Master

Universitatea de Stat din Moldova
Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației, Sociologie și Asistență Socială

Departamentul Sociologie și Asistență Socială
Testare
Familia în societatea contemporană: schimbări de modele și

comportamente
A efectuat: Bejenaru Gabriela, MSS, anul I
A verificat: Bulgaru, doctor habilitat, profesor universitar
Chișinău 2022
Varianta 9
1.1. Dezvăluiţi conţinutul conceptului familiei, evidenţiind schimbările intervenite în
societatea contemporană.
Antropologul francez C.Levi-Strauss (1972) defineşte familia ca fiind un grup social
organizat care îşi are originea în căsătorie, constând din soţ, soţie şi copiii născuţi din uniunea
lor, din relaţia lor, deşi acestui grup restrâns i se pot adăuga şi alte rude, grup unit prin drepturi şi
obligaţii morale, juridice, economice, religioase şi sociale (incluzându-le şi pe cele sexuale) .
Pentru N. Damian, familia este „un grup de rude prin căsătorie, sânge sau adoptare, care trăiesc
împreună, desfăşoară o activitate economico-gospodărească comună, sunt legate prin anumite
relaţii spirituale (ideologice şi psihologice), în condiţiile existenţei statului şi dreptului – şi prin
anumite relaţii juridice”.
G. Murdock, spre exemplu, spune într-un sens larg că familia este un grup social ai cărui
membri trăiesc împreună, sunt legaţi prin raporturi de vârstă, căsătorie, cooperare economică şi
reproducţie şi au grijă de copiii proprii sau adoptaţi.
V. Stănoiu şi M. Voinea definesc familia ca fiind „un grup social realizat prin căsătorie,
alcătuit din persoane care trăiesc împreună, au gospodărie casnică comună, sunt legate prin
anumite relaţii natural- biologice, psihologice, morale şi juridice, răspunzând una pentru alta în
faţa societăţii”.
Astfel, citim că „familia este un grup chemat să organizeze sau să regleze viaţa sexuală şi
procrearea (naşterea copiilor)”.

Modificările de structură şi funcţii ale familiei, asociate cu factorii economici, sociali şi culturali,
au condiţionat în multe societăţi extinderea unor noi tipuri de convieţuire, sau forme derivate ale
acesteia, reunite sub denumirea de familie restructurată. Or, familia reprezintă actualmente o
diversitate de forme, combinându-se, după cum s-a menţionat deja, cu alte tipuri de convieţuire
foarte diferite de familia nucleară şi considerate adesea ca stiluri alternative de viaţă familială.
Printre acestea pot fi numite:
 Coabitarea consensuală – o formă de convieţuire informală, alcătuită din persoane de sex opus
între care nu există relaţii de căsătorie. Din punct de vedere funcţional, cuplul consensual nu
diferă prea mult de familia nucleară, el îndeplinind practic toate funcţiile familiei. Este un stil de
viaţă adoptat mai ales de tineri, fiind pentru ei un mod de pregătire pentru viaţa de familie, dar
care conţine şi mari riscuri, în special pentru copii (dacă aceştia apar), care pot rămâne cu un
singur părinte, de regulă − cu mama. Prima perioadă a coabitării, numită „coabitare juvenilă”, pe
care demografii o mai numeau la mijlocul anilor ‘70 „căsătorie de probă”, se caracteriza prin
sterilitate. Atunci însă când apărea o sarcină sau când tinerii vroiau să aducă pe lume un copil, ei
se căsătoreau. Nu acelaşi lucru se întâmplă la începutul secolului al XXI-lea, când aproape 50%
dintre primii copii sunt născuţi în cadrul unor cupluri necăsătorite.
Cauzele coabitării sunt variate: aşteptarea sfârşitului perioadei de studii, a obţinerii unei diplome,
a unui loc de lucru, testarea compatibilităţii sexuale, a capacităţii de a naşte copii etc. Situaţia
economică din ultimele decenii, caracterizată prin dificultatea accesului la piaţa locurilor de
muncă şi şomajul în rândul tinerilor, este considerată în măsură egală ca fiind responsabilă de
dezvoltarea uniunilor libere, presupunându-se de unii autori că echilibrul matrimonial se
realizează odată cu stabilitatea locului de muncă. Totuşi, după cum menţionează M. Segalen, nu
putem generaliza această ipoteză economică. Pe de o parte, criza economică menţine tinerii mai
mult în căminul părintesc, în loc să se stabilească într-un mod autonom. Pe de altă parte,
argumentul economic nu este valabil pentru anumite categorii favorizate, cum ar fi funcţionarii,
la care se observă şi cea mai ridicată rată a uniunilor libere. Un imbold pentru promovarea noilor
modele de convieţuire l-au constituit schimbările sociale survenite în statutul femeii. Femeile
tinere îşi asumă concubinajul ca mijloc de păstrare a poziţiilor proprii în raporturile dintre sexe,
refuzând sau amânând statutul pe care l-ar asigura în cadrul acestor raporturi căsătoria şi
maternitatea. Astăzi femeile sunt stăpâne pe situaţia matrimonială: ele coabitează apoi hotărăsc
să se căsătorească şi să aducă pe lume copii, astfel încât să-şi asigure viitorul profesional.
Bărbaţii acceptă aceste strategii, în măsura în care sunt conştienţi de faptul că epoca marilor
progrese economice şi sociale s-a încheiat, că şomajul poate afecta pe oricine şi că două salarii
valorează mai mult decât unul singur.
 Celibatul − opţiune a individului de a trăi singur; include persoane care nu întreţin relaţii
sexuale permanente şi persoane care au relaţii sexuale cu alte persoane celibatare. Este un stil de
viaţă care duce la scăderea natalităţii, ceea ce a determinat multe ţări să adopte acţiuni de
descurajare a acestuia (taxe pe celibat, impozite mai mari pentru celibatari, restricţii în obţinerea
locuinţei etc.).
 Menajul/familia fără copii – formă de familie rezultată, obiectiv, din incapacitatea de a avea
copii (cuplu nefertil) sau, subiectiv, din nedorinţa de a avea copii. De exemplu, cauza subiectivă
(dar şi obiectivă) principală pentru familiile tinere din Republica Moldova de a nu avea copii
constă în mijloacele insuficiente de asigurare a condiţiilor de creştere a acestora (lipsa unei
locuinţe, a unui loc de lucru, a unui salariu adecvat etc.). În contextul celor expuse, nu mai puţin
importantă este criza spiritual-morală care a cuprins societatea contemporană, înaintând în prim-
plan în ierarhia valorilor bunurile de prestigiu (maşina, casa în mai multe niveluri, câinele de rasă
etc.) fără a rezerva un loc cât de mic copilului.
 Familia/menajul monoparental – este, în cea mai mare parte, rezultatul divorţului, după care
urmează decesul unuia dintre părinţi, naşterile în afara căsătoriei. În unele ţări, ponderea acestor
familii este destul de ridicată. Conform datelor recensământului populaţiei din 2004, în
Republica Moldova 140 743 gospodării din totalul gospodăriilor casnice (1 131 827) erau
alcătuite din familii monoparentale, ceea ce reprezintă 19,3% din totalul familiilor (728 895). În
2013 circa 21% din copii au fost născuţi în afara căsătoriei. Aceste familii se confruntă,
inevitabil, cu dificultăţi mult mai numeroase decât familiile nucleare complete.
Printre alte forme contemporane de convieţuire familială se numără, de asemenea:
 căsătoria „deschisă” − ca stil de viaţă este concubinaj, iar ca tip de familie este familie
nucleară şi presupune schimbarea partenerului, dacă aceasta este în interesul cuplului sau al
partenerului ca individualitate. Chiar dacă se pleacă de la depăşirea unor stări disfuncţionale,
îndeosebi a relaţiilor de insatisfacţie sexuală, aceste moduri de convieţuire sfârşesc, de regulă,
prin disfuncţii majore: gelozie, infidelitate, nesinceritate, pierderea încrederii în partenerul de
viaţă şi a unităţii familiale etc.
 „familia” homosexuală – formă de convieţuire a doi indivizi de acelaşi sex. În unele ţări
(Olanda, Spania, Marea Britanie etc.) căsătoria între persoane de acelaşi sex este legiferată. În
opinia publică moldovenească, acest mod de raporturi între bărbaţi sau între femei este
considerat patologic, trezeşte atitudini de respingere şi chiar de condamnare, dat fiind educaţia
populaţiei în spiritul valorilor creştine ortodoxe şi al celor derivate din raporturile fireşti dintre
bărbat şi femeie.
1.2. Analizaţi criteriile principale de clasificare a familiilor şi tipurile corespunzătoare
acestora.
Din perspectiva structurii (numărului de indivizi pe care îi are, sistemului de poziţii, roluri
sociale, raporturi dintre membrii ei), deosebim următoarele tipuri de familii13 stabilite de-a
lungul istoriei:
1. Familia pe grupe mari, care cuprinde grupuri de perechi căsătorite, trăind laolaltă în cadrul
aceleiaşi gospodării. Spre exemplu, o asemenea formă de familie o reprezintă Zadruga la slavii
de sud (la sârbi şi bulgari, în Rusia, unde purta şi denumirea de Bratstvo), iar într-o formă
schimbată − la popoarele orientale (de exemplu, convieţuirea mai multor cupluri în acelaşi spaţiu
de locuit la chinezi).
2. Familia nucleară (simplă, primară, restrânsă) − reprezintă nucleul tuturor celorlalte forme de
structuri familiale. Ea este compusă din so ţ, soţie şi copiii lor necăsătoriţi, proprii sau adoptaţi,
care locuiesc şi gospodăresc împreună. În familia nucleară fiecare individ aparţine la două familii
diferite:
a) Familia de origine (de provenienţă a unei persoane, de orientare) sau familia consangvină −
familia din care provin indivizii (tată, mamă, fraţi, surori, bunici). Denumirea „familie
consangvină” indică faptul c ă între respectiva persoan ă şi ceilalţi membri ai familiei (părinţi,
fraţi, surori) sunt stabilite legături de sânge.

b) Familia de procreare (proprie) sau conjugală − familia pe care și-o formează fiecare individ
prin căsătorie, când ajunge la maturitate. Tot prin căsătorie individul devine, în majoritatea
cazurilor, membru al familiei de orientare a partenerului său − familia socrilor şi a cumnaţilor −
aparţinând deci încă unei familii, numită familie prin alianţă.
Familia nucleară s-a constituit în epoca industrial ă şi, mai ales, în cea postindustrială, când
cuplul, putând supravieţui prin sine însuşi, s-a delimitat de restul familiei extinse. Această form ă
de familie îndeplineşte funcţii larg acceptate social, într-o anumită m ăsură institu ţionalizate sau
reglementate prin norme sociale. Cu toate că modelul familiei nucleare predomin ă în societatea
contemporană, el a suferit schimbări importante în multe din dimensiunile sale, încetând în cazul
multor societăţi dezvoltate să mai fie singurul model de familie practicat şi acceptat. Schimbările
intervenite ţin, în primul rând, de modalităţile de constituire a familiei, comportamentul sexual,
structura şi dimensiunile familiei, diviziunea rolurilor în cadrul familiei, stabilitatea acesteia,
opiniile cu privire la familie.
3. Familia extinsă sau lărgită − este formată din mai multe familii nucleare, cuprinde pe lâng ă
nucleul familiei şi alte rude şi generaţii: părinţii soţului şi/sau soţiei, fraţii şi surorile soţului
şi/sau soţiei (cu soţii, soţiile şi copiii lor), precum şi unchi sau mătuşi de-ai cuplului. De regul ă,
într-o familie extinsă tr ăiesc şi gospodăresc împreună şi îşi împart responsabilităţile mai mult de
două genera ţii: părinţii, copiii acestora, părinţii părinţilor etc. Familia extinsă se deosebe şte de
cea nucleară nu doar prin componen ţa sa, dar şi prin relaţiile de autoritate. Dacă familia simpl ă,
nucleară apare ca o unitate separat ă condus ă de so ţ sau so ţie sau de ambii, apoi familia extinsă
este condusă de cei mai vârstnici, sau de c ătre un consiliu format, de asemenea, din cei mai
vârstnici. Acest tip de familie a fost caracteristic preponderent pentru societăţile preindustriale,
când confruntarea cu mediul natural şi social era atât de dură, încât familia a fost nevoită s ă
includă, pentru a supravieţui şi a se dezvolta, tot mai multe grade de rudenie.
Este necesar a menţiona că în viaţa cotidiană pot fi întâlnite multiple abateri de la sensul teoretic
ideal descris al familiei nucleare şi extinse. De exemplu, cuplul conjugal fără copii, un p ărinte cu
un copil sunt consideraţi tot familie nucleară, iar convieţuirea soţ-soţie (fără copii) cu p ărinţii
unuia dintre ei este considerată familie extins ă. Or, în realitate atât familiile nucleare, cât şi cele
extinse pot fi incomplete. În context, menţionăm că tot mai frecvente devin în ultimul timp
familiile extinse incomplete, formate în urma unor catastrofe sociale sau naturale şi însoţite de
decesul sau dispariţia părinţilor copiilor minori, aflarea lor în închisori, decăderea din drepturile
părinteşti etc. În asemenea situaţii, de cele mai multe ori copiii sunt luaţi în îngrijire de bunicii
lor. Astfel de cazuri se înregistrează în Republica Moldova şi de pe urma plecării unor părinţi la
munci în străinătate, rămânând acolo pentru totdeauna şi abandonându-şi copiii.
4. Familia tulpină, considerată de Le Play tipul ideal de familie, reune şte trei generaţii: cea a
tatălui şi a mamei, a unuia dintre copii (de regulă, un băiat) cu soţia şi copiii acestuia. Astfel, din
familia tulpină fac parte: bunicii, p ărinţii, copiii, ei având aceeaşi locuinţă. Acest grup include,
de asemenea, copiii care au rămas celibatari. Tipul de familie tulpină este caracteristic pentru
familia moldovenească şi în prezent. De regulă, în casa părintească r ămâne fiul cel mai mic sau
fiica cea mai mică (în cazul când în familie nu sunt b ăieţi), dar se poate întâmpla s ă r ămân ă şi un
oarecare alt copil. Celorlalţi copii li se face o zestre fie în bani, fie în alte bunuri (cas ă,
automobil, mobilă, covoare, electrocasnice etc.).
5. Familii compuse sau familii cu părinţi vitregi, numite şi „familii amestecate”, „reconstituite”
sau „mixte”14 − tip de familie rezultat dintr-o recăsătorie în care cel puţin unul dintre parteneri
are în îngrijire copii dintr-o căsătorie anterioară. Se poate întâmpla, însă, ca în familia compus ă
ambii părinţi să aibă copii proprii. De asemenea, cuplul poate avea şi copii comuni. O formă de a
deveni copil vitreg este şi adopţia. În aceeaşi familie reconstituită pot fi, teoretic, patru feluri de
copii: adoptiv, al soţiei din prima căsătorie, al soţului din prima căsătorie, copilul comun. În
ultimul timp, creşterea ratei divorţialităţii a condus la creşterea numărului de familii reconstituite,
compuse. Familia compusă se caracterizeaz ă printr-o complexitate sporit ă a interac ţiunilor
familiale, iar problema cea mai dificilă care poate s ă apar ă este cea a raporturilor copilului cu
părintele vitreg, cu fratele vitreg.
1.3. Stabiliţi tipul de familie dominant în R.Moldova.
Procesele de industrializare și urbanizare, mutațiile economice și sociale, valorificarea
drepturilor umane și a egalității de gen au antrenat o serie de modificări în structura și funcțiile
familiei.
Eu consider că în Republica Moldova predomină 2 tipuri de familii: familiei tradiționale și
familii moderne.
Familia tradițională se caracterizează prin inegalitatea de putere și atitudine autoritară a
unuia dintre parteneri.
• Aceasta definește un stil de viață a familiei ce consacră superioritatea bărbaților asupra
femeilor, a părinților asupra copiilor, a vârstnicilor asupra tinerilor, a fraților mai mari
asupra celor mai mici etc.
• Rolurile sunt distribuite în funcție de ierarhie, conformism, putere.
• Autoritatea bărbatului este rar pusă sub semnul întrebării pentru că așa se per- petuează
modelul, preluat prin imitație, și orice atitudine de negare a acestuia duce la etichetare,
marginalizare, stigmatizare.
• Aducerea venitului în familie se asociază cu dreptul la putere și dominare.
• Femeia e subordonată ca soție și ca mama, copiii de ambele sexe au roluri precise,
prestabilite.
• Este accentuată socializarea în funcție de sex: băieții sunt crescuți pentru a deveni
ostili, agresivi, activi, în timp ce fetelor li se cere să fie cuviincioase și manierate.
• Copiii sunt percepuți ca forță de muncă.
• Loialitatea față de familie este mai presus de interesul propriu.
• EXtinderea famiilor miXte, unde coabitează mai multe generații.
• Stabilitatea, echilibrul și coeziunea familială se menține prin dominarea unui singur
membru a familiei.
Familia modernă este opusă familiei tradiționale, dar nu totalmente:
• Ca stil de viață, autoritatea este înlocuită cu cooperarea. În asemenea familie domină
egalitatea, schimbarea, comunicarea și libertatea de exprimare a personalității.
• Este accentuată flexibilitatea structurii de autoritate și putere. Nu mai există un model unic,
dominant, în care bărbatul decide, atât în privinia hotărârilor care vizează viața conjugală, cât
și a celor care privesc relația parentală.
• Autoritatea și puterea se află într-un permanent proces de construcție și reconstrucție, în
funcție de negocierile ce au loc între parteneri, de atitudinile și comportamentele acestora față
de rolurile pe care le îndeplinesc în familie și de statusurile ocupate în afara ei.
• Femeile pot să iasă de sub tiparul „personalităților supuse”, iar bărbaiii pot să-și dezvolte
tot mai mult latura afectivă, ieșind de sub masca rațională și dominatoare.
• Există egalitate, însă se păstrează diferențele specifice fiecărui sex, în sensul
complementarității rolurilor și a comportamentelor.
• Copiii sunt percepuți ca valoare în sine.
• Este specifică separarea de familia de origine, pentru a fi consolidată familia
nucleară.

Master

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Master

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Universitatea de Stat din Moldova

Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației, Sociologie și Asistență Socială

Familia în societatea contemporană: schimbări de modele și

A efectuat: Bejenaru Gabriela, MSS, anul I

A verificat: Bulgaru, doctor habilitat, profesor universitar

1.1. Dezvăluiţi conţinutul conceptului familiei, evidenţiind schimbările intervenite în

Antropologul francez C.Levi-Strauss (1972) defineşte familia ca fiind un grup social

împreună, desfăşoară o activitate economico-gospodărească comună, sunt legate prin anumite

anumite relaţii juridice”.

reproducţie şi au grijă de copiii proprii sau adoptaţi.

procrearea (naşterea copiilor)”.

Printre acestea pot fi numite:

dezvoltarea uniunilor libere, presupunându-se de unii autori că echilibrul matrimonial se

valorează mai mult decât unul singur.

etc.) fără a rezerva un loc cât de mic copilului.

inevitabil, cu dificultăţi mult mai numeroase decât familiile nucleare complete.

Printre alte forme contemporane de convieţuire familială se numără, de asemenea:

partenerului ca individualitate. Chiar dacă se pleacă de la depăşirea unor stări disfuncţionale,

îndeosebi a relaţiilor de insatisfacţie sexuală, aceste moduri de convieţuire sfârşesc, de regulă,

viaţă şi a unităţii familiale etc.

bărbat şi femeie.

1.2. Analizaţi criteriile principale de clasificare a familiilor şi tipurile corespunzătoare

fraţi, surori) sunt stabilite legături de sânge.

aparţinând deci încă unei familii, numită familie prin alianţă.

opiniile cu privire la familie.

automobil, mobilă, covoare, electrocasnice etc.).

compuse. Familia compusă se caracterizeaz ă printr-o complexitate sporit ă a interac ţiunilor

părintele vitreg, cu fratele vitreg.

1.3. Stabiliţi tipul de familie dominant în R.Moldova.

Procesele de industrializare și urbanizare, mutațiile economice și sociale, valorificarea

drepturilor umane și a egalității de gen au antrenat o serie de modificări în structura și funcțiile

Eu consider că în Republica Moldova predomină 2 tipuri de familii: familiei tradiționale și

Familia tradițională se caracterizează prin inegalitatea de putere și atitudine autoritară a

unuia dintre parteneri.

• Aceasta definește un stil de viață a familiei ce consacră superioritatea bărbaților asupra

asupra celor mai mici etc.

• Rolurile sunt distribuite în funcție de ierarhie, conformism, putere.

• Aducerea venitului în familie se asociază cu dreptul la putere și dominare.

• Femeia e subordonată ca soție și ca mama, copiii de ambele sexe au roluri precise,

ostili, agresivi, activi, în timp ce fetelor li se cere să fie cuviincioase și manierate.

• Copiii sunt percepuți ca forță de muncă.

• Loialitatea față de familie este mai presus de interesul propriu.

• EXtinderea famiilor miXte, unde coabitează mai multe generații.

• Stabilitatea, echilibrul și coeziunea familială se menține prin dominarea unui singur

Familia modernă este opusă familiei tradiționale, dar nu totalmente:

• Ca stil de viață, autoritatea este înlocuită cu cooperarea. În asemenea familie domină

egalitatea, schimbarea, comunicarea și libertatea de exprimare a personalității.

și a celor care privesc relația parentală.

• Autoritatea și puterea se află într-un permanent proces de construcție și reconstrucție, în

funcție de negocierile ce au loc între parteneri, de atitudinile și comportamentele acestora față

de rolurile pe care le îndeplinesc în familie și de statusurile ocupate în afara ei.

• Există egalitate, însă se păstrează diferențele specifice fiecărui sex, în sensul

complementarității rolurilor și a comportamentelor.

• Copiii sunt percepuți ca valoare în sine.

• Este specifică separarea de familia de origine, pentru a fi consolidată familia

S-ar putea să vă placă și