Specia umana se caracterizeaza prin reproducere sexuata ceea ce presupune existenta celor doua sexe.

Sexualizarea reprezinta aparitia caracterelor sexuale in cursul dezvoltarii ontogenetice. Sexul reprezinta totalitatea particularitatilor genetice, morfofunctionale si psihocompotamentale care definesc un individ ca barbat sau ca femeie. Sexul unui adult este definit de constitutia sa genetica, fenotipul sau sexual si rolul sexual pe care si-l atribuie (identitatea sexuala si orientarea sexuala). Sexualizarea se desfasoara in etape succesive, progresive, programate si coordonate in timp, ceea ce dovedeste ca este un proces reglat genetic si hormonal. In momentul fecundatiei se stabileste sexul genetic sau cromozomial al individului. Asadar, sexul este determinat de cromozomii sexului care controleaza mecanismele prin care se decide daca individul va fi barbat sau femeie. Diferentele dintre sexe nu sunt evidente la inceputul dezvoltarii embrionare. Pna n saptamna a sasea de sarcina, indiferent de constitutia genetica - XX sau XY - , embrionii au o nfatisare comuna cu structuri initiale (progonada sau gonada nediferentiata) ambivalente. Dup&# 353i86d 259; acest status indiferent incep o serie de transformari ale embrionilor care au ca rezultat diferentierea sexuala. Determinismul sexual sau diferentierea sexuala primara este controlata de prezenta sau absenta cromozomului Y ( SRY) (Fig.nr.1). Fig.nr.1 - Diferentierea sexuala : formarea gonadelor determinata de sexul genetic ; formarea cailor genitale interne si a organelor genitale externe. Sexualizarea normala se realizeaza astfel:

La embrionii 46,XY sexualizarea se face activ. Sub influenta factorului de diferentiere a testiculului (TDF - factor de transcriptie codificat la nivelul SRY) din medulara progonadei ncepe formarea testiculului fetal care produce hormoni cu actiune locala. Apar celulele Sertoli care secreta factorul de inhibare a canalelor mulleriene si stimuleaza formarea celulelor Leydig. Celulele Leydig incep sinteza testosteronului care stimuleaza diferentierea ductelor Wolff si virilizarea. Se formeaza caile genitale interne : epididimul, vase deferente si vezicula seminala. Ulterior, n lunile 4-5 de viata intrauterina se formeaza organele genitale externe. Dupa nastere, la vrsta de 2-3 ani se stabileste identitatea sexuala (constientizarea apartenentei la un anumit sex), identitate psihosociala de tip masculin. La pubertate, sub influenta hormonilor sexuali apar caracterele sexuale secundare si se definitiveaza comportamentul sexual. Acest proces se numeste sexualitate (dobndirea identitatii si comportamentului sexual). Sexul masculin produce prin spermatogeneza doua tipuri diferite de celule sexuale 22A + X si 22A+Y. Din acest motiv sexul masculin este numit sex heterogametic. La embrionii 46,XX sexualizarea se face pasiv. Absenta cromozomului Y (SRY) determina sexualizarea feminina spontana. Din progonada se diferentiaza ovarul. Ductele lui Wolff regreseaza, iar ductele mulleriene genereaza trompa, uterul si treimea superioara a vaginului. Ulterior, in absenta androgenilor are loc formarea organelor genitale externe feminine. Dupa nastere, are loc formarea identitatii si comportamentului sexual - identitate psiho-sociala feminina. Sexul feminin produce prin ovogeneza un singur tip de gameti 22A+X fiind numit sex homogametic. Oprirea liniilor de diferentiere sexuala la orice nivel poate duce la aparitia tulburarilor de sexualizare (intersexualitati, ambiguitate sexuala). Tulburarile de dezvoltare sexuala sunt grupate astfel : 1. Anomalii ale cromozomilor sexuali (sindrom Klinefelter, sindrom Turner, barbatii XX, hermafroditismul adevarat) ; se datoreaza modificarilor cromozomiale de numar sau de structura, omogene sau in mozaic.

2.

Anomalii ale formarii sexului gonadic (disgenezia testiculara, sindromul testiculelor absente) ; se caracterizeaza prin cariotip normal dar gonadele au anomalii de structura. Anomalii ale diferentierii sexuale (pseudohermafroditismele feminine si pseudohermafroditismele masculine) ; se caracterizeaza prin concordanta intre sexul genetic si gonadic dar discordanta intre acestea si organele genitale externe (OGE). OGE sunt anormal dezvoltate si se aseamana sexului opus. PH feminin apare la femei cu 46,XX, ovare bilaterale, dar grade diferite de virilizare a tractului genital datorita excesului de androgeni in cursul vietiiintrauterine si infatisare masculina. PH masculin se caracterizeaza prin defecte de virilizare a embrionilor 46,XY datorate defectelor de sinteza a androgenilor, defecte in actiunea androgenilor, defecte in regresia ductelor mulleriene sau alte cauze mai putin cunoscute. PH masculin se caracterizeaza genetic prin 46,XY, testicule, feminizarea organelor genitale externe, infatisare feminina.

3.

Tulburari ale comportamentului sexual (ce identitate sexuala si ce rol sexual isi atribuie individul). In acest grup de tulburari datorate si unor cauze genetice au fost incluse : homosexualitatea, transsexualii si travestitii. homosexualii prezinta concordanta intre sexul genetic, gonadic si fenotipul sexual dar atractia sexuala este orientata catre indivizii de acelasi sex. Studiile familiale si ale gemenilor monozigoti si dizigoti (concordanta caracterului la gemeni - 52% pentru MZ si 22% pentru DZ) arata ca barbatii homosexuali prezinta un nucleu hipotalamic (nucleul dimorfismului sexual) mic, asemanator ca marime celui de la femeie. In mod normal, acest nucleu este mai mare la barbat decat la femeie. La nivelul hipotalamusului se realizeaza controlul activitatii sexuale. Aceste studii sugereaza implicarea factorului genetic in homosexualitate. Transsexualii prezinta concordanta intre sexul genetic, gonadic si fenotipul sexual dar isi atribuie o identitate sexuala opusa celei genetice.

Travestitii sunt barbati la care apare o alternanta a identitatii sexuale cu incapacitatea de a face o alegere definitiva. Printr-o costumatie feminina isi ascund identitatea sexuala. Conduita practica in tulburarile de sexualizare are in vedere stabilirea diagnosticului corect cat mai precoce posibil pe baza unui : examen local si general complet, anamneza a sarcinii si a istoricului familial analiza cromozomiala studiui imagistice si biochimice, etc.

Rezultatele investigatiilor vor facilita stabilirea sexului cu care va fi declarat si educat copilul. Scopul unei astfel de conduite il reprezinta realizarea unor structuri genitale neambigue si functionale. ORIGINEA SI EVOLUTIA CROMOZOMILOR SEXUALI UMANI Cromozomii sexului (heterozomii) umani au aparut printr-un proces de diversificare a unei perechi de autozomi, n cursul evolutiei. Din pacate, nu s-au evidentiat nca etape intermediare ale procesului de diversificare al autozomilor. Totusi, o serie de dovezi au fost aduse n sprijinul ipotezei care sustine transformarea perechii de autozomi n gonozomi. Ipoteza arata ca acum 300 milioane ani unul dintre autozomii perechii initiale a pierdut segmente cromozomiale reducndu-se ca marime si devenind cromozomul Y uman; celalalt autozom , a ramas neschimbat ca marime, devenind la om cromozomul X. n consecinta, cromozomul X a pastrat integral setul de gene majore , ce a existat pe perechea initiala. Transformarea autozomului initial n Y s-ar fi realizat prin modificari structurale de tipul deletiilor, inversiilor, translocatiilor, dar si prin crossigover inegal. Dovezile care stau la baza ipotezei sunt: Specii diferite de mamifere prezinta pe cromozomul X gene comune. De exemplu: gena hemofiliei este localizata pe cromozomul X la om, cal si cine.

Prezenta regiunilor pseudoautozomale ale cromozomilor X si Y sugereaza originea lor comuna, o pereche de autozomi omologi. Rolul decisiv al cromozomului X n dezvoltarea normala a embrionilor. De exemplu, zigotii 44,oo sau 45,Y nu sunt viabili, iar cei 45,X nu au o sexualizare feminina normala. Cromozomul X are o marime si un model de bandare constante printre primate, Procesul de diversificare nu a fost ntmplator pentru ca existenta cromozomilor sexuali mentine constant raportul natural ntre sexe (sex ratio 1:1).Teoretic, spermatozoizii cu X si spermatozoizii cu Y se produc in proportii egale, au viabilitate si motilitate egale in tractul uterin iar suprafata ovulului este egal receptiva pentru ambele tipuri de spermatozoizi. Practic, studiile au aratat o predominanta a sexului masculin printre fetusi. Diferentele se reduc pe parcursul sarcinii, la nastere raportul intre sexe (sex-ratio) fiind 51 baieti : 49 fete.

POLIMORFISMUL CROMOZOMILOR UMANI (variante cromozomiale umane normale sau heteromorfismul cromozomilor umani) Polimorfismul cromozomial uman defineste variatiile morfologice ale cromozomilor observate la indivizi normali. Aceste variatii individuale nu au nici un efect fenotipic nefavorabil si evident pentru individ (nu au expresie fenotipica). Sunt rare n populatie (2%) si se mostenesc mendelian. Concret, ele constau n cresteri sau diminuari ale heterocromatinei constitutive a cromozomilor ce pot fi identificate cu ajutorul tehnicilor de bandare . Sunt cauzate de schimbari cantitative sau de pozitie ale heterocromatinei constitutive, schimbari produse de deletii, duplicatii, inversii sau translocatii. n citogenetica umana variatiile morfologice individuale sunt utilizate ca markeri genetici pentru identificarea anumitor cromozomi. Markerul genetic descrie un cromozom diferit morfologic de omologul sau. La om, au fost evidentiate trei categorii de regiuni variabile:

Regiunile pericentromerice ale tuturor cromozomilor implicnd marirea heterocromatinei constitutive adiacenta centromerului. Satelitii si bratele scurte ale cromozomilor acrocentrici Bratul lung al cromozomului Y

De exemplu: Constrictia secundara alungita (are o lungime dubla fata de omolog) sau diminuata de pe bratul q al cromozomilor 1,9 si 16. Se noteaza astfel: 1qh+ sau 1qh-. Satelitii pot fi proeminenti cnd sunt mai mari dect bratul p al cromozomului carui apartin (13ps+), pot fi dublii (aparitia de doi sateliti n tanden la acelasi cromozom:13pss). Uneori, s-a observat prezenta satelitilor pe bratul p al cromozomului 17 si q al cromozomului Y. Bratul p alungit al cromozomilor acrocentrici (este mai lung sau egal cu p al cromozomului 18). Variatii dimensionale ale bratului q al cromozomului Y (10% din barbatii normali clinic). De exemplu, Yq+ (mai mare dect q al cromozomului 19) sau Yq- (mai mic dect q al cromozomului 22). Cromozomul Y foarte foarte mic favorizeaza nondisjunctiile n meioza paterna. n concluzie, regiunile polimorfe corespund segmentelor cromozomiale formate din heterocromatina constitutiva, alcatuita din ADN satelit.Heterozigotii sunt fenotipic normali, iar homozigotii ar putea fi dezavantajati (ntrzierea dezvoltarii psiho-motorii). ANOMALII CROMOZOMIALE UMANE Anomaliile cromozomiale produc dezechilibru determina anomalii fenotipice diferite observate in cazul: avorturilor spontane defectelor din nastere genetic care

tulburarilor sexuale bolii canceroase. Anomaliile cromozomiale se clasifica dupa momentul in care s-au produs:

1. 2.

constitutionale - se produc in perioada de formare a gametilor genitorilor sau in primele etape ale embriogenezei; sunt prezente la nastere. dobandite - se produc ulterior in cursul vietii si apar sub forma unor linii celulare anormale. Clasificate dupa modul de afectare a materialului genetic pot fi grupate in:

1. 2.

numerice - euploidii, aneuploidii, mozaicuri cromozomiale si himere. structurale - deletii, duplicatii, inversii, translocatii, cromozomi inelari, izocromozomii, cromozomii dicentrici. Anomaliile cromozomiale majore sunt asociate cu modificari fenotipice caracteristice cunoscute in patologie ca sindroame cromozomiale. Anomalii ale aparatului dento-maxilar sunt deseori asociate aberatiilor cromozomiale. De exemplu,

in trisomia 21 (sindrom Down) se observa hipoplazie maxilara, palat ogival si ingust, eruptia intarziata a ambelor dentitii, hipoplazia smaltului dentar, microdontie, hipodontie, malocluzii. In monosomia X (sindrom Turner) maxilarul este ingust, palatul este ogival, micrognatie, eruptie intarziata, dinti supranumerari, dinti geminati. In polisomiile X (sindrom Klinefelter) apare taurodontismul: molarii permanenti au camera pulpara larga si alungita.