Psihologia analitică – C.G.

Jung
Psihologia individuală – A.Adler
Psihologia Ego-ului – E. Erikson
 Ideile extreme ale lui Freud au dus în cele din urmă la
îndepărtarea unora dintre discipoli

 Jung, Adler, Horney şi Fromm s-au opus viziunii lui

Freud asupra instinctelor ca motivatori primari

 Imaginea asupra naturii umane este mai optimistă

 Personalitatea este mai mult un produs al mediului

decât al forţelor psihice moştenite
 Psihologia analitică
Carl Gustav Jung (1875-1961)
Date biografice:

 Relaţia cu părinţii
 Singurătatea
 Bolile repetate în copilărie
 Întâlnirea cu Freud (1907)
 1913 – ruptura definitivă
 Fondarea psihologiei
analitice
Sursa de energie a personalităţii în psihologia analitică
Libido-ul
 Energie nediferenţiată a vieţii (în sens larg);
 Energie psihică, susţinătoare a psyche-ului (în sens restrâns)
 Pe baza ei se desfăşoară activităţile psihice
 Energia psihică nu este separată de energia fizică

 Adaptarea unor principii din fizică:

- Principiul opoziţiei; conflictul dintre polarităţi: sursă
de energie
- Principiul echivalenţei – energia nu se pierde, ci se
transferă
- Principiul entropiei – menţinerea echilibrului
personalităţii
 Structura personalităţii
 Ego-ul
 Partea conştientă, responsabilă de identitate şi continuitate
 Nu este centrul personalităţii
 Percepţiile şi gândurile sunt determinate de orientarea libido-
ului (introversie / extraversie)
 Funcţiile psyche-ului: gândire, emoţie, simţ, intuiţie

 Tipul gânditor extravert / introvert

 Tipul emoţional extravert / introvert
 Tipul simţitor extravert / introvert
 Tipul intuitiv extravert / introvert
 Inconştientul personal
 Percepţiile, gândurile, amintirile reprimate, dar care pot fi
uşor recuperate (trafic intens cu ego-ul)
 Complexele – grupuri organizate de gânduri, sentimente şi
amintiri cu privire la un anumit concept
 Au putere de constelaţie

 Inconştientul colectiv
 Nivel inaccesibil al psyche-ului
 Conţine potenţialităţi pe care le împărtăşim ca membri ai
speciei umane
 Existenţa demonstrată prin vise, fantezii, mitologie
 Arhetipurile – experienţe ancestrale, predispoziţii care
aşteaptă apariţia unui eveniment real pentru a se clarifica
Psihologia individuală
 Individul este indivizibil şi trebuie studiat ca întreg
 Personalitatea se conturează în funcţie de mediul
social şi de interacţiunile sociale
 Oamenii sunt motivaţi de interese sociale
 Încearcă să-şi orienteze dezvoltarea
 Greşelile lor se datorează unei concepţii greşite despre
viaţă
 Oamenii se pot schimba şi deveni fericiţi, pentru că
trecutul este mort.
Alfred Adler (1870-
Date biografice:
1937)
 A suferit de rahitism în copilărie
 La cinci ani era să moară din cauza unei
pneumonii
 Invidia pentru fraţi şi copiii de pe stradă
 Răsfăţatul mamei, dar este “detronat” de
venirea pe lume a unui frate
 Lucrează în medicină generală, lângă un
circ
 Trece la psihiatrie, este interesat de
Interpretarea viselor
 Despărţirea de Freud
 Medic în armata austriacă, în primul
război mondial
 Teoria intereselor sociale

 Consilierea copiilor
 Concepte fundamentale:
 Finalismul ficţional
 persoana este mai motivată de expectanţele sale privind
viitorul decât de experienţele trecute
 Scopurile fictive – cauza acţiunilor umane
 Dorinţa de superioritate
 Dorinţa comună oamenilor de a-şi îndeplini potenţialul (aici
superioritate = întregire perfectă)
 Este înnăscută
 Motivaţia esenţială a vieţii: trecerea de la inferior la superior
 Sentimentele de inferioritate şi compensarea
 Stau la baza dorinţei de superioritate
 Procesele de compensare încep încă din copilărie (dorinţa de a
deveni adulţi)
  Complexul de inferioritate – incapacitatea de a învinge
sentimentele de inferioritate (surse: inferioritatea de organ,
răsfăţul, neglijarea)
 Complexul de superioritate – supracompensarea
 Interesele sociale
 Lipsa acestora: boala mintală
 În sens larga: capacitatea de a considera plăcute familia,
societatea, umanitatea
 Stilul de viaţă
 Modul în care fiecare încearcă să îşi satisfacă dorinţa de
perfecţiune
 Se cristalizează în jurul vârstei de cinci ani
 Tipul conducător

 Tipul dependent

 Tipul evitativ

 Tipul util social

 Ordinea naşterii
 Copilul unic
 Primul copil
 Al doilea copil
 Mezinul
 Psihologia ego-ului
 Erik Erikson (1902-1994)  Erikson considera ca fiecare etapă
de dezvoltare este caracterizată
prin evenimente şi conflicte,
sarcini specifice de rezolvat pe
care copilul şi mai târziu
adolescentul, adultul trebuie să le
parcurgă şi să le soluţioneze
adecvat pentru fiecare vârstă sau
etapă specifică. Personalitatea
individului este un produs al
modului cum au fost soluţionate
aceste crize sau conflicte. De
aceea, aceste stadii de dezvoltare
au mai fost numite şi crize de
dezvoltare .
 1. Stadiul de la naştere - 1 an
Criza: încredere primară versus neîncredere primară

 2. Stadiul 1-3 ani (copilăria mică)

Criza: autonomie versus indoiala, rusine

 3. Stadiul 3-6 ani (copilăria mijlocie)

Criza: iniţiativă versus culpabilitate

 4. Stadiul 6-12 ani (copilăria mare)

Criza: competenţa/hărnicie versus inferioritate
 5. Stadiul 12-20 ani (adolescenta)
Criza: Identitate de sine versus confuzie de rol

 6. Stadiul 20-30/35 ani (tânărul adult)

Criza: Intimitate versus izolare de ceilalţi

 7. Stadiul 35-65 ani(adultul)

Criza: Productivitate/realizare/generativitate versus
stagnare

 8. Stadiul după 65 de ani (batrâneţea)

Criza: integritate psihică versus disperare
Va Multumesc!