REZUMAT

Titlul articolului: ,,Relaţia stimă de sine - microviolenţă la adolescenţii-elevi”

Numele autoarelor: Elena Cocoradă, Daciana Angelica Lupu
Date identificare articol: Cocoradă, E., Lupu, D.A. (2007). Relaţia stimă de sine - microviolenţă la
adolescenţii-elevi. În Simpozionul Internațional „Universitatea ca resursă de cercetare
valorificată la nivelul comunității locale. Brașov: Editura Universității Transilvania din Brașov

Abstract
Articolul ,,Relaţia stimă de sine - microviolenţă la adolescenţii-elevi” analizează legătura dintre stima de
sine, aducând în discuție și alți factori de personalitate, și microviolența la adolescenții-elevi. În prima
parte a articolului ne este definită stima de sine ca fiind ,,o trăsătură de personalitate ce se raportează la
valoarea pe care un individ o atribuie persoanei sale [...] sau un simţ durabil şi afectiv al valorii personale,
bazat pe o corectă percepţie a sinelui[...]”. Componentele de bază a stimei de sine sunt considerate:
încrederea în sine, concepția despre sine, iubirea de sine și afirmarea de sine. Se specifică faptul ca există
stima de sine ridicată, adică pozitvă (ce permite ,,să acţionăm eficient, să ne simţim bine în propria piele, să
facem faţă dificultăţilor”) și stima de sine scăzută, sau negativă (ce ,,provoacă numeroase suferinţe şi
neplăceri, care vin să perturbe viaţa cotidiană”). Ne este descris un studiu a cărui obiectiv este ,, analiza
relaţiei dintre microviolenţa în mediul şcolar generată de situaţiile de evaluare şi stima de sine, aducând în
discuţie şi alţi factori de personalitate”. Populația studiată este formată din 196 de elevi, fete și băieți, cu
vârsta medie 15,9 ani, de la 2 licee (unul teoretic, altul tehnologic cu SAM), din clasele a IX-a și a XI-a. S-
au folosit ca metode de cercetare Inventarul Rosenberg -forma scurtă- pentru stima de sine, și Chestionarul
de climat școlar CliS. Pe baza Chestionarului de climat școlar s-au calculat indicele de agresivitate și
indicele de victimizare. De asemenea, au fost colectate și date privind genul, media generală, liceul, secția și
clasa.
Rezultatele arată existența „unor diferenţe semnificative la majoritatea factorilor, dar semnificaţia
diferenţelor variază, magnitudinea efectului fiind mai mare pentru stima de sine, performanţele şcolare,
indicele de victimizare verticală şi cel global de victimizare”. S-a constat că media anuală a elevilor este cu
atât mai mare cu cât obțin scoruri mai mari la stima de sine totală. Relațiile înregistrate confirmă faptul că
„elevii cu note mici se simt, în situaţii de evaluare, victime ale profesorilor şi ale colegilor, dar şi ei înşişi
devin agresori”. De asemenea, studiul arată că elevii cu stimă scăzută sunt mai des victime ale
microviolenței în situații de evaluare sau și invers, faptul de a fi victimă a microviolenței poate conduce la
scăderea stimei de sine.
Așadar, „stima de sine constituie o variabilă importantă pentru construirea identităţii adolescenţilor”.
„Relaţiile interpersonale şi contextul şcolar sunt cele în care se dezvoltă sentimente, se experimentează

1
comportamente noi, se fixează patternuri de relaţionare cu ceilalţi (în relaţii asimetrice sau pe orizontală)
ce vor contribui la dezvoltarea personalităţii elevilor.”

Cuvinte cheie: stimă de sine, microviolență, adolescenți, liceu, Inventarul Rosenberg,

Chestionar de climat școlar CliS, indice de agresivitate, indice de victimizare.

Cadru teoretic
În prima parte a articolului despre relația dintre stima de sine și microviolența la adolescenții-
elevi este definită stima de sine: „o trăsătură de personalitate ce se raportează la valoarea pe care un
individ o atribuie persoanei sale [...] sau un simţ durabil şi afectiv al valorii personale, bazat pe o
corectă percepţie a sinelui[...]”. Stima de sine este apreciată ca fiind o nevoie umană profundă și
puternică, esențială echilibrului psihologic. „Argyle (1967) vede stima de sine ca evaluare a propriei
persoane, care rezultă din autoacceptare şi autopreţuire, în mod absolut ori în comparaţie cu
ceilalţi.” Stima de sine apare în jurul vârstei de opt ani, odată cu conturarea conștiinței de sine,
moment în care copiii devin capabili să se caracterizeze, imaginea pe care încep să și-o formeze
despre personalitatea lor devenind baza pentru conturarea stimei de sine; iar cele patru surse
importante ale stimei de sine sunt: părinții, educatorii, colegii și prietenii.
Componentele de bază a stimei de sine sunt considerate: încrederea în sine, concepția despre sine,
iubirea de sine și afirmarea de sine. Încrederea în sine este privită ca o componentă acțională a
stimei de sine și o atitudine care ne predispune să vedem lumea într-un anumit fel. Concepția de
sine se referă la imaginea pe care o avem despre noi înșine (calități, capacități, limite). Iubirea de
sine este latura care ne permite să ne iubim necodiționat, să ne acceptăm defectele și limitele, sa ne
autoacceptăm. „Afirmarea de sine poate fi privită ca fiind puterea de a spune Nu, fără agresivitate,
de a cere ceva fără a te scuza mereu, a răspunde calm la critică etc. sau ca onorare a dorinţelor,
nevoilor şi valorilor proprii prin căutarea unor forme adecvate de exprimare a acestora (Branden,
1996).” În adolescență, afirmarea de sine se sprijină pe necesitatea de autodefinire, „de afişare a
specificului şi capacităţii personale, a unui nou model de viaţă, adesea într-o formă protestatară”.
Se face distincția între: stima de sine ridicată (pozitivă) și stima de sine scăzută (negativă). „Stima
de sine ridicată (pozitivă) ne permite să acţionăm eficient, să ne simţim bine în propria piele, să
facem faţă dificultăţilor (André şi Lelord, 1999/2003). Copiii care au o stimă de sine înaltă iau mai
uşor decizii, le respectă, sunt capabili să se centreze pe punctele lor forte. În cazul
eşecurilor/criticilor, ei se pot implica rapid în noi acţiuni care îi distrag de la eşec şi îi fac să-l uite,
nesimţindu-se devalorizaţi.” „Stima de sine scăzută (negativă) provoacă numeroase suferinţe şi
neplăceri, care vin să perturbe viaţa cotidiană.” Copiii cu stimă de sine scăzută „au nevoie de mai

2
mult timp decât ceilalţi pentru a răspunde la întrebări despre ei-înşişi”, „răspund, de cele mai multe
ori cu stânjeneală şi timiditate”, „pot fi susceptibili de a-şi modifica discursul în funcţie de anturaj
sau de interlocutor deoarece doresc aprobarea socială înainte de a-şi afirma punctele de vedere
personale”, „sunt sensibili la intensitatea şi durata unei critici […]”, „iau greu decizii […]”.
Există, pe de o parte, explicarea agresivității prin niveluri scăzute ale stimei de sine și, pe de altă
parte, datorită unor deficituri cognitive sau activării mecanismelor de apărare e Eului, elevii tind să
se supraestimeze și să aibă o stimă de sine înaltă, devenind astfel violenți. De asemenea, studii mai
noi explică comportamentul violent prin existența unei stime de sine înalte, adesea instabile.
„Situaţiile de evaluare sunt situaţii care ameninţă Eul indivizilor, care pun în pericol stima de sine
a elevilor printr-o imagine socială publică potenţial defavorizantă, emisă de un adult semnificativ,
profesorul, prin urmare ele devin factori de risc pentru producerea violenţei.”

Obiectivul și ipotezele studiului

Studiul are ca obiectiv „analiza relaţiei dintre microviolenţa în mediul şcolar generată de situaţiile
de evaluare şi stima de sine, aducând în discuţie şi alţi factori de personalitate”. Ipotezele cercetării
sunt: existența unor „diferenţe între nivelul stimei de sine în funcţie de gen, rezultatele şcolare şi
tipul şcolii”, „diferenţele la nivelul stimei de sine corelează cu autoraportări diferite ale
microviolenţei proactive şi ale victimizării”, „stima de sine poate prognoza rezultatele şcolare”

Populația studiată, eșantionare

Populația studiată este formată din 196 de elevi, fete și băieți, cu vârsta medie 15,9 ani, de la 2
licee (unul teoretic, altul tehnologic cu SAM), din clasele a IX-a și a XI-a.

Metode de cercetare, instrumente

S-au folosit ca metode de cercetare Inventarul Rosenberg, forma scurtă, pentru stima de sine și
Chestionarul de climat școlar CliS (Cocoradă, Clinciu, Pavalache-Ilie, Luca, 2008). Pe baza
Chestionarului de climat școlar s-au calculat: indicele de agresivitate prin însumarea scorurilor la
întrebările care vizează comportamente agresive autoraportate în situaţii de evaluare (agresivitate pe
verticală -IAV- a elevului față de profesor, agresivitate pe orizontală -IAO- față de colegi și indicele
global de agresivitate -IGA-, rezultat din însumarea IAV şi IAO) și indicele de victimizare prin
însumarea scorurilor la întrebările care vizează autoraportarea victimizării în situaţii de evaluare
(indicele de victimizare verticală -IVV prof-, elevul raportează că a fost agresat de profesori,
indicele de victimizare din partea propriilor părinţi, ocazionată de notele mici -IVVp.-, indicele de

3
victimizare pe orizontală -IVVO-, elevul este agresat de colegi, indicele global de victimizare (-
IGV- rezultat din însumarea celor anterioare).
De asemenea, au fost colectate și date privind genul, media generală, liceul, secția și clasa.

Prezentarea și interpretarea rezultatelor

S-a constatat prezența unor diferențe semnificative la majoritatea factorilor, dar semnificația
diferențelor variază. Importanța efectului este mai mare pentru stima de sine, performanțele școlare,
indicele de victimizare verticală și indicele global de victimizare. Indicele de violență verticală, de
la elev la profesor, și cel de violență orizontală, de la elev la elev, au cea mai mică diferență,
nesemnificativă din punct de vedere statistic. În schimb, apar diferențe semnificative la victimizarea
verticală, mai mari pentru părinți și profesori, și mai mică pentru victimizarea din partea colegilor.
„Elevii de la liceul tehnic se simt mai frecvent victime ale microviolenţei în situaţii de evaluare şi
raportează prezenţa unor comportamente agresive faţă de colegi şi profesori.” Compararea mediilor
la variabilele aflate în studiu indică că în cazul liceului tehnic populația este mai eterogenă, iar în
cazul liceului teoretic populația este mai omogenă. Raportarea victimizării și a agresiunii proactive,
conform indicilor de microviolență în situații de evaluare, este mai mare la liceul tehnic decât la cel
teoretic.
Conform analizei după media anuală, aceasta este cu atât mai mare cu cât elevi obțin scoruri mai
mari la stima de sine totală – „ceea ce confirmă ipoteza noastră şi rezultate din studii anterioare ce
indică prezenţa unor strategii mai eficiente la elevii cu stimă de sine înaltă”, interpretarea putând
fiind valabilă și în cazul unei „relații circulare între performanța elevilor și stima de sine totală”. Pe
de altă parte, elevii ce au note mici, în situații de evaluare, se simt victime atât a profesorilor cât și a
colegilor, devenind și ei agresori. „Coeficienţii de corelaţie între media anuală şi microviolenţă sunt
negativi, indicând că atunci când media generală a elevilor scade, cresc atât agresivitatea proactivă
(faţă de colegi şi profesori) cât şi victimizarea - elevii devenind ei înşişi ţinta microviolenţelor din
partea colegilor şi profesorilor.). Elevii cu medii generale mari preferă stilurile exigente, formativ şi
normativ.”
Potrivit analizei după variabila stimă de sine, elevii de la liceul teoretic au un nivel de stimă de
sine mai înalt decât cei de la liceul tehnic. Cercetarea relevă faptul că elevii cu stimă de sine scăzută
devin mai frecvent victime ale microviolenței în situații de evaluare; acest lucru putând fi valabil și
într-o determinare circulară, faptul de a fi victima microviolenței putând duce la scăderea stimei de
sine.

4
Concluzii
Așadar, stima de sine este o importantă variabilă pentru construirea identității adolescenților.
„Relaţiile interpersonale şi contextul şcolar sunt cele în care se dezvoltă sentimente, se
experimentează comportamente noi, se fixează patternuri de relaţionare cu ceilalţi (în relaţii
asimetrice sau pe orizontală) ce vor contribui la dezvoltarea personalităţii elevilor. O stimă de sine
prea joasă devine un punct vulnerabil pentru adultul de mai târziu.”
În situațiile de evaluare, pe lângă evaluarea efectuată de profesor („evaluare cu funcţii de
certificare, ierarhizare, dar şi o evaluare formativă sau formatoare care să indice elevului gradul de
atingere a obiectivelor şi modalităţile de ameliorare continuă a rezultatelor”) este recomandată și
interevaluarea și autoevaluarea ca „mijloace de achiziţie a autonomiei, de creştere a acceptării de
sine şi a căutării unor mijloace sănătoase de afirmare”.
Pentru realizarea educației pentru toți trebuie ca elevul să fie plasat în centrul procesului educativ,
acest lucru fiind posibil prin „prin luarea în considerare a diversităţii caracteristicilor, situaţiilor,
nevoilor de învăţare”.

Bibliografie. Alte lucrǎri care abordeazǎ aceeaşi temǎ:

Birch, A. (2000). Aprecierea de sine. În Psihologia dezvoltării (pp. 236-239). București: Editura
Tehnică
Zlate, M. (2008). Valențele perspectivei sistemico-psihosociale în abordarea personalității elevilor.
În Eul și personalitatea (pp. 26-38). București: Editura Trei