Sunteți pe pagina 1din 2

Psihicul este un sistem hipercomplex si autoreglabil.

Sistemica a psihicului presupune conceperea lui ca un sistem ce dispune de toate atributele sistemelor,in
general. Prima problema care se ridica este insa aceea daca psihicul poate fi considerat un sistem. Si daca
da,care sunt caracteristicile sistemului psihic uman? Astfel,consideram ca este necesar ca mai intii sa lamurim
conceptul de sistem iar apoi sa vedem in ce masura psihicul dispune de coordinate sistemice. Conceptul de
“sistem” poate fi definit astfel: “Sistemul consta in multimea de elemente componente,in ansamblul relatiilor
dintre aceste elemente structurate multinivelar si ierarhic si in constituirea unei integralitati specific,ireductibile
la componentele sau chiar la relatiile individuale,dintre ele. Sistemul este ireductibil la componentele sale,in
masura in care se constituie ca o totalitate de elemente interdependente.”

Am putea spune ca sistemul psihic reprezinta in sine un ansamblu autoreglabil de stari si procese structurate
pe baza principiilor semnalizarii,reflectarii si simbolizarii si coechilibrate prin intermediul unor operatori
specifici de comparare,clasificare,opunere,generalizare. Organizarea psihica de tip uman are un caracter
evolutiv-istoric,multistadial. Spre deosebire de seria animala,unde patternul de baza al organizarii
psihocomportamentale ramine relative acelasi de la o generatie la alta in cadrul aceleiasi specii,in seria evolutiv
umana este autoreglabil,aceasta va suferi modificari semnificative de la o etapa istorica la alta. Primul aspect
apare din insasi natura informationala a psihicului,dar si din faptul ca omul,dupa parerea mea,traind intr-un
univers informational,fiind bombardat mereu de informatii si trebuind sa reactioneze la ele,este nevoit sa-si
elaboreze mecanismele de receptionare a informatiilor,de stocare,prelucrare si interpretare a lor,de combinare si
recombinare sau pe cele de valorificare a lor. Importanta nu este doar informatia,ci si modul de operare cu ea.
Asa incit mai correct este sa vorbim,considera Zlate,de caracterul informational-operational al sistemului psihic
uman.Cel de-al doilea aspect,caracterul energizant,reiese din faptul ca avem de-a face cu un sistem
viu,cimpurile bioenergetice reprezentind zone de generare a insasi modelelor informationale. Caracteristica
fumdamentala a sistemului psihic uman o reprezinta caracterul sau interactiv,interactionist. Este un sistem prin
excelenta dinamic,neaflindu-se niciodata intr-o stare de echilibru perfect,dar nici excluzind posibilitatea unor
perioade de relativa stabilitate. Caracterul interactionist al sistemului este demonstrat de faptul ca nivelul de
dezvoltare a unei parti depinde de nivelul dezvoltarii altei parti. Daca nu se dezvolta gindirea,nu putem vorbi de
existenta observatiei,care este o perceptie cu scop ,organizata si planificata mintal,sau de existenta memorarii
logice,bazata pe intelegere. Insuficienta organizare si dezvoltare a vointei nu permite aparitia conduitelor
voluntare sau a formelor voluntare ale diferitelor procese si functii psihice(memorare voluntara,atentie
voluntara,imaginatie voluntara etc.). Interactivismul componentelor sistemului se evidentiaza nu doar in
procesul organizarii calitative a acestora,ci si in cel a destructurarii lor. Interactiunea sistemului psihic uman nu
se realizeaza exclusiv la nivelul propriilor sale component. Sistemul,luat ca intreg,interactioneaza cu
exteriorul,asa incit o alta caracteristica a lui este aceea ca este ambilateral oriental. Sistemul asimileaza
inforrmatii atat din exterior,cit si din sine,pe care le coordoneaza in virtutea unui principiu al echilibrarii. Numai
acest tip de orientare dubla ii asigura normalitatea. Sistemul psihic uman nu functioneaza global,nediferentiat,ci
pe niveluri,continuturile sale capatind o ierarhizare functionala si valorica. Cele trei niveluri functionale ale
psihicului sunt constientul,subconstientul si inconstientul. Intilnim o ierarhizare chiar in interiorul fiecaruia
dintre aceste niveluri. Trecerea de la un nivel la altul asigura dinamica normala a sistemului,fixarea unuia dintre
ele echivaleaza cu perturbarea sistemului. Sistemul psihic uman este antientropic si antiredundant ,adica pe
masura construirii lui,favorizeaza procesele de organizare si diminueaza efectele influentelor perturbatoare. Sunt
eliminate informatiile de prisos ,cele care si-au pierdut utilitatea sau cele perturbatoare. Sunt eliminate
informatiile de prisos ,cele care si-au pierdul utilitatea sau cele care in loc sa organizeze sistemul,il
dezorganizeaza. Sunt retinute,in schimb.informatiile facilitatoare ale bunei functionalitati a sistemului.
Mecanismele de selectie,abstractizare ,uitare,transfer,joaca astfel de roluri. Este gresit sa concluzionam ca
sistemul psihic uman ar exclude,totalmente momentele de dezorganizare,de desinergizare,cum s-ar exprima
sinergeticenii. Momentele dezorganizatoare nu sunt destructive,ci constructive si innoitoare,conducind la
crearea conditiilor favorabile reinceperii unui nou proces. Acest fapt este extrem de evident in procesul
creatiei,in cel al rezolvarii problemelor sau in cel al invatarii. Se stie din propria experienta ca uneori o noua
invatare presupune mai intii o dezinvatare si abia apoi o reinvatare. Principalele dispositive antialeatorii ale
omului sunt ratiunea si vointa,prin intermediul lor omul sustragandu-se intimplarii,contingentei. Nu trebuie sa
intelegem insa ca sistemul psihic,este total antiredundant. Dimpotriva,el iti conserva o anumita cantitate de
informatie care,desi actual nu este utila,poate deveni intr-o alta etapa,ea reprezentind un fel de rezerva pentru
constructiile viitoare. Sistemul psihic uman are un caracter adaptativ indeplinind functia de reglare si
autoreglare. Desi el se formeaza ca urmare a influentelor exterioare socio-culturale ce se exercita de-a lungul
ontogenezei asupra sa,fapt care duce si la socializarea lui,aceasta nu inseamna ca individul nu participa la
propria sa formare,ca activismul sau individual este diminuat sau exclus. Din contra,sistemul psihic uman isi
afirma specificul si forta sa proprie. Selectia insusirilor ce sunt reflectate in perceptie se realizeaza,nu numai in
functie de “taria fizica’ a acestora,ci si de dorintele,aspiratiile,scopurile subiectului.Uneori aceste “forte interne’
sunt atit de puternice,incit apar perceptii deformate(iluzii). In afara de functia de autoreglare,sistemul psihic
uman o are insa si pe cea de autoorganizare,de a-si elabora noi forme de organizare,noi modele sau functii
interne.Autoorganizarea nu se identifica cu autoreglajul,care este posibil si la sistemele inapte de
autoorganizare. Ilustrative in acest sens sunt autoorganizarea motivationala,cea afectiva,cea constienta-ca
specific umane. Autoimpunerea ,autorealizarea,autofirmarea,autodescoperirea,autoeducatia,autodepasirea sunt
comportamente specifice prin care se exprima functia autoorganizatoare a psihicului.

Deci,in concluzie,pot spune convinsa ca,datorita acestor caracteristici,psihicul este considerat un sistem
hipercomplex,un fel de rezumat condensat al intregii dezvoltari biologice si socio-culturale a omului,sistem ce
dispune de un numar mare de elemente active,putermic saturate de legaturi interne si externe,ba chiar pot spune
ca este unul din cele mai complexe sisteme si cu ajutorul timpului descoperim mai multe despre structura si
caracteristicile psihicului. Si pentru o finisare completa si reusita doresc sa continui cu opinia lui Ion
Manzat(psiholog romin) fata de caracterul de sistem al psihicului,cu care sunt de accord,spune ca acest sistem
prezinta o indoiala,o incertitudine,psihicul putind fi sau neputind fi un sistem. Argumentez invocat in sustinerea
acestui punct de vedere il reprezinta diferentierea si complexitatea enorma a psihicului in raport cu alte sisteme.
Psihismul tinde doar spre starea de sistem,ca o stare ideal ape care o va atinge la infinit,spune autorul.
Psihismul uman poate imprumuta multe dintre atributele unui sistem:
organizare,reglarea,orientarea,structura,interactiunea,integrarea. Psihismul uman ar putea fi considerat mai mult
in sens metaphoric un sistem,sistemicitatea psihicului uman poate fi acceptata doar ca o tendinta,unicitatea si
specificitatea sa nu permit mai mult.

Surse bibliografice:
1. https://anatolbasarab.ro/sistemul-psihic-uman/
2. http://www.despresuflet.ro/forum/psihologie-f45/psihicul-uman-t253.html

a studentei a.I cu frecventa redusa


Bejenaru Gabriela
a verificat ;“Dna Galina Pravitchi”

S-ar putea să vă placă și