităţii de a asculta, incapacitatea de a-şi menţine
atenţia, de a înţelege şi de a-şi aminti un material prezentat oral; abilitate scăzută de a reflecta
într-o formă coerentă, în vorbire şi scris, a faptelor şi a ideilor; proliferarea ticurilor verbale, a
cuvintelor de umplutură care nu spun nimic, dificultate de a înţelege fraze lungi; dificultate de a
trece de la limbajul colocvial la forma scrisă.
Consider că obiectivul teoretic al cercetării, acela de a evidenţia modul în care se exercită
influenţa televiziunii asupra procesului de percepere a realităţii sociale, în special a violenţei, în
cazul deţinuţilor şi a societăţii civile, a fost atins, prin multitudinea de rezultate obţinute, şi mai
ales prin investigarea ipotezelor cercetării.
În ceea ce priveşte cele trei ipoteze, predicţii ce au ghidat întregul demers de cercetare, în
urma prelucrării şi interpretării rezultatelor, toate trei au fost confirmate.
Astfel, prima ipoteză, conform căreia se anticipa existenţa unei influenţe directe a
expunerii la programele televizate asupra gradului de violenţă perceput de către deţinuţi şi
societatea civilă la nivelul realităţii sociale, a fost confirmată. Deci, expunerea crescută la
programele televizate va duce la creşterea violenţei în societate, că aceia care vizionează multă
violenţă vor imita ceea ce văd, vor deveni mai agresivi, şi vor recurge la violenţă pentru a-şi
rezolva problemele, vor percepe realitatea socială ca fiind violentă.
Ce-a de-a doua ipoteză, surprinzând tocmai această corelatie pozitiva între preferinţa
pentru programele televizate a deţinuţilor şi societăţii civile şi gradul de violenţă perceput, este
astfel confirmată.
Cea de-a treia ipoteză, ce anticipă existenţa unei corelaţii pozitive semnificative între
dimensiunile de personalitate agresivitate şi tendinţă de dominare şi preferinţa subiecţilor fără
studii pentru programele televizate, este confirmată de asemenea de datele studiului.
Apreciez că confirmarea primei ipoteze, o supoziţie clasică a teoriei cultivării, a cărei
replicare s-a încercat prin lucrarea de faţă, are drept cauză principală nivelul totuşi ridicat de
violenţă al conţinutului programelor televizate, unde violenţă virtuală a atins cote de-a dreptul
alarmante în majoritatea programelor. Trăind permanent sentimentul unei agresiuni potenţiale,
oamenii nu numai că devin mai stresaţi, mai irascibili, dar se şi pregătesc să răspundă cu
violenţă, în legitimă apărare, la un eventual atac. Prin aceasta, comportamentul violent se
insinuează în imaginaţia individului care se îndreptăţeşte să-l folosească pentru a preîntâmpina
riscul. Indivizii, într-o măsură tot mai mare, percep această violenţă ca pe o componentă legitimă
şi implicită a instituţiilor sociale. Iar dacă lumea în care trăim este una violentă, violenţa devine
mijloc şi necesitate. Apare o desensibilizare a oamenilor în faţa violenţei, a durerii şi suferinţei,
violenţa devine, tot mai mult, un mijloc dezirabil pentru rezolvarea problemelor şi impunerea
36
intereselor, pentru dobândirea plăcerii sau a confortului dorit. Deţinuţii devin tot mai impulsivi,
mai puţin capabili să-şi controleze impulsurile violente. De la joacă până la obsesie,
comportamentul violent devine o constantă a comportamentului generaţiilor crescute cu
televizorul.
Comportamentul răzvrătit şi tiranic, atitudinea ironică şi limbajul imepertinent promovate
pe programele televizate formează nişte deţinuţi egoişti şi individualişti, incapabili să se
socializeze normal. Iar mesajul televizat multiplică dorinţele, generează stări de frustrare şi, ca
urmare, se contituie într-un factor de stres extrem de nociv pentru dezvoltarea personalităţii
deţinuţilor şi societăţii civile.
De asemenea, cred că o cercetare mai profundă şi exhaustivă a temei va trebui să cuprindă
un număr mai mare de subiecţi, aparţinând mai multor categorii de statut profesional,
investigarea percepţiei sociale asupra unui număr mai mare de domenii de (cum ar fi statut socio-
juridic ca rol, sex-rolurile, munca, educaţia), aplicarea mai multor instrumente, care să ofere prin
confirmarea rezultatelor o imagine mai completă a fenomenului.

REFERINŢE BIBLIOGRAFICE

1. *** (1971), Mass communication and youth: some current perspectives, Sage, London
2. Berger, A. A., (1991), Media analysis techniques, Sage, Newsbury Park, London, New
Dehli
3. Bertrand C.-J., ( 2001), O introducere în presa scrisă şi vorbită, , ediţia a 2-a rev.: Polirom,
Iaşi
4. Bourdieu, P., (1998), Despre televiziune, Meridiane, Bucureşti
5. Coste-Cerdain, N.; Le Diberder, A., (1991), Televiziunea, Humanitas, Bucureşti
6. Cristea, D., (2001), Tratat de psihologie socială, Pro Transilvania, Bucureşti
7. Dobrescu, P.; Bârgăoanu, A., (2001), Mass-media şi societatea, note de curs, Şcoala
Naţională de Studii Politice şi Administrative, Bucureşti
8. Drăgan, I. (2001), Sociologia comunicării în masă, note de curs, Şcoala Naţională de Studii
Politice şi Administrative, Bucureşti
9. Eibl-Eibesfeldt, I., (1995), Agresivitatea umană: studiu etologic, Editura Trei, Bucureşti
10. Gerbner, G.; Gross, L.; Morgan, M.; Signorielli, N., (1980), The „mainstreaming” of
America: Violence Profile no. 11, Journal of Communication, 30 (3), 10-29
11. Gerbner, G.; Gross, L.; Morgan, M.; Signorielli, N., (1982), Charting the mainstream:
television’s contributions to political orientations, Journal of Communication, 32 (2), 100-
27
37
12. Gerbner, G.; Gross, L.; Signorielli, N.; Morgan, M., (1980), Aging with television: images
on television drama and conceptions of social reality, Journal of Communication, 30 (1),
37-47
13. Gerbner, G.; Gross, L.; Morgan, M.l; Signorielli, N.; Shanahan, J., (2001), Growing up
with television: cultivation process, în : Media Effects: Advances in Theory and Research,
Hillsdale, Lawrence Erlbaum Associates, Inc., New Jersey
14. Gerbner, G.; Signorielli, N., (1990), Violence Profile, 1967 through 1988-89: Enduring
patterns, Manuscript, University of Pennsylvania, Annenberg School of Communications
15. Golu, P., (1974), Psihologie socială, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti
16. Lull, J., Mass-Media-Comunicare. Manipularea prin informaţie, Polity Press, Bucureşti
17. Lurçat, L., (1989), Violence a la tele: l’enfant fascine, Syros Alternatives, Paris
18. Minulescu, M., (1996), Chestionarele de personalitate în evaluarea psihologică, Garell
Publishing House, Bucureşti
19. Moscovici, S., (1994), Psihologia socială sau maşina de fabricat zei, Editura Universităţii
„Al. I. Cuza”, Iaşi
20. Moscovici, S., (1998), Psihologia socială a relaţiilor cu celălalt, Polirom, Iaşi
21. Murray, J. P., Impact of Televised Violence, http://www.ksu.edu/humec/impact.htm
22. Neculau, A. (coord.), (1998), Noi şi ceilalţi: teste psihologice pentru cunoaşterea ta şi a
celulalt, Polirom, Iaşi
23. Păunescu, C., (1994), Agresivitatea şi condiţia umană,  Editura Tehnică, Bucureşti
24. Silverstone, R., (1999), Televiziunea în viaţa cotidiană, Polirom, Iaşi
25. Singletary, M., (1994), Mass communication research: contemporary methods and
applications, Longman, New York, London
26. Tudor, D., (2001), Manipularea opiniei publice în conflictele armate, Dacia, Cluj Napoca
27. Zlate, M., (1994), Fundamentele psihologiei - Partea a III-a,Hyperion, Bucureşti
28. Zlate, M., (1997), Psihologia vieţii cotidiene, Polirom, Iaşi
29. Zlate, M., (1999), Psihologia mecanismelor cognitive, Polirom, Iaşi
30. Wimmer, R. D.; Dominik, J. R, (1987), Mass Media Research: An Introduction, Belmont

38