Curs Psihopatologie

28.12.
2015
Curs psihopatologie 2010_10.10
SlideShare Explore Search
You
Victoria Railean
My Clipboards
Logout
Upload
Back
Victoria Railean
My Clipboards
My Uploads
Analytics
Lead Dashboard
Account Settings
Support
Logout
Search
Home
http://www.slideshare.net/LidiaIacov/curs-psihopatologie-20101010
1/32
28.12.2015
Technology
Education
More Topics
My Clipboards
For Uploaders
Collect Leads
Get Started
Tips & Tricks
Tools
For Business
Search
Connect to more opportunity! Weve connected your raileanvictoria@ymail.com account with LinkedIn.
Learn more or choose a different SlideShare account.
2/32
28.12.2015
CUPRINS 1. Introducere: Scopul si obiectivele generale ale cursului. Temele abordate. Sarcinile studentilor.
Formele de ev...
1. Introducere In munca lor de zi cu zi, asistentii sociali se vor intalni cu multe cazuri de tulburari mentale
neindentif...
respectul pentru demnitatea si unicitatea individului. Aceasta valoare, transpusa in practica, necesita evitarea
de a folo...
3/32
28.12.2015
- dezvoltarea capacitatii de evaluare a principalelor nevoi, dificultati i resurse ale clientilor, persoane cu dgn.
psihi...
1. Anghel, I., Baban, A. (1992), Stresul in sanatate si boala, Editura Dacia, Cluj, (forme de stres, p.32-42;
evaluarea st...
6. Lehtinen, Ville et al (2005), The Intrinsec Value of Mental Health, in: Promoting Mental Health. WHO
Press, Geneva, htt...
parte de interactiuni sociale de succes. Abilitatile si functiile umane sanatoase confera sens vietii, ne ajuta sa
fim mem...
psihologiei clinice. Functionarea psihologica anormala sau psihopatologica inseamna dupa Comer (1992)
functionare psiholog...
prezentand manifestari neobinuite, aberante, cum sunt ideile delirante sau halucinatiile. Boala psihica
greveaza capacita...
Astfel, factorii psihosociali pot provoca boli fizice, iar bolile psihice pot conduce la consecinte organice,
somatice, de...
functionarea sociala a persoanei. Costurile directe sint considerabile pentru serviciile de sanatate mintala mai
ales pent...
semnele, adica ceea ce se poate masura, au o greutate mai mare si problemele in care exista simptome dar
nu si semne sunt ...
comportament. Acest model deschide perspectiva de noi forme de terapie, psihoterapia care este definita ca
invatare, dezva...
verbala mare, permanent in criza de timp, vesnic trebuie sa faca mai multe lucruri deodata, dorinta mare de
promovare, inc...
ca o lupta activa impotriva bolii. Una din principalele cauze pentru care prognoza cancerului este sumbra este
ca subiectu...
DSM IV este un sistem de clasificare propus de Asociatia Americana de Psihiatrie. Unul din meritele acestui
sistem de clas...
alcoolica, starea de sevraj la alcool, deliriumul din intoxicatia alcoolica, stare de sevraj cu delirium, dementa
indusa d...
12. tulburari de alimentatie: anorexia nervosa, bulimia nervosa 13. tulburarile de somn: tulburare de somn
primara, dissom...
4. Cele mai frecvente tulburari psihice. Definire operationala si interventie Tulburarile de anxietate In mod
clasic, anxi...
raspunsurile de anxietate; antrenamentul de managment al stresului (antrenament de relaxare, de ex. trainingul
autogen sau...
oricare din obiectele si situatiile realitatii de care experienta individuala se leaga int-un mod oarecare. Astfel,
dupa M...
jur, interpretate de cele mai multe ori eronat) se asociaza cu o situatie neutra (prezenta intr-un anumit cadru
social). I...
disperare, nenorocire, stare critica). Gandurile, impulsurile sau imaginile nu sunt pur si simplu preocupari
excesive in l...
4/32
28.12.2015
incluziv imagini, ganduri sau perceptii (la copii, poate surveni un joc repetitiv in care sunt exprimate teme sau
aspecte ...
postraumatic). Fie in timp ce experienteaza evenimentul traumatic ori dupa eveniment, ca raspuns la
evenimentul traumatic,...
(insomnii sau dimpotriva hipersomnie), lipsa de energie si de chef in orice activitate, agitatie sau inhibitie,
libido sca...
faze: 1. Suicidatia, adica ideile de sinucidere; 2. Suicidactia, adica trecerea la actul propriu-zis. Deoarece
persoana ca...
creand diminuarea eficientei unor functii psihice principale cu deteriorarea globala a personalitatii. Din cauza
debutului...
printr-o medicatie adecvata. Pacientul trebuie prevenit sincer asupra capacitatii lui reduse de prelucrare a
informatiei, ...
(privarea de afectiune la o varsta mica, mai ales prin separarea de mama) si sociale , despre care vom
discuta in continua...
corporale la mai putin de 85% din cea asteptata; incapacitatea de a lua in greutate plusul sperat in cursul
perioadei de c...
perioada de timp (de exemplu in decursul unei perioade de doua ore) a unei cantitati de hrana mult mai mare
decat aceea pe...
reducerea gandirii obsesive, compulsivitatii si anxietatii; medicatia antidepresiva cand persoanele cu bulimie/
obezitate ...
deficitul de atentie si tulburarile de comportament disruptiv cu referire la tulburarea hiperactivitate/ deficit de
atenti...
Unele simptome, care cauzeaza deteriorarea semnificativa clinic in functionarea sociala, scolara sau
profesionala, au fost...
diagnosticata la indivizii in etate de peste 18 ani dar numai daca nu sunt satisfacute criteriile pentru tulburarea
de per...
nu mai mult de 12 luni consecutiv. Ticurile vocale sau motorii cronice survin aproape in fiecare zi sau
intermitent o peri...
manifesta atasamente selective adecvate (ex. familiaritate excesiva cu rudele straine sau lipsa de selectivitate
in aleger...
In deficitul de atentie cu/ fara hiperactivitate (ADHD) cea mai eficienta forma de interventie s-a dovedit a fi
tratamentu...
familiei comunitar, sau/ si (dupa caz) 3. descrieti resursele pe care persoanele in suferinta le-au accesat de
curand, res...
5/32
28.12.2015

Upcoming SlideShare
Loading in...5
1 of 54

3,882
-1
Share
Unlike
Download
Lidia Iacov, Psiholog la Cabinet Individual de Psihologie Elena Ranga

Follow Following
0
Published on Aug 01, 2013
0 Comments
3 Likes
Statistics
Notes
Full Name
Comment goes here.
12 hours ago Delete Reply Spam Block
6/32
28.12.2015
Are you sure you want to Yes No

Your message goes here
Share your thoughts...

Post
Be the first to comment
Leonardo Gheorghe , Director Fund Raising at Crystal Publishing Group

1 month ago
Alina Titzu at Lear Corporation Romania

3 months ago
Amalia Georgeta Gheorghe , Terapeut Bowen nivel Avansat at cabinet particular

2 years ago
No Downloads
Views
Total Views
3,882
On Slideshare
0
From Embeds
0
Number of Embeds
0
Actions
Shares
6
Downloads
264
Comments
0
Likes
4
Embeds 0
No embeds
No notes for slide

7/32
28.12.2015

1. 1. Universitatea ,, Babe-Bolyai Cluj-Napoca Facultatea de Sociologie i Asisten Social Catedra
de Asisten Social Asis.univ. dr. Maria Diaconescu NOTIUNI DE PSIHOPATOLOGIE I
SNTATE MENTAL Suport de curs pentru studenii anului III 2010-2011
2. 2. CUPRINS 1. Introducere: Scopul si obiectivele generale ale cursului. Temele abordate. Sarcinile
studentilor. Formele de evaluare. Bibliografie. 2. Sanatate mentala si boala psihica. Definirea
termenilor: sanatate mentala pozitiva, probleme de sanatatate mentala, boala psihica, probleme
mentale, tulburari mentale, normalitate si anormalitate. Modele explicative ale bolii psihice: modelul
medical, modelul psihosocial, modelul biopsihosocial sau modelul holist. Exercitii. 3. Clasificarea
tulburarilor psihice dupa DSM IV 4. Cele mai frecvente tulburari psihice. Definire operationala si
interventie psihosociala: tulburari de anxietate, tulburari afective, schizofrenie, tulburari de personalitate,
tulburari de comportament alimentar, tulburari aparute in copilarie si adolescenta. Exercitii 5.
Reabilitarea psihosociala a persoanelor cu tulburari psihice cronice: reteaua si suportul social in
domeniul sanatatii mentale; serviciile de suport comunitar; stigmatizarea si destigmatizarea in psihiatrie,
legislatie. Exercitii 2
3. 3. 1. Introducere In munca lor de zi cu zi, asistentii sociali se vor intalni cu multe cazuri de tulburari
mentale neindentificate si neluate in evidenta, sustin Buttler si Pritchard (1993). Sunt putini asistentii
sociali care se vor specializa in asistenta celor care au fost formal diagnosticati ca bolnavi mentali.
Acestia vor lucra fie intr-un spital de psihiatrie sau intr-o echipa pe domeniu, fie mai ales in domeniul
asistentei de dupa externare, continua autorii. Cu toate acestea, sustin ei, toti asistentii sociali, indiferent
de specialitatea lor, vor intalni bolnavi psihici printre cazurile cu care iau contact si adesea chiar in faza
initiala a prabusirii lor. Indiferent de ceea ce sustine recomandarea initiala ar putea fi vorba de
pericolul unui abuz asupra copilului sau nevoia unei locuinte multe cazuri vor contine si o dimensiune
psihiatrica (Buttler et al, 1993). Autorii sustin ca exista o diversitate de pareri si teorii in psihiatrie si ca
asistentii sociali trebuie sa se concetreze intotdeauna asupra unei tulburari particulare si nu a aspectelor
de etiologie sau de patologie. O cunoastere a acestor aspecte ale tulburarii este evident un avantaj
pentru ca ajuta asistentii sociali sa isi inteleaga clientii, sa le evalueze dificultatile, sa discute problemele
cu colegii si sa comunice cu alte persoane implicate (rudele si prietenii pacientilor). Totusi accentul
trebuie sa se puna pe realitatea cu care clientii si familiile lor se confrunta in mod curent, adica pe
evaluarea nevoilor, dificultatilor si a resursele curente. Clasificarea tulburarilor psihice dupa DSM IV,
Manualul de diagnostic si statistica a tulburarilor psihice, la care se va face referire in acest curs este un
ghid care orienteaza practica psihiatrilor, nicidecum a asistentilor sociali. Avem nevoie sa intelegem
DSM pentru a comunica cu psihiatrii insa nu avem nevoie sa-l utilizm pentru a ne ghida practica.
Clasificarea, sustin Comptom & Galaway (1989), intra in joc atunci cand profesionistii se straduiesc sa
evalueze sau sa formuleze un diagnostic ca si ghid pentru selectarea celor mai adecvate proceduri
pentru a face fata problemei. Posibil ca exista un conflict inerent intre nevoile stiintei de a ordona si
clasifica, pe de o parte si umanismul asistentei sociale, pe de alta parte. Clasificarea ar putea avea ca i
consecin, atat in randul psihiatrilor cat si a psihologilor si asistentilor sociali, raportarea fa de
persoane mai degrab ca fa de obiecte plasate n diverse categorii dect ca indivizi. Stim ca aceasta
raportare duce la incalcarea unei valori fundamentale in asistenta sociala, 3
4. 4. respectul pentru demnitatea si unicitatea individului. Aceasta valoare, transpusa in practica, necesita
evitarea de a folosi clasificari, etichetari, generalizari in comunicarea cu oamenii si lupta impotriva
stereotipiilor si stigmatizarilor de orice fel. Procedurile de evaluare in termeni de participare a
asistentului social cat si a persoanei asistate in dezvoltarea si intelegerea problemei, sustin Comptom &
Galaway, precum i dezvoltarea unui plan de interventie bazat pe analizele interactiunii persoana
situaie asa cum este traita de beneficiarul serviciilor de asistenta sociala minimizeaz nevoia de
clasificare in asistenta sociala a persoanelor cu tulburari psihice si totusi mentine rigoarea stiintifica in
8/32
28.12.2015
munca cu datele valide si fidele, precum si cautarea constienta a explicatiilor alternative. Scopul si
obiectivele generale ale cursului Cursul ofer notiuni introductive cu privire la sanatatea mintala si
psihopatologie precum si sumarizarea principalelor teorii care le fundamenteaza si isi propune ca
studentii 1. sa se familiarizeze cu limbajul psihiatriei si astfel sa faciliteze dialogul lor cu specialistii din
psihiatrie si psihologie clinica, 2. sa invete sa recunoasca o tulburare psihica, sa abordeze persoane cu
diagnostic psihiatric, s evalueze nevoile si resursele acestora, 3. sa cunoasca drepturile lor,
posibilitatile de tratament si reabilitare, legislatia in vigoare. Cursul isi propune dobandirea urmatoarelor
competene: Cognitive: - cunoasterea principalelor teorii explicative cu privire la sanatatea mentala si
psihopatologie - diferentierea tulburarilor psihice dupa simptomele caracteristice acestora cunoasterea resurselor comunitare si rolul acestora in optimizarea starii de sanatate a persoanelor cu
diagnostic psihiatric - cunoasterea rolurilor pe care asistentii sociali le pot avea in activitatile de
reabilitare si resocializare, precum si in promovarea sanatatii mentale Instrumental aplicative dezvoltarea abilitatilor de a recunoaste o tulburare psihica - dezvoltarea abilitatilor de abordare a
clientului cu tulburri psihice 4
5. 5. - dezvoltarea capacitatii de evaluare a principalelor nevoi, dificultati i resurse ale clientilor, persoane
cu dgn. psihiatric Atitudinale - formarea unei atitudini nediscriminative fata de persoanele cu dgn.
psihiatric1 , - contientizarea importantei cu privire la destigmatizare si promovarea drepturilor acestor
persoane denumite frecvent bolnavi psihici. Teme abordate: Sanatate mentala si boala psihica;
definirea termenilor: sanatate mentala pozitiva, probleme de sanatatate mentala, boala psihica,
probleme mentale, tulburari mentale, normalitate si anormalitate. Modele explicative ale bolii psihice:
medical, psihosocial, biopsihosocial. Clasificarea tulburarilor psihice dupa DSM IV. Definire
operationala si interventie pentru cele mai frecvente tulburari psihice: tulburarile anxioase, tulburarile
afective si de dispozitie, schizofrenie, tulburari de personalitate, tulburari de comportament alimentar,
tulburari aparute in copilarie si adolescenta. Reabilitarea persoanelor cu tulburari psihice cronice, etc.
Sarcinile studentilor: 1. Consultarea bibliografiei, fise de lectura pentru cel putin 2 titluri carte/ articol
din surse bibliografice (5-10 pagini fise de lectura din cel putin 50 pagini de lectura) 2. Participarea la
activitatile si discutiile de curs si seminar, rezolvarea exercitiilor Formele de evaluare: 1. teme de
seminar: 40 % 2. examen scris: 60 % Surse bibliografice pentru realizarea fiselor de lectura: 1
Prescurtare pentru diagnostic psihiatric 5
6. 6. 1. Anghel, I., Baban, A. (1992), Stresul in sanatate si boala, Editura Dacia, Cluj, (forme de stres,
p.32-42; evaluarea stresului p.52-60; stresul psihosocial p.93-p.111; prevenirea si combaterea
stresului, p.187-205) 2. Antal Imola (2010), Aspecte privind excluderea sociala si ocupationala a
persoanelor cu probleme cronice de sanatate mintala, in: Revista de Asistenta Sociala, anul IX,
2/2010, p. 87-98 3. Balaj, M. (2008), Impactul bolii psihice asupra functionarii familiei, in: Practica
asistentei sociale centrata pe individ si familie. Studii de caz (coord. Neamtu, N.), Editura Napoca
Star, Cluj-N., p.143-160 4. Buttler, A., Pritchard, C (1993), Asistenta Sociala si bolile mintale. Edit.
Alternative, UNICEF 5. Dafinoiu, I., Vargha, J.L. (2005), Psihoterapii scurte, Editura Polirom, Iai 6.
David D., (2003), Sanatate si boala. Modele etiopatogenetice si de tratament utilizate in psihologia
clinica, in: Psihologie clinica, suport de curs IDD, UBB Cluj-N., p.9-26 7. Dumitrascu, D.H. (2010),
Consilierea comportamentelor umane suicidare, in: Revista de Asistenta Sociala, anul IX, 2/2010,
p.197-210 8. Friedman J.R. (2010), Cazul social boala, psihiatrie si dezinstitutionalizare in
Romania postsocialista, in: Revista de Asistenta Sociala, anul IX, 2/2010, p. 99-118 9. Moldovan, A.,
Milasan, L., Bercea, A., Stoleru, M., Botond, Sz., Mehi, R. (2008), Proiect comunitar al studentilor:
promovarea drepturilor persoanelor cu tulburari psihice, in: Modele si recomandari pentru proiecte de
interventie, coord. Roth, M., Presa Universitara Clujeana, p.133- 158) 10. Monitorul Oficial nr. 589/
8.O8.2002, Legea nr. 487/2002 Sanatatii mintale si a protectiei persoanelor cu tulburari psihice,
www.savethechildren.net/romania/lege487_2002.pdf, accesat 29.09.2010 11. Roth, M. Coord.,
(2008), Societatea si bolnavii psihici. Perspective privind asistarea comunitara in psihiatrie, Presa
Universitara Clujeana Bibliografia cursului: 1. American Psychiatric Association (2003), Manual de
9/32
28.12.2015
diagnostic i statistic a tulburrilor mentale. Ediia a IVa revizuit DSM IV TR, Bucureti, Asociaia
Psihiatrilor Liberi din Romnia 2. Comer, R.J.(1992), Abnormal Psychology, W.H.Freeman and
Company, New York 3. Roberts B. Compton & Burt Galaway (1989). Social work processes.
Wadsworth Publishing Company, Belmont, California 4. Eisikovits, M. (2009), Notiuni de
psihopatologie si sanatate mintala, suport de curs IDD pentru anul III Asistenta Sociala UBB,
Facultatea de Sociologie si Asistenta Sociala, Cluj 5. Gerdtz, J., Gerdtz, S (2007), Disorders Usually
First Diagnosed in Infancy, Childhood, or Adolescence, in: Social Work in Mental Health. An
Evidence-Based Approach, Thyer, B.A., Wodarski S.J. (eds.), John Wiley & Sons, Inc., Hoboken,
New Jersey 6
7. 7. 6. Lehtinen, Ville et al (2005), The Intrinsec Value of Mental Health, in: Promoting Mental Health.
WHO Press, Geneva, http://www.who.int/mental_health/evidence/MH_Promotion_Book.pdf, accesat
24.09.2010 7. Myers, L. (2007), Eating Disorders, in: Social Work in Mental Health. An EvidenceBased Approach, Thyer, B.A., Wodarski S.J. (eds.), John Wiley & Sons, Inc., Hoboken, New
Jersey 8. Tudose F., Tudose, C. (2004), Abordarea pacientului in psihiatrie. Ghid de lucrari practice,
ed. A II a revazuta si adaugita, Editura Medica, Bucuresti 9. Tury F., Antal I., Paszthy, B (2008),
Anorexia si bulimia. Ghidul pacientului si familiei. FarmaMedia, Targu Mures 10. Vargha J.L (1993),
Psihologie Clinica, curs anul III Psihologie UBB (manuscris), Cluj 11. Vargha J.L, Szabo K.G.
(2009), Klinikai Pszicholgia, 1.resz, Presa Universitara Clujeana 12. WHO/ OMS - Organizatia
Mondiala a Sanatatii, http://www.who.int/topics/mental_health/en/. 2. Sanatate mentala si boala
psihica. Definirea termenilor Sanatatea reprezinta, conform definitiei OMS, starea completa de bine din
punct de vedere fizic, mental si social. Ea nu inseamna doar absenta bolii sau a infirmitatii. Prin urmare,
sanatatea mental nu este pur si simplu lipsa tulburarii sau bolii psihice. Sanatatea mentala este definita
ca o stare in care fiecare individ isi poate realiza potentialul, poate face fa stresului de zi cu zi, poate
lucra si se poate bucura de roadele muncii sale i este capabil ca prin eforturile sale sa contribuie la
dezvoltarea comunitatii din care face parte2 . Sanatatea mentala poate fi descrisa sub doua aspecte
(Lehtinen, 2005)3 : sanatatea mentala pozitiva. Din aceasta perspectiva sanatatea mentala este
conceptualizata in termeni pozitivi si este considerata ca o resursa. Pentru starea noastra subiectiva de
bine si pentru abilitatea noastra de a percepe, intelege si interpreta datele din mediul in care traim, este
esential sa ne adaptam la aceste date sau sa le schimbam daca este nevoie, sa comunicam unii cu altii si
sa avem 2 WHO (engl), OMS/ Organizatia Mondiala a Sanatatii,
http://www.who.int/topics/mental_health/en/. 3 Lehtinen, Ville et al (2005), The Intrinsec Value of
Mental Health, in: Promoting Mental Health. WHO Press, Geneva, Switzerland,
http://www.who.int/mental_health/evidence/MH_Promotion_Book.pdf, accesat 24.09.2010 7
8. 8. parte de interactiuni sociale de succes. Abilitatile si functiile umane sanatoase confera sens vietii, ne
ajuta sa fim membrii productivi si creativi ai societatii. probleme de sanatate mentala - boala mentala.
Din aceasta perspectiva, sanatatea mentala face trimitere la tulburari, simptome si probleme mentale
(de dezvoltare, de invatare, de alimentatie, sexuale, anxioase, depresive, psihotice, etc). In clasificarile
diagnostice curente, tulburarile mentale sunt definite in principal prin prezenta de simptome.
Simptomele si problemele mentale exista insa chiar daca nu sunt satisfacute criteriile pentru tulburarile
clinice descrise in manualele statistice de diagnostic ale tulburarilor mentale (DSM IV4 , ICD 105 ).
Aceste conditii subclinice sunt adesea consecinta distresului temporar sau persistent si pot sa fie si ele o
povara marcanta pentru indivizi, familii si societati. A creste si spori sanatatea mentala pozitiva
constituie scopul promovarii sanatatii mentale. Promovarea sanatatii mentale se focalizeaza in principal
pe dezvoltarea de competente, resurse si forte, si in acest fel ea contribuie la dezvoltarea personala si
sociala. A proteja indivizii de probleme de sanatate mentala constituie scopul prevenirii imbolnavirii
mentale. Prevenirea tulburarilor mentale se refera in primul rand la tulburarile specifice si tinteste sa
reduca incidenta6 , prevalenta7 si agravarea problemelor mentale specifice. In practica de zi cu zi,
oricum, multe activitati au efecte atat de promovare a sanatatii mentale cat si de prevenire a tulburarilor
psihice. Problemele mentale sunt probleme psihologice denumite frecvent probleme de stres,
10/32
28.12.2015
emotionale sau sufletesti. Vorbim de o problema psihologica atunci cand o persoana se afla intr-o
situatie pe care o traieste ca intolerabila, nesatisfacatoare; acuza neputinta, disconfort si tensiune
anxioasa (Vargha, 2009). Faptul ca persoana nu poate rezolva problema cu resurse individuale o
determina sa recurga la ajutorul si sprijinul prietenilor, rudelor, la asistenta psihologica sau psihiatrica.
Nu toate problemele psihologice sunt tulburari mintale. Tulburarile mintale sunt probleme psihologice
care implica structuri psihologice anormale de functionare si fac obiectul psihiatriei sau 4 DSM
Manual de diagnostic si statistica a tulburarilor mentale 5 ICD Clasificarea tulburarilor mentale si
comportamentale 6 Incidenta - Totalitatea cazurilor de imbolnavire provocate de o anumita boala
infectioasa pe o perioada data, raportata la populatia totala. Din fr. incidence. 7 Prevalenta care
prevaleaza, de importanta majora, precumpanire, care domina din engl. prevalence 8
9. 9. psihologiei clinice. Functionarea psihologica anormala sau psihopatologica inseamna dupa Comer
(1992) functionare psihologica marcata de: 1. distres; persoana traieste situatia ca fiind neplacuta,
deranjanta, cu incordare sau tensiune interioara, 2. disfunctionalitate, dizabilitare, incapacitate de
munca sau relationare in viata de zi cu zi, 3. periculozitate fie pentru propria persoana, fie pentru cei din
jur prin conduite de neglijare in ingrijire, violenta, etc. sau 4. devianta, violarea normelor sociale curente
intr- o anumita societate (legale sau de functionare psihologica). Conduitele care violeaza normele
legale sunt considerate in societate criminale sau infractionale, iar cele care violeaza normele, ideile
dominante despre functionarea psihologica adecvata sunt considerate anormale. Cu toate acestea, o
anumita societate poate sa valorizeze si sa considere dezirabile anumite deviatii psihologice de la norma
statistica ca de exemplu inteligenta superioara, devotamentul extrem, altruismul fara granite, geniul, etc.
Functionarea psihopatologica sustine Comer (1992) implica emotii, ganduri, conduite psihologice
anormale, adica cele care violeaza ideile prevalente, normele explicite sau implicite despre functionarea
adecvata intr-o anumita societate, intr-o anumita perioada. Consideratiile cu privire la normalitate si
anormalitate variaza de la o societate la alta; ceea ce intr-o societate este considerat ca fiind anormal,
in alta societate poate fi considerat ca fiind normal. Astfel, o societate care pune un pret deosebit de
mare pe competitie si asertivitate, poate accepta conduitele agresive, in timp ce o societate care pune
mare pret pe curtoazie, cooperare si pace poate considera conduitele agresive ca fiind inacceptabile si
chiar anormale. Consideratiile cu privire la normalitate si anormalitate variaza si de la o epoca la alta; in
urma cu 100 de ani, participarea femeii in arena profesionala si politica era considerata anormala,
inadecvata, bizara, aceeasi conduita in zilele noastre este pretuita si considerata normala (Comer,
1992). Modele explicative ale bolii pshice Boala psihica este un proces care realizeaz un deficit psihic
important i prelungit al persoanei constiente (Eisikovits, 2009). Ea semnifica denivelare (simplificare),
dezorganizare (destructurare), dezechilibrare (dizarmonie) a vietii psihice constiente. Datorita acestor
fenomene negative, psihismul subiectului se reorganizeaza, 9
10. 10. prezentand manifestari neobinuite, aberante, cum sunt ideile delirante sau halucinatiile. Boala
psihica greveaza capacitatea subiectului de a se autoadministra raional, diminueaza libertatea
interioara, comunicarea interpersonala, integrarea socio-culturala, pana la desprinderea de insasi
existenta umana, de ex in demena, numita de altfel si "moarte psihica". Boala psihica poate conduce la
diferite forme si intensitati de defect psihic. O alta definitie adusa in discutie de Eisikovits denumeste
boala psihica drept o stare psihica anormala care are mai multe cauze, apare la un moment dat,
prezint un anumit tablou clinic, un anumit substrat, o anumit tendin evolutiva i un raspuns terapeutic
specific. Exista mai multe conceptii despre ce inseamna boala psihica si care sint cauzele ei (Eisikovits,
2009): l. Modelul medical: (Koch si Pasteur) denumit si modelul "infectios": dupa acesti autori si
corespunzator cu epoca istorica in care au trait, un factor patologic specific (toxic, viral, bacteriologic,
etc.) este suficient pentru a explica procesul patogen. In consecinta, boala psihica este rezultatul unei
cauze somatice, uneori este semnul unei boli somatice ascunse si nu este influentata de factorii
situationali sociali sau psihologici. In 1960 au aparut reactiile de opozitie, dintre care enumeram:
antipsihiatria, stiintele sociale si terapia comportamentala, aparind al doilea model, modelul psihosocial.
2. Modelul psihosocial: sustine ca boala psihica este determinata doar de cauze psihologice si sociale.
11/32
28.12.2015
De ex. terapia comportamental aplic cunotinele tiinifice din psihologie la soluionarea problemelor
clinice (Yates, 1970). Conform terapiei comportamentale, tulburarile psihice sunt intotdeauna rezultatul
nvaarii nefavorabile. Teoria etichetarii critica abordarea unilaterala a terapiei medicamentoase. Scheff
(1966), mentionat de Eisikovits (2009), nu neag influenta factorilor somatici, dar le relativizeaz
influenta analizand tulburarile psihice prin intermediul invaarii de roluri. "Eticheta" reprezint roluri atat
ale pacientului, cat si ale celor din jur pe care acestia le invata, cu care se identifica pacientul. Pacientul
se identifica cu un rol deviant ceea ce produce roluri si reactii corespunzatoare in reteaua si suportul
sau social, inclusiv in familia nucleara. Antipsihiatria (Szasz, 1960) subliniaz rolul jucat de atribuirea de
diagnostic si conduitele deteriorate de socializare. 3.Modelul biopsihosocial reprezint sinteza
dialectic a celorlalte dou modele si tine cont de interactiunea factorilor si de geneza multifactoriala a
tulburarilor psihice. 10
11. 11. Astfel, factorii psihosociali pot provoca boli fizice, iar bolile psihice pot conduce la consecinte
organice, somatice, de ex. explicaia bolilor coronariene, digestive (ulcer). Factorii patogenetici,
cauzali, sunt biologici, psihologici i sociali. Astfel, reactivitatea sistemelor organismului cu care ne
nastem este un factor biologic, factorii de risc traditionali cum sunt stilul de viata sunt cauze sociale, iar
modalitatile de coping sunt cauze psihologice. Este necesar sa facem cateva distinctii, sustine Eisikovits
in continuare, sa delimitam si sa definim anumiti termeni pentru a evita confuziile care se fac uneori.
Boal - episod: episodul maladiv este delimitat n timp, tinde spre remisiune, are un tablou clinic clar,
poate fi unic n viaa unui om; boala ia n considerae si caracteristicile terenului, tendinta evolutiva,
poate avea mai multe episoade, poate duce la defect sau cronicizare. Boal - defect: boala reprezinta
procesul dinamic cu inceput si sfarsit, consta din mai multe episoade, se poate croniciza, poate evolua
spre moarte; defectul inseamna anormalitate in sens negativ, lipsita de dinamism, constanta. Ea
nseamna o deficienta de functionalitate psihocorporala, una sau mai multe disabilitati ale persoanei ce
au drept consecinta pierderea capacitatii de a indeplini anumite actiuni specifice si instalarea unui
"handicap social". Boal - reacie: instalarea rapida a unei stari psihopatologice in corelatie evidenta cu
un eveniment ce afecteaza direct functionarea organica cerebrala sau direct si nemijlocit starea psihica.
Impactul tulburarilor mintale asupra sanatatii publice poate fi judecat dupa anumite criterii: A.
Frecventa; B. Severitatea bolii; C. Consecintele bolii; D. Disponibilitatea interventiilor; E.
Accesibilitatea interventiilor; f. Preocuparea publica (Thornicroft, Tansella, 1999, mentionat de
Eisikovits). A. In termenii frecventei, bolile psihice sunt frecvente, costisitoare si dizabilitante. Exista
insa diferente in ceea ce priveste durata bolii, tendintele socio-geografice si demografice. Astfel, de
exemplu, tulburarile depresive si anxioase, care au o durata mai mica a bolii, dar apar mult mai des sunt
mai costisitoare decat bolile psihice cum sunt schizofrenia sau tulburarile afective bipolare, care au o
durata mai lunga, dar o incidenta mai mica de aparitie in populatia generala. Prelungirea vietii, ceea ce
este o schimbare demografica, conduce la cresterea numarului de demente, iar legatura dintre saracie si
boala psihica este considerata o certitudine, desi nu in mod linear. B. Ca severitate a bolii, aceasta
influenteaza in special 11
12. 12. functionarea sociala a persoanei. Costurile directe sint considerabile pentru serviciile de sanatate
mintala mai ales pentru psihoze. C. Tulburarile mintale au consecinte importante atat pentru pacienti cat
si pentru familiile acestora. Pentru pacient ele includ suferintele datorate simptomelor specifice bolii, de
pierdere a independentei si a capacitatii de munca, precum si de integrarea sociala redusa. Pentru
familie si pentru comunitate, exista o crestere a poverii datorate ingrijirilor, precum si o productivitate
economica diminuata. D. In ceea ce priveste disponibilitatea interventiilor, serviciile de sanatate mintala
trebuie sa devina disponibile in functie de nevoi, pentru a vindeca (adica a inlatura simptomele) si
pentru a diminua suferinta (prin minimizarea simptomelor si a dizabilitatii), indiferent de starea sociala,
materiala, etnica a pacientului. In fine, in legatura cu accesibilitatea si preocuparea publica fata de
interventiile din sanatatea mintala, sunt relevanti urmatorii factori: perceperea de catre public a bolii
psihice ca problema de sanatate publica, perceperea bolii psihice ca problema ce are solutii,
frecventa,durata, severitatea si persistenta efectelor secundare ale medicatiei, riscul de abuz al unor
12/32
28.12.2015
tratamente ( in sensul folosirii lor inadecvate). Pe de alta parte, impactul bolii psihice asupra publicului
este demonstrat de atitudinea acestuia fata de tulburarea mintala. Comportamentul anormal observabil,
care se asociaza cu tulburarile mintale, in comparatie cu bolile somatice, are sanse mari sa provoace
ingrijorare publica si sa fie perceput ca expunind publicul la risc pentru ca este de multe ori
impredictibil si dificil de inteles. De asemenea, publicul larg nu intelege gradul de suferinta personala
care insoteste tulburarea mintala; astfel, in loc de simpatie si compasiune, bolnavul mintal este privit cu
ingrijorare si frica. Problemele care solicita interventii psihologice sau psihiatrice, sustine Vargha (1993,
2009), se exprima prin simptome (modul in care subiectul isi traieste problema, de ex. neputinta,
disconfort, tensiune psihica anxioasa, etc) si semne (semne hard, manifestari obiective ale unor
tulburari, de ex. durerea de cap, modificari ale ritmului cardiac, care pot fi masurate cu aparate de
laborator, semne hard decelate prin teste psihologice, etc., respectiv semne soft, mai putin consistente,
precepute prin subiectivitatea medicului, de ex. palparea musculaturii pentru a vedea daca e
contractata, a vedea mersul pentru a decide daca este normal sau exista o pareza). In medicina, 12
13. 13. semnele, adica ceea ce se poate masura, au o greutate mai mare si problemele in care exista
simptome dar nu si semne sunt mai putin luate in serios. Acesta este cazul tulburarilor functionale, care
constituie cca 40-60% din motivele prezentarii la medic si care se caracterizeaza prin prezenta unor
simptome a caror existenta nu poate fi obiectivata prin semne astfel incat sa fie justificata existenta unor
cauze organice pentru aceste tulburari. In tulburarile psihologice, cele functionale si cele care
acompaniaza tulburarile organice, simptomele pot sa capete o pondere mai mare decat semnele si
foarte rar un psihiatru sau un psiholog clinician expediaza un pacient care are o simptomatologie ce nu
se bazeaza pe nici-un semn. Demersul ce sta la baza conceptualizarii tulburarilor psihice este explicat
de mai multe modele teoretice (Vargha, 1993, 2009): 1. modelul medical (biomedical), Pasteur, Koch,
conform caruia orice afectiune are la baza un factor cauzator specific (bacterian, virotic, infectios,
toxic, traumatic), care singur este capabil sa explice un proces maladiv si acest factor este intotdeauna
unul organic, material. Acest model teoretic postuleaza existenta unor semne obiective independente de
factorii psihici si psihosociali si a cautat evidentierea unor factori organici care sa explice geneza
tulburarilor psihice. Curentul antipsihiatric, prin Thomas Szasz, aduce in discutie mitul bolilor psihice.
Boala psihica este considerata o eticheta pentru o serie de comportamente ce contravin sistemului
nostru de valori, convingerilor noastre. Aceasta orientare in psihiatrie critica tratamentul
desconsiderator si violent fata de persoanele internate in clinicile de psihiatrie care ascund o
dezumanizare a personalului si pledeaza pentru umanizarea serviciilor de psihiatrie. 2. Modelul
psihosocial. Curentul behaviorist a contestat modelul medical in psihiatrie prin realizarea unei nevroze
experimentale (Watson), construirea unui comportament nevrotic prin invatare, reactia fobica a unui
copil la vederea unui iepuras. Acest model teoretic demonstreaza natura invatata a comportamentelor
patologice, dezadaptate, deviante. Ullman si Krasmer aduc in discutie doua ipoteze behavioriste care
stau la baza modelului psihosocial: a. Orice forma de comportament anormal este unul invatat, in
masura in care si cel normal este invatat, diferenta dintre aceste forme de comportament nefiind
calitativa. b. Normalitatea si anormalitatea difera in functie de sistemul de norme sociale si culturale prin
care sunt evaluate diferite forme de 13
14. 14. comportament. Acest model deschide perspectiva de noi forme de terapie, psihoterapia care este
definita ca invatare, dezvatare si reinvatare. Exemple de modele psihosociale care explica sanatatea
mentala si tulburarile psihice sunt modelul freudian al psihicului, modelul structural al analizei
tranzactionale (Eric Berne), modelul lui Erich Fromm, care ca si reprezentantii psihologie umaniste
(Abraham Maslow, Carl Rogers, etc.) sustine ca satisfacerea nevoilor fundamental umane este
principalul criteriu al sanatatii psihice. Obiectele ce satisfac diferite nevoi umane (de a stabili contacte,
de a beneficia de un numar optim de stimuli, de autorealizare, etc) sunt ierarhizate ceea ce confera
acestor obiecte valente particulare, dupa intensitatea nevoii si gradul de satisfacere dat de aceste
obiecte. Problemele apar atunci cand invatam o serie de valori contradictorii; de aceea, Mayerson
definea omul ca fiind homo ambivalent. Cand omul dispune de doua valori contradictorii, exprimanduhttp://www.slideshare.net/LidiaIacov/curs-psihopatologie-20101010
13/32
28.12.2015
si preferinta fata de una si neglijand-o pe cealalta se naste un sistem conflictual. Intrebarea este cat de
toleranti putem fi fata de aceste conflicte, pana unde putem merge cu abstinenta fata de unele nevoi pe
care le avem in numele altora la care aderam. Dezvoltarea diferitelor forme de dezechilibru emotional
rezulta fie din incapacitatea de a rezolva conflictul, fie dintr-o rezolvare dezadaptata. 3. Modelul
biopsihosocial este denumit si model holist; el reactualizeaza modelul medicinei samaniste. In culturile
primitive exista samani care intervin prin metode spirituale asupra intregii game de boli, fie organice, fie
psihice. In aceste culturi, nu se face nici-o diferentiere intre bolile somatice si cele psihice. Conform
conceptiei samaniste asupra fiintei umane, omul este parte integranta a unui complex ordonat (natura,
lumea). Orice boala inseamna tulburarea echilibrului intre organism si mediu datorita interventiei unor
spirite malefice asupra carora va interveni samanul. Exista o similitudine intre abordarea samanica si
cea a medicinei holiste8 , medicina psihosomatica si curentele existentialiste in psihologie (Rogers,
Maslow, partial Allport). Holismul se refera la unitatea psihosomatica dintre om si mediul inconjurator.
In abordarea holista, distinctia dintre organic si psihic dispare. Orice boala este in acelasi timp organica
si psihica. Prototipurile acestei abordari se regasesc in teoria elaborata la sfarsitul anilor 50 de
Roseman si Friedman care au descoperit o corelatie intre afectiunile coronariene si un anumit tip de
comportament, denumit comportament de tip A (mersul grabit, fluenta 8 holist, in engl. whole, adica
intreg 14
15. 15. verbala mare, permanent in criza de timp, vesnic trebuie sa faca mai multe lucruri deodata, dorinta
mare de promovare, inclinatie spre competitie, etc). In semnalarea unei viitoare boli cardiovasculare,
tipul A de comportament este la fel de important ca si factorul genetic, fumatul, hipertensiunea arteriala,
nivelul colesterolului, trigliceridelor, etc. Unii asociaza tipul A cu agresivitatea, mai ales autopunitiva.
Modificarea tipului de comportament este posibila prin interventie psihoterapeutica. Abordarea holista
se regaseste si in psihoneuroimunologie care studiaza relatia dintre forme ale stresului si raspunsuri ale
sistemului imunitar. Datele empirice dovedesc aceasta relatie in cercetarile asupra doliului, divortului,
situatiilor de examen si alte evenimente stresogene de viata cu impact negativ sau pozitiv. Eficienta
sistemului imunitar la persoanele afectate de doliu este semnificativ coborata; in perioada de doliu
subiectii sunt mult mai expusi imbolnavirilor prin infectii. In situatii de examen, in randul vaduvelor, in
situatii de schimbare dramatica a evenimentelor pozitive sau negative, imunoglobulinele secretorii de tip
A si celulele NK (natural killer), linii importante de aparare a sistemului imunitar, coboara semnificativ
ceea ce duce la expunere ridicata la infectii (raceli, imbolnaviri ale tractului respirator, etc.). Ceea ce
conteaza foarte mult este interpretarea data de subiect evenimentelor stresogene, in ce fel se percepe el
vis a vis de evenimentele respective, in ce masura poate controla desfasurarea evenimentelor. In cazul
decesului, nu exista nici-o posibilitate de interventie, din acest motiv este considerat cel mai grav
eveniment stresogen. Pentru cancer nu exista remediu, omul se confrunta cu depresia (neputinta,
neajutorarea). Azi, jumatate din cazurile de cancer se vindeca datorita schimbarii de atitudine. Seligman
a introdus notiunea de ajutorare invatata, unul din principalele mecanisme prin care se dezvolta
depresia si face referire la persoanele care de mici invata ca in situatii problematice nu au nici-o
posibilitate de-a rezolva problema respectiva, din start orice ai face, in final tot pierzi (tip B de
comportament asociat cu depresia). Psihoneuroimunologia a reusit punerea in evidenta a mecanismului
ce poate explica interventia unor factori psihici, in special a depresiei, in boala canceroasa. Au fost
examinati subiecti cu boala canceroasa in faza terminala (perspectiva de viata mai mica de 1 an).
Durata de supravietuire nu se poate estima cu suficienta precizie pe baza examenelor medicale. Au
depasit durata de viata estimata mai ales cei care: 1. prezentau o puternica motivatie pentru a trai, si 2.
concepeau si chiar vizualizau tratamentul aplicat 15
16. 16. ca o lupta activa impotriva bolii. Una din principalele cauze pentru care prognoza cancerului este
sumbra este ca subiectul se considera dezarmat in fata bolii. Pentru copii exista jocuri pe calculator in
care ei dirijeaza celulele NK in lupta cu celulele canceroase. Pacientii sunt rugati initial sa deseneze felul
in care isi reprezinta celulele canceroase si pe cele ale sistemului imunitar. Problematica in boala
canceroasa este reprezentarea celulelor canceroase; majoritatea pacientilor isi imagineaza celulele
14/32
28.12.2015
canceroase puternice, vioaie. Pacientii primesc o alta imagine in care celulele canceroase sunt slabe si
confuze, celulele NK sunt mari, puternice si vioie. Rezultatele obtinute prin aceste tehnici sunt de 2 ori
mai bune decat cele mai bune rezultate obtinute in spitalele de oncologie (si asta chiar si la pacientii in
faza terminala). Pentru a obtine rezultate foarte bune, subiectii trebuie sa fie motivati pentru a trai si sa
aiba o mare capacitate de a-si imagina cat mai viu, mai bogat acest exercitiu. Genul acesta de
interventii constituie un plus care se adauga, sporeste eficienta tratamentului medicamentos si
chirurgical. Exercitii: Raspundeti la urmatoarele intrebari: 1. Dati exemple de probleme mentale
specifice, probleme existentiale care credeti ca ar necesita ingrijire psihiatrica sau asistenta
psihoterapeutica. 2. Ganditi-va la o persoana pe care o cunoasteti relativ bine (prieten/a, coleg/a, ruda)
si de care stiti ca a beneficiat de asistenta psihiatrica sau psihoterapeutica. Descrieti ce credeti despre
aceasta persoana si cum va simtit in prezenta ei, in prezent. Ce ati gandit si ce ati simtit in prezenta ei
cand v-a relatat experienta ei cu psihiatria/ psihoterapia? 3. Dati exemple de activitati cotidiene cu
valenta terapeuetica, potential benefic care promoveaza sanatatea mentala si previne agravarea unor
probleme existentiale. 3. Clasificarea tulburarilor psihice dupa DSM IV. 16
17. 17. DSM IV este un sistem de clasificare propus de Asociatia Americana de Psihiatrie. Unul din
meritele acestui sistem de clasificare consta in faptul ca propune formularea diagnosticului pe 5 axe.
Sistemul multiaxial al diagnosticului consta in : - Axa 1 diagnosticul tulburarilor clinice - Axa 2
tulburarile de personalitate si retardarile mentale - Axa 3 conditiile medicale generale - Axa 4
stresori psihosociali si de mediu se acorda un punctaj pe o scara ordinala de la 1 la 5 (punctajul
creste proportional cu nivelul de stresori), pe baza evaluarii urmatoarelor aspecte: probleme legate de
grupul de suport primar, legate de mediul social, probleme educationale, probleme profesionale
(ocupationale), probleme legate de conditiile de locuit, probleme economice, probleme determinate de
accesul la serviciile de sanatate, probleme legate de incalcari ale legii, alte probleme psihosociale si de
mediu - Axa 5 scorul GAF (Global Assessment of Functioning) reprezinta o cuantificare a modului in
care simptomele tulburarii psihice afecteaza nivelul global de functionare al pacientului scorul GAF se
exprima in intervale de 10 puncte, intre cele doua extreme: - GAF = 100 - 91 lipsa oricaror
simptome, cu functionare normala - GAF = 10 - 1 pericol crecut si persistent de a cauza injurii lui
sau altora; incapacitate persistenta de mentinere a unei igiene personale minime; acte suicidare cu
intentie si expectanta clara de a muri Categoriile diagnostice cuprinse in DSM IV pe axa 1, schematic:
1. tulburarile diagnosticate de regula pentru prima oara in perioada de sugar, copilarie sau adolescenta:
retardarea mentala, tulburarea autista, hiperactivitatea cu deficit de atentie, tulburari de comportament,
etc 2. delirium, dementa (dementa in boala Alzheimer, din boala Parkinson, din cadrul infectiei HIV,
dementa posttraumatica, etc.), tulburarile de memorie si alte tulburari cognitive 3. tulburari mentale
datorate unei conditii medicale generale 4. tulburari induse de consumul de substante psihoactive:
alcool (dependenta la alcool, abuzul de alcool, tulburari induse de alcool: intoxicatia 17
18. 18. alcoolica, starea de sevraj la alcool, deliriumul din intoxicatia alcoolica, stare de sevraj cu delirium,
dementa indusa de alcool, tulburare amnestica indusa de alcool, tulburare psihotica indusa de alcool
deliranta si/ sau halucinatorie, tulburare afectiva indusa de alcool, tulburare anxioasa indusa de alcool,
disfunctie sexuala indusa de alcool, tulburari de somn induse de alcool); tulburari in relatie cu consumul
de amfetamine, cofeina, cannabis, cocaina, halucinogene, substante inhalante, nicotina, opioide,
sedative, hipnotice sau anxiolitice, mai multe substante psihoactive, etc. 5. schizofrenia si alte tulburari
psihotice: schizofrenia (paranoida, dezorganizata, catatonica, nediferentiata, reziduala), tulburarea
schizofreniforma, tulburarea schizoafectiva , tulburare deliranta, tulburare psihotica acuta, tulburare
psihotica indusa, tulburare psihotica determinata de o conditie medicala generala (deliranta,
halucinatorie) 6. tulburari afective: tulburari depresive, tulburarea depresiva majora, tulburarea
distimica, tulburarea bipolara (tip I, tip II, tulburarea ciclotimica) 7. tulburari anxioase: anxietate
generalizata, panica cu/ fara agorafobie, agorafobie fara istorie de panica, fobie specifica, fobie sociala,
tulburare obsesiv-compulsiva, stresul posttraumatic, stresul acut, tulburare anxioasa datorata unei
conditii medicale, tulburare anxioasa indusa de o substanta 8. tulburari somatoforme: de somatizare, de
15/32
28.12.2015
somatizare nediferentiata, de conversie, tulburare dureroasa, hipocondrie, tulburare dismorfica 9.

tulburari factice: tulburari factice cu simptome predominant psihologice, cu simptome predominant
fizice (somatice), cu simptome psihologice si fizice 10. tulburari disociative 11. tulburari sexuale
(disfunctii sexuale: tulburari ale dorintei sexuale, ale excitarii sexuale, tulburari orgasmice, tulburari
sexuale dureroase, dispareunia (nedeterminata de o conditie medicala generala), vaginismul
(nedeterminat de o conditie medicala generala), parafiliile si tulburari ale identitatii sexuale 18
19. 19. 12. tulburari de alimentatie: anorexia nervosa, bulimia nervosa 13. tulburarile de somn: tulburare de
somn primara, dissomnii, insomnie primara, hipersomnie primara, narcolepsia, tulburari de respiratie in
timpul somnului, tulburari ale ritmului circadian, parasomnii, cosmaruri, teroare in timpul somnului
(pavor nocturn), somnambulism, tulburari de somn in relatie cu alte tulburari mentale, insomnie in relatie
cu alte tulburari mentale, hipersomnie in relatie cu alte tulburari mentale, alte tulburari de somn, tulburari
de somn determinate de o conditie medicala generala, tulburari de somn induse de substante
psihoactive 14. tulburari ale controlului impulsului neclasificate in alta parte: tulburare exploziva
intermitenta, cleptomania, piromania, jocul de noroc patologic, tricotilomania 15. tulburari de adaptare:
depresiva, anxioasa, mixta depresiv anxioasa, cu tulburari de conduita, mixta cu tulburari de conduita si
emotionale 16. alte conditii care se pot afla in centrul atentiei: factori psihologici care afecteaza conditia
medicala, tulburari motorii induse de medicatie (parkinsonism indus de neuroleptice, sindromul
neuroleptic malign, distonia acuta indusa de neuroleptice, akatisia acuta indusa de neuroleptice,
diskinezia tardiva indusa de neuroleptice, tremor postural indus de medicatie, tulburare motorie indusa
medicamentos nespecificata in alta parte Categoriile diagnostice cuprinse in DSM IV pe axa 2: 1.
tulburarea de personalitate paranoida, 2. tulburarea de personalitate schizoida, 3. tulburarea de
personalitate schizotipala, 4. tulburarea de personalitate antisociala, 5. tulburarea de personalitate
borderline, 6. tulburarea de personalitate histrionica, 7. tulburarea de personalitate narcisistica , 8.
tulburarea de personalitate evitanta, 9. tulburarea de personalitate dependenta, 10. tulburarea de
personalitate obsesiv compulsiva, 11. tulburarea de personalitate FAS, 12. retardarea mentala
Categoriile diagnostice cuprinse in DSM IV pe axa 3: maladii infectioase, neoplasme, maladii
endocrine, de nutritie si metabolice si tulburari imunologic, maladii ale sistemului nervos si ale organelor
de simt, etc 19
20. 20. 4. Cele mai frecvente tulburari psihice. Definire operationala si interventie Tulburarile de anxietate
In mod clasic, anxietatea este axul central al nevrozelor, nevroza fiind o categorie nosologica pe care
clasificarile moderne nu o mai accepta, sustine Tudose (2004). Elementul esential in anxietatea
generalizata dupa DSM IV o constituie anxietatea si preocuparea excesiva care survin mai multe zile
timp de cel putin 6 luni in legatura cu un numar de evenimente sau activitati (de ex. performanta in
munca sau scolara, finante, protectia copiilor, randamentul profesional, reparatiile masinii, etc.).
Preocuparile pentru viata cotidiana sunt percepute ca fiind incontrolabile si sunt asociate cu simptome
somatice (oboseala excesiva, cefalee, hiperactivitate vegetativa ca de ex. simptome gastrointestinale,
cardiovasculare, etc.). Anxietatea si preocuparea excesiva sunt asociate cu 3 sau mai multe dintre
urmatoarele 6 simptome in ultimele 6 luni: ingrijorare si neliniste greu de controlat sau sentimentul de
stat ca pe ghimpi, fatigabilitate rapida, dificultate in concentrare sau senzatie de vid mental, iritabilitate,
tensiune musculara sau tonus muscular crescut (cefalee, agitatie), perturbare de somn (dificultate de
adormire sau de a ramane adormit sau somn nelinistit si nesatisfacator). ICD 10 pentru anxietatea
generalizata, sustine Tudose, pune in evidenta urmatoarele conditii: pacientul sa aiba simptome primare
ale anxietatii mai multe zile, cel putin cateva saptamani in sir: temeri pentru viitoare nenorociri,
sentimentul de a fi pe marginea prapastiei, dificultati de concentrare, tensiune motorie, (framantare
permanenta, cefalee tip tensiune, tremuraturi, incapacitate de relaxare, hiperactivitate vegetativa:
ameteli, transpiratii, tahicardie sau tahipnee, disconfort epigastric, gura uscata). Cele mai eficiente
forme de interventie in anxietatea generalizata sunt, dupa Comer (1992): terapia cognitiva dupa Beck,
pentru identificarea, evaluarea si modificarea sau corectarea erorilor sistematice de gandire, ale
gandurilor automate, dialogului intern si convingerilor care declanseaza si intretin 20
16/32
28.12.2015
21. 21. raspunsurile de anxietate; antrenamentul de managment al stresului (antrenament de relaxare, de ex.
trainingul autogen sau relaxarea musculara progresiva, biofeedback pentru controlul simptomelor
somatice, etc.)9 ; terapia medicamentoasa, de ex. hipnoticele si sedativele, anxioliticele,
tranchilizantele, pentru suplimentarea deficitului de neurotransmitator GABA, acidul gama aminobutiric
asociat cu simptomele de anxietate. Tulburarea de panica implica perioade scurte de anxietate extrem
de intensa; aceste perioade apar si dispar brusc, dureaza de obicei doar cateva minute si aparitia lor nu
este predictibila, atacurile par sa apara din senin (Tudose, 2004). In afara de simptomele psihologice
de frica, teroare, teama de moarte, teama de a nu innebuni, sentimente de derealizare,
depersonalizare, sustine Tudose, individul poate avea oricare din urmatoarele simptome fizice
(somatice): dispnee cu tahipnee, palpitatii, tahicardie, dureri de cap de tip anginos, senzatie de inec,
vertij, parestezii in extremitatile membrelor, senzatie de valuri de rece si cald. Daca aceste atacuri
apar intr-o situatie specifica, cum ar fi intr-un autobuz sau intr-o multime, pacientii pot ulterior sa evite
situatia respectiva. In mod similar, atacuri de panica frecvente si imprevizibile pot produce teama de a
nu fi singur sau de a merge in locuri publice. Un atac de panica este adesea urmat de o teama
persistenta de a avea un alt atac. Pentru un diagnostic cert de tulburare de panica, trebuie sa aiba loc
mai multe atacuri de panica severe intr-o perioda de aprox. o luna: in circumstante in care nu exista un
pericol obiectiv, atacurile de panica sa nu poata fi datorate unor situatii cunoscute sau previzibile, intre
atacuri trebuie sa existe intervale libere de simptome anxioase (desi anxietatea anticipatorie este
obisnuita). Cele mai eficiente forme de interventie in atacurile de panica sunt, dupa Comer (1992):
terapia cognitiva si terapia medicamentoasa (unele anxiolitice, antidepresive). Tulburarile anxioase
fobice se refera la un grup de simptome cauzate de obiecte sau situatii care provoaca frica de locuri,
spatiu, contacte interumane, de animale, de boli, etc; fobia este frica intensa cu caracter irational
recunoscut ca atare si care nu poate fi controlat volitiv, frica declansata de un obiect sau o situatie care
nu au prin ele insele un caracter periculos (Tudose, 2004). Fobiile sunt proiectii ale anxietatii care pot
invada 9 Pentru mai multe informatii cu privire la diferite forme de psihoterapii, vezi: Ion Dafinoiu,
Jen-Laszlo Vargha (2005), Psihoterapii scurte, Editura Polirom, Iai 21
22. 22. oricare din obiectele si situatiile realitatii de care experienta individuala se leaga int-un mod
oarecare. Astfel, dupa Mallet mentionat de Tudose, relicvele fricilor din prima copilarie sunt fobiile de
animale mari, iar cele din a doua copilarie - de animale mici si insecte. Daca in cazul anxietatii, teama
nu are obiect, in fobie ea capata caracter specific (forma, nume, localizare). Dupa Tudose (2004),
simptomele incluse in fobie sunt: a. Victima simte brusc o oroare, o teroare persistenta si fara cauza,
intr-o situatie care nu prezinta pericol, b. Persoana recunoaste ca teama depaseste limitele normale si
este resimtita ca o amenintare in fata unui pericol, c. Reactia fobica este automata, necontrolabila,
persistenta si interpune gandurile persoanei ca un baraj fata de amenintari, pericole imaginare, d. Apar
reactii fizice (vegetative) de insotire: palitatii cardiace, respiratie superficiala, tremor, transpiratii, etc., e.
Persoana fuge de teama unor obiecte sau situatii si precautia de a le evita poate altera procesul de
munca, relatiile sociale si necesita o consultatie psihiatrica, f. Contemplarea perspectivei de a intra intro situatie fobica genereaza de obicei anxietate anticipatorie. Categoriile de fobie definesc cauza reactiei
si modul de evitare. Fobia se poate dezvolta dupa un atac de panica. Alteori, pacientii cu fobie nu au
avut niciodata un atac de panica. DSM IV descrie agorafobia, fobia sau anxietatea sociala si fobiile
simple sau specifice. Agorafobia se defineste prin teama de a fi singur in orice loc din care persoana
crede ca este greu sa evadeze sau in care este greu sa fie ajutat daca s-ar afla in primejdie. Pacientii
evita spatiile publice, uneori pur si simplu nu isi parasesc casa. Majoritatea agorafobiilor apar dupa unul
sau mai multe atacuri de panica spontane. Aceste atacuri par sa apara la intamplare si in situatii fara
pericole asa incat nu pot fi anticipate, nu li se cunoaste factorul declansator. De aceea pacientii se tem
de un nou atac de panica in mod anticipativ si evita sa mai mearga in locuri sau situatii unde ei stiu ca a
aparut un atac de panica. Persoanele cu agorafobie dezvolta si depresie, oboseala, tensiune, alcoolism,
obsesii (Tudose, 2004). Fobia sociala sau anxietate sociala se caracterizeaza prin frica excesiva de a fi
umilit sau jenat in diverse situatii sociale cum ar fi: vorbitul in public, vorbitul la telefon, urinatul in
17/32
28.12.2015
toaletele publice (asa numita vezica rusinoasa), mersul la o intalnire, mancatul in locuri publice.
Mecanismele de aparitie ale fobiilor sociale sunt comune cu cele ale anxietatii si fobiilor in general,
sustine Tudose (2004). Fobiile sociale apar dupa modelul raspunsului conditionat: un stimul nociv sau
neplacut (remarca unei alte persoane, privirile celor din 22
23. 23. jur, interpretate de cele mai multe ori eronat) se asociaza cu o situatie neutra (prezenta intr-un
anumit cadru social). In mod clasic, pentru dezvoltarea reflexului conditionat este necesara repetarea
asocierii descrise. Interesant, remarca Tudose, ca la mecanismul de producere a fobiilor apare faptul
ca stimulul neplacut nu este necesar pentru a fi repetat. Simptomul fobic apare uneori timp de mai multi
ani fara ca asocierea cu evenimentul neplacut sa fie intarita. Fobia simpla se refera la teama produsa de
prezenta anumitor obiecte sau situatii specifice care provoaca teroare; teama de zbor, spatii inchise, de
locuri la inaltime, de animale, administrarea unei injectii, vederea sangelui, de boli, moarte, furtuna, etc.
Teama poate fi produsa si de anticiparea unui obiect sau situatii specifice. Expunerea la stimulul fobic
provoaca aproape in mod constant un raspuns anxios imediat care poate lua forma unui atac de panica
circumscris situational. La copii, anxietatea poate fi exprimata prin exclamatii, stupefactie sau agatare
de ceva. Obiectul sau situatia fobica este evitata sau suportata cu un distres marcat iar frica aparuta
este recunoscuta de individ ca excesiva, nejustificata, inadecvata si produce o afectare semnificativa a
vietii (interfereaza cu rutina normala a persoanei, cu activitatea ei profesionala sau scolara ori cu
activitatile si relatiile sociale). Cele mai eficiente forme de interventie, dupa Comer (1992), in tulburarile
fobice, sunt: terapiile de inspiratie behaviorista sau comportamentale, de ex. desensibilizarea
sistematica, terapia prin expunere la stimulii evitati, managementul anxietatii, antrenamentul asertivitatii
pentru terapia fobiilor sociale. Tulburarea obsesiv compulsiva se caracterizeaza prin obsesii sau
compulsii recurente care sunt recunoscute ca fiind excesive sau irationale, cauzeaza disperare, sunt
consumatoare de timp (ia mai mult de o ora pe zi) sau interfereaza cu rutina normala a persoanei, cu
functionarea profesionala sau scolara ori cu activitatile sau relatiile sociale uzuale. Daca mai este
prezenta o alta tulburare pe axa I, continutul obsesiilor sau compulsiilor nu se restrange la aceasta.
Perturbarea nu se datoreaza efectelor fiziologice directe ale unei substante (de ex. drog, medicament)
ori ale unei conditii medicale generale. DSM IV defineste obsesiile ca ganduri, impulsuri, imagini
persistente si recurente care sunt experientate, la un moment dat in cursul tulburarii, ca intrusive si
inadecvate si care cauzeaza o anxietate sau detresa considerabila (detresa, conform Dexonline.ro,
inseamna stare sufleteasca a cuiva care se simte parasit in nenorocire, 23
24. 24. disperare, nenorocire, stare critica). Gandurile, impulsurile sau imaginile nu sunt pur si simplu
preocupari excesive in legatura cu probleme reale de viata. Persoana incearca sa ignore sau sa suprime
astfel de ganduri, impulsuri sau imagini, ori sa le neutralizeze cu alte ganduri sau actiuni. Persoana
recunoaste ca obsesiile gandurile, impulsurile sau imaginile obsesive sunt un produs al propriei minti (nu
impuse din afara ca in insertia de ganduri). Compulsiile sunt comportamente repetitive (de ex. spalatul
pe maini, ordonatul, verificatul) sau acte mentale (de ex. acte de rugaciune, de calculat, repetarea de
cuvinte in gand) pe care persoana se simte constransa sa le efectueze ca raspuns la o obsesie, ori
conform unor reguli care trebuie sa fie aplicate in mod rigid. Comportamentele sau actele mentale sunt
destinate sa previna sau sa reduca detresa, ori sa previna un eveniment sau o situatie temuta oarecare;
insa, aceste comportamente sau acte mentale, sau nu sunt conectate in mod realist cu ceea ce sunt
destinate sa neutralizeze sau sa previna, ori sunt clar excesive. Cele mai eficiente forme de interventie,
dupa Comer (1992), in tulburarile obsesiv compulsive, sunt: logoterapia dupa Victor Frankl prin
interventie paradoxala (eficienta mai ales in simptomele compulsive, combina expunerea in vivo cu
prevenirea/ blocarea raspunsurilor/ actelor compulsive); tehnici cognitiv comportamentale precum
stoparea gandurilor impreuna cu terapia medicamentoasa (antidepresive). Tudose (2004) mentioneaza
in plus anxioliticile si psihochirurgia, metoda radicala de tratament care consta in distrugerea
chirurgicala de cai nervoase la nivelul creierului. Este utilizata extrem de rar in prezent, sustine autorul,
doar in acele cazuri care sunt extrem de severe si care nu raspund deloc la nici o alta forma de
tratament. Criteriile de diagnostic pentru stresul posttraumatic, conform DSM IV, sunt: A. persoana a
18/32
28.12.2015
fost expusa unui eveniment traumatic in care ambele dintre cele care urmeaza sunt prezente: 1.
persoana a experientat, a fost martora ori a fost confruntata cu un eveniment sau evenimente care au
implicat moartea efectiva, amenintarea cu moartea ori o vatamare serioasa sau o periclitare a integritatii
corporale proprii ori a altora, 2. raspunsul persoanei a implicat o frica intensa, neputinta sau oroare (la
copii, aceasta poate fi exprimata, in schimb, printr-un comportament dezorganizat sau agitat). B.
Evenimentul traumatic este reexperimentat persistent intr-unul (sau mai multe) din urmatoarele moduri:
1. amintiri detresante recurente si intrusive ale evenimentului, 24
25. 25. incluziv imagini, ganduri sau perceptii (la copii, poate surveni un joc repetitiv in care sunt exprimate
teme sau aspecte ale traumei); 2. vise detresante recurente ale evenimentului (la copii pot exista vise
terifiante fara un continut recogniscibil); 3. actiune si simtire, ca si cum evenimentul traumatic ar fi fost
recurent (include sentimentul retrairii experientei, iluzii, halucinatii si episoade disociative de flashback,
inclusiv cele care survin la desteptarea din somn sau cand este intoxicat (la copiii mici poate surveni
reconstituirea traumei specifice); 4. detresa psihologica intensa la expunerea la stimuli interni sau externi
care simbolizeaza sau seamana cu un aspect al evenimentului traumatic; 5. la reactivitate fiziologica la
expunerea la stimuli interni sau externi care simbolizeaza sau seamana cu un aspect al evenimentului
traumatic. C. Evitarea persistenta a stimulilor asociati cu trauma si paralizia reactivitatii generale (care
nu era prezenta inaintea traumei) dupa cum este indicat de trei sau mai multe dintre urmatoarele: 1.
eforturi de a evita gandurile, sentimentele sau conversatiile asociate cu trauma, 2. eforturi de a evita
activitati, locuri sau persoane care desteapta amintiri ale traumei, 3. incapacitatea de a evoca un aspect
important al traumei, 4. diminuarea marcata a interesului sau participarii la activitati semnificative, 5.
sentiment de detasare sau de instrainare de altii, 6. gama restransa a afectului (de ex. este incapabil sa
aiba sentimente de amor), 7. sentimentul de ingustare a viitorului (de ex. nu spera sa-si faca cariera, sa
se casatoreasca, sa aiba copii ori o durata de viata normala). D. Simptome persistente de excitatie
crescute (care nu erau prezente inainte de trauma) dupa cum este indicat de doua sau mai multe dintre
urmatoarele: 1. dificultate in adormire sau in a ramane adormit, 2. iritabilitate sau accese coleroase, 3.
dificultate in concentrare, 4. hipervigilenta, 5. raspuns exagerat de tresarire. E. Durata perturbarii
(simptomele de la criteriile B,C si D) este de mai mult de o luna. F. Perturbarea cauzeaza o detresa sau
deteriorare semnificativa clinic in domeniul social, profesional sau in alte domenii importante de
functionare. De specificat daca este Acut: daca durata simptomelor este mai putin de 3 luni, sau
Cronic: daca durata simptomelor este de 3 luni sau mai mult. De specificat daca este cu debut tardiv:
daca debutul simptomelor survine la cel putin 6 luni dupa stresor. Stresul acut. Elementul esential il
constituie aparitia anxietatii caracteristice, a simptomelor disociative si a altor simptome care survin in
decurs de o luna dupa expunerea la un stresor traumatic extrem (stresori similari celor implicati in
stresul 25
26. 26. postraumatic). Fie in timp ce experienteaza evenimentul traumatic ori dupa eveniment, ca raspuns
la evenimentul traumatic, individul are cel putin trei dintre urmatoarele simptome disociative: sentimentul
subiectiv de insensibilitate, de detasare sau de absenta a reactivitatii emotionale, adesea le este dificil
sau imposibil de a experienta placerea in activitatile placute anterior; se simt detasati de corpurile lor,
traiesc lumea ca ireala sau ca asemanatoare visului; o reducere a constiintei ambiantei (de ex. a fi
stupefiat), derealizare, depersonalizare sau amnezie disociativa (incapacitate de a evoca un aspect
important al traumei). In plus, este prezent cel putin un simptom din fiecare grupa de simptome cerute
pentru stresul posttraumatic. Perturbarea dureaza timp de cel putin 2 zile si nu persista dincolo de 4
saptamani dupa evenimentul traumatic; daca simptomele persista mai mult de patru saptamani, poate fi
aplicat diagnosticul de stres posttraumatic. Comer (1992) propune ca interventie in stresul
posttraumatic: tehnicile cognitiv comportamentale, de exemplu expunerea la stimulii evitati, imersia, de
ex. exercitiile de flooding exercitii de imagerie asociate cu exercitii de relaxare, grupuri de suport sau
terapia centrata pe exprimarea sentimentelor. Tulburarile psihotice (psihozele)10 Termenul de
"psihoza" este un termen generic, care denumeste mai multe boli grave, cu simptome diverse, dar al
caror punct comun este faptul ca persoana bolnava si-a pierdut simtul realitatii (total sau partial),
19/32
28.12.2015
nedandu-si seama ca este bolnava, adica neavand constiinta bolii psihice de care sufera. In mod
traditional, in randul psihozelor se numara tulburarile afective si schizofrenia. Tulburarile afective11 se
mai numesc "tulburari de dispozitie", "tulburare afectiva bipolara" sau "psihoza maniaco-depresiva".
Aceste tulburari apar sub doua forme: a. Forma unipolara, in care apare doar depresia: b. Forma
bipolara, in care apar succesiv mania si depresia. Tipic pentru tulburarile afective este faptul ca, in
general, pacientul isi revine complet din aceste faze de boala. Depresia. Simptomele in depresie sunt:
indispozitia acuta si fara speranta, uneori iritabila sau anxioasa, inapetenta si pierderea in greutate,
modificarea ritmului circadian 10 Marta Eisikovits (2009) 11 In DSM III si DSM IV, tulburarile
afective si schizofrenia nu mai apar grupate impreuna sub termenul generic de psihoze 26
27. 27. (insomnii sau dimpotriva hipersomnie), lipsa de energie si de chef in orice activitate, agitatie sau
inhibitie, libido scazut, sentimente de teama, vinovatie, tulburari de atentie si memorie, indispozitie
matinala (se trezesc foarte prost dispusi si gata obositi), idei de inutilitate sau de suicid. Uneori apar
fenomene mai grave cum ar fi halucinatiile sau ideile delirante: in aceste cazuri vorbim de depresie de
intensitate psihotica care reprezinta o urgenta psihiatrica, asistentul social trebuind sa intervina imediat
pentru a interna clientul deoarece exista riscul sinuciderii. Depresia cu simptome mai reduse se mai
numeste "nevroza depresiva"12 ; in aceste cazuri, pacientul constientizeaza simptomele si nu pierde
contactul cu realitatea, asa cum se intampla in cazul depresiei de intensitate psihotica. De multe ori,
nevrozele depresive apar in urma unor situatii stresante de viata (de ex. deces, despartire, concediere),
numele curent fiind "depresie reactiva". Prelevanta in populatia generala a acestei tulburari este intre 3 6%, cu un risc crescut la femei si batrini. Este important sa facem diferenta intre sentimentele negative
cum ar fi frustrarea, nefericirea, tristetea (inevitabile in viata oricarui om sanatos) si adevarata boala
depresiva. Tratamentul este medicamentos si psihoterapeutic. Cea mai buna combinatie, recunoscuta in
prezent, este medicatie + psihoterapie de tip cognitiv sau interpersonal. In contactul cu bolnavul
depresiv sunt doua aspecte importante: a. Sa evitam acuzatiile de genul "Nu vrea sa faca nici un efort
pentru a se insanatosi", deoarece ideea ca ceilalti nu ii inteleg suferinta poate conduce pacientul chiar la
suicid. In acest sens, asistentul social trebuie sa instruiasca familia pacientului, pentru ca aceasta sa
renunte la asteptarile nerealiste sau exagerate.; b. Deoarece gandirea clientului depresiv este marcata
de deznadejde, persoanele din jurul lui trebuie instruite sa arate repetat credinta lor in insanatosire,
adica sa-i ofere acestuia un suport afectiv continuu. Sinuciderea. Ca definitie, sinuciderea sau suicidul
reprezinta suprimarea brusca si deliberata a propriei vieti. Etimologia cuvantului vine de la "sui"=sine si
"ucidere"= a omori. O.M.S. sustine ca circa o jumatate de milion de oameni se sinucid anual, mai ales
la populatiile nordice si la unguri. Femeile comit mai multe tentative de sinucidere, in timp ce la barbati
este mai frecvent intalnit suicidul reusit. In sinucidere se descriu doua 12 In DSM III si DSM IV este
denumita tulburare distimica daca simptomele de depresie dureaza cel putin 2 ani sau tulburare
depresiva (disforica premenstruala, minora cu episoade de simptome depresive cu o durata de cel
putin 2 saptamani si cu mai putin de cinci itemi ceruti pentru tulburarea depresiva majora, scurta
recurenta cu episoade care dureaza de la 2 zile pana la 2 saptamani cel putin odata pe luna timp de 12
luni, postpsihotica a schizofreniei, etc.) 27
28. 28. faze: 1. Suicidatia, adica ideile de sinucidere; 2. Suicidactia, adica trecerea la actul propriu-zis.
Deoarece persoana care a avut tentative de suicid in trecut poate repeta acest act, asistentul social
care va lua interviul clientului va fi atent sa puna intrebari relevante in acest sens. In literatura se mai
mentioneaza si parasuicidul, adica gesturi de autovatamare care nu vizeaza decesul, fiind mai mult
semnale de alarma pe care le trage clientul in disperarea lui. Cauzele cele mai cunoscute ale suicidului
sunt: depresia, abuzul de toxice, schizofrenia, evenimentele majore negative de viata cum ar fi:
pierderile, decesele sau trasaturi de personalitate precum rezistenta redusa la frustrare, impulsivitatea,
agresivitatea. Pentru asistentul social, ideatia suicidara reprezinta nevoia interventiei in criza pentru care
asistentul social trebuie sa fie special pregatit. Daca nu este special pregatit, atunci se va recurge la
profesionisti sau institutii care pot manageria acest gen de situatie. Mania. Mania consta intr-o perioada
delimitata (de cel putin o saptamina) de exaltare a functiilor psihice afective, cognitive si volitive, cu o
20/32
28.12.2015
semnificativa deteriorare a functionalitatii sociale si profesionale. Simptomele maniei sunt urmatoarele:

dispozitia afectiva este expansiva, fara legatura cu evenimentele din realitatea clientului, uneori chiar
irascibila; discursul verbal este greu de urmarit din cauza fugii de idei, a parantezelor multe facute de
pacient; activitatea este intensa dar superficiala, bolnavii nu mai au nevoie de odihna, ei dorm doar 2-3
ore pe noapte; bolnavul are senzatia ca dispune de forte foarte mari, ca poate face orice, nemaifiind in
stare sa evalueze consecintele reale ale propriilor fapte, de ex. se cred foarte bogati si fac cumparaturi
costisitoare pe datorie. In cazurile grave, pot sa apara idei delirante de grandoare sustinute sau nu de
halucinatii. Din cauza ca acesti pacienti nu au constiinta bolii si pentru ca starea lor de bine se poate
transforma usor in ceea ce se numeste "furie maniacala" (extrem de periculoasa), acesti pacienti sunt
considerati urgente psihiatrice si trebuie internati in spital imediat, chiar cu ajutorul Politiei. Mania in
faza acuta se trateaza strict medicamentos, doar in perioadele de remisiune poate fi utila psihoterapia.
Schizofrenia. Este o boala complexa, inca putin cunoscuta, care afecteaza 1% din populatia generala,
indiferent de tara, deci de aria geografica sau de perioada istorica. Definitie: este un grup de psihoze cu
debut in tinerete si adolescenta care evolueaza episodic sau continuu, avand o simptomatologie
centrata in jurul sindromului disociativ si 28
29. 29. creand diminuarea eficientei unor functii psihice principale cu deteriorarea globala a personalitatii.
Din cauza debutului sub 35 ani, unul din clasicii psihiatriei, E.Kraepelin a numit-o "dementia praecox"
(dementa precoce). Simptomatologie: a. Discordanta in sfera gandirii (idei delirante, incoerenta,
disociatie, baraje psihice);b.Comunicare distorsionata: mutism, paralogie, alterari fonetice, neologisme,
'salata de cuvinte" la schizofrenul cronic; c. Tulburari de perceptie: halucinatii, mai ales de tip auditiv; d.
Discordanta in sfera afectiva: ambivalenta si inversiunea afectiva, de ex. isi iubeste si uraste parintii in
acelasi timp; detasare afectiva, de ex. povesteste fara nici o rezonanta afectiva crima comisa;
negativism, bizarerie, de ex. rade cand povesteste despre decesul cuiva; e. Discordanta in sfera
comportamentului si a vointei: ambitendinta (vrea si nu vrea sa faca ceva), catatonia (care este o stare
de inertie cu fenomene automate, de ex. "perna psihica"; f. Depersonalizarea si derealizarea ca tulburari
ale constiintei personalitatii si realitatii. Cea mai cunoscuta clasificare este: schizofrenia paranoida (cel
mai frecvent intalnita), schizofrenia hebefrenica si schizofrenia simpla. Tratamentul este medicamentos,
boala fiind cronica, cu deficit functional (mai ales social) destul de insemnat. Consilierea si psihoterapia
sunt utile in perioadele de remisiune (perioadele dintre crizele acute), facind posibila transmiterea de
informatii despre boala, despre nevoile specifice precum si despre handicapurile clientului schizofren.
Este bine ca aceste lucruri sa fie discutate si cu familia, explicand ca pacientul este stanjenit in relatiile
interumane tocmai de catre boala sa, fiindu-i greu sa-si coordoneze propriile sentimente si reactii; din
aceasta cauza pot apare handicapurile sociale, de ex. clientul este inapt sa mearga cu autobuzul, sa
ocupe un loc de munca, etc. Nu este vorba de reavointa, ci de boala. O alta sarcina importanta este
faza cand asistentul social ajuta clientul sa reia legaturile cu ceilalti, cu societatea. Il incurajam sa se
"avante" in mediul social, sa reia legaturile cu personele din reteaua lui sociala, dar il sprijinim din
"umbra" discutind cu el toate problemele intampinate. Autonomia clientului schizofren se obtine greu
dupa un puseu acut de boala, pasii trebuind sa fie marunti. Principalul scop al consilierii este sa invatam
schizofrenul sa traiasca cu boala sa (lucru valabil pentru orice boala cronica, psihica sau organica).
Acest lucru inseamna sa cladim un nou concept si stil de viata, in care sa fie inclusa si boala. Un alt
scop al consilierii este recunoasterea situatiilor de viata ca declansatori posibili ai unor puseuri acute si
prevenirea lor, fie prin evitare, fie 29
30. 30. printr-o medicatie adecvata. Pacientul trebuie prevenit sincer asupra capacitatii lui reduse de
prelucrare a informatiei, de aceea locul lui de munca ar trebui sa fie ordonat, chiar uniform, fara galagie,
pentru a preveni suprasolicitarea si recaderea in boala acuta. Asadar, schizofrenia este o boala cronica,
fiecare puseu acut (cu halucinatii si delir) contribuind la scaderea substantiala a functiilor cognitive; de
aceea, intre puseurile acute, consilierea si monitorizarea lui de catre asistentul social este foarte
importanta. Tulburarile de personalitate13 Definitie (dupa G. Ionescu): tulburarile de personalitate sunt
un ansamblu caracteristic si persistent de trasaturi cognitive, afective si relationale ilustrate printr-un
21/32
28.12.2015
comportament ce deviaza clar si invalidant de la expectatiile fata de persoana respectiva si de la

normele grupului social. Tulburarile de personalitate pot fi greu incadrate ca boala deoarece ele nu se
conformeaza modelului medical al bolii, ocupind o zona "gri", intre patologic si normal. Unii autori
considera aceste tulburari ca reprezentante miniaturale ale bolii psihice. Ca frecventa, ele reprezinta
intre 5 si l5% din populatia generala. Diagnosticul de "tulburare de personalitate" poate fi pus doar
dupa varsta de l8 ani, aceleasi probleme numindu-se inainte de l8 ani, "tulburari de comportament".
Termenul echivalent este cel de "psihopatie" (care nu trebuie confundat cu cel de "psihoza"!).
Psihopatia sau tulburarea de personalitate este o structura dizarmonica de personalitate, adica
inteligenta si functiile cognitive sunt normal dezvoltate, in schimb afectivitatea si vointa au ramas la un
nivel infantil ; acest fapt conduce la nevoi si dorinte infantile si deci la o adaptare deficitara,
problematica, la lumea adultilor. Simptomatologie: autocontrol deficitar, in sensul ca desi ratiunea este
normala pentru varsta adulta, persoana se supune dorintelor si impulsurilor primare ca un copil; egoist,
orientare spre obtinerea cu orice pret a placerilor proprii, totala nereceptivitate la critica, imposibilitatea
de a invata din greselile proprii sau din experienta altora (ceea ce il face greu adaptabil, viata lui fiind un
lung sir de incercari si erori); incapacitatea de a iubi si de a se darui cu adevarat; impulsivitate si
agresivitate; atractie spre droguri si alcool; viata sexuala neregulata, uneori perversiuni. Debutul este
greu decelabil in timp. Cauzele pot fi ereditare (anomalii cromozomiale, disfunctia cerebrala minima,
etc), psihologice 13 Marta Eisikovits (2009) 30
31. 31. (privarea de afectiune la o varsta mica, mai ales prin separarea de mama) si sociale , despre care
vom discuta in continuare. Relatiile dizarmonice dintre parinti, mai ales cele marcate de violenta si abuz
de droguri, boala psihica a unuia dintre parinti, dimensiunea mare a familiei fac ca modelele prezentate
copilului in procesul de maturizare sa fie inadecvate unei functionari sociale normale. Tipul de educatie
prea lax, prea restrictiv sau contradictoriu din familie, precum si banda de cartier formata din
delincventi sunt matrici ideale pentru structurarea dizarmonica a personalitatii. Evolutia tulburarilor de
personalitate este spre permanentizare, uneori cu episoade paroxistice determinate de dificultatile de
viata. Cele mai cunoscute tulburari de personalitate sint: tulburarea paranoida (cea mai frecventa),
tulburarea schizoida, antisociala, borderline, histrionica, narcisica si anxioasa de personalitate.
Tratamentul poate fi medicamentos, mai ales in episoadele acute, dar consilierea si psihoterapia sunt
apanajul unei echipe. Acesti pacienti sunt cei mai dificili in psihoterapie, prin lipsa de motivatie pentru
schimbare, prin sentimentele puternice dar inconstante, prin lipsa de empatie. Socioterapia s-a dovedit
pana la urma a fi cea mai eficienta metoda de psihoterapie prin grupuri de intrajutorare. Tulburarile de
alimentatie14 Statisticile arata ca tulburarile de alimentatie afecteaza in primul rand femeile tinere, cu
varsta intre 18-35 ani, intr-un procent de 1-4%, sustine Tury et al. In deceniile trecute ne-am intalnit
mai degrab cu anorexia, in zilele noastre bulimia este de trei ori mai frecventa. Din totalul
imbolnavirilor barbatii se regasesc doar intr-un procent de 2- 10%. O alta caracteristica este faptul ca
apar mai frecvent la persoane cu un statut social mediu sau ridicat. Multi specialisti au aratat insa ca
treptat aceste diferente sociale dispar, iar tulburarile de alimentatie devin din ce in ce mai frecvente in
tarile mai putin dezvoltate, in randul barbatilor, varstnicilor si persoanelor cu un statut socio-economic
mai scazut. Tulburarile de alimentatie sunt bolile fetelor, femeilor tinere: anorexia incepe in general intre
13 20 ani, iar bulimia cu 2-3 ani mai tarziu. Anorexia. Criteriile de diagnostic conform DSM IV R
sunt urmatoarele: A. Refuzul de a mentine greutatea corporala la sau deasupra unei greutati normale
minime pentru varsta si inaltimea sa (de ex. scadere ponderala si mentinerea unei greutati 14 Tury F.,
Antal I., Paszthy, B (2008), DSM IV 31
32. 32. corporale la mai putin de 85% din cea asteptata; incapacitatea de a lua in greutate plusul sperat in
cursul perioadei de crestere, ducand la o greutate corporala de mai putin de 85% din cea sperata. B.
Teama intensa a subiectului ca se va ingrasa, desi are mult sub greutatea normala. C. Tulburari ale
imaginii si formei corporale datorate importantei acestora in autoapreciere sau negarea gravitatii starii
subponderale actuale. D. La femeile la care s-a instalat ciclul menstrual, aparitia amenoreei, adica
absenta ciclului pe o perioada de cel putin trei luni (amenoreea este diagnosticata numai in cazul in care
22/32
28.12.2015
femeia are menstra doar in urma administrarii de hormoni estrogeni.). De specificat tipul : tip restrictiv,
in cursul episodului actual de anorexie nervoasa persoana nu s-a angajat regulat intr-un comportament
de mancat compulsiv sau purgativ (adica varsaturi autoprovocate sau abuz de laxative, diuretice sau
clisme.); tip de mancat compulsiv/ purgativ : in cursul episodului actual de anorexie persoana se
angajeaza in mod repetat intr-un comportament de mancat compulsiv sau purgativ. Pentru masurarea
pierderii in greutate se foloseste indicele de masa corporala (in prescurtare englezeasca BMI, de la
body mass index). Aceasta se calculeaza impartind greutatea (in kilograme) la patratul inaltimii (in
metri). La femei valoarea normala a acestuia se situeaz in intervalul 18.5 25, iar la barbati valorile
sunt mai mari, intervalul care indica o greutate normala fiind intre 20-25. Vorbim despre slabire
anorexica atunci cand indicele de masa corporala este mai mic de 17.5. Pentru o fata cu o inaltime de
170 m si o greutate de 40 kg, valoarea indicelui de masa corporala se va calcula in felul urmator: BMI
= 40/1,702 = 13,84 [kg/m2 ]. In practica, de cele multe ori, ne intalnim cu formele subclinice ale
tulburarilor de alimentatie, in cazul carora unul sau doua criterii de diagnostic nu sunt satisfacute (de
cele mai multe ori cel legat de amenoree). Criteriile anorexiei cand debutul este la inceputul
adolescentei, sunt: 1. Pierdere evidenta in greutate (evitarea mancatului, voma, activitate fizica in exces,
utilizarea laxativelor), 2. Distorsionarea perceptiei imaginii corporale, 3. Preocupari excesive privind
silueta i greutatea corporal Bulimia. In cazul bulimiei, greutatea corporala este de obicei normala, insa
tulburarea poate sa apara in orice stare nutritionala. Mai precis, daca simptomele bulimiei apar in
intervalele greutatii corporale caracteristice anorexiei, vorbim despre anorexie, subtipul bulimic.
Criteriile de diagnostic conform DSM IV R sunt urmatoarele: A. Episoade recurente de consum
alimentar caracterizat prin: 1. mancatul intr-o anumita 32
33. 33. perioada de timp (de exemplu in decursul unei perioade de doua ore) a unei cantitati de hrana mult
mai mare decat aceea pe care ar manca-o alte persoane in aceeasi perioada de timp si in conditii
similare; 2. sentimentul lipsei de control asupra episoadelor de alimentare excesiva (subiectul simte ca
nu se poate opri din mancat si/sau nu poate controla ce si cat mananca). B. Comportament
compensator inadecvat recurent menit sa previna cresterea in greutate: voma provocata, utilizare
excesiva de laxative, diuretice sau alte medicamente pentru slabit; regim alimentar, exercitii fizice in
exces. C. Mancatul compulsiv si comportamentele compensatorii se manifesta, in medie, cel putin de
doua ori pe saptamana, pe o perioada de minimum trei luni. D. Preocupari privind forma si greutatea
corporal. E. Tulburarea nu apare in mod exclusiv in cursul episoadelor de anorexie nervoasa. Bulimia
are dou subtipuri: tipul de nonpurgare, in cursul episoadelor curente de bulimie nervoasa persoana a
utilizat alte comportamente compensatorii cum ar fi repausul alimentar periodic sau exercitiile excesive,
dar nu s-a angajat in mod regulat in varsaturi autoinduse sau in abuzul de laxative, diuretice sau clisme;
tipul de purgare (autocuratare): aceasta se caracterizeaz prin autoprovocarea de vrsturi i alte
metode de autocurare. Se mai vorbeste despre o forma apropiata bulimiei, tulburarea de mancat
compulsiv, care nu este caracterizata de comportamentele compensatorii caracteristice bulimiei, ci doar
de aparitia unor episoade recurente de consum compulsiv de alimente. Acesti bolnavi de obicei sunt
supraponderali. O forma de bulimie cu un prognostic mai nefavorabil este bulimia multimpulsiva. In
aceasta situatie controlul impulsurilor, emotiilor este dificil pentru bolnav, iar acest lucru poate sa aiba
diferite consecinte: cleptomania (furturi compulsive), consumul de alcool si droguri, dezinhibitie sexual,
tentative de automutilare si de suicid. Cele mai eficiente forme de interventie in cazul tulburarilor de
alimentatie, sustine Myers (2001), sunt: terapia cognitiv comportamentala si psihoterapia interpersonala
atat in anorexie cat si in bulimie, terapia de familie mai ales in cazurile de anorexie la adolescenti in care
prezenta si cooperarea parintilor devine foarte importanta, terapia comportamentala pentru scadere
ponderala si controlul greutatii in obezitate, interventie si educatie nutritionala, autoajutorarea (self help)
si educatia psihosociala, grupurile de suport, terapia medicamentoasa (medicatie antipsihotica in
anorexie, pentru 33
34. 34. reducerea gandirii obsesive, compulsivitatii si anxietatii; medicatia antidepresiva cand persoanele cu
bulimie/ obezitate sunt vulnerabile la sau prezinta simptome depresive) Tulburarile psihice diagnosticate
23/32
28.12.2015
in copilarie si adolescenta15 Intre tulburarile copilariei si perioadei adulte nu exista vreo distinctie
clara. Desi cei mai multi adulti cu probleme psihice, de intensitate clinica sau subclinica, se prezinta
pentru atentie clinica in copilarie sau adolescenta, uneori tulburarile nu sunt diagnosticate pana in
perioada adulta. Multe tulburari descrise in alte sectiuni din DSM debuteaza adesea in cursul copilariei
sau adolescentei (ex. tulburarile de anxietate, distimice, psihotice, de personalitate, de alimentatie, etc.).
Adultii pot fi, de asemenea, diagnosticati cu tulburari incluse in aceasta sectiune a tulburarilor
diagnosticate de regula pentru prima data in perioada de sugar, in copilarie sau adolescenta, daca
tabloul lor clinic satisface criteriile de diagnostic relevante (ex. balbism, pica). De asemenea, daca un
adult a prezentat in copilarie simptome care au satisfacut complet criteriile pentru o tulburare iar acum
prezinta doar o forma atenuata sau reziduala, se specifica in remisiune partiala. Pentru cele mai multe
tulburari descrise in DSM IV este prevazut un singur set de criterii care se aplica copiilor,
adolescentilor si adultilor. Variatiile in prezentarea unei tulburari, atribuibile unui stadiu de dezvoltare a
individului, sunt descrise intr-o sectiune intitulata elemente specifice culturii, varstei si sexului. In aceasta
sectiune din DSM IV sunt incluse: retardarea mentala cu functionare intelectuala semnificativ sub
medie/ QI 70 sau sub, debut inainte de 18 ani si deficite in functionarea adaptativa; tulburari de
invatare cu functionare scolara substantial sub cea asteptata, de ex. dislexia (tulburarea de citit),
discalculia (tulburarea de calcul), disgrafia (tulburarea expresiei grafice); tulburarea aptitudinilor motorii
care include tulburarea de dezvoltare a coordonarii; tulburarile de comunicare caracterizate prin
dificultati in vorbire sau limbaj, inclusiv tulburarea de limbaj expresiv si/sau receptiv, balbismul, etc.;
tulburari de dezvoltare pervasiva caracterizate prin deficite severe si deteriorare pervasiva in multiple
domenii ale dezvoltarii. Acestea includ deteriorarea in interactiunea sociala reciproca, deteriorarea in
comunicare si prezenta de comportamente, preocupari si activitati stereotipe (tulburarea autista,
tulburarea dezintegrativa a copilariei, tulburarea Asperger, etc.); 15 Conform DSM IV, si cateva
criterii (doar A, doar B sau A si B) 34
35. 35. deficitul de atentie si tulburarile de comportament disruptiv cu referire la tulburarea hiperactivitate/
deficit de atentie si tulburarile de conduita; tulburari alimentare ale perioadei de sugar si micii copilarii;
ticurile; tulburarile de eliminare (enurezis, encomprezis), anxietate de separare, etc. In continuare
prezentam rezumativ cateva dintre aceste tulburari. Balbismul se refera la o perturbare in fluenta
normala si in timpul de structurare a vorbirii si se caracterizeaza prin repetitii frecvente sau prelungiri ale
sunetelor, silabelor sau cuvintelor, cuvinte intrerupte de ex. pauze in interiorul unui cuvant, substituiri de
cuvinte cu scopul de a evita cuvintele problematice, etc. Perturbarea fluentei interfereaza cu
performanta scolara sau profesionala ori cu comunicarea sociala. Balbismul este adesea absent in
cursul lecturii orale, al cantatului ori al vorbitului cu obiecte inanimate sau cu animale favorite.
Tulburarea autista se caracterizeaza prin prezenta unei dezvoltari/ functionari/ intarzieri anormale sau a
deteriorarii, inainte de varsta de 3 ani, in: 1. interactiunea sociala reciproca (in uzul comportamentelor
nonverbale cum ar fi privitul in fata, expresia faciala, posturile corpului si gesturile pentru reglarea
interactiunii sociale; capacitatea de a promova relatii cu egalii; cautarea de a impartasi bucuria,
interesele sau realizarile cu alti oameni; reciprocitate emotionala sau sociala, etc.), 2. in limbaj, asa cum
este utilizat in comunicarea sociala (intarziere sau lipsa totala a dezvoltarii limbajului vorbit fara
compensarea in sfera nonverbala, gestica sau mimica; la indivizii cu limbaj adecvat, deteriorarea
semnificativa in capacitatea de a initia sau sustine o conversatie cu altii; uz repetitiv si stereotip de
limbaj ori un limbaj vag; lipsa unui joc spontan si variat de-a... ori a unui joc imitativ social
corespunzator nivelului de dezvoltare), 3. si in repertoriul de activitati si interese (preocupare restransa
la unul sau mai multe patternuri stereotipe de interese, care este anormala fie ca intensitate, fie ca
focalizare; aderenta inflexibila evidenta de anumite rutine sau ritualuri nonfunctionale; manierisme
motorii stereotipe si repetitive, de ex. fluturatul sau rasucitul egetelor sau mainilor, preocupare
persistenta pentru parti ale obiectelor) Tulburarea de hiperactivitate/ deficit de atentie se refera la un
pattern persistent de inatentie si, sau de hiperactivitate impulsivitate, care este mai frecvent si mai
sever decat este observat de regula la indivizii cu un nivel comparabil de dezvoltare. 35
24/32
28.12.2015
36. 36. Unele simptome, care cauzeaza deteriorarea semnificativa clinic in functionarea sociala, scolara sau
profesionala, au fost prezente inainte de varsta de 7 ani. Criterii: A. 1 sau/si 2. 1. sase (sau mai multe)
din 9 simptome de inatentie au persistat cel putin 6 luni intr-un grad care este dezadaptativ si discrepant
in raport cu nivelul de dezvoltare (incapabil adesea de a da atentie detaliilor, in sustinerea atentiei
asupra sarcinilor de joc, de a asculta cand i se vorbeste direct, de a-si termina temele pentru acasa/
sarcinile casnice/ obligatiile la locul de munca; dificultati de organizare a sarcinilor si activitatilor; are
aversiune sau evita sarcinile care necesita efort mental sustinut; pierde lucruri necesare pentru diverse
sarcini/ activitati; usor de distras de stimuli irelevanti; uituc referitor la activitatile cotidiene). 2. sase (sau
mai multe) din 9 simptome de hiperactivitate impulsivitate au persistat cel putin 6 luni intr-un grad
care este dezadaptativ si discrepant in raport cu nivelul de dezvoltare (hiperactivitate: adesea: se joaca
cu mainile sau cu picioarele sau se foieste pe loc, isi lasa locul in clasa sau in alte situatii in care este de
dorit sa ramana asezat, alearga in jur sau se catara excesiv de mult in situatii in care acest lucru este
inadecvat, are dificultati in a se juca sau in a se angaja in activitati distractive in liniste, este in continua
miscare sau actioneaza ca si cum ar fi impins de un motor, adesea vorbeste excesiv de mult;
impulsivitate, adesea: tranteste raspunsuri inainte ca intrebarile sa fi fost complet formulate, are
dificultati in a-si astepta randul, intrerupe sau deranjeaza pe altii, de ex. intervine in conversatiile sau
jocurile altora). Tulburarea de conduita se refera la un pattern persistent si repetitiv de comportamente
in care drepturile fundamentale ale altora ori normele sau regulile sociale majore corespunzatoare
varstei sunt violate. Aceste comportamente se incadreaza in patru grupe principale: 1. conduita
agresiva care cauzeaza sau ameninta cu vatamarea fizica alti oameni sau animale, 2. conduita
nonagresiva care cauzeaza pierderea sau prejudicierea proprietatii, 3. fruda sau furt, si 4. violari
serioase ale regulilor (minte frecvent sau face promisiuni spre a obtine bunuri sau favoruri, vine acasa
noaptea tarziu, fuge de acasa, chiuleste de la scoala, etc.). Trei sau mai multe comportamente
caracteristice trebuie sa fi fost prezente in timpul ultimelor 12 luni cu cel putin un comportament prezent
in ultimele 6 luni. Perturbarea in comportament cauzeaza o deteriorare semnificativa clinic in
functionarea sociala, scolara sau profesionala. Tulburarea de conduita poate fi 36
37. 37. diagnosticata la indivizii in etate de peste 18 ani dar numai daca nu sunt satisfacute criteriile pentru
tulburarea de personalitate antisociala. Opozitionismul provocator se refera la un pattern de
comportament negativist, ostil, provocator care dureaza cel putin 6 luni; in aceasta perioada sunt
prezente patru sau mai multe dintre urmatoarele: adesea copilul/ adolescentul isi pierde cumpatul,
adesea se cearta cu adultii, adesea sfideaza sau refuza in mod activ sa se conformeze cererilor sau
regulilor adultilor, adesea enerveaza in mod deliberat pe altii, adesea blameaza pe altii pentru propriile
sale erori sau purtare rea, adesea este susceptibil ori usor de enervat de catre altii, adesea este coleros
si plin de resentimente, adesea este ranchiunos si vindicativ. Comportamentul de opozitie in mica
copilarie sau adolescenta este un element tipic de dezvoltare, poate fi datorat procesului normal de
individuatie normala daca nu cauzeaza o deteriorare semnificativa clinic in functionarea sociala, scolara
si profesionala. Tulburarile alimentare in perioada de sugar si mica copilarie (pica, ruminatia, tulburarea
de aalimentare specifica acestei varste). Pica se refera la mancatul persistent de substante nonnutritive
o perioada de cel putin o luna, este inadecvat nivelului de dezvoltare si nu este o parte a unei practici
sanctionate cultural. Sugarii si copiii mici mananca de regula vopsea, plastic, sfoara, par sau
imbracaminte. Copiii mari pot manca excremente de animale, nisip, insecte, etc. Adolescentii sau adultii
pot manca argila sau lut. Tulburarea de alimentare in perioada de sugar sau mica copilarie se refera la
incapacitatea persistenta de a manca adecvat asociata cu incapacitatea semnificativa de a lua in
greutate ori cu pierderea ponderala semnificativa in decurs de cel putin o luna. Perturbarea nu se
datoreaza unei conditii gastrointestinale sau altei conditii medicale asociate (de ex. reflux esofagian).
Ticurile. Ticurile vocale sau/si motorii unice sau multiple (vocalizari sau miscari motorii stereotipe,
bruste, rapide, recurente, nonritmice) survin de mai multe ori pe zi, aproape zilnic. Ticurile motorii
simple, de ex.: clipitul, incretirea nasului, scuturarea capului, ridicatul din umeri, grimasele faciale,
dureaza mai putin de cateva sute de milisecunde. Ticurile motorii complexe, de ex. gesturi manuale,
25/32
28.12.2015
saritul, atinsul, mersul cu pasi de dans, mirosirea repetata a unui obiect, ghemuitul, mersul inapoi, etc.,
au o durata mai mare, cateva sec sau chiar mai mult. Cele tranzitorii survin cel putin patru saptamani,
37
38. 38. nu mai mult de 12 luni consecutiv. Ticurile vocale sau motorii cronice survin aproape in fiecare zi
sau intermitent o perioada de mai mult de un an iar in cursul acestei perioade nu a existat nici o data o
perioada fara ticuri mai lunga de trei luni consecutiv. Dgn. diferential: tulburarea nu se datoreaza unor
stimulente sau unor maladii somatice (boala Huntigton, encefalita postvirala, etc) Encoprezis se refera
la eliminarea repetata de fecale in locuri inadecvate (de ex. in pantaloni ori pe jos), fie ca este
involuntar sau intentionat. Incontinenta de fecale nu se datoreaza exclusiv efectului fiziologic direct al
unei substante (de ex. laxativ). Varsta la care apare tulburarea sau nivelul de dezvoltare echivalent este
de cel putin 4 ani. Enurezis se refera la emisiunea repetata de urina in pat sau in pantaloni (fie
involuntar, fie intentionat). Incontinenta urinara nu se datoreaza exclusiv efectului fiziologic direct al unei
substante (de ex. diuretic) ori unei conditii medicale generale (ex. diabet, spina bifida, epilepsie).
Varsta la care apare tulburarea sau nivelul de dezvoltare echivalent este de cel putin 5 ani. Anxietatea
de separare se refera la anxietatea excesiva in legatura cu separarea de casa sau de persoanele de care
copilul este atasat (de regula parintii). Cand sunt separati de ei, copii sau adolescentii cu aceasta
tulburare sunt adesea preocupati de teama de a nu fi pierduti si de a nu se mai intalni niciodata cu
parintii, teama ca parintii lor sau ei insisi se vor imbolnavi/ vor suferi un accident. Mutismul selectiv se
refera la incapacitatea considerabila de a vorbi in anumite situatii sociale (in care exista expectatia de a
vorbi, de ex. la scoala) in dispretul faptului ca insul vorbeste in alte situatii. Perturbarea interfereaza cu
performanta educationala sau profesionala ori cu comunicarea sociala. Tulburarea reactiva de
atasament in perioada de sugar sau mica copilarie. Incepe inainte de 5 ani si se manifesta fie prin 1.
incapacitate persistenta de a initia sau a raspunde intr-o maniera adecvata evolutiv la cele mai multe
interactiuni sociale manifestata prin raspunsuri excesiv de inhibate, hipervigilenta sau extrem de
ambivalente si contradictorii (copilul poate raspunde infirmierelor printr-o mixtura de apropiere,
evitare, rezistenta la consolare ori poate manifesta o vigilenta rece), fie prin 2. atasamente difuze
manifestate prin sociabilitate indiscriminativa cu incapacitate marcata de a 38
39. 39. manifesta atasamente selective adecvate (ex. familiaritate excesiva cu rudele straine sau lipsa de
selectivitate in alegerea persoanelor de atasament) Tulburarea de miscare stereotipa se refera la
comportamentul motor stereotip, aparent directionat si nonfunctional (ex. strangerea/ fluturatul mainilor,
leganarea corpului, lovitul cu capul, apucarea obiectelor cu gura, muscaturile autoprovocate, piscarea
tegumentelor sau a orificiilor corpului, lovirea propriului corp. Comportamentul interfereaza
considerabil cu activitatile normale si poate duce la vatamari corporale autoprovocate. Diferentierea
acestor miscari de ticurile simple (de ex. clipitul) este relativ simpla, in schimb diferentierea lor de
ticurile motorii complexe poate fi foarte dificila datorita similitudinii in ceea ce priveste intentionalitatea,
ritmicitatea, directionarea. Interventii psihosociale16 . Este foarte important ca parintii si asistentii
sociali sa fie extrem de precauti si sa verifice validitatea si eficienta interventiilor larg popularizate pe
internet. Asistentii sociali au un rol important in explorarea in literatura stiintifica de specialitate a
dovezilor care probeaza eficienta cu privire la diferite interventii si tratament in cazul tulburarilor psihice,
precum si in discutarea acestor probe cu alti profesionisti. In autism, de pilda, sunt doua tipuri de
tratament care pana in prezent si-au dovedit eficienta prin cercetari stiintifice: 1. interventia
comportamentalista, de ex. analiza comportamentala aplicata17 , antrenarea cat se poate de intensiva
(ex. 40 ore/ saptamana) si progresiva, adica intr-o anumita ordine, a deprinderilor (ex. de a sta pe
scaun, de a urmari instructiunile, de ascultare, etc.) intr-o faza cat mai timpurie, imediat dupa depistarea
primelor simptome de autism, precum si antrenarea parintilor ca ei sa continue munca de terapie in
mentinerea si consolidarea rezultatelor obtinute, ceea ce abiliteaza copilul intr-o faza ulterioara pentru a
invata deprinderi mult mai avansate18 , si 2. tratamentul psihofarmacologic (adica medicamentos).
Asistentii sociali au un rol important in a asista familia pentru a accesa resursele comunitatii, ca de ex.
grupurile de suport, terapia sistemica de familie, programele de interventie precoce, programele
26/32
28.12.2015
educationale pentru parinti, programele speciala de educatie pentru copii cu autism, etc. 16 Gerdtz, J.,
Gerdtz, S (2007), Disorders Usually First Diagnosed in Infancy, Childhood, or Adolescence 17
Applied behavior analysis (ABA) 18 Early intensiv behaviorl intervention (EIBI) 39
40. 40. In deficitul de atentie cu/ fara hiperactivitate (ADHD) cea mai eficienta forma de interventie s-a
dovedit a fi tratamentul multimodal care include: 1. medicatia psihostimulenta, in combinatie cu 2.
educarea copilului si a parintilor cu privire la diagnostic si tratament, 3. interventii comportamentaliste.
Cele mai eficiente interventii de educatie psihosociala s-au dovedit a fi: 1. educatia parentala in grup
pentru dezvoltarea deprinderilor de managment comportamental, atat a propriilor comportamente in
raport cu copilul cat si a simptomelor de ADHD (ex. time-out/ timp de liniste ca intarire pozitiva a
comportamentelor dezirabile, laudarea comportamentelor dezirabile, sistematizarea zilnica a
recompenselor si a consecintelor nedorite, etc). 2. educatia profesorilor pentru dezvoltarea
deprinderilor de managment al simptomelor la scoala, in clasa; interventii in clasa pentru prevenirea
simptomelor de ADHD. In tulburarile de conduita si opozitionism provocator, cele mai eficiente forme
de interventie s-au dovedit a fi cele care se bazeaza pe abordarea ecologica a conduitelor antisociale,
care tintesc preventia agravarii acestor conduite si care focalizeaza interactiunile dintre parinti si copii
(antrenarea parintilor, terapie de familie) si in grup (terapii cognitiv comportamentale de grup: exercitii
si jocuri de rol pentru gestionarea furiei, dezvoltarea asertivitatii, deprinderilor de rezolvare de
probleme, etc.). Exercitii: Cititi un roman sau vizionati un film care ilustreaza simptomele unor tulburari
psihice/ ecranizeaza suferintele unei persoane/ mai multor persoane cu diagnostic psihiatric precum si
atitudinea celor din jur fata de aceasta persoana/ aceste persoane (de ex. Vanatorul de cerbi 1978
regizat de Michael Cimino, Vertigo 1958 regizat de Alfred Hichcock, Mai bine nu se poate 1997
regizat de James L. Brooks, Veronica hotareste sa moara 2009 regizat de Emily Young, O minte
sclipitoare 2001 regizat de Ron Howard, Zbor deasupra unui cuib de cuci 1975 regizat de Milos
Forman, Rain Man 1988 regizat de Barry Lavinson, etc). Bazandu-va pe cunostintele si deprinderile
acumulate pana in prezent, folosindu-va de notele de curs si sursele bibliografice indicate pentru
realizarea fiselor de lectura: 1. descrieti simptomele identificate, 2. evaluati nevoile persoanei/
persoanelor in suferinta, dificultatile cu care se confrunta in mod curent si schitati un plan ipotetic de
interventie la nivel individual, 40
41. 41. familiei comunitar, sau/ si (dupa caz) 3. descrieti resursele pe care persoanele in suferinta le-au
accesat de curand, resursele si sprijinul actual pe care pot ele conta (2-3 pagini) 4. Reabilitarea
psihosociala a persoanelor cu tulburari psihice cronice19 Reteaua si suportul social in psihopatologie
Pentru prima data in 1986, O.M.S. a considerat sistemul de suport social o problema prioritara a
politicii sanitare generale in Europa. In acest context, se discuta mult despre problema "coping-ului" si a
"abilitatilor sociale de rezolvare de probleme" ca si problema co-participarii pacientilor la proiectele de
preventie, terapie si reabilitare. O alta problema discutata aici este cea a retelei sociale, definita ca un
set complex de interrelatii umane constante, directe ori indirecte, pe care le stabileste individul cu un
grup social. Acesta variaza in functie de ciclurile vietii individului, de contextul social- istoric si cultural,
de clasa sociala, de zona urbana sau rurala, de evenimente de viata, etc. Reteaua sociala se clasifica in
primara (familia), secundara (colegii de munca) si tertiara (biserica, clubul, etc.). Studiul retelei sociale
se face din mai multe puncte de vedere: structura, intensitatea legaturilor, schimbarile ei (numarul
persoanelor, caracteristicile demografice, frecventa comunicarilor, felul legaturilor - asimetrice,
unilaterale sau reciproce, felul contactelor - de rudenie, profesionale, etc., persoana cu rolul principal in
retea, etc. In psihopatologie este importanta studierea retelei sociale deoarece, inca din anii 1980,
cercetatorii au constatat diferente intre retelele sociale ale persoanelor sanatoase si bolnave, fapt ce
intretine boala. Astfel, in general la bolnavii psihici retelele sunt mai mici cantitativ decit la persoanele
normale. La nevrotici scade marimea, densitatea si interconectarea, membrii familiei ramanand
principalele persoane din retea. In psihoze, mai ales la schizofreni, reteaua este redusa cantitativ
dramatic, cu o densitate a legaturilor mult diminuata. Cu cat reteaua sociala este mai mica si mai putin
densa, cu atat riscul 19 Marta Eisikovits (2009) 41
27/32
28.12.2015
Recommended
Psihopatologie
guest5989655
Psihopatologie curs
Radu Iuliana Radu
P S I H O P A T O L O G I E Curs 1
Azigird
Testare psihologica
Timofte Gabriela
Fisa de anamneza psihologica

Silviu Motrescu
28/32
28.12.2015
Paola Santagostino-Cum sa te Vindeci cu o Poveste

Paul Marian
Curs psihologie clinic ian.2012

Roxana Zaharie
Schema studiu de caz graham

nicmaxxus
Chestionar 3 scid ii
SOS Infertilitatea
29/32
28.12.2015
interviul psihologic
Lau Laura
English
Espanol
Portugues
Franais
Deutsche
About
Dev & API
Blog
Terms
Privacy
Copyright
Support
LinkedIn Corporation 2015
Share Clipboard
Email
Enter email addresses

Add a message
From
Send
Email sent successfully..

Facebook
30/32
28.12.2015
Twitter
LinkedIn
Google+
Link
Public clipboards featuring this slide
No public clipboards found for this slide
Save the most important slides with Clipping

Clipping is a handy way to collect and organize the most important slides from a presentation. You can
keep your great finds in clipboards organized around topics.
Start clipping
No thanks. Continue to download.
Select another clipboard
31/32
28.12.2015
Looks like you've clipped this slide to already.

Search for a clipboard
Create a clipboard
You just clipped your first slide!

Clipping is a handy way to collect important slides you want to go back to later. Now customize the name of
a clipboard to store your clips.
Name* Best of Slides
Description Add a brief description so others know what your Clipboard is about.
Visibility
Others can see my clipboard
Cancel
Save
Save this document
32/32

Curs Psihopatologie

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Curs Psihopatologie

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

28.12.

Curs psihopatologie 2010_10.10

SlideShare Explore Search

Curs psihopatologie 2010_10.10

Curs psihopatologie 2010_10.10

Curs psihopatologie 2010_10.10

Curs psihopatologie 2010_10.10

Curs psihopatologie 2010_10.10

Curs psihopatologie 2010_10.10

Curs psihopatologie 2010_10.10

Lidia Iacov, Psiholog la Cabinet Individual de Psihologie Elena Ranga

Published on Aug 01, 2013

Curs psihopatologie 2010_10.10

Are you sure you want to Yes No

Share your thoughts...

Be the first to comment

Leonardo Gheorghe , Director Fund Raising at Crystal Publishing Group

Alina Titzu at Lear Corporation Romania

Amalia Georgeta Gheorghe , Terapeut Bowen nivel Avansat at cabinet particular

No notes for slide

Curs psihopatologie 2010_10.10

Curs psihopatologie 2010_10.10

Curs psihopatologie 2010_10.10

Curs psihopatologie 2010_10.10

Curs psihopatologie 2010_10.10

Curs psihopatologie 2010_10.10

Curs psihopatologie 2010_10.10

Curs psihopatologie 2010_10.10

Curs psihopatologie 2010_10.10

Curs psihopatologie 2010_10.10

somatizare nediferentiata, de conversie, tulburare dureroasa, hipocondrie, tulburare dismorfica 9.

Curs psihopatologie 2010_10.10

Curs psihopatologie 2010_10.10

Curs psihopatologie 2010_10.10

Curs psihopatologie 2010_10.10

Curs psihopatologie 2010_10.10

semnificativa deteriorare a functionalitatii sociale si profesionale. Simptomele maniei sunt urmatoarele:

Curs psihopatologie 2010_10.10

comportament ce deviaza clar si invalidant de la expectatiile fata de persoana respectiva si de la

Curs psihopatologie 2010_10.10

Curs psihopatologie 2010_10.10

Curs psihopatologie 2010_10.10

Curs psihopatologie 2010_10.10

Curs psihopatologie 2010_10.10

Curs psihopatologie 2010_10.10

Fisa de anamneza psihologica

Curs psihopatologie 2010_10.10

Paola Santagostino-Cum sa te Vindeci cu o Poveste

Curs psihologie clinic ian.2012

Schema studiu de caz graham

Curs psihopatologie 2010_10.10

LinkedIn Corporation 2015

Enter email addresses

Email sent successfully..

Curs psihopatologie 2010_10.10

No public clipboards found for this slide

Save the most important slides with Clipping

Select another clipboard

Curs psihopatologie 2010_10.10

Looks like you've clipped this slide to already.

You just clipped your first slide!

Save this document

S-ar putea să vă placă și