Sunteți pe pagina 1din 16

STADIILE DEZVOLTARII ONTOGENETICE A PERSONALITATII

n acceptiunea cea mai larga notiunea de personalitate


desemneaza fiinta umana luata n contextul relatiilor sale sociale.
desemneaza individualitatea umana considerata n unitatea structurala si ierarhizata a
trasaturilor si manifestarilor psihocomportamentale, manifestari subordonate obtinerii unui
anumit efect adaptativ, n contextul mprejurarilor si situatiilor de viata.
personalitatea este o sinteza bio-psiho-social-istorica si culturala, individualizata si ierarhizata
prin unitate, integralitate, structuralitate si dinamism. (10, pag. 257).
procesul de formare a personalitatii ncepe de la nastere si se desavrseste n linii mari n
perioada tineretii (25 de ani).
desfasurarea acestui proces are un caracter stadial, realizndu-se n etape succesive si
coerente, cu structura psihica unitara, cu profil specific reflectat ntr-un comportament
caracteristic.
Stadiul (sau stadialitatea) reprezinta un ansamblu de caracteristici psiho-fizice cu o anumita
stabilitate care permit identificarea particularitatilor prin care se aseamana subiectii de aceeasi
vrsta sau aflati ntr-un interval apropiat de vrsta.
J. Piaget, de pilda, ocupndu-se de dimensiunea cognitiva a vietii psihice, identifica
urmatoarele stadii:
o

stadiul inteligentei senzorio-motorii (0-2 ani),

stadiul preoperational (2-7 ani),

stadiul operatiilor concrete (7-12 ani),

stadiul operatiilor formale (12-16(17) ani) (8).

L. Kohlberg abordeaza problema dezvoltarii psihice din perspectiva moralitatii, cu accent pe


dimensiunea cognitiva a acesteia si evidentiaza sase stadii( 3, pg. 341-342):
1. stadiul moralitatii ascultarii;
2. stadiul moralitatii hedonismului instrumental naiv;

3. stadiul moralitatii bunelor relatii;


4. stadiul moralitatii legii si ordin 212b14c ii;
5. stadiul moralitatii contractuale si acceptarii democratice a
legii;
6. stadiul moralitatii principiilor individuale de conduita.
n literatura noastra de specialitate s-au impus ca principale criterii de periodizare a
vrstelor:tipul de activitate dominant si dominantele relationale.
Ursula schiopu si Emil Verza n lucrarea "Psihologia vrstelor" (pg. 32) identifica patru mari
cicluri ale vietii care subsumeaza mai multe perioade de vrsta sau substadii, prezentate
sintetic n Fig.3.1.

Ciclul vietii

Caracteristicile fundamentale

Caracteristici

privind

Substadiile implicate
modificarea
Perioada embrionara

Prenatal (9
luni)

Formarea organismului,
Cel mai intens ritm de crestere

Perioada fetala precoce

Nasterea

Perioada fetala tardiva


- Primul an de viata;

- Prima copilarie (perioada

anteprescolara 1-3 ani);

nsusirea

(nvatarea)

conduitelor

Copilaria si
pubertatea
inclusiv
adolescenta

autonomia,

(0-20 ani)

socializarea

de

instruire

integrarea
sociala.

Ritm foarte intens de crestere


- A doua copilarie (perioada

auto-servirea,

autocontrolul,
nsusirea

crestere,

de
si

treia

si

ponderala

primul an, ritmul creste treptat

nvatarea,prescolara 3-6 ani);


strategii de

staturala

cu

un

puseu

perioada

copilarieprescolara si altul n perioada

autoinstruire,(perioada scolara mica 6-10 ani); pubertatii.


conduitei,

familiala, scolara,

- Pubertatea (10-14 ani);

La 24 de ani cresterea staturala


nceteaza.

- Adolescenta (14-20 ani);

- Adolescenta prelungita (20-

24 ani)

- Tineretea 25-35 ani;

- Vrsta adulta precoce


Echilibru si

Vrstele
adulte
active

Contribuie la viata productiva,35- 44 ani;

(20-65 ani)

maritale si parentale

constructia unei familii, deci a


- Vrsta adulta mijlocie

subidentitatilor

profesionale,
45-55 ani;

vitalitate

procreere activa.
n

vrsta

adulta

precoce

usoara deteriorare senzoriala


(vizuala) care se extinde si spre
alte zone senzoriale.

- Vrsta adulta tardiva

55-65 ani
- Perioada de trecere 66-70

ani;

- Perioada primei batrneti

Usoara

intensificare

organice

deteriorarii

Vrstele de
involutie

Dezangajare

65 90 ani

familiei

adaptare

la

profesionala

70-80 ani;

denuclearizarea

perioada de trecere. Ritmuri


foarte inegale de deteriorare a

- Perioada celei de-a doua

functiilor si energiei psihice n


celelalte perioade cu deces n

batrneti 80-90 ani;

oricare din ele.

- Perioada marii batrneti

peste 90 ani.

Fig. 3.1

CICLURILE VIEII (dupa schiopu U. si Verza E.)

Concluzii:
Fiecare perioada se caracterizeaza prin anumite particularitati care se refera la
o

dezvoltarea fizica (cresterea n naltime, greutate, dezvoltarea generala),

dezvoltarea psihica (procesele de cunoastere, afective, volitive s.a.)

dezvoltarea sociala (relatiile sociale).

ntre perioadele de vrsta nu exista granite fixe.

Intrarea individului uman ntr-o perioada de vrsta este conditionata de o serie de


factori de natura biologica si social-culturala.
Succesiunea etapelor este nsa obligatorie, neputndu-se sari peste o anumita perioada
de vrsta.

J. J. Rousseau (cf. 8, p. 69) : "nainte de a educa copiii ncepeti prin ai cunoaste, caci desigur nu-i cunoasteti. Copilul are felurile lui proprii de
a vedea, de a gndi si de a simti, nimic nu e mai putin ndreptatit dect sa
vrem sa le nlocuim prin ale noastre. Natura cere ca nainte de a fi
oameni, copiii sa fie copii".

Cunoasterea particularitatilor fizice si psiho-sociale ale perioadelor


de vrsta (mai ales a vrstei scolare) prezinta pentru educator cel
putin aceeasi importanta pe care o prezinta cunoasterea de catre
inginer a tehnologiei materialelor cu care lucreaza.

Cunostintele n acest domeniu l ajuta pe educator sa constate daca


elevii sai evolueaza normal, sa stie care sunt cerintele educative si care
este traiectoria logica a dezvoltarii spre perioada urmatoare, i
permit sa organizeze activitatea elevilor conform cerintelor perioadei
respective si sa pregateasca trecerea lor spre un nou stadiu.

Etapele (stadiile) de vrsta ale copilariei


1. Primul an de viata.
Activitatea copilului pna la un an este mai ales instinctiva, manifestata prin reflexe
(supt, apucare, miscare), adica prin manifestari ale trebuintelor si emotiilor sale
primare.
Copiii dispun de resurse interne (native) de stimulare si de intrare n contact,
prin aparatele lor senzoriale, cu stimulii din mediul nconjurator - hrana, lumina,
caldura etc.
Diferentele individuale ntre copii se constata n vioiciunea din starea de veghe, n modul
de adormire, somn, trezire, n miscarile spontane ntmplatoare, n reactiile instinctive.
Altfel spus, ele se manifesta n cele doua forme de comportament nnascut:
o

explorator, de sesizare perceptiva a stimulilor, de orientare


spontana spre surse stimulatoare;

comportamentul manipulativ, de folosire n mod propriu a


stimulilor, apropiere de corpul mamei (al adultului), de preferinta

pentru asternutul comod, de evitare a frigului, de acceptare sau


evitare a apei n timpul mbaierii etc.
La aceasta vrsta copiii se caracterizeaza prin:
o

potentialul activ,

tendinta de a recepta si combina stimulii,

tendinta de miscare si explorare a mediului.

Datorita experientei senzorial-perceptive ce se acumuleaza treptat se dezvolta functiile


mnezice, reprezentarile devin active, puternic ncarcate afectiv.
Cu ajutorul perceptiilor si reprezentarilor se constituie universul primar obiectual, ce
trece de la autocentrism la alocentrism.
Spre sfrsitul perioadei se folosesc primele cuvinte - propozitii sau holofraze.
Pentru (formarea) dezvoltarea sociala a copilului un rol important l are relatia mamacopil, prezenta stabila a mamei fiind vitala pentru ntreaga evolutie ulterioara.
Vrsta anteprescolara.
Semnificative pentru aceasta perioada sunt doua evenimente: nvatarea mersului si
dezvoltarea limbajului.
o

Mersul permite cucerirea spatiului apropiat ceea ce accelereaza


ntreaga evolutie mintala a copilului.
Limbajul l ajuta la cucerirea "spatiului social".

Pentru aceasta vrsta este caracteristica si formarea deprinderilor igienice elementare.


De asemenea, tendinta de imitare, care apare la sfrsitul primului an de viata, acum este
foarte intensa ceea ce impune o serie de precautii din partea adultilor.
Se impune deopotriva igiena corporala si cea mintala.
Asa cum remarca psihologul francez M. Debesse arta educatorului consta n aceasta
perioada n a urma pas cu pas procesele maturizarii organice pentru a realiza un nivel
optim al dezvoltarii psihice.

Sarcinile familiei (n special ale mamei) sunt deosebit de mari si la aceasta vrsta.
Dupa aprecierea pedagogului german J. Fr. Herbart "o mama buna face ct 100 de
profesori".
. Perioada prescolara
Aceasta perioada reprezinta a doua si cea mai autentica copilarie.
Dezvoltarea fizica (cresterea taliei si a greutatii) este mai lenta n comparatie cu
perioada precedenta. Ea este caracterizata prin anumite disproportii (ntre capul relativ
mare si picioarele scurte, ceea ce produce la 3-4 ani o oarecare instabilitate: ntre
muschii mari - ai minilor si picioarelor - si cei mici care se dezvolta mai lent, genernd
lipsa de precizie n miscari).
Etapa prescolara se caracterizeaza prin:
o

sistematizarea si integrarea abilitatilor motorii n diverse tipuri de


activitate,

cresterea accelerata a abilitatilor lingvistice si a celor cognitive,

consolidarea comportamentelor sociale,

precizarea si nuantarea constiintei de sine.

Ea se distinge, de asemenea, prin dezvoltarea curiozitatii ndreptate spre ntelegerea


evenimentelor care l nconjoara. O mare parte din conversatiile copilului cu adultii l
ocupa ntrebarea "de ce?".
La vrsta prescolara se produce o dezvoltare accelerata a capacitatilor
intelectuale. Studiile arata ca pna la 4 ani se obtine jumatate din nivelul capacitatilor
intelectuale dobndite pna la 16 ani, iar pna la 6 ani nca 30%.
Tipul fundamental de activitate este jocul care se caracterizeaza prin simbolizari ample
si complexe.
Tipul de relatii se nuanteaza si se diversifica ca urmare a cuprinderii copilului n
gradinita unde stabileste numeroase relatii cu vrstnicii.
Devine foarte activ procesul de formare a comportamentelor implicate n dobndirea
autonomiei, prin organizarea de noi deprinderi si obisnuinte.
Comunicativitatea si sociabilitatea copilului cresc considerabil si se manifesta n mod
deosebit n joc, care pune n evidenta experienta sociala achizitionata de copil, precum si
capacitatea sa de a interpreta si crea numeroase si variate roluri.

Capacitatea de nvatare devine activa si este dublata de interese de cunoastere tot mai
largi si diverse.
Programele educative din gradinita contribuie la dezvoltarea capacitatii intelectualobservative a copilului, l narmeaza cu abilitati manuale tot mai complexe, l
familiarizeaza cu elemente ale simbolicii reprezentative, i formeaza obisnuinta si
deprinderea de a se integra si desfasura diverse activitati n colectiv, de a comunica si
relationa att cu adultul ct si cu covrstnicii.
Toate acestea fac ca, n jurul vrstei de 6-7 ani, copilul sa fie pregatit att sub aspect
fizic, intelectual, afectiv, ct si sub aspect social pentru o etapa calitativ noua n existenta
sa - scolarizarea.
. Vrsta scolara mica
Trecerea de la joc la nvatatura (ca activitate dominanta) marcheaza obtinerea unor
progrese constante n toate compartimentele dezvoltarii copilului.
Dezvoltarea fizica se caracterizeaza prin:
o

fortificarea generala a organismului

osificarea scheletului nu este terminata, ceea ce impune grija


deosebita privind pozitia corecta a copilului, pentru a evita
deformarile.

dezvoltarea mai intensa a muschilor lungi face ca miscarea


generala a copilului, alergarea, spre exemplu, sa se manifeste ca o
necesitate deosebita, n timp ce miscarile fine, scurte, solicita si
obosesc foarte mult copilul.

Dezvoltarea psihica
o
au loc restructurari la nivelul cognitiei, sunt antrenate si exercitate capacitatile
senzorial-perceptive care devin mai eficiente.

se dezvolta sensibilitatea discriminativa, capacitatea de


orientare spatiala, mai ales la nivelul spatiului mic (foaia
de hrtie) dar si n privinta spatiului geografic.

reprezentarile se mbogatesc si cstiga n precizie.


o
n planul gndirii se realizeaza un progres evident, concretizat n aparitia
operatiilor logice

treptat se trece de la gndirea intuitiva la gndirea operativa care


permite procesarea informatiei pentru a trece dincolo de ceea ce
ofera cunoasterea intuitiva.

se
surprinde invarianta
materiei (7-8
ani), greutatii (9
ani), volumului (11-12 ani).

totusi operatiile gndirii, desi se desfasoara pe plan mintal, sunt n


continuare legate de obiecte, ceea ce face ca gndirea sa aiba un
caracter concret.

Progrese evidente se nregistreaza si n planul memoriei, conturndu-se


diferite tipuri de memorie(vizuala, auditiva, chinestezica).

Imaginatia, desi este cenzurata de un spirit critic mai pronuntat, se manifesta n


compuneri, desen, jocuri.

Copilul ncepe sa nteleaga cauzalitatile de tip stiintific, sa-si elaboreze notiuni


fundamentale (de numar, de timp, spatiu, miscare etc.), chiar daca gndirea ramne
predominant concreta.

Dimensiunea afectiva se mbogateste, trairile afective fiind puternic influentate


de rezonanta sociala a activitatii scolare.
De asemenea, se manifesta primele aptitudini generale care treptat se
diferentiaza sub influenta activitatilor desfasurate cu predilectie de elevi. Cel mai
frecvent se afirma aptitudinile muzicale, apoi cele mecanice, sub forma unor ndemnari
tehnice, a placerii de a mnui uneltele etc. Are loc un proces de apropiere a intereselor
de aptitudini, acestea fiind intuite ca atare de copil prin caracterul valoric mai nalt al
produselor activitatii sale (13).
Viata sociala este si ea mai intensa. Este "vrsta prieteniei", cnd apare nevoia
de a trai si activa n colectiv. scolarul mic se familiarizeaza treptat cu cerintele vietii
sociale, cu regulile de conduita individuala si colectiva, n functie de care si regleaza
atitudinile si relatiile fata de alte persoane.

Vrsta scolara mijlocie (preadolescenta) (10/11 ani-14/15 ani)


este o perioada de tranzitie ntre copilarie si adolescenta
se caracterizeaza prin dezvoltare accentuata, att din punct de vedere fizic si psihic,
ct si al relatiilor si atitudinilor sociale.
activitatea dominanta este nvatatura
dezvoltarea fizica n preadolescenta este foarte intensa.
o
Cresterea n naltime atinge 6-7 cm, iar n greutate 5-6 kg pe an;
se fortifica mult forta fizica (musculara).

o
Dezvoltarea fizica este nsa inegala. Cresc mai mult membrele si mai putin corpul
(cutia toracica) ceea ce duce la o nfatisare disproportionata, apare stngacia n miscari.
o
Inima creste aproape de doua ori iar vasele sanguine mai putin, ceea ce provoaca
tensiune arteriala, dereglari n ritmul inimii, palpitatii.
o
Creierul, nefiind suficient irigat, genereaza fenomene de oboseala la efort prea
mare, somnolenta s.a. Creierul se dezvolta mai ales sub aspectul structurii interne a
activitatii functionale; creste numarul fibrelor, se diferentiaza numarul
circumvolutiunilor.
o
Scoarta cerebrala devine capabila de procese fine de analiza si sinteza, ceea ce vine
n sprijinul activitatii intelectuale.
o
Intra n functiune noi glande endocrine, unele din ele cu actiune dominanta glandele sexuale.
o
ncepe procesul maturizarii sexuale, apar caractere secundare (schimbarea vocii,
glandele mamare, cresterea parului axial). Maturizarea sexuala (care se manifesta la fete
cu doi ani mai devreme) influenteaza excitabilitatea scoartei cerebrale. Elevii devin
impulsivi, neastmparati; apare atractia pentru sexul opus, de aici preocupari pentru
tinuta vestimentara; apar schimbari n limbaj si comportare.
o
Toate acestea impun pregatirea din timp a preadolescentilor (prin orele educative
cu caracter sanitar) pentru maturizarea sexuala; li se vor explica cerintele ce decurg de
aici sub aspect fiziologic, al igienei corporale si al relatiilor sociale.
Dezvoltarea psihica a preadolescentilor marcheaza mutatii importante.
o
Sub influenta activitatii scolare mai intense, perceptia din predominant globala
(cum se prezinta la vrsta scolara mica) devine treptat predominant analitica,
o
atentia este mai stabila, memoria din predominant mecanica devine logica, se
dezvolta gndirea abstracta, critica, logica.
o

Elevii sunt capabili sa faca analiza, sinteza, generalizari, abstractizari.

Se dezvolta operatiile formale, capacitatea de a rationa ipotetico-deductiv.

o
Limbajul se dezvolta att cantitativ (creste vocabularul stiintific ca urmare a
studiului sistematic a disciplinelor scolare) ct si calitativ - este mai bine stapnita
structura gramaticala. Elevii pot surprinde relatii complexe ntre obiecte, cauze,
conditii, consecinte.
Viata sociala si afectiva devine mai bogata si mai variata.

Se dezvolta sentimentele intelectuale (dorinta de a sti), estetice, sociale, sentimentul


datoriei, colectivismului, patriotismului.
Sentimentul prieteniei ia o forma noua: preadolescentul si cauta un prieten adevarat,
sincer, unic, caruia sa i se destainuie.
Interesele devin mai stabile, mai bine orientate spre un obiect de nvatamnt sau altul
sau spre un domeniu n afara disciplinelor studiate n scoala.
Relatiile sociale se diversifica:
Apar diferentieri subtile ntre fete si baieti, o discreta distantare si o competitie care
mbraca uneori forma rivalitatii (9).
La 14 ani preadolescentul primeste buletinul de identitate ceea ce semnifica schimbarea
statutului lui social.
Viata sociala a preadolescentului este marcata de etapa specifica acestei vrste - trecerea
de la copilarie la maturitate.
De aceea psihologia si conduita lui este jumatate de copil si jumatate de adult; mai ales n
prima perioada (cl V - VI) comportamentele lui sunt impregnate de atitudini copilaresti,
cerinte de protectie, cu tendinte spre autonomie si independenta.
Preadolescentului i place sa fie considerat adult, si atribuie mai multa experienta,
pricepere, maturitate dect are n realitate. El cauta sa dea dovada de curaj, i plac
situatiile primejdioase, pline de riscuri. Aceasta impune sa se ncredinteze elevilor unele
sarcini individuale, antrenarea lor la actiuni colective, de creatie, obstesti, sociale.
Preadolescentii manifesta atitudine critica fata de parinti si profesor pe care i apreciaza
n functie de pregatire si calitatile lor reale.
Dorinta spre independenta se materializeaza n tendinta de a petrece tot mai mult
timpul cu cei de vrsta lor, de a nu mai participa la micile iesiri cu familia. Refuzul
acesta se poate manifesta pasiv (se face ca nu aude) sau activ (pretexteaza ca are ceva de
facut) sau refuznd zgomotos.
Sub aspect afectiv preadolescentul dovedeste o mare sensibilitate, remarcndu-se prin
treceri succesive de la o stare la alta, prin numeroase fluctuatii n dispozitiile si trairile
psihice. Nu rareori, se manifesta lipsa de concordanta dintre dorinte, aspiratii si
capacitatile de care dispune. Transformarile fizice si psihice profunde la vrsta
preadolescentului influenteaza si ele reactiile emotionale.

Procesul de interiorizare se manifesta prin tendinta mai evidenta de ntoarcere spre sine,
refugiu n lumea propriilor trairi, nsotite de izbucniri violente, de nesupunere si
neascultare etc.
Concluzii:
Toate acestea i determina pe unii cercetatori sa considere preadolescenta ca o "perioada
de criza".
Manifestarile afectiv-comportamentale sunt n relatie cu mediul n care traieste elevul.
Printr-o educatie corespunzatoare, reactiile negative ale preadolescentului pot fi
prevenite sau cel putin atenuate.
Nu trebuie sa uitam ca inegalitatea trairilor afective, ca si actele negative de conduita au
de regula o geneza complexa.
ncercarea de a le nlatura prin pedepse, interdictii, stridente, genereaza conflicte ntre
parinti, educatori si elevi.
Si la aceasta vrsta este valabil adevarul potrivit caruia fiinta umana este "mai degraba
flexibila dect docila".
Vrsta scolara mare - Adolescenta
Dezvoltarea fizica
o
o

se ncetineste,
dispar treptat disproportiile existente n preadolescenta n
dezvoltarea fizica.

se mareste volumul pieptului,

creste forta musculara si capacitatea de munca,

se echilibreaza functiile cardiovasculare;

structura celulara a scoartei, emisferele creierului se apropie de


cea caracteristica a adultului.

se continua maturizarea sexuala care dureaza pna la 22-24 de


ani.

are loc conturarea tipului de masculinitate si feminitate.

Dezvoltarea psihica
o

are loc perfectionarea si maturizarea perceptiei, spiritului de


observatie, atentiei, memoriei.

gndirea, devenind logica, creeaza posibilitatea de sistematizare si


generalizare a cunostintelor, atitudine critica, argumente logice.

adolescentul nu accepta dect ceea ce este ntemeiat logic.

dimensiunea intelectuala evolueaza n directia adncirii si


specializarii operatiilor formale, se dezvolta gndirea cauzala,
capacitatea de a opera asupra posibilului, posibilitatea de a ntrevede
alternative.

se poate aprecia ca, n linii generale, acum se contureaza


instrumentele intelectului uman.

se desavrseste conceptia despre lume.

se dezvolta interesele, care devin mai profunde si mai stabile.

la aceasta vrsta se dezvolta imaginatia creatoare; ea se manifesta n


lucrari literare (mai ales poezii), artistice si tehnice.

Definitorii pentru adolescenti sunt trei parametri:


o

dezvoltarea constiintei de sine;

afirmarea propriei personalitati;

integrarea n viata sociala.

Concluzii:
Privita n ansamblu, adolescenta (etapa ntre 12-19 ani) reprezinta una din cele mai
importante perioade din viata si evolutia personalitatii umane.
Ea se distinge nu numai prin transformari de natura biologica (mplinirea procesului
cresterii, maturizarii neuroendocrine, scheletice, musculare s.a. care, dupa aprecierea
unor cercetatori, nainte ca ele sa se produca adolescentul era un copil, iar dupa ce s-au
produs, adolescentul poate avea copii), ci si prin continutul dezvoltarii
psihocomportamentale.
Ei i revine partea cea mai semnificativa din transformarile si achizitiile care formeaza
structura si profilul personalitatii.

La sfrsitul ei, din punct de vedere psihologic, profilul de baza al personalitatii apare
pregnant cristalizat si definit.
Spre deosebire de vrstele precedente n care dezvoltarea fiintei umane se baza n
primul rnd pe influentele educative externe, ncepnd cu adolescenta formarea
personalitatii se completeaza cu mecanismul autoeducatiei, adolescentul devenind
treptat autorul propriei personalitati.
Daca prima ei etapa - preadolescenta - se distinge prin abundenta manifestarilor
excentrice, contradictorii, socante, negativiste, teribiliste, adolescenta propriu-zisa se
desfasoara sub semnul pudorii, timiditatii, al autoreflexiei si autoanalizei.
Consolidarea structurilor superioare ale gndirii fac posibila interpretarea critica a
realitatii, constientizarea problemelor de importanta majora din diferite sfere ale
activitatii sociale, formularea unor ntrebari nodale viznd locul si menirea pe lume a
propriei persoane.
Sensul principal al autoanalizei este definirea continutului imaginii si opiniei despre
sine. Determinarea propriei valori se face printr-o permanenta raportare si comparare
cu altii, prin insistenta cautare de modele.
Adolescentul devine critic si intransigent fata de conduita adultilor, fata de discrepantele
dintre vorbele si faptelor acestora, reclamnd nlocuirea autoritatii "impuse", cu
autoritatea de valoare recunoscuta.
Toate acestea impun multa atentie si tact pedagogic n munca cu elevii de aceasta vrsta.
Profilul psihologic individual
Profilul psihologic releva gradul dezvoltarii mintale si comportamentale pentru o
anumita vrsta si pentru fiecare individ.
Profilul psihologic individual cuprinde totalitatea trasaturilor si caracteristicilor unui
individ prin care aceasta se deosebeste de ceilalti indivizi de aceeasi vrsta. Profilul psihologic
individual nu reprezinta simpla nsumare a particularitatilor de vrsta, ci o sinteza a nuantelor
prin care se manifesta ntr-un caz individual. (5). Diferentele individuale se regasesc n toate
stadiile dezvoltarii personalitatii si se manifesta n toate dimensiunile acesteia (pe planul
dezvoltarii fizice, psihice si sociale). Existenta lor determina necesitatea tratarii diferentiate a
elevilor n procesul instructiv-educativ. Aceste diferente se datoreaza ndeosebi celor trei factori
care contribuie la formarea personalitatii - ereditate, mediu si educatie.

FISA DE CARACTERIZARE PSIHOPEDAGOGIC A UNUI ELEV


A. Date generale despre elev

a) Date biografice: numele elevului, clasa (anul), data si locul nasterii, la ce vrsta a
intrat la scoala primara, ruta profesionala (ce scoli a absolvit - inclusiv gradinita - si n ce
localitati), starea civila (daca este cazul), situatia militara (daca este cazul), domiciliul actual
(adresa) - la parinti, la internat sau la gazda.
b) Date privind familia: domiciliu parintilor, ocupatia si locul de munca al parintilor,
relatiile de familie, atitudinea parintilor fata de elev si activitatea lui scolara si extrascolara,
fratii (ocupatia lor si relatiile elevului cu acestia), locul copilului n familie, conditiile de viata si
de nvatatura n care s-a dezvoltat si se dezvolta elevul, relatiile familiei cu scoala.
c) Date medicale: dezvoltarea fizica generala a elevului: (ex.: dezvoltarea buna, n
limitele normalului; tendinta spre dezvoltare fizica exagerata; stagnarea n dezvoltarea fizica,
anumite boli de care sufera si de care trebuie sa se tina seama n activitatea educativa etc.)
B. Aspecte generale ale activitatii si conduitei elevului

a) Activitatea elevului Situatia scolara din anii anteriori (promovat - mediile generale
si notele la purtare - corigent, repetent, rezultatele actuale la nvatatura si activitatile
extrascolare precum si cauzele care le-au generat); activitatea desfasurata n cadrul diferitelor
cercuri scolare sau n afara scolii (domeniul n care activeaza si rezultatele obtinute); activitatile
n afara de clasa si de scoala desfasurate de elev si rezultatele nregistrate.
b) Conduita elevului: masura n care manifesta interes, este atent si participa la lectii,
activitati extradidactice, social-obstesti (organizat, sistematizat, activ, atitudine naintata fata de
munca, daruire, spontaneitate, munca ritmica sau n salturi, initiativa sau delasare etc.); modul
n care se ncadreaza n disciplina scolara (punctual, linistit sau nelinistit, respectuos, supus, plin
de initiativa etc.); atitudine fata de colectivul familial, scolar etc. (raporturi de colaborare si
respect reciproc, comportare civilizata, autoritar, supus, cu spirit de initiativa, de
responsabilitate etc.), modul cum este apreciat de membrii colectivului, de colegi.
C. Procesele psihice de cunoastere, priceperile si deprinderile de munca intelectuala ale elevului.

a) Procesele si functiile psihice implicate n cognitie, spiritul de observatie: gradul de


retinere si reproducere a cunostintelor, daca elevul retine n mod mecanic sau pe baza ntelegerii
celor nvatate, daca uita repede sau dimpotriva; imaginatia elevului (realist-stiintifica, creativa
etc.); principalele aspecte ale gndirii elevului, capacitatea de ntelegere, de a rezolva probleme,
de a aprecia critic, capacitatea creativa - de a gasi noi solutii, originale, n rezolvarea
problemelor teoretice si practice, capacitatea de sistematizare, generalizare si abstractizare etc.;
modul de exprimare(frumos, usor, greoi, saracacios, corect sau nu); masura n care reuseste sa-si
concentreze atentia asupra explicatiilor profesorului sau asupra activitatii ce o desfasoara,
capacitatea de distributivitate a atentiei, stabilitatea atentiei s.a.
b) Priceperile si deprinderile intelectuale si practice ale elevului: priceperea de a
calcula, de a executa desenul tehnic, de a ntocmi planul si rezumatul lecturilor; modul cum si

organizeaza activitatea de nvatare independenta, deprinderi tehnice, cum si planifica si cum


executa activitatile practice, operatiile si fazele de lucru n atelierul si laboratorul scoala etc.
D. Motivele, interesele si afectivitatea elevului

Motivatia succeselor si a insucceselor scolare ale elevului, a preferintei sau


nonpreferintei unor obiecte de nvatamnt; motivele unor acte comportamentale negative s.a.;
interesele dominante ale elevului: pentru nvatatura, pentru activitatile cu caracter practic,
interese de cunoastere, organizatorice, tehnice etc, capacitatea afectiva a elevului si sentimentele
predominante.
E. Principalele nsusiri psihologice ale personalitatii elevului

a) Aptitudinile: intelectuale, tehnice, artistice, sportive s.a.


b) Temperamentul: rezistenta la greutati, rezistenta n activitatea intelectuala si fizica,
capacitatea de munca, adaptabilitatea la situatii noi, rapiditatea si usurinta formarii si
transformarii deprinderilor, mobilitatea verbo-motrica, intensitatea reactiilor, echilibrul dintre
activitate si inhibitie, gradul stapnirii de sine, conduita n situatii neasteptate, caracterul
manifestarilor emotive (energic, vioi, vesel, optimist, ncrezator n sine, calm, sensibil, emotiv,
tendinta spre izolare, rigid, irascibil, imperturbabil, introvertit sau extravertit etc.)
c) Trasaturile de vointa si caracter: hotarrea, curajul, initiativa, perseverenta,
autocontrolul, spiritul de discernamnt, promptitudinea si responsabilitatea n luarea deciziilor,
spiritul de disciplina, atitudinea fata de munca sa si a altora (srguinta, exigenta, simtul datoriei
s.a.), grija fata de avutul obstesc, spiritul critic si autocritic, tact n relatiile cu ceilalti, delicatete,
politete, combativitate, corectitudine, ncredere n sine sau ncredere n fortele proprii etc.
F. Aprecieri si recomandari educative finale, cu caracter prognostic (pentru scoala, familie si elev)

BIBLIOGRAFIE:
1. Bontas, I., (coordonator) "ndrumar de metodica si practica pedagogica", I.P.B., Buc., 1984.
2.

Cioata, Simion,

"Stadiile dezvoltarii ontogenetice a personalitatii, n Pedagogie


(pentru nvatamntul superior tehnic)", E.D.P., Bucuresti, 1984.

3.

Debesse, M.,

4.

Cioata, Simion,

"Etapele educatiei", Bucuresti, 1981.


"Stadiile dezvoltarii ontogenetice a personalitatii, n pedagogie
(pentru nvatamntul superior tehnic)", E.D.P., Bucuresti, 1984.

5.

Nicola, I., Farcas, D.,

"Pedagogie generala (manual pentru scoli normale)", E.D.P.,


Bucuresti, 1990.

6.

Pevelcu, V.,

"Cunoasterea de sine si cunoasterea personalitatii", E.D.P.,


Bucuresti, 1982.

7.

Piaget, J.,

"Psihologia inteligentei", E.D.P., Bucuresti, 1978.

8.

Planchard, Emile,

"Pedagogie scolara contemporana", E.D.P., Bucuresti, 1992.

9.

Piaget, J.,Inhelder, B.,

10. Popescu Neveanu, P.,


Zlate, M., Cretu, T.
11. Radu, I.,

"Psihologia copilului", E.D.P., Bucuresti, 1970.


"Psihologia scolara", E.D.P., Bucuresti, 1981.
(subredactia)
"Elevul-obiect si subiect al educatiei ", n "Pedagogie", E.D.P.,
Bucuresti, 1979.

12. schiopu, U., Verza, E., "Psihologia vrstelor", E.D.P., Bucuresti, 1981.
13. schiopu, U.,

"Psihologia si eficienta educatiei n psihologia contemporana" n


"Revista de psihologie", nr. 2/1985.

14.Tucicov-Bogdan, Ana,

"Principiul continuitatii n educatia copiilor", n "Revista de


pedagogie", nr. 9/1986.