Perioada intervenției chirurgicale

Operația este o acțiune mecanică exercitată asupra țesuturilor și organelor bolnavului în scopul aplicării unui
tratament ori stabilirea unui diagnostic.
Clasificarea:
 Sîngerînde, se încalcă integritatea pielii și mucoaselor;
 Nesîngerînde, la care nu se încalcă integritatea tegumentelor (reducerea luxației)
 Curative, sînt cele mai frecvente, caracterul lor fiind determinat de problemelece și le pune chirurgul,
de obicei se urmărește scopul de a vindeca înbolnăvirea prin îndepărtarea sau lichidarea focarului
patologic ori a organului lezat;
 Paliative, de a alina suferințelecînd nu este posibilă vindecarea;
 De diagnostic, biopsia, puncția pleurală, puncția articulațiilor, pneumotoraxul, laparatomia,
toracotomia. Operațiile de diagnostic prezintă într-o măsură oarecare un pericol pentru bolnav și de
aceia ele trebuie aplicate numai ca etapă de încheiere în stabilirea diagnosticului.
După gradul de urgență intervențiile chirurgicale se împart:
 Intervenții imediate, trebuie făcute fără nici o întîrziere, amînarea lor cu cîteva ore, uneori cu cîteva
minute pune în pericol viața bolnavului – operațiile efectuate în hemoragii, asfexie, afecțiuni
chirurgicale acute ( perforarea unor organe cavitare).
 Intervențiile de urgență, sînt acelea care nu pot fi amînate pe timp îndelungat din cauza evoluției
accelerate a bolii. Așa sînt investigațiile chirurgicale în tumorile maligne, intervențiile acute a
organelor abdomenului.
 Intervențiile planificate, pot fi executate în orice timp fără a dăuna sănătății bolnavului, de ex. Bolile
chirurgicale cronice.
Operațiile pot fi efectuate într-un singur timp, în doi sau mai mulți timp.
Ordinea de executare a operației.
 Culcarea bolnavului pe masa de operație
 Tualeta cîmpului operator și delimitarea lui cu cearșafuri sterile
 Anestezia
 Calea de acces operator
 Manevra chirurgicală
 Încheierea operației
Poziția corectă a bolnavului pe masa de operație:
Pe spate pentru operațiile toracale și abdominale
Pe abdomen pentru operațiile la plămîni și mediastinul posterior
În decubit lateral, punîndu-se un sul în regiuneaa lombară, pentru operații la rinichi și pentru acces
lateral în operațiile toracale
Pe spate cu un sul pus:
- Sub umeri, pentru operațiile la gît și claviculă
- Sub coastele inferioare, pentru operațiile pe ficat și căile biliare
În decubit lateral, pebtru operațiile pe coloana vertebrală
Cu bazinul puțin ridicat și situat la marginea mesei de operații cu picioarele îndoite în șolduri și
genunchi, pentru operațiile pe perineu și rect
Cu capul susținit de un suport fixat pe frunte, ciafă ori pe una din tîmple, pentru operațiile pe craniu
Responsabilitățile surorii medicale de operații:
 Sala de operații, sala de pregătire preoperatorie, camera pentru autoclavare și magazie
 Instrumaentar și pregătirea lui pentru operație
  Material pentru operații și pansament
 Lengeria pentru operații
 Material pentru cusătură și pregătirea lui
 Aprovizionarea cu medicamente necesare pentru operații
Obligația principală a surorii medicale de operație este deservirea chirurgului cu instrumentele și
materialul necesar în cursul operației și respectiv pregătirea măsuței sterile de operații după felul lor și după
etapele operației.
Pentru îndeplinirea cu succes a sarcinilor sale sora de operație trebuie să cunoască:
 Mersul operațiilor tipice, ceia ce îi permite repede și corect de a asigura cu instrumente chirurgicale
 Cunoașterea perfectă a metodelor de sterilizare
 Cunoașterea aplicării a tuturor tipurilor de bandaje, șinelor de transport, bandajelor gipsate
 Cunoașterea cerințelor lucrului cu materialele și instrumentele sterile
 A ști starea bolnavilor după intervenția chirurgicală pînă la înlăturarea suturilor
 A cunoaște cerințele de lucru în sala de operații și cerințele asepsiei
 Evidența strictă a instrumentelor, materialelor de pansament în timpul operației și după
 A cunoaște tehnica metodelor prevăzute de cerințele asepsiei(controlul mînilor, probele
bacteriologice de pe mese, pereții, metodele de însămînțare de pe mîni și din aerul salade operații).
Instrumentele chirurgicale se înpart în două grupe mari:
 Instrumentar general necesar aproape pentru toate operațiile (instrumente pentru incizia țesuturilor,
instrumente auxiliare – pense, cîrlige, sonde, raci, cornțanguri, instrumente pentru realizarea
hemostazei în rană, instrumente pentru cusătura țesuturilor)
 Instrumentar special, folosit numai pentru anumite operații (ortopedie, urologie)

 Pense hemostatice tip Pean

1- Instrumente chirurgicale: a-c bisturie; d-g foarfeci chirurgicale:
h-k pense hemostatice tip Pean si Kocher; l-m pense port tampon;
n-o ace tip Deschamp; p-r pense chirurgicale; t- disector; u- rac pentru campuri.

 Depărtoare tip Farabeuf .

 Instrumente de sutura. Portace si ace

Pziția bolnavului pe masa de operație

Pozițiile pacientului pe masa de operație:

a - pentru operații pe organele cavității abdominale, suprafața anterioară a gâtului; b - operații pe rinichi; -
operații asupra organelor din pelvisul mic; g - operații pe perineu (proctologic, ginecologic)
Blocul operator