UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI

FACULTATEA DE SOCIOLOGIE ȘI ASISTENȚĂ SOCIALĂ

DOMENIUL ASISTENȚĂ SOCIALĂ
AN STUDIU: II/III

Perioada adolescenței, stadiu al dezvoltării

umane
(11-20 de ani)

STUDENT:

Asan Marius

Seria I, grupa 1

București
2023
 1. Introducere

Mi a plăcut foarte mult o idee pe care a evidențiat-o Ron Tafel despre adolescență: „ Chiar
și atunci când copiii ajung la adolescență, au nevoie mai mult ca niciodată ca noi să-i
veghem. Adolescența nu înseamnă să renunți. Este vorba despre a rămâne în timpul unei
călătorii foarte accidentate” (Brainy Qoute, fără an).
Stadiul pe care l-am ales pentru acest seminar pentru mine reprezintă o perioadă a
dezvoltării umane care mi a oferit interes asupra schimbărilor care se produc din punct de
vedere cognitiv, fizic, emoțional asupra adolescentului.
Pentru a putea stabili o mai bună înțelegere a stadiului voi da o definiție a dezvoltării umane.
Dezvoltarea umană poate fi înțeleasă ca fiind un proces important pe care ființa umană îl
parcurge de a lungul vieții, trecând prin diferite stadii ce au un rol determinant în formarea și
dezvoltarea sa pe toată perioada ontogenezei, intervenind diferiți factori ereditari, mediu,
educaționali care pot influența mai mult sau mai puțin dezvoltarea umană a acestuia (Rujoiu,
2023).
Adolescența în sens complex, cunoaște un debut al valorificări, al înțelegeri mai profunde a
sinelui, a personalități. Adolescentul are diferite percepții despre acțiunile sale, în familie cu
comunitate, la școală, cu scopul de a se auto-depăși. Unicitatea fiind o valoare pe care dorește
să o dobândească cu desăvârșire. Adolescentul își dorește să acționeze, să își propună să atingă
anumite taskuri, să se integreze în grupuri noi. Apare și plăcerea de a se compara cu alți, de a
încerca un anumit tip de îmbrăcăminte, care îi oferă o stabilitate și o satisfacție asupra imaginii
de sine. Toate acestea evenimente sunt esențiale pentru această perioadă, însă trebuie să
menționăm că factorii de mediu, fizici, educaționali au un impact asupra cunoașterii de sine a
individului. Putem să subliniem și faptul că adolescentul dacă nu se poate integra într-un grup,
ori nu știe cine este, pot apărea diferite efecte nefavorabile asupra lui, formându-se identitate
negativă de sine, fiind distras și fără speranță, ajungând în situați nefavorabile, spre exemplu în
a se afilia în diferite grupuri deviante (Crețu, 2011).

1. Partea teoretică a stadiului de dezvoltare umană ales

Adolescența, conform literaturii de specialitate poate cuprinde mai multe divizări dacă ne
referim strict la vârstă pe care o poate lua acest stadiu. Astfel anumiți cercetători consideră că
adolescența debutează de la vârsta de 11 ani până de ani la 20 de ani( Papalia, Olds, Feldman,

1
2010, p. 9). O altă încadrare a perioada adolescenței poate fi regăsită în trei sub etape și anume:
subperioada preadolescenței, care are loc între 14-16 ani, subperioada adolescenței propriuzise,
ce are loc între 16-18 ani, și subperioada adolescenței prelungite, fiind cuprinsă între 1820/25
de ani. ( Verza, E., Verza, E.F., 2000, pp. 188-189)

Însă, pentru o mai bună delimitare a tuturor caracteristicilor, doresc să abordez perioada
adolescenței structurată de către Papalia et al, 2010. Astfel, voi realiza o descriere a teoriei
conform literaturii de specialitate, punând în lumină particularitățile stadiului adolescentului(
11-20 de ani) din punct de vedere a dezvoltării fizice, cognitive, psiho-sociale și a modificărilor
ce au loc, accentuând importanța tuturor transformărilor pe toată perioada acestui stadiu.

Dezvoltarea fizică

Din punct de vedere a pubertăți, putem vorbi despre factorii fizici care intervin în
creșterea și dezvoltarea adolescentului, astfel putem delimita următoarele caracteristici asupra
transformărilor pe care le succed.
Pubertatea sau preadolescența conform lui Crețu, (2011) se desfășoară între 10-14 ani.
Etapă a dezvoltării umane în care au loc transformări în plan biologic complexe, individul
suferă anumite schimbări hormonale. Aceste schimbări hormonale produse din punct de vedere
al dezvoltării fiziologice ,sunt evidențiate în aceasta perioadă debutând mai devreme la fete,
față de băieți. Potrivit lui H. Lehalle, perioada preadolescenței cunoaște o diferență în ceea ce
privește schimbările hormonale. Ca atare, în cazul băieților acestea se declanșează în perioada
13-15 ani, iar pentru fete acestea se manifestă la 11-13 ani ( Crețu, 2011, p. 274). Această
perioadă se remarcă prin dezvoltarea zonei pubiene, a creșterii sânilor în cazul fetelor,
schimbare vocii. ( E. Bonchiș, coord. 2000, p. 153)
O altă idee importantă pe care mi-o propun să o evidențiez pune amprentă asupra
dezvoltării fiziologice a individului. Astfel, se remarcă o creștere bruscă în înălțime a
preadolescentului. În cazul băieților se observă că aceștia ating o înălțime de 160 de cm, iar
fetele înregistrează una mai mică decât cea a băieților, însă factorul ereditar și de mediul având
o influență foarte mare asupra acestor caracteristici . Potrivit lui Faust (1997) în ceea ce privește
dezvoltarea individului din punct de vedere fiziologic, creșterea se manifestă mai întâi la
nivelul picioarelor, iar ulterior se extinde către trunchi. Creșterea în greutate a fetelor este una
mult mai dezvoltată decât ce a băieților, care atinge capacitatea unui număr de 50 de km tocmai
la sfârșitul stadiului. De asemenea, putem vorbi și de o osificare la nivelul feței, care odată cu

2
începerea găsirii identități de sine, preadolescenții manifestă diferite stări, în special fetele, în
situații extreme, dacă nu sunt acceptate de părinții cum arată ( Tinca, 2011, p. 273). Astfel,
nemanifestând interes atât tatăl cât și mama față de copii, aceștia putând să dezvolte crize de
izolare față de familie și de grupul de prieteni. Din punct de vedere hormonal, putem delimita
succint o serie de organe care au o influența majoră asupra caracterului preadolescentului. În
această perioadă glanda tiroidă începe să cunoască o mai bună manifestare a hormonilor, iar ca
atare aceasta are rolul de a controla metabolismul adolescentului( Crețu, 2011, p. 273). În
continuare, putem privi și asupra manifestării timusul inclusiv până la sfârșitul pubertăți acesta
este activ, iar mai apoi intră într-un proces de involuție. Prin intermediul hipofazei se activează
glandele sexuale, iar epifaza și supranalele contribuie la dezvoltarea dimorfismului sexual(
Crețu, 2011, pp., 273-274). De asemenea în perioada 12-14 ani, la fete se instalează menarha
și ciclu, iar la băieți ejaculările spontane. În plus, în ceea ce privește apariția de acnee în zona
feței, ea are loc datorită transpirației generată de glandele sudoripare ( Verza et al., 2000, p.
167). Conform lui Freud, dorința de a întreține acte sexuale, devine activă, în urma dezvoltării
organelor genitale( Verza et al., 2000, 168).

Dezvoltarea biologică din punct de vedere a vârstei 14- 20 de ani

În această perioadă transformările fizice prezintă o oarecare stabilitate, nefiind prezente

mari modificări la nivelul corpului uman. Creierul adolescentului tinde să ajungă la greutate lui
normală și anume de 1400 g. În plus sunt definitivate și osificările la nivelul diferitor părți ale
creierului, însă procesul de dezvoltare se va încheia în stadiul următor. Stimulările cognitive
sunt necesare ca adolescentul să le întâlnească în acest stadiu, deoarece acestea contribuie la
dezvoltarea optimă a creierului (Papalia et al., 2010, p. 361).

Dezvoltarea psihologică la pubertate

Perioada pubertăți din punct de vedere psihic prezintă modificări ce vor favoriza, cât și vor
afecta adolescentul în ceea ce privește dezvoltarea lui și influențarea stadiilor ce au să urmeze
dacă procesele ce au loc nu au să se dezvolte optim pe tot parcursul lor.
Așadar, putem să subliniem modificări a tuturor pragurilor senzoriale, ceea ce au un ca efect
o sensibilitate la nivelul corpului, prin creșterea stimulilor vizuali mai mare, față de stadiul
anterior,(Crețu, 2011, p. 275). În perioada pubertății se dezvoltă și auzul fonomatic, ce se poate
testa prin intermediul satisfacerii ascultării muzicii în special cea modernă. Puberul este supus

3
unor sarcini mai mari odată cu intrarea sa în gimnaziu. În ceea ce privește statutul acestuia
intelectual și moral, devine tot mai motivat spre a atinge potențialul. Activitățile, precum,
muzica, pictura, poezia, pot fi o mare provocare pentru puber, considerând cu desăvârșire că
acestea pot reprezenta un mijloc al diferențierilor dintre identitate și originalitate (Verza, 2000,
p. 173). Manifestă interes la tot ceea ce îl înconjoară, acesta învață să observe, să fie atent, să
cunoască mai bine mediul din jurul lui unde sunt și stimulate și funcțiile complexe ale
intelectului. ( Verza et al., 2000, p.170). Interesul pentru școală însă nu totdeauna activ, fiind
fluctuant, ce are drept efect deschiderea față de cultură a tânărului.
În perioada adolescenței conform teoriei lui Jean Piaget asupra stadiilor pe care le a propus
în ceea ce privește dezvoltarea inteligenței, putem să subliniem importanța pe care o are una
din perioadele specificate de el în concordanță cu etapa discutată.
Trecerea de la concret la stadiul operațiilor formale unde se poate observa o abilitate de
abstractizare mai mare pe care o poate avea adolescentul. Aceste efecte au ca răspuns, creșterile
ce au loc la nivelul creierului, prin faptul că se produc melinizări ale lobilor frontali(Papalia et
al, 2010). Scrisul și cititul pot favoriza unele procesele de înțelegere a unor mesaje. În perioada
pubertăți, se atinge un număr de 14.000 de cuvinte, ceea ce reprezintă o creștere masivă în
comparație cu perioada preșcolarului unde se înregistra un număr de 4500 de cuvinte, însă
jumătate din acesta fiind active (Crețu, 2011, p.235).
Conform lui J. Piaget pentru a putea explica evoluția afectivități, acesta consideră că
debutul unor schimbări în plan afectiv că se realizează între 12-15 ani( Crețu, 2011, 283).
Interacțiunile și activitățile potrivit lui Șchiopu et al.,(1995) contribuie la explorarea și
intensificarea varietății de emoții afective.

Personalitatea puberului/ adolescentului

Conform lui U Șchiopu și E. Verza (1995) în ceea ce privesc schimbările care intervin în
formarea personalități aceștia subliniază trei caracteristici specifice în acestui stadiu al
adolescenței. Astfel, se evidențiază o importanță deosebită asupra cristalizării personalități, a
stabiliri direcției vocaționale, cât și a debutului auto-ajutorări.
Putem însă să ne referim și la imaginea de sine din perspectiva puberului care are loc în
perioada 12-13 ani, cu multe urmări, atât negative, cât și pozitive din punct de vedere al
comportamentelor pshio- sociale. Astfel, este influențat eul corporal, eul spiritual și eul social
(Crețu, 2011, p.291).

4
 În ceea ce privește moralitatea, conform teoriei lui L. Kohleberg, se formează anumiți
acceptori ce au rolul de a plasa individul către o mai bună cunoaștere a sinelui și a lumi prin
intermediul unor circumstanțe și a unor trăiri echivoce, intervenind și nivelul de educația care
este o particularitate de care se folosește.

Criza de originalitate poate fi înțeleasă ca un cumul de trăiri afective atât din punct de
vedere psihologic, cât și din punct de vedere biologic, deoarece manifestările sunt generate de
schimbările hormonale care au loc în perioada pubertăți. Acest eveniment are consecințe destul
de grave, prin faptul adolescentul este supus manifestări a unor agenți stresori care perturbă
mediu, educația și dezvoltarea psiho-emoțională. Aceste trăiri afective sunt generate odată cu
dezvoltarea organelor genitale, găsirea identității de sine și ea generează diferite emoții care
pot reprezenta și influența următoarele stadii ale dezvoltării umane dacă nu sunt gestionate de
către individ, familie, școală situațiile pe care le întâmpina adolescentul în această perioadă
(Crețu, 2011).
Grupul informal cu care adolescentul se identifică asupra valorilor, a comportamentelor sale
pe care le înfățișează, arată adesea nevoia de a comunica cu aceștia mai mereu, de a interacționa
cu ei( Crețu, 2011, p. 287).
În ceea ce privește comportamentul în grup a preadolescenților, aceștia fac alegeri a
partenerilor de joc pe baza unor implicați și a unor capacități pe care le reflectă individul și nu
doar pe o simplă simpatie. Acest intermediu al jocului provoacă diferite tensiuni, cum ar fi
dezbaterile , se emit critici, însă în perioada 14-15 ani accentul cade pe succes și pe amuzament,
toate acestea exprimate, manifestă particularități precum, o imagine creativă a personalități, a
unor strategii de aplicare a unor cunoștințe în ceea ce privește petrecere a timpului liber (Verza
et al, 2000, p. 179).
Preadolescența se poate descriere de asemenea o perioadă în care relația cu părinți
devine mai tensionată, intervenind diferiți factori cum ar fi egocentrismul, care amplifică prin
intermediul unui ușor complex Oedip și cu o dorință manifestată de adolescent de a se
autodepăși. Chiar și în situațiile limită, se dovedește importanța părinților și a relațiilor cu
copilul acestuia fiind una importantă, nevoia de protecție din partea lor, chiar dacă aceștia
prezintă diferite comportamente violente în relația cu ei. ( Verza et al., 2000, p 175)

5
 Dezvoltarea psihologică la adolescenți

Această perioadă poate fi privită în îndeaproape datorită schimbărilor care survin din
punct de vedere psihic la adolescenți. Particularitățile pe care le voi aborda și discuta în ceea
ce privește dezvoltarea psihicului a adolescentului sunt specifice și asemănătoare cu cel a
pubertăți, însă aici nivelul de cogniție e mult mai crescut. Toate procesele cognitive se manifestă
la un nivel înalt.
O altă caracteristică asupra dezvoltării cognitive la care putem să facem referire este
dezvoltarea metamemoriei, aceasta presupune capacitatea adolescenților de a reține o
cantitatea mare de informați trecută și întipărită în minte, unde are loc și o diversificare a culturii
generale (Crețu, 2011, p. 305).
Potrivit lui Erickson, sarcina majoră a adolescenței este de a confrunta criza de
identitate pentru a deveni un adult distinct, cu un sentiment coeziv al sinelui și o funcție
semnificativă în societate. Experiența personală a lui Erickson a influențat conceptul de criză
asupra identității ființei umane( Papalia et al, 2010, p. 325 ).
De asemenea, teoria lui E. Erickson a avut o mare importanță în ceea ce privește
căutarea identității de sine care cunoaște un debut mai mare, adolescentul având momente de
introspecție intense trăite, fiind gestionate mai bine, odată cu dezvoltarea creierului în această
perioadă( Crețu, 2011, p. 319).
Ca atare, conform literaturii de specialitate putem distinge patru stării ale identității pe
care le poate parcurge adolescentul în ceea ce privește cristalizarea personalități și a apariției
crizei de originalitate: achiziția identității, prescrierea, moratoriu, difuzia identități
(Papalia, 2011, p. 393). Achiziția identității poate fi înțeleasă că un proces în formare, unde
adolescentul manifestă interes, caută tot ceea ce îi satisface nevoia spre cunoaștere,
descoperire, având o stimă de sine crescută datorită stimulărilor cognitive în anumite activități,
concursuri, mediul de la școală. Prescrierea această etapă presupune o mai mare autoritate cu
cei din jur, își exprimă dorința de a se descurca singur, nefiind nevoit să ceară sprijin de la
părinți, nivelul de anxietate fiind scăzut. Moratoriu- apare teama față de reușită, apar diferite
stări emoționale, frică de eșec. Difuzia identității- eul social este slab dezvoltat, acesta nu
cooperează cu cei din jurul său, în special cu familia lui, se izolează (Papalia et al, 2010, p. 393)
În încheiere a cadrului teoretic, a trăsăturilor și particularităților specificate, perioada
adolescenței prezintă o etapă ce îl determină pe individ să se descopere, relațiile sociale
diversificându-se tot mai mult, însă pot să apară și deficiențe în manifestarea identități, ce au

6
ca efect apariția unor comportamente nefavorabile, cum ar fi, consumul de alcool și droguri,
sexualitate devine mai intensă, pot să apar deficiențe în ceea ce privește diferențe de gen în
formarea identități, de etnie, care pot perturba perioada și dezvoltarea psiho-socială a
adolescentului( Papalia et al., 2010).

2. Argumentarea rolulului factorilor determinanţi ai dezvoltării umane

asupra stadiului ales -2 punct;

În ceea ce privește rolul factoriilor asupra dezvoltării umane optime în adolescență putem
să evidențiem următorii factori. Mediul are o influență destul de complexă asupra ființei
umane. Adolescența este perioada când intervin factori sociali, factori biologici, factori
psihologici care pun atât în lumină cât și într-o situație nefavorabilă individul în creșterea și
dezvoltarea lui. Debutul preadolescenței și continuarea adolescenței cunoaște anumite
transformări. Crește în înălțime și în greutate, cât și suferă anumite schimbări hormonale la
nivelul corpului. Toate acestea manifestându-se prin stări de oboseală, lipsa poftei de mâncare,
transpirație, stres, anxietate. Conform lui Crețu, (2011) în perioada pubertăți osificarea feței
cunoaște o mai bună dezvoltare, însă aceste transformări pot produce o oarecare teamă,
irascibilitatea, mai ales în cazul fetelor, dacă acestea sunt respinse sau criticate de către părinți,
prieteni, colegi de la școală, în ceea ce privește aspectul pe care îl înfățișează. Adolescența,
adesea odată cu dezvoltarea circumvolutiunilor cerebrale și a avansului cognitiv pe care îl
manifestă, se începe să se cunoașterea de sine, valorile care îi definesc, grupul informal în care
se regăsesc. Însă, toate acestea pot influența cristalizarea identități prin a se forma o părere
negativă asupra sinelui, dacă adolescentul nu este stimulat, nu este implicat la activitățile
școlare organizate, concursuri, nu este acceptat în grup.
Conform lui Freud, apariția erotismului în perioada adolescenței este o perioadă destul de
dificilă pentru adolescenți. Tânărul tinde spre diferite acțiuni nefavorabile, cum ar fi
predispunerea la sexualitate încă de la o vârstă mică. Astfel, adolescenții care ajung să întrețină
acte sexuale, pot fi sensibili în fața unor boli cu transmitere sexuală, ori în cazul fetelor, de a
rămâne gravide (Verza et al., 2000).
De asemenea, în situații extreme tineri care încep o viața sexuală de la o vârstă mică,
apariția acestui eveniment poate fi generat din diferite motive, fie statutul socio-economic al
familiei, rezultate slabe la învățătură, antecedente de abuz sexual, lipsa obiectivelor școlare.
Prevenția părinților joacă un rol important în situațiile pe care le au copii acestora ( Papalia et
al., 2010).

7
 Consecințele ca mama să fie însărcinată de la o vârstă fragedă, poate avea diferite efecte
nefavorabile asupra fătului. Acesta putând să sufere diferite probleme cum ar fi, nașterea sub
greutatea normală, apariția unor tulburări psihice, probleme de sănătate, iar în cazuri
extreme pot apărea și moartea fătului spre sfârșitul perioadei prenatale (Papalia et al., 2010).

Relația cu familia poate fi de asemenea importantă în ceea ce privește contribuția și

modificările care au loc în această perioadă asupra adolescentului către consolidarea identități
personale. Potrivit lui Krevan și Gibbs, (1996) părinți excesivi care au predispoziția de a-i
certa pe copii acestora, adolescenți tind către a cere sprijin grupului informal, în schimb dacă
părinți adoptă un stil parental autoritar copii se vor dezvolta un comportament
sănătos(Papalia et al., 2010). Conform lui Bruhremester, (1996) grupul de prietenii are o
importanță deosebită , dezvoltarea intimități prieteniilor adolescenților, au ca efect dezvoltarea
cognitivă și emoțională. Confidențialitatea informațiilor împărtășite contribuie la explorarea
propriilor sentimente, prin creșterea stime de sine și a validării personalități (Papalia et al,
2010).
În ceea ce privește activitatea fizică, adolescenții trebuie să facă mișcare. Activități
precum, înscrierea într-un club sportiv, practicarea unui sport sau a altor activități fizice, conduc
la stimularea mai bună a dezvoltării optime a oaselor și mușchilor. Stima de sine a acestuia
poate crește odată cu apariția unor stimulări pentru sport și mișcare. Riscul de a sta pe loc mai
mult timp în casă, cât și a lipsei de exerciții fizice, poate duce la obezitate, și alte boli care
afectează organismul tânărului (Papalia et al, 2010).
În cazul tulburărilor de alimente, fetele pot deveni anxioase, cu o stimă de sine scăzută,
odată cu debutul țesutului adipos în adoloescență, nemulțumirea față de fizicul lor nefiind în
concordanță cu valorile lor.
Egocentrismul tinde să se manifeste inclusiv până în perioada adolescenței propriu zise,
însă apariția acestuia este încă de la debutul pubertăți, odată cu cristalizarea identități de sine.
Astfel, o centrare excesivă asupra corpului poate conduce la diferite boli psihice, precum,
anorexie nervoasă sau bulimie nervoasă ( Papalia et al., 2010).
De asemenea identitatea etnică/ rasială sunt urmări ce pot avea un efect negativ odată
cu debutul adolescenței. Aceste urmări negative și discriminarea asupra unor indivizi pot avea
consecințe grave asupra dezvoltării adolescentului. Crește riscul de aș pierde motivația pentru
identitatea de sine (Papalia et al., 2010).

8
 3. Formularea studiului de caz

Jasmin este o adolescentă în vârstă de 17 ani din Israel. Îi place să cânte și face parte din
corul școli. Mama ei a murit când ea și sora ei mai mare aveau șapte, respectiv zece ani.
Legătura dintre surori este puternică. Copilăria ei a fost una fericită deoarece mama ei nu lucra;
prin urmare a fost mereu în preajma ei. Are amintiri tandre despre mama ei, care, spune ea, a
fost foarte protectoare. Tatăl ei nu este diferit. Cu toate acestea, ea recunoaște că a experimentat
o perioadă de anxietate și suferință la moartea mamei sale, când avea doar șapte ani. Hobby-ul
lui Jasmin este mersul pe bicicletă. Călăria o ajută să se mențină în formă. Însă, când avea 14
ani, era obișnuită să mănânce în exces și nu voia să mai facă niciun exercițiu. Greutatea ei a
crescut rapid. Semenii ei au râs de ea. Plângea ore întregi. Jasmin recunoaște că a avut un iubit
la 15 ani. Ea a avut o experiență sexuală. Când tatăl ei a observat, s-a apropiat de mătușa ei,
care la rândul ei a vorbit cu ea. Ea spune că, deși încă se întâlnește cu acel băiat, a încetat să
mai facă sex cu el. Relația cu prietenul ei este una conflictuală din ultima perioadă, certurile
fiind la ordinea zilei, orișicând îl vizitează. Prietenul acesteia afirmă că Jasmin este doar o fată
căreia îi place doar să fac sex. Jasmin afirmă că atunci când colegii ei râdeau de greutatea ei
când era obsedată de mâncare, începuse să consume și droguri. Jasmin mai subliniază că are
un computer pe care îl folosește pentru a învăța folosind internetul. Totodată, ea povestește că
internetul i-a influențat pe majoritatea prietenilor ei, deoarece unii urmăresc pornografie.
Jasmin mărturisește că folosește computerul deseori pentru a interacționa cu prietenii pe
platformele sociale, însă din ultima perioadă se simte tristă că nu are multe de învățat de la ei.

4. Identificarea tuturor nevoilor (în conformitate cu diferitele forme ale

dezvoltării umane specifice stadiului)

Nevoile pe care le are Jasmin în ceea ce privește starea actuală a sa sunt important de
stabilit în procesul de rezolvare a problemelor din prisma specialistului din domeniul social.
Voi încerca să abordez o perspectivă sistemică și complexă prin a corobora teoria de
specialitate conform stadiului de dezvoltare umană cu practica asistențială, în cazul nostru
familia, în care Jasmin este beneficiarul nostru. Nevoia fizice, Jasmin are nevoie de o
reechilibrare a dietei, a hranei, deoarece a avut un debut foarte spectaculos în ceea ce privește
consumul mare de alimente, crescând în greutate. De asemenea Jasmin are nevoie de sprijin
emoțional din partea tatălui în ceea ce privește situația pe care o întâmpină la școală, fiind

9
discriminată din cauză că este supra-ponderală. Nevoia de apartenență la un grup de prieteni
care să îi aducă bucurie, în care să se poată manifesta, să își poată exprima sentimentele și
emoțiile deschis. Restabilirea și reechilibrarea identității de sine. Nevoia de exprimare și
acceptare în intimitate cu partenerului ei.

5. Argumentarea și analiza nevoilor identificate

Nevoia de o reechilibrare a hranei și a dietei este destul de importantă pentru Jasmin din
punct de vedere al nevoilor fizice. Aceasta a ajuns de la vârsta de 14 ani să consume multe
alimente care au făcut-o să renunțe la activitățile sportive, ce îi aduceau energie și multă
speranță de viață. Conform literaturii de specialitate nevoia de hrană este indispensabilă, pentru
dezvoltarea mușchilor și a oaselor până la definitivarea lor în stadiu următor (Papalia et al.,
2010). Factorii care putem să observăm că au o influență destul de mare asupra ei sunt în special
cei de mediu. Atât de tare au afectat-o relațiile de prietenie, cât și cele de la școală cu colegii,
încât identitatea de sine a acesteia a fost pusă în umbră. Putem să subliniem și efectele
neplăcute pe care le a manifestat Jasmin privind cristalizarea identități. Datorită schimbărilor
hormonale și creșterii apetitului sexual, Jasmin a întreținut o relații sexuale cu partenerul ei.
Jasmin în ceea ce privește sexul a recunoscut că va mai face niciodată sex cu partenerul ei, de
când certurile au început să apară. Ea era predispusă unui eveniment tragic, putem să observăm
că dorința ei de a întrețin relații intime era puternică. Își dorea așa mult, încât au început certuri
între ea și prietenul ei. Dispariția mamei a avut o influență atât de tragică, încât Jasmin a
renunțat la rutina ei zilnică sănătoasă. Tulburările excesive de alimentație au fost destul de
dureroase pentru ea în ceea ce privește dezvoltarea fizică, emoțională și cognitivă. Jasmin a
fost afectată de moartea mamei sale, încât și a pierdut identitatea, a căzut în tot felul de vicii,
ce i-au adus numai nefericire și nemulțumire față de cine este. Moartea unor membri din familie
i-a adus sentimente neplăcute, încât a ajuns la o tulburare de personalitate, iar hrana și apetitul
de mâncare au crescut, încât a început să manifeste bulimie nervoasă. Importanța pe care o
are grupul de prieteni de asemenea este o nevoie substanțială pentru orice adolescent în această
perioadă, datorită schimbărilor cognitive care intervin.
Primordial pentru dezvoltarea umană a acesteia este bine ca adolescenta să își propună să un
regim sănătos de viață, echilibrat cu sportul prin sprijinul tatălui ei și a familiei. Școala joacă
un rol important de asemenea în dezvoltarea cognitivă și experimentarea identității de sine și a
capacităților sale. Interesul pentru muzică trebuie să îl revalorizeze prin participarea mai multe
ședințe de canto. Stimulările cognitive și activități pe care le realizează contribuie la identitatea

10
de sine. Relațiile intime de asemenea contribuie la o dezvoltare mai armonioasă, înțelegere,
interpretare și analiză mai bună a sentimentelor celor din jur. Este esențial ca fata să cunoască
și circumstanțele drogurilor și relațiilor sexuale. Restabilirea identități de sine poate fi adusă în
prim plan doar prin motivația adolescentei de a se schimba și de a renunța la vicii și prieteni
care nu îi aduc fericire, aceștia fiind influențați să se uite la filme porno, ajungând și ea să fie
expusă acestui risc. De asemenea, sprijinul familiei este esențial în toate aceste evenimente pe
care le întâmpină Jasmin de la pierderea mamei sale. Jasmin este important să înțeleagă de la
tatăl ei în special acest eveniment și să fie conștientă de cauzele morții.

11
Bibliografie

1. Brainy Qoute. (fără an). Preluat pe 06 09, 2023, de pe https://www.brainyquote.com/

2. Crețu, T. (2011). Psihologia vârstelor. Iași: Polirom. Preluat pe iunie 2, 2023, de pe
https://www.academia.edu/42877095/Tinca_Cretu_Psihologia_Varstelor
3. Papalia, D. E., Olds, W. S., & Dusk, R. (2010). Dezvoltare umană. București: Trei .
4. Rujoiu, V. (2023). Curs. Dezvoltare umană.
5. Ursula, Ș., & Verza, E. (1995). Psihologia vârstelor. București: Didactică și
Pedagocică.
6. Verza, E., & Verza, E. F. (2000). Psihologia vârstelor. București: Pro Humanitate.

12