Sunteți pe pagina 1din 9

PSIHOPATOLOGIE N MEDIUL MILITAR COMPORTAMENTUL DEVIANT LA ADOLESCENTI Psiholog Corina IORDACHI*

REZUMAT Lucrarea si propune, n parte, sa traseze cteva din caracteristicile definitorii ale psihologiei vrstei adolescentei, vrsta controversata si profund marcata de transformari psihomatice si etico-sociale, a unei personalitati creatoare nengradita de aspiratii derizorii si neanulate de vise utopice, ireale si profund dezadaptate. Adaptarea raportata la adolescenta, este considerata ca un proces multifactorial, n care se manifesta relatia si unitatea dialectica ntre biologic, psihic si social. n adolescenta, ntre aspiratiile individuale si posibilitatile concrete ale tnarului de realizare a acestor aspiratii, exista un etern conflict. ntotdeauna, nivelul aspiratiilor devanseaza ca intensitate posibilitatile concrete ale tnarului. Ne vom referi n special la adolescentul ca subiect infractional, deoarece comportamentul agresiv si, de aici si delicvent, prezinta un mare grad de malignitate sociala. Dintre particularitatile comportamentului agresiv la adolescent, ale relatiei frustrareagresiune, ale formelor principale de manifestare ale agresivitatii, crima, pruncuciderea, autoagresivitatea (suicidul), reprezinta cele mai grave, greu de nteles si universale acte antisociale. Actul delictual debuteaza de obicei cu fuga de acasa practicata de unii adolescenti. Vagabondajul, ca forma evoluata a fugii de acasa si care reprezinta peregrinari continue dintr-un loc n altul, sustinute de spiritul de aventura, adolescentul ratacind fara puterea si vointa de a reveni la domiciliul sau, deschide larg poarta infractionalitatii. Vagabondajul implica o viata nomada, fara orizont temporal, nsotita de riscuri si privatiuni si asociat n majoritatea cazurilor cu furt, cersetorie, viol, perversiuni sexuale, prostitutie. Ca psiholog n cadrul unui centru militar consider ca aceasta vrsta, adolescenta, trebuie privita cu atentie si consideratie. De multe ori am auzit, si aceasta este o tendinta a ultimilor ani, de cresterea agresivitatii si infractionalitatii juvenile. Toti ne confruntam cu acest fenomen sau cu posibile consecinte pentru mediu militar. De cte ori nu am auzit sau citit n mass-media despre rata sinuciderilor n armata! Dar trebuie stiut ca frecventa sinuciderilor la vrsta adolescentei n societatea actuala constituie un semnal al disperarii. Daca utilizam statisticile europene, n special cele din Franta, datorita preciziei acestora, sinuciderile adolescentilor ocupa locul al doilea n cadrul mortalitatii cu exceptia celei cauzate de boli, sau accidente ntmplatoare. Din punctul de vedere al apartenentei la sexul biologic, baietii reprezinta un procent mai mare dect fetele. Sinuciderea adolescentului este un strigat, un avertisment la lipsa aproape totala de cunostinte si ntelegere a epocii pe care o traversam. Descoperirea propriei individualitati, construirea unor valori personale raportate la un sistem de valori al adultilor, socializarea individuala, reflecta nevoia profunda a adolescentului de a se integra ntr-o lume care sa corespunda aspiratiilor sale. Dupa modul cum se realizeaza aceasta confruntare a proiectiei ei cu realitatea poate sa rezulte att reusita, ct si esecul. Din aceasta perspectiva si din aceste considerente lucrarea de fata si propune o aprofundare a ceea ce numim " comportamentul deviant la adolescenti". - Adolescenta reprezinta acea faza a dezvoltarii umane marcata prin diferentiere si

individualizare si care se exprima mai intens dect n oricare alta perioada din viata, printr- un comportament proiectiv, mai mult sau mai putin structurat. - Delincventa juvenila n toate statisticile criminalitatii, delictele de furt, viol, frauda, excrocherie, vandalism, tulburarea linistii publice, drogurile, atacurile stradale etc. ocupa primul loc, si ceea ce este mai ngrijorator, are tendinta sa creasca vertiginos mai ales n rndul adolescentilor si tinerilor. - Motivatia conduitei deviante este primitiva, utiliznd conduitele slab integrate care tin de afectivitatea frustrata. Ne vom concentra n special pe cauzele psihosociale si pe structura personalitatii delincventiale. ISTORICUL SI DEZVOLTAREA CONCEPTULUI DE ADOLESCENT Adolescenta perioada n existenta omului si a evolutiei personalitatii sale, este vrsta care a socat n toate timpurile crend uneori conflicte si anxietati sociale. Socrate (sec. V .e.n.) sublinia faptul ca: "Tineretul nostru iubeste luxul. El are purtari rele, sfidare pentru autoritati. Ei arata dispret pentru vrstnici si iubesc flecareala n locul actiunii. Copiii sunt astazi tiranii si nu servantii familiilor lor. Ei nu se mai ridica cnd un vrstnic intra n casa. Ei si contrazic parintii, flecaresc fata de musafiri, nfuleca pe nerasuflate mncarea si si tiranizeaza profesorii". Adolescenta este un stadiu de viata intermediar ntre copilarie si maturitate. Limitele cronologice ale adolescentei sunt discutabile. Majoritatea autorilor considera adolescenta ntre 12-18 si chiar 20 de ani; Bencher extinde vrsta pna la 24-25. Aceasta tendinta de extindere a adolescentei pna la perioade de vrste considerate alta data ca apartinnd maturitatii a devenit posibila ca urmare a prelungirii perioadei de vrsta necesara scolarizarii, perioada de dependenta afectiva, si n majoritatea cazurilor, si economica si care, prin aceasta, se opune procesului de maturizare. Acest punct de vedere este nsa discutabil. Piaget afirma ca adolescentul este introdus n viata si astfel, n maturitate prin munca. Exista societati si diferite medii sociale n care copiii se ngrijesc si si cstiga existenta de la vrste fragede. Adolescenta este considerata totodata ca o perioada n care se manifesta fenomene de revolta; adolescentul avnd un caracter neconformist. Fata de normele sociale adolescentul poate avea o identificare negativa sau pozitiva si acest lucru poate crea senzatia unei instabilitati a personalitatii sale. Fixarea nivelului de aspiratie a capacitatii de separare de parinti si de altii, sunt factori decisivi n procesul de identificare. Dupa Howels, identificarea negativa se poate exprima si prin acceptarea perversa a modelelor prezentate de parinti ca fiind periculoase: viata de banda, droguri, homosexualitate, filozofie diferita, etc. Caracteriznd evolutia adolescentei, Rousselet o mparte n: 1. Perioada revoltei - caracterizata prin manifestari ca: refuzul de a se supune din dezgust pentru ca i se ordona, zmbetului batjocoritor, cnd nu mai crede n atotputernicia educatorilor, se revolta contra parintilor, refuza profesia acestora (baietii se opun mai ales tatilor, iar fetele se opun mamelor), revolta contra scolii (profesorii sunt priviti ca niste tirani, ignoranti, cauta sa le demaste asa-zisele nedreptati). 2. Perioada scandalului - apare dupa momentul n care creznd ca nu mai este copil, vrea sa se afirme n noua lui identitate prin excentrari, dorinta de a se face remarcat, vestimentatie deosebita, etc. Este vrsta bandei, iar tnarul care a negat familia, scoala (sau cel putin influenta lor morala), nu este capabil de a trai izolat ntr-o lume inospitaliera si cauta sa fie aproape de prietenii care l nteleg si cu care mpartaseste acelasi mod de viata. 3. Perioada de exaltare si afirmare, cnd tnarul se simte gata de a nfrunta lumea. Termenul de adolescenta nu desemneaza o abstractie pura, ci o realitate vie, dinamica, n care converg influente variate si cu ponderi diferite de ordin fiziologic, social,

psihologic si pedagogic. Adolescenta reprezinta deci cea mai complexa si efervescenta perioada din viata individului. Pe plan psihologic, este vrsta afirmarii intereselor sociale si profesionale, a stabilirii de noi relatii ntre "el" si "altii", a dorintei de libertate, autonomie, ct si printr-o generoasa sensibilitate ideo-afectiva, vrsta a marilor idealuri, dar si a trairilor dureroase, uneori, cu urmari dezadaptative. n adolescenta apare dorinta de afirmare, identificarea eu-lui cu modele de comportament independent ce preced definirea stabila a propriei personalitati. Largirea sferei de experienta sociala determina armonizarea deprinderilor si atitudinilor cu cerintele sociale si dezvolta major spiritul critic si autocritic. Adolescentul devine stapn pe procesele sale psihice care sunt dirijate constient. De la aceasta constiinta de sine apreciata de altii, trece la constiinta de sine prin autoapreciere, de la gndirea intuitiv concreta la gndirea abstracta si de la motivatiile elementare la cele sociale de comportament (datorie, raspundere, scop n viata). Comportamentul exprima receptivitate la stimulii realitatilor obiective, consecutiv carora se autoregleaza si autoperfectioneaza. Adolescentul devine constient de evolutia sa proprie. Formarea trasaturilor pozitive de caracter se reflecta direct n conduita, care ntruneste astfel un continut motivational n care constiinta raspunderii, a semnificatiilor actelor sociale ocupa un loc central. Adolescenta este deci etapa n care copilul, pe baza achizitiilor deja realizate, sub influenta exercitata de factorii mediului ambiant si datorita propriei activitati, ajunge treptat sa-si cunoasca viata sufleteasca, sa se descifreze pe sine ca om si ca membru al societatii. Acest salt n planul vietii psihice are efecte deosebite asupra echilibrului psihic si social al adolescentului. Pe de o parte ntelegndu-se pe sine ca o fiinta, adolescentul reuseste sa-si integreze viata sufleteasca ntr-un tot unitar, raportat la trecut si proiectat n viitor. Pe de alta parte el reuseste sa se diferentieze de semenii sai, sa-si stabileasca n mod clar locul sau n mijlocul oamenilor printre care traieste si sa-si prefigureze un nou loc, n viitor, printre acestia. Toate aceste schimbari care vin sa mbogateasca sau nu "criza adolescentei" sunt importante si determinate, n primul rnd determinate de accelerarea procesului constiintei de sine. Constiinta de sine se dezvolta stadial, fiecare stadiu psihologic continnd att elemente de continuitate ct si de diferentiere. Rezultatul principal al acestei evolutii l constituie realizarea unitatii si identitati personalitatii, motiv pentru care constiinta de sine este considerata axa acesteia; deci adolescenta este si o perioada cu implicatii majore n ceea ce priveste maturizarea personalitatii. O problema referitoare la adolescenta, legata organic de dezvoltarea constiintei de sine este aceea a afirmarii de sine. Unii psihologi au integrat manifestarile prin care adolescentii ncearca sa-si afirme personalitatea n asa zisa "criza a adolescentei" pe care am descris-o. Altii afirma ca aceasta "criza" nu este universala, ci un fenomen provocat de conditii sociale individuale si istorice. n acelasi timp afirmarea de sine este un fenomen cu totul specific adolescentei. n realitate, dorinta afirmarii de sine este expresia crizei de constiinta pe care adolescentul o are asupra dezvoltarii sale pe plan biologic, psihologic si social, statutul social, care nu reflecta din toate unghiurile aceasta dezvoltare. Deci, dorinta afirmarii de sine este un fenomen normal care se manifesta la adolescent ca efect al maturizarii psihice, a consolidarii personalitatii. ETIOLOGIA COMPORTAMENTULUI DELINCVENT LA ADOLESCENT Comportamentul delincvent al adolescentului cunoaste cauze bio-psiho-sociogene.

Studiul cauzelor de conflict cu finalizare n conduita devianta ntmpina serioase dificultati, datorita pe de o parte multitudinii si complexitatii acestora, iar pe de alta parte datorita faptului ca una si aceeasi forma de reactie devianta poate avea cauze diferite, dupa cum una si aceeasi cauza poate determina efecte reactionale diferite. Cu toata complexitatea si varietatea numerica, factorii etiologici ai reactiilor comportamentale deviante pot fi clasificate dupa prof. dr. P. Brnzei n: - factori predominanti biogeni - factori predominanti psiho- sociogeni + Factorii biogeni ai deviantei n cadrul factorilor biogeni, deviatia de comportament apare ca un epifenomen al dereglarilor organice, dar mai frecvent acesti factori se interfereaza conditiile biogene crend fondul pe care actioneaza situatiile particulare din viata adolescentului. O serie de factori patologici psihici pot sta la originea biogena a unor devieri comportamentale de tip delictual (Encefalopatii secundare post-infectioase sau post-traumatice; oligofrenii; sechele dupa meningite; epilepsii; hebefrenii; psihopatii; nevroza etc.) S-a pus n evidenta, prin determinarea cariotipului la unii indivizi cu comportament deviant, o trisomie gonosomiala cu un y suplimentar (xyy). Aceasta anomalie genetica se asociaza cu agresivitate, violenta, tendinta spre distrugere de bunuri. Acestor factori biogeni li se adauga remanierile neuropsihice si endocrine de pubertate si adolescenta. + Factori psiho-sociogeni Fara a subestima importanta factorilor organici, somatogeni, vom sublinia n primul rnd rolul determinant al factorilor psiho-sociogeni din mediul familial si extra-familial: 1. Disociatia familiala. Familia devine "solul primar al dezvoltarii naturii umane" iar copilul, imaginea parintilor si un criteriu de referinta despre atitudinea lor. Disociatia si nentelegerea familiala este frecvent ntlnita n familiile adolescentilor cu tulburari de conduita si comportament. Cei doi parinti, desi despartiti, revendica n mod egal copilul, fiecare din ei cautnd sa-l atraga de partea lui si sa-l instige mpotriva celuilalt n scopul de a-l compromite. Ramas n grija unuia dintre parinti, copilul devine victima unei atitudini extremiste sau va beneficia de ntreaga afectiune si ngrijire din partea acestuia (avnd drept consecinta formarea lui ca individ egoist, retrograd, nepasator si inadaptat la formele vietii sociale), sau va fi frustrat de cea mai elementara forma de afectiune, de ntelegere, de conditii corespunzatoare de viata si activitate (ceea ce va determina introvertirea, izolarea, lipsa de ncredere n sine, revolta, rautate, cruzime). Modelul parental valorizant sau devalorizant, transmiterea de catre parinti a unor valori de identificare ca si imaginea parintilor vor ajuta la structurarea personalitatii. Comportamentul copilului se realizeaza totdeauna prin identificare si interiorizare cu sine si cu ceilalti. Astfel, eul uman se formeaza ntr-o constelatie triunghiulara de factori: dragoste, autoritate si securitate familiala. Orice carenta afectiva ca si orice carenta sau abuz de autoritate vor determina tulburari de comportament, datorita demisiei parintilor de la sarcinile lor, fie prin identificarea parintilor cu parintii patogeni. Tnarul devine astfel "un simptom al parintilor sai". Agresivitatea, izolarea, fuga si vagabondajul, furtul etc. pot fi determinate de aceeasi cauza: atitudinea reprimatoare, tiranica a parintilor sau dimpotriva cea permisiva, libera. Carenta afectiva, este cauza principala a unor astfel de deviante deoarece plecnd de la calitatea relatii mama-copil se vor dezvolta n mod adecvat relatiile copilului cu altii. Este o realitate faptul ca, copilul si simte mama mai nti senzorial si apoi afectiv. Orice carenta afectiva materna va duce la structurarea unei personalitati insensibile, fara vointa sau tiranica, ori la o adevarata debilitate relationala. Orice "ntarcare afectiva" va duce la lipsa ncrederii n lume, tocmai datorita incapacitatii de a simti si trai dragostea materna. Familia devine o adevarata scoala a sentimentelor, bazata pe afectivitatea materna si autoritatea paterna. Frustrarea de dragoste prin carenta

afectiva, duce la un gol afectiv cu insatisfactii, frustratii, sentimente de devalorizare si opozitie. Un astfel de subiect si va structura o personalitate egocentrica, indiferenta afectiv, tradata prin simptome caracteriale precoce, de tipul lipsei de identitati, sugestibilitatii, egocentrismului, sentimentelor de devalorizare, instabilitatii si dorintei de satisfactie imediata, lipsei sentimentelor de culpa ce stau la baza sentimentului de responsabilitate. Lipsa fricii va duce la lipsa remuscarii fata de faptele proprii iar sentimentul de devalorizare va duce la ostilitate permanenta. Atunci cnd carentele si conflictele afective din mediul familial, tulburarile relatiilor familiale, inegalitatile de atitudine, manifestate de ambii parinti fata de copil depasesc anumite limite de intensitate si durata transformndu-se n adevarate situatii traumatizante pentru adolescent, personalitatea n formare a acestuia se va nscrie pe cai gresite. Astfel, daca copilaria se desfasoara n cadrul unui climat familial saturat de privatiuni si ostilitati, de conditii care priveaza copilul de afectiune si de satisfacerea adecvata a dorintelor si aspiratiilor lui firesti, acesta ajunge sa traiasca asa numitul conflict de adaptare, care se exprima printr-o atitudine protestatara n fata oricarei rezistente, opozitii sau interdictii. Manifestarile repulsive ale adolescentului dovedesc, n majoritatea cazurilor tocmai faptul ca asupra acestuia trecutul sau au actionat mijloace coercitive brutale, stari conflictuale severe, pedepse umilitoare, etc. Nentelegerile ntre parinti pun n pericol sentimentul de securitate al copilului si n consecinta armonia dezvoltarii personalitatii sale. Matricea familiala devine deci baza formarii personalitatii si orice abdicare de la acest rol poate transforma copiii n "orfani de parinti". 2. Absenta mediului familial. n cazul adolescentilor orfani abandonati, care se afla n grija asistentei publice, lipseste nsusi mediul familial. Lipsa oricaror modele parentale si a identitatii copilului cu parintii sai, pot duce la depersonalizarea si de realizarea, ca punct de plecare al obtuziei, indiferentei, opozitiei sau ostilitatii. Din rndul acestora se detaseaza n primul rnd adolescentul depresiv, aflat n continua cautare de afectivitate, de ntelegere din partea celor din jur. Astfel de deviante se pot ntlni si la copiii adoptati, mai ales cnd nfierea e motivata de o compensare a frustrarilor si cnd copilul e privat de climatul afectiv si de sentimentul de securitate. O influenta negativa au si familiile reconstituite din divorturi, vaduvii, sau copii rezultati din casatorii anterioare, care vin n noua familie cu alte principii si deprinderi educative. 3. Situatia economico-sociala a familiei poate conditiona aparitia unor conflicte si tensiuni ntre parinti pe de o parte si ntre parinti si copii pe de alta parte, datorita fie unui spatiu locativ limitat, sau a unei gospodarii si administrari defectuoase a bugetului familial, sau a unor conditii igienice de trai necorespunzatoare. Statistic, se constata apartenenta tinerilor delincventi din familii paupere fie deosebit de prospere, n care se ntretin conditii care duc la supradimensionarea trebuintelor, pretentiilor si necesitatilor. 4. Carentele de ordin educativ joaca un rol deosebit n determinarea unor forme comportamentale aberante, neadecvate. Ele depind n mod direct de personalitatea parintilor si educatorilor. A. Berge consemneaza un numar destul de mare de defecte ale parintilor, unele dintre ele capitale: hiperprotectivism, narcisism; nervozitate; incapacitatea de a iubi, perfectionalism, iar altele de importanta mai mica, secundare: lipsa de condescendenta, lipsa de respect, oportunism. Desigur, greselile educative ale parintilor pot fi considerate diferentiat, n functie de rolurile diferite care revin, n mod natural, acestora: mamei-afectiunea; tataluiautoritatea. Mama este aceea care poate sau nu priva pe copil de afectiunea echilibrata att de necesara dezvoltarii sale psihice. O atmosfera familiala prea trista, apasatoare, sau prea agitata, caracterizata de certuri, injurii si brutalitati se repercuteaza n sens negativ asupra psihicului adolescentului, provocndu-i traumatisme afective, care si vor pune amprenta asupra modului de a

gndi, simti si de a se comporta a viitorului adolescent. Libertinajul familial lasa adolescentul prada influentelor negative ale strazii, unor variati agenti inductori care vor genera tulburari de comportament. Alteori, autoritatea paterna exagerata, abuzul de autoritate, structureaza un comportament reactiv, de protest, opozitie sau diferenta si fuga, specific acestei perioade. Acest abuz de autoritate explica nevoia de evaziune prin parasirea neautorizata a domiciliului si vagabondaj, iar revendicarile se transforma n agresiune la adresa factorilor de mediu cu caracter de interdictie. n devianta copilului se nregistreaza o cauzalitate circulara n care, plecnd de la climatul familial neadecvat se ajunge la esecuri scolare. Nemultumirea de sine va duce la indiferenta fata de lume si inadaptare. 5. Influentele nefaste ale unor grupuri de tineri Cei mai multi dintre minorii delincventi nu sunt supravegheati de catre parinti n ceea ce priveste relatiile lor cu ceilalti copii si n legatura cu felul n care si petrece timpul liber, sau sunt supravegheati n mod superficial sau accidental. Nu ntotdeauna adolescentul stie sa se apere mpotriva influentelor strazii, colegilor sau adultilor mai turbulenti, certati cu normele si legile convietuirii sociale. Insuficient prevenit asupra facturii periculoase ale acestora, el poate lesne sa cada prada ispitelor strazii, n mijlocul unor grupuri de tineri ai strazii. Pentru adolescenti solutia grupului pare sa fie la un moment dat, o ratiune de a fi, de a exista. Grupul ofera adolescentului nu numai cadrul de afirmare, de exprimare libera, ci si securitate, siguranta. n grup, adolescentul gaseste niveluri de aspiratie si tabele de valori comune cu ale sale, chiar n grupuri nonformale orientate negativ. Grupul ofera adolescentului un ideal de sine, o imagine linistitoare a propriului "eu", un antidot pentru nelinistile sale anterioare. - Slab - adolescentul cauta puterea grupului, cauta sa se identifice cu acesta. - Nensemnat - adolescentul cauta prilejuri de afirmare, de valorificare. - Nerecunoscut - adolescentul doreste sa devina necesar, sa se "situeze" ntre ceilalti, sa ocupe un loc al sau care sa fie cunoscut si recunoscut de grup. - Izolat - el ncearca sa-i nteleaga pe ceilalti, sa-si mbogateasca cunostintele despre altii, sa patrunda n sistemele motivationale si intentionale ale celorlalti coechipieri. n masura n care grupul si- l aproprie si l adopta, adolescentul ncearca sa-si dovedeasca si lui si celorlalti ca nu s-a nselat, ca nu au fost nselati. El cauta sa dovedeasca lumii ("lumea" sunt parintii, "profesorii" adultii n general), ca reprezinta ceva. n acest scop mai ales baietii cauta obstacole, ncercari prin care sa probeze calitatile, sa verifice limitele si posibilitatile lor. Prin comportamentul lor ei vor sa dovedeasca ca sunt maturi, ca au detasarea si stapnirea de sine a adultilor, ca reprezinta individualitati forte si independente. Afirmarea, socializarea adolescentului, parcurge un drum sinuos, un "drum al extremelor". Paralel cu adncirea cunoasterii propriului eu, cu interesul fata de sine, el ncepe sa fie interesat de tabelele de valori ale ambitiei, de achizitii culturale ale umanitatii, de situarea temporara a propriei persoane n evolutia universului. Teama de ridicol, grija de a parea nca un copil si dorinta de a-i imita pe cei mari contribuie la coruperea lui precoce. Astfel el va ncepe sa fumeze, sa bea, sa practice jocuri de noroc si cauta n toate prilejurile prin care sa demonstreze forta si curajul sau. Atractia pe care o simte la un moment dat adolescentul pentru grupul de adolescenti si uneori si de adulti poate fi explicata si prin faptul ca grupul respectiv i permite realizarea unor dorinte care i sunt interzise n mod brutal de catre parinti si a unor actiuni aventuroase si activitati mai interesante. Efectele principale ale vietii de grup sunt dependentele pe care le dezvolta acesta ntre membrii grupului respectiv. ARHITECTURA PERSONALITATII DELINCVENTIALE

LA ADOLESCENTI Principalele devieri de conduita si comportament pe care le- am ntlnit sunt: tentativa autolitica si actul suicidar, acte asociale si antisociale ca: negativismul, minciuna, furtul, tlhariile, lovirea, amenintarea, violul, fuga de acasa sau vagabondajul, alcoolismul, si nu n ultimul rnd, dependenta de droguri. Dezvoltarea dizarmonica a personalitatii la adolescenti include anomalii de adaptare a comportamentului la exigentele conditiilor sociale, culturale, economice. Finalitatea demersului stiintific propus este de a descoperi si descrie un "model" de personalitate a tnarului cu comportament deviant. Ca psiholog militar, ntr-un centru militar m-am ntlnit deseori cu acest fenomen si nu de putine ori m-am confruntat cu probleme n relatia cu acestia. Semnalele de alarma trase n aceasta directie au devenit nelipsite din orice analiza cu privire la calitatea psihologica a tinerilor la recrutare si ncorporare. De aceea consider important pentru un psiholog implicat n selectia psihologica a personalului militar sa ncercam sa descoperim dincolo de etiologia acestor comportamente, ce anume contribuie la fixarea definitiva a tulburarilor de comportament la adolescenti. Traiectoria devenirii copilului ca personalitate umana presupune ca si n arheologie, dezvoltarea, combinarea si sedimentarea unor straturi n conditiile si structurile sociale date. Aceste structuri sociale pot fi constituite si din focare malefice ca acele "grupuri de distractie" prin consumul de alcool, jocuri sexuale, jocuri de noroc etc., raspndite mai ales n orase si care pervertesc constiinta adolescentilor. Din practica de zi cu zi si studiul acestui tip de comportament iata cteva aspecte care duc la cresterea frecventei deviantelor la adolescenti: 1. Modificari la nivelul structurilor morale Integrarea sociala a persoanei care se naste "incompleta" presupune o receptionare, o prelucrare si o investire cu forte operatorii si operationale a valorilor sociale. Cu toate ca din necesitati contingente accentul cade n complexitatea actului educational pe instructie, pentru finalitatea procesului de socializare, importanta majora o are formarea constiintei morale. n liniile cele mai largi posibile, constiinta morala este o sinteza a valorilor stabilite de grupul social care regleaza comportamentul uman fata de regulile sociale necesare convietuirii si fata de celelalte persoane purtatoare la rndul lor a unei constiinte morale. Ceea ce garanteaza eficienta procesului de integrare sociala este capacitatea de a actiona autonom pe baza valorilor si regulilor morale. Se pare ca una dintre cauzele insuccesului formarii valorilor morale este faptul ca bazele acestora se construiesc n cadrul unei experiente directe, spontane a copilului cu reguli si persoane, deci n grupul primar si ntr-un interval de viata cnd afectivitatea este elementul dominant n procesul de maturizare. 2. Modificari la nivelul relatiilor afective Majoritatea relatiilor afective interpersonale ale adolescentului inadaptat sunt negative (dispatieapatie). Experienta infantila ca forma de nvatare sociala - petrecuta ntr-un spatiu valoric daunator moral, genereaza fata de celalalt atitudini de nencredere si ostilitate. Experientele traite n timpul copilariei l determina pe adolescent sa considere adultul un eventual agresor, orice interventie putin mai autoritara l face, la nceput, sa perceapa adultul ca avnd intentie raufacatoare. Aceste modificari trebuie privite cu atentie atunci cnd interactionam cu adolescentii ce au comportamente deviante. Trebuie stiut ca o atitudine de mare severitate din partea adultului mareste antipatia si genereaza conflictul cu acesta. 3. Scaderea pragului de toleranta la frustrare

n cazul adolescentilor cu structura delicventiala fenomenul de frustratie este amplificat de structura lor interna. Experienta traita de ei n grupul primar a consolidat egocentrismul infantil prin: atitudinea de demisie a parintilor, modelul parental de satisfactie a instinctelor si dorintelor fara autocontrol, o libertate vecina cu libertinajul n cadrul relatiilor intrafamiliale, o adaptare si coparticipare la fuga de efortul organizat al copilului (lipsa de scolarizare, neparticipare la un program de viata organizat, la activitati continue si sustinute etc.). Ca principiu fundamental, adolescentii delicventi nu pot suporta n relatiile lor cu institutiile si cu adultii regulile si exigentele sociale, atitudinile prohibitive, autoritare sau preventive ale acestora. 4. Sentimentul de devalorizare Adolescentul delicvent nu numai ca nu se reprezinta pe sine ca o valoare umana constituita ci, dimpotriva, traieste un sentiment de nonvaloare, de respingere de catre grupul social. O situatie care determina producerea devalorizarii este aceea n care att parintii ct si educatorii intervin direct n acest sens. n general, familiile din care provin adolescentii delicventi creeaza conditii de devalorizare n educarea copilului prin utilizarea acestuia ca participant la actiuni antisociale: consum de alcool, minciuna, furt, prostitutie, vagabondaj, nselaciune, etc. 5. Sentimentul de injustitie Trairea, pe o perioada ndelungata de timp, a unei situatii de incompatibilitate, de neconsonanta sociala, fie ca este vorba de joc, de nvatatura sau de relatii de familie, determina treptat aparitia unui sentiment de injustitie. Este greu daca nu imposibil mai ales la vrsta adolescentei, ca adolescentul sa se "contemple" si sa-si asume vinovatia unor comportamente care i se par normale ntruct sunt rezultate din experienta sa trecuta. De aceea adolescentul delicvent traieste uneori cu profunda convingere, sentimentul ca i se face o mare nedreptate. Dar el au o reprezentare modificata a conceptelor morale. 6. Tulburari de cunoastere Nu voi aborda problema performantelor n nvatarea de tip scolar ci doar problema modului tipic de cunoastere a universului, a lumii, n special a modului de reflectare a valorilor. Delicventul traieste la timpul prezent, ca si cum nu ar avea nici un fel de perceptie de sine. El traieste faptele de moment, fara legatura si continuitate cu experientele trecute si fara sa tina seama de consecinta actiunilor sale pentru viitor. n general adolescentul delicvent nu poate trai, nici percepe, existenta sa n interiorul oricarui context spatio-temporal. 7. Un sens gresit acordat conceptului de libertate Primul dintre imperativele conceptului de libertate la delicvent este acela de a fi lipsit de orice restrictie sau exigenta sociala. Libertatea, n cazul acesta, nseamna a exista n afara oricarei reguli si fara respectarea cerintelor morale si sociale. Delicventul considera efortul de ncadrare n normele sociale, morale, ca un supliciu, ca o cerinta agresiva a societatii sau a grupului si raspunde printr-o reactie de fuga sau agresiune. Sau considera degradanta pozitia de acceptare a regulilor comunitatii si a celor pe care se bazeaza relatiile interpersonale. De asemenea, putem vorbi la adolescentii delicventi de o "denigrare a sentimentelor umanitare" ca: ntelegerea, dragostea, mila, respectul demnitatii. Ei manifesta o ndrjita opozitie n recunoasterea lor dar mai ales n trairea acestora. n atitudinea si comportamentul delicventului exista o nepasare si un impuls de anulare a oricarui sentiment cu valoare pozitiva sociala. Corectitudinea, bunatatea, remuscarea, dragostea sincera etc. l deranjeaza si de aceea se dezangajeaza treptat cucerindu-si o libertate arbitrara n comportare.

BIBLIOGRAFIE 1. Brnzei P si colaboratorii: " Adolescenta si adaptare" Iasi, 1974 2. Cucu C. I. "Psihiatria adolescentului" Ed. Litera, Oradea, 1979 3. Constantinescu V. " Comportamentul", Ed. stiintifica, 1964 4. Cosmonici Andrei " Adolescentul si timpul sau liber" Iasi, 1985 5. Dragomirescu V. " Psihologia comportamentului deviant" Ed. stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1976 6. Panelcu V. " Culmi si abisuri ale personalitatii" Ed. Enciclopedica, Bucuresti, 1974 7. Paunescu C. " Agresivitatea si conditia umana" Ed. Tehnica Bucuresti, 1994 8. Rosca Al. " Delincventa minorilor", Cluj, 1932 9. Verza E " Psihologia vrstelor" Ed. Hyperion, Bucuresti, 1993

* Centrul Militar Zonal Iasi