SCLMS2

1.
Sociologia medicală și conceptele ei despre sănătate și maladie, sistemul medical,

pluralismul medical.
Sociologia medicală și conceptele despre sănătate și maladie.
 Conceptele de boală și sănătate sunt concept evaluative, fiind circumscrise de dezvoltarea
cunoașterii biomedicale, de orientările intelectuale ale culturii, de sistemul axiologic al
societății.
 Astfel vor exista difernțe notabile în cee ace privește statutul bolnavului și natura stării,
considerate normal sau patologică, în funcție de tipul societate și nivelul de dezvoltare la
care a ajuns aceasta.
 În present medicii, definesc boala în urma aplicării unor standarte riguroase și analizării
temeinice a pacientului, definind starea de boală, creând rolul său social și astfel
legitimând comportamentul bolnavului.
 Există însă și factori care afectează negative acest proces medico-social: divergențe de
opinii asupra diagnosticului, prognosticului, profilaxiei și tratamentului anumitor afecțiuni,
un adevărat fenomen al modei în tratarea unor boli, precum și alte implicări ale socialului
și medicalului în actul medical.
 Boala și sănătatea nu pot fi deci definite decât prin raportarela ființa umană privită entitate
biologică, psihică și socială în același timp.
Sistemul medical și pluralismul medical
 Indiferent de gardul de complexitate, toate sistemele medicale își asumă existența unei
structure dualiste care include vindecătorul și pacientul.
 Rolul vindecătorului poate fi realizat de diverși specialiști: fitoterapeuți, chiropractori sau
mediumi în societăți preindustriale, precum și cardiologi, dentiști sau psihiatri în societățile
moderne.
 În cadrul societăților preindustriale, unde toți membrii comunității recurg, de regulă la
serviciile acelueași vindecător, există o monotonie medicală,
 În societățile moderne complexe, pluralismul medical este un lucru obișnuit.
 Aici există sistemele medicale care include o serie de subsisteme medicale, între care se
stabilesc relații de concurență.
2.Sociologia medicală și conceptul ei despre biomedicină.

Din punct de vedere biologic, sănătatea poate fi definită drept acea stare a unui organism neatins de
boală, în care toate organele, aparatele și sistemele funcționează normal (organism în homeostazie).
Din punct de vedere psihic, sănătatea poate fi înțeleasă drept armonia dintre compotamentul
cotidian și valorile fundamentale ale vieții asimilate de individ, reprezentând starea organismului în
care capacitatea sa de a munci, a studia sau a desfășura activitățile preferate este optimă.
Din punct de vedere social sănătatea ese starea organismului în care capacitățile individuale sunt
optime pentru ca persoana șă își ăndeplinească în mod optim rolurile sociale(de prieten, vecin,
cetățean, soț).
Parsons definește sănătatea drept capacitatea optimă a unui individ de a îndeplini eficient rolurile și
srcinile pentru care a fost socializat.
3.Sociologia medicală și conceptul e despre medicalizare și hegemonia medicală.

Contradicțiile sociale persistă, iar problema sociologiei este să afle cum evoluează conflictul social
astfel încât problemele să rămână nesoluționate. Giddens, în continuarea lui Weber, consideră că
unele curente majore din sociologie subestimează măsura în care forța și violența, sau amenințarea
cu folosirea lor, sunt folosite cu succes pentru a preveni transformarea unui conflict în luptă
deschisă. În toate aceste conflicte ideologia este încorporată în interpretarea realității datorită
capacității grupurilor dominante de a-și prezenta interesele particulare drept interese general umane.
În acest fel ideologia dominantă afectează negativ grupurile sociale defavorizate. Din perspectiva
conflictului accentul este pus pe competiția dintre grupurile sociale pentru distribuirea resurselor.
Această perspectivă ignoră practicile de distribuție diferențiată a recompenselor în societate, practică
ce funcționează satisfăcător în societățile mai mici, tradiționale.
Marele progres conceptual a fost recunoașterea faptului că semnele și simptomele bolii nu sunt
întotdeauna legate de comportamentul de bolnav. Ubicuitatea simptomelor duce în mod necesar la
selecția celor ce vor intra sub incidența îngrijirilor medicale. Acesta este fenomenul de aisberg clinic
care mai cuprinde și modul cum sunt folosite serviciile medicale dar și diferențele de morbiditate și
mortalitate între grupurile sociale
4.Sociologia medicală și conceptul ei despre sindemie.

Sindemia nu este doar un complex de boli diferite la un individ, ci o astfel de intercalare în care
fiecare dintre bolile existente se caracterizează printr-un curs mai intens și mortalitate.
În acest caz, astfel de boli provoacă un efect sinergetic (cumulativ) teribil care ar putea fi prevenit în
prezența unei singure boli.
În general, conceptul de sindemie are un mare potențial de a analiza problema bolii într-o
perspectivă antropologică.
Sindemiile sunt răspândite atât în țările în curs de dezvoltare , cît și în rândul grupurilor social
vulnerabile din țările dezvoltate.
Prin acest concept, antropologia medicală modernă are capacitatea de a analiza natura socială a bolii.
5.Sistemele medicale ale societăților preindustriale: etnomedicina.

În societăți simple preindustriale, medicina nu se deosebește de alte instituții sociale, cum ar fi
religia și politica. Acest lucru este cel mai bine ilustrat de exemplu șamanismului, o practică
magico-religioasă, ale cărui reprezentanți se confruntă sporadic ci lumea supranaturală atunci când
trebuie să rezolve problemele membrilor comunității lor.
Complexul de probleme asociate fenomenului etnomedicinei este un subiect tradițional de interes
pentru antropologia medicală.
Discuțiile antropologilor despre etnomedicină sunt strâns legate de discuțiile despre sistemele
medicale.Majoritatea antropologilor moderni sunt de acord să interpreteze etnomedicina ca medicina
unei anumite societăți, ca sistem local de credințe și practici ale popoarelor indigene în domeniul
sănătății și bolii.
6.Sisteme medicale ale societăților preindustriale: etnopsihiatria, etnofarmacologia.

(Etnopsihiatrie) (din greaca ethnos, psyche - suflet si iatreia - tratament). Secția de psihiatrie socială,
care studiază rolul și importanța factorilor etnici în apariția și dezvoltarea bolilor mintale.
[etnopsihiatrie] Într-un grup etnic, ansamblu de percepții împărtășite de populația generală cu privire
la tulburările psihice, natura acestora, metodele de evaluare și formele de îngrijire a acestor
tulburări; termenul include interacțiunile dintre indivizii cu probleme de sănătate mintală și
îngrijitorii, atât profesionali, cât și non-profesionali.Etnofarmacologia este o știință care studiază sau
cunoaște cunoștințele populare despre droguri, ale unui anumit grup etnic sau social, legate de
sistemele tradiționale de medicină.[1] Metoda etnofarmacologică investighează posibilitățile și
ipotezele privind cunoștințele tradiționale, căutând empiric sau provocând efectele a două
„medicamente tradiționale”.
7.Tipuri de sisteme medicale. Sisteme medicale exclusive: modelul sovietic,.

Actuala organizaţie sanitară din Rusia Sovietică nu s'a creat deodată, ea este rezultatul unei munci
asidue şi perseverente şi a unei necontenite evoluţii pe linia progresului. încă în perioada
revoluţionară, imediat după preluarea puterii de către proletariat, sau luat primele măsuri pentru
asigurarea unei asistenţe medicale mai vaste şi mai bune pentru clasele muncitoare ,atât de neglijate
mai înainte sub regimurile ţariste.
Primele decrete promulgate în această perioadă priveau asigurarea muncii şi a sănătăţii muncitorilor,
naţionalizarea şi etatizarea farmaciilor şi a instituţiilor medicale; asigurările de boală şi invaliditate,
ocrotirea mamei şi a copilului nou născut şi lupta împotriva epidemiilor, în deosebi a tifusului
exantematic care luase o întindere extraordinară în acel timp.
In Iunie 1918 ia fiinţă Comisariatul Poporului pentru asistenţa medicală însărcinat fiind cu
organizarea şi îndrumarea întregei acţiuni sanitare din Uniunea Republicilor Socialiste Sovietice şi
asigurâdu-se prin acest organ o conducere centrală unitară a întregului serviciu sanitar din toate
republicile Uniunii Sovietice
8.Tipuri de sisteme medicale. Sisteme medicale exclusive: modelul francez.

Statul joaca rolul cel mai important in cadrul sistemului de sanatate francez. Acesta isi asuma
responsabilitatea pentru protectia tuturor cetatenilor.Guvernul central se ocupa de sanatatea
populatiei in general si in ansamblu de sistemul de protectie sociala, controland relatiile intre
diferitele organisme financiare, exercitand tutela sa asupra sectorului spitalicesc public si organizand
pregatirea profesionala in domeniul sanatatii.Ministerul Muncii si Solidaritatii si Secretarul de Stat
pentru sanatate, asistati de organisme precum Agentia medicamentului formeaza baza politicii de
sanatate la nivel national. Inaltul Comitet de
Sanatate Publica prezidat de Ministrul Sanatatii fixeaza obiectivele de sanatate publica. Agentia
Nationala de Acreditare si Evaluare in Sanatate(ANAES) are misiunea de evaluare a practicilor
medicale, a calitatii si a performantelor stabilite de sectorul de sanatate public si provat
9.Tipuri de sisteme medicale. Sisteme medicale exclusive: modelul american.

In general, in America se poate discuta de doua sisteme principale de asigurari de sanatate: cele
private si cele de stat. De asemenea, pentru protectia celor din campul muncii, exista legi pentru
cazurile in care un lucrator dezvolta probleme de sanatate la locul de munca. In aceste conditii,
asigurarea medicala privata cat si cea de stat platesc tratamente medicale, angajatorul suporta si el
anumite cheltuieli, iar societatile de pensionare particulare si/sau de stat se pot ingriji de venitul
personal pe perioade variabile de timp pina cind lucratorul se insanatoseste si reincepe munca.
Accesul la asigurarile de sanatate este garantat prin lege oricarui cetatean, locuitor sau trecator prin
America, insa in anumite conditii acoperite in legislatie federala si de stat. Deoarece costul
tratamentului medical asigurat prin lege oricarei persoane in America este suportat de bugetul
guvernamental, legislatia este foarte riguroasa impotriva risipei si, in caz ca esti fara bagare de
seama si risipitor cu avutul statului, te poti trezi ca nu iti sunt acoperite costurile si TREBUIE sa
platesti din buzunar sau, in anumite instante cind dai dovada de abuz, chiar ti se refuza asistenta
medicala (de exemplu, daca te duci de cinspe’ ori la urgenta si ceri aspirina, te trimit oamenii acasa
si te poti trezi si cu o nota buna de plata…).
10.Sisteme medicale tolerante: modelul britanic
Aici exista un sistem care determina intr-un mod legal cine dintre expertii practicieni poate fi
considerat “medic”. Legile britanice fac o distinctive clara intre “medici” si “non-medici” care
accepta metodele “medicine traditionale”. Britanicii au posibilitatea ca singuri sa-si aleaga medicul
la care sa mearga la consultatie. Majoritatea medicilor britanici activeaza pe baza contractuala in
Serviciul National de Sanatate din Marea Britanie, care este finantat de stat. Serviciul National de
Sanatate nu finanteaza activitatea medicilor in cazurile in care acestia practica metode “traditionale”
de tratament. Dar nu exista nici o interdictie privind utilizarea lor. In plus exista controlul statului
asupra vinzarii medicamentelor, iar medicamentele pot fi vindute numai cu prescriptive medicala.
Exista de asemenea controlul statului asupra interventiilor chirurgicale si in general, a oricarei
practice referitoare la inciziaa pielii. De asemenea exista o restrictive serioasa privind “auto-
tratamentul” si tratamentul de catre vindecatorii necalificati. Astazi medicii britanici pot practica
medicina asa cum considera ei de cuviinta.Vindecatorii insisi pot concur pe piata pentru clientii lor
cu medicii care sunt sustinuti de stat.
11.Sisteme medicale tolerante: modelul german.

In acest model atrage atentia licentierea medicilor ce reprezinta medicina traditionala populara. Ei
trebuie sa sustina examene de stat pentru cunoasterea legislatiei de stat cu privire la reglementarea
practicii medicale. Vindecatorii din Germania sunt numiti “specialist in sanatate”. Modelul medical
german nu este raspindit in “lumea a treia”.
12.Sisteme medicale integrate: modelul indian.

Incepind cu anii 40 ai sec. XX guvernul national indian a inceput sa dezvolte in mod active
medicina spitaliceasca inclusive o retea de dispensare rurare.alte sisteme de vindecare mai putin
sistematizate au inceput sa se dezvolte intr-un mod marginal fara sprijin financiar din partea
gunernului, prin fonduri de caritate, festivaluri si in temple. Aproape toate sistemele medicale de
vindecare se dezvolta pe baza religioasa. Toate sistemele asemanatoare celui indian sunt raspindite
in Asia.
13.Sisteme medicale integrate: Modelul chinezesc

Sa dezvoltat dupa al doilea razboi mondial in conditiile dominarii politice a marxismului. Aici
medicina traditionala a fost recunoscuta si integrate in medicina spitaliceasca de stat. “Medicii
rataciti” au devenit personal medical auxiliar. Cauterizarea, acupunctura si medicina pe baza de
plante au inceput sa se dezvolte in spitalele publice. In timpul revolutiei culturale chineze din anii
1960, independent medicine traditionale a fost redusa, iar asuciatiile vindecatorilor au fost inchise.
A aparut noua politica demografica care incuraja nasterea unui singur copil in familie, care adurat
30 ani. Modelele medicale indiene si chineze reprezinta un exemplu de incorporare a vindecatorilor
traditionali in complexele spitalicesti moderne.
14.Sisteme medicale integrate: Modele medicale ale țărilor lumii a treia.

În toate celelalte societăți non-occidentale, sistemele medicale integrative s-au dezvoltat, existând
diferențe nesemnificative între ele .
 Niciuna din profesiile medicale nu au fost monopolizate.
 Cauzele acestui fenomen rezidă atât în trecutul colonial, cât și în lipsa resurselor economice .
Principalele caracteristici ale acestui model sunt:
1. Slăbiciunea relativă și finanțarea insuficientă a medicinii spitalicașă, care este
concentrată în orașe, iar personalul medical este instruit după diverse standarde, în țări
diferite.
2. Statul încă nu este în măsură să ofere o alternativă acestui sistem.
3. Există o cerere mare a populației pentru serviciile vindecătorilor tradiționali.
4. Există un flux eterogen de medicamente pe piața produselor medicamentoase, importate
în toată lumea , dar deseori fără denumire și fără instrucțiunile de utilizare.
 Populația este deseori disperată pe tot teritoriul țării, motiv pentru care medicina spitalicească de
stat nu este capabilă să monitorizeze pe deplin sănătatea întregii populații,iar rata incidenței bolii
și a mortalității populației este extrem de limitată.
 În majoritatea cazurilor nu există legi împotriva neglijenței medicale ,iar drepturile
consumatorilor sunt prost protejate. În prezent, vindecătorii și cei care oferă medicamente și
servicii medicale tind să fie recunoscuți de stat.
 Disputele despre șarlatanism și fraudă din partea vindecătorilor încă mai continuă.
 În acest context, vindecătorii tradiționali, încurajați de ministerele naționale de sănătate și de
OMS, încearcă să se organizeze în asociații profesionale și să se integreze ca personal medical
auxiliar în sistemul medical spitalicesc.
15.Sisteme medicale externaliste și internaliste.

In anii 1970 antropologii au inceput sa studieze diferite forme de atitudini ale oamenilor fata de
sanatate si boala in special studiul diferentelor dintre asa-numitele sisteme medicale. Incercarile de a
face distinctia intre sistemele medicale au dar nastere unor clasificari diferite. Caraceristicile
externaliste sunt specific societatilor native si traditionale, in timp ce cele internaliste sunt
caracteristice unor societati traditionale si modern. In primul caz fortele externe sunt numite cause
ale bolii – spirite, actiuni ale vrajiroriilor, corpuri ceresti. In al doilea rind se vorbeste despre rolul
fortelor interne – sucurile vitale, patoligiile organelor, structurile celulare si genetice.
16.Sisteme medicale personaliste și naturaliste.

Fiecare system medical se bazeaza pe propria sa teorie a bolii sip e metodele de pretectie a sanatatii,
in 1978 George Foster si Barbara Anderson au propus sa distinga toate sistemele medicale in
personaliste si naturaliste. Prima dintre ele se bazeaza pe ideia ca cauzele bolii pot fi finite
supranaturale, finite non-umane sau oameni(vrajirori). Sistemele natural vad boala ca rezultat al
unui dezechilibru al elementelor corpului cum ar fi inceputul masculine si femenin yin si yang in
medicina humorala.
17.Sisteme medicale locale, regionale, cosmopolite.

Frederick Dunn a distins 3 tipuri de sisteme medicale:
- locale - caracteristice comunitatilor de culegatori, agricultori si pastori
- regionale – raspindite in regiuni culturale geografice mari(medicina traditionala chineza in
Orientul Indepartat)
- cosmopolite – care sunt reprezentate de asa-numita “medicina stiintifica” sau “biomedicine” care a
aparut in Occident.
Toate aceste tipuri ideale de sisteme medicale sunt foarte conditionate si se transforma relative facil
unul in altul. Exista un fel de continuitate a sistemelor medicale.
18. Conceptul de cultură şi comunicarea interculturală
Conceptul de cultură A. Kroeber şi C. Kluckhohn au descoperit 164 de definiţii ale culturii,
aparţinând diferitor filosofi, antropologi, culturologi, istorici etc. Definiţia pe care o formulează cei
doi autori este următoarea: „Cultura constă din modele implicite şi explicite ale comportării şi
pentru comportare, acumulate şi transmise prin simboluri, incluzând şi realizările lor în unelte.
Miezul esenţial al culturii constă din idei tra- diţionale, apărute şi selecţionate istoric, în special, din
valorile ce li se atribuie; sistemele de cultură pot fi considerate, pe de o parte, ca produse ale
acţiunii şi, pe de altă parte, ca elemente ce condiţionează acţiunea viitoare” Michael Howard
abordează cultura ca un „mod obişnuit în care grupurile umane învaţă să-şi organizeze
comportamentul şi gândirea în relaţia cu mediul lor înconjurător”
Un alt antropolog, William Haviland, o apreciază drept „o serie de reguli sau standarde împărtăşite
de membrii unei societăţi şi care acţio- nează asupra acestora, dă naştere la comportamente ce sunt
considerate potrivite sau acceptabile”
Comunicarea interculturală a apărut ca disciplină din necesitatea abordării teoretice a unei noi
realităţi. Pe de altă parte, ea oferă un anumit suport practic, în scopul adoptării unui comportament
adecvat în raport cu alter ego.
Elaborarea tematicii explicite a comunicării interculturale a fost realizată inițial de semioticianul şi
etnologul american T. H. Hall . Paradigma de „intercultural communication” este atestată pentru
prima dată în 1959 şi a cunoscut o proliferare extinsă în literatura de specialitate.
„Comunicarea interculturală studiază acele aspecte ale culturii care influenţează, în cea mai mare
măsură, interacţiunea între membrii a două sau mai multe culturi, atunci când indivizii se află în
situaţii de comunicare interpersonală”
19.Conceptul de multiculturalitate.
Prin multiculturalitate se înţelege, în general, convieţuirea unor culturi diferite (în sens
antropologic) în cadrul unui sistem societal (de cele mai dese ori, în interiorul unei naţiuni),
indiferent dacă această convieţuire este paşnică sau conflictuală. Termenul multiculturalitate a luat
naştere în 1941, în SUA, în timp ce noțiunea de societate multiculturală a fost folosită pentru prima
dată în anul 1964, în Canada.
Există trei modele de societate multiculturală:
1. Modelul asimilaţionist, care consemnează procesul de compati- bilizare culturală a imigranţilor şi
minoritarilor la cultura majoritară.
2. Modelul Apartheid presupune o totală separare a culturilor minoritare, mergându-se pană la
ghetoizarea acestora.
3. Modelul policentric se manifestă printr-o formă de coabitare a unor culturi considerate în mod
principial egale.
20.Conceptul de interculturalitate,transculturalitate :
Interculturalitatea include totalitatea proceselor generate de impactul a două culturi. În accepțiunea
actuală, în locul paradigmei de interculturalitate, atunci când sunt consemnate fenomene referitoare
la melanjul lingvistic, interferențe în spațiul muzical, vestimentar, arhitectural, varii capacităţi de
sintetizare a unei culturi străine etc., se atestă tendința de a folosi alte concepte precum sincretism,
metisaj cultural, hibriditate, hibridizare. Conceptul de „metisaj” reprezintă unul dintre punctele
nodale ale termenului de „postmodern” în accepțiunea unui melanj cultural. Culturile actuale nu mai
au, de facto, consistența omogenităţii, ci se pretează într-o măsură considerabilă drept niște mixturi
şi osmoze culturale. Această nouă structură este numită transculturalitate.
Transculturalitatea. Conceptul unei culturi centrate strict pe etni- citate este expirată, în viziunea
majorității experților contemporani. Po- tențialul de comunicare la nivel global a generat deja un
profund mixaj cultural. Pregătirea unui individ, fie el ziarist, cercetător, analist etc., nu mai este
influențată doar de patrimoniul cultural naţional, ci şi de alte areale culturale. Ca proces,
transculturalitatea are un parcurs îndelungat, însă globa- lizarea a accentuat acest fenomen,
impunându-se supoziția precum că ea ar genera o uniformizare culturală. Din punctul de vedere al
experților în domeniul acestui proces istoric, transculturalitatea reprezintă, dimpo- trivă, un fenomen
proxim conexat de constituirea unei noi diversităţi. Persoanele pot discerne ele însele în ceea ce
privește identitatea lor şi îşi pot defini veritabila lor patrie, la mare distanță de zona de origine. Unde
mi-i bine, acolo-i patria (dicton latin)
21.Conceptul de etnocentrism
Etnocentrismul consemnează viziunea celor care raționează că modalitatea proprie doar lor de a
exista, de a se manifesta sau de a cugeta este preferabilă celorlalte opțiuni. Acest fenomen
caracterizează individul dominat de certitudinea provenienței sale organice de la un grup bine
conturat şi de sentimentul superiorităţii axiologice a acestui grup față de alte entități. Etnocentrismul
se asociază, de cele mau multe ori, cu „intoleranţa şi xenofobia, cu rasismul şi stigmatizarea”.
Această diviziune tranșantă a umanității în „semeni” şi „străini” este motivată axiologic. Acceptând
acest raport maniheic, aspectele pozitive ne vor aparține „nouă”, iar cele negative – întotdeauna
„lor”. În viziunea oricărei opțiuni etnocentriste, omenirea se divide în mod diho- tomic nu numai
într-o entitate proprie şi una străină, ci şi în „uman” şi „barbar-inuman”, în „civilizat” şi „primitiv”,
în „radios” şi „opac”. În accepțiunea generală a etnocentrismului, este invocată teza precum că
propria cultură este net superioară celorlalte. Totodată, această idee este coroborată cu o apreciere
exacerbată a valențelor propriei culturi şi de tentația de devalorizare a culturii străine, apreciată
apriori inferioară. Toate etnocentrismele includ această latură specifică, pe care o extind până în
extremis, din Epoca Antică şi până la genocidurile etnice din zilele noastre. Naţionalismul
exclusivist și extremist, fiind o expresie a etnocentrismului, respinge toleranţa ca valență definitorie
a coabitării într-un areal polietnic şi multicultural.
22.Elemente structurale ale comunicării interculturale. Percepțiile comunicării interculturale.
Elementele social-culturale.
După cum am observat o cultură implică atât aspectele materiale cât și cele nemateriale și are câteva
elemente definitorii:
componente cognitive (cunoștințe, opinii);
componente axiologice (valori);
componente normative (norme, obiceiuri, moravuri, tabu-uri, legi);
componente simbolice (semne, simboluri, limba, gesturile).
Percepția socială în context intercultural
• Dintre percepțiile comunicării interculturale se remarcă prin importanță percepția socială, ea
constituind fenomenul prin care indivizii structurează ambientul social, prin transferul de
sensuri/mesaje materiilor sociale şi proceselor derulate în spațiul lor.
· Aceasta constituie o latură destul de importantă a comunicării în ansamblu, în speță, a celei
interculturale, deoarece individul se educă și evoluează din perspectivă culturală prin însușirea unui
șir de percepții.
Elemente social-culturale in context intercultural: valorile
• Valorile joacă un rol important in comunicarea intercuturala și se manifesta prin devoțiune sau
certitudini constante, referitoare la faptul precum ca o anumita maniera do comporament este
preferabila alteia, din perspectiva personala ori sociala.
• Valorile culturale dirijeaza comportamentele şi perceptile persoa-nelor.
• Aceste valori nu poarta un caracier universal, sunt invatate prin modalitați de socializare culturala.
. Orice cultura include in tezaurul sau un numar foarte mare de valori
• Valorite culturale cele mai importante, care au a influența semnificativa asupra comunicaril
interculturale, In opinia lui Samovar sl Porter, sunt urmatoarele: famlia, religia, natura umana, știnta
si tehnica, competița, Individualismul, materialismul, progresul şi schimbarea, munca, distracția,
egalitatea, natura și mediul, rolurile de gen, timpul, autonomia interpersonala vorbirea, täcerea
supunerea.
• Instituțile sociale care contribuie in mod definitoriu la translarea acestor valori sunt famila,
biserica, statul.
Elemente social-culturale in context intercultural: normele
• Un alt element social-cultural important al comunicari interculturale reprezintă normele, care se
prezintă drept reguli ce calauzesc comportamentul".
• Normele comportamentale sunt de două feluri: proscriptive, care se focusează pe interdicțiile in
acțiunile noastre şi prescriptive, ce se axează pe permisibilitatea acțiunilor noastre.
• Exemplu de norme pot servi tabuurile, ele fâcând parte din categoria normelor proscriptive.
• Experții în domeniu atrag atenția la riscurile serioase ce pot surveni în cadrul comunicārii
interculturale, din cauza nerespectării acestei norme.
Elemente social-culturale in context intercultural: concepția despre lume
• Concepția despre lume reprezintā un alt element semnificativ al relațiilor interculturale, având în
esență diferențe sensibile de la un spațiu cultural la altul.
• Acest element se axează pe latura existențială a condiției umane și se concentrează pe teme precum
Dumnezeu, viață, moarte, univers, natură.
• Concepția despre lume are un impact deosebit asupra unei game foarte ample de probleme, de la
cele ce fac parte din cotidian (de ex timpul liber) și până la teme de o mare încărcătură spirituală
precum cultele religioase.
23.Elemente structurale ale comunicării interculturale. Comunicarea interculturală

nonverbală.
Comunicarea interculturalā nonverbalä
• Cele mai des invocate forme de comunicare nonverbala în comunicarea interculturală nonverbală
sunt
• kinezica (mişcari expresive, poziția corpului, gestica, mimica, mersul, contactul vizual, direcția
miscării, durata pauzei, frecventa contactului
*prosodica și exralingvistica (intonația, volumul vocii, timbrul, pauza, inspirația, risul, plinsul, tusea
• takezica (strângerea mainii, sårutul, baterea pe umâr); proxemica(orientarea în spațiu, distanța).
*Oculezica reprezintă utilizarea mişcării ochilor sau contactul vizual în procesul comunicari.
• Cu ajutorul ochilor, se poate dezvolta o gama larga de sentimente și emoții umane.
24.Elemente structurale ale comunicării interculturale. Spațiul în context intercultural.

Proxemica „investighează modul în care individual structurează inconştient spaţiul, distanţele
interpersonale în tranzacţiile cotidiene, organizarea spaţiilor în case şi clădiri şi nu în ultimul rând în
configurarea oraşelor”. Problemele legate de comunicarea prin intermediul spaţiului au stat şi stau în
nu numai a antropologilor, ci şi a sociologilor, psihologilor, urbaniştilor, cercetători ai artelor
vizuale şi ai comunicării sociale şi interculturale.Din perspectiva comunicării sociale,
„comportamentul în spaţiu este un sistem nonverbal de comunicare umană, ce se află într-o relaţie
directă cu capacitatea de a comunica celorlalţi despre sine şi de a stabili o legătură afectivă cu eI.
Din perspectiva comunicării nonverbale, interesează conceptele de: distanţă socială, spaţiu personal,
sferă privată şi teritorialitate.
25.Elemente structurale ale comunicării interculturale. Timpul din perspectivă interculturală.

Timpul în context intercultural
• Disciplina care studiază utilizarea timpului în comunicarea nonverbala se numeşte cronemica.
• Pentru comunicare, timpul constituie un factor nu mai puțin de important decât cuvintele, gesturile,
limbajul corpului, distanta. Practica medicala atesta faptul ca multi medici intimpina greutati in
comunicarea cu pacinetii de diverse etnii, nationalitati, religii. Cunoasterea culturii, traditiilor,
particularitatilor religiilor ajuta medicului sa presteze pacientului un serviciu medical de calitate
astfel depasindu-se diverse problem care apar in mod inerent in comunicarea interculturala.
26.Comportament intercultural medic-pacient. Caracteristică generală.

Nationalitatea, etinicitatea, confesiunea religioasa reprezinta in opinia cercetataorilor o bariera
importanta in interactiunea medic-pacient, constatindu-se faptul ca interactiunea cadrelor medicale
cu pacientii trebuie sa se bazeze pe particularitatile entice(rasiale, nationale, religioase). Este bine
cunoscut faptul ca trebuie tratat bolnavul si nu boala. In stabilirea tratamentului trebuie luate in
calcul atit particularitatile individuale ale pacientului, cit si trasaturile national-culturale, psihologia,
viziunea asupra lumii, habitatul, metodele commune, modalitatile de tratament.
 In activitatea sa medical trebuie sa aiba o atitudine atenta si echilibrata fata de pacient, facind
abstractie de apartenenta sa rasiala, etnie, confesiune religioasa
 In situatii de urgenta medical trebuie sa acorde ajutor si daca va fi necesar sa salveze viata
pacinetului independent de apartenenta rasiala, nationala, religioasa, statut social.
 Fiecare etnie poseda traditiile sale, obiceiuri si particularitati de educatie care reprezinta
caracteristicile ei distinctive. Cunoasterea acestor particularitati le permit medicilor sa
elaboreze tactica cea mai eficineta in tratarea bolnavilor, stabilirea unor relatii de incredere.
 Exista unele maladii specific doar indivizilor de o anumita etnie, areal de trai.
 Exista obiceiuri religioase special care pot dezvolta anumite maladii (scaderea masei
corporale, dezvoltarea anemiei deficitare de Fe)

27.Comportament intercultural medic-pacient in context regional Asia, Orientul Apropiat,
America Latină.
Fiecarui popor ii sunt specific anumite norme de comportament, pe care medical trebuie sa le stie.
Traditional in tarile Asia, Orientul Apropiat, America Latina decizia finala apartine sotului referitor
la tratamentul sotiei. In familiile musulmane traditionale este acceptat ca toate discutiile si
comunicarea cu medical sa le poarte capul familiei. La medic femeia va fi insotita ori de sot ori de o
femeie mai in virsta si respectata in familie. Totodata medical trebuie sa demonstreze in mod verbal
si nonverbat politete accentuate si respect fata de acest “intermediar” sis a nu puna la indoiala
demersurile sale. Toate prescripitiile sunt coordinate cu el si nu cu femeia consultata. In familiile
musulmane femeile bolnave sunt consultate si tratate doar de medici femei, in timp ce barbatii se vor
simti profund ofensati daca vor fi tratati de un medic-femeie. Daca medical incalca ritualuile
respective atunci comportamentul lui este perceput ca nepoliticos si de regula se renunta la serviciile
sale.
28.Comportament intercultural medic-pacient în context regional European și American.

In traditia medicinii europene si americane se atribuie o importanta deosebita dreptului pacientului
la o informative deplina referitoare la tratamentul sau inclusive diagnosticul nefavorabil chiar de la
primele faze ale maladiei. O astfel de atitudine fata de pacienti nu este specifica tuturor culturilor.
Traditional in tarile cu o cultura colectivista – Europa de Est, Orient, America Latina – diagnoza
nefavorabila este comunicata intii membrilor familiei care decit oportun sa fie informat bolnavul
cind si in ce conditii poate fi realizat aceste demers. Inainte de a comunica diagnoza nefavorabila in
aceste tari paceintul este pregatit minutios se allege cu grija momentul informatia este comunicata in
mod dozat
29.Comportament intercultural medic-pacient în contextul culturilor colectiviste.

Pacinetii apartinind culturilor colectiviste se vor stradui sa contruiasca relatii amicale cu medical. In
astfel de circumstante ei vor manifesta mai multa incredere le va fi mai lesne sa comunice. Mai intii
medical este testat la capitolul siguranta si reprezentari valorice. Pacientii apartinind culturilor
colectiviste vor oferi medicului cadouri, bani, vor adresa intrebari cu character personal, uneori
realizind confidente excesive in relatia cu cadrele medicale.
30.Comportament intercultural medic-pacient în contextul culturilor individualiste.

Bolnavii proveniţi din culturile individualiste (ţările Europei Occi-dentale, Americii de Nord) vor
construi cu medicul relațoi strict de afaceri şi vor aştepta de la el aceeaşi atitudine. Ei se conduc de
principiul separării clare a relaţiilor de afaceri dc cele personale. Cadourile, ca şi prietenia, este
atribuită sferei interrelațiilor personale. Prietenia se poate stabili in rezultatul unor relaţii de afaceri
de durată a medicului şi pacientului, insă ea nu trebuie să influenţeze interesul afacerii. Cadourile,
invitaţiile şi alte gesturi de atenţie, venite mai ales de la persoane necunoscute, sunt considerate
drept „influență indezirabilă" sau chiar tentativă de mituire. Medicii de formație individualistă pot
aprecia cadourile drept mită, excentricitate, o bună stare materială latentă („Ei nu sunt aşa de săraci,
cum se crează impresia"). Ei refuză să primească cadouri şi verbalizează supoziţiile lor, ofensăndu-i,
printr-o astfel de atitudine, pe pacienţii culturii colectiviste.
31.Comportament intercultural medic-pacient în context cultural românesc.

Spaţiul cultural romănesc se află la interferenţa civilizației occidentale şi orientale. Noi, românii,
suntem tentaţi să extrapolăm relatiile de afaceri asupra celor personale şi viceversa. Pacienţii preferă
să aibă de a face cu cunoscuţi. medici cu recomandare. in tradiţia culturală românească, există
obiceiul oferirii cadourilor. În Romănia şi Republica Moldova, se intălnesc medici care manifestă o
atitudine binevoitoare faţă de cadouri, dar şi din cei care le resping cu vehemenţă. Pacienţii din accst
spaţiu sunt dispuși, de regulă, să ofere mici cadouri (flori, bomboane, alcool), pentru a stabili cu
medicul relaţii amicale.
32.Recomandări de comportament intercultural medic-pacient.

Recomandări in comunicarea medicului cu pacienţi de altă etnie:
• medicul urmează să ia în considerare tipul culturii, etnia, confesiunea
religioasă in comunicarea interculturală cu pacientul, el trebuie să se comporte in corespundere
cu cunoştinţele şi competenţele in acest domeniu, cu aşteptările bolnavului;
• in activitatea sa, medicul trebuie să fie tolerant faţă de manifestarea modelelor tradiţionale şi
religioase in comportamentul pacienţilor;
• medicul trebuie să fie precaut în stabilirea etniei şi a apartenenţei confesionale, să facă acest
demers doar în cazurile in care aceste date sunt utilizate în beneficiul bolnavului;
• medicului trebuie să fie retinut in manifestarea emoțiilor, nu se recomandă ca discuţia să fie
insoţită de comentarii cu un caracter apreciativ şi diagnosticist:
• în activitatea sa, medicul trebuie să aibă o atitudine echitabilă faţă de orice pacient, indiferent
de apartenenta sa rasială sau etnică;
• la stabilirea tratamentului este necesar să fie luate in calcul atât particularităţile individuale
ale pacientului, cât şi trăsăturile naţional-culturale, psihologia, viziunea asupra lumii, mediul de
viaţă;
• medicul trebuie să fie politicos, să se adreseze pacientului doar cu
apelativul ,Dumneavoastră", pronunţând numele şi prenumele pacientului in corespundere cu
tradiţia culturală;
• medicul trebuie să fie reţinut nu doar in comportamentul verbal, dar şi in cel nonverbal;
• medicul trebuie să posede abilitatea de a descifra semnalele nonverhale, purtătoare de
semantică cultural-istorică, transmise de pacient.
33.Eticheta. Din istoria etichetei.

Eticheta- un set de reguli de comportament referitoare la manifestarea externă a atitudinilor față de
oameni.
Eticheta ca normă rituală și standart cultural este un sistem de reguli de comportament adopatt în
cercuri culturale specialcare lacătuiesc un tot întreg.
Eticheta poate fi înțeleasă mai larg – ca o formă specială de comunicare cotidiană, care conține un
set de reguli de politețe și formule speciale pentru vorbirea colocvială.
Cuvintul ,,etichetă,, este împumutat din franceza și are 2 sensuri.
1) Etichetă- inscripție
Grădinarul lui Ludovic al XIV a pus primele inscripții prin care interzicea mersul pe gazonul
proaspat semănat
2) Ceremonial, etichetă care este împumutat din olandezul ,,stike,,(cuier, cuiță)
Inițial insemna un cuier de care era legat o bucată de hârtie cu numele produsului, ulterior- însăși
bucata de hârtie cu inscripția.
34.Elemente ale codului bunelor maniere.Salutul.

 Pe timpuri în spațiul românesc era primit salutul generalizat,în care chiar dacă nu cunoști
omul erai obligat să-l saluți.
 Astăzi,acest obicei se mai păstrează doar la țară.
 În orașe însă devine fără sens să saluți oameni care îți sunt totalmente necunoscuți.
 Aici funcționează alte reguli,care determină modul de a saluta:
 1.Bărbatul salută întotdeauna primul
 2.Tinerii salută pe cei mai în vârstă
 3.Nou-venitul salută pe cei deja adunați
 4.Inferiorul își salute superiorul(Dacă inferiorul este o femeie primul va salute bărbatul)
 5.Studentul salută întotdeauna profesorul.
 Salutul bărbatului ar trebui să fie însoțit de o plecăciune,o înclinare a capului.
 Doamnele vor răspunde la sărut printr-un surâs.
 Dacă un bărbat trebuie să salute un grup mixt,unde sunt prezenți și bărbați și femei,ritualul
va fi următorul:
 Bărbatul salută dintâi femeia în primul rând și după aceea dă mâna cu alți bărbați.
35.Elementele bunelor maniere.Adresarea.

 Adresarea către interlocutor poate fi:
 -oficială(doamnă,domn,cetățean,după nume,prenume,patronimic)
 -Intimă(dragă Sorin,scumpă Livia)
 -Confidențială(dragi colegi,prieteni)
 -comică(porecla din copilărie a acestei persoane).
 Totul depinde de circumstanțele specifice.Și în primul rând,în ce fel fe relație ești cu această
persoană.
 Cuvântul’’tu’’ mărturisește în primul rând propria ta cultură,subliniază respectul tău față de
persoana cu care vorbești.
 Acest pronume politicos este cel mai adesea folosit atunci când comunicați cu străini și
persoane necunoscute și într-un cadru formal.
 Dacă ești educat și corect,vei folosi această formă de adresă indifferent cu cine vorbești în
acest moment:dacă este superiorul tău imediat sau un subordonat,o persoană mult mai în
vârstă sau mai tânără decât tine,un bărbat sau o femeie.
 Folosirea cuvântului''tu''nu te va umili în niciun fel,chiar dacă o folosești într-o conversație
cu o persoană care nu-ți place,cu rivalul tău sau chiar cu un inamic.
36.Elemente ale codului bunelor maniere.Comportament pe stradă.

 La ieșirea din casă,verifici dacă ai luat cu tine toate lucrurile necesare:acte,o batistă,un
portofel cu bani,un pieptene și alte lucruri mărunte necesare.
 Aruncă o privire la costumul tău,verifică dacă totul este în ordine-de la coafură până la
pantofi.
 Principală regulă de comportament pe stradă este să nu provocați neplăceri și probleme
altora.
 Nu este politicos să parcurgeți ostentativ cu privirea în urma unei femei,mai ales dacă
mergeți cu o doamnă.
 Nu opriți un prieten care nu merge singur.
 Încercați să nu fumați pe stradă.
 Nu mergeți cu o companie numeroasă.
 Este inacceptabil să treci prin prin mulțime,lucrând cu coatele.
 Încercați să nu strănutați în locuri publice-în cazuri extreme,folosiți o
batistă(strănutând,nu cereți scuze).
 Atenție pe stradă:nu aruncați la întâmplare ambalaje de bomboane,mucuri de țigară și
alte gunoaie.
 Nu atrageți atenția celorlalți vorbind prea tare.
 Este nepoliticos să faci comentarii trecătorilor despre aspectul lor.
 Încercați să vă comportați cât mai intelligent posibil în prezența copiilor.
37.Elemente ale codului bunelor maniere.Comportament în transport public.

 Nu vă grăbiți să intrați în transportul public până când acesta nu se oprește .Așteptați
până când pasagerii care doresc să coboare,fac acest lucru.
 Când intrați în trasportul public,nu împingeți alți pasageri cu coatele,nu căutați să intrați
primul.O persoană educată ar trebui să acorde prioritate bătrânilor,femeilor și copiilor.
 Nu vă aruncați înainte,bruscând alți pasageri în lateral pentru a ocupa un loc liber.
38.Elemente ale codului bunelor maniere. Unele reguli ale convorbirilor telefonice.
Apelantul este obligat să se prezinte.Nu uitati să salutați la telefon și abia apoi să faceți o cerere.
Nu formați un nr din memorie decît dacă sunteți siguri că este correct. Nu sunați la telefon dimineața
înainte de ora 9 sau seara dupăora 20. Dacă în timpul unei conversații telefonul se oprește
accidental, apelantul sună înaoi. Niciodată șa inceputul unei conversații nu întrebași,,cine vorbește”.
Conversațiile private sunt incommode în prezența altora. Dacă apelantul are nr greșit răspunde/ți
politicos. Trei cuvinte miraculoase care lipsesc adesea din discursul nostru ,,scuze, va rog,
mulțumesc”sunt deosebit de utile în convorbirile telefonice. Nu împovărați prietenii sau rudele la
telefon cu necazurile d-voastră, plângerile de boală, povești de nemulțumiri, nu discutați
cumpărăturile timp de o oră. Stăruițivă ca conversația sa fie cat mai scurtă și mai calmă și
politicoasă.
39.Elemente ale codului bunelor maniere. Comportament în restaurant, cafenea.

Întrun local public, cum ar fi restaurantul, ținuta noastră trebuie să fie corespunzătoare ieșirii în
lume, adică adecvată localului pe car lam ales. Nu poți intra într-un local de lux îmbrăcat în costum
training sau in local ieftin în smoking. Când intrăm într-un restaurant nu trântim ușa. Primul care
intră în sală este bărbatul(astfel protejândusi invitata de priviri curioase). Lista de bucate este
consultată de fiecare în parte, dar domnul este cel care comandă. O adevărată doamnă nu discută cu
chelnerul, cu atât mai mult nui raspunde la glume sau avansuri. La plecare bărbatul își ajută
partenera să se ridice. Bărbatul iese primul din local dar are grijă ca să nu lase impresia că nu sunt
împreună.
40.Elemente ale codului bunelor maniere. Bunele maniere la masă

Ele nu pot fi întotdeauna respectate în mod strict intrun cerc îngust dar nu trebuie niciodată neglijate
atunci când sunt mulți oaspeți la masă. Stând la masă, fii atent la propria ta postură. Așezați-vă
drept, nu încordat, sprijininduvă ușor pe spătarul scaunului, dar fără să vă relaxați pe el. Coatele
dacă le puneți pe masă vor sta în calea vecinilor d-vpoastră. Nu vă aplecați prea mult peste farfurie.
Puneți un șervețel de in pe poală. Ștergețivă mâinile și gura cu șervețele de hârtie. După ce ati
terminat masa, puneți șervețelul de in pe masă. Servirea mâcării incepe cu doamna care stă pe mîna
dreaptă a gazdei. Dacă scăpați un cuțit sau o furculiță jos nu încercați să-l ridicați, cereți o altă piesă.
În timp ce mâcați, cuțitul este ținut în mâna dreaptă, furculița în mâna stângă. Dacă decideți să
transmiteți o piesă cuiva tinețio de mijloc. Luați piesa de mâner. Nu suflați pe alimente sau băuturi
prea fierbinți. Nu molfăiți, nu clefăiți, nu sorbiți. Nu pocniți din buze. Este nepoliticos să alegi cele
mai bune bucăți dintrun tacâm comun, luați bucata care se află care se află cel mai aproape de d-
voastră. Nu vă umpleți gura cu bucăți mari de mâncare. Și nu mușcați bucăți mari. Mâncați în liniște
și încet. Nu vă întindeți peste masă pentru a ajunge articolul dorit. Cereți să vi-l trasnmită. Dacă vă
frigeti de orice mâncare fierbinte beti putina apă. Oricât de dezamagiti nu ati fi de gustul unei
mâncari, bucata din gura ar trebui înghițită. Doar oasele de pește, sâmburii de fructe pot fi
îndepărtate din gură. Fumatul nu este acceptat la masă. Daca un barbat vrea sa părăseasca masa el
cere permisiunea. La masă nu se obișnuiește să se vorbească despre boli sau necazuri. Nu începeți o
conversație cu o persoană care stă prea departe de d-voastră. Asteptați până vă puteți apropia de ea.
Înainte de a pleca nu uitați să mulțumiți gazdelor pentru mâncare delicioasăn și timpul plăcut
petrecut. Nu stați la o petrecere pînă tîrziu în noapte. Mai ales daca sunt copii în casa gazdă.
41.Comportamentul în viaţa profesională.

Desi exista inca oameni care nu si-au dat seama, mediul de munca este un mediu social cu propriile
sale reguli de conduita si imagine. Eticheta corporativa este cea care permite membrilor unei
companii sa creeze relatii de succes cu colegii, partenerii si clientii, printr-un comportament
cuprinzator.
Prin urmare, trebuie sa respectam cateva reguli de bune maniere la serviciu:
Salutul este important. Cand ajungeti la companie in fiecare dimineata, este recomandat sa va
salutati colegii pe care ii intalniti pe scari, in lift, pe coridoare etc. Chiar daca provin dintr-un alt
birou sau o alta companie care se afla in aceeasi cladire. Este o mostra de amabilitate pe care trebuie
sa o avem ca orice persoana bine educata.
Daca vedem ca un coleg este foarte incarcat, are nevoie de ajutor pentru a deschide o usa, etc.,
trebuie sa fim amabili si sa ajutam, fara ca aceasta persoana sa ne ceara.
Daca observati un coleg intr-o situatie compromisa (de orice fel), fiti discreti si nu difuzati nici o
informatie in acest sens. Nu exista nimic mai daunator in orice tip de relatie, de serviciu sau
personala, decat zvonuri, barfe, neplaceri.
Cand exista personal nou in companie, este un act de generozitate sa va oferiti pentru a-l ajuta in
orice mod puteti, ori de cate ori obligatiile va permit acest lucru.
Codul bunelor maniere la serviciu spune ca locul de munca trebuie sa stiti sa respectati ierarhiile,
chiar daca seful este un coleg de studiu, un prieten apropiat sau un membru al familiei. La locul de
munca este seful nostru sau superiorul si el trebuie sa fie tratat ca atare. Aveti grija sa nu folositi
porecle. Nu suntem la bar cu prietenii. Suntem la serviciu.
In timpul pauzelor sau al pauzelor de la munca, persoanele care continua sa lucreze sau care, de
asemenea, se odihnesc, nu ar trebui sa fie deranjate. Vorbind la telefon cu un ton ridicat, ascultand
muzica pe computer sau pe un player la volum mare, fumand, discutand cu alti colegi de la masa la
masa, etc. Orice activitate care poate fi enervanta trebuie evitata sau ar trebui sa o facem intr-un alt
loc in care sa nu provoace disconfort celorlalti colegi.
Bunele maniere, cordialitatea, simplitatea si discretia sunt principii bune pentru a mentine relatiile
corecte cu colegii. Un mediu de lucru prost genereaza tensiuni, productivitate scazuta si stres.
42.Limbajul vestimentaţiei și a accesoriilor. Limbajul culorilor. Garderoba feminină.
Imbracamintea este unul dintre semnele distinctive ale unei persoane.Face parte din socialul nostru
si spune ceva despre noi insine.Felul de imbarcaminte evolueaza odata cum moralitatea.
Imbracamintea spune povestea unei persoane sau a unei epoci.Este un mediator intre eu-ul nostru si
lume.Culturi diferite au tendinte de imbracaminte si tipuri diferite de imbracaminte.Dar elementul
principal si esential al imbracamintei este simplitatea,Presupune eleganta,subtilitate,retinere si
practicitate.In acelasi timp,imbracamintea este o modalitate excelenta de a acoperi sau de a corecta
imperfectiunile noastre.Dar4 trebuie amintit si faptul ca hainele ne pot strica imaginea.Imaginea
personala se exprima,in special,in alegerea imbracamintei :traditionala sau originala,clasica sau la
moda,variata sau conservatoare.Imbracamintea actioneaza ca un idol si ca o protectie.Cu alte
cuvinte,aceasta este o imbracaminte care se potriveste cu idealul lor si in,acelasi,protejeaza
imaginea.
Fiecare dintre noi cu siguranta are o culoare preferata.Adesea culorii este o problema foarte
dificila.Preferintele de culoare pot spune multe despre o persoana.Prederintele de culoare pot spune
multe despre o persoana.In psihologie este cunoscut testul Luscher,sunt interesante studiile de
culoare de catre Goethe si altii.Pentru a interpreta semnalele observate,Luscher foloseste metoda
psihologiei functionale,pe baza careia a fost creat un test de culoaare.Testul lui Luscher se bazeaza
pe presupunerea ca alegerea culorii reflecta orientarea subiectului catre o anumit activitate,dispozitie
si clee mai stabile trasaturi de personalitate.Caracteristica de culoare Luscher include patru culori
primare si patru culori complementare.Culori primare :albastru simbolizeaza
calm,multumire,albastru-verde,un sentiment de incredere,perseverenta,portocaliu-rosu-efort
volitional,agrsivitate,ofensivitate,entuziasm,galben-deschis-activitate,dorinta de
comunicare,veselie,culori complementare :mov,maro,negru,gri.Ele simbolizeaza tendinte negative
precum stres,anxietatea,durerea,frica.Semnificatia acestor culori precum si a celor principale este
determinata de aranjarea lor reciproca.Culorile primare simbolizeaza urmatoarele nevoi
psihologice ;alabastru-nevoia de satisfactie,calm,afectiune pozitiva stabila,verde-nevoia de
autoafirmare,rosu-necesitatea de a actiona activ si de a obtine succesul,galben-nevoia de
perspectiva,sperantele de bine.
Femeile sunt prezente astazi la toate nivelurile vietii sociale.Multe dintre dumneavostra vor deveni
medici cu renume,vor avea cabinete particulare.Pentru femeile contemporane regula nr.1 in
gestionarea imaginii sale este feminitatea si competenta.Ca si oriunde in gestionarea imaginii
masura este foarte importanta.In primul rînd vestimentatia de serviciu si cea de odihna trebuie
diferentiate cu grija.Apoi vom exclude din garderoba haine prea mici,demodate,pătate.In plus orice
femeie trebuie sa isi aleaga cu grija lungimea fustei.Daca sunteti scunda o fusta lunga si groasa vă
transforma intr-o momâie.Incaltamintea este o piesa foarte importanta in garderoba
feminina.Tocurile prea inalte ar trebui evitate,pentru ca obosesc piciorul,producând disconfort,iar
aceasta va avea repercursiuni asupra mersului si siluetei dumneavoastra.De asemenea,machiajul
poate imfrumuseta o femeie sau ii poate conferi o alura foarte neplacuta.Cu cât mai naturala va fi
fata unei femei,cu atât mai apreciata va fi.Coatumul unei femei,capacitatea ei de a se
prezenta,depinde in mod natural de cultura sa interioara,de dezvoltarea gustului ei estetic.
43.Limbajul vestimentaţiei și a accesoriilor. Limbajul culorilor. Garderoba masculină.
Imbracamintea este unul dintre semnele distinctive ale unei persoane.Face parte din socialul nostru
si spune ceva despre noi insine.Felul de imbarcaminte evolueaza odata cum moralitatea.
Imbracamintea spune povestea unei persoane sau a unei epoci.Este un mediator intre eu-ul nostru si
lume.Culturi diferite au tendinte de imbracaminte si tipuri diferite de imbracaminte.Dar elementul
principal si esential al imbracamintei este simplitatea,Presupune eleganta,subtilitate,retinere si
practicitate.In acelasi timp,imbracamintea este o modalitate excelenta de a acoperi sau de a corecta
imperfectiunile noastre.Dar4 trebuie amintit si faptul ca hainele ne pot strica imaginea.Imaginea
personala se exprima,in special,in alegerea imbracamintei :traditionala sau originala,clasica sau la
moda,variata sau conservatoare.Imbracamintea actioneaza ca un idol si ca o protectie.Cu alte
cuvinte,aceasta este o imbracaminte care se potriveste cu idealul lor si in,acelasi,protejeaza
imaginea.
Fiecare dintre noi cu siguranta are o culoare preferata.Adesea culorii este o problema foarte
dificila.Preferintele de culoare pot spune multe despre o persoana.Prederintele de culoare pot spune
multe despre o persoana.In psihologie este cunoscut testul Luscher,sunt interesante studiile de
culoare de catre Goethe si altii.Pentru a interpreta semnalele observate,Luscher foloseste metoda
psihologiei functionale,pe baza careia a fost creat un test de culoaare.Testul lui Luscher se bazeaza
pe presupunerea ca alegerea culorii reflecta orientarea subiectului catre o anumit activitate,dispozitie
si clee mai stabile trasaturi de personalitate.Caracteristica de culoare Luscher include patru culori
primare si patru culori complementare.Culori primare :albastru simbolizeaza
calm,multumire,albastru-verde,un sentiment de incredere,perseverenta,portocaliu-rosu-efort
volitional,agrsivitate,ofensivitate,entuziasm,galben-deschis-activitate,dorinta de
comunicare,veselie,culori complementare :mov,maro,negru,gri.Ele simbolizeaza tendinte negative
precum stres,anxietatea,durerea,frica.Semnificatia acestor culori precum si a celor principale este
determinata de aranjarea lor reciproca.Culorile primare simbolizeaza urmatoarele nevoi
psihologice ;alabastru-nevoia de satisfactie,calm,afectiune pozitiva stabila,verde-nevoia de
autoafirmare,rosu-necesitatea de a actiona activ si de a obtine succesul,galben-nevoia de
perspectiva,sperantele de bine.
Mesajul pe care trebuie sa il transmita o garderoba masculina este
stabilitate,siguranta,perenitate.Astfel,orice piesa de imbracaminte trebuie sa se bazeze pe acesti trei
termeni.In primul rând se vor evita efectele ,,totul negru,,spălăcit si neîngrijit,papagal,prea scrobit
sau deloc.De asemenea,se poate observa uneori un barbat in toata firea care isi doreste din tot
sufletul să pară mai tânăr și imbraca pantalonii mulati sau tip țigareta.Imbracamintea principale a
unui barbat este costumul .Dar nu intotdeauna si nu pe toti arata elegant.Este necesar sa va asigurati
ca costumul corespunde proportiilor figurii,nu restrictioneaza miscarea,nu interfereaza cu mersul,are
o culoare destul de discreta.De asemenea,aveti grija sa alegeti o camasa,o cravata si sosete.Toate
acestea inclusiv pantofii trebuie sa fie adecvate vârstei,mediului si altor circumstante
specifice.Barbatii nu se nasc eleganti.Aceasta in primul rând este educatie si autoeducatie.Aceasta
este observatie si oricât de ciudat ar parea-minte.Un barbat elegant este intotdeauna extrem de atent
in toate.Este atent si prevazator la detalii.Un look sportiv,naturaletea miscarilor si pozelor coloreaza
fiecare persoana si sunt absolut obligatorii pentru un barbat care isi doreste sa arate elegant.
44.Imaginea element esenţial în societatea contemporană. Conceptul de imagine:
particularități generale. Imaginea personală.
Secolul xx a fost ,iar secolul al xx-lea rămâne un secol al imaginii.Mass-media exploateaza la
maximum imaginea oamenilor,a intreprinderilor,a medicilor sau a cadrelor de conducere.Institutiile
si indivizii sunt nevoiti sa comunice in fiecare moment cu mediul inconjurator.Orice comportament
al nostru este comunicare.Imaginea este vectorul imediat dupa care vom fi judecati,dupa care vor fi
estimate valorile personale si credibilitatea noastra,ca profesionism sau ca familist.Ar fi absolut
irational sa nu avem in vedere acest concept ,având in vedere societatea-spectacol in care sa traim si
conditiile in care medicina are de-a face cu aceleasi legi ale economiei de piata ca si celelalte
ramuri.Capitalul cel de baza a unui om este imaginea de sine.O imagine este ansamblul de
reprezentari deopotriva afective si rationale,asociate de catre un individ unei marci,unui produs,unei
intreprinderi,unei idei.Deci imaginea este in cazul nostru nu numai ceea ce vedem,ci este mai mult
decît un atribut al vietii psihice-bazat pe capacitatea psihicului de a construi reprezentari mentale-
determinat in relatia comunicationala.Imaginea poate deci sa influenteze puterea de decizie a unui
individ sau a unei colectivitati din cauza ca,,viata omului si a societatilor sunt legate in egala masura
de imagini,cât si de realitati palpabile.Imaginile despre care este vorba nu se limiteaza la cele
intruchipate in productiile iconografice si artistice,ci se extind si la cele din universul imagibilor
mentale.La modul cel mai simplu spus,imaginea este modul in care oamenii percep cum
functioneaza lumea.In mod firesc exista mai multe categorii de imagine :imaginea de sine,imaginea
profesionistului,a medicului,autoimaginea personalului institutiei,imagine deformata
pozitiv,negativ,apropiata de realitate,distala,proximala,virtuala,subliminala.O imagine buna este
legata de propria noastra istorie prin firul director al sensului.Ea se formeaza progresiv de-a lungul
anilor,precum si prin satisfactia pe care o au oamenii din comunicarea cu noi.Astfel,imaginea are un
caracter subiectiv si psihologic.In acceptiunea ei cea mai simpla,imaginea este reprezentare si se
bazeaza pe capacitatea psihicukui uman de a-si construi reprezentarile mentale.Caracteristicile
comportamentale ale unei imagini de sine ;aspect atractiv,comportament natural independent,vorbire
corecta gramatical,maniere decente,reactie calma la laude si critici.Functiile imaginiii ;de
identificare-in procesul de identificare,obiectul devine recogniscibil,actiunile sale sunt usor de
prezis,de idealizare-incercarea de a prezenta imaginea dorita drept realitate,de opozitie-avantajele si
dezavantajele obiectului sunt relevate in contrast.Imaginea personala depinde de doua componente-
eul interior si cel exterior.Eul interior este o imagine despre mine,despre punctele forte si cele
slabe.Cel exterior este imaginea pe care o producem asupra altora.De regula foarte putini oameni
sunt multumiti de impresia pe care o fac cu imaginea lor,deoarece in practica exista o diferenta
semnificativa intre impresia pe care o persoana o face asupra celorlalti si impresia pe care o are
asupra sa.
45.Formator de imagine (imagemaker)
Un creator de imagini prin crearea unei anumite imagini influenteaza atitudinile valorice si
comportamentul publicului,deoarece imaginea reflecta acele puncte cheie la care reactioneaza
constiinta de masa.Imagemakerii sunt numiti cofactorii,designerii de interior si cei de moda.Ei sunt
oamenii care lucreaza pentru a crea o imagine pozitiva unei anumite persoane sau organizatii.In
primul rând,acestia sunt psihologii,stilistii,profesorii de cultura a vorbirii,profesori de plastica si de
eticheta.Profesia de creator de imagini este asemanatoare cu profesia de regizor,iar regizorul are
multe in comun cu psihologia aplicativa.Doar ca lucrul asupra imaginii este construita pe un alt
plan.In loc de un rol intr-o piesa-rolul unei persoane in societate,in loc de un costum de teatru-un
costum care reflecta originalitatea unei persoane,in loc sa rezolve o actiune de scena –modelarea
unei situatii reale,in loc de un spectacol-viata cu versatilitatea si complexitatea ei.Un creator de
imagini poate dezvalui acele calitati interne si externe pozitive pe care le are o persoana,sa le faca
semnificative.Personalitatea este materialul cu care lucreaza stilistul-imagemaker.Crearea unei
imagini este un proces creativ complex,deoarece este asociat cu o chestiune atât de subtila precum
stima de sine a unei persoane.Creatorii de imagine nu numai ca ajuta la alegerea celui mai avantajos
comportament si invata cum sa desfasoare cu succes intâlniri la afaceri si evenimente sociale,dar
contribyie si la o cunoastere mai profunda a propriei personalitati unice.Creatorul de imagini este in
acelasi timp un traducator de mesaje dintr-o limba in alta ;sarcina sa este de a traduce mesajele
necesare intr-un limbaj vizual si intr-un limbaj evenimential.Procesul de formare a imagibnii include
urmatorii pasi ;individualizarea-evidentierea unui obiect dat dintre altele,accentuarea-accentuarea
caracteristicilor evidentiate,promovarea-crearea conditiilor in care aceste caracteristici se pot
manifesta cel mai bine.
46.Imaginea medicului.
In lumea moderna in legatura cu transformarea relatiilor publice,problema păstrării integritatii
societatii si a securitatii sale nationale,asociata cu conservarea bazei genetice,a devenit acuta.In acest
sens studiul imaginii medicului capata un sens socio-politic.Imaginea unui medic este valoroasa prin
faptul ca exprima anumite idei mentale despre starea profesiei medicale si a medicinei in
general,statutul lor social si scopul cultural.Acest lucru este indicat si prin faptul ca astazi
personalitatea unui medic si profesia sa sunt in centrul atentiei oamenilor de stiinta si
politicienilor,jurnalistilor si liderilor religiosi,filosofilor si culturologilor.Doctorul a devenit eroul
reclamelor si a programelor de televiziune,al serialelor politiste si al thrilerelor.Destul de des
imaginea lui este exploatat in mod deschis in reclamele mărfurilor de larg consum,in propaganda de
agitatie politica.Studiul imaginii medicului are o importanta metodologica intruccât serveste drept
baza pentru formarea conceptului de medic,acorda cercetatorul la o explicatie stiintifica rationala a
esentei si limitelor profesiei medicale.Un medic ca calitate a unei persoane este determinat de
nivelul de pregatire profesionala,experienta,cunostinte,abilitati,calificari,precum si de relatiile
sociale din domeniul profesiei.Specificul activitatii medicale formeaza o gândire medicala si clinica
deosebita,trasaturi de personalitate psihologice,care se manifesta in diferite forme ale siintei
sale.Imaginea unui medic include valorile si obiectivele comunitatii medicale exprimate in textele
culturii intr-o anumita perioada istorica,reglementari profesionale si culturale consacrate in
regulamente,coduri,cerinte,jurăminte,viata unui medic in societate,actiunile si comportamentul său
real,modalitati de codificare a profesiei medicale ca subiect al societatii,predum si formele si
mecanismele de recunoastere sociala a medicului campurtator si creator de cultura.
47.Imaginea studentului-medic ca alegere profeisională
Alegerea profesionala a fiecarei persoane este un pas constient catre vârsta adulta,in timp ce aceasta
alegere este constienta si bineînteles absolventul de ieri al scolii face aceasta alegere in mod
subiectiv,pe baza diferitor tipuri de factori determinanti.Cu toate acestea ,alegerea unei profesii este
direct legata de abilitatile si interesel naturale ale individului.Societatea este astfel structurata incât
in functie de formatia politica dominanta,de interactiununile sociale,unele profesii devin
suprasolicitate,crearea pemtru altele scade,iar o serie de profesii se incadreaza in categoria asa
numitelor,,profesii moarte,, cum ar fi reglator de ordinatoare.Cu toate acestea exista o serie de
profesii care sunt intotdeauna relevante,caci sunt asociate cu voiata umana,in sensul ei cel mai
direct-biologic.Aceasta este profesia de medic.A.P.Cehov afirma ca,,meseria de medic este un act
eroic care necesita puritate a sufletului si ale gândurilor.Pregatirea profesionala a unui medic
presupune o educatie medicala fundamental,alaturi de care un profesionist din domeniul sănătății are
posibilitatea de a se specializa intr-un anumit domeniu al medicinei.Fomrarea unui medic presupune
perfectionarea constanta a competentelor sale,prin parcurgerea unor cursuri de perfectionare si
specializari.Motivul principal pentru alegerea unei orientari profesionale in domeniul medical este
dorinta de a fi medic inca din copilarie,urmeaza factorul cererii pentru profesie,bunastarea
economica.Ponderea studentilor ce au intrat in facultatea de medicina pentru a continua dinastiile
familiale,care au aplicat la indemnul familiei si a celor care nu s-au hotărît aupra factorului
determinant in alegerea unei profesii,reprezinta grupuri aproximativ egale.Profesia de medic nu este
doar o cunoastere impecabila a legilor fundamentale ale medicinei,detinerea de abilitati practice,ci si
orientarea spre tatarea unei persoane de boli si nu numai datorita indatoririlor oficiale prescrise in
documentele de reglemetare.
48.Locul comportamentelor cu risc pentru sănătate în câmpul comportamentului uman.
Acest subiect include patru elemente de baza :1)caracterizarea conduitei deviante,2)analiza
comportamentului nociv,3)examinarea atitudinii fata de medicament,4)expunerea unor solutii pentru
schimbarea comportamentelor respective.Este necesar de subliniat faptul că,practic,toti specialistii
din medicina,indiferent de specialitate si functia exercitata,se confrunta cu prezenta unor cazuri de
risc pentru sanatate si viata pentru sau/si rudele apropiate le acestuia.Deseori cazurile de risc pentru
sanatate constituie o prezenta colectiva,fiind conditionate de mediul si modul de trai ,de atitudinea
indiferenta a factorilor de decizie.Prezenta medicului in serviciul ,medical acordat la nivelul
profesionalismului contemporan presupune o exercitare functioanala active a actului medical pe
doua dimensiuni:1)medicatia propriu-zisa prin investigare,diagnosticare si administrare
medicamentoasa sau de un oarecare regim,2)insotirea actului curative printr-un process
communicational corespunzator care nu doar intretine un act comunicativ intre doua parti medic-
pacient,ci si intervine la momentul potrivit cu forta cuvântului,transfortmând-o in medicamnet sau
mijloc de educatie ca fapt comportamental.Medicina reprezinta una dintre sferele vietii sociale in
caare apelarea la sistenta,la ajutor intervine frecvent,incepând cu o perioada de până la nastere si
finalizând cu ultimele clipe ale vietii.Insa indivizii care apeleaza la asistenta medicla sunt parti
componente ale societatii cu nivelul lor de dezvoltare economica,politica,culturala si
civilizationala.De aceea eii sunt purtatorii unor trasaturi de comportament care,in anumite cazuri si
situatii pot genera probleme atât in raport cu sine ,cât si cu anturajul lor.In atare conditii,medicul
trebuie sa-si exercite profesia la nivelul exigentelor in vigoare,având concomitent mai multe
roluri;profesionist in domeniul sau de activitate,de intelectual rafinat,de bun cetățean.
49.Noțiunea de comportament deviant. Clasificarea conduitelor deviante.
Devianta este definita ca orice act ,conduita sau manifestare care violeaza normele scrise sau
nescrise ale societatii ori ale unui grup social particular sau ansamblul conduitelor si starilor pe care
mambrii unui grup le judeca drept neconforme cu asteptarile,normele sau valorile si care,in
consecinta,risca sa trezeasca din partea lor reprobare si sanctiuni.Perturbarile determinate de mari
procese sociale ;modernizarea,urbanizarea au contribuit,din cauza patologiei sociale,la manifestarea
deviantei de la norme.Identificarea organismului social cu organismul biologic a condus la
conceperea deviantei ca o boala sociala.Satudiile ulterioare au dovedit ca devianta este o incalcare a
normelor si valorilor care cunosc o diversitate in functie de contextul cultural,istoric si
social.Clasificarea conduitelor deviante :infractiunile si delictele,sinuciderea,consumul de
droguri,atractii sexuale neobisnuite,deviantele religioase,bolile mentale si handicapurile fizice.
50.Tulburări de personalitate
se caracterizează printr-o serie de trăsături de esență afectivă, cognitivă, relațională, ce determină un
comportament inadecvat, anormal mediului social existent.
Tulburări de personalitate sunt apreciate de comunități ca fiind anormale și distructive.
Pot fi episodice sau permanente, de diferită intensitate sau formă de manifestare. Cele mai multe
tulburări nu sunt conștientizate, recunoscute de individ.
În etiologia acestor tulburări se includ factori erediatari, factori perinatali, de dezvoltare.
Tulburări de personalitate- se caracterizează printr-o serie de trăsături de esență afectivă,
cognitivă, relațională, ce determină un comportament inadecvat, anormal mediului social existent.
Clasificare
Grupul A: tipuri excentrice, bizare, neprevăzute: 1) paranoizii; 2) schizoidii; 3) schizotipaizii.
Grupul B: tipuri emoţionale, dramatice, eratice: 4) antisocialii; 5) bordelinii sau marginalii; 6)
histronicii; 7) narcisicii.
Grupul C: tipuri anxioase (temătoare), ineficiente, inhibate: 8) evitanţii: 9) dependentii; 10)
obsesiv-compulsivii.
Mai pot fi delimitate şi alte tulburări ce nu sunt incluse în tipurile de mai sus:
a) tulburări pasive-agresive sau negativiste;
b) tulburări depresive;
c) tulburări sadice;
d) tulburări ale indivizilor înclinate spre eşec.
Manifestarea comportamentului deviant depistat poate fi asociată (la moment sau în perspectivă) cu
alte moduri de comportamente deviante sau nocive: stări de conflict, violenţă, dependentă de sex,
alcool, droguri etc.
Tratamentul constă in terapie cognitivă, psihodinamică, dialecticală ş.a.
51.Sindroame comportamentale în bolile psihice.

Boala psihică este o manifestare a comportamentului persoanei, evident diferit de cel recunoscut ca
normal, în urma tulburărilor psihicului din cauza modificărilor functionalitătii creierului şi a
dereglării unor procese neuro-fiziologice obişnuite.
Afectiunile psihiatrice se pot identifica prin evidentierea neconformă a componentelor non-verbale
ale comunicării. Aşadar, acestea pot fi atribuitc următoarelor grupe de dereglări:
Privirea în cazul depresiei privirea este indiferentă, incetinită, palidă;
Mimica pasivă în inhibiția psihomotorie.
Gesturile includ stereotipurile,bizareriile, negativismul, ticurile.
Dereglările motorice 1) Dezorganizări ale conduitei motorii-agitația
2) Perturbarea controlului volițional- impulsiunile
52.Violenţa în familie
acțiuni vătămătoare, violente, comportamente agresive manifestate între membrii unei familii.
Modul de manifestare al violenței în familie :
1) violenta psihologică (amenințări, insulte, indiferență);
2) violența fizică (lovituri. strangulări arsuri, străpungeri, cu obiecte ascutite, asfixieri, tragere de păr
ş.a.);
3) violenta prin izolare sau socială (limitări ale vizitelor ori deplasărilor, interziceri, ignorări ale
solicitărilor, suspiciuni la infidelitate, izolări fortate prin inchideri in diferite spatii etc.);
4) violenţa sexuală (impunerea forţată a raporturilor intime, violurile, aplicarea practicilor sexuale
degradante ş.a.);
5) violența economică (sustragerea cu forta a banilor, a bunurilor materiale, confiscarea acestora,
obligarea de a acumula bunuri prin cerşit, furt ş.a.).
Specificul violentei in familie:
1) persistenta şi prevalenta emotiilor;
2) presiunea permanentă asupra victimei;
3) tonul ridicat;
4) un mare diapazon al realizării formelor,
5) un grad inalt de ilegitimitate al faptelor comise;
6) toleranta accentuală din partea vecinilor, colegilor, rudelor, factorilor de decizie.
Cauze :
-Starea climatului familial
-Implicarea tradițiilor- toleranța socială față de violență
-Prezența dominantelor psihologico-comportamentale formate în copilărie- martori la scene de
violență în familie.
-Starea sănătății psihice
-Consumul de alcool.
Modalități preventive-consilierea, informarea, educarea, sensibilizarea.
53.Deviaţii sexuale
o serie de manifestări diverse ca formă și conținut, cu impact asupra sănătății psihice și somatice, cu
un grad de acțiune imorală asupra mediului social.
Cauzele
1) generate de starea somatică, endocrină şi neurofiziologică a organismului
2) venite din mediu social — de educatie, socioculturale, psihice (frustrarea, frica, libertinismul
exagerat, conflictul persistent, agresivitatea, imoralitatea, consumul de droguri ş.a.)
-Deviații manifestate în alegerea partenerului (homosexualitate, bisexualitate, pedofilie,
necrofilie, zoofilie).
-Deviații manifestate ale comportamentului de seducție: incest, agresiune sexuală.
-Comportament deviant de acuplare: sadismul, masochismul, exhibiționismul, sexul de grup,
swigingul.
-Atracții sexuale care au ca sursă anumite obiecte sau situații: dendrofilia, mecanofilia.
Tratament: instruire, psihoterapie, terapie medicamentoasă.
 Dacă stați așezat și intră o persoană în vărstă,o femeie însărcinată,o persoană cu
dizabilități sau un copil,oferiți-le locul D-voastră.
 De regulă,fiecare plătește singur biletul-și bărbatul și femeia.
 Un bărbat ar trebui să știe că poate plăti doar călătoria unei cunoscute apropiate.
 Dacă citiți o carte,un ziar sau o tabletă în trasnporul public, țineți-o pentru a nu interfera
cu pasagerii.Este incorrect să priviți tableta,telefonul sau ziarul citit de un alt pasager.
 În trasnportul public,nu trebuie să vă pieptănați,să vă fardați,să vă îmbrăcați,să vă urcați
în haine murdare,să trasportați coloranți,obiecte ascuțite,care pot răni pasagerii.
54.Stări persistente de conflict.

este cert faptul că acesta reprezintă o stare de neînțelegere, contradicție, criză, tensiune, confruntarea
între cel puțin doua pārți implicate. Conflictele care se atribuie zonei de interes a medicinii au
aceeaşi schemă logică a consecutivității derulării lor, ca și în cazul conflictelor din alte domenii, de
diferită intensitate sau gradualitate: dezacordul, tensiunea, confruntarea, escaladarea, de-escaladarea,
rezolvarea. Din punct de vedere al faptului medical, al activității directe ori conexe în medicină,
conflictul reprezintă: 1) o stare tensionantă în acțiune, determinată prin nervozitate, stres,
dezechilibru psihic, agresivitate, furie etc., însoțite de un prejudiciu evident adus sănătății
individului, prin deteriorarea echilibrului psiho-somatic şi a multiplelor urmări negative pentru
întregul organism; 2) prezența dezechilibrului psihosomatic la indivizii din preajma persoanei aflate
în conflict, fiind şi ei antrenați în această atmosferă și suportând urmările derulării conflictului; 3)
acțiunile terapeutice ale medicului asupra persoanelor (pacienți- lor) cu afecțiuni de bază și asociate,
aflate în conflict persistent cu alte persoane (familie, vecini, colegi ş.a.) şi utilizarea unei comunicări
și a comportamentului eficient în vederea diminuării ori anihilării atât a urmărilor conflictului, cât și
a conflictului propriu-zis. În Cele mai frecvente conflicte sunt înregistrate în cadrul familiei, pe locul
doi – în relațiile cu colegii (in colectiv) ori cu vecinii, iar pe locul trei se clasează conflictele cu
rudele mai îndepărtate şi cu şefii de la serviciu. Se pot distinge două situații ce pot genera conflictul:
1) diferențele de necesități, interese sau valori: 2) implicarea unor persoane cu dezabi- lități mintale,
violente, alcoolici, narcomani, cu predispoziție criminogenă.
55.Comportamentul nociv pentru sănătate: caracteristica generală.

Stilul de viață se referă la totalitatea deciziilor și acțiunilor voluntare care ne afectează starea de
sănătate. Stilul de viață sănătos (sanogen) joacă un rol esențial în promovarea și menținerea sănătății
și prevenirea imbolnăvirilor. Stilul de viață negativ (patogen) este format din comportamente de risc
pentru starea de sănătate. Comportamentele de risc au consecințe negative, pe termen scurt și lung,
asupra sănătății fizice și psihice și, în consecință, reduc calitatea vieții și starea de bine a persoanei
Comportamentele de risc Care sunt în relație cu cele mai importante cauze de deces sunt: a)
fumatul, sedentarismul, alimentația necorespunzătoare, stresul - în tulburările cardiovasculare; b)
fumatul, consumul de alcool, alimentația neechilibrată, expunerea la soare neprotejat- în cancer;
alimentația neechilibrată, stresul, sedentarismul - in accidentele vasculare cerebrale; d) consumul de
alcool, droguri, conducerea fără utilizarea centurilor de siguranță, stresul- în accidente (inclusiv
accidentele de mașină).
Caracteristicile comportamentelor relaționate cu sănătatea: Comportamentele relaționate cu
sănătatea sunt determinate de factori diferiți. De exemplu, fumatul poate avea o funcție de
"rezolvare" a situațiilor de stres, în timp ce activitatea fizică poate fi relaționată cu accesul la o sală
de sport. b) Factori diferiți pot controla acelaşi comportament în mod diferit, la persoane diferite. De
exemplu, fumatul poate fi determinat de inabilitatea adolescentului de a-şi face prieteni, de abilități
scăzute de management al situațiilor de stres sau de nevoia de acceptare într-un grup de colegi.
56.Suprasolicitarea fizică.
Este binecunoscut faptul că activitatea fizică este o componentā firească a vieții și sănătății omului, a
funcționalității organismului. Activitatea fizică, ca componentă vitală indispensabilă, parametrii și
modalitățile efortului fizic s-au fixat pe parcursul timpului în programul genetic uman şi necesită o
permanentă realizare. O activitate fizică exagerată sau insuficientă constituie nu doar o deviere în plan
comportamental, ce reflectă o anumită manifestare socială, ci și în cel al stării de sănătate a persoanei, ai
integrității sale psiho- somatice. Specialiştii în materie de sănătate publică examinează dezechilibrul și,
respectiv, deficiențele activității fizice în două aspecte: primul în acțiune de suprasolicitare şi, al doilea,
în stare de insuficiență a activității fizice. Ambele aduc prejudiciu vieții și sănātății omului. Deseori,
suprasolicitarea fizică poate duce și la epuizări nu doar fizice, ci şi psihice. In astfel de cazuri, poate fi
vorba despre suprasolicitare psihofizică.In urma acestor eforturi, deseori de durată, survin afecțiuni ale
membrelor, coloanei vertebrale, hernii, hemoragii ale vaselor fine, deplasări ale organelor interne,
hipertensiune arterială ș.a., ce duc la apariția bolilor profesionale, majoritatea dintre care cu perspectivă
de stări cronice. Partea opusă suprasolicitării fizice,numită și sedentarism, este însoțită de obezitate,
diabet zaharat de tip 2, hipertensiune arterială, disfuncții ale sistemului gastric, neuro-vegetativ etc.
medicul trebuie să-l îndrume pe pacient să evite această experiență nocivă, luând în considerație statutul
său psihoemoțional, posibilele efecte dezastruoase pentru viața şi sănătatea sa. În anumite cazuri
aceştia ar trebui sfătuiți chiar să urmeze recomandările psi- hiatrilor ori psihoterapeuților.
57.Suprasolicitarea nervoasă.
Noțiunea de suprasolicitare nervoasă are două sensuri: primul reprezintă acțiunile realizate de individ
asupra sistemului nervos, deseori impuse de anumite circumstanțe, prin care se produc schimbări în
funcționarea normală a acestuia; al doilea constituie starea ce rezultă din aceste acțiuni, determinată prin
anumite disfuncții psio-neurologice somatice și comportamentale.
Suprasolicitarea nervoasă poate surveni în rezultatul: 1) realizării unui volum mare și intens de muncă
intelectuală, deseori ca rezultat al unei autoimpuneri în situații de urgență; 2) stresului persistent, de
durată; 3) surmenajului (psihic, fizic, intelectual); 4) unor afecțiuni neurologice, endocrine ori altele,
deja prezente, și care impune persoana la anumite acțiuni intelectuale, stresante, ori de alt gen, iar în
rezultat survine suprasolicitarea nervoasă; 5) influențelor unor factori fizici, informaționali din mediul
am- biant și al modului de trai în general.
Un „aport" considerabil în provocarea suprasolicitării nervoase îl are prezența surmenajului de durată,
adică o stare patologică psiho-so- matică când organismul nu s-a odihnit, relaxat corespunzător după un
efect considerabil (fizic sau psihic.Un loc aparte în categoria comportamentului nociv pentru sănătate îl
ocupă prezența de durată a unor emoții negative.
Suprasolicitarea nervoasă include, de obicei, trei stadii:
1) reacția de alertă a organismului (aici intervine etapa de șoc, apoi cea de contra- şoc, când apar
reacțiile de apărare);
2) starea de rezistență ce antrenează procese de autoreglare;
3) faza stării de epuizare, când procesul de adaptare cedează.
Ca rezultat, intervine oboseala cronică, tulburări de dispoziție, apatii sau exte- nuare emoțională,
cefalee, tulburări (de somn, digestive, sexuale) ş.a. Aşadar, se produce o erodare a resurselor de
rezistență a organismului şi apariția patologiilor: hipertensiune arterială, cardiopatii, afecțiunile res-
piratorii și ale tractului digestiv, dureri ale articulațiilor și musculaturii, nevroze și boli neuropsihice,
dermatite și psoriazis..
58.Fumatul și tabagismul.
• Cercetările au demonstrat că în fumul de tutun se conțin mai mult de 30 substanțe toxice: Nicotină,
Bioxid de carbon, oxid de carbon, acid cianhidric, Amoniac, Substanțe rășinoase, Acizi organici,
etc. 1-2 pachete de țigări conțin o doză letală de nicotină.
• Pe fumător il salvează situația, că această doză este introdusa în organism nu în mod simultan, ci
în mod fragmentat. Datele statistice atestă: în comparație cu nefumătorii, fumātorii "cu stagiu" de 13
ori mai frecvent suferă de stenocardie, de 12 ori- infarct miocardic, de 10 ori ulcer stomacal.
• Articolele de tutungerie se produc din frunze uscate de tutun, care conțin proteine, carbonați,
săruri minerale, celuloză, fermenți, acizi grași, etc. Dintre ele, substanțele foarte periculoase pentru
om,- nicotina și izoprenoizii.
• Fumătorii constituie 96 100% din toți bolnavii de cancer pulmonar. Fiecare al şaptelea fumător
inveterat suferă de endarteriita obliterativa - o afecțiune gravă a vaselor sangvine.
În Republica Moldova au recunoscut, ca fumeaza 5,6% din fete și 13,8% din baieții claselor 5-8 și
28,3% din fete şi 45,5% baieții claselor 9-12.
• "Persoanele cu dependență tabagistă au nevoie nu de o simplă asistență medicală, ci de una
specializată". Acest fapt semnifică că numai câteva zeci de mii de fumători din țara noastră pot să
renunțe la fumat neapelând la asistența medicală şi psihologică. Fumatul este o influență
polivalenta de ordin chimic și psihic asupra organismului uman: la nivel celular, fermentativ-
biochimic, fiziologic, personalist, psihic, conceptual filosofic. Iată de ce utilizarea unei singure
modalități rareori işi atinge scopul. Numai abordarea in complex la nivel individual in terapia
dependenței nicotinice garantează nu numai o pauză a fumatului, dar, ajută pacientul să renunțe
definitiv la acest viciu de comportament.
Unul dintre motivele fumatului la adolescenți -o costituie tendința de a fi la modă, dorința de a se
identifica cu idolul său.
• Spre regret, rarele discuții ale medicilor în mediul tinerilor despre nocivitatea fumatului nu ating
rezultatul scontat. Tinerii se află la o astfel de vârstă, când pe ei nu-i preocupă problemele sănătății.
Perioada adolescentino-juvenilă e condiționată de o sugestionare sporită, de o imitare interioară și
exterioară, de copiere. Fumatul la băieți se identifică cu forța, putere,bărbăție, cural, iar la fete se
asociază cu originalitatea și cochetăria.
59.Consumul excesiv de alcool.

Problemele persoanelor cu diverse dependente
• Alcoolismul in sens social – consumul excesiv de băuturi alcoolice (beția), care conduce la
încălcarea normelor de comportament, activității de muncă, vieții cotidiene și a prosperității
societății.
• Alcoolismul in sens medical– maladie, care se referă la grupa toximaniei ( atracție către alcoolul
etilic),
• Alcoolismul este o problemă multiaspectuală. Ea nu are o rezolvare directă, tranşantă simplistă.
Chiar dacă se recurge la «legea prohibiției» și penalizarea aspră pentru încălcarea ei -numărul
băutorilor nu se diminuează, acest lucru a demonstrat practica multor țari, care au incercat să
limiteze consumul de alcool de câtre populație.
• De obicei, la băutori este foarte diminuată autocritica și obiectivitatea aprecierii situației.
În țările economic dezvoltate numărul alcoolicilor în rândul populației constituie aproximativ, 5%.
În baza unor calcule aproximative putem constata că în R. Moldova în jur de 5-7% din populație
suferă de alcoolism.
• Alcoolul posedă proprietatea de a amplifica emotivitatea și nu toți reușesc ca cu ajutorul lui să se
detașeze de problemele cotidiene, generatoare de stres. Dimpotrivă, se atestă amplificarea stresului,
generând acțiuni necugetate, uneori chiar și acte suicidale. S-a constatat, cả din toate cazurile de
suicid, sub influența substanțelor psihotrope și alcoolului se comit 85% din aceste cazuri. 62% ale
tuturor accidenteloror rutiere se produc cu conducatori auto în stare de ebrietate.
• Criminalişti constata, că majoritatea omorurilor cotidiene au loc ca urmare a consumului de
alcool. Aceste exemple, cu regret, nici pe departe nu prezinta lista completa a tuturor consecințelor
nefaste a consumului de alcool.
• Alcoolul influențează într-un mod deosebit de negativ la femei, ele fiind continuatoarele speciei
umane, de ele depinzând în mare parte sănătatea generațiilor viitoare. Starea sănătății a copilului, a
adolescentului într-o măsură importantă determină posibilitățile viitoare ale omului matur.
• Abuzul de alcool, distrugând organismul femeii, epuizează sistemul ei nervos și endocrin,
conducând în consecință la sterilitate. Femeile, care abuzează de alcool, deseori duc o viață sexuală
dezordonată, fapt, care conduce inevitabil la apariția afecțiunilor inflamatorii ale organelor genitale,
generatoare de sterilitate.
• Per ansamblu, la femeile care abuzează de alcool, se atestă de 2,5 de ori mai frecvent, în
comparație cu cele nebăutoare, diverse afecțiuni ginecologice.
60.Alimentaţia dezechilibrată
• Alimentarea prin substanțe nutritive reprezintă un comportament al cărui evidentă finalitate
biologică este menținerea homeostaziei. Comportamentul alimentar este un rezultat al unei
învățări şi al unei condiționări.
Comportamentele alimentare patologice
• V.Gaillac (1994) propune următoarele forme clinice ale tulburărilor comportamentului alimentar:
• Anorexia restrictivă pură este o boală extrem de gravă care debuteaza inainte de 25 de ani,
maifestată printr-o distorsiune implacabila a comportamentului alimentar, teama intensa de a deveni
obez, pierderea de greutate mai mult de 25%% in cazul absenței unei patologii organice sau
psihiatrice
• Anorexia ca mecanism de control al greutații nu are o semnificație patologică deosebită in
aceste cazuri se recurge frecvent la värsaturi, hiperactivitate fizică, diuretice, laxative, administrare
de amfetamine, hormoni tiroidieni sau anorexigene
• Bulimia ca şi mecanism de control prevalent al greutății (restricție vărsāturi, hiperactivitate fizică,
laxative, substanțe amfetaminice, anorexigene, hormoni tiroidieni), este descrisa ca o suferința
sindromatică caracterizată prin excese repetate de hiperfagie" și o preocupare excesivä pentru
controlul greutați corporale.
• Bulimia, cu sau fară antecedente de anorexie sau de obezitate, se referă ia pacienții suferinzi de
pulsiuni irezistibile şi imperioase de a mânca excesiv, având o teama morbida de a se îngraşa și un
comportament compensator inadecvat
• Anorexie-bulimie, forma clinica a anorexiei nervoase, consta din asocierea episoadelor anorexice
cu cele bulimice
• Bulimiile secundare se manifesta prin excese alimentare similare bulimiilor nervoase in cadrul
unor afecțiuni medicale, neurologice (Sindromul Kline-Levine, Kliiver-Bucy, tumori cerebrale, etc),
intoxicați, etc.
• Night-eating syndrome, se exprima prin anorexie matinala, hiperfagie vesperala, insomnii sau
trezini din somn pentru a mânca. Suferința este condiționata, In special, de stresul psihic.
61.Consumul de droguri.
• Actualemente în Republica Modova au recunoscut, ca deja au experiența consumului de
stupefiante 6,9% din elevii claselor 9-12 (4,1% fete și 10,7% baieți).
• Înca o tendința extrem de periculoasă - numarul foarte mare al laboratoarelor clandestine de
producere a substanțelor narcotice sintetice din grupa amfetaminelor. Ele sunt cele mai periculoase
și cele mai in vogă. Tineretul incearcă să le consume in discoteci, etc. și dependența față de ele se
produce practic in mod instantaneu.
• Narcomania este extrem de nocivă nu mumai prin însuşi faptul in sine. Un gram de heroină
actualmente costă 300-400 euro. Iar acesta constituie doza zilnică a narcomanului. Unde el poate să
câștige 9 mii de euro pe lună? Este evident, că numai ocupându-se cu afaceri ilicite, inclusiv, cu
comercializarea acestor stupefiante sau apelând la alte acțiuni criminale, 70% dintre care sunt
realizate de acest contingent.
• În afară de aceasta, in mediul narcomanilor se atestă un spor exploziv al maladiilor venerice, al
infecțiilor SIDA etc., care mai apoi se proliferează în toate straturile populației.
62.Comportamentul dezechilibrat privitor la consumul de medicamente.

 Medicamentul a însoțit actul teraeutic sau a fost administrat la libera alegere de către om de
la începuturile civilizației.
 Medicamentul este o substanță sau o îmbinare de substanțe, naturale ori sintetice, cu diferite
forme (mixturi, uguente, pastile etc), ce poate produce efecte terapeutice asupra
organismului și care este utilizat îm scopuri diagnostice, profilactice și de tratament.
 Căile de administrare sunt de asemenea diverse oral, parenteral,nazal, cutanat, conjuncctival,
vaginal, intrarctal, uretral.
 Administrarea medicamentelor este realizată sub suravegherea medicului, în condiții
spitalicești sau la domiciliu de către pacientul însuși. În condițiile când pacientului i se
încredințează prin prescriere consumul medicamentelor ori le utilizează din propria iniția tivă
se ajunge la automedicație.
 Automedicația implică următorele riscuri
1. Tratament incorect prin alegerea medicamentelor necorespunzătoare, dozele
nepotrivite, condiții de administrare
2. Neconsiderarea interacțiunii cu alte medicamente sau alimente.
3. Masca simptomelor și stabilirea incorectă sau târzie a diagnozei.
4. Stabilirea dependenței medicamentoase.
5. Ingnorarea relațiilor medic-pacient și medic-farmacist.
 O problemă gravă este administrarea greșită a medicamentelor. Acest fapt include:
1. Supradozare sau nedozare
2. Îmbinarea a două sau a câteva medicamente cu același efect
3. Confundarea medicamentelor cu denumiri asemănătoare
4. Consumul a două sau mai multe medicamente fapt ce potențează efecte secundare
5. Imbinarea medicamentelor cu produse necorespunzătoare

SCLMS2

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

SCLMS2

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

1.

Sociologia medicală și conceptele ei despre sănătate și maladie, sistemul medical,

2.Sociologia medicală și conceptul ei despre biomedicină.

3.Sociologia medicală și conceptul e despre medicalizare și hegemonia medicală.

4.Sociologia medicală și conceptul ei despre sindemie.

5.Sistemele medicale ale societăților preindustriale: etnomedicina.

6.Sisteme medicale ale societăților preindustriale: etnopsihiatria, etnofarmacologia.

7.Tipuri de sisteme medicale. Sisteme medicale exclusive: modelul sovietic,.

8.Tipuri de sisteme medicale. Sisteme medicale exclusive: modelul francez.

9.Tipuri de sisteme medicale. Sisteme medicale exclusive: modelul american.

11.Sisteme medicale tolerante: modelul german.

12.Sisteme medicale integrate: modelul indian.

13.Sisteme medicale integrate: Modelul chinezesc

14.Sisteme medicale integrate: Modele medicale ale țărilor lumii a treia.

15.Sisteme medicale externaliste și internaliste.

16.Sisteme medicale personaliste și naturaliste.

17.Sisteme medicale locale, regionale, cosmopolite.

23.Elemente structurale ale comunicării interculturale. Comunicarea interculturală

24.Elemente structurale ale comunicării interculturale. Spațiul în context intercultural.

25.Elemente structurale ale comunicării interculturale. Timpul din perspectivă interculturală.

26.Comportament intercultural medic-pacient. Caracteristică generală.

28.Comportament intercultural medic-pacient în context regional European și American.

29.Comportament intercultural medic-pacient în contextul culturilor colectiviste.

30.Comportament intercultural medic-pacient în contextul culturilor individualiste.

31.Comportament intercultural medic-pacient în context cultural românesc.

32.Recomandări de comportament intercultural medic-pacient.

33.Eticheta. Din istoria etichetei.

34.Elemente ale codului bunelor maniere.Salutul.

35.Elementele bunelor maniere.Adresarea.

36.Elemente ale codului bunelor maniere.Comportament pe stradă.

37.Elemente ale codului bunelor maniere.Comportament în transport public.

39.Elemente ale codului bunelor maniere. Comportament în restaurant, cafenea.

40.Elemente ale codului bunelor maniere. Bunele maniere la masă

41.Comportamentul în viaţa profesională.

51.Sindroame comportamentale în bolile psihice.

54.Stări persistente de conflict.

55.Comportamentul nociv pentru sănătate: caracteristica generală.

59.Consumul excesiv de alcool.

62.Comportamentul dezechilibrat privitor la consumul de medicamente.

S-ar putea să vă placă și