CAPITOLUL I.

INTRODUCERE

1.1. Prezentarea problemei

O mare parte din literatura de specialitate pe etapa de dezvoltare a adulților emergenți îmbină
acest grup de vârstă fie cu adolescenții, fie cu adulții. În consecință aceștia nu sunt studiați
separat din punct de vedere al dezvoltării, iar mai mult decât atât, deseori este neglijat și aspectul
cultural, contextual și religios (Abo-Zena și Ahmed, 2014). Datorită acestui fapt, în literatura de
specialitate apar diferite contradicții cu privire la caracteristicile de dezvoltare ale acestei etape și
implicațiile la nivel de sănătate mintală. Spre exemplu într-o meta-analiză (75 de studii publicate
între 1990 și 2010), realizată de Yonker, Schnabelrauch și DeHaan (2012) aceștia au prezis că
vârsta ar modera relația dintre religiozitate/spiritualitate și comportamente de risc – însă
rezultatele au arătat că numărul de studii nu este suficient de mare pentru a putea examina
diferențele dintre adolescenți și adulți emergenți pe aceste aspecte (Abo-Zena și Ahmed, 2014).
Fapt care ne indică o lipsă de nuanțare a particularităților acestei etape de dezvoltare în funcție de
religiozitate/spiritualitate, contextul social și cultural. Totodată, în cadrul acestei lucrări vor fi
prezentate și o serie de contradicții care apar în literatura de specialitate întocmai datorită unei
abordări de suprafață a unor aspecte care pot avea o relevanță și un impact crescut în viețile
tinerilor, viitori adulți ai societății.
Așadar, în cadrul acestei cercetări ne propunem să surprindem și să descriem cum
experinețele religioase și spirituale ale adulților emergenți din România se întrepătrund cu viețile
acestora și cu sensul pe care aceștia îl oferă vieții.

1.2. Explorarea importanței problemei

Perioada de adult emergent (engl. emerging adulthood, Arnett, 2000) se caracterizează printr-
o etapă care marchează punctele de turnură în viața tinerilor (ex. separarea de familie, admiterea
la facultate, despărțiri de parteneri de viață, aplicarea pentru locuri de muncă etc.) (Barry și Abo-
Zena, 2014). Datorită acestui fapt, tinerii se străduiesc să găsească sensul în urma acestor
evenimente – un proces numit căutarea sensului (engl. meaning-making) (McLean și Breen,

1
2009; McLean și Pratt, 2006, apud. Barry și Abo-Zena, 2014). Căutarea sensului în această
perioadă de dezvoltare a fost asociată cu o ajustare pozitivă (McAdams, Reynolds, Lewis, Patten
și Bowman, 2001), iar ținând cont de evenimentele de viață pentru care tinerii se pregătesc,
această ajustare poate sta la baza unei dezvoltări optime în perioada adultă. În eventualitatea în
care acest sens (al vieții) nu este conturat în această perioadă, potrivit lui Smith (2011),
consecințele pot fi negative în ceea ce privește dezvoltarea adulților emergenți (ex. consumerism,
consum de substanțe, dezangajare civică și politică, experiențe sexuale nesatisfăcătoare etc.).
Cu toate că cercetătorii din domeniul sociologiei (ex. Smith, 2009, apud. Barry și Abo-Zena,
2014) au derulat studii la scală largă pentru a cerceta religiozitatea și spiritualitatea adulților
emergenți, cei din domeniul psihologiei au început să ofere atenție acestei teme pentru această
perioadă de dezvoltare (Barry și Abo-Zena, 2014). Așadar prin acest studiu ne propunem să
contribuim la literatura de specialitate din acest domeniu, oferind o atenție specială căutării
sensului, un aspect deseori neglijat al comportamentului uman (Holden și Vittrup, 2009;
Tarakeshwar, Stanton și Pargament, 2003, apud. Barry și Abo-Zena, 2014).
Întocmai pentru a putea surprinde nuanțele diferite ale procesului de găsire a sensului în
viețile adulților emergenți este critic să înțelegem aspectele ce țin de religiozitate și spiritualitate.
Implicațiile practice ale acestor descoperiri ar putea fi utile atât în domeniul cercetării științifice
cât și în consiliere sau psihoterapie (Abo-Zena și Ahmed, 2014). Cercetările realizate pe tema
religozității ar putea să nu surprindă experiențele autentice ale tinerilor datorită metodologiei
utilizate (chiar și eșantionările), o mare parte din studii fiind la scală largă astfel neglijând
particularitățile din unele contexte (Smith, 2009, apud. Abo-Zena și Ahmed, 2014).
Totodată, majoritatea studiilor sunt de tip corelațional – așadar fără a surprinde motivele,
procesele și contextul personal care să explice acele rezultate din cercetări (Marks și Dollahite,
2011, p.182, apud. Abo-Zena și Ahmed, 2014). Potrivit autorilor Abo-Zena și Ahmed (2014)
cercetătorii ar trebui să își extindă înțelegerea asupra rolului culturii, religiei și al spiritualității în
viețile adulților emergenți prin explorarea acelor factori care afectează atât integrarea cât și
separarea acestora. Autorii continuă prin a sugera o metodologie mixtă, diversificată – astfel
încât natura personală și socială a socializării religioase și spirituale să poată fi cu adevărat
surprinsă. Mai mult decât atât, să reflecte și modalitățile diverse în care religiozitatea și

2
spiritualitatea pot fi trăite în funcție de context și de natura fluidă a potrivirii persoană-context
(eng. person-context fit).
Iar sfatul final al lui Abo-Zena și Ahmed (2014) pe care această cercetare își propune să îl
urmeze este: „pentru a putea explica mai bine complexitățile vieții religioase și spirituale a
adulților emergenți, menținând în același timp o ancorare fermă în cultura și teologia religiei și a
spiritualității, cercetătorii trebuie să își diversifice eșantioanele, contructele studiate, metodele și
perspectivele disciplinare.”

1.3. Prezentarea literaturii de specialitate relevante

1.3.1. Specificul etapei de dezvoltare – adultul emergent

Cadrul teoretic pentru a înțelege modul în care tinerii își reprezintă credința în divinitate
este teoria perioadei de adult emergent (engl. emerging adulthood ). Termenul de „adult
emergent” a fost introdus pentru prima dată de către Arnett (2000), inițial pentru a delimita
perioada dintre adolescența târzie până aproximativ 25 de ani (aproximativ intre 18-25 de ani,
Arnett, 2000). Acesta surprinde o nouă perioadă din cursul vieții oamenilor din societățile
industrializate, din ultima jumătate a acestui secol, făcând legătura dintre adolescență și perioada
de adult tânăr (engl. young adulthood), (Arnett, 1998, 2000a, 2000b).
Această perioadă se caracterizează printr-o explorare a variilor posibilități de a trăi viața,
amânând tranziția la roluri până spre mijlocul-sfârșitul vârstei de 20 de ani (Arnett, 1998, 2000a,
2000b). Potrivit lui Erikson (1950, 1968 apud. Arnett, 2002) și lui Marcia (1966, apud Arnett,
2002) explorarea care reprezintă o componentă a formării identității în perioada adolescenței –
este acum extinsă până la aproximativ 25 de ani (Arnett, 2002). Specific acestei perioade este
centrarea spre dezvoltare personală și spre a deveni autosuficient (Arnett, 1998).
Mai mult decât atât, cu toate că puțini adulți emergenți încep perioada de 20 de ani cu
idei clare despre valorile, credințele și perspectivele asupra lumii, puțini trec prin aceasta fără a
formula o imagine de soluționare a acestora (Arnett, 2006, apud. Barry și Abo-Zena, 2014).
Este important de menționat faptul că potrivit lui Arnett (2004) această etapă de adult
emergent este sensibilă la contextual cultural și demografic – așadar, s-ar încadra doar aceia care

3
tind spre educație superioară cu o întârziere în ceea ce privește căsătoria și formarea unei familii
cu copii. Totodată, acesta a mai propus și patru trăsături ale etapei: explorarea identității,
instabilitatea, centrarea pe sine, sentimentul de tranziție (engl. feeling in-between) și existența
posibilităților. În cadrul acestei cercetări nu s-a abordat această dezbatere din literatură pentru a
define acurat perioada de dezvoltare (potrivit lui Barry și Abo-Zena, 2014 în cadrul articolului
Arnett, Kloep, Hendry și Tanner, 2011 pot fi informațiile relevante), deoarece depășește scopul
asumat. Însă ca și definire a acestei etape în contextul cultural din România afirmăm că cel de-al
treilea deceniu din viața tinerilor nu este clar definit, ținând cont de faptul ca mulți dintre aceștia
întârzie intrarea în rolul de adult. Unii tineri investesc în educație/formare pentru locul de muncă
și/sau în formarea unor experiențe de relaționare – fapt care pe de o parte unor tineri le contribuie
la adoptarea cu success a rolului de adult la vârsta de 30 de ani, iar pe de altă parte, unii dintre
aceștia nu beneficiază de experiențele necesare pentru a îi pregăti pentru adoptarea rolului de
adult (ex. schimbare de multe locuri de muncă, relații și/sau locuri de educație). Situația este
similară cu cea prezentată de Barry și Abo-Zena (2014) care reflectă un context similar și în
Statele Unite ale Americii.

1.3.2. Dezvoltarea religiozității la adulți emergenți

Până în acest punct s-a conturat o imagine asupra perioadei de adult emergent, ca fiind
distinctivă și începând la sfârșitul pubertății până la pragul de 20 de ani – o perioadă marcată de
explorarea identității în rolurile sociale, perspectiva asupra lumii și a relațiilor (Arnett, 2000).
Așadar, prin definiție religiozitatea și spiritualitatea sunt contemplate, dacă nu chiar
experiențiate, în această etapă critică a dezvoltării umane (Barry și Abo-Zena, 2014).
Putem afirma astfel că potrivit literaturii de specialitate, din perspectiva adulților
emergenți, parte a acestui proces este formarea unui set distinct de credințe cu privire la aspecte
ce țin de religie (Arnett, 2002). Mai mult decât atât, o serie de studii arată că luarea unei decizii
personale cu privire la propriile credințe și valori este unul dintre cele mai importante criterii
pentru tineri care anticipează trecerea spre perioada adultă (Arnett, 1997, 1998; Greene,
Wheatley și Aldava, 1992, apud Arnett, 2002).

4
 1.3.6. Conceptualizarea religiozității și a spiritualității în contextul cultural din
România
Până în acest punct ne-am propus să surprindem literatura de specialitate pe acest domeniu,
la un nivel mondial. În continuare, scopul este să înțelegem această dezvoltare în contextul
cultural din România, raportându-ne la adulții emergenți din țară.
Cu toate că religia este o componentă centrală în dezvoltarea umană, fiind contectată cu
cultura din care oamenii fac parte (Holden și Vittrup, 2009, apud. Abo-Zena și Ahmed, 2014) –
această îmbinare între religie, cultură și dezvoltarea umană reprezintă în continuare un domeniu
prea puțin studiat în psihologie (Tarakeshwar, Stanton și Pargament, 2003). Cultura, religia,
spiritualitatea și alte aspecte care compun identitatea unei persoane (ex. gen, rasă, etnie, statut
socio-economic) sunt domensiuni ale unui context personal și social complex în cadrul căruia
indivizii interacționează și se dezvoltă în timp (Abo-Zena și Ahmed, 2014). Ca și consecință a
faptului că rezultatele unor studii au sugerat că unele perspective empirice și teoretice nu pot fi
generalizate la alte religii și/sau culturi diferite (Barry și Nelson, 2005, apud. Abo-Zena și
Ahmed, 2014), din ce în ce mai multă atenție este acordată de către științele dezvoltării la rolul
variațiilor culturale și religioase (Holden și Vittrup, 2009, apud. Abo-Zena și Ahmed, 2014).
Aceste aspecte sunt relevante pentru studiul oricărei etape din dezvoltarea umană – cu toate
acestea, perioada de adult emergent reprezintă o fereastră importantă specifică, datorită
caracteristicilor de dezvoltare spefice (prezentate în capitolul 1.3.2 și 1.3.3.).
Până în momentul acesta o mare parte din literatura de specialitate din domeniul psihologiei
care studiază religiozitatea și spiritualitatea la adulți emergenți are la bază studii pe populație
european-americană de religie creștină protestantă (Hill și Pargament, 2003). În consecință,
cercetarea curentă are o aplicabilitate scăzută la contexte culturale, sociale și religioase diferite
(Abo-Zena și Ahmed, 2014). Mai mult decât atât, Mistry și Saraswathi (2003, apud. Abo-Zena și
Ahmed, 2014) subliniază nevoia de a incorpora aceste aspecte pentru a reflecta realitatea
diferitelor populații, incluzând divestitatea religioasă și spirituală.
Așadar, ținând cont de atenția limitată care a fost acordată rolului culturii în studiul
religiozității adulților emergenți, îmbinat cu faptul că majoritatea literaturii de specialitate
provine din America de Nord, prin acest capitol ne propunem să surprindem contextul cultural
din România.

20