Omul, intre A AVEA si A FI

Dr. EDUARD TOGOREANU

- medic chirurg, specialist in psiho-oncologie –

"Sentimentele negative se rasfrang intotdeauna asupra celui mai de pret bun al tau:
SANATATEA"

Pe medicul Eduard Togoreanu l-am cunoscut cu multi ani in urma, atunci cand a
introdus in tara medicamentul ISOREL (un extract de vasc), care a revolutionat
tratamentul oncologic. M-am reintalnit cu el acum cativa ani, intr-o ipostaza nedorita:
mama mea ii este pacient, suferind de mielom multiplu - un ciudat neoplasm al
sangelui, care malignizeaza celulele formatoare de anticorpi. (Medicul hematolog
care i-a descoperit boala - acum opt ani! - mi-a spus ca speranta de viata este de
circa cinci ani, daca urmeaza tratamentul medicamentos conform indicatiilor
medicale!...) La fiecare control lunar o insotesc la cabinetul doc
torului Togoreanu, cu care am devenit, in timp, bun prieten. Orele petrecute la
cabinet s-au dovedit extrem de pretioase, la fel ca si calitatea discutiilor pe care le
avem, din care am invatat enorm. Fin psiholog si bun observator al comportamentului
oamenilor in fata bolii, medicul Eduard Togoreanu are o teorie aparte despre aparitia
bolilor, pe care merita s-o cunoasteti!

Rasturnarea valorilor sociale

Cu ceva vreme in urma, citeam un articol scris de un grup de psihologi ame ricani,
care au studiat relatiile sociale, constatand, in final, alterarea "cultului per soa nei". Pe
scurt, au constatat ca in relatiile reciproce, indivizii unei colectivitati uma ne au trecut
treptat, in timp, prin urmatoarele forme de adresare: domnule sau doamna X, apoi
initialele numelui si prenumelui, J.R., J.F.K., apoi "Hey, you" ("Hei, tu!") - pur si simplu si
"Hey, man" ("Hei, omule!"). Cu alte cuvinte, identificarea dintr-o multime se facea
initial plecand de la statutul social, se trecea apoi catre inti mi tatea initia lelor, mai
tarziu se facea o iden ti ficare directa - un fel de piro nire a individului fara nici un fel
de echivoc, in final apelarea facandu-se prin stabilirea identitatii la spe cia umana.
Modificari in comportamentul nostru unii fata de ceilalti apar si in alte ra por turi
sociale: nu mai este "modern" sa mergi cu persoana draga de mana sau la brat, ci sa
te balangani pe langa ea pe strada; dansurile de cuplu au fost inlocuite cu miscari
similare cu cele ale cocorilor in perioada de rut; adolescentii nici nu vor sa mai auda
de parinti... Ne separam incercand sa ne identificam, ne cautam eu-ul, fiindca nu ne
mai gasim locul, fiindca ne simtim sufocati de ceilalti sau pentru ca nu ne mai gasim
sprijinul in cei de langa noi.

Filozoful grec Plotin spunea ca masura evolutiei spiri tuale a unui individ o cunosti si
devine un sprijin pentru tine in momentul in care iti dai seama ca ai de-a face cu un
individ responsabil de alegerile, deciziile si faptele sale, con stient ca are nevoie de
cei din jurul sau, ei fiindu-i ajutoare necesare in evo lutia sa.
Cu ce am inlocuit acest sprijin? Cum ne mai identificam unii pe altii? Daca nu dupa
nume, sa fie oare profesia sau preocuparile cotidiene un criteriu social?
Rasturnarea valorilor sociale standard, egalizarea in evenimentele sociale (de
exemplu nuntile - facute pe baza de avere, nu pe sentimente), egalizarea unor indivizi
aflati la polii opusi ai societatii (elite cu lumpeni), numarul enorm de indivizi din
periferia societatii care au urcat in ierarhia sociala nu prin calitati pozitive sau virtuti,
ci prin utilitatea lor in plan politic (acum avem mult mai multi oameni politici proveniti
din paturile sociale greu identi fi cabile, decat am avut in comunism) sunt factori de
confuzie in planul evolutiei personale.

Sanatatea, intre doua verbe

Interesant este faptul ca individul a invatat din tot acest capitalism haotic verbul "A
avea". Se iden ti fica prin "a avea". A trai bine - a avea - inlocuieste verbul "a fi". El nu
mai dores te sa fie "cineva". Chiar si mersul la biserica, pentru o evolutie spirituala
fireasca si necesara, este inlocuit cu mersul la slujba, pentru a apuca si "a avea" o
sticla cu apa sfintita!
"Am cancer" este declaratia pe care o aud tot mai des de la pacienti, cand intra in
cabinet.

Este oare el un proprietar de cancer? Cum sa se vindece, cand "a avea" este verbul
lui preferat, cand toata viata s-a zbatut sa aiba, cand acest "a avea" i-a intrat in
sange, cand a vandut, s-a indatorat, a mintit, a inselat, a calcat viata altora in
picioare, s-a purtat iresponsabil fata de el insusi pentru a avea? Acum, obsedat de "a
avea", are cancer. Daca ar fi bolnav de cancer, ar mai avea o sansa de vindecare.
Dar el are cancer si pentru a avea s-a zbatut toata viata, cum sa renunte la "a avea"
pentru "a fi"?
"A fi" este o stare. "A fi" presupune sa traiesti asa cum esti: natural, fara griji, fara indoieli,
numai tu cu dorintele tale de schimbare. Si pentru terapeutii care "descopera apa
calda" si reco man da sa mananci naturist pentru a fi sanatos, am un sfat: invatati
pacientii mai intai sa fie sanatosi! Nu defilarea prin magazine, in mana cu o lista de
alimente per mise, ecologice, ii va face sanatosi, ci pofta pe care o vor avea la
vederea unui ali ment - aceasta sa-i determine sa aleaga, sa se exprime, sa-si
manifeste individua litatea avand optiuni, nu actionand la indicatii pentru a se
autodefini! Cu alte cuvinte, sunt sanatos fiindca sunt aici sa aleg ceva de care am
pofta, nu fiindca am o lista care ma va ajuta sa fiu sa na tos!

Boala - ascunsa in sentimentele negative?

"A avea" naste indoieli, naste deziluzii, naste dezamagiri, naste nehotarari, naste
dorinte, naste comparatii si orgolii, naste deznadejde, naste insatisfactii, naste teama
de a pierde, naste frica de hoti, naste ura, naste teama de concurenta, naste
lacomie, naste limite, naste frustrari. "A avea" presupune atasament material. Ata sa
men tul inseamna robie. "Pastreaza si papucii aia vechi, poate ne mai trebuie!". Verbul
"a avea" ne termina viata. Segmentand-o prin conjugarea lui "a avea", ne afundam
si mai tare in materia pe care vrem s-o stapanim. "A avea" te face robul vilei, masinii,
a contului bancar.
De la medicul german Rudolf Karl Virchow, fondatorul patologiei celulare, gandirea
medicala s-a maturizat, in sensul studierii cu precadere a materiei si mai putin a
functionarii sale in cadrul corpului omenesc. Vechile teorii medicale, care abordau
omul ca un tot unitar, format din corp, suflet si spirit au fost denigrate, respinse si apoi
uitate, fiindca nu aveau un suport material. Suntem capabili sa ochim si sa distrugem
un nucleu de zecimi de milimetru din centrul creierului, dar nu suntem capabili sa pre
vedem consecintele acestui act. Ne mandrim cu identi fi carea defectelor cromo zo
miale, dar habar nu avem de complexele lor mecanisme de reglare. A trebuit sa
apara noi generatii de cercetatori, care au reusit sa iden tifice mecanisme capabile
sa explice cum emotiile negative pot afecta grav starea sana ta tii. Imbucurator este
faptul ca se dez volta stiinte medicale noi, capabile sa faca legatura dintre starea
sufle tea sca, secretia hormonala si sistemul nervos, care in final modi fica structura
organismului. Ati auzit vreodata de neuropsihofiziolo gie? Gasiti informatii pe internet,
alaturi de ofertele de promotii ale magazinelor on-line? Cu siguranta, nu!
Chiar si cutele de pe fruntea unui om, acele riduri de expre sie, sunt cel mai simplu
exemplu despre cum starea sufleteasca determina schimbari in structura corpului -
mai intai la nivel superficial, apoi la nivel profund. Cand luati decizii sau hotarari, priviti-
va si in oglinda si urmariti-va expresia fetei. Va va ajuta! Ma veti intreba: bine, bine,
dar cum anihilam sentimentele negative? Nu e chiar asa de usor... Depinde de cum
imi raspund la intrebarea: "Ce o fi mai bine, sa am un statut social sau sa fiu cineva in
societate?". Depinde, deci, in mare masura, de "materialul clientului" - respectiv, de
structura psihica a celui care are astfel de dorinte si sentimente. Nu le poti "taia cu
foarfeca", trebuie mult timp sa poti schimba gandirea unui individ - asta, daca si el
doreste acest lucru! Pentru cei dornici sa se informeze, cartea lui Daniel Goleman -
"Emotii vin de catoare. Dialoguri cu Dalai Lama despre ratiune, emotii si sanatate" este
un punct de plecare. Nu a fost scrisa pentru medici, ci pentru toti cei care doresc sa
gaseasca o cale de echilibru intre "a fi" si "a avea".
Pentru cei dornici sa iasa din acest labirint, exista o multime de sfaturi, din care unul
singur ramane valabil: daca sunteti asaltati de spaima lui a avea, daca sunteti
hotarati sa iesiti din cotidianul care va macina, cautati terapeutul cu care sa rezonati.
Nu este nebun, instabil psihic sau "plecat cu sorcova" cel care cere ajutor. Dar este
iresponsabil daca amana acest lucru si este tardiv sa o faca daca se va imbolnavi
organic. Discutiile nu au omorat pe nimeni, dar medicamentele...
Si pentru cei care inca mai au dubii, sa se gandeasca la ordonarea simpla a celor
doua verbe. Nu merge sa te joci cu cuvintele! "Existi pentru ca ai" sau "Ai pentru ca
existi"! "A fi" iti permite sa ai! De aceea, le doresc tuturor sa fie sanatosi, ca sa aiba
parte de zile cat mai senine!