Eseu: Ce ma streseaza si de ce?

Ce este stresul? As putea da o notiune aparte dar nu o voi face, pentru fiecare din
noi acesta este diferit si situatiile care le streseaza pe unule persoane li se dau usor
spre rezolvare altora. Acest fapt depinde atit de caracterul, temperamentul cit si de
viata pe care o duce persoana. Oricul sunt niste lucruri care ne provoaca stres
fiecaruia dintre noi, cum ar fi: decesul persoanelor apropiate, pierderea serviciului,
lipsa surselor materiale s.a. Dupa cum se observa toate acestea sunt legate de niste
pierderi, lipsuri deci putem sa ajungem la concluzia ca lucrurile incontrolabile si
care sunt de o amploare mai mare ne provoaca cel mai mare nivel de stres.
Principalul cuvint pentru mine din fraza precedenta este incontrolabil, lucrurile a
caror desfasurare nu depinde de mine, ceea ce as vrea sa schimb dar integ ca nu
este posibil. Cred ca acesta si imi provoaca cel mai mare stres, ma face sa ma inhib
in mine si in gindurile proprii, sa realizez ca cit de buni, de perfecti in unele
momente nu ne-am considera oricum nu putem schimba mersul lucrurilor si sa imi
pun intrebarea care in general e sensul vietii daca atit de des iti provoaca o durere
pe care uneori iti pare ca nu o vei putea depasi. Aceasta durere dupa mine si
prezinta in sine stresul, durerea nerealizarii personale, durea neintelegerii care este
sensul existentei tale si cum anume tu ai putea schimba anumite lucruri.
Desigur exista si niste stresuri mai minore dare care in combinatie pot duce la
stari depresive cum sunt aceleasi probleme legate de universitare (seminare,
examene), problemele legate de viata personala. Viata personala este ceia ce din
toate timpurile a fost o problema primordiala pentru fiecare. Toti in aceiasi masura
tindem sa ne gasim jumatate, trecem prin multe incercari pentru asta, inchidem
ochii la lucruri pe care pina in acel moment le-am considerat rele, trecem peste
principiile pe care le-am avut, ne staruim sa parem in unele momente mai buni si
mai perfecti decit suntem intradevar. Toate acestea le facem cu un singur scop, din
frica de singuratate, frica ca intr-un momentru ne vom uita in jurul nostru si vom
intelege ca cu toate ca am realizat multe vise, avem cariera, casa si bani, dar,
necatind la toate acestea sintem singuri. Intr-o lume plina de oameni intr-un sfirsit
am ramas doar noi si linistea care ne inconjoara, si persoane cu astfel de probleme
sunt mii si sute. Ajungem sa intelegem ca viata trece, prietenii si-au format familii,
au plecat in tari straine iar noi, noi ramas in acelasi punct, punctul de pormire a
visului gasirii persoanei potrivite si nerealizarea lui.
Ce ma mai streseaza? Fatarnicia. Da, undeva in interior inteleg ca pentru a avea
rezultate si succese nu trebuie mereu sa le spunem lucrurilor pe nume dar sa
inchidem ochii la unile lucruri pe care le consideram deranjante. Dar in acelasi
timp nu inteleg de ce trebuie sa facem asta, de ce mie de exemplu ar trebui sa-mi
pese de sentimentele altor persoane pe cind lor nu le pasa de sentimentele mele. De
ce trebuie sa tac cind vreau sa vorbesc, de ce trebuie sa fac lucruri care sunt
deranjante pentru mine? Oare chiar totul in lume se axeaza doar pe fatarnicia unuia
fata de altul si care este punctul de oprire pentru aceasta, in care moment putem
intelege cit este de mare nivel sinceritatii persoanelor din jurul nostru. Chiar nu-mi
place sa ma gindes mereu ca persoanele pe care le socoti apropiate, intr-un moment
sa se intoarca cu spatele la tine si sa te lasa sa lupti singur cu grijele si nevoile pe
care la ai, dar imi dau seama ca asa a fost si va fi in toate timpurile si ca in orice
moment poti sa ramii singur la rascrucea dintre drumurile vietii tale si sa realizezi
ca pe orice cale te vei duce oricum peste toate greutatile si temerile tale va trebui sa
treci singur.