Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului,

Universitatea Babeş-Bolyai, Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei,

Specializarea Psihologie

Lucrare de licență

2011

Relația Credințelor Iraționale și a Trăsăturilor de Personalitate cu

Anxietatea față de Moarte

Coordonator Ştiințific: Absolvent:

Prof. Univ. Dr. Opre Adrian Nicolae Libotean Ioan Gabriel

1
 REZUMAT

Lucrarea de faţă îşi propune să investigheze relaţia dintre credinţele iraţionale şi trăsăturile de

personalitate în raport cu anxietatea faţă de moarte la persoanele cu vârstă de peste 65 de ani.

Motivaţia alegerii acestei teme provine din lipsa studiilor din literatura de specialitate care să

studieze această relaţie. Cu ajutorul analizei de regresie multilineara ierarhică, unde credinţele

iraţionale şi trăsăturile de personalitate vor fi variabilele predictor, iar anxietatea faţă de moarte

va fi variabila criteriu, se va putea observa care dintre aceste variabile explică mai bine varianţa

anxietăţii faţă de moarte. Alegerea acestei categorii de vârstă are la bază date provenite din studii

conform cărora la această grupă de vârstă nu se observă diferenţe în nivelul anxietăţii faţă de

moarte în funcţie de sex.

Pentru evaluarea credinţele iraţionale se va aplica Attitudes and Beliefs Scale2-Revised, iar

NEO Personality Inventory se va aplica pentru evaluarea trăsăturilor de personalitate. Nivelurile

anxietăţii faţă de moarte vor fi măsurate cu ajutorul Revised Death Anxiety Scale.

Datele obţinute în urma implementării cercetării propuse, ar putea fi folosite atât în programe de

prevenţie a dezvoltării anxietăţii de moarte, cât şi în eficientizarea intervenţiei terapeutice prin

focalizarea asupra nivelurilor scăzute a faţetelor trăsăturilor de personalitate asociate anxietăţii

faţă de moarte.

2
 ABSTRACT

This paper aims to investigate the relationship between irrational beliefs and personality traits in

relation to death anxiety in people older than 65 years. The reason for choosing this topic, comes

from the lack of studies in the psychological literature, regarding this relation. By using

hierarchical regression analysis where irrational beliefs and personality traits will be predictor

variables, and anxiety towards death will be criterion variable, will be able to see which of these

variables better explain the variance of anxiety towards death. The choice of this age group is

based on data from other studies according to this age group who do not notice a difference in

the level of anxiety towards death by gender.

To assess irrational beliefs will apply Attitudes and Beliefs Scale2-Revised and the NEO

Personality Inventory will be applied to assess personality traits. Anxiety levels will be measured

using the Revised Death Anxiety Scale.

The data obtained after the implementation of proposed research could be used both in the

development of prevention programs of death anxiety, as well in increasing the effectiveness of

therapeutic intervention by focusing on low levels facets of personality traits associated with

death anxiety.

3
CUPRINS

CAPITOLUL I: Fundamentare Teoretică

1. Introducere ................................................................................................................................. 5

2. Cadru Teoretic ........................................................................................................................... 5

CAPITOLUL II: Metodologie

1. Obiectivele Cercetării............................................................................................................... 16

2. Ipotezele Cercetării .................................................................................................................. 16

3. Designul Cercetării .................................................................................................................. 17

4.Metodologia Cercetării ............................................................................................................. 17

a) Participanţi ............................................................................................................................... 17

b) Instrumente .............................................................................................................................. 18

c) Procedura ................................................................................................................................. 21

d) Analiza Datelor ........................................................................................................................ 22

CAPITOLUL III: Rezultate Aşteptate

Rezultate Aşteptate ...................................................................................................................... 24

CAPITOLUL IV: Concluzii. Discuţii

1. Concluzii .................................................................................................................................. 26

2. Limite. Direcţii de cercetare .................................................................................................... 28

3. Utilitate Practică ....................................................................................................................... 29

4. Încheiere ................................................................................................................................... 29

BIBLIOGRAFIE......................................................................................................................... 30
4
 CAPITOLUL I

Fundamentare teoretică

1.Introducere

‘Aceasta este cea mai mare mulţumire a mea.Moartea soţului meu a fost o moarte excelentă. El a

fost foarte bucuros…….Prietenii lui…….şi ei l-au plăcut.Spuneau …….E atât de

interesant…….Şi ştiţi, a murit fără să sufere.Nu a avut nici o boală.Ar fi urât asta…..era atât de

nerăbdător, încât ar fi fost atât de nemulţumit.Nu ar fi putut face faţă, psihologic, unei boli

îndelungate.Nu a fost nici un romantic sau un poet, dar a murit ca un poet. A fost, pentru el, cea

mai bună moarte posibilă. Dacă ar fi fost cu zece ani mai târziu, ar fi fost mai bine. Dar asta

trebuie să fie, este cea mai bună cale.În acest fel ne-ar place tuturor să ne ducem.Nu a suferit

deloc.

(Kate)’ (Mary Bradbury, Representations of Death, 1999, p. 140).

2.Cadru teoretic

Freud a fost unul dintre primii teoreticieni care au abordat anxietatea de moarte.El a sugerat că

fricile legate de moarte reflectă mai degrabă conflicte nerezolvate din copilărie decât frica de

moarte în sine.În lucrarea sa Thoughts for the Times on War and Death, Freud(1952)notează

faptul că ‘inconstientul nostru nu crede în propria sa moarte;se comporta ca şi cum ar fi

nemuritor’(p. 765). Freud a privit inconştientul ca fiind sursa fundamentală a gândurilor şi

comportamentelor, şi cu toate că noi concretizăm prin vorbe realitatea morţii, ‘in adânc nimeni

nu crede în propria-i moarte’(p.761).

5
Teoriile moderne sunt bazate pe aspectele existenţiale ale morţii propuse de Becker(1973), în

care sugerează faptul că anxietatea de moarte este o frică reală şi de bază, iar aceasta este un

suport pentru multe forme de anxietăţi şi fobii.Becker spune că oamenii îşi gestionează această

frică de moarte prin subscrierea la normele culturale care îi pot ‘oferi imortalitatea fie

literar(credinţa în viaţa de apoi) fie simbolic (identificarea cu entităţi mult mai măreţe şi durabile

decât individul, cum ar fi realizările, familia sau naţiunea)’( Strachan et al., 2007, p. 1138).

Becker credea că majoritatea energiei unei persoane, era direcţionată spre negarea morţii ca

strategie de control a anxietăţii de moarte.

Munca lui Becker a dus la dezvoltarea Teoriei managementului terorii(TMT), care spune că Î

timp ce oamenii se luptă pentru autoconservare, sunt conştienţi de inevitabilitatea morţii

(Pyszczynski, Greenberg, & Solomon, 1999).Potrivit TMT, atunci când oamnenilor li se

reaminteşte de mortalitatea lor, nevoia lor de structură şi semnificaţie creşte, iar acest lucru se

traduce în orientare sporită asupra obiectivelor valorizate personal şi cultural.Această teorie mai

susţine faptul că persoanele cu stimă se sine ridicată vor avea tolerantă crescută faţă de situaţiile

referitoare la moarte pe când cei cu stimă de sine scăzută vor experenția mult mai intens

anxietatea de moarte.TMT a generat cercetări extensive aducând un suport experimental

substanţial ipotezei sale de bază(pentru referinţe, vezi Bassett, 2007; Solomon, Greenberg, &

Pyszczynski, 2004).

Teoria dezoltarii posttraumatice(TDP), o altă teorie recentă a anxietăţii de moarte, sugerează

faptul că înfruntând o situaţie de criză, mai exact propria moarte sau a unei persoane iubite, pot

rezulta schimbări pozitive, ca de exemplu o mai mare apreciere a vieţii, o schimbare a

priorităţilor spre scopuri intrinseci, şi imbunatirea relaţiilor intrepersonale (Tedeschi & Calhoun,

6
1996, 2004). ). Lykins, Sergerstrom, Averill, Evans, and Kemeny (2007) au comparat TMT şi

TDP şi au sugerat cum ar putea fi îmbinate aceste două teorii. Pe scurt, TDP sugerează faptul că

înfruntând mortalitatea, pot apărea schimbări pozitive intrinseci, pe când TMT postulează faptul

că înfruntând mortalitatea poate apărea o orientare sporită spre obiective extrinseci care sunt

valorizate personal şi cultural.

Un argument în favoarea investigării factorilor implicaţi în anxietatea de moarte şi al

mecanismului anxietăţii de moarte îl aduce Kastenbaum (2000) care într-o privire de ansamblu

asupra cercetărilor legate de anxietatea de moarte cu populaţii nonclinice, subliniază câteva

aspecte.Aceste aspecte este posibil să fie releante şi pentru populaţia clinică:

Frica de moarte este comnua în populaţia generală, cu toate că majoritatea respondenţilor nu au

raportat niveluri ridicate de anxietatea de moarte. Agras, Sylvester, and Oliveau (1969) au

raportat faptul că 16% din persoanele din comunitatea lor au declarat frică de moarte, iar 3.3% au

declarat frică intensă de moarte. Noyes et al. (2000) au aflat că 3.8% dintre respondenţii din

comunitatea lor au indicat faptul că sunt mai nervosi decât majoritatea oamenilor în privinţa

morţii, şi 9.8% au indicat faptul că sunt ceva mai nervoşi decât majoritatea oamenilor.

Unul dintre studiile care au investigat în mod concret corelatele anxietăţii de moarte prezintă

următoarele date: atât femeile cât şi bărbaţii prezintă niveluri de anxietate asemănătoare, dar

aceasta numai la bătrâni (Akram & Suhail, 2002).

În ceea ce priveşte nivelurile de anxietate în funcţie de diferite grupe de vârstă datele indică

faptul că bătrânii prezintă niveluri mai scăzute de anxietate de moarte decât tinerii.Aceste date au

apărut într-un studiu din Olanda(Munnichs, 1966) iar de atunci a fost replicat şi in cadrul altor

populaţii(Neimeyer et al., 1988; Pollak, 1980; Thorson & Powell, 1994), (citat în Akram &

Suhail, 2002). În ceea ce priveşte nivelul de religiozitate nu s-au găsit diferenţe în nivelurile

7
anxietăţii de moarte; o posibilă explicaţie ar putea fi faptul că în cadrul practicanţilor musulmani,

atât pentru cei puţin religioşi cât şi pentru cei puternic religioşi devotamentul este foarte puternic.

(Akram & Suhail, 2002). Însă datele din diferite cercetări prezintă faptul că nivelul de

religiozitate(devotamentul religios) prezintă o corelaţie negativă cu anxietatea de moarte

(Roshdieh et al., 1998-1999), (citat în Akram & Suhail, 2002). Alte studii anterioare susţin aceste

date, de exemplu Leming (1979) a citat 10 studii în care s-au demonstrat că factorii religioşi sunt

relationati semnificativ cu reducerea fricii de moarte. (citat în Akram & Suhail, 2002).

David, Ellis, & Lynn (2010) prezintă unul dintre cele mai bine validate modele explicative

pentru tulburările emoţionale este propus de terapia raţional-emotivă şi comportamentală

(TREC) a tulburărilor emoţionale (Ellis, 1962) ce este bazat pe modelul cognitiv şi postulează

faptul că tulburările emoţionale (ex. depresia,anxietatea, furia, vina etc.) sunt rezultatul

cognitiilor iraţionale (CI).CI sunt gânduri evaluative ilogice, anti-empirice şi dogmatice.

Ellis şi Dryden (1997) au identificat câteva credinţe iraţionale centrale care includ gândirea

absolutistă (credinţa potrivit căreia lucrurile trebuie cu necesitate să fie într-un anumit fel),

catastrofarea (când se inatampla anumite lucruri rele acestea sunt văzute ca fiind groaznice, cel

mai rău lucru ce se putea întâmpla), tolerantă scăzută la frustrare (credinţa potrivit căreia un

anumit lucru nu poate fi suportat) şi evaluarea globală a propriei persoane şi a altor

persoane(atribuirea valoarii unei persoane per ansamblu).În contrast, credinţele raţionale(CR)

sunt formulate în termeni de preferinţa şi dorinţă.

Potrivit lui Ellis nu evenimentele de viaţă declanşează reacţiile emoţionale, ci interpretarea(CI

sau CR), pe care oamenii o dau acestor evenimente va declanşa un răspuns emoţional.Mai mult

Ellis(1994) a făcut o distinctive între emoţiile ce pot să apăra ca şi consecinţă a CI respective

CR.Emoţii ca depresia, anxietatea, vina, furia sunt consecinţele unui stil de gândire irațional.

8
Aceste emoţii sunt disfuncţionale şi diferă de emoţiile funcţionale generate de un stil de gândire

raţional :tristeţe, îngrijorare, regret şi nemulţumire.Şi după cum am notat mai sus reprezintă

obstacole în atingerea obiectivelor (David, Ghinea, Macavei, & Kallay, 2005).

Prezenţa CI a fost asociată pozitiv cu toate tulburările psihopatologice (Lipsky, Kassinove, &

Miller, 1980; Muran, Kassinove, Ross, & Muran, 1989; Newmark, Frerking, Cook, & Newmark,

1973; Smith, 1983), depresie (McDermut, Haaga, & Bilek, 1997; Solomon, Arnow, Gotlib,

& Wind, 2003; Solomon, Haaga, Brody, Kirk, & Friedman, 1998), anxietate (Deffenbacher,

Zwemer, Whisman, Hill, & Sloan, 1986; Himle, Thyer, & Papsdorf, 1982; Lorcher, 2003),

comportament nonasertiv (Alden & Safran, 1978; Lange & Jakubowski, 1976), comportament

predispus la boli coronariene de Tip A (Smith & Brehm, 1981; Woods, 1987).

Ellis postulează faptul că gânduri legate de perfecţionism, gândire absolutistă şi catastrofare au

ca şi rezultat anxietatea.

Cercetări asupra relaţiei dintre CI şi anxietate, au evidenţiat o asociere pozitivă între gândirea

iraţională şi măsurători ale anxietăţii (ex., Deffenbacher et al., 1986; Gormally, Sipps, Raphael,

Edwin, & Varvil-Weld, 1981; Himle et al., 1982; Lorcher, 2003; Thyer, Papsdorf, & Kilgore,

1983), (p.149 - 160).

Cu toate că prezenţa credinţelor raţionale este asociată cu niveluri scăzute ale anxietăţii în

privinţa anxietăţii de moarte nu există date specifice pe această temă.Însă faptul că bătrânii

prezintă niveluri scăzute de anxietate de moarte se poate datora diferitelor mecanisme de coping

adoptate de aceştia.

Nolen-Hoeksema, Stewart & Torges (2008) prezintă o relaţie lineară pozitivă între vârstă şi

rezolvare regretelor relevante pentru doliu, adică bătrânii au şanse mai mari de a-şi diminua

regretele relevante pentru doliu decât tinerii. Mai mult rezolvarea regretelor relevante în timpul

9
doliului reduce simptomele depresive, anxioase şi ale ruminaţiei şi creşte nivelul well-beingului

(pe termen lung), astfel încât creşte adaptarea individului la pierderea celor dragi.

Însă nu doar mecanismele de coping sunt cele care influenţează tipul şi intensitatea unei emoţii

experentiate de un individ. Un rol important este atribuit trăsăturilor de personalitate.

Numeroase studii au concluzionat faptul că extraversia este asociată cu emoţiile pozitive

(DeNeve & Cooper, 1998; Diener & Lucas, 1999; Lucas & Fujita, 2000; Tellegen, 1985), (citat

inDiener & Ng, 2009), dar şi faptul că este un bun predictor al acestora după o perioadă de 10

ani transcultural (Costa & McCrae, 1980)(citat în Diener & Ng, 2009).

Modelul affect-level stipulează faptul că extravertii reacţionează pozitiv indiferent de stimuli sau

situaţie în comparativ cu introvertii. Date în suportul acestei idei au fost aduse de Lucas şi Baird

(2004), care au arătat faptul că extravertii au experentiat stări afective pozitive mult mai intense

decât introvertii atât în condiţii de pozitive cât şi neutre.

Acest lucru este posibil cu ajutorul reglării emoţionale definită ca un proces prin care individul

controlează tipul sau intensitatea emoţiei pe care o experențiază sau o exprimă(Gross, 1998b),

(citat în Diener & Ng, 2009).

În urma realizării a numeroase studii, s-au indentificat corelaţii semnificative în ceea ce priveşte

reglarea emoţională ca funcţie a trăsăturilor de personalitate (Bryant, 2003;

Gohm, 2003; Gross, 1999; Kokkonen & Pulkkinen, 2001a).Astfel că tendinţa de reducere sau

eliminare a emoţiilor negative sau a transformării lor în emoţii pozitive corelează pozitiv cu

extraversia (Davies, Stankov, & Roberts, 1998).(citat în Diener & Ng, 2009).

10
 Cercetările asupra relaţiei dintre personalitate şi reglarea emoţională au evidenţiat faptul că

extraversia este asociată cu strategii de reglare emoţională adaptative (Kokkonen & Pulkkinen,

2001b), (citat în Diener & Ng, 2009).

Una dintre aceste strategii de reglare emoţional este cea de menţinere a stărilor emoţionale

positive. Diener & Ng (2009) demonstrează faptul că extraversia este asociată cu menţinerea

emoţiilor pozitive; de asemenea şi faptul că diferenţe în calitatea emoţiilor pozitive se datorează

strategiilor de menținere al acestora (savouring).

Utilizarea acestei strategii de menţinere poate fi explicată de teoria congruenţei trăsăturilor , care

postulează faptul că un individ dovedeşte a avea o capacitate ridicată de procesare a informaţiei

emoţionale congruente cu trăsăturile sale (Tamir, Robinson, & Clore, 2002; Tamir & Robinson,

2004).

Folosirea strategiei de menţinere a emoţiilor pozitive ar putea fi explicată de datele obţinute în

urma studiilor de neuroimagistică cerebrală care au evidenţiat rolul pe care îl joacă cortexul

prefrontal şi amigdala în generarea, experențierea dar şi în reglarea emoţiilor.

Polimorfisme în gena 5-HT şi receptorii DA prezintă corelaţii cu Neuroticismul şi Extraversia

sugerând influenţe genetice pentru diferenţe ale trăsăturilor în reglarea emoţiilor şi reactivităţii

(Hariri&Forbes, 2008), (citat în Diener & Ng, 2009).

Date consistente în susţinerea rolulul structurilor cerebrale în generarea şi experentierea

emoţiilor sunt aduse de Canli et al.(2001) în urma investigării diferenţelor individuale, în

reactivitate cerebrală la stimuli emoţionali, corlelate cu măsurători ale extraversiei, cu ajutorul

fMRI. Aceste date au evidenţiat faptul că extravertii prezintă reactivitate cerebrală ridicată în

urmatoarele regiuni cerebrale la fotografii cu conținut pozitiv: corticale(regiunea frontală și

temporală) și subcorticală(amigdala, nucleul caudat și putamen).

11
De asemenea rezultatele privind corelaţiile extraversiei cu activarea cingulatului la prezentarea

stimulilor emoţionali pozitivi pot fi explicaţii pentru biasarea atențională sau pentru

conştientizarea semnalelor emoţionale(awareness of emoţional signals). Mai mult decât atât

rezultatele acestui studiu demostreaza faptul că procesarea stimulilor emoţionali ce are loc în

nucleul caudat este asociată cu personalitatea. Procesarea emoţiilor în regiuni subcorticale,

moderată de trăsăturile de personalitate a fost demonstrată pentru prima dată. Rezultatele acestui

studiu susţin faptul că nivelul extraversiei este asociat cu activarea unei zone cerebrale specifice

în prezenţa unor stimuli pozitivi.

Date privind stabilitatea trăsăturilor de personalitate în cazul bătrânilor sunt aduse în urma unui

studiu longitudinal pe o perioadă de 12 ani de către Allemand, Martin & Zimprich (2008) care

definesc stabilitatea ca :

a)stabilitate structurală : trăsături stabile una faţă de cealaltă

b)stabilitate diferenţială : un individ îşi păstrează trăsăturile în timp/rămâne în aceeaşi

categorie)

c)Schimbări la nivelul mediei : media scorurilor unui grup variază.

Rezultatele arată faptul că stabilitatea structurală la vârste înaintate prezintă tipare de covariaţie

între diferite trăsături.Cele mai puternice variaţii în timp ale relaţiilor de corelaţie apar la nivelul

Extraversiei şi Conştiinciozităţii, între care apare o diferenţiere mai slabă. În ceea ce priveşte

nivelul stabilităţii diferenţiale se observă o tendinţa puternică de stabilitate pentru extraversie

.830 într-un interval de 12 ani.

În privinţa diferenţelor la nivelul mediei, în cazul extraversiei se observă o scădere medie , care

ar putea corespunde retragerii sociale (Achenbaum & Bengtson, 1994; Cumming & Henry,

1961),( citat în Allemand, Martin & Zimprich, 2008).

12
Trăsăturile de personalitate sunt moştenite şi relativ stabile în timp, se pot face predicţii pe baza

lor şi explică numeroase comportamente;de aceea relaţia dintre personalitate şi psihlopatologie

este un domeniu fructuos şi în curs de expansiune pentru cercetare. (Krueger, McGue, & Iacono,

2001), (citat în Markon, Naragon-Gainey & Watson, 2009).

Anumite studii au arătat faptul că anxietatea socială este caracterizată de niveluri scăzute de

emoţii pozitive, iar emoţiile pozitive sunt mai puternic asociate atât cu depresia (r = de la -.37

până la -.63) şi cu anxietatea socială (r = de la -.23 până la -.47), decât cu oricare alt simpton al

anxietăţii (e.g., Brown et al., 1998; Sellbom, Ben-Porath, & Bagby, 2008; Watson et al., 1988;

Watson, Gamez, & Simms, 2005), (citat în Markon, Naragon-Gainey & Watson, 2009)

Datele privind corelaţiile cele mai semnificative ale anxietăţii sociale cu diferite faţete ale

extraversei arată faptul că emoţiile pozitive prezintă o corelaţie negativă cu anxietatea socială

r = -.48. În ceea ce priveşte sociabilitatea se observă tot o corelaţie negativă r = -.72 (Markon,

Naragon-Gainey & Watson, 2009).

Brown, Lawrence, Meyer & Rosellini (2010) aduc în discuţie diferite aspecte din cercetările şi

teoriile care au studiat temperamentul neurotic şi cel extravert cu determinare genetică, şi anume

ca având un rol instrumental în etiologia şi menţinerea anxietăţii şi a tulburărilor emoţionale

(e.g., Barlow, 2002; Clark, Watson, & Mineka, 1994). Temperamenul neurotic şi extravert au

fost explicate prin constructe ca neuroticism şi extraversie(Digman, 1990; Eysenck & Eysenck,

1985), afectivitate negativă respectiv pozitivă(Tellegen, 1985), şi inhibiţie respectiv activare

comportamentală(Gray, 1987).Deşi nu este complet înțelesă, inter-relaţionarea acestor constructe

a fost descrisă(Barlow, 2002; Brown, 2007).

13
 Conceptualizările contemporane ale relaţiei dintre temperament şi tulburări emoţionale vin din

direcţia modelului tripartit(Clark & Watson, 1991).Cu toate că iniţial existau date care susţineau

o asociere între extraversie şi depresie într-un eşantion nonclinic (Joinner, 1996) şi eşantioane cu

niveluri scăzute de anxietate(Watson et al., 1995), datele epidemiologice au identificat o

semnificantă relaţie inversă între extraversie(introversie ridicată) şi fobie socială(Bienvenu et al.,

2001; Brown et al., 1998).

Rezultatele cercetării lui Carrera et al.(2006), în care au fost studiate trăsăturile de personaliate

ale persoanelor cu atac de panică(fază incipientă), în care s-a făcut controlul pentru comorbiditati

între atacul de panică şi agorafobie, prezintă faptul că extraversia(introversia ridicată) este

predictor pentru atacul de panică cu agorafobie, dar nu şi pentru atac de panică fără agorafobie.

Brown, Lawrence, Meyer & Rosellini (2010) demonstrează faptul că niveluri scăzute de

extraversie(introversie ridicată) sunt asociate cu şanse crescute de apariţie ale evitării

agorafobice, dar şi că în general extraversia a fost asociată atât cu prezenţa cât şi cu intensitatea

evitării situaţionale ale indivizilor cu atac de panică. În plus faţă de rezultatele aduse de Carrera

et al.(2006), Brown, Lawrence, Meyer & Rosellini (2010) arată faptul că extraversia este legată

specific de evitarea situaţională mai degrabă decât cu diagnostiocul de agorafobie în ansamblu.

Furer, Walker, Chartier, & Stein, (1997) arată faptul că pacienţii cu atac de panică prezintă

niveluri mai ridicate de anxietate de moarte decât cei care nu prezintă atac de panică (citat în

Furer & Walker, 2008 ).

Gamez, Kotov, Schmidt & Watson(2010) prezintă rezultatele meta-analizei lor în care au fost

incluse 175 de studii, realizate între anii 1980 - 2007, în care a fost studiată relaţia dintre

14
trăsăturile de personalitate ale modelului ‘Big Five’ şi depresie, anxietate şi consumul de

substanţe.Astfel că relaţia dintre extraversie şi psihopatologie este una negativă.Mai specific

nivelurile scăzute de extraversie prezintă cel mai puternic efect de asociere cu tulburarea

distimică respectiv cu fobia socială.

Aceste date justifică investigarea relaţiei dintre extraversie respectiv credinţe iraţionale şi

anxietatea de moarte. Deoarece nu există studii care să ia în considerare în mod simultan

relaţiile dintre extraversie, credinţele iraţionale şi anxietatea de moarte, acestea au fost incluse

spre investigare, în cercetarea propusă în continuare.

15
 CAPITOLUL II

Metodologie

1. Obiectivele cercetării

Lucrarea de faţă îşi propune să:

a) Studieze rolul extraversiei şi al credinţelor iraţionale în generarea anxietăţii de moarte

b) Exploreze relaţiile dintre extraversie respectiv credinţele iraţionale în generarea anxietăţii de

moarte

2. Ipotezele cercetării

a) Extraversia va corela negativ cu anxietatea de moarte

b) Credinţele iraţionale vor corela pozitiv cu anxietatea de moarte

c) Extraversia şi credinţele iraţionale vor fi predictori pentru anxietatea de moarte, însă

credinţele iraţionale vor explica o mai mare parte din varianața anxietăţii de moarte

16
3. Designul cercetării

Propun un design de tip corelaţional, în principal datorită absenţei din literatura de specialitate a

studiilor care să susţină existenţa unei relaţii cauzale între variabilele vizate în lucrare,

extraversia respectiv credinţele iraţionale şi anxiatatea de moarte. Deşi din cauza designului de

tip corelaţional, nu se poate stabili o relaţie cauzală evidentă, ce ar presupune formarea

grupurilor de control respectiv experimentale, manipularea variabilelor independente şi

observarea efectului asupra variabilelor dependente, urmate apoi de analiza datelor, folosind, de

exemplu, tehnici ANOVA, putem însă observa influenţa variabilelor predictor asupra variabilelor

criteriu, cu ajutorul analizelor de regresie, care permite controlul şi izolarea statistică a influenţei

a diverşi factori.

4. Metodologia cercetarii

a)Participanţi

Participanţii vor fi selectaţi pe bază de voluntariat din cămine de bătrâni şi spitale, însă ţinând

cont de vârsta acestora.Vârsta minimă acceptată va fi de 65 de ani atât în cazul femeilor cât şi în

cazul bărbaţilor.Numărul participanţilor selectaţi va fi de 200, deoarece relevanţa rezultatelor

într-un studiu corelaţional este influenţată de mărimea eşantionului.Astfel că numărul

participanţilor poate fi determinat cu ajutorul programului GPower, printr-o simulare a mărimi

optime a eşantionului în funcţie de efectele care dorim fie evidenţiate.

17
b) Instrumente

În aceasa secţiune vor fi descrise următoarele instrumente Scala de Atitudini şi Credinţe2 (ABS2,

DiGiuseppe et al., 1988)(citat în Fulop, 2007) folosită pentru evaluarea credinţelor iraţionale,

Scala Anxietetii de Moarte - Revizuită (RDAS, Thors & Powell, 1994)(citat în Death anxiety

handbook: research, instrumentation, and application, De Robert A. Neimeyer, p. 34- 38) folosită

pentru evaluarea nivelului anxietăţii de moarte, Scala de Orientare Religioasă (ROS, Allport &

Ross, 1967), (citat în Genia, 1993) folosită pentru evaluarea nivelului religiozităţii şi NEO PI-R

(Costa& McCrae,1985, 1989, 1992),(citat în Kinder, Kremer & Schinka, 1997)

Pentru instrumentele care nu dispun de o variantă în limba romană, propun traducerea şi

adaptarea acestora de carte experţi bilingvi, cât şi evaluarea valorilor psihometrice, de exemplu

indicele alpha Cronbach, ale variantei traduse.

a) Scala de Atitudini şi Credinţe2 (ABS2, DiGiuseppe et al., 1988)

Scala de Atitudini şi Credinţe 2 conţine 72 de itemi care descriu diferite credinţe despre trei

domenii sau evenimente activatoare: confort, aprobare şi realizări.Participanţii sunt rugaţi să

indice măsura în care sunt de acord cu afirmaţiile prezentate pe o scară Likert în 5 puncte de la

A(dezacord puternic) la E(acord puternic).Cei 72 de itemi au fost creaţi astfel încât să

potrivească unei matrici teoretice de forma 4x3x2. Primul factor al matricei reprezintă cele patru

tipuri de credinţe(DEM, AWF, LFT, şi SD), al doilea factor- cele trei domenii(confort, aprobare

şi realizări), iar cel de-al treilea reprezintă cele două modalităţi ale credinţelor(raţionale şi

iraţional).În practică cele 24 de subscale pot fi utilizate individual sau pot fi combinate pentru a
18
forma diferite subscale majore.De obicei sunt sunt folostie în forma unei singure cale de

Iraţionalitate globală sau în două subscale majore de raţionalitate şi iraţionalitate.Destul de rar

sunt combinate în patru scale majore pentru evaluarea celor patru tipuri de credinţe(DEM, AWF,

LFT, şi SD).În lucrarea de faţă propun utilizarea ABS2, variantă în limba romană(ABS2-R,

Macavei, 2002).ABS2-R prezintă valori psihometrice bune, discriminand între un eşantion clinic

cu depresie majoră şi un eşantion non-clinic.(Macavei, 2002).

b)Revised Death Anxiety Scale (RDAS, Thors & Powell, 1994)

Scala anxietății de moarte al lui Templer este probabil cel mai utilizat instrument in

autoevaluarea anxietăţii de moarte(Neimeyer, 1988), şi a fost creat în 1970.De atunci a urmat o

serie de revizuiri.Printre aceste variante revizuite se număra şi ce a lui Thors şi Powell(RDAS)

din 1994, variantă pe care o propun în lucrarea de faţă. Scala conţine 25 de itemi, iar răspunsurile

la itemi se realizează pe o scală Likert de la 1(deloc) la 5(foarte mult). Instrumentul prezintă

valori psihometrice bune, ca de exemplu indicele de consistenţă internă alpha Cronbach de 0.83.

Exemple de itemi:

1. Îmi este frică de o moarte dureroasă

2. Faptul că nu ştiu cum va fi în cealaltă lume mă îngrijorează

3. Mă înfricoşează ideea că după moarte nu voi mai putea gândi

4. Nu sunt anxios deloc referitor la ce se va întâmpla cu corpul meu după înmormântare

5. Sicriiele îmi produc o stare anxioasă

19
c) Scală de Orientare Religioasă (ROS, Allport & Ross, 1967).

Scala de Orientare Religioasă conţine 20 de itemi, care investigeaza două dimensiuni

(religiozitate extrinsecă şi religiozitate intrinsecă). Răspunsurile la itemi se realizează pe o scală

Likert în 9 puncte de la 1 dezacord puternic la 9 acord puternic.Scorurile variază între 11 şi 99

pentru scala Extrinseca, şi de la 9 la 81 pentru scală Intrinsecă, unde scorurile ridicate reprezintă

o orientare bine definită.

Exemple de itemi:

I1. Încerc să implic religia în toate aspectele vieţii mele

I3. Credinţele mele religioase se află în spatele tuturor principiilor mele de viaţă

E1. Ceea ce îmi oferă religia în momentele de durere şi nenoroc, este consolarea

E3. Scopul rugăciuni este acela de a asigura o viaţă fericită şi plină de pace

d) The NEO Personality Inventory (NEO PI-R, Costa& McCrae,1985, 1989, 1992, 1995)

Chestionarul de personalitate NEO PI-R este unul dintre cele mai apreciate instrumente în

evaluarea personalităţii.Este bazat pe modelul Celor Cinci Factori(Five Factor Model),şi conţine

240 de itemi legaţi de personalitate. Are două forme : forma S pentru autoevaluare şi forma R

pentru heteroevaluare.

Neo PI-R a fost conceput astfel încât să aducă o descriere generală a personalităţii normale,

informaţii relevante pentru domeniile : clinic, consiliere şi şcolar. Cei cinci factori oferă o

20
descriere generală a personalităţii, iar faţetele fiecărui factor permit o analiză detalieata a

acesteia.Cei cinci factori sunt : Nevroticismul, Extraversia, Deschiderea spre experienţe,

Agreabilitatea şi Conştiinciozitatea.

Coeficienţii de consistenţă internă variază între .86 şi .95 pentru factorii majori, şi între .56 şi .90

pentru faţetele factorilor majori. Coeficienţii privind stabilitatea oscilează între .51 şi .83, aceste

date provenind de la studii longitudinale (trei, şase şi şapte ani) în care s-au utilizat factorii

propuşi în varianta iniţială NEO-PI. Chestionarul NEO-PIR a fost validat concurent cu alte teste

de personalitate şi teste proiective.

c) Procedura

Înainte de aplicarea chestionarelor, subiecţii vor fi instruiţi în privinţa importanţei completării

în întregime a chestionarelor în cazul participării la studiu, sau, dimpotrivă, a posibilităţii

retragerii fără a suferi orice gen de penalităţi, fiind asiguraţi de respectarea anonimităţii în cadrul

studiului. Va fi subliniat faptul că nu există răspunsuri corecte sau greşite, astfel că sinceritatea

este esenţială, şi apoi va fi descris succint studiul, cu specificarea faptului că mai multe

informaţii vor putea fi obţinute după finalizarea studiului. Fiecare subiect va primi un pachet de

chestionare (ABS2, RDAS, ROS şi NEO PI-R) pe care le vor completa în două sesiuni diferite,

adică în prima sesiune vor fi completate chestionarele: ABS2, RDAS şi ROS iar în cea de-a

doua vor completa chestionarul NEO PI-R, aceasta datorită numărului mare de itemi pe care îl

presupune chestionarul NEO PI-R . De asemenea vor primi şi un formular de consimţământ, la

completarea căruia se va cere şi specificarea vârstei respondentului, acestea fiind necesară

21
analizei datelor. Răspunsurile se vor face în scris, urmând indicaţiile prevăzute pentru fiecare

chestionar în parte. De asemenea, subiecţii vor primi la cerere, o fişă explicativă ce va cuprinde

detalierea scopului studiului.

d) Analiza datelor

În urma completării chestionarelor prevăzute, vor fi extrase, pentru prima etapă a analizei

propuse în studiu, variabilele predictor: credinţele iraţionale şi extraversia şi variabila criteriu:

anxietatea de moarte. De asemenea, deoarece în studiile privind anxietatea de moarte s-a arătat

că religiozitatea are o influenţă asupra rezultatelor, variabila religiozitate va fi şi ea reţinută.

Pentru o mai bună vizualizare şi interpretare a rezultatelor, se poate apela la obţinerea

informaţiilor descriptive şi inferenţiale, pentru care e necesară calcularea a doi indicatori

statistici, pentru fiecare variabilă: media, indicator al tendinţei centrale, şi abaterea standard,

indicator al gradului de împrăştiere a datelor, precum şi efectuarea unei reprezentări grafice, de

exemplu, poligonul de frecvenţe - deoarece datele colectate sunt numerice - pentru a observa

distribuţia acestora. Mă aştept ca, pentru fiecare variabilă, distribuţia să fie normală.

Urmează apoi standardizarea datelor, ce vor fi utilizate la calcularea ulterioară a coeficienţilor

de corelaţie, care presupune transformarea acestora din cote brute în cote z.

Una dintre problemele care pot apară este situaţia de multicoliniaritate între predictori, adică

existenţa unei corelaţii ridicate între aceştia, caz în care are loc eroarea de specificare. Pentru ca

aceasta să fie evitată, este necesară efectuarea unei corelaţii între predictorii incluşi în studiu, iar

dacă se observă existenţa unei corelaţii ridicate între aceştia, ambii pot fi eliminaţi. Pentru

22
evidenţierea acestui lucru, vor fi calculaţi, pe bază cotelor standard, coeficienţii de corelaţie r

Bravais-Pearson, care pot lua valori între -1 şi 1, iar pentru a obţine în plus date importante din

punct de vedere calitativ, se realizează diagrama de corelaţie, ce va oferi informaţii privind

forma, direcţia, şi intensitatea relaţiilor vizate.

Întrucât se urmăreşte stabilirea efectului mai multor predictori asupra unui criteriu, se

recomandă folosirea regresiei multiniare ierarhice, ca metodă de analiză principală (Licht, 1995,

apud Sava, 2004).

Utilizarea regresiei în scop explicativ presupune că accentul cade pe izolarea efectelor produse

de fiecare factor inclus în model. Pentru a stabili efectul fiecărei variabile pedictor asupra

criteriilor, se pot calcula indicatorii de corelaţie parţială şi semiparțială, pe baza cărora se

stabilesc coeficienţii de determinare individuali (Sava, 2004).

Astfel că , se urmăreşte evidenţierea efectului credinţelor iraţionale şi al extraversiei, variabile

predictor - ale căror prezenţa este măsurată cu ABS2 respectiv NEO PI-R, asupra simptomelor

de anxietate - măsurate cu ajutorul RDAS - ce constituie variabila criteriu. Va fi inclusă şi

controlată variabila religiozitate datorită diferenţelor în ceea ce privesc scorurile anxietăţii de

moarte, măsurate cu RDAS, constatate în funcţie de acestea. Întrucât există o singură variabilă

criteriu - anxietatea de moarte - este necesară o singură analiză de regresie multiplă. Aceasta

presupune utilizarea a trei ecuaţii de regresie şi compararea valorii F şi coeficientului de

determinare R² corespunzători fiecăreia. În prima ecuaţie va fi inclusă variabila religiozitate, în a

doua, religiozitatea şi credinţele iraţionale, iar în a treia, religiozitatea, credinţele iraţionale şi

extraversia. Analiza variabilelor se poate realiza în programul SPSS 15.0.

23
 CAPITOLUL III

Rezultate aşteptate

Persoanele cu scoruri reduse la trăsătura de personalitate extraversie corelează pozitiv cu

anxietatea de moarte. Această afirmaţie este susţinută de datele aduse de Markon, Naragon-

Gainey & Watson (2009), şi anume că nivelurile scăzute de extraversie corelează pozitiv cu

nivelurile ridicate ale fobiei sociale.Mai specific nivelurile scăzute ale fațetelor Emoţii pozitive şi

Sociabilitate au prezentat cea mai puternică asociere cu anxietatea socială, decât oricare alte

faţete. Astfel că va exista o relaţie pozitivă între niveluri scăzute ale extraversiei şi anxietatea de

moarte. Mai ales că în cazul studiilor longitudinale în care a fost studiată extraversia la bătrâni se

observă o scădere în nivelurile scorurilor la teste pentru trăsătura extraversie (Allemand, Martin

& Zimprich, 2008), care ar putea corespunde retragerii sociale (Achenbaum & Bengtson, 1994;

Cumming & Henry, 1961).Mai specific scorurile scăzute ale faţetelor Emoţiilor pozitive şi

Sociabilitate.Aceste rezultate sunt susţinute şi de studiile realizate de Carrera et al. (2006) care au

evidenţiat relaţii pozitive între nivelurile scăzute ale extraversiei şi Atacul de panică, unde

extraversia este un predictor al atacului de panică cu agorafobie, şi mai specific cu

comportamentele de evitare decât cu agorafobia în ansamblu (citat în Brown, Lawrence, Meyer

& Rosellini, 2010).În cazul anxietăţii de moarte se pare că evitatrea este comportamentul cel mai

întâlnit în reducerea simptomelor acesteia Furer & Walker, (2008). Mai mult decât atât

persoanele cu atac de panică au şanse mult mai mari de a dezvolta anxietate de moarte, conform

Furer, Walker, Chartier, & Stein,(1997), (citat în Furer & Walker, 2008). Relaţia dintre

credinţele iraţionale şi anxietate de moarte va fi o relaţie pozitivă.Cu cât scorurile la

24
instrumentele de evaluare al credinţelor iraţionale vor fi mai ridicate cu atât anxietatea de moarte

va prezenta niveluri mai ridicate.Studii care au evaluat relaţia dintre credinţe iraţionale şi

anxietate postulează următoarele faptul că un stil de gândire absolutist asociat cu un stil de

gândire catastrofic au ca şi rezultat anxietatea( Ellis, 1994)(citat în David, Ellis, & Lynn, 2010,

p.158-160). Astfel că gânduri de forma ‘Eu nu trebuie să mor, pentru că acesta ar fi cel mai rău

lucru ce mi se poate intampla’ pot avea ca şi rezultat anxietatea de moarte. Mai mult, cu toate că

în paradigma cognitiv comportamentală, nu există un protocol specific de intervenţie în cazul

anxietăţii de moarte una dintre tehnicile folosite pentru reducerea simptomelor de anxietate de

moarte este tocmai restructurarea cognitivă (Furer & Walker, 2008).

Cu toate că ambele variabile luate în discuţie vor fi predictori pentru anxietatea de moarte,

credinţele iraţionale vor explica o mai mare parte din varianţa anxietăţii de moarte. Chiar dacă

extraversia este un factor care are concomitente, atât genetice (Hariri & Forbes, 2008) cât şi

neurofiziologice (Canli et al. 2001), bine definite şi rolul acesteia în reglarea şi experentierea

emoţiilor este bine articulat (Davies, Stankov, & Roberts, 1998),(citat în Diener & Ng, 2009),

aceasta trebuie privită ca o predispoziţie spre anumite emoţii şi/sau comportamente. Această

idee este susţinută de faptul că nu situaţiile de viaţă determină modul în care ne simţim ci

interpretările pe care le dăm evenimentelor respective (David, Ellis, & Lynn, 2010, p. 149). Cu

alte cuvinte nu putem avea consecinţe emoţionale fără elementele cognitive, mai specific fără

credinţele evaluative.

25
 CAPITOLUL IV

Concluzii. Discuţii

1. Concluzii

În literatura de specialitate relaţia dintre personalitate şi psihopatologie a fost destul de mult

studiată, în special relaţia dintre psiholpatologie şi neuroticism (Krueger, McGue, & Iacono,

2001) (citat în Markon, Naragon-Gainey & Watson, 2009). Însă relaţia dintre extraversie şi

diferite patologii a fost mai puţin explorată. Conceptualizări mai recente susţin faptul că depresia

şi anxietatea ar putea fi văzut ca niveluri scăzute ale extraversiei (Markon, Naragon-Gainey &

Watson, 2009).

Krueger, McGue, & Iacono (2001) susţin faptul că imporanta investigării extraversiei reiese din

natura înnăscută al acesteia, şi din faptul că pe baza extraversiei se pot face predicţii şi explica

numeroase comportamente (citat în Markon, Naragon-Gainey & Watson, 2009). Rolul

credinţelor iraţionale în generarea diverselor tulburări a fost bine evidenţiat (Deffenbacher et al.,

1986; Gormally, Sipps, Raphael, Edwin, & Varvil-Weld, 1981; Himle et al., 1982; Lorcher,

2003; Thyer, Papsdorf, & Kilgore, 1983), (citat în David, Ellis, & Lynn, 2010), însă nu şi în

cazul anxietăţii de moarte. Existenţa unui model etiologic bine definit este esenţială în evaluarea

şi intervenţia în patologie, atât la nivel de populaţie cât şi la nivel de individ. Însă diferenţele

individuale ar putea fi explicate cu ajutorul trăsăturilor de personalitate, mai exact în baza

predicţiilor ce se pot face asupra unor comportamentelor. Mai mult investigarea rolului fiecărei

faţete din cadrul unei trăsături de personalitate, ar putea aduce un plus în realizarea predicţiilor

26
pentru comportamente specifice asociate diverselor tulburări (Krueger, McGue, & Iacono, 2001),

(citat în Markon, Naragon-Gainey & Watson, 2009). Acest tip de evaluare al personalităţii în

raport cu patologia, are în vedere obţinerea de informaţii pe un continuum, relevând astfel

elemente de nuanţă ce pot îmbunătăţii înţelegerea diferenţelor individuale în patologie (Watson,

2005).

Datele din literatura de specialitate indică faptul că în cazul bătrânilor se observă niveluri mai

scăzute ale anxietăţii de moarte faţă de alte grupe de vârstă (Munnichs, 1966; Neimeyer et

al.,1988; Pollak, 1980; Thorson & Powell, 1994), (citat în Suhail & Akram, 2002).

O posibilă explicaţie ar fi faptul că declinul sănătăţii şi pierderile persoanelor dragi devin

normative.În ceea ce priveşte sexul, la bătrâni nu se observă diferenţe în privinţa nivelurilor de

anxietate de moarte (Suhail & Akram, 2002).

În ceea ce priveşte religiozitatea, aceasta s-a demonstrat că are un efect mediator asupra

anxietăţii de moarte, şi anume persoanele puternic religioase prezintă niveluri scăzute de

anxietate de moarte (Suhail & Akram, 2002), însă în lucrarea de faţă s-a realizat controlul

statistic pentru această, astfel încât să poată fi evidenţiat rolul extraversiei şi al credinţelor

iraţionale în raport cu anxietatea de moarte, acesta fiind elementul de noutate pe care îl aduce

această lucrare: investigarea rolului trăsăturilor de personalitate şi al credinţelor iraţionale în

raport cu anxietatea de moarte. Lipsa studiilor în această direcţie, împiedică realizarea unui

protocol de intervenţie în cazul anxietăţii de moarte.

27
2. Limite. Direcții de cercetare

În lucrarea de faţă a fost investigat rolul unei trăsături de personalitate în raport cu anxietatea de

moarte.Astfel că ar fi util ca în cercetări viitoare să fie investigat rolul fiecărei trăsături de

personalitate cu toate faţetele în raport cu anxietatea de moarte, pentru o înţelegere cât mai

completă.(Markon, Naragon-Gainey & Watson, 2009).

Din cauza designului corelaţional nu se pot stabili relaţii de cauzalitate între extraversie

respectiv credinţe iraţionale şi anxietatea de moarte.

Mai mult, am evidenţiat doar faptul că extraversia corelează cu anxietatea de moarte, însă nu şi

modul în care este relaționată cu aceasta, astfel că în cercetări viitoare acest aspect să fie luat în

considerare.Mai specific investigarea rolului extraversiei (cauzal, moderator etc.) în raport cu

anxietatea de moarte.

Cu toate că în această lucrare credinţa într-o divinitatea a fost operaţionalizata ca religiozitate,

există însă conceptualizări diferite, de exemplu: spiritualitate vs. religiozitate conform lui Wulff,

(1996, p. 46), unde religiozitatea se referă la sistemul ideologic fix pe când spiritualitatea se

referă la aspectele individuale/subiective ale credinţei în divinitate (citat în Hill & Pargament,

2003).

Această conceptualizare dihotomică ar putea aduce explicaţii suplimentare ale variaţiei

anxietăţii de moarte în cazul persoanelor cu credinţe despre existenţa unei divinităţi.

28
3. Utilitate practică

În ceea ce priveşte utilitatea practică a lucrării consider că rezultatele acesteia ar putea folosii în

ceea ce priveşte prevenţia primară în cazul anxietăţii de moarte, prin identificarea persoanelor cu

risc crescut, cu ajutorul trăsăturilor de personalitate, mai exact a indivizilor cu scoruri scăzute pe

dimensiunea extraversie.

În ceea ce priveşte intervenţia, consider că ar ajuta la eficientizarea acesteia în ceea ce priveşte

axietatea de moarte, printr-o mai bună individualizare a terapiei, în funcţie de scorurile obţinute

atât la nivelul trăsăturii de personalitate cât şi la nivelul fiecărei faţete. Markon, Naragon-Gainey

& Watson (2009), oferă ca exemplu cazul anxietăţii sociale în care este specifică intervenţia, în

cadrul terapiei cognitiv-comportamentale de grup (Heimberg & Becker, 2002), la nivelul

Sociabilităţii(scoruri scăzute), în schimb în cazul unui scor scăzut la faţeta Emoţii pozitive din

dimensiunea Extraversie nu se face intervenţie.Această focalizare pe creşterea nivelului

Emoţiilor pozitive ar putea avea efecte benefice (Markon, Naragon-Gainey & Watson, 2009).

4. Încheiere

Fără intenţia de a epuiza subiectul, lucrarea de faţă îşi propune să clarifice modul în care

trăsăturile de personalitate (extraversia) şi credinţele iraţionale sunt relaţionate cu anxietatea de

moarte în vederea explicării simptomatologiei acesteia.

Rezultatele obţinute în urma implementării cercetării propuse ar aduce o contribuţie

importantă în ceea ce priveşte înţelegerea mecanismelor anxietăţii de moarte, cât şi în intervenţia

terapeutică de reducere a simptomatologiei negative asociate acestei tulburări.

29
 BIBLIOGRAFIE

 Achenbaum, W. A., & Bengtson, V. L. (1994). Re-engaging the disengagement theory of

aging: On the history and assessment of theory development in gerontology. The
Gerontologist, 34, 756–763.

 Agras, S., Sylvester, D., & Oliveau, D. (1969). The epidemiology of common fears and
phobia. Comprehensive Psychiatry, 10, 151–156.

 Allemand, M., Zimprich, D., Martin, M., (2008). Long-Term Correlated Change in
Personality Traits in Old Age. Psychology and Aging, Vol. 23, No. 3, 545–557.

 Allport, G.W. & Ross, J.M. (1967).Personal religious orientation and prejudice.Journal of
Personality and Social Psychology, 5:430-447.

 Barlow, D. H. (2002). Anxiety and its disorders: The nature and treatment of anxiety and
panic (2nd ed.). New York, NY: Guilford Press.

 Bassett, J. A. (2007). Psychological defenses against death anxiety: Integrating terror

management theory and Firestone’s separation theory. Death Studies, 31, 727–750.

 Becker, E. (1973). The denial of death. New York: Free Press.

 Bienvenu, O. J., Brown, C., Samuels, J. F., Liang, K.-L., Costa, P. T., Eaton, W. W., &
Nestadt, G. (2001). Normal personality traits and comorbidity among phobic, panic and
major depressive disorders. Psychiatry Research, 102, 73–85.

 Bradbury, M., (1999). Representations of Death: a Social Psychological Perspective.

Routledge, p. 140.

 Brown, T. A. (2007). Temporal course and structural relationships among dimensions of

temperament and DSM–IV anxiety and mood disorder constructs. Journal of Abnormal
Psychology, 116, 313–328.

 Brown, T. A., Chorpita, B. F., & Barlow, D. H. (1998). Structural relationships among
dimensions of the DSM-IV anxiety and mood disorders and dimensions of negative
affect, positive affect, and autonomic arousal. Journal of Abnormal Psychology, 107,
179–192.

 Bryant, F.B. (2003). Savoring Beliefs Inventory: A scale for measuring beliefs about
savoring. Journal of Mental Health, 12, 175–196.

30
 Canli. T., Zhao, Z., Desmond J. E., Kang, E., Gross, J., & Gabrieli, J.D.E., (2001). An
fMRI Study of Personality Influences on Brain Reactivity to Emotional Stimuli.
Behavioral Neuroscience, Vol. 115, No. 1, 33-42.

 Carrera, M., Herra´n, A., Ramı´rez, M. L., Ayestara´n, A., Sierra-Biddle, D., Hoyuela, F.,
Va´zquez-Barquero, J. L. (2006). Personality traits in early phases of panic disorder:
Implications on the presence of agoraphobia, clinical severity and short-term outcome.
Acta Psychiatrica Scandinavica, 114, 417–425.

 Clark, L. A., & Watson, D. (1991). Tripartite model of anxiety and depression:
Psychometric evidence and taxonomic implications. Journal of Abnormal Psychology,
100, 316–336.

 Clark, L. A., Watson, D., & Mineka, S. (1994). Temperament, personality, and the mood
and anxiety disorders. Journal of Abnormal Psychology, 103, 103–116.

 Costa, P.T., & McCrae, R.R. (1980). Influence of extraversion and neuroticism on
subjective well-being: Happy and unhappy people. Journal of Personality and Social
Psychology, 38, 668–678.

 Costa, P. T., Jr., & McCrae, R. R. (1985). Professional manual for the NEO Personality
Inventory. Odessa, FL: Psychological Assessment Resources.

 Costa, P. T., Jr., & McCrae, R. R. (1992b)Professional manual for the Revised NEO
Personality inventory. Odessa, FL: Psychological Assessment Resources.

 Cumming, E., & Henry, W. E. (1961). Growing old. New York: Basic Books.

 David, D., Lynn, S. J., & Ellis A., (2010). Rational and Irrational Beliefs Research,
Theory, and Clinical Practice. Oxford University Press, p. 149-152.

 Davies, M., Stankov, L., & Roberts, R.D. (1998). Emotional intelligence: In search of an
elusive construct. Journal of Personality and Social Psychology, 75, 989–1015.

 DeNeve, K.M., & Cooper, H. (1998). The happy personality: A meta-analysis of 137
personality traits and subjective well-being. Psychological Bulletin, 124, 197–229.

 Diener, E.,& Lucas, R.E. (1999). Personality and subjective wellbeing. In D. Kahneman,
E. Diener, & N. Schwarz (Eds.),Wellbeing: The foundations of hedonic psychology (pp.
213–229). New York: Russell Sage Foundation.

31
 DiGiuseppe, R., Leaf, R., Exner, T., & Robin, M.V. (1988). The development of a
measure of rational / irrational thinking. Paper presented at the World Congress of
Behavior Therapy, Edinburg, Scotland.

 Digman, J. M. (1990). Personality structure: Emergence of the five-factor model. Annual

Review of Psychology, 41, 417–440.

 Eysenck, H. J., & Eysenck, M. W. (1985). Personality and individual differences: A

natural science approach. New York, NY: Plenum Press.

 Fülöp, I. E., (2007). A Confirmatory Factor Analysis of the Attitudes and Belief Scale 2.
Journal of Cognitive and Behavioral Psychotherapies, Vol. 7, No. 2, 159-170.

 Freud, S. (1952). Thoughts for the times on war and death (E. C. Mayne, Trans.). In R.
Hutchins (Ed.), The major works of Sigmund Freud (Vol. 54, pp. 755–766). Chicago:
Encyclopaedia Britannica. (Original work published 1915.)

 Furer, P., & Walker, J. R., (2008). Death Anxiety: A Cognitive-Behavioral Approach.
Journal of Cognitive Psychotherapy: An International Quarterly.Vol. 22, No. 2.

 Furer, P., Walker, J. R., Chartier, M. J., & Stein, M. B. (1997). Hypochondriacal
concerns and somatization in panic disorder. Depression and Anxiety, 6, 78–85.

 Genia, V., (1993).A Psychometric Evaluation of the Allport-Ross I/E Scale in a

Religiously Heterogeneous Sample.Journal for the Scientific Study of Religion, 32 (3):
284-290.

 Gray, J. A. (1987). The psychology of fear and stress. Cambridge, England: Cambridge
University Press.

 Gross, J.J. (1998b). The emerging field of emotion regulation: An integrative review.
Review of General Psychology, 2, 271–299.

 Gross, J.J. (1999). Emotion and emotion regulation. In L.A. Pervin & O.P. John (Eds.),
Handbook of personality: Theory and research (pp. 525–552). New York: Guilford Press.

 Gross, J.J., & John, O.P. (2003). Individual differences in two emotion regulation
processes: Implications for affect, relationships, and well-being. Journal of Personality
and Social Psychology, 85, 348–362.

 Hariri, A.R., & Forbes, E.E. (2008). Genetics of emotion regulation. In J. Gross (Ed.),
Handbook of emotion regulation (pp. 110–132). New York: Guilford.

32
 Heimberg, R. G., & Becker, R. E. (2002). Cognitive-behavioral group therapy for social
phobia: Basic mechanisms and clinical strategies. New York: Guilford Press.

 Hill, P. C., & Pargament, K. I., (2003). Advances in the Conceptualization and
Measurement of Religion and Spirituality. American Psychologist, Vol. 58, No. 1, 64–74.

 Joiner, T. E. (1996). A confirmatory factor-analytic investigation of the tripartite model

of depression and anxiety in college students. Cognitive Therapy and Research, 20, 521–
539.

 Kastenbaum, R. (2000). The psychology of death (3rd ed.). New York: Springer
Publishing.
 Kinder, B. N., Kremer, T., & Schinka, J. A.,(1997). Research Validity Scales for the
NEO-PI-R: Development and Initial Validation.Journal of Personality Assesment, 68(1),
127-138.

 Kokkonen, M., & Pulkkinen, L. (2001a). Examination of the paths between personality,
current mood, its evaluation, and emotion regulation. European Journal of Personality,
15, 83–104.

 Kokkonen,M., & Pulkkinen, L. (2001b). Extraversion and neuroticism as antecedents of

emotion regulation and dysregulation in adulthood. European Journal of Personality, 15,
407–424.

 Kotov, R., Gamez, W., Schmidt, F., & Watson, D., (2010). Linking “Big” Personality
Traits to Anxiety, Depressive, and Substance Use Disorders: A Meta-Analysis.
Psychological Bulletin, Vol. 136, No. 5, 768–821.

 Krueger, R. F., McGue, M., & Iacono, W. G. (2001). The higher-order structure of
common DSM mental disorders: Internalization, externalization, and their connections to
personality. Personality and Individual Differences, 30, 1245–1259.

 Leming,M. (1979). Religion and death: Atest of thesis. Omega, 10(4), 3477363.

 Lucas, R.E., & Baird, B.M. (2004). Extraversion and emotional reactivity. Journal of
Personality and Social Psychology, 86, 473–485.

 Lucas, R.E., & Fujita, F. (2000). Factors influencing the relation between extraversion
and pleasant affect. Journal of Personality and Social Psychology, 79, 1039–1056.

 Lykins, E. L. B., Segerstrom, S. C., Averill, A. J., Evans, D. R., & Kemeny, M. E.
(2007). Goal shifts following reminders of mortality: Reconciling posttraumatic growth
and terror management theory. Personality and Social Psychology Bulletin, 33, 1088–
1099.

33
 Macavei, B. (2002). Scala de Atitudini si Convingeri II (ABS II): date preliminare pentru
populatia de limba româna. Romanian Journal of Cognitive and Behavioral
Psychotherapies, 2, 105-122.

 McCrae, R. R., & Costa, P.T., Jr. (1989a). Reinterpreting the Myres-Briggs Type
Indicator from the perspective of the five factor model of personality.Journal of
Personality, 57, 17-40.

 Munnichs, J.M. A. (1966). Old age and finitude. NewYork: Karger.

 Naragon-Gainey, K., Watson, D., & Markon, K. E., (2009). Differential Relations of
Depression and Social Anxiety Symptoms to the Facets of Extraversion/Positive
Emotionality. Journal of Abnormal Psychology, Vol. 118, No. 2, 299–310.

 Neimeyer, De Robert A., (1994). Death anxiety handbook: research, instrumentation, and
application. Routledge, p. 34–38.

 Neimeyer,R. A.,Moore,M. K.,&Bagley,K. (1988). Apreliminary factor structure for the

Threat Index. Death Studies, 12, 2177225.

 Ng, W., & Diener, E., (2009). Personality Differences in Emotions.Does Emotion
Regulation Play a Role? .Journal of Individual Differences, Vol. 30(2):100–106.

 Noyes, R., Jr., Hartz, A. J., Doebbeling, C. C., Malis, R. W., Happel, R. L., Werner, L.
A., et al. (2000). Illness fears in the general population. Psychosomatic Medicine, 62,
318–325.

 Pollak, J. (1980). Correlates of death anxiety: A review of empirical suicides. Omega,

10(2), 977121.

 Pyszczynski, T., Greenberg, J., & Solomon, S. (1999). A dual process model of defense
against conscious and unconscious death-related thoughts: An extension of terror
management theory. Psychological Review, 106, 835–845.

 Rosellini, A. J., Lawrence, A. E., Meyer, J. F., & Brown, T. A.,(2010). The Effects of
Extraverted Temperament on Agoraphobia in Panic Disorder. Journal of Abnormal
Psychology, Vol. 119, No. 2, 420–426.

 Roshdieh, S.,Templer, D. I., Cannon,W. G., &Canfield,M. (199871999).The relationship

between death anxiety and religious devotion in Moslems in Iran. Omega, 38, 199-208.

 Sava, F.A. (2004). Analiza datelor în cercetarea psihologică. Metode statistice

complementare. Cluj-Napoca: ASCR.

34
 Sellbom, M., Ben-Porath, Y. S., & Bagby, R. M. (2008). On the hierarchical structure of
mood and anxiety disorders: Confirmatory evidence and elaboration of a model of
temperament markers. Journal of Abnormal Psychology, 117, 576–590.

 Solomon, S., Greenberg, J., & Pyszczynski, T. (2004). The cultural animal: Twenty years
of terror management theory and research. In J. Greenberg, S. I. Koole, & T. Pyszczynski
(Eds.), Handbook of experimental existential psychology (pp. 13–34). New York:
Guilford Press.

 Strachan, E., Schimel, J., Arndt, J., Williams, T., Solomon, S., Pyszczynski, T., et al.
(2007). Terror mismanagement: Evidence that mortality salience exacerbates phobic and
compulsive behaviors. Personality and Social Psychology Bulletin, 33, 1137-1151.

 Suhail, K., & Akram, S., (2002). Correlates of death anxiety in Pakistan. Death Studies,
26: 39750.
 Tamir, M.,&Robinson,M.D. (2004).Knowing good from bad: The paradox of
neuroticism, negative affect, and evaluative processing. Journal of Personality and Social
Psychology, 87, 913–925.

 Tamir, M., Robinson, M.D., & Clore, G.L. (2002). The epistemic benefits of trait-
consistent mood states: An analysis of extraversion and mood. Journal of Personality and
Social Psychology, 83, 663–677

 Tedeschi, R. G., & Calhoun, L. G. (1996). The Posttraumatic Growth Inventory:

Measuring the positive legacy of trauma. Journal of Traumatic Stress, 9, 455–471.

 Tedeschi, R. G., & Calhoun, L. G. (2004). Posttraumatic growth: Conceptual foundations

and empirical evidence. Psychological Inquiry, 15, 1–18.

 Tellegen, A. (1985). Structures of mood and personality and their relevance to assessing
anxiety, with an emphasis on self-report. In A.H. Tuma & J.D. Maser (Eds.), Anxiety and
the anxiety disorders (pp. 681–706). Hillsdale, NJ: Erlbaum.

 Thorson, J. A., & Powell, F. C., (1988).Elements of Death Anxiety and Meanings of
Death. Journal of Clinical Psychology, Vol. 44, No. 5.

 Thorson, J. A., & Powell, F. C. (1994). A revised death anxiety scale. In R.A. Neimeyer
(Eds.), Death anxiety handbook (pp. 303-381).Washington, DC:Taylor and Francis.

 Torges, C. M. , Stewart, A. J., & Nolen-Hoeksema, S.,(2008). Regret Resolution, Aging,

and Adapting to Loss. Psychology and Aging, Vol. 23, No. 1, 169–180.

 Watson, D., Clark, L. A., & Carey, G. (1988). Positive and negative affectivity and their
relation to anxiety and depressive disorders. Journal of Abnormal Psychology, 97, 346–
353.
35
 Watson, D., Gamez, W., & Simms, L. J. (2005). Basic dimensions of temperament and
their relation to anxiety and depression: A symptombased perspective. Journal of
Research in Personality, 39, 46–66.

 Watson, D., Weber, K., Assenheimer, J. S., Clark, L. A., Strauss, M. E., & McCormick,
R. A. (1995). Testing a tripartite model: 1. Evaluating the convergent and discriminant
validity of anxiety and depression symptom scales. Journal of Abnormal Psychology,
104, 3–14.

 Wulff, D. M. (1996). The psychology of religion: An overview. In E. P. Shafranske (Ed.),

Religion and the clinical practice of psychology (pp. 43–70). Washington, DC: American
Psychological Association.

36