Asepsia

Asepsia-totalitatea măsurilor ,ce previn pătrunderea infecșiei în plaga

operatoare.
Căile de infectare: -exogenă-infecția pătrunde din (aerogenă,prin
picături,prin contact,prin implantare) mediul înconjurător
-endogenă-care se transmite direct în plagă de pe tegumente sau din interiorul
organismului prin vasele sangvine sau limfatice(infecția hematogenă sau limfatică)
Surse de infecții:bolnavii cu boli purulente sau purtătorii de infecții și lucrătorii
medicali. Pentru dezvoltarea procesului inflamator este necesar ca agenții patogeni
să fie virulenți,să pătrundă într-o anumită doză,iar reactivitatea bolnavului să fie
scăzută.
Infecția nosocomială-infecția dobîndită de pacient în timpul prestării serviciilor
medicale spitalicești ,de aceea este necesar de a respecta stric asepsia pe parcursul
tratamentului oricărui bolnav.
La baza asepsie sunt 2 principii: -sterilizarea -dezinfecția
Sterilizarea- distrugerea completă a germenilor patogeni de pe obiecte,ce vin
în contact cu plaga operatoare.
Dezinfecția-distrugerea parțială a germenilor patogenimprocedeu ce nu
distruge sporii ci numai formele vegetative din mediu. Dezinfecției se supun: camera
sau salonul,obiectele folosite de bolnav,mobilierul. Se realizează asepsia prin
metodele:
-mecanice -fizice -chimice
Metoda mecanică include curățirea mecanică cu peria și spălarea cu
apă,detergenți sau săpun,în cederea pregătirii instrumentelor chirurgicale pentru
sterilizare,pregătirea mîinilor chirurgului,cîmpului operator.
Metoda fizică au la bază acțiunea temperaturii și a presiunii înalte asupra
agenților patogeni.La temperatura de peste 50 grade se produce
coagularea,precipitarea proteinelor din membrana bacteriană,denaturarea
proteinelor în urma ruperii legăturilor de H.
Se disting următoarele metode fizice:
-Flambarea-constă în trecerea rapdă a instrumentarului prin flacără sau
aprinderea alcoolului turnat peste instrumente ,este un procedeu vechi și
imperfect,se utilizează în condiții de urgență pentru obiectele din sticlă/metal(gîtul
fiolelor,gurii eprubetelor)
-Încălzirea la roșu-metodă rapidăși sigură,însă deteriorează instrumentele
chirurgicale,de aceea se utilizează doar la sterilizarea ansei bacteriologice.
 -Sterilizarea prin căldură uscată-se realizează cu ajutorul cuptorului cu aer cald
(poupinel) la t 160-180 grade.Se pot steriliza instrumente metalice,obiecte din sticlă,
ceramică, materiale moi pentru pansamente.
-Sterilizarea prin căldură umedă-se efectuează la temperaturi mai mici și
include:
---fierberea se folosește sterilizatorul electric special,temperatura 100 grade ,30-40
minute.
---autoclavarea (sterilizarea cu vapori de apă sub presiune) :materiale necesare
pentru efectuarea operațiilor mici,pansamentelor :instrumente chirurgicale,materiale
pentru pansament,halate chirurgicale,cearșafuri,scutece pentru delimitarea cîmpului
operator și acoperirea măsuței sterile.Autoclavarea are la bază creșterea presiunii:la
1 atm-120 grade,la 2 atm-136 grade,la 3 atm-144 grade.Se lucrează la presiuni de 2-
2,5 atm.
Metodele fizice contemporane de sterilizare sunt:
-Pasteurizarea –metodă de sterilizarea a unor lichide la temperaturi sub 100 grade
urmată de răcirea bruscă :laptele,berea,medii de cultură
-Sterilizarea prin utilizarea razelor ultraviolete-se utilizează lămpile cu mercur sau
cadmiu ca sursă dE emisie a razelor. Razele ultraviolete au acșiune bactericidă
asupra microorganismelor ăn urma coagulării proteinlor citoplasmatice,cu efect
inclusiv asupra virușurilor și germenilor anaerobi.Raza de acșiune 1,5-2 m,durata 30-
40 min.Se sterilizează aerul din sălile de pansamente,operații,diverse suprafețe.
-Sterilizarea prin utilizarea radiațiilor ionizante;raadiația gama-apare prin
dezintegrarea substanțelor radioactive și realizează distrugerea sau inhibiția creșterii
și înmulțirii microbilor pe o anumită perioadă de timp.Are avantajele:penetrează
foliile de plastic sau de hîrtie,nu încălzesc obiectele de sterilizat,au durata mare de
sterilizare 2-3 ani.Se sterilizează:soluțiile perfuzabile și pulberile,materialele de
sutură,instrumentarul chirurgical monoutil,mănușile,halatele,sondele,tuburile pentru
drnare.
-Sterilizarea cunultrasunetul produse de generatori cu cristal și acționează prin
distrugerea membranei și liza celulară.
-Sterilizarea prin liofilizare se sterilizează în vid la t 138 grade,se utilizează in
sterilizarea serurilor,vaccinurilor.
Sterilizarea prin metode chimice:se utilizează oxidul de etilen,aldehidele.
-Oxidul de etilin:este un gaz incolor,inflamabil,are o propreitate de penetrație
mare,dar amestecat cu freonul își pierde această capacitate; penetrează
plasticul ,cauciucul, lemnul, hîrtis,textilele.Are acțiune bactericidă puternică asupra
tuturor microorganismelor vegetale și sporulante.Se efectuează în etuve speciale la t
40 grade și presiunea 1-1,5 atm tip de 4 ore.Se sterilizează :instrumentele
chirurgicale metalice sau din plastic,drenurile tubulare, acele chirurgicale,materialele
de sutură.
-Aldehidele:sol 1% de cidex sau deconex se utilizează la sterilizarea instrumentarului
endo/laparoscopic,instrumentelor din plastic,după sterilizare sunt valabile 14 zile,
formaldehida 40%(formolul) sub formă de vapori la rece pentru cistoscoape,sonde
cu minim 24 ore contact și la cald pentru dezinfecția încăperilor.
Metoda chimică include utilizarea preparatelor dezinfectante pe parcursul
pregătirii presterilizatorie a instrumentelor chirurgicale,prelucrării mîinilor
chirurgului,cîmpului operator,dereticării sălilor de operații și pansamente a
încăperilor din incinta instituțiilor medicale,obiectelor de îngrijire a bolnavilor.Cele
mai întrebuințate preparate dezinfectante sunt alcoolul de 70 grade,betadina,soluția
lugol,proficul,varul cloros.
Halogenii –ionii de CL,I Cl-sarea de bucătărie(NaCl) se folosește în
-sol.hipertonică sol.de 10%-pentru tratamentul plăgilor purulente; tratamentul
infecției anaerobe (apă oxigenată de 3 %, combaterea parezei intestinale)
-sol.fiziologică 0,9 %: dizolvarea medicamentelor, baza tuturor perfuziilor,la
determinarea gr,sangvine cu ser standart(excluderea pseudoaglutinării)
I-soluția iodoant 1%,sol. Iodonapiront 0,5%, sol.lugol, tinctura de iod 5,10% ,
betadina,polididon: prelucrarea marginilor plăgii,prelucrearea cîmpului operator.
Grupa alcoolului: prelucrarea cîmpului entru injecții,puncții: cîmpului operator;
mîinilor chirugului; acordarea asistenței medicale de urgență; sterilizarea
instrumentelor chirurgicale.
Grupa Oxidanților -peroxid de hidrogen
De 3 %: pentru umectarea pansamentului uscat pe piele; tratamentul plăgilor
purulente; tratamentul infecțiilor anaerobe și de putrefacție; Pentru hemostază în
hemoragia nazală; pregătirea sol.de prelucrare a instrumentelor chirurgicale pentru
presterilizare.
De 6 %: dezinfecția instrumentelor chirurgicale, a casoletei inainte de sterilizare,
pregătirea sol.de prelucrare a instrumentelor chirurgicale.
-permanganatul de kaliu: spălarea cavităților(urechilor),în ginecologie, în boli de
piele.
Grupa Nitofuranului: furacelina 1:5000 –spălarea cavităților
Grupa coloranților: verde de briliant,albastru de metilen.
Grupa metalelor grele -nitrat de argint-cauterizare granulațiilor extensive în
vindecarea plăgilor purulente.
 Grupa antibioticilor-substanțe chimice produse de microorganisme sau
artificial.Infecții cu bacterii și ciuperci. 192 8 Fleming-descoperirea penicilinei
Proprietățile antibiotecoterapiei
1.Se selectează corect antibioticul
2.Se utilizează după determinarea sensibilității la antibiotice
3.Se administrează conform unei scheme ce include:doza,ora și durata
4.Combinarea antibioticelor cu mare atenție
Reacții adverse: -intoxicare -suprainfecția -reactii alergice

Prelucrarea presterilizatorie a instrumentelor chirurgicale

Presterilizarea include curățirea mecanică și dezinfectarea instrumentelor
chirurgicale utilizate.
Reguli
1.Instrumentele chirurgicale utilizate în timpul pansamentelor/operațiilor se
colectează într-un recipient cu sol.complexă pregătită din timp.
2.Instrumentele tăioase și cele ascuțite se colectează aprte
3.Instrumentele murdare de ulei,unguente vor fi șterse cu tampoane,șervețele
sterile inainte de a fi cufundate în vasul cu sol.de prelucrare
4.A.m va lucra în mănuși
Materile necesare: -instrumente chirurgicale utilizate,colectate într-un recipient
cu apă sau sol.de prelucrare,2-3 perii ,șervețele de tifon,un șervet steril. -soluții de
prelucrare
a)detergent 5 gr, H2O2 3% 200 ml,apă distilată 795 ml
b)detergent 5 gr,H2O2 6% 100 ml,apă distilată 895 ml
c) detergent 5 gr,perhidrol 20 ml,apă distilată 975 ml
d)detergent 5 gr,hidropirită 10 pastile,apă distilată 1 l
-recipiente pentru sol.dezinfectantă

Tehnica efectuării dexterității practice

1.Spălarea instrumentelor chirurgicale în sol de prelucrare
2.Dezinfectarea instrumentelor chirurgicale
3.Clătirea instrumentelor chirurgicale-sub un get de apă curgătoare
4.Menținerea și spălarea instrumentelor chirurgicale în soluția de prelucrare-la
temperatura 50 *C -15 minute,apoi se spală în soluții de prelucrare.
5.Clătirea instrumentelor chirurgicale sub apă și apoi cu apă distilată
6.Se verifică calitatea prelucrării prestelizării se verifică 10 % din toate,depistarea
urmelor de sînge-proba cu azopiram,cu amidopirină, proba la detergent-fenolftaleină
 Proba la azopiram : Se prepară soluție N 1 din azopiram praf 100 gr la 1 L alcool
etilic.Se păstrează în frigider pînă la 2 luni.Înainte de întrebuințare se pregătește
soluția numărul 2 din sol nr 1 și H2O2 de 3% în cantități egale.Se picură 5-6 picături
de sol N2 pe cilindru ,piston,ace.Daca timp de 1 min culoarea nu se schimbă,proba e
negativă,sînge nu este.Dacă apare culoarea violrtă, proba e pozitivă.
Proba cu amidopirină Culoare albastru-verzuie indică prezența urmelor d
esînge,daca ramine alb este negativ
Proba cu fenolftaleină Se picură 2-3 picături de sol fenolftaleină 1 % pe
instrumente.Dacă nu e nici o schimbare proba e negativă.Apariția culorii roz indică
resturi de detergent.Instrumentele se spală sub un get de apă apoi se trec prin apă
distilată.
7.Uscarea instrumentelor chirurgicale
8.Aranjarea în casoletă
Pregătirea casoletei pentru sterilizare
Casoleta-cutie metalică de formă rotundă,care se inchide cu un capac.Pe
partea laterală a casoletei sunt niste orificii pentru pătrunderea aburilor în timpul
sterilizării,ce se închid cu ajutorul unei plăcuțe mobile.Orificiile casoletei se deschid
în timpul sterilizării și se închid după sterilizare.
Metodele de aranjare:
Metoda universală –se utilizează pentru asigurarea lucrului în cabinetele
chirurgicale,în sălile de pansamente și efectuarea operațiilor mici: în casoletă se
aranjează necesarul și materialul pe straturi,iar fiecare strat-pe sectoare,în ordinea
inversă întrebuințării.
Metoda specială:se folosește în blocul operator (sălile de operații) pentru
complectarea seturilor către operațiiile programate mari și operații urgente:în
casoletă se aranjează tot necesarul pentru o anumită operație.
Metoda diferențială :se întrebuințează în sălile de operații cu un volum mare
de lucru:în casoletă se aranjează un anumit fel de material (numai halate sau
cearșafuri)
Modurile de aranjare:
-pe straturi:necesarul pentru lucrur în sala de pansamente,operații
-pe sectoare:pentru fiecare material se rezervă un anumit sector din casoletă
(materialul pentru pansament)
-vertical:halatele,cearșafurile
Cerințe fată de dexteritatea practică : se folosesc doar casoletele valabile,dacă
se închide bine capacul și orificiile laterale,se efectuează în sălile de pansamente sau
în blocul operator,unde este o cameră specială,materialele se aranjează într-o
anumită ordine fără a le presa pentru asigurarea circulației vaporilor,materialele mici
se numără și se leagă în tifon,conținutul casoletei se consideră steril pe parcursul a 24
de ore.
Materiale necesare: casoleta valabilă,necesarul pentru dezinfectarea
casoletei(un borcănaș cu tampoane din tifon, corțang,sol.dezinfectantă,o tăviță
renală pentru tampoanele utilizate); un scutec pentru aranjarea în casoletă;
materialul pentru sterilizare (materiale pentru pansamente,drenuri,recipiente pentru
soluții sterile, instrumente chirurgicale prelucrate și uscate,scutec pentru acoperirea
tavei medicale,tava medicală, scutecul și cearșaful pentru acoperirea măsuței
sterile,halatul chirurgical împăturit , un șervețel,cîmpuri din tifon; indicatorul test
pentru controlul sterilizării; o bucată de carton, fixată cu ață pentru notarea
datelor ,un pix.
Etapele
1.Dezinfectarea casoletei- fundul,pereții interi ai casoletei și partea internă a
capaculul cu tampoane îmbibate în alcool prin mișcări rotative de la centru spre
margini și spre exterior,tampoanele vor fi schimbate la necesitate;
2.Aranjarea scutecului astfel ca marginile să se atîrne peste marginile casoletei;
3.Aranjarea materialelor și instrumentelor chirurgicale prelucrate în casoletă:
Exemplu de aranjare a materialelor :
a)necesarul pentru efectuarea pansamentelor
I strat-materialul pentru pansamente se aranjează pe sectoare:legăturile cu
tampoane,șervețele,comprese,meșe,drenurile,recipientele pentru sol.antiseptice
II strat-instrumentele chirurgicale generale:pense anatomice,pense
chirurgicale,pense hemostatice Koher sau Pean(curbe sau drepte),sonde canilate și
butonate,foarfece chirurgicale cu vîrfuri bonte și ascuțite,depărtătoare de dinți și
Farabeur,port-ace,ace chirurgicale,spatulă.
b)pentru acoperirea tavei medicale : III strat-scutec împăturit
IV strat-tava medicală
c)pentru acoperirea măsuței sterile V strat-scutecul împăturit
VI strat-ciearșaful împăturit
d)pentru echipamentul a/m: VII strat-mănușile
VIII strat –halat chirurgical împăturit
e)pentru prelucrarea mîiinilor: IX strat 2-3 șervețele sau cîmpuri de tifon
X strat –șervețel
4.Se îndreaptă capetele scutecului spre centru și se fixează cu un corțang
5.Se aplică indicatorul-test pe partea internă a capacului și se închide casoleta
6.Se marchează casoleta:se scrie pe bucata de carton:secția,sala de
pansamente(septică,aseptică), felul materialului pregătit pentru sterilizare,numele de
familie a a/m,ce a pregătit casoleta pentru sterilizare,data trimiterii la sterilizare.
-se fixează bucata de carton de mînerul capacului cu ață
Evaluarea calității sterilizării
Controlul sterilizării se efectuează prin metodele :
1.Metoda fizică: Poupinel, 180 grade pe 60-90 min, autoclav- 120 grade,o oră,la
1.5 atm și temperatura de 128 grade-45 min; la 2 atm t 139-140 grade -30 min.
2.Metoda chimică:testul indicator –o bucată de hirtie,ce se înclee pe partea internă
a capacului .Apariția fîșiilor verticale colorate pe hîrtie ne indică la sterilizarea
materialului.
3.Metoda bacteriologică:are ca bază însămînțarea frotiurilor luate de pe
diferite obiecte din sala de operație sau pansamente:
a)obiectele din sala preoperatoare:lighene pentru prelucrarea măinilor
chirurgului,perii sterile pentru spălarea mîinilor chirurgului,șorțurile,halatele
b)obiectele din sala de operație :măsuța anesteziologului,masa de operație ,cîmpul
operator,măinile personalului echipei de operație.
c)obiectele din sala de pansamente:masa de pansamente,șervețel pentyru
uscarea măinilor,periile, halatele personalului medical,măsuta de lucru pentru
pansamente,pereții interni ai frigiderului pentru păstrarea medicamentelor.
4.Metoda biologică:se introduc eprubete cu germeni rezistenți la temperaturi
înalte(bacili tetanic,rezistent la t de 110 grade) între staturi materialul pentru
sterilizare.
Prelucrarea mîinilor prin metode contemporane
Prelucrarea mîinilor asigură curățirea mecanică și dezinfectarea pielii ,care
poate deveni sursă de infecție la ruperea mănușilor.
Prelucrarea mîinilor prin metode contemporane se caracterizează prin
reducerea timpului de prelucrare datorită întrebuințării prepatelor antiseptice noi.
Cerințe față de mîinile personalului medical,ce activează în serviciul
chirurgical:
1.Se recomandă ca unghiile să fie tăiate scurt cu marginea liberă concavă
2.Se evită vopsirea unghiilor
3.Se îndepărtează inelele și alte podoabe de pe degete și antebraș
4.Se interzice participarea la operații a persoanelor cu escoriații,zgărieturi,boli de
piele.
Materiale necesare:
-bucățele de săpun de unică folosință/dispozitiv special cu săpun lichid
-2 perii sterile
-materiale sterile în casoletă:șervețel steril pentru uscarea mîinilor;
tamponașe,șervețele mici sterile pentru îmbibarea sol.antiseptice
-un corțang în sol.antiseptică pentru deservirea materialului steril
-sol.antiseptice utilizate pentru prelucrarea mîinilor: alcool etilic 70 grade,soluția C-4,
sol.bigluconat de clorhexidină de 0.5%, sol.de iodonat (iodopiron) de 1%, un ceas.
Preventiv a/m va îmbrăca costumul pentru operație,papucii de lucru în camera
a/m de operație apoi a/m va intra în sala preoperatoare și va încălța bahilii,își va
îmbraca boneta pînă la linia roșie,după care va începe prelucrarea mîinilor.

Tehnica efectuării:
1.Se spală mîinile sub un get cu apă curgătoare caldă cu săpun de unică
folosință și 2 perii sterile:
-a/m sau infirmiera va deschide robinetul
-a/m va primi de la infirmieră sau își va lua singură săpunul și o perie sterilă
-a/m va săpuni bine peria și va fixa apoi săpunul sub perie ,ținind săpun și peria în
mînă.
-spălarea mîinilor se va efectua ,fiind ținută în sus și îndepărtate de corp în așa fel ca
apă să scurgă spre coate într-o succesiune:cu prima perie săpunită se spală mai întîii
logile unghiale,spațiile interdigitale,partea palmară a degetelor și a palmei,apoi
partea dorsală a degetelui și a palmei ,trecîndu-se la partea palmară a
antebrațului,după care se spală partea dorsală a antebrațului pînă la cot timp de 5
minute.Regiunile anatomice simetrice se vor spăla pe rînd consecutiv.
-mîinile se vor clăti sub getul de apă curgătoare
-apoi a/m își spală mîinile analogic cu a doua perie sterilă și săpun ,însă pînă la
mijlocul antebrațului timp de 5 minute
-după spălarea mîinilor robinetului va fi închis de infirmieră
2.A/m își va usca mîinile cu un șervețel din bumbac prin tamponare în aceeași
consecutivitate ca și la spălare:un capăt de șervețel este folosit pentru uscarea unei
mîini,iar celălalt capăt-pentru uscarea celei de a două mîină
3.A/m își va dezinfecta mîinile cu unul din preparatele antiseptice
a)sol.C-4(amestec de apă oxigenată și acid formic).Mîinile se scufundă pe un minut
într-un lighean emailat cu sol.C-4 de 2,4 %.În aceeași soluție își pot prelucra mîinile
10-12 persoane,soluția se folosește timp de 24 de ore.
 b) cu sol.apoasă bigluconat de clorhexidină de 1% clorhexidina se livrează sub formă
de sol.apoasă 20% în sticle de 500 ml.Pentru obținerea soluției de 1% preparatul se
dizolvă cu apă distilată în proporție de 1:20 .Mîinile se vor spăla timp de 2-3
minute.Soluția este valabilă pentru 10 spălări.
c)cu alcool de 70 grade:se prelucrează mîinile timp de 5 minute cu 3 șervețele
îmbibate bine în alcool: 1 șervețel-pînă la cot,2 șervețel-pînă la mijlocul
antebrațului,3 șervețel -palma și articulația radio-carpală.
A/m va îmbrăca echipamentul steril și va asigura desfășurarea operației
chirurgicale.
Prelucrarea mîinilor chirurgului prin metoda Spasocucoțki-Kocerghin
Această metodă este bazată pe proprietatea soluției de amoniac de a dizolva
grăsimile de pe piele ,împreună cu care se spală și bacteriile.Spălarea prealabilă a
mîinilor cu apă,săpun ,perie nu este obligatorie ,se face doar cînd mîinile sunt
murdare.
Etapa I(în sala preoperatorie) -Se spală mîinile pe rînd în două ligheane cu
sol.de amoniac de 0.05% cu un cîmp steril a cîte 3 minute în consecutivitatea
indicată mai sus.În primul vas se spală de la degete pînă la treimea superioară a
antebrațului,în al doilea –de la degete spre mijlocul antebrațului.
Etapa II(în sala de operație) -Mîinile se usucă cu un șervețel steril prin
tamponare:cu o jumătate de șervăt-o mînă,iar cu cealată-a doua mînă.
Etapa III(în sala de operație) Se prelucrează mîinile timp de 5 minute cu alcool
de 70 de grade.A/m va deservi chirurgul cu șervețele îmbibate în alcool.
Etapa IV(în sala de operație) Lojile unghiale,pliurile pielii,unghiile se
badijonează cu tinctură de iod de 5 5.Această metodă nu afectează pielea,de aceea
permite folosirea ei de mai multe ori pe zi.
Prelucrarea cîmpului operator(metoda Filoncicov-Grossich)
Cîmpul operator-regiunea corpului,unde se efectuează incizia chirurgicală.
Soluțiile antiseptice utilizate pentru prelucrarea cîmpului operator sunt:
sol.bigluconat de clorhexidină de 0,5%, sol.iodopiront de 1 %, sol.iodonat de 1%,
sol.lugol, sol.tinctură de iod de 5 5,sol.verde de briliant 1%, sol.alcool de 70 grade.
Reguli de prelucrare a cîmpului operator :
1.Se prelucrează cîmpul operator și 20 % din jurul cîmpului.
2.Se efectuează în timpul perioadei operatorii cînd pacientul este pe masa de
operație.
3.Se folosesc aceleași substanțe carese folosesc la prelucrarea minilor,marginilor
plăgii.
4.Se prelucrează de 2 ori în momentele:
 -înainte de delimitarea cîmpului operator
-înainte de efectuarea inciziei chirurgicale
-înainte de aplicarea suturilor
-înainte de efectuarea pansamentului
Dereticarea în sălile de operații/pansamente
Curățenia în sălile de operație/pansamente se efectuează pe cale
umedă,utilizîndu-se substanțele dezinfectante.Se disting următoarele metode de
curățenie:
-preventivă(prealabilă):se efectuează dimineața,la începutul zilei de muncă ,
suprafațele orizontale(pervazul,carcasul măsuțelor,mesele,aparatele) se sterg cu o
cîrpă îmbibată în sol.dezinfectantă,se spală podeaua,apoi se conectează lampa
bactericidă pentru 30 de minute.
-curentă:se strîng materialele întîmplător căzute pe podea,se șterg picăturile
de sînge
-definitivă: se efectuează la sfîrșitul zilei de muncă după terminarea
operațiilor/pansamentele ,se supun prelucrării presterilizatorie instrumentele
chirurgicale,materialele utilizate se dezinfectează și se duc la punctele de colectare,se
dezinfectează tot utilajul din sală,inclusiv pereții pînă la nivelul unei staturi de om ,s
espală podeaua și se conectează lampa bactericidă pe 2 ore.
-generală: se efectuează o dată pe săptămînă într-o anumită zi(cînd nu se fac
operații) conform unui grafic stabilit din timp-se spală cu apă și săpun ,se
dezinfectează toată sala,inclusiv și tavanul.
Antisepsia
Antisepsia-complex de măsuri,prin care se realizează combaterea infecției din
plagă.
Fondatorul antisepsiei –chirurgul englez Lister,care pentru lupta cu infecții folosea
acidul carbolic:îmbiba materialele pentru pansamente,dezinfecta mîinile,materialul
pentru suturi.
Se disting următoarele metode ale antisepsiei:
-Metoda fizică se realizează prin utilizarea materialelor pentru pansamente
confecționate din tifon,drenurile,razele ultraviolete,razele laser.Materialele pentru
pansamente confecționate din tifon(datorită proprietăților hidroscopice), drenurile
asigură eliminarea conținutului din plagă,favorizind îndepărtarea
microbilor,reducerea absorbției toxinelor și produselor de dezintegrare a
țesuturilor; Razele ultraviolete și laser au acțiune bactericidă pentru microorganisme.
 -Metoda mecanică include prelucrarea primară chirurgicală a plăgii,în timpul
căreia au loc înlăturarea corpilor străini,țesuturilor necrotizate(neviabile),care sunt
mediu bun de nutriție pentru microbi
PPChP
Scop-plaga ocazională o transferăm în plagă aseptică
1,Prelucrarea și delimitarea cîmpului operator-pensă fixatoare,corțang,pensă
anatomică, chirurgicală tampoane,substanță antiseptică-alcool,iod,scutece ,raci.
2.Anestezia locală infiltrativă-sol.novocaină 0,5 %,seringă 10-20 ml
3.Incizia și excizia marginilor plăgii-instrumente chirurgicale –pense
hemostatice,bisturiu,foarfecă,depărtător de plagă.
4.Hemostaza-tampoane,H2O2 DE 3 %,pense hemostatice,material de sutură
5.Prelucrarea marginilor plăgii-tampoane,pense ,sol antiseptică
6.Suturația plăgii-port ac,material de sutură,ace
7.Prelucrarea plăgii de la centru la periferie
8.Aplicarea pansamentului-servețele,tifon,emplastru.
-Metoda biologică prevede utilizarea unor preparate ,care acționează asupra
celulei microbiene sau toxinelor lor:folosirea antibioticelor, bacteriofagilor, serurilor,
vaccinurilor, fermenților.
-Metoda chimică constă în utilizarea substanțele
chimice(antiseptice).Preparatele antiseptice sunt substanțele ce distrug microbii,dar
nu sunt toxice pentru organismul viu,sunt folosite în aplicațiile pe tegumente și
mucoase.
Mecanismele de acțiune ale substanțelor antiseptice constă în :denaturarea
proteinelor celulare,dereglarea metabolismului(alcoolii,acizii,bazele,cloroformul),
inhibiția acțiunii enzimelor celulare(aldehidele,substanțele oxidante), dizolvarea
lipidelor din membrana celulară cu dereglarea funcției și eliberarea compușilor activi
din celulă(fenolul,detergenții)
Substanțele antiseptice ți utilizarea lor în practica chirurgicală
Grupa Halogenilor-preparate ce conțin ioni de Cl,I,B.
Mecanismul acțiunii:atomii de H din țesuturi denaturează structura moleculară a
țesutului organic respectiv.Proteinele celulei microbiene se coagulează,astfel se
manifestă acțiunea bactericidă și fungicidă.Aceste substanțe au capacitatea de a
pătrunde în porii glandelor.
Cele mai utilizate preparate de bază de iod sunt:tinctura de iod,lugol,iodonatul
1%,sol. iodopiront de 0.5-15,betadina.
Preparatele pe bază de iod concentrate pot provoca dermatita sau arsura
pielii,se folosesc numai extern.
-tinctura de iod 5-10%-prelucrarea cîmpului operator,mîinilor chirurgului,badijonarea
marginilor plăgii în timpul pansamentelor sau acordarea primului ajutor.
-sol.lugol- prelucrarea cîmpului operator,mîinilor chirurgului,badijonarea marginilor
plăgii în timpul pansamentelor sau acordarea primului ajutor.Spălarea plăgilor
purulente, fistulelor, badijonarea mucoaselor,sterilizarea catgutului.
-sol.iodonat de 15,sol.iodopiront 0,5-1 % - prelucrarea cîmpului operator,mîinilor
chirurgului,badijonarea marginilor plăgii în timpul pansamentelor sau acordarea
primului ajutor.
-betadina-antiseptic cu spectru larg
antimicrobian(bactericid,fungicid,virucid,protozoic) se recomandă pentru dezinfecția
pielii și mucoaselor,săpunul se utilizează pentru spălarea mîinilor.
Substanțele pe bază de clor au acțiune bactericidă,dar nu acționează asupra
sporilor și virușilor.
-Cloramina B 0.5%-dezinfecția mîinilor personalului medical; 1-3% dezinfecția
mobilierului, în timpul dereticării sălilor de pansamente/operație; sol.3-5 %
dezinfecția instrumentelor chirurgicale,unor obiecte de îngrijire ale bolnavului.
-sarea de bucătărie : sol.hipertonică(NaCl 10%) tratarea plăgilor purulente,lupta cu
pareza intestinală; sol.fiziologică(NaCl 0,9%) dizolvarea medicamnetelor,la
determinarea grupei sangvine prin metoda serurilor standarte(excluderea
pseudoaglutinării),corecțiaa mediului hidro-salinic(baza perfuziilor)
Alcoolii (substanțe pe bază de alcool)
Alcoolul etilic-acțiune bactericidă,dar nu distruge sporii,concentrația optimă de
utilizare 70-90 grade: alcool 70 grade-pentru prelucrarea cîmpului
operator,prelucrarea mîinilor chirurgului, badijonarea marginilor plăgii,dezinfecția
unor instrumente medicale,dezinfecția pielii la efectuarea
injecțiilor,puncțiilor,acordarea ajutorului de urgență în unele boli(edem pulmonar);
alcool de 96 grade-pentru sterilizarea instrumentelor chirurgicale
Oxidanții (substanțele care degajă oxigen) În contact cu apa cu conținutul
plăgii eliberează oxigen atomic,care este un oxidant puternic.
Apa oxigenată
-sol.3% pentru umectarea pansamentului uscat și aderat la piele,în tatamentul
plăgilor purulente,la tratarea infecțiilor anaerobe și de putrefacție,oprirea
hemoragiilor externe ca preparat hemostatic,pentru prelucrarea soluției de
prelucrare a instrumentelor chirurgicale,pregătirea soluțiilor de evaluare a calității
prelucrării presterilazatorie(proba cu amidopirină)
-sol .6%-dezinfecția instrumentelor chirurgicale,pregătirea sol.de prelucrare a
istrumentelor chirurgicale
 -sol.30%(perhidrol) și pastile de hidropirită-prepararea soluției de prelucrare a
instrumentelor chirurgicale.
Permanganatul de K în sol. 0,1-0,5% -spălarea cavității ,plăgilor; în sol.de 3%-
băițe la mîini,picioare; sol.5%-tratamentul bolilor de piele. Se evită contactul
crustelor cu tegumentele ,există pericoli de arsuri.
Acidul boric-pulbere sau soluție –tratamentul plagilor purulente.
Grupa nitrofuranului:
-furacelina 1:5000-spălarea cavităților, nu irită țesuturile,stimulează creșterea
granulațiilor și cicatrizarea plăgilor
Grupa coloranților:
-verdele de briliant –badijonarea marginilor plăgilor,prelucrarea cîmpului operator ,
tratamentul bolilor de piele,infecției chirurgicale locale
-albastru de metilen-tratarea plăgilor purulente,infecțiile organelor uro-genitale.
Compușii metalelor grele
-nitratul de aargint în sol.10-25% -pentru cauterizarea granulațiilor excesive în plăgile
purulente
Antibioticele –substanțele chimice organice produse de microorganisme sau
obținute pe cale artificială,care în doze foarte mici inhibă dezvoltarea
microorganismelor patogene.
Primul antibiotic-penicilin descoperit în anul 1940 de biologul scoțian Alexandr
Fleming.Ele sunt indicate pentru tratarea infecțiilor cauzate de
bacterii ,ciuperci,bacterii.
Antibioticoterapia prevede:selectarea antibioticului adecvat,luînd în
considerație antibioticograma,schema de administrare,doza adecvată,combinarea
potrivită cu alte antibiotice,determinarea sensibilității organismului la antibiotice.Nu
se indică antibiotice în tratamentul bolilor virale.
Reacții adverse:
-intoxicația la supradozare
-suprainfecția
-candidomicozele
-reacții alergice
Șocul anafilactic
Șocul anafilactic-reacția generală a organismului la pătrunderea unui antigen
(unor substanțe străine organismului)
Se dezvoltă la persoanle cu sensibilitate mărită ,la care reacția antigen-anticorp
decurge anormal cu eliberarea masivă de histamină,care provoacă o vasodilatație
periferică, însoțită de scăderea tensiunii arteriale,de perturbarea circulației sangvine
și a proceselor metabolice la nivelul țesuturilor,urmată d etulburări cardiovasculare,
respiratorii, neurologice,cutanate,digestive.
Șocul anafilactic poate fi cauzat de: antibiotice(penicilina), preparatele
sulfanilamide,preparate anestezice(novocaina),preparate radioactive folosite pentru
colecistografie,urografia i/v,produse biologic umane(sîngele conservat,derivații
sîngelui:plasma sangvină,masa eritrocitară; serurile,vaccinele,imunoglobulinele;);
înțepăturile de insecte:albină,viespe; alimentele: ciupercile, ouăle,laptele, citrusule,
căpșunurile; latexul,substanțele chimice, utilizate în procesul muncii,în condiții
casnice.

Manifestările de dependență:
Debutul brusc.Primele semne apar pînă la terminarea administrării
medicamentului sau la cîteva minute după introducere.
Semne generale:devine agitat,are cefalee,vertij,senzație de supraîncălzire în
tot corpul,senzație de amorțire a membrelor.
Semne cutanate :eriteme difuze(pete pe piele), urticarie(erupții ope piele),
pruritul (mîncărimea pielii),edemul feței mpleoapelor,buzelor.
Cardiovascular:tahicardie,hipotensiune arterial,puls accelerat si filiform.
Respirator:crize de dispnee cu respiratie sueratoare, tusa,respiratie
frecventa,superficiala,cianoza tegumentelor,stop respirator.
Neurologic:irascitabiitate, anxietate,convulsii,stare de coma.
Digestiv:greata,voma,dureri abdominale,diaree.
Asistenta de urgenta:
1.Intreruperea contactului cu alergenul,oprirea adm. remediului medicamentos
suspectat ca alergen.
2.Nu se scoate acul la injectiile i/v,va fi usor de adm. medicamente.
3.Se cheama medical prin alta persoana,nu se pleaca de linga bolnav sau se solicita
asistenta de urgenta.
4.Se da bolnavului pozitia decubit dorsal cu membriile pelviene ridicate pentru
mentinerea circulatiei sangvine central,contraindicate in insuficienta
respiratorie,sau pozitie de siguranta in varsaturi.
5.Se inlatura factorii ce stingeresc respiratia:se elibereaza de cravat,se deschid
hainele la git,cureaua,se asigura afux de aer curat.
6.Daca reactia a aparut la injectia i/v se aplicarea proximala,fata de locul inocularii
a garoului(25 min),pentru a bloca intoarcerea venoasa si absorbirea alergenului,se
desface la interval de 10 min pe o perioada de 2-3 min.,adm.adrenalina 0,1%-0,5 ml
divolvata cu sol fiziologica de 0,9%
7.Daca reactia a aparut la injectia i/d,s/c,i/m (sau intepatura de insect) se aplica
garoul,se Infiltreaza in 5-6 locuri in jurul inocularii alergenului sol adrenalina 0,1%-
0.5 punga cu gheata pe 15 min effect vasoconstrictor cu prelungirea timpului de
patrundere a alergenului in circulatie.
8.Oxigenoterapia 5-10 l/min de oxygen
9.In caz de hipotensiune severa sub 80mmHg se adm. (Epinefrina 0,1% 1 ml deluat
cu NaCl 0,9% 10 ml) i/v. la fiecare 5-10 min.
10Se va masura T/A peste fiecare 5 min si daca nu s-a normaliza se va repeat
administrarea preparatelor hipertensive.(adrenalina)
11Se adm. i/m sau i/v unul din medicalentele desensibilizante pentru micsorarea
reactiei alergice:Piplopheni2,5%-2 ml i/m;suprastini 2%-1 ml i/v;dimedroli 1%-1 ml
i/m.
12.Se adm preparate hormonale:prednizolon 1-2mg/kg i/v;dexametazon 0,2-0,3
mg/kg i/v.
13.In caz de edem laringian:epinefrina 0,1% 2ml intratraheal dizolvat cu NaCl 0,9 -
3 ml. 14.In prezenta bronhospasmului:Salbutamol 0,1mg/1 doza 1-2
pefuri,eufilina 5-6 mh/kg i/v lent.
15.In caz de insuficienta cardiac:dopamine 5-20 mcg/kg/min in perfuzie sau in
tahicardie dobutamina 5-20 mcg/kg/min in perfuzie.
16.In caz de bradicardie:atropine 0,5-1 mg i/v I bolus.
17.In caz de stop cardiovascular –se efectueaza resurcitarea cardiorespiratory si
cerebrala cu support vital bazat si support vital avansat.
Desmurgia
Desmurgia-știința despre aplicarea și întrebuințarea corectă a fașelor
(bandajelor). Deomos-legare,fixare și egrav-lucru.
Pansament-material care se aplică pe plagă sau pe alte părți ale corpului cu
scop terapeutic.Materialele pentru pansamente se pregătesc din tifon și vată.
Cele mai întrebuințate materiale: tampoanele (pătrate, dreptunghiulare,
triunghilare, musculițe ,pantalonași),șervețele sau
cîmpuri,compresele,drenurile(meșe,plate,tubulare)
Proprietățile materialelor de pansament
-să posede o proprietate bună de absorbție
-să fie hidrofile,elastice să nu irite țesuturile
-să se modeleze ușor conform reliefului anatomic al regiunii corpului
 Pansare-schimbarea pansamentelor.Pansamentul se menține la nivelul plăgii
prin bandaje(înfășare) sau prin lipire cu leucoplast ori sol.adezive.
Bandajare(înfășare)-manevra de fixare a pansamentului cu ajutorul unei fașe
de tifon
Bandaj-materialul folosit pentru fixarea pansamentului.
Drenurile plate-pentru drenarea infecțiilor chirurgicale, la drenarea plăgilor
purulente mici.
Drenurile tubulare-pentru drenarea cavitaților și plăgilor postoperatorii.
Drenurile din tifon(meșe)-pentru drenarea plăgilor țesuturilor moi.
Materialele pentru pansamente
Tampoane-în prelucrarea cîmpului operator,cimpului pentru injecții, marginile
plăgii, la tamponarea plăgii, administrarea preparatelor medicamentoase în formă de
soluții, unguent în caz de plăgile mici, prelucrarea mîinilor chirurgului.
Pantolonasi- la pansarea plagii, drenarea prin drenul tubular, in timpul
pansamentului bolnavilor cu extensia scheletică continuă.
Triunghiulare , Musculițe-se utilizează în timpul intervențiilor chirurgicale la
organele interne și separarea lor.
Servețele-pentru acoperirea plăgii, pentru administrarea preparatelor
antiseptice, la uscarea plăgilor,la prelucrarea miinilor chirurgului.
Compresa-se aplică deasupra servețelului pentru absorbția conținutului din
plagă.
Clasificarea bandajelor
1.După întrebuințarea lor:
-bandaje fixatoare(susținătoare) se aplică pentru fixarea pansamentului plăgii
-bandaje compressive se aplică pentru a menține o presiune permanent asupra unei
anumite părți ale corpului (în hemoragii)
-bandaje imobilizatoare au scopul de a menține regiunea lezată(afectată) în stare
imobilă,creînd astfel condiții de repaos maxim.Se întrebuințează la transportarea
bolnavilor,pentru tratamentul fracturilor,tuberculozei osteo-articulare,în procesele
inflamatoare acute și după intervenții chirurgicale pe oase,la articulații.
-bandaje cu extensie se aplică în contracture ale articulațiilor,fracture și alte afecțiuni
ale oaselor sau articulațiilor
2.După felul materialului folosit:
-moi:bandaje cu fașă,bandaje cu basmaua,bandaje adezive (leucoplast ,cleol, colodiu)
, bandajele cu retilax
-tari(dure):pansamentele din ghips.dextran,scrobeală.
Bandajele cu fașă
 Fașa-o bucată de tifon în formă de panglică cu lățimea 4-20 cm confecționată
din fabric sau tăiată din ruloul din tifon.Lungimea feșei se allege în dependență de
regiunea corpului,pe care trebuie aplicat bandajul:
-fașă îngustă(4-6 cm)-pentru bandajarea degetelor
-fașă mijlocie(6-8 cm)-bandajarea
antebrațului,cotului,brațului,gambei,genunchiului,capului
-fașă lată(10-20 cm)-bandajarea coapsei,trunchiului.
Fașa de tifon are cap-partea rulantă a fașei și coadă-începutul fașei.Capul feșei
se ține în mîina dreaptă,iar coada ei în mîina stîîngă.Fașa se ține cu ruloul spre cel
ce aplică bandajul.
Bandajele cu fașă se întrebuințează pentru fixarea pansamentelor ,oprirea
hemoragiei , imobilizarea regiunii lezate/afectate.Sunt indicate la:
-acordarea asistenței de urgență în unele trauma:plăgi,luxații,entorsa ligamentelor ,
sindromul Kraș, combustii,congelații,electrocutare,fracture.
-aplicarea pansamentului compresiv
-pansarea plăgilor aseptice și septice
-fixarea compreselor
-fixarea atelei ghipsate și atelei Cramer
-profilaxia entorsei ligamentului în timpul ridicării greutăților,lucrul fizic greu
Reguli:
1.A/m se va afla cu fața spre bolnav din partea dreaptă pentru al supraveghea în
timpul bandajării după expresia feței.
2.Pacientul va ocupa o poziție comodă în funcție de regim(activ,pasiv)-sezîndă sau
decubit.
3.Regiunea ce se bandajează se va afla la nivelul mîinilor a/m
4.Se creează poziție fiziologică regiunii lezate/afectate
5.Bandajarea membrelor se începe de la periferie spre centru în sensul circulației
venoase.
6.Fașa din tifon se conduce de la stînga la dreapta
7.Bandajarea începe cu 2-3 ture circulare,,ture de fixare,, mai jos de plagă cu 10-15
cm.Pentru fixare singură după primul tur colțul liber al fașei se răstrînge.
8.Tururile următoare vor acoperi cele precedente pe jumătate sau 2/3.
9.Tururile se vor aplica suficient de strîns fără a provocaa leziuni de compresie.
10.Bandajarea se termină prin 2 ture circulare la 10-25 cm mai sus de plagă,apoi 10
cm de fașă se despică în 2 părți egale cu foarfecele,se încruțișează capetele și se
leagăă.Nodul nu se leagă de asupra plăgii sau în regiunile corporale ,ce provoacă
încompdări(talpa piciorului)
11.La bandajarea membrelor ,unor părți ale corpului este nevoie de o persoană ,care
să ajute sau de anumite suporturi.
12.Bandajele se execută cu atenție pentru a nu spori suficiența bolnavului.
13.Bandajul trebuie să aibă aspect estetic.
Bandajele cu basmaua
Basmaua-o bucată de pînză din bumbac de formă triunghiulară.Basmaua are
bază-latura cea mai mare a triunghiului,partea opusă bazei se numește vîrf,iar
celelate părți sunt colțurile basmalei.Basmaua triunghiulară este folosită pentru
acordarea primului ajutor și creearea repaosului în diferite afecțiuni inflamatoare ale
membrului superior:
-pentru acordarea primul ajutor în unele
traume:luxații,fracturi,arsuri,degerături,plăgi;
-pentru creearea repaosului în diferite afecțiuni inflamatoare ale membrului
superior:flebită,flegmon;
-pentru suspendarea membrului superior la aplicarea atelei Cramer și atelei
ghipsate.
Bandajul cu leucoplast
Leucoplastul-se confecționează sub formă de suluri de diferite lățimi din hîrtie,
țesătură, care este îmbibată cu o substanță cleoasă.El se ține bine pe pielea uscată
însă fiind aplicat timp îndelungată o irită,iar bandajul se umezește cu puroi sau sînge
se desprinde.Este indicat în extensia cutanată ,pentru fixarea pansamentelor,pentru
apropierea marginilor plăgii,în caz de dehiscență mare cu scop de a le menține în
această poziție(grăbește procesul de cicatrizare)
Etapele:
-se efectuează toaleta plăgii
-plaga se acoperă cu un pansament steril
-pansamentul este fixat cu fîșii de leucoplast,marginile libere fiind lipite de piele.
Fîșiile de leucoplast pot fi aplicate:
-paralel
-perpendicular
-în cruce
-sub formă de țiglă
-sub formă de raze.
Fîșiile nu se vor aplica pe locurile precedente.

Bandajul cu cleol
 Cleolul-substanță cleioasă,ce reprezintă soluția eter-alcoolică de ricină de in.
Se recomandă:în plăgile trunchiului și abdomenului,unde alt tip de bandaj nu se
poate de aplicat.
Etapele:
-se efectuează toaleta plăgii
-plaga se acoperă cu un șervețel steril uscat sau umectat cu soluții antiseptice(după
indicația medicului)
-se badijonează pielea în jurul pansamentului cu cleol
-peste 30-60 sec ,cînd cleolul începe să se usuce,peste pansament se aplică o bucată
de tifon de formă corespunzătoare ,ce se întinde bine
-marginile tifonului se apară bine,ca să se lipească.Tifonul nelipit se va tăia cu
foarfecele
-dezlipirea se face prin tracțiune sau dizolvare cu benzină(eter)
Avantaje: sunt simple ca tehnică,necesită puțin material,repede se aplică, nu
incomodează bolnavul
Dezavantaje:irită țesuturile
Bandajul cu retilax
Retilaxul-confecționat din țesătură elastică din bumbac în formă de plasă
tubulară de 7 numere(de la 1 la 7): fașe înguste (3-7 cm) pentru bandajele degetelor
de la mîînă,picior; fașe mijlocii (10-12 cm) pentru cap,palmă,antebraț,gambă; fașe
late (14-18 cm) pentru înfășarea cutiei toracice,sînului,bazinului,coapsei,perineului.
Bandajele cu retilax se pot folosi pe toate regiunile corpului pentru fixarea
pansamentelor.
Regulile de aplicare:
-fașa trebuie să corespundă dimensiunilor regiunii corpului,unde va fi aplicată
-fașa se va îmbrăca pe regiunea dată,preventiv fiind întinsă cu degetele ambelor
mîini,introduse în interiorul feșei
-fașa trebuie să acopere partea lezată a corpului
Particularitățile îngrijirii bolnavilor cu diferite bandaje
1.Bandajul trebuie să fixeze bine pansamentul,fără a creea incomodări:
-la fixare slabă,pansamentul va cădea,este pericol de infecție în plagă
-fixarea strînsă a pansamentului pentru un timp îndelungat duce la dereglarea
circulației sangvine de diferite grade
2.Se supraveghează pielea în locul contactării cu bandajele(bandajul cu leucoplast,
cleol). La iritarea ei se înlocuiește cu un alt bandaj.
Bandajele ghipsate
Se folosesc pentru imobilizarea curativă.
 Imobilizarea curativă-manevră medicală pentru fixarea fragmentului
lezat/afectat pentru un anumit timp,necesar consolidării fragmentelor osoase sau
vindecării unor boli.
Difeite pansamente ghipsate:
-circular -cu fereastră
-atela -corsete
Pentru aplicarea pansamentelor gipsate se folosește fașa lată
ghipsată.confecționată la fabrici sau pregătită de a/m.
Fașele ghipsate pentru efectuarea imobilizării curative se pregătesc în încăperi
speciale-camere de ghipsare,înzestrate cu mese netede,plate,cu margini din toate
părțile pentru a evita căderea pe podea a ghipsului,acoperite cu mușama sau tablă
zincată.A/m va lucra în mănuși pentru a evita iritarea pielii mîinilor.Pentru ca ghipsul
se să întărească încet(vara) se folosește apă rece,la care se adaugă soluția de
glicerină de 2%, iar iarna se înmoaie în apă caldă la temperatura de 30-35 grade,la
care se adaugă soluție de 3 % de sare de bucătărie.
Ghipsul-sulfatul de calciu,reprezintă un praf de culoare albă sau gri,calcinat la
temperatura 110-140 grade,fin la pipăit.Ușor se absoarbe apa,umezeala din
atmosferă,formînd o pastă care repede se întărește.Se păstrează în încăperi
uscate.Înainte de întrbuințare se controlează calitatea lui.
Probe pentru verificarea calității:
1.Pulberea de ghips se strînge în pumn.Dacă la desfacerea pumnului ghipsul se
risipește,calitatea lui este bună.Prezența bulgărași ne indică o calitate joasă.Pentru
îmbunătățirea calității ghipsului praful trebuie să fie uscat ,mărunțit,cernut.
2.Se amestecă în cantități egale praful de ghips cu apă caldă la temperatura 35-37
grade.Dacă ghipsul este valabil atunci pasta obținută trebuie să se întărească peste 5-
7 min și să se desfacă la apăsare saiu la cădere de la înălțiea de un metru în bucăți
mari,dar să nu să se fărămîțeze.Praful de ghips amestecat cu apă nu trebuie să aibă
miros de ouă alterate.
Atela ghipasată
-modalitate de aplicare a pansamentelor ghipsate,utilizată pentru imobilizarea
curativă în leziunile și afecțiunile membrelor:în fracturi,luxații sau maladii
congenitale ale aparatului locomotor.
Pregătirea atelei ghipasate
Etapele:
1.Se determină lungimea atelei la membrul sănătos al bolnavului cu o fașă de
tifon,imobilizarea a 2-3 articulații vecine.
 2.Se pregătesc bucăți de fașă lată sau fîșii de tifon de lungimea neceară:membru
superior 6-8 straturi,membrul inferior 8-10 straturi.Numărul de straturi poate varia în
dependență de tăria pansamentului.
3.Straturile atelei se îndoaie de-a lungul ,se așează pe masă cu capetelespre mîina
stîngă.Straturile scurte nu se îndoie.
4.Se desface primul strat și se ghipsează: se pune praf de ghips peste acest
strat,care este întins uniform cu rebordul mîini drepte
5.Analogic se vor ghopsa straturile primei jumătăți de atelă,care apoi se strîng în sul
cu rotații de 5-6 cm
6.Se schimbă poziția atelei cu partea neghipsată spre dreapta și se ghipsează la fel
ca prima jumătate și se strînge în ul.
7.Atela ghipsată se scufundă complect într-un lighean de apă caldă în poziție
culcată,fiind menținută în apă pînă la ieșirea bulelor de aer din vas
8.Apoi atela se scoate,fiind apucată cu mîinile de marginile ei,se stoarce printr-o
răsucire ușoară,se desface,se întinde,se netezește bine,apoi poate fi aplicată.
Aplicarea atelei ghipsate
Etape:
1.Se pune o căptușeală moale(pernuțe din vată sau tifon) îîn regiunea
proeminențelor osoase.
2.Se bandajează regiunea anatomică lezată sau afectată
3.Se dă membrul lezat sau afectat poziție fiziologică
4.Se aplică atela ghipsată pregătită pentru regiunea anatomică lezată sau
afectată .Degetele se lasă descoperite:la membrele superioare atelele se aplică pe
suprafața de extensie(partea dorsală) ,la membrele inferioare atela se aplică pe
suprafața de flexie(partea posterioară)
5.Atela se netezește după conturile membrului,în deosebi se netezesc capetele
atelei spre exterior
6.Atela este fizxată printr-un bandaj cu fașă de tifon
7.După bandajare este necesar controlul radiologic
8.Se așteaptă să se întărească ghipsul.Sunetul răsunător,care se aude la ciocănirea
cu degetel-pansamentul s-a întărit.
9.Se notează pe bandaj datele principale privind fractura:data fracturii,data aplicării
atelei,rezultatul examenului radiologic.
10.Dacă atela a fost aplicată pe membrul superior se va suspenda prin folosirea
basmalei.
Particularitățile îngrijirii bolnavului cu atelă ghipasată:
1.Membrul lezat/afectat i se dă poziție ridicată
2.Se va supraveghea starea tegumentelor:mișcările în articulațiile
interfalangiene,starea pielii degetelor(scimbarea culorii,prezența
edemului,tumefierii).
3.La apariția durerilor,edemului,cianozei,amorțirii degetelor bolnavul se va adres la
medic.În cazul dat atela se lărgește sau se înlocuiețte cu alta
4.Preparatele analgetice sunt contraindicate.

Anestezia generală(Narcoza)
Narcoza-a înțepeni-a înlemni.Prima operație sub narcoză Uoren la 16.10.1846
(extirparea unei tumori submandibulare).
Narcoza- starea de inhibiție profundă a SNC,care apare în urma administrării
substanțelor analgetice și se manifestă prin: pierderea temporară a
cunoștinței,suprimarea completă a sensibilității dureroase,tactile,termice; lipsa
reflexelor condiționate; relaxarea musculaturii scheletale.
În timpul narcozei se păstrează funcția bulbului rahidian(centrii respiratori și
vasomotorii).
Starea de narcoză se instalează în urma administrării substanțelor anestezice
pentru narcoză::
-lichide:eterul,cloroformul,clorura de etil,ftorotanul,pentranul,fentanilul,vinetenul
-gazoase:ciclopropanul,protoxidul de azot.
Narcoza blochează mecanismele nervoase ,care în condiții obișnuite asigură
transmiterea impulsurilor dureroase la SNC.
Clasificarea
Se disting următoarele feluri de narcoză:
*în funcție de calea de administrare:
-inhalatoare-substanța narcotică pătrunde în organism prin căile respiratorii,poate fi
efectuată prin mască și prin intermediul aparatelor speciale,care pot dirija
respirația,monitoriza dozarea substanței anestezice
-neinhalatorie-substanța narcotică pătrunde în organism ,evitînd căile
respiratorii:intravenos,rectal,subcutan sau intramuscular.
*în funcție de profunzimea somnului narcotic:
-superficială: se pierde cunoștința ,însă musculatura nu se relaxează complet și se
păstrează adesea o reacție mmotoare la excitații dureroase.Nu este eficient în
operații de lungă durată și cavitare,care cer relaxarea completă a musculaturii și
pierdeerea tuturor felurilor de sensibilitate
-profundă-pierderea tuturor felurilor de sensibilitate
Preparate crarizante(miorelaxante):tubarina,tubocurarina,ditilina,ciclobutoniul
*în dependență de substanțele administrate
-pură-o siingură substanță
-asociată-se admnistrează două sau mai multe substanțe
-combinată-se combină căile de administrare cu substanțele utilizate.
*în funcție de felurile de anestezie:anestezia mixtă se combină cea locală cu
cea generală.

Pregătirea bolnavului pentru narcoză

Include 2 etape:pregătirea preliminară și pregătirea nemijlocită
Pregătirea preliminară se face în cursul perioadei preoperatorii și constă în:
1.Pregătirea neuropsihică a bolnavului(informarea pacientului,conversațiile cu
medicul)
2.Examenul minuțios al organelor și a sistemelor de organe ,asupra cărora poate
acționa preparatele anestezice
3.Corecția tulburărilor funcționale din partea organelor depistate în timpul
examenului
4.Sanarea focarelor cronice de infecție din organism(tratarea dinților cariați,tonzilitei
cronice)
5.Consultația anesteziologuli pentru selectarea anesteziei
Pregătirea nemijlocită are scopul:de a acalma bolnavul,de a reduce sau evita
reflexele nedorite,de a micșora secreția glandelor,mucoaselor.
Pregătirea medicamentoasă a bolnavului petru anestezie –premedicația.
Premedicația include: administrarea somniferelor,calmantelor,analgetice.
Deosebim premedicație:
-serală-administrarea medicamentelor indicate de medicul anesteziolog în seara din
ajunul zilei de operație
-matinală-administrarea medicamentelor indicate de medicul anesteziolog în
dimineața zilei de operație.
Premedicația în operații urgente sub anestezia locală se efectuează înainte cu
30-40 minute înainte de operație și prevede administrarea :unui analgetic
nargotic(sol.Promedol 1%-1 ml sau sol.Tramadol 1 ml); unui preparat pentru inhibiția
secreției bronșice și profilaxia edemului laringian(sol.Atropin 1%-0.5 ml) unui
preparat desensibilizant (sol. Dimedrol 1%-2 ml)
Evoluția narcozei inhalatoare
Etapele:
1.Premedicația pe masa de operație(sol.Atropină 1%-0,05 ml, sol.Fentanilă 2 ml , sol.
Dimedroli 1%-2 ml)
2.Inducția (intrarea în narcoză) urmărește scopul ca bolnavul să adoarmă repede fără
agitație și să se relaxeze bine musculatura(se admnistrează tioentalul de Na,
seduxenul, kalipsolul,relaxantele musculare,miorelaxina,ditilina,listenonul)
3.Intubația endotraheală: se face dacă reflexele faringiene și laringiene sînt
abolite,iar coardele vocale sînt relaxante.Se efectuează intubația cu ajutorul
laingoscopului,care se introduce prin gură,faringe,laringe.Apoi se conectează la
aparatul pentru narcoză.
4.Anestezia de bază(fundamentală) se administrează substanța principală pe tot
parcursul operației.
5.Anestezia de susținere(menținere) se administrează substanțe medicamentoase
anestezice peste fiecare 15-20 minute pentru a menține
anestezia(fentamil,barbiturați)
6.Perioada de ieșire(trezirea bolnavului) are loc restabilirea reflexelor,tonusului
muscular,sensibilității tactile și dureroase,cunoștinței în ordinea inversă
dispariției.Perioada de trezire este mai lungă decît perioada de intrare.
Supravegherea bolnavului operat sub narcoză(1 zi)
1.Bolnavul operat se va transporta în secția de teraie intensivă
2.Va fi supravegheat permanent de medicii anesteziologi,chirurg
3.Se vor supraveghea principalele funcții vitale:respirația,activitatea cardiacă,
eliminările, pulsul,TA,temperatura corpului și plaga operatoare.
Narcoza neinhalatoare
 În funcție de administrarea substanțelor anestezice poate fi :
-intravenoasă -intramusculară
-subcutană -rectală
Este dificil de a doza anestezicul,ceea ce face limitarea ei.
Narcoza neihalatorie i/v: se utilizează ca narcoza de inducție sau de menținere
în operațiile de lungă durată pentru evitarea intoxicației grave sau a altor complicații
în urma administrării substanței anestezice de bază.
Narcoza rectală: se folosește în chirurgia infantilă: sol.Avertină sau Narcolan de
3 % se vor încălzi la temperatura corpului și se vor introduce prin sondă în rect în
cantitatea de 0,1-0,2 g la 1 kg masă corporală.Se folosește rar din cauza intoxicației
posibile,dezvoltării colitei ulceroase,proctitelor.
Neajunsul principal al narcozei neinhalatoare este pericolul de supradozare
(intoxicație) , micșorarea dozei de substanță anestezică nu permite obținerea
somnului narcotic. Substanțele utilizate frecvent sunt: hexenalul,tiopentalul de Na,
viadrilul, oxibuteratul de Na,sombervina.
Neuroleptanalgezia-stare specifică,ce se caracterizează prin suprimarea
sensibilității dureroase cu păstrarea conștiinței.Survine în urma administrării
analgeticului-fentanila și a substanței neuroleptice-droperidola.Se utilizează pentru
anestezia de scurtă durată.
Hipotermia artificială-starea organismului ce se caracterizează prin scăderea
temperaturii corpului mai jos de temperatura normală.Hipotermia poate fi :
-superficială 37-30 grade
-moderată 30-28 grade
-profundă mai jos de 28 grade
În aceste condiții are loc suprimarea durerii,micșorarea proceselor metabolice,
scăderea consumului de O2 de către țesuturi.Aceasta permite întreruperea
circulației centrale pentru 10-15 minute.Metodele de survenire a hipotermiei
artificiale sunt:
1.După premedicație și anestezie combinată răxirea bolnavului se efectuează
prin învelirea lor cu pungi de gheață sau cu saci de cauciuc cu apă rece la
temperatura pînă la 2-4 grade.
2.Răcirea bolnavului se face cu ajutorul aparatelor speciale,care funcționează
după principiul frigiderelor(răcirea se face cu aer)
3.În operații la inimă se folosesc aparatele de circulație artificială .În timpul
circulației artificiale sîngele bolnavilor se răcește,trecîndu-l printr-un aparat special-
AIK,operația se efectuează în condiții de hipotermie artificială și circulație sangvină
artificială.
 Complicațiile narcozei

Se disting complicațiile în cursul narcozei și în perioada postanalgezică.

Complicații în cursul narcozei pot apărea ca rezultat ale tehnicii incorecte de
narcoză,stării grave ale bolnavului sau a deteriorizării aparatului de narcoză.
Cele mai frecvente complicații: asfixia,stopul respirator,stopul cardiac,voma.

Asfixia
Asfixia poate să apară ca rezultat al obturării căilor respiratorii cu mase
vomitive,mucozități,tampoane,proteze dentare sau ca urmare a căderii limbii(asfixia
mecanică).
Se manifestă prin: oprirea bruscă a respirației,apariția bruscă a cianozei
tegumentelor,oprirea ulterioară a activității cardiace,scăderea tensiunii
arteriale,dilatarea pupilelor.
Asistența de urgență:

1.Înlăturarea tampoanelor,protezelor dentare

2.Aspirarea maselor vomitive,mucozitățile,sîngelui
3.La căderea limbii:deschiderea gurii cu depărtătorul de dinți,fixarea și scoaterea
limbii în exterior cu fixatorul de limbă și folosirea unei conducte de aer.

Profilaxia include:
1.Respectarea dietei și spălarea stomacului în operațiile programate
2.Administrarea sol.Atropinăde 0,1%-0,5 (1 ml) pentru inhibiția secreției bronșice și
prevenirea laringospasmului
3.Înlăturarea protezelor dentare

Stopul respirator

Cauzele opririi respirației sunt foarte diverse:oprirea reflexă,insuficiența de O2

în aerul inspirat,ventilația diminuată a plămînilor și acumularea de CO2 în organism,
supradozarea substanței anestezice.Toate aceste cauze provoacă paralizia centrului
respirator la care se asociează ulterior și stopul cardiac.
Se manifestă prin: oprirea bruscă a respirației,cianoza pronunțată a
tegumentelor, dilatarea pupilelor,lipsa reacției la lumină.peste puțin timp dispare și
activitatea cardiacă.
 Asistența de urgență include:
1.Se întrerupe administrarea anestezicului
2.Se face resuscitarea cardio-pulmonară în caz de necesitate
3.Se administrează stimulanți ai centrului respiarator(Lobelina)
4.Pentru menținerea activității cardiace se vor administra substanțele
cardiovasculare
5.Se instalează respirația artificială dirijată prin intermediul aparatelor specialwe
Stopul cardiac
Cauzele opririi activității cardiace sînt:supradozarea substanțelor
narcotice,oprirea reflexă a inimii,hipoxia miocardului.
Se manifestă prin:debut brusc,oprirea activității inimii și respirației(dispariția
pulsului, nu se ascultă bătăile inimii,lipsa respirației), tegumentele palide,hipotonie
musculară,încetarea sîngerării plăgii,dilatarea progresivă a pupilelor.
Asistența de urgență:
1,Se întrerupe administrarea anestezicului
2.Se efectuează resuscitarea cardio-pulmonară
3.Se instalează respirația artificială dirijată prin intermediul aparatelor speciale
4.Oxigenoterapia
5.Se administrează substanțe ce stimulează activitatea cardiacă (adrenalina,
atropina). Adrenalina poate fi administrată intratraheal.
Voma
Voma apare reflector în urma excitației mucoasei faringiene,gastrice la
administrarea narcoticelor.Vărsăturile prezintă pericolul aspirației conținutului
gastric în căile respiratorii, provocînd asfixia sau pneumonia
(bronșita)postoperatoare. La primele semne de vomă: se va întoarce capul
bolnavului într-o parte; e va deschide gura și se va aspira masele vomitive cu
aspiratorul electric,după eliberarea căilor respiratorii se va continua administrarea
narcoticului. Profilaxia constă în pregătirea corectă pentru operație.

Complicațiile din perioada postanalgezică

Complicațiile din perioada postanalgezică sunt cauzate de acțiunea toxică a

narcoticelor asupra organelor interne.
Complicații din partea sistemului respirator :pneumonia,edemul
laringian,bronșita, din partea sistemului cardiovascular:insuficiența cardiacă
acută,deseori cu sfîrșit etal.
 După operație se vor administra substanțe cardiace,se va efectua terapia de
detoxicare, se vor lua măsuri de reglare a metabolismului electrolitic.
În perioada postanalgezică se dereglează și funcțiile hepatice.
Complicații renale:nefrite toxice(oligurie,albuminurie,în urină apar leucocite și
eritrocite).Dacă ficatul și rinichii au fost sănătoși aceste dereglări dispar după
narcoză. După narcoză se tulbură toate felurile de
metabolism(hidrosalin,glucidic).Pentru aceasta se instalează perfuzii cu
sol.saline,glucoză cu insulina,bicarbonat de sodiu.
În perioada de miorelaxare se poate produce o complicație numită-
recurarizarea,care se manifestă prin:la cîteva ore după restabilirea respirației de
sinestătător ea din nou se oprește brusc. Cauza recurarizării este supradozarea
relaxantului sau în urma acumulării lui la administrarea repetată.Pentru profilaxia
recurarizării la sfîrșitul operației chirurgicale se recomandă administrarea
intravenoasă lentă a sol.Atropină și sol.Prozerină
.În caz de recurarizare este indicată: intubarea bolnavului,conectarea la
aparatul de ventilație artificială a plămînilor,oxigenoterapia,administrarea
antagonistului
Edemul laringian
Edemul laringian este o complicație ,ce se poate dezvolta în perioada
postoperatoare la bolnavii operați sub narcoza inhalatorie.
Cauza edemului laringian poate fi : traumatizarea mucoasei laringiene în
timpul intubației(la introducerea sau întubarea laringoscopului,canulei
endotraheale),iritarea ei de către substanțele anestezice utilizate pentru narcoză.În
timpul intubației are loc compresiunea vaselor sangvine ale mucoasei,iar după
înlăturarea ei are loc dilatarea lor,îsoțită de creșterea porozității lor.Se dezvoltă
edemul și excudarea lichidului din trahee.
Tabloul clinic: se constată respirație frecventă, îngreunată, anevoioasă,
zgomotoasă , cianoza tegumentelor ,care progresează.
Asistența de urgență
1.Se aspiră conținutul căilor respiratorii cu aspiratorul de mucozități
2.Se dă bolnavului oxigen umezit
3.Se informează medicul
4.Se administrează după indicația medicului preparate desensibilizante ,
spasmolitice, hormonale.
Anestezia locală
 Anestezia locală-suprimarea senzației dureroase în limita cîmpului operatoor
cu păstrarea cunoștinței.Anestezia locală permite efectuarea unor operații,
examinări, dexterități practice,acordarea asistenței de urgență,fără durere.
Anestezia locală se utilizează la efectuarea unor operații
chirurgicale(a.infiltrativă,în teacă, tronculară, intraosoasă);
la acordarea asistenței de urgență în unele traume(a.prin refrigerare)
la efectuarea unor examinări endoscopice( a.prin badijonare/irigație);
la efectuarea unor dexterități practice(a.prin badijonare/irigație);
la efectuarea puncțiilor (a.infiltrativă,rahidiană);
în tratamentul unor boli(blocajul în teacă).
Este contraindicat în sensibilitatea mărită a organismului la preparatele
anestezice locale; în operații cavitare; bolile psihice; stările însoțite de agitație
nervoasă pronunțată; refuzul categoric al bolnavului; copiilor la vîrsta fragedă; în
stările însoțite de tulburări metabolice,ce impun utilizarea respirației dirijate.Cele
mai întrebuințate substanțe pentru anestezia locală sunt
novocaina,lidocaina,sovcaina ..
Novocaina se folosește în concentrațiile:
0,025%-pentru efectuarea probei. 0,5 %-pentru anestezia infiltrativă
2% -pentru anestezia tronculară (regională),intraosoasă, intraarticulară, intravenoasă
, intraarterială
5-10%- pentru anestezia prin badijonare.
Mecanismul de acțiune este 2 ore.Pentru prelungirea duratei anestezice se
adaugă adrenalină(1-2 picături sol.adrenalină la 10 ml sol. De novocaină).Pentru
fiecare oră de operație se recomandă de administrat pînă la 400 ml sol.novocaină de
0.5% sau pînă la 800 ml sol.novocaină de 0,25%.
În alt caz va surveni intoxicația organismului.Pentru a evita complicațiile
posibile a/m este obligată:
1.Să pregătească concentrația sol.de novocaină în dependență de felul anesteziei
locale.Să citească inscripția de pe eticheta flacnului și să-i arate medicului
flaconul,din care va aspira anestezicul
2.Să determine valabilitatea preparatului folosit pentru anestezie
3.Să folosească novocaina numai după efectuarea probei(în caz dacă va fi negativă)
Sovcaina este mai activă de 15-20 ori decît novocaina și are o acțiune
analgetică de 2 ori mai îîndelungată.Ecu mult mao toxică decît novocaina și se elimină
încet din organism.Se folosește pentru anestezia rahidiană sol.de 0,5-1% 1
ml.Administrarea sovcainei este însoțită de scăderea TA(colaps),deaceea înainte de
anestezie se va administra sol.efedrină de 5 % 1 ml(este contraindicat bolnavilor cu
hipertensiune)
Alte preparate folosite pentru anestezia locală sunt: cocaina(lista A) pentru
anestezia mucoaselor prin badijonare, anestezina pentru anestezia mucoaselor(în
componența supozitoarelor,unguentelor),trimecaina pentru anestezia infiltrativă,
tronculară,peridurală și rahidană; dicaina(lista A) pentru anestezia prin badoijonare.
Proba la novocaină
Pentru efectuarea probei la novocaină se folosesc materialele:sol.novocaină de
0,25%, seringă, ac sau scarificator,alcool etilic,tăviță renală,tăvită de lucru,tampoane
sterile.
Etapele:
I.Pregătirea a/m și a materialelor necesare
II.Se dezinfectează pielea:pielea reg.palmare a antebrațului în treimea mijlocie se
dezinfectează cu alcool; cu un tampon –o porțiune mai mare,iar cu altul o porțiune
mai mică,efectuînd mișcări de sus în jos,apoi se așteaptă ca pielea să se usuce.
III.Se efectuează proba: pe pielea dezinfectantă se picură una ,două picături
sol. novocaină de 0,25% cu seringa,apoi cu scarificatorul(acul) se fac două zgîrieturi
paralele la o distanță de 0,5 cm prin aceste picături(fără a leza vasele angvine); mîna
se menține dezgolită în poziție de semiflexie.
IV.Se evaluează rezultatul probei în prezența medicului peste 20-30 minute:
*Proba negativă:dacă bolnavul nu prezintă acuze,iar obiectiv se constată numai
urmele zgîrieturile.În acest caz sol.de novocaină este indicată.
*Proba este dubioasă.dacă bolnavul nu prezintă acuze,iar la examenul obiectiv
este prezentă papula(hiperemia pielii).În acest caz proba se va reevalua peste 2 ore
de la efectuarea ei.Dacă hiperemia va dispărea-proba va fi negativă,dacă nu-proba
va fi pozitivă.
*Proba este pozitivă.dacă bolnavul prezuintă acuzee de durere și prurit cutanat,iar
în locul scarificării se vede o pustulă(hiperemia și tumefierea pielii).În caz dat
anestezia cu novocaină este contraindicată
V.Se notează rezultatul probei: Rezultatul se notează în fișa medicală a
bolnavului staționar sau ambulator.Se scrie data efectuării,rezultatul probei,numele
de familie a a/m,ce a efectuat proba.Rezultatul pozitiv va fi subliniat cu o linie
roșie.Se comunică bolnavului rezultatul probei pentru al memoriza și preveni
complicațiile posibile.
Rețineți –proba la novocaină se efectuează și prin injecție intradermică.În cazul
dat rezultatul probei se va aprecia după aceleași criterii ca și în cazul probei prin
scarificare.
 Felurile anesteziei locale
1.Anestezia prin badijonare-badijonarea unei porțiuni de mucoasă cu soluție
anestezică sau aplicarea tampoanelor îmbibate cu substanță anestezică pentru un
oarecare timp.Se folosește în practica oftalmologică,în ORL,stomatologie,
urologie,înainte de efectuarea unor examene endoscopice sau unor tehnici de
îngrijire.
2.Anestezia prin irigație constă în irigarea unei porțiuni de mucoasă cu soluție
anestezică.Este indicată în practica oftalmologică,în ORL,stomatologie,
urologie,înainte de efectuarea unor examene endoscopice sau unor tehnici de
îngrijire.Irigația și badijonarea suprafețelor este periculoasă din cauza intoxicație
posibile.
3.Anestezia prin refrigerare:Getul de substanță anestezică de eter sau cloretil
se îndreaptă spre zona cîmpului operator și se pulverizează.Substanța anestezică
avînd temperatura joasă de evaporare răcește pielea,în urma acesteia se suprimă
durerea pentru un scurt timp.Este o anestezie superficială,de aceea se folosește la
operațiile mici:la deschiderea colecțiilor purulente,la acordarea asistenței de
urgență în traume închise ale țesuturilor moi.Pentru survenirea acestei anestezii se
folosește punga cu gheață sau se acoperă porțiunea necesară cu gheață( gheața
mărunțită se pune în săculeț cu polietilenă).Pentru analgezie este nevoie de 1.5-2
ore.Astfel de analgezie se recomandă în zona plăgii operatoare.
4.Anestezia infiltrativă este injectarea soluției anestezice strat după strat pe
parcursul inciziei tuturor țesuturilor .La început se injectează pielea liniei de incizie în
mai multe puncte,folosind un ac subțire.În urma injectării pielii pe toată lungimea
liniei de incizie se formează ,,coaja de lămîie,,.Apoi se va introduce substanța
anestezică în țesuturile subcutan și cele situate mai profund.În cursul operației se
continuuă infiltrarea țesuturilor cîmpului operator pe parcursul inciziei lor.
5.Anestezia tronculară este administrarea soluției anestezice direct în nerv
sau țesuturile înconjurătoare.Se folosesc soluțiile anestezice de 1-2% 10-20
ml.Tehnica anesteziei este complicată din cauza dificultăților de determinare a
poziției trunchiului nervos în profunzimea țesuturilor ,cu toate că se orientează după
punctele osoase de reper.Este posibilă străpungerea vaselor sangvine,urmată de
hemoragie.Se utilizează în stomatologie pentru extirparea dinților,la operațiile pe
degete(anestezia tronculară după Lucașevici) ca complementară la anestezia
infiltrativă.
6.Anestezia în ,,teacă,, este administrarea soluției anestezice în tecile
fasciale,unde intrînd în contact cu formațiunile nervoase produce eefectul
anestezic.A fost descrisă de A.Vișnevschi.
 7.Anestezia intravenoasă/intraarticulară este administrarea soluției
anestezice prin puncția venoasă sau arterială.Se întrebuințează în operațiile pe
membre.Se aplică garoul,apoi mai jos se injectează sol.novocaină de 0,5%-1% pentru
membrul superior 60-80 ml,iar membrul inferior 100-120 ml.
8.Anestezia intraosoasă este administrarea soluției anestezice în țesutul
spongios al osului.Se aplică garoul ,apoi soluția anestezică se administrează în țesutul
spongios al osului(calcaneu,condilii femurului,metafiza superioară a
tibiei,extremitățile osului radial).Cantitatea și concentrația de novocaină sunt
identice cu cele din anestezia venoasă sau arterială.Se recomandă în ortopedie și
traumatologie în operațiile pe membre.
9.Anestezia peridurală este administrarea soluției anestezice în spațiul
epidural al măduvei spinării.Se folosește sol.de novocaină și lidocaină de 1 % 20-30
ml.Este indicată pentru suprimarea durerii în operațiile toracice.Avantajul constă în
faptul că nu se străpunge pahimeningele.Efectul analgezic durează 4-5 ore.La fel se
folosește în ginecologie(operația cezariană)
10.Anestezia rahidiană este descrisă de Bir.Soluția anestezică se introduce în
spațiul subarohnoidian al măduvei spinării.Amestecîndu-se cu LCR sol.anestezică vine
în contact cu rădăcinile măduvei spinării și astfel se întrerupe conducerea
impulsurilor nervoase mai jos de diafragmă(se efectuează mai jos de cea a 12
vertebră toracică).Se administrează sol.de 5% de novocaină 2 ml sau sol.sovcaină de
1% 0,5-1 ml cu ajutorul unui ac special,subțire,lung și cu mandren(acul Bir).Anesteza
rahidiană se efectuează în condiții de asepsie strictă și numai de către medic.Pe piele
în regiunea puncției se va evita lăsarea urmelor de iod la folosirea substanțelor
antiseptice(pericol de complicații).El trebuie spălat cu alcool.Anestezia rahidiană se
efectuează între vertebrele lombare II si III sau III și IV. Bolnavul în timmmpul puncției
va ocupa poziție șezîndă cu capul aplecat puțin înainte sau decubit lateral cu flexia
maximală a coloanei vertebrale.Anestezia survine peste 10-15 minute de la
administrarea anestezicului.Anestezia rahidiană poate provoca scădereabruscă a
TA(colapsul) de aceea se vor pregăti din timp preparatele corespunzătoare pentru
acordarea ajutorului de urgență.

Pregătirea bplnavului pentru anestezia rahidiană:

1.În ajunul intervenției chirurgicale sub anestezia rahidiană se face o clismă
evacuatoare și golirea vezicii urinare.
2.Înainte de anestezie se vor administra :un preparat analgetic narcotic,soluție
efedrină de 5 %-1 ml sau soluție cofeină de 10 % -1 ml
 Îngrijirea bolnavului după anestezia rahidiană
1.Se dă bolnavului poziția decubit dorsal cu capul situat mai sus de nivelul
coloanei vertebrale
2.Bolnavul va respecta regimul de pat pe parcursul primei zile
3.Se vor monitoriza principalele funcții vitale:pulsul,TA,respirația,temperatura
corpului.
4.Se va supraveghea pansamentul

Evoluția unei anestezii locale

Perioadele anesteziei locale:
1.Administrarea substanței anestezice se realizează prin efectuarea
injecțiilor.Durerea primelor injecșii în anestezie va fi diminuată prin realizarea ,,cojii
de lămîie,, și prin informația corespunzătoare a bolnavului.
2.Perioada de așteptare depinde de metoda de anestezie ,care este foarte
diferită,dar în mediu 5-10 min.Durata depinde la fel si de anestezicul
administrat(majoritatea anestezicelor acționează după o anumită perioadă de timp)
3.Perioada de anestezie completă durează 1-2 ore.De aceea în unele operații
de durată lungă este necesar de repetat introducerea substanței anestezice.
4.Perioada de revenire completă a sensiilității după anestezia locală se
caracterizează prin apariția durerilo în zona intervențiilor chirurgicale ,cauzată de
lezarea directă a structurilor nervoase și edemul tisular instalat în urma
traumatismului operator.Aceste dureri se reduc în administrarea preparatelor
analgezice,aplicării pungii cu gheață și darea poziției de ridicare a regiunii
operatoare.
Complicațiile anesteziei locale
1.Intoxicația care poate fi:
-ușoară ce se caracterizează prin dereglări vasomotorii:vertij,cefalee,astenie
prounțată,transpirație rece,greață,respirația frecventă,puls
frecvent ,filiform,paliditatea tegumentelor,dilatarea pupilelor.
-medie:vomă,agitație motorie,frică,convulsii,halucinații,dereglări
respiratorii,accelerarea pulsului.
-gravă:dereglări funcționale din partea organelor de importanță vitală:se
dereglează respirația și activitatea cardiovasculară.Trebuie de respectat dozarea
preparatelor anestezice în dependențî de felurile anesteziei locale.Ajutorul de
urgență include principii genrale de urgență înorice itoxicație.
 2.Reacția alergică,șocul anafilactiv.Se previne prin colectarea datelor despre
predispunerea lergică a bolnavului,prin efectuarea probelor la sensibilitate.
3.Lezarea vaselor sanvine,nervilor.Se recomandă de efectuat tehnica
anesteziei competent,atent.
4.Colapsul .Este necesar de supravegheat TA și preventiv de administrat
preparatele vasoconstrictoare(soluție de 5% efedrină 1 ml)
Aterialele necesre pentru efectuarea unei anestezii locale
Depind de felul anesteziei,ce va fi utilizată pentru suprimarea durerilor.

Materialele necesare pentru anestezia infiltrativă includ:

-materiale pentru dezinfectarea pielii în zona intervenției chirurgicale:pensă
fixatoare,tampoane,soluții antiseptice
-materialele pentru efectuarea anesteziei infiltrative:sol.anestezică-
sol.novocaină de 0,5%-400 ml ,seringă 20 ml,ac scurt și lung.

Materiale necesare pentru anestezia tronculară după Lucașevici includ:

-un garou mic pentru efectuarea lui la rădăcina degetelui
-pentru prelucrara pielii degetelui:pensă fixatoare,tampoane,soluție
antiseptică
-pentru efectuarea anesteziei:sol.novocaină de 12 % 10-20 ml,seringă de 10-20
ml,ace scurte
Materiale necesare pentru anestezia rahidiană includ:
-pentru dezinfectarea pielii regiunii operatoare:pensă
fixatoare,tampoane,soluție antiseptică.Dacă se vor folosi soluțiile antiseptice ce
conțin iod,la sfîrșitul prelucrării se va dezinfecta numaidecît cu iod,la sfîrșitul
prelucrării se va dezinfecta numaidecît cu alcool pentru a evita complicațiile
-pentru efectuarea anesteziei :o seringă de 2 ml ,acul Bir,soluție anestezică
-pentru acordarea ajutorului de urgență în colaps; sol.efedrină de 5 % 1
ml,sol.adrenalină de 0,1% 0,5-1 m ,aparatul pentru măsurarea tensiunii arteriale.
Obligațiile asistentului medical la efectuarea unei anestezii locale sunt:
-să cunoască substanțele anestezice locale ,păstrarea și utilizarea lor
-să cunoască felurile anesteziei locale
-să pregătească bolnavul pentru anesteziei locale
-să pregătească materialele necesare pentru anestezia locală în dependență de felul
ei
-să supravegheze bolnavul în timpul anesteziei
-să prevină,să depiseze și să acorde asistența de urgență în complicațiile posibile în
timpul unei anestezii locale
 Hemoragia și hemostaza
Hemoragia-revărsarea sîngelui din patul sangvin ce se revarsă pe suprafața
corpului,în cavitățile organismului uman sau în organele cavitare care comunică cu
mediul extern.
Cauzele hemoragiei: Cauzată de pierderea integritățiii vasului sangvin,produsă
de trauma,de liza(erodarea) peretelui vascular pe fonul diverselor boli,de dereglarea
chimizmului sangvin.
Clasificarea hemoragiei
După caracterul vasului lezat:
Hemoragia capilară-sîngerează toată suprafața plăgii( picături de rouă),survine
la lezarea capilară, după culoare un loc între cel arterial și venos .
Hemoragia arterială-lezarea arterei,sînge de culoarea roșie aprinsă(bogată în
O2),sub formă de get pulsatil,sîngerează segmentul central.Este foarte periculoasă
poate duce la moartea rapidă.
Hemoragia venoasă-lezarea venei,sîngerează segmentul periferic,sînge roșu
închis(bogat în CO2),lent sub formă de șufiță neuniformă,nepulsatilă.
Hemoragia parenchimatoasă(plămîni,ficat,splină,rinichi)produsă de lezarea
vaselor sangvine a organelor parenchimatoase,ele sînt foarte grave,starea
pacientului se îngreunează,sînt hemoragii interne.
Hemoragia mixtă-survine la lezarea mai multor vase sangvine.
După locul revărsării
Hemoragii externe-sîngele se revarsă din plagă pe suprafașa corpului
Hemoragii interne-acumularea în interior și nu are comunicare cu mediul
extern,sînt în cavitățile organismului.
Hemoragii exteriorizate-din organele cavitare care comunică cu mediul extern
prin orificiile fiziologice
După timpul apariției hemoragiile pot fi:
-primare,precoce au tardive:hemoragia survine imediat după lezarea vasului
-secundare sau tardive :hemoragia apare la cîtva timp după oprire ,de exemplu ,în
cazul alunecării ligăturii vasului după operație sau în cazul erodării vasului
cantitatea de singe pierdut:
-mică:se pierde o cantitate de singe pînă la 500 ml
-medie :se pierd 500-1000 ml de singe și apar semnele :agitație,amețeli în
ortostatism
-mare:cantitatea de singe este 1000-1500 ml,iar semnele clinice sunt
paloare,tahicardie,transpirații reci,hipotensiune arterial,tahipnee
-gravă:pierderea de singe este peste 1500-200 ml,TA nemăsurabilă,pacientul este
inconștint.
Felurile hemoragiei interne
Hematom-acumularea sîngelui între țesuturi sau organele parenchimatoase
Intracraniene-subdurale,arahnoide,epidurale.
Hemotorax-acumularea sîngelui în cavitatea pleurală.
Hemopericardiu-în cavitatea pericardică
Hemoperitoneu-în cavitatea peritonială
Hemartroză-în cavitatea articulației
Felurile hemoragiei exteriozate
Otoragie-conductul auditiv extern
Epistaxis-hemoragie nazală
Hematenezis-mase vomitive cu sînge
Hemoptizie-prin căile respiratorii
Hematurie-prin urină
Metrorargie-prin vagin
Rectoragie-prin rect
Melena-sînge în masele fecale
Tabloul clinic
Cuprinde semne generale și caracteristice(care depind de formele hemoragiei)
Semne generale-cu debut acut,brusc,starea se agravează.
Subiective-cefalee,vertij,pulsația tîmplelor,zgomot în urechi,puncte negre în
ochi,astenie,slăbiciune generală,sete,greață,vomă.
Obiective-paliditate,piele rece,transpirație,puls
frecvent,hipotensiune,dispnee,respirație frecventă.
Diagnosticul:datele examenului clinic,anamnezei(trauma sau boli concomitente)
Rezultatele testelor de laborator(analiza singelui,urinei,maselor fecale la prezența
sîngelui occult,determinarea hematocritului).
Rezultatele examenelor radiologice, endoscopice, punctiei.
Complicațiile hemoragiei-insuf.circulatorie acută(lipotimie,colaps,șoc),Embolia
gazoasă, anemia acută și cronică.Hemor. mică 200-300ml,medie 300-1000 ml,mare
mai mult de 1 l
Asistența de urgență
1.Siguranta proprie 2.se aplica un servetel steril din tifon sau din orice
material natural curat peste plaga si se apasa plaga pentru a opri singerarea.
3.se solicita serrviciul medical de urgent 4.se mentine o presiune constanta asupra
plăgii
5.daca nu este fractura se ridica membrul lezat asupra nivelului inimii
6.daca hemoragia sa oprit,se fixeaza pansamentul cu ajutorul unui bandaj cu fasa
7.este contraindicate inlaturarea servetelului pentru a verifica starea plagii
8.garoul va fi aplicat numai in cazul hemoragiei arteriale 9.se verifica,daca bolnavul
nu este in stare de soc.
Asistența de urgență în hemoragia acută
1.Oprirea hemoragiilor la locul accidentului-hemostaza provizorie și incita
instituției curative-hemostaza definitive
2.Restabilirea volumului de singe pierdut prin transfuzii de derivații ai sîngelui și
perfuzii de substituienți ai sîngelui
3.Corecția tulburărilor din partea sisemelor de organe(cadio-vasculare,respirator)
Hemostaza
Hemostaza-oprirea sîngerării .poate fi:spontană,artificială,privizorie,definitive.
Hemostaza provizorie-metode utilizate pentru oprirea hemoragiei la locul
accidentului.
Metode:
-ridicarea,flexia și abducția maximală a membrului lezat
-comprimarea digitală a vasului lezat pe traiectul lui sau în plagă-se comprimă artera
către os,locul comprimării reprezintă traiectul vasului sangvin
-aplicarea pansamentului compresiv-în ca de hemoragii venoase,material steril în
cîteva straturi se aplică,se face un bandaj strîns ca sîngele să nu continue să se îmbibe
-aplicarea tamponamentului strîns al plăgii-hemoragii exteriorizate,plăgi cu defect de
țesuturi -aplicarea pensei hemostatice-în timpul operațiilor
-aplicarea garoului standart sau improvizat-hrmoragii arteriale după efectuarea
celorlalte metode.Înainte de a fi aplicat se ridică membrul în sus,se aplică în locurile
unde este un singur os,de la periferie spre centru.Se pregătește locul aplicării,se
aplică o căptușeală, poziție ridicată a membrului,fixarea corectă a garoului,aplicarea
tururilor în numar de trei de la periferie spre centru,evaluarea aplicării corecte a
garoului-oprirea hemoragiei ,regiunea de sub garou devine mai palidă,dispariția
pulsului pe arterele periferice.,,notarea timpului aplicării garoului,timp rece adulți 30-
40 min,timp cald 40-60 minute,la copii în jumătate,restabilirea culorii
tegumentelor,reaplicarea garoului-timpul se micșorează de două ori.
Schimbarea poziției membrului lezat
-Ridicarea maximală a membrului lezat duce la limitarea sau la oprirea
sîngerărilor pe membre datorită micșorării vitezei sîngelui către locul lezat.Se
creează poziție decubit dorsal bolnavului ,membrului superior se va ridica vertical,iar
membrul inferior în unghi mai mare decît 30-40 grade.
 -Flexia maximală în articulațiile membrului lezat :în timpul flectării maximale a
membrului lezat în articulație are loc comprimarea vasului sangvin mai sus de locul
lezării între două planuri osoase.Flexia maximală a membrului se folosește pentru
obținerea hemostazei provizii în hemoragiile capilare și venoase ale membrelor pănă
se pegătesc materialele necesare pentru aplicarea altor metode de hemostază.
Se indică în: leziunile vaselor sangvine ale antebrațului,mîinii; în hemoragii din
regiunea inghinală,coapsei; în leziunile vaselor sangvine ale gambei,piciorului.
Materialele necesare : o fașă din tifon ,material pentru fixarea membrului(fașă
de tifon,basmaua medical,o bucată de pînză), apă oxigenată de 3%,pensă
fixatoare,tampoane sterile,soluție antiseptic,servețele sterile,fașă de tifon,foarfece.
Tehnica efectuării
1.Se explică necesitatea efectuării dexteritățiii practice
2.Se așează bolnavul în poziție comodă ,în dependență de regiunea în care
este localizată plaga,șezîndă sau în decubit dorsal.
3.Se dezgolește regiunea lezată și articulația,care va fi flectată
4.Se aplică o fașă de tifon sau un sul din orice material în regiunea plicei
articulației
5.Se flectează maximal membrul în articulație și se fixează prin intermediul
bandajelor circulare,folosind fașa din tifon,basmaua medical sau orice bucată de
țesătură.
Notă: -în leziunile vaselor sangvine ale antebrațului sau mîinii se așează fașa
de tifon în plica cotului și se flectează maximal antebrațul către brat,fixîndu-se în
această poziție; -în leziunile vaselor sangvine ale gambei și piciorului membrului
inferior se flectează în articulația genunchiului,aplicînd în fosa poplitee o fașă de
tifon,ce se fixează în această poziție;
-în cazul hemoragiei din regiunea inghinală sau coapsei membrului inferior se
flectează în articulația coxo-femurală,preventive aplicînd în plica inginală o fașă de
tifon.Se flectează membrul în articlația genunchiului și se fixează gamba,coapsa către
abdomen.
5.Se acordă ajutorul de urgență în plagă: -se prelucrează plaga cu apă
oxigenată de 3% -se dezinfectează marginile plăgii cu un antiseptic -se aplică
pansamentul aseptic și se fixează printr-un bandaj compresiv în hemoragiile
venoase.
Notă: dacă plaga în apropierea articulației la început se aplică un pansament
aseptic sau curat,apoi se efectuează flexia maximal a membruui lezat îna rticulație.
Abducția maximală a membrului superior.Hemoragia din artera axilară și
artera subclaviculară se poate opri prin fixarea membrului superior lezat,dus maximal
înapoi și fixat la spate.În fosa axilară se va aplica o fașă de tifon.În această poziție
artera subclaviculară se comprimă între claviculă și prima coastă.

Comprimarea digital a vasului lezat

Comprimarea digitală a vasului lezat pe traiectul lui sau în plagă-se comprimă artera
către os,locul comprimării reprezintă traiectul vasului sangvin,se menține 15-20
minute.
Comprimarea digitală se efectuează în funcție de calibrul vasului lezat și de
profunzimea la care se află cu degetul mare,cu celelealte degetele ale mîinii sau cu
pumnul.
Den.arterei Traiectul Indicații
Artera -înaintea tragusului urechii către osul -plăgile frunții
temporală temporal -în leziunile regiunii temporale
superficială -deasupra și în spatele pavilionului
urechii către osul temporal
Artera facială -Mijlocul mandibulei pe marginea În regiunea feței și gîtului în
inferioară plăgile buzelor,obrajilor,nasului
Artera La mijlocul marginii muschiului În hemoragii în regiunea feței,
carotidă sternocleidomastoidian către apofiza gîtului
externă transversală a 6 vertebre cervicale
Artera La mijlocul fosei supraclaviculare Hemoragii în regiunea umărului,
subclaviculară articuației ,axilă
Artera Sanțul humeral în spațiul dintre Plăgile brațului,antebrațului
humerală muțchii biceps,triceps,în plica
cotului,fosa axilară
Artera radială Partea externă a plicei articulației Plăgile mîiinii,palmei
radiocarpiene
Artera ulnară Partea internă a plicei articulației Plăgile mîinii,palmei
radiocarpiene
Artera Fosa inghinală Plăgi în regiunea coapsei
femurală
Artera Fosa poplitee Plăgile gambei
poplitee
Artera Apăsarea pertelui abdomnal cu Plăgi pe regiunea pelviană
abdominală pumnul sub ombilic
Pansamentul compresiv-fixarea strînsă a pansamentului aplicat pe plaga
sîngerîndă pînă la oprirea hemoragiei.Se indică în: hemoragiile externe venoase și
capilare cu localizare pe membre,în regiunea capului,gîtului,peretelui toracic și
abdominal, hematomul țesuturilor moi cu localizare pe membre, trunchi, regiunea
capului; hemoragiile din plaga operatoare culocalizare pe membre,cap,gît,peretele
toracic și abdominal. La aplicarea pansamentului strîns se va respecta strict asepsia.
Tehnica executării:
1.Se creează bolnavul poziția comodă. 2.Se prelucrează plaga cu apă oxigenată de
3 %.
3.Se prelucrează marginile plăgii cusoluții antiseptice.
4.Se aplică pansamentul steril ,folosind un număr mare de comprese sterile.
5.Se fixează pansamentul aplicat pe plagă strîns printr-un badaj circular sau spirală în
dependență de dimensiunile plăgii.
Tamponamentul strîns al plăgii
Pe parcursul aplicării tamponamentului strîns al plăgii se va respecta strict
asepsia.
1.În plagă se introduc șervețele sterile,pînă cînd cavitatea se va umple.
2.Se aplică un pansament steril,ce se fixează strîns printr-un bandaj de tifon.
În hemoragiile capilare din nas,ureche,vagin,rect tamponanmentul plăgii
sîngerînde poate fi ca un mijloc de hemostază definitivă.
Aplicarea penei hemostatice
Se folosește în hemoragiile arteriale și necesită respectarea strictă a asepsiei.Se
utilizează pense hemostatice Pean sau Kocher.Capetele vaselor secționate sîngerînde
se prind în vîrful pensei. Pensa va fi lăsată în plagă. Peste ea se va aplica un
pansament aseptic.Bolnavul va fi transportat la cea mai apropiată unitate chirurgicală
,unde se efetuează hemostaza definitivă.
Aplicarea garoului standart Esmarh
Garoul standart Esmarch reprezintă o panglică de cauciuc cu grosimea unui
deget și lungimea de 1-1,5 m ,avînd la un capăt cîtva butonașe,iar la celălalt capăt
cîteva orificii.
Aplicarea garoului –metodă de hemostază provizorie,intervenție de urgență,ce
se efectuează la locul accidentului,avînd ca scop micșorarea pierderilor de sînge în
urma comprimării vasului lezat către os.
Se indică în hemoragiile arteriale sau mixte cu localizare pe mebre.Deaceea
fiecare lucrător medical este obligat să efectueze corect această dexteritate practică.
Materialele necesare Utilizarea materilaelor
Căptușeală moale Pentru evitarea lezării pielii între tururile garoului
Garoul standart Esmarch Pentru hemostaza provizorie
O bucată de carton /hîrtie Pentru notare și informare
Un pix Pentru scrierea informației
Un ceas Pentru orientare în timp și monitorizarea
bolnavului
 Reguli de aplicare ale garoului sunt:
Regulile aplicării Cuvinte de reper Notă:
garoului
1.Se dă membrului lezat Poziție ridicată Contraindicată –în fracturile
poziție ridictă înainte de deschise
aplicare
2.Garoul se aplică pe Locul aplicării: Garoul nu se aplică:
braș sau pe coapsă Brațul lezat: treimea -pe treimea mijlocie a brațului,
unde este un singur superioară și periculos de comprimare și lezare a
os.La prezența mai inferioară nervului radial
multor oase vasul lezat Coapsa -pe treimea inferioară a coapsei
poate nimeri între oase lezată:treimea pericol de lezare a țesuturilor mai
și hemostaza nu va avea superioară sau bine dezvoltatee în această regiune
loc. mijlocie
3.Garoul nu se aplică pe Căptușeala Se evită formarea cutelor
piele.Se aplică o moale:sau haina
căptușeală moale sau bolnavului
se întinde bine haina
bolnavului
4.Garoul se aplică Timpul aplicării: Pericolul dezvoltării necrozei
maximum pentru 45 Timp rece-45 de țesuturilor,care se poate solda cua
minute în timp minute amputarea membrului:
rece(iarna) și pentru o Timp cald-1 oră Se recomandă:
oră în ttimp La copii timpul de -de a slăbi garoul treptat peste
cald(vara).La copii aplicae a garoului se fiecare jumătate de oră pentru 3-5
timpul de aplicare a reduce dee 2 ori minute
garoului se reduce de 2 -de a comprima plaga cu șervețele
ori sterile sau de a comprima artera
corespunzătoare pe traiectul ei
-garoul se va reaplica ceva mai sus
Tehnica aplicării garoului:
1.Se dă poziție ridicată membrului lezat
2.Se pregătește locul aplicării garoului-brațul/coapsa membrului lezat,unde se
aplică o căptușeală moale sau se întinde bine haina pentru evitarea cutelor.
3.Se fixează corect garoul în mîini:garoul se menține cu bastonașe orientate
spre piele,capătul cu butonașe se menține în mîina strîngă,iar capătul cu orificii este
fixat cu mîina dreaptă (pentru stîngaci invers)
4.Se aplică garoul:se aplică 3 ture de la periferie spre centru,de la stînga spre
dreapta
 -primul tur se întinde în jurul brațului(coapsei) pînă la oprirea hemoragiei din
plagă
-turul al doilea se aplică cu puțină extensie,iar al treilea tur se aplică cu minimă
întindere
-restul garoului se aplică de asupra celor 3 tururi
-capetele garoului se leagă bine sau butonașul se introduce într-un orificiu
5.Se verifică aplicarea garoului.Garoul este aplicat corect dacă:s-a oprit
hemoragia; membrul devine palid mai os de locul aplicării; a dispărut pulsul pe artera
periferică.
6.Se notază timpul aplicării garoului: se scrie pe o foaie de hîrtiesau o bucată
de carton,data,ora,smenătura persoanei,ce a efectuat dexteritatea practică.Se
introduce bilețelul între tururile garoului sau se pierde de haina bolnavului la locul
vizibil.
7.Se transportă de urgență în instituția medicală.monitorizînd starea
bolnavului:tegumentele,pulsul,TA,pansamentul,starea țesuturilor distal de locul de
aplicare a garoului, poziția bolnavului în timpul transpărtării,timpul de aplicare a
garoului.
Aplicarea garoului improvizat
Garoul poate fi improvizat din basma,fular,,bretele,centură.Nuse poate folosi
sîrma,ața,deoarece poate leza țesuturile.Garoul improvizat este indicat pentru
efectuarea hemostazei provizorii în cazul,cînd nu dispunem de garoul standart.Se vor
rspecta aceleași cerințe.
Materiale necesare sunt: o căptușeală moale(bucată de fașă de tifon sau alt
material); materialul din care se poate de improvizat garoul(băț,pix,creion sau coadă
de lingură); o bucată de carton,un pix,ceas,apă oxigenată de 3%,pensă
fixatoare.tampoane sterile,soluție antiseptică,șervețele și comprese sterile,fașă de
tifon,foarfece.

Tehnica aplicării garoului improvizat:

1.Se aplică pe braț sau coapsă o căptușeală moale
2.Se face o tură circulară în jurul membrului,folosind materialul pentru garoul
improvizat și se leagă pe partea anterioară a membrului
3.Sub ea se introduce degetul arătător al mîinii lucrătoare,iar de asupra lui
turnichetul(băț,coada de lingură,pix)
4.Se răsucește turnichetul pînă la obținerea sîngerării
5.Se fixează turnichetul
6.Se acordă ajutorul de urgență în plagă: se prelucrează plaga cu sol.apă oxigenată
de 3%,se dezinfectează marginile plăgii cu un antiseptic; se aplică pansamentul
aseptic și se fixează printr-un bandaj cu fașă.
Hemostaza definitivă-toate procedeele care au ca scop oprirea completă a
hemoragiei la spital.
-mecanică-legarea,suturarea vasului sangvin,aplicarea clamelor de argint sau a
agrafelor de tantal,protezarea vasului.
-fizică-acțiune rece sau caldă,electrocoagularea vasului,utilizarea cîmpurilor umezite
cu ser fiziologic fierbinte,bisturiul electric,lazeroterapia.
-chimică-preparate coagulante,hemostatice
-biologică-hemotansfuzia-concentrat eritrocitar,concentrat de
plachete,fibrinogenul,pelicula izogenă de fibrină
Preparate hemostatice : -Vicasol -Clorura de calciu -Epsilon -Acid
aminocapronic
-Etamsilat Este un antihemoragic cu actiune in special la nilul sangerarilor capilare.
Actioneaza probabil prin marirea adezivitatii plache-tare. Timpul de sangerare scade
cu 40-50%, efectul dureaza aproximativ 6 ore.
-Carbazocrom (Adrenostazin). Este un produs de oxidare al adrenalinei. Actioneaza
prin diminuarea permeabilitatii si cresterea rezistentei capilarelor. Nu actioneaza in
sangerari ale vaselor mari. Se prezinta ca fiole de 5 ml cu 1,5 mg. Se administreaza 1-
3 fiole pe zi, in perfuzie.

Lipotimia
Lipotimia-formă a insuficienței circulatorie periferică acută,se caracterizează
prin pierderea de scurtă durată aconștiinței(de la cîteva secunde pînă la 4-5 minute)
în urma spasmului vaselor sangvine cerebrale.Pierderea conștiinței pentru un timp
mai îndelungat-comă,este un semn al dereglării serioase și prezintă pericol pentru
viață.
Cauzele :insuficiența de oxigen în aerul inspirit la aglomerările de oameni într-o
încăpere închis,neaerisită; hemoragia acută,traumele,loviturile însoțite de
durere,insolația,foametea,strsul,surmenajul fizic ți psihic,emoțiile puternice,starea
de frică,teamă.Se constată dereglări ale circulației sangvine ,din partea
sist.nervos,cardiac.Aceste schimbări sun de scurtă durată și reversibile.
Tabloul clinic:Bolnavii au senzație de căldură în tot corpul,astenie
pronunțată,vuet în urechi,puncta negre înaintea ochilor,urmată de pierderea
cunoștinței.
Obiectiv:tegumentele sunt palide,reci,acoperite cu transpirație,respirație
accelerate, superficială,puls accelerat,filiform,TA are tendință spre scădere.
Asistența de urgență:
1.Se dă bolnavului pozția decubit dorsal cu membrele pelviene ridicate pentru
menținerea circulației sangvine centrale(creer,inimă)
2.Se înlătură factorii,ce stingheresc respirația: se eliberează de cravat,se deschide
haina la gît,cureeaua.
3.Se asigură afluxul de aer curat
4.Se stimulează terminațiunile nervoase periferice:se stopează fața cu apă rece,se
face masajul tîmplelor,se dă de mirosit ammoniac sau altă substanță ,ce are miros
înțepător ,dar netoxic.
5.Dacă nu-și revine se administrează preparate ardiace (sol.Coffeini natrii –benzoatis
10%-1 ml s/c; sol.Cordiamini 1 ml s/c)
 Colapsul
Colapsul este o formă a insuficienței circulatorii periferice acute,se
caracterizează prin scăderea bruscă a tensiunii arteriale și venoase în urma diminuării
tonusului peretelui vascular sau micșorării cantității de singe din circulația sangvină.
Cauze: schimbarea bruscă a poziției corpului din orizontală în vertical(colaps
ortostatic-se întîlnete la bolnavii operați cu regi îndelungat la pat); hemoragiile acute
massive,traumele(în timpul lor sau imediat după ele),evacuarea rapidă a lichidului din
cavitățile pleurală și bdominală în timpul puncțiilor,intoxicațiile în urma diferitor
afecțiuni,infecțiile .
În caz de colaps are loc scăderea bruscă a tensiunii arteriale,urmată de
tulburări ale circulației sangvine și nutriției în țesuturi,organe,perturbarea
metabolismului,dezvoltarea hipoxiei celulare.
Tabloul clinic
Acuze:slăbiciune general pronunțată(astenie),cefalee,vuet în urechi.
Obiectiv: tegumentele sunt palide-cianotice,acoperite cu transpirații
rece,pulsul accelerat și filiform,TA joasă,respirația
superfcială,frecventă,tahicardie,venele periferice sunt colabte,membrele
reci,oligurie,temperature corpului scăzută.
Asistenața de urgență
1.De lichidat cauza(de efectuat hemostaza,de suprimat durerea,de respectat ritmul
evacuării lichidului în timpul puncției,de schimbat poziția corpului treptat,dozat ,de
combătut intoxicația ,infecția).
2.Se dă bolnavului poziția decubit dorsal cu membrele pelviene ridicate pentru
menținerea circullației sangvine centrale(crer,inimă)
3.Se înlătură factorii,ce stingheresc respirația,se eliberează de cravat,se deschide
haina la gît,cureaua,se asigură aflux de aer curat.
4.Imediat se administrează unul din preparate pentru ridicarea TA:sol.Adrenalini
hidrochoridi 0,1% 0,5 ml-1 ml s/c, sol.Noradrenalini hydrotartratis 0,2% 0,5 ml i/v
dizolvată cu 20 ml sol.glucoză de 5% sau 40 %.Nu se administrează s/c,se dezvoltă
necroza pielii; sol.Mezatoni de 1% 0,5 ml dizolvată cu sol.glucoză de 5% sau 40 %.
5.Se va măsura TA peste fiecare 15 minute și dacă nu s-a ormalizat se va repeat
administrarea preparatelor hipertensive.
 6.În caz de insuficiență cardiac se vor administra preparate cardiace ;
sol.Strophanthini 0,05% 1 ml i/v(pe glucoză lent), sol.Corglyconi 0,6% 1 ml i/v (pe
glucoză lent) sol.Coffeini natrii-benzoatis 10% 1 ml s/c. sol.Cordiamini 1ml s/c.

Șocul hemoragic
Șocul hemoragic-complicație care se instalează în urma unei hemoragii
(interne sau externe) masive.La dezvoltarea șocului contribuie :hemoragiile cu
pierderea mai mult de 15-20% din volumul de sînge circulant(de peste 700-1000
ml.Factorii predispozanți:bolile concomitente,oboseala,insomnia,starea de
denutriție,frig,căldură excesivă,anestezia neadecvată.
Hemoragia care depăsește 1500 ml(mai mult de 30% din volumul sîngelui) este
o hemoragie gravă și prezintă ericol direct pentru viața bolnavului.
La baza patogenezei: criza de macro- și microcirculație,determinată de:
hipovolemie(micșorarea volumului de sînge circulant înn urma hemoragiei acute),
hipoperfuzie tiulară(micșorarea pătrunderii lichidului interstițial în interiorul vaselor
sangvine), hipoxis anemică și circulatorie(micșorarea numărului de eritrocite,care se
referă la asigurarea organismului cucantitatea de oxigen necesară); metabolismul
alterat; leziunile distrofice în organele vitale,manifestate prin sindromul de
insuficiență poliorganică și polisistemică-pilmon de șoc, ,ren de șoc,, ,afectarea
ficatului,miocardului,sistemul nervos.Șocul este însoțit de dereglarea tuturor
mecanismelor și reacțiilor de autoapărare.Dereglările de hemodinamică și
metabolism tisular depind de volumul sîngelui pierdut și intensitatea sîngerării.
În hemoragii cu pierderea a 15-20% din volumul circulant(700-1000 ml) are
loc redistribuirea sîngelui în patul sangvin și redistribuirea lichidului tisular.
În hemoragii cu pierderea a 20-25% din volumul sîngelui circulant (1000-1200
ml) are loc spasmul vaselor periferice,care predispune către agregarea
hematiilor,creșterea viscozității sîngelui,fibrinogeului,crește coagubilitatea
sîngelui.Modificările intravasculare ,concomitent cu vasoconstricția se soldează cu
micșorarea vitezei circuitului sangvin și reducerea perfuziei tisulare.
În hemoragiile cu pierderea în volum de peste 25% din volumul sîngelui
circulant (1300 ml) duc la aprofundarea proceselor patologice:hipovolemia
progresează,metabolismul tisular are loc în condiții de hipoxie severă,cu tmpul apare
hipotonia progresivă,apoi generalizat.Prăbușirea TA este simptomul cardinal ce indică
decompensara circulant.
În hemoragiile cu pierderea în volum de peste 50 5 din volumul sîngelui
circulant(2000 ml) survine atonia vasculară,urmată de dilatarea vasculară,staza
intracapilară,edemul celular,care se manifestă prin apariția leziunilor distrofice în
toate organele vitale: plămîn de șoc,rinichi de șoc,edem cerebral acut,sectoare de
necroză în ficat etc.
Tabloul clinic al șocului hemoragic depinde de volumul de sînge pierdut ,viteza
de sîngerare.Semnele clinice ale șocului apar după o pierderea de sînge mai mult de
20%.
Acuze:cefalee,vertij,vuet în urechi,puncte negre înaintea ochilor,agitație sau
apatie,stare de somnolență sau stupor,sete,gura uscată,dispnee,tahicardie,oliguria.
Semne obiective :tegumentele ppalid și reci,respirație superficială și
fecventă,puls acceleerat și filiform,TA progresiv scade.
Principalul simptom-scăderea TA. Apar semne în dependență de felul
hemoragiei externă sau internă(hemotorax,hemoperitoneum)
Deosebim fazele:
I-compensat
II-șocul decompensat reversibil
III-șocul decompensat ireversibil.
În șocul compensat indicii hemodinamici sunt:pulsul 100 bătăi/minut, TA
sistolică peste 100 mmHg,iar TA diastolică poate fi normală sau puțin mărită.
În șocul decompensat indicii hemodinamici sunt :pulsul 120-140
bătăi/minut,filiform,TA scsde sub 100 mmmHg.
Indicele de șoc(testul Allgover),ce este valoarea raportului dintre puls și TA sistolică
Gradul șocului în dependență de indicile de șoc
Valoarea P/TA Indicele de șoc V sîngrlui pierdut Starea bolnavului
70/140 0,5 Normovolemie pînă la 15 În normă
%
100/100 1-1,5 20-30% Șoc potențial
120/80 1,5-2,0 45% Șoc manifestat
140/70 2,0-2,5 50% Șoc grav
140/60 >2.5 >50% Șoc terminal
Notă: Indicele de șoc nu este valabil în caz de boli asociate cu sindromul
hipertensiv și insuficiența cardiacă.
În hemoragii este indicat determinarea hematocritului-raportul dintre
elementele figurate și plasma sangvină.În normă este 40%.Scăderea hematocritului
sub 30% este alarmant.Sub 25%-hemoragie gravă. Creșterea hematocritului indică
despre evoluția ireversibilă a șocului hemoragic.
Asistența de urgență:
1.Poziția Trendelenburg(asigurarea circulației sangvine centrale-creer,inimă)
2.Se măsoară pulsul,TA,se determină indicile de șoc
3.În stop cardio-respirator se efectuează reanimarea cardio-pulmonară după
asigurarea permeabilității căilor respiratorii.
4.Hemostaza provizorie în dependență de felul hemoragiei.
5.În hemoragiile interne se administrează preparate hemostatice :vikasol,deținol
6.Se aplică punga cu gheață,rece pe locul sîngerării
7.Se instalează o perfuzie cu soluții saline,sol.glucoză de 5%
8.Se transportă bolnavul în instituția medicală și spitalizarea lui.

Transfuzia sîngelui
Transfuzia de sînge(hemotransfuzia) este injectarea sîngelui luat de la altă
persoană în patul sangvin al bolnavului.
Perfuzie-introducerea pe cale parenterală a soluțiilor medicamentoase pentru
echilibrarea hidroionică și volemică a organismului.
Donator-persoana,care dă sînge ,un organ oarecare sau sector de țesut pentru
a fi transfuzat și transplantat altei persoane.
Recipient-persoana,căreia i se transfuzzează sînge sau i se transplantează un
organ sau n sector de țesut.
Derivat al sîngelui-parte componentă a sîngelui:masă eritrocitară,masa
leucocitară,masa trombocitară,fibrinogen
Substituient al sîngelui-preparat medicamentos ce poate înlocui sîngele din
cauza acțiunii lor concrete:substituie volumul de lichid pierdut,ridică TA,detoxică
organismul,conține substanțe nutritive:proteine,glucide,lipide,săruri minerale,apă.
Aglutinare-reacție de alipire,unire a eritrocitelor donatorului și aglutininelor
recipientului
 Hemoliză-fenomenul de dezintegrare a unor celule:a aglutinogenelor din
eritrocitele recipientului și a aglutininelor din serul donatorului
Momente principala care au pus baza științifică transfuziei de sînge:
1.Descoperirea legii circulației sangvine în corpul uman de către Harvei în 1928
2.Descoperirea grupelor sangvine de către Carl Landșteiner în 1901 și a grupei AB(IV)
de către Ianskii și Mor.
3.Descoperirea stabilizatorului,conservatului de sînge-citratului de natriu în 1921 de
către Ianskii.
4.Descoperirea serurilor-test de către Elanskii în 1921
Sîngele transfuzat(mecanismul de acțiune):compensează volumul de lichid
circulant,stimulează funcțiile sistemelor de organe,îndeosebi a organelor
parenchimatoase; ridică imunitatea organismului; detoxică organismul; are acțiune
hemostatică; poate fi utilizat pentru alimentarea parenterală(conține
proteine,glucide,lipide)
Metodele de transfuzare ale sîngelui transfuzat sunt :directă și indirectă.
Metoda directă-transfuzarea directă a sîngelui din vena donatorului în vena
primitorului.
Metoda indirectă-transfuzarea sîngelui recoltat și conservant din recipiente
speciale(flacoane,săculețe de polietilenă)
Modurile de transfuzare ale sîngelui transfuzat sunt:
intravenoasă(venepuncție,catetirizarea venei,rar de tot venesecție),
intraosoasă,intraarterială,în get,picătură cu picătură.
Surse principale ale sîngelui conservat sunt: sîngele donatorului,
autotransfuzie (transfuzia propriului sînge), sîngele placentar,sîngele cadaveric.

Grupele sangvine și caracteristica lor

Grupa sangvină-proprietățile imunologice ale sîngelui,pe baza cărora sîngele
oamenilor indiferent de sex,rasă,vîrstă,așezare geografică se poate împărți în grupuri
stricte,ce rămîn constante pe toată viața și se transmit prin ereditate.
Grupele sangvine se deosebesc între ele prin îmbinarea de aglutinogene(A,B) și
aglutinele(alfa,beta).
Aglutinogenii-antigeni,ce sunt prezenți în eritrocitele sîngelui sau în alte lichide ale
organismului.
Aglutinele sunt anticorpi,ce se conțin în serul sangvin al individului dat.
Datorită acestor îmbinărise deosebesc 4 grupe sangvine.
 Grupa sangvină Aglutinogenii(eritrocitele Aglutininele(serul
sîngelui) sangvin)
0(I) - Alfa-beta
A(II) A Beta
B(III) B Alfa
AB(IV) AB -
Rolul a/m la efectuarea unei transfuzii de sînge constă în :
-să participe la pregătirea bolnavului pentru hemotransfuzie
-să știe condițiile de păstrare ale sîngelui conservat
-să determine valabilitatea sîngelui/derivatului de sînge pentru hemotransfuzie
-să pregătească flaconul cu sînge/derivat pentru hemotransfuzie
-să pregătească sistema pentru hematransfuzie -să posede efectuarea probelor
obligatorii pentru efectuarea unei hemotransfuzii -să cunoască metodele și
modurile hemotransfuziei -să aplice sistema pentru transfuzia de sînge
-să supravegheze bolnavul în timpul transfuziei de sînge -să cunoască complicațiile
posibile ale unei hemotransfuzii -să fie capabil de a acorda asistența de urgență
bolnavilor cu complicații în tipul și după transfuzia de sînge -sî îngrijească
bolnavul în perioada posttransfuzională -să complecteze documentația
medicală:registrul de evidență a transfuziilor de sînge,fișa de efectuare a unei
transfuzii de sînge.
Pregătirea pacientului pentru transfuzia de sînge
1.Se face pregătirea psihică a bolnavului:se explică necesitatea,importanța transfuziei
de sînge,se primește acordul pacientului.
2.Se examinează bolnavul:se colectează acuzele,se determină pulsul,respirația,se
măsoară TA,se atrage atenția la culoarea tegumentelor,la starea plăgii.Se face un
examen superficial al sistemelor de organe.
3.Se colectează urgent analiza sîngelui,urinei.Pe fișe se scrie Cito.
4.Se avertizează bolnavul să nu mînînce în transfuziile de sînge programate
5.Transfziile de sînge programate se efectuează în prima jumătate a zilei.
6.Se va goli intestinul și vezica urinară înainte de transfuzie.
7.Se vor efectua probele obligatorii pentru efectuarea unei transfuzii de sînge.
-se determină grupa sangvină a recipientului și a donatorului -se determină rezus-
factorul al recipientul și al donatorului -se efectuează probele de
compatibilitate:individuală,Rh-factor,biologică.
Păstrarea sîngelui conservant
-sîngele conservant se păstrează la frigider la temperatura +4+6 grade pe polițele
de jos,flacoanele în poziția verticală.La temperaturi mai joase sau mai ridicate poate
surveni hemoliza sîngelui.
 -sîngele conservant se folosește pentru transfuzii în primele 10 zile,deoarece cu
timpul se pierd proprietățile fiziologice și biologice ale lui.ermenul valabității este
indicat pe eticheta flaconului.
-se examinează zilnic flacoanele(săculețele) cu sînge în timpul păstrării pentru
depistarea hemolizei sau alterării lui.
-rezultatul controlului se notează într-un registru special
Determinarea valabilității sîngelui conservat/derivatul de sînge
1.Se verifică prezența pașaportului(etichetei) și se citesc atent datele
notate:numele,prenumele donatorului,grupa și rezusul-factor al sîngelui,data și
durata conservării sîngelui.
2.Se verifică integritatea,ermetiitatea recipientului,în ca se livrează sîngele
conservat sau derivatul de sînge(flaconul,săculețul)
3.Se examinează aspectul macroscopic al sîngelui sau derivatului din recipient:
-plasma este de culoare galben-deschisă(ca paiul) transparentă.fără
chiaguri,fulgi,sediment.Uneori de asura ei este prezentă o peliculă,formată din
lipide.Dacă această peliculă la încălzire dispare,sîngele este valabil.
-masa eritrocitară este o masă omogenă de culoare roșie închisă(sînge
venos),fără chiaguri,sediment.
-masa leucocitară este o masă omogenă de culoare surie-cenușie,fără
fulgi,sediment.
Pregătirea recipientului cu sînge/derivat de sînge pentru hemotransfuzie
1.Determinarea valabilității derivatului de sînge-se citește eticheta de pe vas-
grupa sangvină,Rh,valabilitatea,donator.Se examinează aspectul săculeelor să fie
prezentă eticheta și ermetic închis,examinarea conținutului.
Concentrat eritrocitar--Masă omogenă,de culoare roșie închisă,fără cheaguri
sedimente.
Plasma -- De culoare galben deschisă,transparentă,fără
sedimente,precipitate,cheaguri de sînge,uneori grăuncioare de grăsime, dacă la
încălzire ele dispar,plasma este valabilă,dacă nu dispar este nevalabilă.
2.Încălzirea derivatului de sînge-în hemotransfuzii programate recipientul cu
derivatul sangvin va fi scos din frigider și lăsat la temperatura camerei,În urgente –se
învelește și se scufundă într-un vas cu apă la temperatura camerei.Categoric sunt
interzise încălzirea la surse directe .
3.Omogenizarea-prin mișcări line fără agitare,pentru a preveni denaturarea
proteinelor.
4.Concretizarea,verificarea corespondenței grupei sangvine și Rh-evitarea
complicațiilor posibile
 Determinare grupelor sangvine
Grupa sangvină se determină pentru cunoașterea ei de către personae,pe care
o poartă și prevenirea complicațiilor în timpul transfuziei de singe.
Se determină grupa sangvină:
-persoanelor după 16 ani pentru a fi notată în buletinul de identitate
-pacienții ce vor fi operați
-pacienților,cărora le-a fost indicate transfuzia de singe
-femeilor însărcinate
-în medicina legală pentru identificarea persoanlelor pătimașe,pentru stabilirea
gradului de rudenie.
Cerințele față de dexteritatea practică pentru evitarea greșelilor
la determinarea grupei sangvine:
1.Serurile-test,țoliclonul,sîngele donatorului sau recipientului trebuie să fie valabile.
2.Se folosesc 2 serii diferite de seruri-test pentru excluderea greșelilor la
determinarea grupei sangvine prin această metodă și o serie la determinarea grupei
sangvine cu țoliclon.
3.Se va respecta raportul ser/singe sau țoliclon/singe de 10:1.
4.Temperatura încăperii,unde se determină grupa sangvină,trebuie să fie 15-22
grade
5.Se va respecta marcarea ,consecutivitatea utilizării serurilor-standart,țoliclonul pe
parcursul efectuării tehnicii.
6.Se folosesc baghete separate de sticlă pentru amestecarea picăturilor de singe și
ser.
7.Evaluarea rezultatului se va face peste 5 minute prin metoda serurilor-test și
peste 3 minute prin metoda cu țoliclon în prezența medicului.
8.Înainte de aprecierea rezultatului(grupei sangvine) se va adăuga cite o picătură de
soluție fiziologică în fiecare godeu al plăcuței emailate pentru evitarea
pseudoaglutinării la determinarea grupei sangvine cu serurile-test.
9.Se va aprecia grupa sangvină la o lumină bună.
Determinarea grupei sangvine cu serurile –test
Serul –test se pregătește din sîngele uman,conține ca conservant acidul
boric.Se păstrează la frigider la t +4+6 grade.
Determinarea grupei sangvine cu serurile standarte
 În fiecare godeu se picură ser de grupa I,II,III-6 picături.Se recoltează sînge de
la pacient ,se adaugă cu baghete separate 1/10 se lasă 1-2 minute,unde apare
aglutinare se picură sol NaCl 0,9 % și se urmărește 5 min.
Interpretarea rezultatelor
-dacă lipșeste aglutinarea în toate picăturile e grupa 0(I)
-dacă aglutinarea este în picăturile cu ser 0(I) și B(III)-grupa A(II)
-dacă aglutinarea este în picăturile cu ser 0(I) și A(II)-grupa B (III)
-dacă aglutinarea e prezentă în toate picăturile e grupa AB(IV)
În acest caz se controlează cu 2 picături de ser grupa AB(IV).Cînd aglutinarea
lipsește e grupa AB(IV).

Determinarea grupelor sangvine cu ser țoliclon

Țoliclonul anti ANTI A şi ANTI B produc aglutinarea directă, pe lamă, la
temperatura camerei, a antigenelor omoloage A, respectiv B.
Metoda de lucru:
Se foloseşte sânge venos 3-4 ml. Pe o lamă cu godeuri, se picură câte o
picătură de ser ANTI A respectiv ANTI B,anti Rh ; alături, în dreptul fiecărei picături
de ser, se adaugă câte o picătură de eritrocite de determinat (picătura de 10 ori mai
mică decât picătura de ser); picăturile de ser se omogenizează cu cele de eritrocite,
cu colţul unei lame sau cu bagheta de sticlă; după 3-4 secunde, apar primele semne
de aglutinare, iar reacţia este completă după un -3 minute.
1.Dacă aglutinarea nu se produce, înseamnă că sângele cercetat nu are
aglutinogenul.
Aparţine grupei 0I.
2. Dacă aglutinarea se produce în serul ANTI A, înseamnă că sângele cercetat are
aglutinogen A. Sângele aparţine grupei AII.
3. Dacă aglutinarea se produce în serul ANTI, B, înseamnă că sângele de cercetat
are aglutinogen B. Sânge/e aparţine grupei B III.
4. Dacă aglutinarea se produce în ambele seruri-test, înseamnă că sângele conţine
atâtaglutinogen A, cât şi aglutinogen B ; Face parte, deci, din grupa AB IV.
Pentru confiramarea grupei IV se efectuează un control adăugător,o picătură
mare de NaCl 0,9 % se amestecă cu o picătură mica de singe.Dacă lipsește
aglutinarea e grupa IV,dacă e prezentă se repeat determinarea grupei sangvine
Dacă e aglutinare Rh pozitiv,dacă lipsește Rh negative.
Probele de compatibilitate a sîngelui la efectuarea unei hemotransfuzii
Pentru hemotransfuzie se folosește sîngele donatorului izogrup și izorezus cu
recipientul.Probele de compatibilitate a sîngelui donatorului cu al recipientului se
efectuează pentru evitarea complicațiilor și accidentelor.
 Următoarle probe:
-proba compatibilității individuale
-proba compatibilității rezusului-factor
-proba biologică
Proba compatibilității individuale:
Scopul probei privind compatibilitatea individuală este de a preveni transfuzie
de celule roșii din sânge incompatibile
A/m verifică valabilitatea sîngelui/derivatului de singe al donatorului.Pe
plăcuță se picură serul pacientului,apoi sîngele donatorului în raport de 10 la 1 ,se
omogenizează,se agită,evaluarea se face pestte 5 minute,dacă este prezentă
aglutinarea –incompatibilitate,
Proba compatibilității Rh-factor:
A/m verifică valabilitatea sîngelui/derivatului de singe al donatorului Pe cutia Petri
se picură o picătură mare de ser a pacientului.Opicătură de sînge a donatorului.
Omogenizare,închiderea capacului.așezarea pe o baie de apă la temperatura 42-45
*C timp de 10 minute.Evaluarea rezultatului după reacția de aglutinare,Prezentă-
incompatibil, absentă-compatibil
Proba biologică:
Se efectuează la patul pacientului în prezența medicului,după ce bolnavul a
fost pregătit psihologic,au fost effectuate probele de compatibilitate individual și Rh-
factor,a fost pregătită Sistema de perfuzie,proba se efectuează în condiții de
asepsie strictă(mănuși,mască).Se determină valabilitatea sîngelui/derivatului.Se
încălzește recipientul cu singe/derivatul al sîngelui,se amestecă lent conținutul
recipientului,evitînd agitația lui,se pregătesc material necesare pentru
venepuncțiae,se aduc materialele pregătite lîngă patul bolnavului.
Se face pregătirea pshică a bolnavului:se explică necesitatea,importanța
transfuziei de singe,se primește acordul pacientului.
Se examinează bolnavul:se colectează acuzele,se determină
pulsul,respirația,TA,se atrage atenția la culoarea tegumentelor,la starea plăgii.Se
face un examen superficial al sistemelor de organe.
Se face în mod urgent analiza săngelui,urinei.
Bolnavul este averizat să nu mînînce în hemotrasfuzii programate. Transfuziile de
singe programate se efectuează în prima jumătate a zilei .Inainte de transfuzie se va
goli intestinal și vezica urinară.
Tehnica executării:
-se așează bolnavul în decubit dorsal cu antebrațul în extensie și pronație
-de dezgolește un membru superior
-se aplică garoul în regiunea brațului
-se dezinfectează piele în regiunea fosei cubitale
-se efectuează venepuncția
-se înlătură garoul
-se adaptează amboul sistemei de perfuzie/hemotransfuzie la ac se fixează bine
-se efectuează proba biologică:se administrează cîte 10-15 ml de 3 ori peste 5 min în
get,în timpul pauzelor clema se dă la minim,se supraveghează pacientul.Dacă nu are
shimbări se trece la cea de a doua repriză
-se evaluează rezultatul probei biologice după starea general a bolnavului
a)pentru bolnavii conștienți:
-dacă nu se constată schimbări în starea general a bolnavului în timpul
pauzelor,atunci sîngele donatorului este biologic compatibil și transfuzia de singe se
va efectua.
-la apariția semnelor clince:dureri sternale,abdominale,lomabare,agitația
bolnavului,ridicarea temperaturii corpului,dispnee,tahicardie,hyperemia pielii,pulsul
frecvent și filiform,scăderea TA,sîngele donatorului este biologic incompatibil și
transfuzia de singe este contraindicate.
b)pentru bolnavii inconștienți proba biologică se apreciează după semnele
obiective:puls,TA,culoarea tegumentelor,diureză,starea plăgii:
-proba este compatibilă și transfuzia de singe se va efectua ,după indicia obiectivi
rămîn aceiași ca și înainte de transfuzie
-proba biologică este incompatibilă și transfuzia de singe este contraindicate,dacă
pulsul se accelerează,devine filiform,TA scade,tegumentele devin palide,încetează
eliminarea urinei prin cateter,se intensifică hemoragia în plagă.
10.Dacă sîngele donatorului este biologic compatibil se continua transfuzia de
singe în ritmul 50-60 picături de singe pe minut
11.Se învelește bine bolnavul
Documentarea
Se notează rezultatul probelor de compatibilitate individual,Rh-factor,biologic
în fișa de evidență a transfuziilor de singe și fișa medical a bolnavului staționar.
Efectuarea transfuziei de singe
Dacă proba biologică este negative se continua transfuzia de singe în ritmul
prescris de medic de obicei de 50-60 picături pe minut și se supraveghează bolnavul
permanent,lăsînd în recipient 10-15 ml de singe,pentru verificările ulterioare,dacă
se instalează accidente.Acest recipient se păstrează la frigider timp de două zile.
Îngrijirea bolnavului în perioada posttransfuzională
-se ajută bolnavul să ocupe poziția comodă și se învelește
-bolnavul va respecta regimul de pat timp de 2-4 ore
-se asigură temperature optima în camera,eventual cu 1-2 grade mai ridicată
-se alimentează bolnavul după 2 ore de la terminarea transfuziei de singe,dacă
alimentația este permisă
-se supraveghează starea bolnavului:acuzele,temperatura corpului, TA,diureza,
tegumentele. Rezultatele se notează în fișa medicală.
-se deserves urinarul,plosca după necessitate
-a doua zi se repeat analiza sîngelui și a urinei
Incidentele unei transfuzii de singe
1.Sistemul de perfuzie se poate astupa cu un gheag sau alt corp strain,se va
schimba sistema de perfuzie.
2.Filtrul de aer se poate îmbiba cu singe.Se va schimba filtrul sau chiar întregul
dispozitiv pentru aer.
3.Sîngele poate conține cheaguri sau pelicule de fibrin care se pot depune pe
filtru,astupînd orificiile.Se schimbă flaconul cu singe.În cazul dat nu s-a determinat
correct valabilitatea sîngelui.
4.Străpunerea(perforarea) venei trebuie evitată,deoarece predispune către
coagularea sîngelui.Punția venei cere atenție,practică.
5.În caz de coagularea sîngelui venos în ac se schimbă acul.

Accidentele unei transfuzii de singe

1.Incomptibilitatea de grup în sistemul ABO și incompatibilitatea Rh-factor se
manifestă prin șoc transfuzional.La apariția semnelor precoce ale șocului
transfuzional(frison,tahicardie,dispnee,paloare,cianoză,vuet în urechi,stare general
alterată,dureri retrosternale,abdominale și lombare) se întrerupe transfuzia.
2.Sîngele infectat cu virusul hepatitei epidemic,cu plasmodiul malariei,cu
spirocheta sifilisului,cu virusul SIDA nu provoacă reacții immediate.,anifestările
acestor boli vor apărea tardive după trecerea perioadei respective de
incubație.Bolnavul se va examina și va primi tratamentul respective.
3.Prezența substanțelor piretogene în singe provoacă reacții piretogene,ce se
manifestă prin: frison,cefalee,febră.Reacția piretogenă apare la începutul
transfuziei,este de scurtă durată,adeseori dispare ori trece de sine stătător sau se
efectuează aceleași intervenții ca și în cazul unei reacții alergice.
4.Embolia pulmonară cu cheaguri,bule de aer se manifestă prin
agitație,cianoză, dispnee,dureri toracice,tuse chinuitoare însoțită de hemoptizie.Se
întrerupe transfuzia. Intervențiile vor fi dirijate de medic.
5.Transfuzia sîngelui rece duce la hemoliza intravasculară cu dezvoltarea
insuficienței renale acute.Trebuie correct de pregătit pentru transfuzia recipientul
cu singe conservant/derivate.
Șocul hemotransfuzional
Șocul hemotransfuzional-complicație gravă,cauzată de transfuzia sîngelui
incompatibil după grupa sangvină și rezusul factor.
Cauza:greșelile comise în procesul de determinare a grupei sangvine,rezusului
factor al recipientului sau donatorului,erorile în determinarea compatibilității
individuale,rezusului-factor,biologice.
În șocul hemotransfuzional are loc hemoliza și incompatibilitatea
componentelor protecei ale plasmei donatorului și a primitorului,cee ace duce la
dereglări grave ale funcțiilor organelor vitale.
Tabloul clinic
Primele semene se manifestă în timpul transfuziei ori la scurt timp
după.Bolnavul devine neliniștit,agitat,are senzația de sufocare,frison
pronunțat,dureri de constricție retrosternale care apoi coboară la abdomen și se
instalează în regiunea lombară,poate avea cefalee,fgreață,vomă.
Obiectiv:tegumentele sunt palide,acoperite cu transpirație rece,pulsul este
accelerat și filiform, tensiunea arterial scade,cu timpul activitatea cardiac se
agravează,paoate să survină paralizia sfinceterelor,pierderea cunoștinței și chiar
moartea bolnavului.Dacă bolnavul este scos din această stre gravă,apoi ulterior
apare icterul,în urină apar proteinele,se dezvoltăm oliguria,uremia,anuria(semnele
insuficienței renale),hepatita,se ridică temperature corpului.Cauza decesului sunt
schimbări grave în rinichi și ficat ca rezultat al intoxicării cu produse ale hemolizei
eritrocitelor și distrugerii protinnor plasmei

Asistența de urgență
1.Se întrerupe transfuzia de sînge.
2.Se informează medical
3.Se instalează perfuzie cu soluții macromoleculare și electrolitice:
reopoliglucină, poliglucină,hemodez,sol.Natrii Chloridi 0,9%, sol.Ringher-
Locc,sol.glucoză de 5 %(măresc volumul sîngelui în patul vascular,micșorează
 vîscozitatea lui,stimulează dezagregarea elementelor sîngelui și eliminarea
toxinelor.
4.Se administrează unul din preparatele desensibilizante și hormonale pentru
micșorarea reacției alergice:sol.Piplopheni 2,5%-2 ml i/m;(sol.Suprastini 2%-1 ml
i/m,i/v; sol.Dimedroli 1%-1 ml i/m); sol.Prednisoloni 30-90 mg(1 ml conține 30 mg)
i/m,i/v; (sol.Dexamethasoni 4-8 mg(1 ml conține 4 mg) i/m,i/v; sol.Hydrocortisoni
0,025% 125-250 mg(5 ml conține 125 mg) i/m, i/v).
5.În caz de insuficiență cardiac se vor administra preparate
cardiace:sol.Corgllyconi 0,6%-1 ml i/v(pe glucoză lent); sol.Coffeini natrii-benzoatis
10%-1 ml s/c; sol.Cordiamini 1 ml s/c.
6.Se stimulează diureza prin administrarea preparatelor diuretice:lazix 40-100
mg i/v.manitol 15%-200 ml în perfuzie.
7.Se indică contrical,trasilol pentru neutralizarea fermenților proteolitici
8.Se instalează hemodializa.
Perioada preoperatorie
Operația chirurgicală-acțiunea mecanică exercitată asupra
țesuturilor,organelor cu scop curative sau de diagnostic.
Operațiile chirurgicale se clasifică:
-sîngerînde-cu încălcarea intgrității pielii și a mucoaselor,hemostoza și aplicarea
suturilor-colecistectomia, apendicectomia
-nesîngerînde-nu ete întreruptă continuitatea tegumentelor(reducerea
luxațiilor,ruperea manuală a fragmentelor osoase)
În funcție de scopul efectuării
-curative-cele frecvente(rezecia gastrică,apendicectomia) cînd diagnosticul este
stabilit și contează pe însănătoșire
-de diagnostic-biopsia,laparoscopia,puncția pleurală,abdominală,articulară etc.
După tipul intervenției
-radicale-au scopul de a vindeca prin înlăturarea focarului ori a organului lezat-
apendicectomie,colecistectomie
-paliative-se alină suferințele, cînd nu este posibilă vinndecarea-cancer
După gradul de urgență
-programate-care pot fi amînate și exucatate în orice timp,fără a dăuna sănătății
bolnavului-herniotomia,operații plastiice
-urgente-care nu pot fi amînate pe timp îndelungat din cauza evoluției accelerate a
bolii
Pregătirea echipei de operație
 Echipa de operație îmbracă bahilii,masca își spală mîinile în sala
preoperatorie,își dezinfectează mîinile conform unei dintre metode,îmbracă halatul
și mănușile sterile în sala de operație.
După fixarea bolnavului,anesteziologul începe anestezia,potrivit metodei
optime.Chirurgii își dezinfectează mănușile de două ori cu comprese sterile înmuiate
în alcool 70 % după care își ocupă locurile de activitate.A/m de operație avînd deja
masa sterilă pregătită, servește manoperele chirurgului.
Perioada preoperatorie
Perioada preoperatorie este intervalul de timp de la internarea bolnavului
pînă la efectuarea operației.
Etapele perioadei preoperatorii:
-de diagnostic
-pregătirii propriu-zisă către operație
În etapa de diagnostic se precizează diagnoza bolii,s concretizează starea
generală a pacientului,se primește decizia despre intervenția chirurgicală.
În etapa pregătirii propriu-zise către operație se face corecția tulburărilor din
partea sistemelor de organe pentru a micșora la minimum riscul operației și preveni
complicațiile posibile în timpul operației și după efectuarea ei.
Pregătirea pacientului pentru operație depinde de:boala de bază și
complicațiile ei,bolile concomitente ale bolnavului,care determină starea generală și
de timpul fectuării operației.
Pregătirea pacientului pentru operația programată
Scopul: asigurarea condițiilor necesare pentru prevenirea diferitor
complicații,care pot surveni în cursul intervenției chirurgicale sau în perioada
postoperatorie.Perioada preoperatorie constă dintr-o pregătire generală și o
pregătire locală.Bolnavul care prezintă risc operator primesc îngrijiri suplimentare
speciale.
Pregătirea generală a bolnavului include:
1.Examenul clinic și paraclinic:este efectuat de chirurg ajutat de a/m,pune în
evidență starea fiziologică a bolnavului,depistarea unor deficiențe,boli însoțitoare ale
organismului; este completat de unele examinări paraclinice:examenul de laborator,
instrumental, endoscopic,sau radiologic; uneori chirurgul apelează la consultațiile
unor specialiști: internist, urologului,ginecologului.
2.Informarea și ppregătirea psihică a bolnavului:
-medicul ingformează bolnavul despre necesitatea operației
-bolnavul este informat despre riscul operației,despre unele
consecințe(amputări,anus artificial)
 -se cere consimțămîntul(acordul la operație),pacientul semnează acordul la
operație; pentru minori acordul este primit de părinți,rude,tutelă sau prin hotărărea
consiliului medical; pentru bolnavii inconștienți hotărîreaeste primită de consiliul
medical
-se fixează data aproximativă a intervenției
-bolnavului i se creează un comfort psihic,punîndu-i în contact cu canvalescenții,care
au o evoluție postoperatorie optimă
-bolnavul va fi înconjurat de atenția permanentă din partea lucrătorilor
medicali,rudelor
-se suprimă tot ce ar provoca neliniștea bolnavului,la indicația medicului se vor
admnistra calmante
3.Supravegherea bolnavului pentru a constata apariția unor schimbări în
starea lui și a efectua corecția lor:
-se măsoară și se notează:temperatura,TA,respirația,diureza,scaunul
-se observă apariția febrei,infecțiilor oto-rino-laringiene și pulmonare ,pe piele
-se constată apariția menstruației la femei
-sescanează focarele cronice de infecție(dinții cariați,tonzilita cronică)
-se tratează schimbările intervenite în starea bolnavului
4.Prelucrarea sanitară a bolnavului
-dacă starea bolnavului permite zilnic va face baie sau duș,urmat de igiena cavității
bucale,îngrijirea părului,tăierea unghiilor
-se face schimbul latimp a albiturilor,a lengeriei de corp
5.Regimul dietetic de operație se indică adecvat diagnosticul și deficiențelor.
6.Pregătireapacientului seara în ajunul zilei de operație:
-se asigură repaosul fizic,intelectual,psihic:pentru aceasta se administrează somnifere
la indicația medicului
-se respectă alimentarea necesară:
a)alimentarea normală,dacă intervenția chirurgicală nu se efectuează la tubul
digestiv
b)dacă operația se efectuează la organele aparatului digestiv,se indică o dietă
hidrică,cina din alimente ușor digerabile nu mai tîrziu de orele 18
c)în staza gastrică se va face spălătura gastrică pentru a preveni aspirarea
conținutului gastric în căile respiratorii în timpul narcozei
-se evacuează intestinul prin clisma evacuatoare seara după indicația medicului
-se va efectua baia igienică sau dușul pentru a asigura igiena corporală
-se pregătește pentru anestezie:
a)premedicația serală după orarul prescris de medicul anesteziolog
 b)proba la novocaină,dacă operația se va efectua sub anestezia locală
7.Pregătirea bolnavului în dimineața zilei de operație:
-se previne pacientul să nu mînînce
-se schimbă lengeria de corp
-bijuteriile se predau rudelor sau lucrătorul spitalului răspunzător de aceasta
-bolnava nu va folosi cosmetica
-se va goli vezica urinară prin micțiune voluntară sau cateterizare și intestinul
-se îndepărtează protezele dentare
-se efectuează premedicația matinală
-se va pregăti cîmpul operator

Pregătirea locală a cîmpului operator :

-se spală pielea cu apă și săpun ,insistîndu0se la pliuri și ombilic
-pielea păroasă se rade cu grijă,evitîndu-se lezarea ei(poartă de pătrundere a
infecției)
-se spală pielea cu apă și săpun
-se usucă pielea cu un șervețel steril
-se dezinfectează pielea cu un antiseptic
-se acoperă cîmpul operator cu un pansament steril
Notă: Cîmpul operator se pregătește în dimineața zilei de operație programată.
Pregătirea pacientului pentru operația urgentă
1.Examenul clinic și paraclinic al pacientului:
-Medicul este ajutat de a/m,efectuează examenul subiectiv și
obiectiv,palpația ,percuția,auscultația bolnavului pe sisteme.Se măsoară
temperatura corpului,TA,respirația,pulsul.
-Se organizeaz consultațiile unor specialiști după indicaia medicului chirurg (internist,
urolog, anesteziolog)
-se asigură luarea analizelor de urgenă(sîge,urina)
-a/m va pregăti și însoți bolnavul la unele examinări endoscopice,radiologice la
indicația medicului
2.Pregătirea psihică a bolnavului:
-medicul va informa bolnavul despre necesitatea efectuării operației
-medicul primește acordul la operație de la bolnav
3.Prelucrarea parțială sanitară a bolnavului:
-se spală regiunile murdare ale corpului cu apă caldă și săpun și se șterg
-se schimbă lengeria de corp
-se notează în fișa medicală a bolnavului
-se face prelucrarea antipediculozică după necesitate
4.Pregătirea cîmpului operator se face înainte de operație analogic ca și în
operațiile programate.
5.Pregătirea bolnavului pentru anestezie:
-se efectuează proba la novocaină,dacă operația se va efectua sub anestezie
locală.Rezultatul va fi apreciat de medic și notat în fișa medicală.
-se face premedicația:
a)dacă operația se efectuează sub narcoză este indicat de medicul anesteziolog
b)dacă operația se efectuează sub anestezie locală este indicată de medicul
chirurg
-se înlătură protezele ,bijuteriile
6.Completarea documentației medicale:
-se complectează prima pagină a fișei medicale a bolnavului staționar
-se înclee fișele cu reultatele analizelor,diferitor examinări
-se fac înscrieri în registre

7.Transportarea pacientului în blocul operator:

-bolnavul va fi transportat pe brancardă în poziția decubit dorsal fără pernă,capul
bolnavului va fi așezat dr obicei în sensul deplasării pentru a putea fi permanent
supravegheat de a/m.
-a/mtransmite în blocul operator și fișei medicale a bolnavului staționar.
Particularitățile de pregătire pentru operația a bolnavilor în vîrstă
Pentru persoanele în vîrstă este necesar un examen mai atent cu pregătirea
medicamentoasă corespunzătoare.Persoanle după 60 de ani se vor administra pînă la
¾-1/2 din doza obișnuită de medicamente pentru adulți.Nu se recomandă
administrarea morfinei, care provoacă tulburări respiratorii.Mai frecvent sunt
indicate: tramadolul , promedolul.
Bolnavilor cu afecțiuni cronice:se administrează vitaminele B12,C,A; soluția
glucoză de 40%,preparate cu fier,antianemice; în caz de deshidratare a organismului
se administrează 1,5-3 l sde sol.fiziologică sau sol.Ringher-Loc.În insuficiență
cardiacă-glicozide,camforă,cordiamină.
Particularitățile pregătirii preoperatorii a copiilor
Intervențiile chirurgicale la copii se fac numai cu consimțămîntul în scris al
părinților sau rudelor,cărora li se va explica în ce constă intervenția
chirurgicală,gradul de severitate,riscul și rezultatele posibile.Nerespectarea acestei
este admisă în operațiile urgente și absența părinților.Indicațiile pentru operație se
determină în asemenea cazuri de un consiliu compus de cel 2 puțini medici .Șeful
secției și medicul șef al spitalului trebuie să fie informați despre hotărîrea
luată.Termenul efectuării operației depinde de caracterul afecțiunii.Intervențiile
chirurgicale pot fi practicate la orice vîrstă,chiar la nou-născui.La copii numărul de
examinări suplimentare se va reduce la minim.
Pregătirea preoperatorie depinde de caracterul
afecțiunii,operației,vîrsta,starea generală a bolnavului.
Copii sugari în ajunul operației sunt alimentați în mod obișnuit pînă la orele
zece seara.Copii mai mari pot primi o cină ușoară.Cu trei ore înainte i se poate servi
un ceai dulce,care se absoarbe de acum peste 2 ore și nu provoacă vărsături.Nu se
administrează purgative pentru pregătirea preoperatoare a bolnavului.Clisma
evacuatoare se face seara în ajun și în ziua operației.
Perioada operatorie
Principalele obligații ale a/m de operație sunt:
1.A/m de operație este responsabilă de pregătirea sălii de operașie,răspunde de
respectarea regimului sanitar-antiepidemic.
2.A/m de operație pregătește tot necesarul pentru efectuarea operaiei(materialul
pentru pansamente,echipamentul pentru echipa de operație,instrumentele
chirurgicale,aparatele,dispozitivele)le transmite la sterilizare.
3.A/m de operație pregătește masa sterilă șimăsuța sterilă de lucru pentru
desfășurarea operației.
4.A.m de operație dirijează darea poziției bolnavului pe masa de operație.
5.A.m de operație ajută medicilor chirurgi la prelucrarea mîinilor,îmbrăcarea
echipamentului steril pentru operație.
6.A/m de operație deservește medicul chirurg necesarul pentru prelucrarea și
delimitarea cîmpului operator.
7.A/m de operație deservește chirurgului instrumentele chirurgicale,materialele
necesare în dependență de etapele ei.
8.A/m de operație duce evidența strictă a utilizării instrumentelor
chirurgicale,cîmpurilor sterile,materialelor pentru pansamente
9.A/m de operație asigură colectarea aterialului utilizat,instrumentelor chirurgicale.
10.A/m de operație urmărește respectarea asepsiei pe parcursul desfățurării
operației chirurgicale
11.A/m pregătește necesarul pentru aplicarea suturilor,pansamentului pe plaga
operatoare
 12.A/m complectează documentația medicală:registrul de evidență a operațiilor
chirurgicale și întrebuințare a materialelor pentru pansamente,fișa pentru trimetere
la examenul histologic.
13.A/m de operație complecteazăla timp necearul pentru efectuarea operațiilor
chirurgicale.
Instrumentele chirurgicale
Clasificare: -generale -speciale
Instrumentele chirurgicale generale-sunt instrumente ce se folosesc în tate
operațiile. Instrumentele chirurgicale speciale-se folosesc în anumite operații
Instrumentele chirurgicale generale:
-pentru incizia țesuturilor:bisturiu,foarfecă
-pentru îndepărtarea țesuturilor:depărtătoare de dinți,Faraber
-pentru susținerea (fixarea) țesuturilor: pensa anatomică,chirurgicală,hemostatice
-pentru unirea țesuturilor :portace,ace chirurgicale -auxiliare:acul Deșan
Instrumente chirurgicale speciale
- pentru operații de traheostomie(cîrligul cu un dinte,depărtătorul Trusso,canula
traheostomică) -extensia scheletică continuu(burghiul electric,broșa metalică,arcul
CITO)
Regulile de deservire a instrumentelor chirurgicale
1.Instrumentele chirurgicale se transmit fără a le atinge de partea,ce va veni în
contact cu plaga(se desteriizează)
2.Instrumentele chirurgicale se deservesc într-o anumită poziție,ce permite
medicului folosirea imediată a instrumentului.În caz contrar medicul va pierde
timpul la schimbarea poziției fiecărui instruent ,fapt ce are importanță în manevrele
de primă urgență și duce la prelungirea duratei operației.
3.Instrumentele chirurgicale se deservesc fără a provoca leziuni chirurgului sau
însăși a/m de operație.Bisturiul se transmite ,fiind învelit într-un șervețel de
tifon.Poracul cu acul chirurgical nu se pune cu ascuțitul jos pe masă,deoarece va
străpunge cearșaful și se va desteriliza.
4.Instrumentele chirurgicale se deservesc într-o anumită succesiune(ordine),de
aceasta a/m trebuie să cunoască etapele operației în dependență,de care vor fi
transmise și instrumentele chirurgicale.
5.Instrumentele chirurgicale se deservesc prin metodele:
a)Din mîna a/m în mîina chirurgului-metoda cea mai aseptică,chirurgull nu se
atinge cu mîinile sale de măsuța de instrumente.
 b)Deservirea de sinestătătoare-a/m de operație aranjează instrumentele
chirurgicale necesare pentru operație pe măsuța cu instrumente ,iar chirurgul e ea
singur și le folosește respectiv mersului operației
c)Instrumentele chirurgicale se transmit cu ajutorul corțangului.Se folosește
această metodă în timpul operațiilor mici,pansamentelor.În cazul dat mîinile a/m nu
sunt prelucrate.
Aplicarea suturilor pe plagă
Suturile se aplică pentru alipirea marginilor plăgii și asigurarea condițiilor de
cicatrizare ale plăgilor aseptice.Suturile se aplică de către medic.Se deosebesc
următoarele feluri de sutură:
1.Suturi primare:se aplică la finele operației chirurgicale și după efectuarea
prelucrării primare chirurgicale calitative a plăgii,lăsînd pentru 1-2 zile un dren pentru
ecvacuarea exudatului.
2.Suturi primare întîrziate: se aplică după 3-5 zile de la efectuarea PPChP; în
timpul acesta plaga e tamponează cu șervețele îmbibate în soluții antiseptice și se
aplică un pansament steril,iar în lipsa fenomenelor inflamatorii se aplică suturile.
3.Suturile secundare întîrziate:se aplică după dispariția fenomenelor
inflamatoare în plagă.
4.Suturile cu fire separate-pentru fiecare sutură se folosesc fire
separate.Marginile plăgii se cos cu fire separate,situate la o distanță de 0,5-1,5 cm
una de alta.
5.Suturile cu fir continuu-pe parcursul aplicării suturilor se întrebuințează un
singur fir.Se aplică pe peretele intern al organelor cave(intestin,stomac).
6.Suturile externe se aplică pe tegumente,iar suturile interne pe celelalte
țesuturi.Pentru plcarea suturilor pe plaga aseptică se vor respecta următoarele
reguli:
-se respectă stric asepsia
-se alege corect acul pentru cusătură.Mărimea și felul acului trebuie să corespundă
cerințelor,înainte față de sutură:
*pentru ligatura și cusătura vaselor sangvine se folosesc acele atraumatice
*pentru cusătura pereților organelor cave se întrebuințează ace
intestinale(rotunde)
-pentru cusătura țesuturilor,unde nu se cere ermetismul complet al suturii,se
utilizează ace tăiioase cu trei muchii.
-se alege corect materialul pentru sutură:
*Mătasea și capronul se folosește pentru suturile interne și externe.Grosimea
firului se numerotează de la 00 pînă la 16.Firele subțiri(00 și 1) sînt pentru suturi
vasculare,2-pentru suturi intestinale,3-4 pentru piele, 5-16 groase pentru suturarea
aponeurozei muschiului drept abdominal și în operațiile pe oase.Pentru suturile
externe se mai întrebuințează lavsanul,capronul ,părul de cal.
*Pentru suturile interne se folosește catgutul.Se pregătește din stratul muscular și
submucos al intestinului de oaie.Catgutul se reabsoarbe în țesuturi peste 2-3
săptămîni.
-Grosimea firului pentru sutură trebuie să corespundă grosimii acului
-La aplicarea suturilor pe piele se va avea grijă ca: distanța dintre suturi să nu fie mai
mare de 2 cm; marginile plăgii să fie strîns lipite una de alta; puncția și ieșirea acului
din ambele părți să fie la aceeași distanță de la marginea plăgii-condiție ce
predispune cătrecicatrizarea mi rapidă a plăgii
Materiale necesare:portacul Hegar,ace chirurgicale, material pentru
sutură,foarfece.
Fixarea acului în portac
1.Portacul se ține în mîina dreaptă(pentru stîngaci invers)
2.Se ia acul în mîina stîngă și se fixează în portac:tăișul acului se ține spre mîna stîngă-
iar urechiușa-spre mîina dreaptă.Acul se fixează în portac mai aproape de urechiușă.
Introducerea firului de sutură în ac:
1.Se verifică rezistența firului de sutură:se apucă capetele firului și se trag în părți
2.Se pregătește materialul pentru sutură de lungimea necesară:
-pentru sutura cu fire separate 20-25 cm -petru sutura cu fir continuu 40-45 cm
3.Se ia acul fixat în portact în mîna dreaptă
4.Se îmbracă firul de sutură:capătul lung al firului se fixează cu mîina dreaptă în
regiunea mînerului portacului,iar cealaltă parte a firului fixată cu mîina stîngă se trece
de-a lungul portacului sub ac,apoi de asupra vîrfului portacului și se introduce în
urevhiușa întîia,apoi în a doua
5.Portacul se oferă chirurgului cu mînerul înainte
Pregătirea echipei de operație pentru desfășurarea operației:
-membrii echipei de operație vor intra în sala preoperatorie îmbrăcați în costumul
pentru operație și papuci după primirea dușului
-pînă la linia roșie vor încălța bahilii sau își vor schimba papucii,își vor pune masca și
boneta
-apoi vor trece linia roșie și își vor chimba papucii,își vor pune masca și boneta
-apoi or trece linia roșie și își vor prelucra mîinile după una din metodele acceptate în
instituția medicală
-vor îmbrăca halatul steril
-vor îmbrăca mănușile sterile
 Îmbrăcarea echipamentului steril pentru operație
Papucii,boneta,halatul chirurgical,mănușile de cauxciuc,șorțul se formează
echipamentul de lucru al echipei de operație,iclusiv și a a/m de operație.
Îmbrăcarea halatului steril
Echipa de operație pentru efectuarea operațiilor chirurgicale îmbracă haine
speciale halatele chirurgicale confecționate din bumbac,ce au la mîneci și la spate
niște panglici. Echipamentul steril pentru operație se utilizează pentru profilaxia
infectării plăgii operatoare.
Regulile îmbrăcării halatului steril:
-la îmbrăcarea halatului steriil se va evita atingerea de obiectele înconjurătoare
-halatul steril e va îmbrăca respectînd consecutivitatea îmbrăcării echipamentului
steril pentru operație
-la îmbrăcarea halatului steril a/m este ajutată de infirmieră,iar medicul este deservit
de a/m și ajutat de infirmieră.
Îmbrăcarea halatului steril de sine stătător:
-a/m de operație apucă halatul cu mîinile și-l scoate atent din casoleta deschisă de
infirmieră
-a/m fixează halatul cu mîinile,îl stoarce cu partea internă spre sine și-l desface
atent,ținind tot timpul mîinile îndreptate de corp
-halatul desfăcut este fixat cu ambele mîini de marginea gulerului
-se aruncă halatul puțin în sus,iar în timpul acesta se introduc ambele mîini de odată
în mînicele halatului
-infirmiera,care se află la spate,înfreaptă halatul,trăgîndu-l din partea internă a
umerilor,neatingîndu-se de partea externă,după care leagă panglicele halatului la
spate
-panglicele de la mîneci a/m și le leagă singură pe rînd:
*întinde mîina,îndreaptă manșeta ca să se vadă bine ambele panglici;
*apoi apucă panglica din spate și o fixează între police și arătător;
*după care apucă cealaltă panglică înconjoară mîina(însă peste mînecă) și
leagă panglicele
*apoi schimbînd cu locul panglicele leagă încă odată,făcînd lanțul
*introduce legătura sub mînecă
Analogic se leagă panglica și la a doua mînecă.
-halatul se fixează cu un cordon:a/m scoate cordonul dinbuzunarul halatului si-l
fixează,lăsînd capete să atîîrne cu 10-20 cm; a/m se întroarce într-o parte,apoi în altă
parte pentru ca infirmiera să apuce capetele și să lege cordonul.
Deservirea halatului steril chirurgului
 1.A/m de operație desface halatul steril,astfel încît fața lui internă să fie îndreptată
spre medic
2.Ridică halatul la nivelul umerilor
3.Chirurgul introduce mîinile în mînicele halatului,iar a/m aruncă halatul peste
umerii lui
4.Infirmiera va lega la spate panglicele halatului
5.Chirurgul își va lega singur panglicele de la mîneci,respectînd algoritmul
6.Infirmiera ajută medicul la legarea cordului(la fel ca și a/m)
Îmbrăcarea mănușilor
Mănușile (Nr 6-10) asigură efectuarea operațiilor chirurgicale în condiții
aseptice.La lezarea sau ruperea mănușilor are loc desterilizarea lor,sursa de infectare
a cărora devine pielea mîinilor,care este infectată dup 15-20 de minute de la
dezinfectarea de flora microbiană din straturile profunde ale ei,iar în cazul
transpirării infectarea survine și mai repede.Îmbracarea mănușilor sterile asigură
prevenirea infectării plăgii operatoare.
Regulile îmbrăcării mănușilor
1.Se vor folosi numai mănușile valabile
2.A/m este obligată să cunoască mărimea mănușilor,ce vor fi îmbrăcate de fiecare
membru al echipei de operație
3.Se va respecta algoritmul îmbrăcării echipamentului steril petru
operației:preventiv a/m de operație va îmbraca bahili,mască,boneta,își va prelucra
mîinile,va îmbracă halatul.
4.Mănușile rupte sau lezate în timpul operațiilor/pansamentelor vor fi înlocuite cu
alte mănuși sterile.
5.În timpul operațiilr de lungă durată mănușile vor fi obligator dezinfectate cu alcool
la fiecare etapă a operației.
Îmbrăcarea mănușilor de sinestătător:
Notă:La mănușile sterile marginile sunt îndoite spre exterior în formă de
manșete.În timpul îmbrăcării mănușilor nu se atinge de partea externă a mănușii.
1.A/m îmbracă mănușile pe rînd,întîii pentru mîna stîngă ,apoi pentru mîina
dreaptă.
2.Pentru a îmbrăca mănușa pe mîina stînga a/m apucă atent mănușa de îndoitura
palmară cu mîina dreaptă.
3.Apoi introduce atent mîina stîngă în mănușă.Manșeta nu se dezdoie.
4.Apoi degetele mîinii stîngi se întroduc sub manșeta părții palmare a mănușii
pentru mîina dreaptă.
5.Se introduce atent mîina dreaptă în mănușă.
 6.Se îndreaptă manșetele ambelor mănuși peste mîinicile halatului steril
7.Se prelucrează mănușile cu alcool de 70 grade de 2 ori.
Deservirea chirurgului la îmbrăcarea mănușilor
Notă:Mănușile pentru chirurg vor fi selectate conform numărului,pe care-l
poartă . Preveniv se va verifica integritatea lor.
1.A/m deservește chirurgului vaselina sau glicerina sterilă pentru badijonarea pielii
mîinilor.
2.A/m va informa medicul pentru care mîina a pregăti mănușa ,deoarece mănușile
vor fi deservite pe rînd.
3.Apoi a/m va introduce falangele degetelor II-IV ale ambilor mîini sub partea
palmară și dorsală a manșetei măsuței pregătite.Partea palmară a mănușei trebuie să
fie orientată spre cirurg.
4.A/ întinde larg mănușa,iar chirurgul dsface degetele mîinii le introduce în
mănușă.Se va îmbrăca analogic și a doua mănușă.
5.Chirurgul îndreaptă manșetele peste mîinicele halatului
6.Cirurgul prelucrează mănușile cu alcool de 2 ori.
7.Chirurgul va ocupa poziția de așteptare,iar a/m îi va acoperi mîinile cu in cîmp
steril pînă la începutul operației.

Poziția bolnavului pe masa de operație

Poziția bolnavului pe masa de operație depinde de vîrsta,starea bolnavului,de
particularitățile regiunii anatomice,unde se va efectua incizia chirurgicală.Cele mai
răspîndite poziții pe masa de operație sunt:
-decubit dorsal
-decubit ventral
-decubit lateral
-poziție semișezîndă
I.Poziția decubitului dorsal
Este indicată în operațiile organelor sistemului digestiv,pe cutia
toracică,membre, față. Bolnavul se culcă pe masa de operație pe o salteacompactă
de cauciuc,acoperită cu un cearșaf,iarsub cap s pune o pernă de mușama.Bolnavul
obligatoriu se fizxează cu curele speciale sau cu cearșaful pentru a preveni mișcările
neașteptate și căderea de pe masă.O mîină se leagă,iar cealaltă se lasă liberă pentru
controlul pulsului și procedurilor intravenoase.De-a asupra capului se fixează un arc
metalic,acoperit cu un cearșaf pentru delimitarea cîmpului operator de căile
respiratorii ale bolnavului.
Operații la nivelul gîtului:bolnavul stă culcat pe spate,sub umeri se pune un
sul,datorită căruiea capul cade pe spate și organele gîtului devin accesibile.
Operații pe pancreas,ficat și căile biliare în regiunea lombară a bolnavului se
pune un sul.Astfel bolnavul se îndoie și organele abdominale devin accesibile.
Poziția Trendelenburg -Operații pe organele bazinului mic(uter,ovare),Poziția
cu capul lăsat în jos..Masase apleacă pînă la 45 grade.
Operații în care partea superioară a corpului se ridică în sus.
La extirparea sînului-bolnava este culcată puțin pe o parte cu mîina adusă sub un
unghi drept.
Poziția ginecologică-operații la anus,vagin,perineu.Bolnavul se află în poziție
culcată pe spate cu partea superioară ridicată,dfedsele se găsesc la marginea
mesei,picioarele se ridică și se îndepărtează și sunt fixate pe suporturile speciale.
II.Poziția decubit ventral
Este necesară pentru operații la coloana vertebrală,fosa cerebrală
posterioară,în regiunea sacrală și fesieră,pe suprafața posterioară a feselor și pe
spate.Bolnavul se culcă cu fața în jos,capul se fixează pe un suport special sau se
întoarce lateral.
III.Poziția decubit lateral
Pentru operații la organele cavității toracice,mîinile bolnavului se ridică în sus și
se fixează pe un dispozitiv special.Partea superioară a trunchiului se ridică puțin.
Pentru operații la rinichi bolnavul se va culca pe o parte.Sub regiunea lombară
se pune un sul,piciorul deasupra se îndoie în articulația coxo-femurală și a
genunchilor,iar celălalt picior se întinde.

Perioada postoperatorie
Perioada postoperatorie este intervalul de timp de la sfîrșitul operației pînă la
restabilirea caacității de muncă.
Perioada postoperatorie evaluează în 3 etape:
-etapa precoce-primele 3-5 zile
-etapa mijlocie-durează 2-3 săptămîni pînă la externarea bolnavului din spital
-etapa tardivă-timpul după externarea bolnavului pînă la restabilirea capacității de
muncă.
 Perioada postoperatorie include:supravegherea bolnavului,îngrijirea
bolnavului,tratarea bolnavului.
Scopul:de a stimula procesul de regenerare a plăgii operatoare ,de a preveni și
trata complicațile postoperatorii și de a restabili capacitatea de muncă a bolnavului.
Perioada postoperatorie are o evoluție normală,favorabilă atunci cînsd au loc
dereglări funcționale reversibile moderate ale organelor și sistemelor ,lipsesc
complicațiile.
În evoluția favorabilă a perioadei postoperatorie:
-temperatura corpului se ridică pentru cîteva zile(2-3) pînă la 37,5-38 grade
-scade pofta de mîncare,însă se restabilește repede
-durerea în plagaoperatorie este moderată ,scade treptat ,apoi dispare
-cu fiecare zi bolnavul observă ameliorarea treptată a stării generale
-pulsul în primele zile poate fi accelerat,treptat are loc normalizarea ritmului
-TA poate fi în limitele normale cu abateri neînsemnate,care a doua zi dispar
Perioada operatorie decurge complicat,dacă organismul răspunde la
traimatismul operator prin dereglări funcționale considerabile din partea organelor și
sistemelor de organe și se manifestă prin apariția complicațiilor.
Bolnavii cu operații în amploare(mari) vor fi supravegheați 24-48 de ore sau
mai mult,în funcție de evoluție în secția de terapie intensivă.Ceilali bolnavi vor fi
transferați în saloane pentru bolnavi operați(1-3 persoane) din secția de
chirurgie.Bolnavul va fi transportat pe brancardă,se va evita răcirea bolnavului.Poziția
pacientului depinde de accesul operației.Salonul,patul trebuie să
corespundăstandartelor sanitare.Patul trebuie acoperit cu lengerie
curată,cearșafurile așternute fără cute.În operația sub narcoză bolnavului sub cap nu
i se pune pernă și pînă la reveirea lui lîngă el trebuie să fie un lucrător
medical,deoarece se pot dezvolta complicațiile:căderea libii,vărsăturile,aspirarea
maselor vomitive,oprirea cordului,respirației.
Principala obligațiune a lucrătorilor medicali în perioada postoperatorie este
supravegherea și îngrijirea bolnavilor.

Îngrijirea specială:
 1.Poziția bolnavului în pat este de regulă în decubit dorsal.După anumite
intervenții poziția trebuie modificată:
-decubit ventral-intervenții pe coloana vertebrală
-decubit lateral-intervenții pe rinichi-favorizează drenajul
-poziția Trendelenburg-circulație cerebrală deficitară
2.Calmarea durerii potoperatorii: pentru a suprima durerea în primele ore se
aplică punga cu gheață în regiunea plăgii și se administrează analgeticenarcotice
primele 2-3 zile.
3.Monitorizarea bolnavului:respirația,activitatea cardiacă,circulația
sangvină,secreția-excreția renală,activitatea sistemului nervos central.
Principalii parametri monitorizați:
-sist.respirator:frecvența și ritmul respirației,amplitudinea mișcărilor respiratorii
-sist.cardiovascular:Pulsul,TA,ECG,presiunea venoasă centrală
-aparatul urinar:diureza,densitatea urinei,ureea sangvină și urinară
-aparatul digestiv:starea abdomenului,staza gastrică(calitatea,cantitatea),evacuarea
gazelor,scaunul.
-curba febrei
-SNC:somnul,comportamentul,contactul cu bolnavii
-probe de coagulare:timpul de coagulare,coagulograma,protrombina
-ionograma:Na,Cl,K,Ca
-hematocrit,hemograma
4.Mobilizarea bolnavului trebuie inițiată cît mai precoce:pentru operații mici și
mijlocii chiar și în ziua operației,pentru perații mari în dependență de starea
bolnavului.Se previn complicațiile:trmboflebitele,pneumonii,escarele.
5.Reluarea alimentației se face cît mai precoce.În dependență de tipul
intervenției se permite bolnavului să bea lichide(apă fără gaze,ceoai puțin îndulcit) în
cantități mici,apoi treptat din ce în ce mai mari.Ulterior se prescriu supe de
legume,iaurturile,chefir,pireu de legume,bulion de carne fiartă negrasă după relurea
tranzitului intestinal.
6.Reluarea tranzitului intestinal .În mod normal la 48-72 de ore de la operații
pareza postoperatorie disare și bolnavul elimină gaze ,apare primul scaun.
7.Supravegherea evoluției plăgii și drenajului.Orice intervenție chirurgicală se
termină cu suturarea plăgii operatoare și aplicarea pansamentului.
-Dacă plaga operatoare evoluează fără nici o problemă ,firele se înlătură în a 5-a zi
în operațiilor mici(apendicitotomie), în 7-8 zi în operațiile
mijlocii(colecistectomie),iar la bolnavii neoplazici,vîrstnici, cu denutriție la 10-12 zile.
 -Plaga se va examina zilnic.Dacă bolnavul nu prezintă acuze din partea
plăgii,panamentul este curat,el se va schiba la 2 zile.
-Dacă pansamentul este îmbibat cu secreții se schimbă zilnic,iar dacă secreția este
abundentă(fistule) se va schimba de mai multe ori pe zi după necesitate pentru a
preveni iritarea pielii.
-În caz de evoluție nefavorabilă(apariția puroiului,semnele de supurație) medicul va
înlătura suturile și va efectua panamentul zilnic ca în caz de plăgi septice
-Plăgile drenante în timpul operației vor fi supravegheate zilnic pentru a monitoriza
eficacitatea și calitatea drenajului:se atrage atenția la poziția bolnavului în
pat.Înlăturarea drenurilor este dirijată de medic.
8.Prevenirea și combaterea complicațiilor
Escarele se previn prin mobilizarea precoce a bolnavului,igiena și masajul pielii.
Colpsul-se previne prin trecerea traptată a bolnavului dintr-o poziție în alta.
Complicațiile pulmonare se previn prin aspirația secrețiilor,gimnastica
respiratorie,masajul toracic,admiistrarea mucoliticelor,antibioticelor,analgeticelor.
Complicațiile trombo-embolitice: se previn prin mobilizare
precoce,administrarea anticoagulantelor.
Complicațiile urinare: prin evitarea sondajului vezical,hidratarea
bolnavului,stimularea micțiunii.
9.Îndeplinirea indicațiilor medicului
Se atrage atenție asupra restailirii sau menținerii volumului și compoziției normale a
lichidelr organismului.În cazul insuficienței sau pierderilor mari de lichid se dezvoltă
dezechilibrul hidro-electrolitic cauzele căruia sunt:
-hemoragiile,traumatismele,arsurile
-transpirațiile abundente
-stări febrile(fiecare grad peste 37 duce la pierderea 500 ml de apă în 24 de ore)
-acumulării de lichid în cavitatea pleurală,peritoneală
-intervenția chirurgicală și acțiunea prelungit a anestezicelor
-maladiile însoțite cu vărsături,aspirație gastrică,diaree,fistule digestive,stenoze
digestive,ocluzie.
Manifestările clinice ale dezechilibrului hidro-electrolitic sunt:
-Deshidratarea :senzația de sete,oligurie,scăderea TA,scăderea masei
corporale,mucoase uscate,apariția pliurilor cutanate persistente,în deshidratările
mari-agitație,halucinații.Dacă se pierde din greutatea corporală 2-4% este o
deshidratare moderată, 4-6 % deshidratare medie,mai mare de 7% deshidratare
gravă.
 -Hiperhidratarea: hipertensiune sistematică cu dezcvoltarea insficienței
ventriculare stîngi,edem pulmonar,hemoragii cerebrale,ce rar seîntîlnește.
-Deficitul de Na:crampe musculare,agitație,confuzie.
-Retenția de Na:edeme(în insuficiență cardiacă,renală) și semnele clinice ale bolii de
bază.
-Deficitul de K:apatie,diminuarea reflexelor,hipotonie musculară,hipotensiune
ortostatică,tulburări de ritm,pareza intestinală.
-Excesul de K:diminuarea excreției renale în bolile de
rinichi,arsuri,traumatisme,infecții,diabet,stările febrile.

Pentru corecția dezechilibrelor hidro-electrolitic se va efectua:

1.Reechiibrarea hidrică pe cale perorală sau parenterală prin administrarea
soluțiilor:glucoză 5-10%, NaCl 0,9%, polielectronică-sol.Ringher,sol.Rongher lactat.
2.Reechilibrarea elecrolitică:sol.NaCl 10%,sol.KCl 10%,sol.polielectrolitice după
controlul ionogramei.
3.Menținerea unui Ph constant(norma 7.4)Dereglarea lui duce la dezechilibru
acido-bazic.Diagnosticull tulburărilor metabolismului acido-bazic se face prin teste de
laborator:phul plasmatic. Se corectează prin:acidoza metabolică în deficitul de K cu
sol.KCl.Hemodializa este necesară la bolnavii cu alcaloză și insuficiența renală.
4.Intervenția chirurgicală are drept consecință mărirea metabolismului cu
utilizarea rezervelor de lipide și proteine și pierderea greutățiicorporale.Pentru
aceasta se instalează perfuzii cu glucoză de 20%,lipofundin,aminoacizi.
Complicațiile postoperatorii din partea sistemului cardio-vascular
Tromboza și embolia postoperatorie
Tromboza afectează mai frecvent venele membrelor inferioare și poate să apără la
bolnavii imobilizați un timp mai îndelungat la pat,astenici,de vîrstă inaintată,cu
cardiopatii,neoplazici,după operații pe organele localizate în bazin(operațiile
ginecologice),după splenectomie.
Cauze:micșorarea vitezei curentului sangvin,hipercoagulabilitatea
sangvină,modificările peretelui vascular provocate de dezvoltarea infecției.
Gheagul de sînge care este aderent de peretele vascular poate să se desprindă ,să
circule cu curentul de sînge i apoi să astupe lumenul vaselor sangvine mai frecvent
arterei pulmonare sau a unui ramuri a ei astfel se dezvoltă-embolia
pulmonară.Nimerind dîn artera pulmonară în plămîni duce la apariția infarctului
pulmonar.
 Semnele trombozei postoperatorii:agitația bolnavului,accelerarea progresivă a
pulsului,febră nu are altă cauză și nu cedează la antibiotice;senzație de
tensiune,crampe la nicvelul membrului inferior.
Obiectiv:durere și edemul piciorului
Profilaxia:pregătirea preoperatorie a bolnavului din grupa de risc și
mobilizarea activă postoperatorie,gimnastică
-membrul inferior afectat se dă poziție ridicată
-se aplică bandaje elastice
-se va micșora coaguloilitatea sînglui pentru administrarea preparatelor
antiagregante,anticoagulante sub controlul zilnic al indicelui de protrombină(nu
trebuie să scadă mai jos de 50)
În tromembolia arterei plmonare-durere puternică în partea dreaptă a
toracelui,este prezentă hemptizia,apoi infarctul decurge ca un proces inflamator.

Șocul postoperator tardiv

Cauzele: -
-pierderi mari de lichide,care nu au fost compensate sau continuă
-apariția unor infecții grave
-persistența dezechilibrului hidro-electrolitic
-hemoragia postoperatoare
-apariția infarctului miocardic sau emboliei pulmonare sau alte cauze.
Prevenire:pregătire preoperatoare rațională,administrarea unui anestezic
eficient,operație economă și supravegherea obligatorie strictă în perioada
postoperatorie.
Colapsul postoperator-mai frecvent la bolnavii care timp îndelungat sau fost
imobilizați.În operațiile complicate,voluminoase suferă,în primul rînd irigația cu sînge
venos.Paralizia centrală ori periferică a vasomotorilor duce la atonia
capilarelor,creșterea permeabilității lor,micșorarea volumului de sînge circulant și a
vitezei curentului sangvin.
Se dezvoltă hipoxia țesuturilor,ceea ce și mai mult intensifică atonia
capilarelor,scade tensiunea venoasă,urmată și de scăderea TA starea aceasta se
agravează în cazul respectării regimului la pat.Schimbarea rapidă a poziției crpului
declanșează insuficiența circulatorie acută-colaps ortostatic.
Intervenții medicale:
-schimbarea poziției corpului în pat
-mobilizarea bolnavului cît mai degrabă
-gimnastica
-masajul
-trecerea treptată,dozată din poziția decubit dorsal în ortostatică
-administrarea medicamentelor vasoconstructoare
Complicațiile postoperatorii din partea sistemului respirator
În perioada postoperatorie are loc micșorarea capacității vitale a
plămînilor,care la rîndul său duce la înrăutățirea ventilației pulmonare,astfel în
bronhiile mici se acumulează mucozități.Durerile în plaga peratoare fac respirația mai
superficială,ceea ce mai mult împiedică expectorația mucozităților din bronhii mici.În
organism se dezvoltă hipoxia respiratorie și predispune către apariția complicațiilor
postoperatorii.Imposibilitatea excursiilor toracice adînci duce la o respirație frecventă
și superficială.
Profilaxia complicațiilor pulmonare:
-evitarea răcelii în timpul operației sau în drum spre salon
-gimnastica respiratorie precoce
-mobilizarea precoce a bolnavului
-menținerea pansamentuui în timpul tusei(pentru micșorarea durerilor în plagă)
-schimbarea poziției bolnavului periodic.Nu se recomandă aflarea bolnavului în
poziție decubit dorsal timp îndelungat.Este necesar de trecut mai repede în poziția
semișezîndă
-în timpul operațiilor-aspirarea mucozităților
-după operație-darea oxigenului umectat

Pneumonia
Acuze:dipnee,dureri în cutia toracică,tusea,ridicarea temperaturii corpului.
Tratament:antibiotice,expectorante.
Alte complicații:bronșite,laringotraheita ca consecință a intubației
traumatice,iritării de către substanțele anestezice.Se manifestă prin senzații de
usturime,durere la nivelul laringelui,voce răgușită,tusea uscată.
Complicațiile postoperatorii din partea sistemului digestiv
În dependență de caracterul operației medicul indică o dietă
corespunzătoare,care e fixată în fișa medicală și foia de indicație.Dacă nu sunt pe
organele digestive dieta este obișnuită.
 A/m trebuie să supravegheze :pofta de mîncare,funcția intestinului,starea
cavității bucale,îndeosebi aspectul limbii; să clarifice dacă bolnavul n-are sughițuri,
eructație, grețuri, vărsături,se elimină gazele,a avut scaun.
Complicații frecvente:grețurile,vărsăturile,pareza
intestinală,peritonită,hemoragii intraabdominale și altele.
Grețurile și vărsăturile.Vărsăturile obosesc,epuizează,deshidratează bolnavul,
prezintă pericol de desfacere a suturilor aplicate(mai ales pe stomac, esofag, peretele
abdominal)
Cauzele vărsăturilor:
-consecință a narcozei -condiționate de ocluzie anastomozală în operațiile pe
stomac
-intoxicația organismului -dezvoltarea peritonitei
La apariția vărsăturilor
-se scoate perna de sub cap -se întoarce capul într-o parte
-se așează o tăviță pentru colectarea maselor vomitive -se va supraveghea ca
bolnavul să nu aspire masele vomitive -se face toaleta cavității bucale
-se va aspira conținutul gastric prin sonda nazogastrală cu ajutorul seringii janet
-se vor administra medicamente pentru combaterea vărsăturilor(sol.aminazină de
2.5%)
-se vor colecta masele vomitive pentru arătarea medicului,deoarece prezintă date
importante pentru stabilizarea cauzei:mirosul fecaloid este semn al ocluziei
intestinale,hemateneza sau sînge proaspăt indică la o hemoragie acută.
Ocluzia intestinală dinamică
Cauza:atonia sau spasmul musculaturii stomacului și intestinului.Dereglarea
tonusului muscular duce la acumularea gazelor în tractul intestinal,are loc distensia
intestinului,deplasarea diafragmei în sus,reflectîndu-se prin tulburări de respirație.
Ocluzia intestinală mecanică este frecventă după intervențiile chirurgicale pe
abdomen ce se dezvoltă mai tardiv ca cea dinamică ca consecință a dezvoltării
aderențelor,anastomozei înguste,fixarea anselor intestinale de perete adominal în
timpul supturației,răsucirea anselor în jurul drenului.
Manifestări: dureri abdominale cu caracter de distensie:greață,vomă ce nu
aduce ameliorare; retenția de gaze,scaun; balonarea abdomenului.
Retenția acută cu urină-dureri în plaga operatorie,discomfort în perioada
inferioară a abdomenului. Măsuri de urgență-deschiderea robinetului pentru a fi
auzit jetul de apă,toaleta organelor genitale cu sol.Furacelină caldă.
Meteorismul-abdomenul balonat,este moale,elastic,mai puțin dureros,dureri
acute violente,încordarea musculaturii.Măsuri de urmat-masarea abdomenului în
direcția acelor ceasornicului,efectuarea unui clister cu soluție
hipertonică,introducerea tubului de evacuare a gazelor.
Intervențiile medicale prevăd:
-respectarea regimului dietetic corect,individual pentru fiecare bolnav în dependență
de operația efectuată,interval de timp din momentul intervenției chirurgicale
-mobilizarea precoce a bolnavului
-aspirarea periodică sau permanentă a conținutului prin sondă,introdusă în intestin
pînă sau în timpul operației
-administrarea sol.izotonice,sol.glucoză 5%,sol.poliionice,care la rîndul său sunt
stimulatori peristaltiei.
Dacă tranzitul intestinal în caz de pareză intestinală nu s-a restabilit în primele
2-3 zile și a apărut balonarea abdomenului atunci se va efectua activarea
intestinului:
1.Se administrează subcutanat sol.prozerină de 0,5%
2.sol.hipertnică de NaCl de 10%
3.Masajul abdomenului
4.Aplicarea tubului de evacuare a gazelor
5.Efectuarea clismei evacuatoare
Alte complicații din partea sistemului digetiv:peritonita
postoperatorie(inflamația perineului),fistulile postoperatorii(dezuniri parțiale ale
anastomozelor),hemoragii intraabdominale(alunecarea suturilor,hemostaza
neeefectivă,leziuni ale vaselor,organelor parenchimatoase necunscute intraoperator)
Complicațiile postoperatorii din partea sistemului urogenital:
Un om sănătos elimină pe zi 1,5 l urină.După unele intervenții chirurgicale în
urma intoxicării organismului,deshidratării lui și a altor cauze,se dereglează funcția
organelor excretoare a rinichilor.
Retenția de urină-poate să apără după intervenții chirurgicale pe organele
genitale,pe rect,după rahianestezie,iar uneori și după intervențiile chirurgicale pe alte
organe.Retenția de urină este consecința spasmului sfincterului vezical și hipotonia
musculaturii peretelui vezical,uneori reflector sau e cauzat de faptul că bolnavul nu e
obișnuit să urinize în decubit dorsal(poziție culcată).
Acuze:dureri în hipogastru,este agitat,are senzații de chemare de micțiune,face
eforturi să urineze,contractă puternic musculatura abdominală,dar micțiunea nu se
petrece.
Obiectiv:deasupra simfizei pubiene se palpează globul vezical(vezica urinară e
supraplină)mărit,dureros la palpare,iar la percuție sunetul e mat.
 Intervențiile medicale includ:
1.Bolnavul i se va permite să se urineze șezînd ori stînd în picioare,dacă nu este
contraindicație
2.Se stimulează urinarea prin deschiderea robinetului,turnarea apei dintr-un vas în
altul,spălarea regiunii perineale cu apă caldă(dacă este posibil).
3.Se aplică termoforulîn regiunea simfizei pubiene ori perineu(dacă nu e
contraindicat)
4.Se efectuează catetirismul vezicii urinare,respectîndu-se strict sepsia,urina se va
evacua lent.Dacă sondajul vezicii urinare a fost dificil,sonda nu se va înlătura.
5.Se face puncția vezicii urinare în cazurile cînd sondajul vezical este imposibil de
efectuat cu un trocar de 1 cm deasupra simfizei pubiene,strict pe linia
mediană(adenom de prostată,stricturi vezicale)
Alte complicații sunt afecțiunile inflamatoare ale rinichilor sau vezicii urinare
sunt decele mai multe ori rezultatul acutizării unor afecțiuni precedente.
Profilaxia:regătirea preoperatorie bună a bolnavilor.
Tratamentul după regulile generale.
Complicațiile postoperatorii din partea sistemului nervos
Se întîlnesc rar.Operația provoacă modificări neurologice,psihice
compensatoare.Însă la bolnavii cașiectizați,slăbiți,cu SN foarte sensibil poate duce la
tulburări psihice imediat după operație sau peste cîteva zile .
Psihozele postoperatorii-pericol pentru viața bolnavului,fiind însoțit de
negativismul alimentar(refuză să mînînce) și excitație psiho-motoare.Se manifestă
psihozele postoperatoare prin :
-comportament neadecvat al pacientului:bolnavul nu respectă indicațiile
lucrătorului medical,regimul de mișcare-se ridică din pat,se deplasează neadecvat,nu
reacționează la observațiile lucrătorului medical,refuză alimentarea,efectuarea
procedurilor medicale(injecțiilor,perfuziilor,pansamentelor), înătură pansamentul,nu
doarme,este agitat,nu recunoaște persoanele din jur.
Intervențiile lucrătorilor medicali:
-a/m va lua măsuri pentru imobilizarea bolnavului prin fixarea lui cu cearșaf de pat
-se administrează sol.aminazină de 2,5% 1-2 ml i/m
-se organizează post individual de supraveghere
-se apelează la consultația psihiatrului,care va prescrie tratamentul
Psihoza postoperatorie este rezultatul intoxicației.Lichidarea intoxiacației stă la
baza tratamentului acestei complicații,normalizînd starea psihică a apacientului
Tulburarea somnului constituie o complicație gravă ,cauzată de durere ,intoxicație,
supraexcitație neuro-psihică,retrăiri sufletești.În acest caz se vor prescrie analgezice,
calmante,se va detoxica organismul.

Complicații postoperatorii din partea pielii

La bolnavii imobiizați îndelungat la pat în regiunile expuse unei presiuni mai
mari se dereglează circulația sangvină și ca rezultat se produce necrotizarea
țesuturilor moi-escare sau decubitus,se dezvoltă în regiunile proeminențelor
osoase.Apariția escarelor ne indică despre îngrijirea nesatisfăcătoare a bolnavului.
Coplicațiile postoperatorii din partea plăgii operatoare:
Sunt: -hemoragie
-infiltrația sau supurația
-desfacerea suturilor
-hernia eventrală
Hemoragia
Cauza:hemostaza definitivă indsuficientă,alunecarea ligături de pe vasul lezat
sau tulburările coagulării sîngelui.
Semne clinice: pansamentul se îmbibă cu sînge.
Hemoragiile-tegumente palide,cianotice,puls accelerat,respirație frecventă
superficială,senzaie de rău.Profilaxia hemoragiilor interne-hemostaza definitivă
minuțioasă în timpul intervenției chirurgicale,aplicarea pungii cu gheață pe plaga
postoperatoare.
Măsuri imediate-solicitarea chirurgului pentru examinarea
bolnavului,înlăturarea pernei,ridicarea membrelor inferioare la
verticală,administrarea oxigenului umezit,administrarea i/v a substituienților
sangvini,administrarea hemostaticelor,sol. glucoză
Intervenții medicale:
-regim la pat
-aplicarea unui bandaj strîns peste pansament
-aplicarea pungii cu gheață
-anunțarea medicului
Medicul va înlătura pansamentul ,va face revizia plăgii,va stabili sursa de
hemoragie și o va lichida.
 Infiltratul se manifestă prin indurația țesuturilr din zona plăgii
operatoare,hiperemia pielii și senzația de durere la palpare,uneori se constată o
creștere locală ori generală a temperaturii și leucocitoză.
Intervențiile medicale:
-respectarea strictă a asepsiei
-aplicarea pansamentului cu preparate antiseptice(alcool iodonat)
-proceduri fizioterapeutice:iradierea cu raze ultraviolete
-antibiotice
Profilaxia:respectarea strictă a asepsiei și traumatizarea minimă a țesuturilor
în timpul operației,stimularea specifică a imunității în perioada preoperatorie.

Supurația plăgii(1-4% cazuri)

Se manifestă prin prezența semnelor procesului inflamator,în deosebi apariția
puroiului în plagă.
Intervențiile medicale:
-bolnavul va fi transferat într-un salon cu procese inflamatorii
-se va înlătura suturile
-se vor efectua pansamente ca o plagă septică în dependență de faza de evoluție
Supurarea plăgii-creșterea temperaturii corporale,dureri cu caractir
pulsatil,edemul,hiperemia,eliminări supurative între țesuturi-se scot 1-2 suturi se
lărgește plaga și se spală cu peroxid de hidrogen,apoi cu furacelină.
Desfacerea mărginilor plăgii operatoare
Apare la bolnavii cu dereglări ale procesului de regenerare în
tumri,avitaminoză, anemie, cașexie,mai frecvent primăvara.Predispune către
desfacerea suturilor vărsătura, tusea,eforturile de defecție,supurația plăgii
operatoare.Se manifestă prin neformarea cicatriciei operatoare,iar la înlăturarea
suturilor marginile plăgii e îndepărtează și are loc eventrația organelor.
Intevențiile medicale referitor la profilaxia acestei complicații:
-evitarea răcelei,însoțită de tuse,constipație,balonări
-înlăturarea suturilor se face în dependendență de caracterul intervențiilor
chirurgicale,starea bolnavului de vîrsta lui și de particularitățile afecțiunii
-purtarea bandajelor de susținere
-respectarea asepsiei
-pregătirea preoperatorie bună a bolnavilor pentru combaterea
casexiei,deshidratării,avitaminozei,bronșitei.Se tratează bolnavul operator.
 Dehiscența marginilor plăgii-fibrele de sutură atîrnă din una din
marginile,marginile plăgii sînt acoperite cu o membrană fibrinopurulentă.Tratament-
antibiotice,vitaminele grupului B,acidul ascorbic,transfuzii de plasmă și masă
eritrocitară,albumină,desensibilizante.
Hernia eventrală.Cicatrizarea operatoare seste slab pe peretele abdominal și la
apariția factorilor,ce se manifestă prin creșterea presiunii intraabdominale(efort fizic
mare,tusea,micțiune,constipație persistentă) predispune către ieșirea organelor
abdominale din sediul fiziologic sub piele în zona cicatriciei.Apare hernia eventrală.Se
va supune intervenției chirurgicale programate.
Profilaxia:respectarea indicațiilor medicului în perioada
postoperatoare,purtarea bandajelor de sustinere,respectare regimului,evitarea
răcelei,însoțită de tuse,constipație,balonări.

Traumatismele.Traume mecanice ale țesuturilor moi

Traumatismul-totalitatea leziunilor țesuturilor ,organelor,produse prin
acțiunea factorilor mediului estern asupra
organismului(mecanici,termici,chimici,electrici,radiației), însoțită de dereglări ale
structurii anatomice și funcțiilor fiziologice.
Clasificare:
În dependență de condițiile producerii:
-traume de muncă(industriale,agricole)
-traume de muncă neorganizată(casnice,de stradă)
-traumatismul sportiv
-traumatismul inteționat(crimă,sinucidere,automaltratare)
-traumatismul militar(războiele,conflictele militare,manevre militare)
-traumatismul infantil
În dependență de caracterul agentului vulnerant:
-mecanice -chimice -electrice -actinice -operatorii
După caracterul leziunii:
-dechise-cu pierderea integrității pielii
-închise-fără pierderea integrității pielii
Pot fi: -simple -compuse
După caracter : -penetrante -nepenetrante
Leziunile țesuturilor care apar pe locul aplicării forței traumatice sun numte-
directe,iar cele apărute în regiuni îndepărtate-indirecte,
Deosebim traume:
-acute-provocate de acțiunea bruscă a unui factor extrem de forță mare
-cronice-consecința acțiunii repetate a unuia și aceluiași agent vulnerabil asupra unui
segment al corpului.
Graviditatea și consecințelelor este determinată de o serie de condiții:
-agentul traumatizat
-mecanismul traumei
-particularitățile anatomo-fiziologice ale țesuturilor și organelor lezate
-prezența sau absența modificărilor patologice în organle traumate
-particularitățile mediului ambiant,în care a avut loc trauma
Cauzele și căile de combatere
Surse de dificultate:
-nerespectarea regulilor de circulație de către șoferi,pietoni
-starea tehnică nesatisfăcătoare a unităților de transport
-starea deplorabilă a drumurilor -ebrietatea
-somnul -surmenajul
- o serie de factori ce distrag atenția(telefoanele mobile,fumatul)
-condițiile meteorologice(ghețușul,ceața)
-neglijența personală -iluminare nesatisfăcătoare
-nerespectarea regulilor de securitate colectivă,individuală,neantrenamentul
Particularitățile de examinare ale bolnavilor cu traume
Examenul bolnavilor traumatologici include toatemetodele care sînt folosite în
examenul clinic al bolnavilor chirurgicali și se face după schema:
1.Colectarea acuzelor bolnavilor
2.Interogarea bolnavului,rudelor privind împrejurările
traumatizării,particularitățile îmbolnăvirii
3.Inspecia vizuală
4.Palparea
5.Percuția,auscultația(la localizarea traumei în regiunea cavităților)
6.Examenul de laborator (analize clinice,puncții)
Se continuă examenul cu metodele specifice de examinare ale bolnavilor cu traume:
-se determină amplitudinea mișcărilor active și pasive în articulație
-se evalează forța musculară,mersul
-se măsoară lungimea și circumferința membrelor
-se face exameul radiologic în două proiecții
 Leziunile mecanice închise ale țesuturilor moi
Pot fi: -închise -deschise
Din leziunile închise:
-contuzia
-comoția
-entorsa și ruptura ligamentelor
-sindromul de copresiune îndelungată
Leziunile deschise-plăgile.
Contuzia este o leziune inchisa a tesuturilor moi fara pierderea continuitatii
tegumentare sau mucoase produsa de actiunea unui obiect bont cu suprafata mare ,
neteda si regulata la lovire , presiune , cadere .
În contuzii pe lîngă țesuturile moi întotdeauana se lezează vasele
sangvine,limfatice.În contuzii puternice are loc distrugerea uneori și a țesutului
cellular,dar și fasciile,mușchii.
Clinic se manifestă sub formă de cucuie,echimză și hematom.
*Cucuiul se întîlnește în regiunea capului în legătură cu particularitățile de structură
anatomo-fiziologică a acestei regiuni ale organismului uman.
Clinica:dureri locale,prezena unei proeminențe tumorale(umflături) în regiunea
leziunii,ce este determinate de edemul țesutului,consecință a creșterii permeabilității
pereților vaselor sangvine mici pentru plasma sîngelui,care părăsind patul sangvin
umple spatial intercellular.Această proeminență este dureroasă,moale la
palpare,uneori cu o nuanță cianotică.
* Echimoza apare la lezarea vaselor sangvine mici intradermice are aspectul unei
pete rosii-violeta , care se modifica in timp in legatura cu descompunerea treptata a
hemoglobinei si absorbtia revarsatului sangvin devenind albastra-vinata apoi galben
verzue;
A/u in echimoza:-se aplica punga cu gheata sau comprese reci- se
administreaza unguentul heparinei pentru ca sa nu sa se formeze trombi
* Hematomul apare la lezarea vaselor sangvine mari cind singele se acumuleaza
intre tesuturi . Are aspectul unei proeminente de culoare cianotica , moale ,
dureroasa la palpare ce se mareste in dimensiuni , daca hemoragia continua si
pulseaza la lezarea arterei . Hematomul poate sa supureze , in acest caz
creste temperatura locala , durerile se intensifica , tegumentele devin hiperemiate .
A/u in hematom:-la hematoamele masive se aplica pansament compresiv , se aplica
rece se administreaza preparate hemostatice se transporta in institutia medicala
unde se efectueaza punctia-Dupa punctie hematomului se aplica pansament
compresiv pentru a evita umplerea recidivanta a cavitatii fostului hematom- la
abcedarea hematomului se va deschide si se va trata ca o plaga septic
Contuziile profunde :
Ruptura musculară se produce prin mecanism direct sau in urma unei
contracturi musculare bruste . Ea poate fi totala sau partiala:Subiectiv :durere vie
instalata in timpul unui efort muscular:Obiectiv: tumefactie difuza , impotenta
functionala , dua citeva ore apare echimoza , se poate palpa depresiunea dintre
segmentele retractate ale muschilor:
A/u in contuzii :-Se creaza pozitie ridicata a regiunii lezate pentru scaderea
edemului- in locul contuziei se aplica comprese reci sau punga cu gheata pentru
suprimarea durerii- peste 2-3 zile dupa contuzie pentru accelerarea reabsorbtiei se
aplica termofoare , prisnite , lampa cu raze infrarosii , bai calde
Comotia este o leziune ce apare in rezultatul actiunii unei forte mari intrun
timp scurt . Mai fregvent sunt supuse comotiei :organele interna ca creerul ficatul ,
splina maduva spinarii . Au loc schimbari functionale reversibile la nivel celular . In
urma acestor schimbari survine dereglarea functionala cardiovasculara , respiratorie ,
cerebral
Entorsa si ruptura ligamentelor Entorsa este o leziune articulara produsa de o
miscare fortata care depaseste mobilitatea articulatiilor insotita de intinderea
ligamentelor . Se produce in urma miscarilor bruste care depasesc cu mult
posibilitatile fiziologice lae articulatiilor.Tabloul clinic :durere,impotenta
functionala,pozitie antalgica,edem , echimoza
A/u in entorsa ligamentelor :-Se exclud leziunile articulare grave si fractura .
In suspiciune se va solicita a/u-Se imobilizeaza articulatia lezata printrun bandaj
elastic usor compresiv pentru limitarea miscarilor-Se aplica comprese reci sau punga
cu gheata in primele 24-48 de ore pentru reducerea edemului si suprimarea durerii .-
Se administreaza antialgice la necesitate-in intervalul de 24-48 ore de la producerea
lezinii se badijoneaza regiunea lezata cu creme unguente ce contin preparate
anestezice- Se recomanda consultatia medicului kinetoterapeut pentru restabilirea
miscarilor iin articulatie si intarirea musculaturii .
A/u in ruptura ligamentelor :-administrarea preparatelor analgetice-
imobilizarea de transport cu atela cramer-transportarea de urgenta in institutia
curativa-aplicarea pansamentului ghipsat in rupturile incomplete a ligamentelor-
tratamentul kirurgical in rupturile complete a ligamentelor

Sindromul compresiunii îndelungate –sindromul Kraș

 Sindromul Craș-complex de simptome,care se dezvotă în urma compresiunii
îndelungate ale țesuturilor moi ale membrelor cu diferite obiecte(case
demolate,alunecări de pămînt).
Graviditatea procesului depinde de:
-localizarea leziunii -durată
-forța de compresiune -vastitatea traumatismului
-dezvoltarea musculaturii în regiunea lezată
Patogenia: Se produc tulburări neurotice și neuroendocrine grave ca urmare a
factorurului dureros,pierderii de ser în legătură cu dezvoltarea edemului
traumatic,toxemiei ca consecință a absorbției produselor txice din țesuturile zdrbite
în special a K și P.
Tabloul clinic
Clinica:durere persistentă datorită excitării,lezării terminațiunilor nervoase
din regiunea traumata.
Se dezvolt ca consecință a calamităților naturale.Evoluează în 3 perioade :
-precoce(2-3zile)-tulburări hemodinamice cu agravarea stării bolnavului.Acuze-
durere,țesuturi distruse,zdrobite,edemul membrului,oliguria,singe în
urină,dezvoltarea insuficienței renale acute cu sfîrșit letal,puls
frecvent,filiform,hipoTA.;
-intermediară(3-9-12 zile)prezența semnelor insuficienței renale acute ca
consecință a intoxicației acute a organismului.Oligurie pronunțatăă,anuria-
completă.În urină-proteine , cilindri, eritrocite.Schimbări a stării generale-
somnolență,greață,vomă,temperatură ridicată, crește nivelul azotului residual în
singe,uremie,comă-deces;
-tardive(12 zile-cîteva luni)-evoluția modificărilor locale ae țesuturilor din
regiunea coprimată,scăderea edemului,se disting limitele de mortificare a
țesuturilor, gangrene, infecția se asociează ,regresia treptată..
Asistența de urgență:Asigurarea securitati proprie si a victimei.Aplicarea
garoului. Administrarea medicamentelor analgetice(analgin, demidrol
i/v,inhalator).scoaterea de sub compresiune.pansament cu fasa elastic pe
member.imobilizarea pentru transport. aplAcarea pungi cu gheata.puncatrea
venei.transportarea pacientului în instituția curative.
Tratamentul în staționar include:
1.Suprimarea durerii :analgetice narcotice(tramadol,promedol,morfină) ,blocaje în
teacă după Vișnevschi cu novocaină.
2.Prevenirea pierderii de plasma:pansamente compressive aseptice,punga cu gheață
3.Lupta cu acidza:sol.bicarbonat de Na 3-5% i/v
4.Micșorarea toxemiei:perfuzii cu sol.de glucoză,poliglucină,hemodeză; se
supraveghează după diureza(45-50 ml de urină pe oră).
5.Prevenirea insuficienței renala acute:aplicarea cateterului permanent.
6.Dacă tratamentul nu este efectiv timp de 2-3 ore se face hemodializa cu
aparatul,,rinichi artificiali,, .În alte cazuri se poate de aplicat hemodializa peritoneală
și spălăturile gastrointestinale.
7.Pentru a preveni progresarea necrozei țesuturilor moi se practică incizii lampas cu
deschiderea fasciilor,mușchiilor,ce micșorează compresia vaselor sangvine,nervilorși
predispun către scurgerea lichidului care conține toxine.
8.Țesuturile necrotizate se supun necrotomiei.
9.În cazul modificării vădite se efectuează amputația de urgență
10.Plaga se vat rata ca o plăgă septică.
11.Se efectuează profilaxia și tratamentul anemiei:preparatele de
fier,antianemice,vitamin din grupul B,B1,B12,transfuzii de singe.
12.Se previn contracturile:procedure fizioterapeutice,gimnastica medicală.
Luxația
Luxația –deplasarea anormală a suprafețelor articulare una față de alta cu sau
fără ruperea ligamentelor,capsule.Dacă suprafețele nu contacteazăeste o luxație
totală,dacă contactează partial-luxație partial sau subluxație.
Mecanismul de apariție:trauma indirectă.
Clasificare: -congenitale; -dobîndite,care s-au dezvoltat în urma traumei (luxații
traumatice) sau procesul pathologic în articulații(luxații patologice).
-unilaterale ;-bilaterale
--simple; --compuse,cînd are loc lezarea vaselor,nervilor sau în regiunea articulației
este prezentă o plagă.
Tabloul clinic:
Semene relative: dureri ce se intensifică la mișcări,imposibilitaea mișcărilor în
articulație; deformația; asimetria articulației; vînătaie sau hematom în regiunea
loviturii; edemul articulației,
Diagnosticul:examentul radiologic al articulației.
Intervenții de urgență
-asigurarea repaosului fizic și psihic
-administrarea analgeticelor în caz de dureri mari
-imobilizarea de transport
-transportarea bolnavului la punctual traumatologic
Tratamentul:după examinarea radiologică se efectuează repoziția și fixarea
luxației.Repoziția se efectuează de către medicul traumatology,după diferite metode
în dependent de osul luxat după anestezia locală.Fixarea luxației se face prin
intermediul bandajelor sau pansamentelor ghipsate pentru un anumit timp.upă
repoziție și fixare se repetă ex.radiologic.

Plăgile
Plăgile-leziunile țesuturilor însoțite de pierderea integrițății tegumentelor.
Clasificarea și caracteristica
1.După factorul vulnerant(traumatizat)
*Plagă prin tăiere-obiecte ascuțite taioase(cuțit, lame, bisturiu,sticlă). Marginin
liniare , dehișență mică a plăgii, ușor se cicatrizează, mărginile ușor se alipesc ,
cicatrizare de scurtă durată , cicatrizare primară .
*Plagă prin scalpare-în regiunea capului, membrelor, acțiune cu obiecte tangențial
cu corpul. Dezlipirea țesuturilor superficiale de cele profunde. Hemoragie masivă,
greu se vindecă, ușor se supurează.
*Plagă prin înjunghiere-obiecte ascuțite,tăioase dar grele(topor)plăgi
profunde.Lezarea tuturor structurilor anatomice (vase sangvine,
organe),hemaragii,plagă infectată, deces.
*Plăgile contuzie- (obiecte bonte-pietre , minge,pumn)se caracterizează prin
distrugeri masive de țesuturi, cu necroza lor , greu se vindecă .
*Plagă prin armă de foc-(gloațe, alice,schije)
1)plagă oarbă-este prezent doar orificiul de intrare,iar obiectele care le-a produs
rămîn.
2)plăgi penetrante-două orificii de intrare și de ieșire ,orificiul de ieșire este mai
mare
3)plăgi grave- lezarea structurilor anatomice,duce la șoc hemoragic și la deces
*Plagă prin înțepare-obiecte ascuțite (ace,cuie,aschii,fire de sîrmă,insecte).Săracă
în semne clinice,orificiu mic însoțit de o hemoragie punctiformă,nu vedem
profunzimea și traiectul,plăgi infectate,se pot leza structuri anatomice.
*Plagă prin înțepare de insecte-pătrunde secretul produs de ele , alergie pînă la
șoc anafilactic , zonă de hiperemie ,tumefiere,dereglări din partea sistemelor de
organe.
 *Plagă prin mușcare- dinți de animale,oameni,șarpi,serie de agenți
patogeni,amprente de dinți pe tegumente,țesuturi infectate,infecție
anaerobă(tetanos,rabia),defecte de țesuturi ,foarte greu se vindecă ,cicatrizare grea.
1)Mușcare de șarpe-hiperemie,intoxicația organismului ,arsură dureroasă,zonă
de necroză a țesutului ,poate duce la moarte.
*Plagă prin zdrobire-obicte grele care sînt în deplasare ,necroza masivă de
țesuturi ,greu se vindecă , cicatrizare secundară,plagă infectată.
*Plagă prin intoxicație –orice plagă,însoțite de pătrunderea unei substanțe
chimice
2.După contaminarea microbiană
Aseptice-obiecte sterile(plagă operatorie)
Septice –obiecte nesterile ,toate plagile ocaziționale
3.După cavitațile organismului
Nepenetrante-plăgi fără lezarea membranelor seroase
Penetrante – pierderea integrității membranleor, pot fi însoțite de infectare , pot fi
lezate organele ,pot să fie prolabile în exterior sau fără. Organe eviscerate în exterior
Ex:Pneumotorax,Hemotorax

Tabloul clinic
Orice plagă se manifestă prin prezența semnelor localr,generale,specifice
*Locale-durere in regiunea lezată(excitarea ,lezarea nervilor). Dereglări funcționale în
regiunea plăgii ,prezența dehișenței mărgnilor plăgii,prezența defectului de țesuturi .
Mărimea plăgii,localizarea. Mărginile plăgii,pereții(dacă îi vedem)
*Generale-depinde de complicațiile apărute în urma apariții plăgii.
*Specifice –depinde de felul plăgii
Complicațiile
Precoce:apar imediat cu producerea plăgii
-hemoragie acută -șoc traumatic
-pareze sau parelezii în zona dată a nervilor
-lezarea organelor
-plagă prin înțepare de insecte șoc anafilactic
-șoc hemoragic
Tardive:apar peste un interval de timp de la producerea plăgii
-supurația plăgii
-tetanosul
-gangrena gazoasă
-rabia
Asistența de urgență
-hemostaza provzorie în dependență de felul hemoragii
-toaleta plăgii primare-cavitatea peroxid de H2 de 3%, se prelucrează mărginile
-se aplică un pansament steril
-preparate analgetice
-aplicații reci
-transportarea în instituția curativă
Interzis: -la locul accidentului nu se face revizia cavității plăgii
-nu se înlătură conținutul păgii - nu se prelucrează cavitatea plăgilor penetrante,în
cavități -să nu confundăm soluțiile antiseptice pentru cavității și mărginile plăgii
Particularități în asistența de urgență
Plaga prin mușcare
Mușcare de animale-este pericol de infecții se spală intensiv plaga cu soluție de
săpun 10%. Trimitere la medicul infecțios.
Mușcare de șarpe-categoric interzis este aplicarea garoului ,pansamentul steril,rece
și cît mai repede de transportat în instituția medicală.
Plagă prin înțepare se înlătură obiectul cu care sa produs înțeparea
Înțepare de insecte –atenție la persoane alergice,să poarte cu eii preparate
desensibilizante.

Asistența de urgență în plăgi

Include efectuarea toaletei primare a plăgii. Toaleta primară a plăgii este
acordarea primelor îngrijiri de urgență în plăgile ocazionale.
În primle 6 ore de la rănire,orgnisul opune rezistență și luptă împotriva
microbilor,dar după acest interval de timp plaga se consideră că este infectată,chiar
dacă aspectul ei nu indicăsemne ale procesului inflamator .
Toaleta primară a plăgii se efectuează pentru a evita dezvoltarea procesului
inflamator în toate plăgile ocazionale.
Regulile principale de efectuarea a toaletei primare a plăgii sunt:
-toaleta primară a plăgii se efectuează la locul accidentului
-se va respecta strict asepsia -pe parcursul toaletei primare nu se folosește vata
direct în plagă,deoarece poate rămînea în plagă și predispune dezvoltării procesului
inflamator.
-pe parcursul toaletei primare se evită nimerirea în plagă a soluțiilor aseptice folosite
la prelucrarea marginilor plăgilor,deoarece irită țesuturile și provoacă durere/
-pe parcursul toaletei primare nu se înlătură din plagă corpii străini,cheagurile de
singe,fragmentele de os sau agentul vulnerant.Aceste manevre pot duce la
hemoragii grave și alte complicații.
-se interzic manevrele de examinare a plăgilor perforante,penetrante-pericol de
infectare
-nu se spală plăgile penetrante și perforante cu soluții antiseptic-pericol de infectare
Pregătirea a/m
A/m se spală pe mîini cu apă și săpun,dezinfectează mîinile cu alcool,îmbracă
mănușile sterile,pregătește necesarul pentru efectuarea toaletei priare a plăgii.
Pregătirea materialelor necesare:tavă metalică,acoperită cu un scutec steril;
sol.antiseptice (alcool etilic,sol.lugol,sol.apă oxigenată de 3%); instrumente
chirurgicale(pensă anatomică, chirurgicală,Koher,foarfece nesterile), material pentru
pansament(tampoane,șervețele și comprese sterile); fașe de tifon sau
leucoplast,foarfece nesterile, garoul standart sau improvizat,necesarul pentru
aplicarea unui pansament aseptic compreiv.
Pregătirea pacientului:
1.Se face pregătirea psihică a bolnavului:se explică necesitatea ,importanța
acestei dexterități practice.
2.Se examinează bolnavul:se colectează acuzele,se determină
pulsul,respirația,se măsoară TA,se atrage atenția la culoarea tegumentelor,la starea
plăgii.Se face un examen superficial,pe sisteme de organe.
3.Se creează bolnavului poziția necesară în dependent de localizarea plăgii.
4.Se dezgolește leziunea lezată.
Tehnica executării:
1.Se efectuează hemostaza provizorie în dependent de felul hemoragiei:
-arteriale-garoul standart sau improvizat
-venoase și capilare-pansament aseptic compresiv
2.Se dezinfectează marginile plăgii cu una din soluțiile antiseptic de la plagă
spre periferie
3.Plaga se spală cu apă oxigenată de 3%.
4.Se dezinfectează marginile plăgii cu una din soluțiile zntiseptice de la plagă
spre periferie.
5.Se aplică un pansament aseptic compus dintr-un șervețel,care se aplică direct
pe plagă și 1-2 comprese aterile,apoi se fixează printr-un bandaj strîns cu față.
 6.Se așează regiunea rănită în poziție de repaos,ce trebuie păstrată în timpul
transportării și depinde de localizarea,graviditatea rănii,profunzimea ei și starea
generală a bolnavului.
7.Se transportă în punctual traumatologic al instituției medicale,unde se vor
efectua prelucrarea primară chirurgicală a plăgii și profilaxia infecției anaerobe.
8.Se supraveghează bolnavul în timpul transportării
-se supraveghează starea generală a bolnavlui:se colectează acuzele,se observă
comportamentul bolnavului,se observă tulburările din partea sistemelor de organe,se
determină pulsul,respirația,TA, se atrage atenția la culoarea tegumentelor,la starea
plăgii.
-se supraveghează pansamentul
La apariția unui simptom alarmant în starea bolnavului se raportează imediat
medicului.
Se interzice:
-înlăturarea cheagurilor de singe,corpilor străini,hainei din plagă,haina va fi tăiată de
cusătură
-nu se folosește vată
-se evită pătrunderea substanțelor antiseptic pentru prelucrarea marginilor plăgii în
cavitatea plăgii
Asistența medicală în plăgi în punctul traumatologic
1.Examenul bolnavului de către medic și a/m
2.Profilaxia tetanosului
3.Efectuarea prelucrării primare chirurgicale a plăgii –PPChP
PPChP
1.Prelucrarea și delimitarea cîmpului operator-pensă fixatoare,corțang,pensă
anatomică, chirurgicală tampoane,substanță antiseptică-alcool,iod,scutece ,raci.
2.Anestezia locală infiltrativă-sol.novocaină 0,5 %,seringă 10-20 ml,ace
scurt,lung,servețel de tifon steril
3.Incizia și excizia marginilor plăgii-instrumente chirurgicale –pense
hemostatice,bisturiu,foarfecă,depărtător de plagă,șervețele de tifon sterile,tăvită
sterilă.
4.Hemostaza-tampoane,H2O2 DE 3 %,pense hemostatice,material de
sutură,pense chirurgicale,anatomice, șervețele sterile
5.Prelucrarea marginilor plăgii- pensă fixatoare,corțang,pensă anatomică,
chirurgicală tampoane,substanță antiseptică-alcool,iod,scutece ,raci.
6.Suturația plăgii-port ac,material de sutură,ace,catgul și mătasea,pense
anatomice,chirurgicale.
 7.Prelucrarea plăgii de la centru la periferie pensă fixatoare,corțang,pensă
anatomică, chirurgicală tampoane,substanță antiseptică-alcool,iod,scutece ,raci.
8.Aplicarea pansamentului-servețele sterile,comprese sterile,tifon,emplastru.
Vindecarea plăgilor
Vindecarea plăgilor depinde de procesele locale(inflamator,de regenerare) în
plagă și reacția generală a organismului.
Fazele:
1.Faza hidratorie –semnele locale ale precesului infllamator dolor,tumor,color,
funcțioleza și prezența conținutului purulent în cavitatea plăgii. Crearea condiții
pentru efectuarea conțiinutului plăgii prin drenare.
2.Faza deshidratorie-dispoziția treptată a conținutului purulent și a semnelor
de inflamație. La fundul și apoi pe pereții plăgii se formează granuații din care se
dezvoltă țesutul conjunctiv și epitelial . Trebuie de stimulat prin utilizarea
pansamentelor prin unguente.
3.Faza epitilizării-formarea țesutului epitelial care constituie baza cicatriciei.
Proceduri fizioterapeutice,aplicații calde,pansamente cu unguente.
Modurile de vindecare
1.Ciatrizare primară-se produce în cazul cînd mărginile liniare ,dehiscență
mică,marginile se alipesc ușor,fără proces inflamator, fără țesuturi necrotizate,6-7
zile.Cicatricia liniară subțire.
2.Cicatrizare secundară-mărginile nu se alipesc , defect mare de țesuturi ,sînt
țesuturi necrotizate ,semnele procesului inflaator. Cicatrizarea se face de țesutul
conjunctiv.
3.Cicatrizarea prin crustă – în caz de plăgi mici,plăgi prin înțepare.
Drenarea plăgilor
Drenarea-evacuarea conținutului plăgii(sîngelui,puroiului,transudatului)
Drenarea activă-evacuarea conținutului plăgii cu ajutorul drenurilor.
Drenarea activă este evacuarea conținutului plăgii sau cavității cu ajutorul
mijloacelor suprlimentare cu para de cauciuc,seringa Jane.
Se disting drenuri:
-din tifon(meșe late sau înguste)
-plate(fîșii de cauciuc)
-tubulare(tuburile din cauciuc,masă plastic,polivinil-clorid,latex,silicon
Trebuie să posede următoarele proprietăți:
-să asigure o evacuare bună a conținutului plăgi sau cavităților(posedă capilaritate
bună)
-să nu excite țesuturile,organelle
-să fie rentghenocontraste,pentru a verifica ușor localizarea lor în cavități.
Drenurile din tifon-drenarea plăgilor superficiale ale țesuturilor moi.Posedă o
absorbie bună,ușor se sterilizează,nsă îmbibîndu-se repede cu conținutul plăgii,scade
proprietatea de absorbție.

Se întrebuințează ,fiind îmbibate în soluții antiseptic pentru a mări

proprietatea de absorbție a drenului:
a)se umectează în sol.antiseptice de NaCl de 10% sau sulfatul de magneziu de 25 %
pentru drenarea plăgilor purulente
b)se îmbibă în unguente emulsia de sintomicină,unguentul Vișnevschi în
tratamentul plăgilor curate pentru stimularea procesului de regenerare
drenurile din tifon se schimbă peste 24 de ore.
Drenurile plate-fîșii din mănușile de cauciuc de formă dreptunghiulară de
diferite lungimi și lățimi.Se folosesc pentru drenarea plăgilor superficiale mici ale
esuturilor moi și la tratarea infecțiilor chirurgicale.Drenurile plate nu permit alipirea
marginilor plăgii,astfel asigurînd o bună evacuare a conținutului .Se schimbă peste 24
de ore.
Drenurile tubulare-niște tuburi elastic din cauciuc sau masă plastic.Sunt
confecționate din fabrică sau pregătite de a/m din sonde de cauciuc sau sisteme de
perfuzii.Capătul intern al drenului nu trebuie să fie ascuțite,în regiunea aceasta se fac
2-3 orificii la diferite niveluri din ambele părți,în formă de șah.Se întrebuințează
pentru drenarea plăgilor profunde și ale cavităților.Folosire îndelungată duce la
apariția escarelorPentru a evita căderea lore le se fixează cu leucoplast,prin bandaj
sau prin folosirea suturilor.Se va supraveghea ca drenul să nu fie răsucit și să nu fie
strangulat.
Principiile de tratament
Înbinarea mijloacelor cu acțiune locală și generală asupra organismului.Metoda
locală aplicarea unui panament.
Pansarea plăgii septice fără înlăturarea suturilor
1.Înlăturarea pansamentului vechi(de-a lungul plăgii de sus în jos).Pensa utilizată o
punem în recipientul special.Pansament aderat la piele se umectează cu H2O2 sau cu
furacilină.
2.Se examinează plaga și palparea țesuturilor.
3.Se prelucrează plaga de la centru spre periferie prin tamponare de două ori
prelucrăm regiunea suturilor de la centru spre periferie .
4.Aplicarea pansamentului nou prin bandaj.
Pansarea plăgii aseptice cu înlăturaraea suturilor
1.Înlăturarea pansamentului vechi(de-a lungul plăgii de sus în jos).Pensa utilizată o
punem în recipientul special.Pansament aderat la piele se umectează cu H2O2 sau cu
furacilină.
2.Se examinează plaga și palparea țesuturilor.
3.Se prelucrează plaga de la centru spre periferie prin tamponare de două ori
prelucrăm regiunea suturilor de la centru spre periferie
4.Înlăturarea suturilor. Se fixează capătul suturii cu o pensă fixatoare lîngă nod se
ridică în sus și în partea opusă, și se taie și e extrage.
5.Prelucrarea de la centru spre periferie.
6.Se aplică pansamentul nou

Pansarea plăgii septice în faza hidratorii

1.Se înlătură bandajul,pansamentul,drenurile.
2.Inspecția și palparea plăgii.
3.Prelucrarea cavității plăgii cu H2O2 de 3% se usucă ,se prelucrează cu furacilină.
4.Prelucrarea marginilor plăgii.
5.Se drenează plaga
6.Pansament nou:șervețel,comprese,bandaje.
Pansarea plăgii septice în faza deshidratorie și epitelizării
1.Înlăturarea pansamentului vechi
2.Se examinează plaga vizualși palpator cît și țesuturile vecine de către edic sau a/m.
3.Se prelucrează plaga.Prelucrarea mărginilor cusol.antiseptică (alcool,lugol) prin
mișcări circulare de la centru la periferie prin tampnare de cîteva ori,folosind la
fiecare alt tampon de ștergere.Tampoanele utilizate se arunc în tăvița renală.
4.Pansament cu unguente:se badijonează partea internă a servețelului cu unguent,se
îmbibă cu unguent șervețele și tampoanele,se acoperă cu un șervețel steril,compresă
sterilă,se fixează printr-un bandaj cu fașă sau leucoplast.
Bolnavul este condus în salon și i se creează o poziție comodă:poziția decubit
lateral pe partea drenată sau decubit dorsal cu regiunea toracică mai ridiată,dacă
pentru drenarea plăgii au fost flosite drenurile tubulare.
Supravegherea bolnavului
1.Se supraveghează starea generală a bolnavului:se colectează acuzele,se determină
pulsultemperatura
2.Se supraveghează pansamentul
3.Dacă plaga este drenată prin drenuri tubulare se va supraveghea:
 -poziția bolnavului în pat:decubit lateral pe partea cu dren sau decubit dorsal
cu partea superioară a corpului mai ridicată(semiculcat) pentru a asigura eliminarea
conținutului din plagă
-ca drenul să nu fie răsucit și să nu fie comprimat,împiedică evacuarea
conținutului din plagă și se manifestă prin intensificarea sau apariția durerilor în
plagaă
-va examina conținutul din reciientul pentru colectare:cantitatea eliminată prin
dren pa parcursul zilei,caracterul eliminărilor,va informa și va arăta medicului.

Fractura
Fractura-pierderea parțială sau totală a integrității osulu ca acțiune a obiectului
vulnerant. De obicei mecanic acest obiect depășește cu mult rezistența osului.
Clasificarea
*După afectarea osului -traumatică -patologică(tumorile osoase)
*După origine: -congenitale -dobîndite
*După mecanismul de producere
-compresiune(un fragment osos pătrunde îm altul)
-răsucire(unu fix altul se răsucește)
-smulgere(contracția mușchilor puternică în locul de insercția a mușchiului)
*După gradul lezării: -comple -incomplete(pierderea parțială a integrității osoase
(fisuri))
*În dependență de linia de fractură față de axa osului
-transversale (linia este perpendiculară pe axa osului)
-longitudinale(linia de fractură coincide cu axa osului)
-oblică(linia de fractură formeazăcu axa osului un unghi ascuțit)
-fracturi spiralate (linia de fractură are aspect de spirală)
*După numărul de fracture: -unică -dublă -triplă -multiplă
*După gradul de lezare a țesuturilor moi
-inchise(tegumente intacte)
-deschise(pierderea integrității tegumentelor)
*După localizarea liniei de fractură dacă sînt lezate oasele tubulare
-epifizare
-depifizare
*După gradul complicatiilor: -necomplicate(simple) Complicate
Tabloul clinc semene probabile(durere spontana intr-un punct fix,impotentă
functional a membrului afectat,deformarea regiunii lezate,echimoze
tardive ,tumefactie, edem,creșterea t locale)Semne de certitudine(scurtatrea
mebrului fracturat,mobilitatea normal in focar,crepitatii osoase,intreruperea eidenta
a continuitatii oaselor,evidentierea unuia sau ambelor fragente osoase sub piele su in
plaga).
Complicatiile imediate (socul traumatic,hemoragic,transformarea unei fracture
inchise in una deschisa,lezarea vaselor sau nervilor, infectia focarului de
fractura,embolie grasoasa)
Complicatii tardive(osteomielita posttraumatica, pseudartroza, c alusul
viceos,osteoporoza posttraumatica) Diagnosticul radiografia.
A/U 1.siguranta personala si a victimei
2.aprecierea rapida a functiilor vitale
3.hemostaza,examinarea rapida a leziunilor
4.suprimarea durerii
5.tualeta primara a plagii si aplicarea pansamentului a septic pe plaga
6.imobilizarea provizorie
7.transportara la inst.medicala.
Este contraindicată:
1.reducerea fragmentelor osoase sau corectarea defectului
2.introducerea in plaga a segmentelor osoase iesite
3.scoaterea hainelor-acestea se taie mai ales in fracturile deschise
Imobilizarea de transport
Imobilizarea de transport-starea de repaos a regiunii lezate/afectate în timpul
transportării accidentatului în instituția medico-sanitară.
Se efectuează pentru:
-diminuarea mișcărilor active și passive în regiunea afectată/lezată
-suprimarea durerilor
-evitarea deplasării fragmentelor osoase
Se efectuează cu ajutorul atelelor standarte confecționate de fabrică-atela
Cramer, atele pneumatice medicale,atele din material plastic și mijloace
improvizate:fașe de tifon,basmaua,scînduri de lemn,rigle,
bețe,bastoane,umbrele,coada de mătură, schiuri, unelte de muncă etc.
Se realizează imobilizarea de transport prin metodele:
1.Imobilizarea primitive este fixarea regiunii lezate de părțile sănătoase ale
corpului bolnavului:membrul superior se fixează de trunchi,iar membrul inferior de
cel sănătos.
2.Imobilizarea improvizată este fixarea segmentului lezat cu obiectele ,ce le avem
la îndemînă la locul accidentului.
3.Imobilizarea de transport cu atele standarte confecționate de frabică:atela
Cramer,atela Dieterichs,atele pneumatice medicale,atele din materiale plastic.
Pe parcursul imobilizării de transport se vor respecta regulile:
1.Se efectuează la locul accidentului.
2.În caz de necessitate înainte de imobilizare se respectă lgoritmul intervențiilor de
prim ajutor:degajarea bolnavului,hemostaza provizorie,aplicarea
pansamentului,suprimarea durerilor prin administrarea preparatelor analgetice.
3.Se imobilizează 2 sau 3 articulații vecine-una proximală,iar alta distală regiunii
lezate/afectate.
4.Atelele înainte de a fi aplicate se modelează conform reliefului anatomic a
membrului sănătos al accidentului.
5.Atele se aplică pentru îmbrăcăminte.
6.Se recomandă de pus o căptușeală din vată și tifon în regiunea proeminențelor
osoase,dacă atelele se aplică pe membrul dezgolit pentru profilaxia escarelor
7.Atelele de transport se fixează cu fașe de tifon circulare sau spiralate sufficient de
strîns,dar fără să împiedice circulația sangvină.

Imobilizarea de transport cu atela Cramer

Atela Cramer este un mijloc standart pentru efectuarea imobilizării de
transport.Are forma unei scărițe cu treptele mai subțiri,este modelată din sîrmă
moale,destul de rezistentă.Pentru întrebuințare ea va fi căptușită cu vată și tifon,apoi
învelitî în muama(polietilenă) pentru evitarea murdăririi ei.
Pregătirea a/m:A/m îmbracă mănușile.
Pregătirea materialelor: atela Cramer preventiv căptușită cu vată,tifon și ușama
(polietilenă):fașe de tifon mijlocii,foarfece,preparate analgetice,seringă de 2
ml,tampoane de vată,alcool de 70 grade,garoul Esmarch,pensa fixatare
sterile,tampoane,șervețele sterile.
Pregătirea pacientului :
1.Se explică necesitatea aplicării imobilizării de transport
2.Se administrează preparate analgetice i/m
3.Se creează bolnavului poziție adecvată și acces liber în regiunea lezată:sezîndă în
fracturile oaselor membrului superior sau decubit doral în fracturile oaselor
membrului inferior.
4.A/m acordă primul ajutor în caz de necessitate :efectuează hemostaza
provizorie,prelucrează marginile plăgii cu un antiseptic,aplică pansament aseptic pe
plagă.
Tehnica efectuării:
-a/m se va afla cu fața spre bolnav din partea dreaptă
-bolnavul va ocupa poziție comodă
-se creează poziție fiziologică regiunii lezate
-se pregătește și se modelează atela Cramer.se determină lungimea atelei și se
modelează atela după membrul sănătos al bolnavului,efectuînd îndointurile necesare
-se aplică atela moderată pe membrul lezat atent direct pe îmbrăcăminte ,lăsînd
descoperite ,degetele
-atela se fixează de membru printr-un bandaj cu fașă de tifon
-dacă se aplică pe memmbrul superior se suspendează cu basmaua.
Consolidarea fracturilor
Vindecarea unei fracture se obține prin formarea calusului osos și depinde de :
-vîrsta bolnavului(cu cît este mai tiara cu atît ste mai rapidă)
-felul osului (durata de consolidare a oaselor plate este mai lungă decît a oaselor
tubulare)
-modul de repoziție a fragmentelor osoase(contactul complet al fragmntelor osoase
favorizeaă calosul osos) -numărul total al fracturilor concomitente
-starea fiziologică generală(accidentații au o stare generală bună se vindecă ușor
decît cei cu boli cornice,diabetic și cu tulburări hormonale.
Consolidarea osului fracturat evoluează prin fazele:
-calusului fibrino-proteic (primele 4-7 zile)
-calusului fibros sau conjunctiv(7-14 zile)
-calusului osos priventiv (15-20 zile)
-calusul osos definitiv care poate dura luni și ani.
În primle zile se dezvoltă la nivelul fracturii inflamația aseptică,reabsorbția
țesuturilor lezate,are loc înmulțirea celulelor periostului,canalelor Haver,endostului.
 Fibroblaștii care se multiplică se transformă în osteoblaști și mai departe în
cellule osoase.Celule tinere înmulțindu-se ,duc la dispariția defectului dintre
fragmentele osoase.Calusul osos preventive este moale și nu poate fi depistat
radiologic.Concomitent cu procesul de osteogeneză are loc sedimentarea sărurilor
de calciu.Aproximativ în 3 săptămîni se dezvoltă calusul osos secundar,care
înconjoară fracturile oaselor ca un mason și poate fi depistat radiologic.În
următoarele luni și ani are loc reabsorbția surplusului de cals și fractura nu se mai
observă.
Tratamentul fracturilor
Reducerea sau repozitia poate fi manuala prin extensia transcheletica continuu
sau chirurgicala , trebuie efectuata pina la declansarea edemului traumatic si
contracturii refectoare amuschilor , fragmentele osoase se vor suprapune exact fara
deplasare sau diastaza intre oase , repozitia se efectueaza dupa nestezia locala sau
generala si relaxarea musculaturii scheletate
Imobilizarea curativa dupa repozitia fragmentelor osoase se face fixarea lor in
pozitie corecta pina la consolidare , imobilizarea curativa poate fi realizata prin
pansamente ghipsate , extensia scheletica continuu , prin interventie chirurgicala
Recuperarea functională se efectueaza dupa consolidarea fracturilor si include :
baite calde , masajul si dozarea treptata a miscarilor in articulatie.
1 . Se fac baite calde a membrului care imbunatatesc irigatia sangvina
2 . Se indica masaj care ajuta mult articulatiile si muschii sa recapete tonusul si
elasticitatea
3 . kinetoterapia(terapia prin miscare) se face intotdeauna prin indrumarea unui
specialist în kinetoterapie , care va da recomandari referitor la restabilirea tonusului
muscular , mobilitatii articulatiilor
4 . Baineoterapia pervede folosirea apelor minerale , in special celor clorurosodice ,
sulfuroase
5 . tratamentul intern cu plante se vor lua medicamente vegetale care favorizeaza
restabilirea tonusului muscular , tesuturilor
6 . Se recomanda zilnic aplicatii externe cu crème unguente antiinflamatoare pe
membrul afectat timp de 3 saptamini dupa scoaterea bandajului ghipsat.
Extensia scheletică continuă
Scopul:relaxarea musculaturii în regiunea fracturii,în urma căreia survine în
majoritatea cazurilor repoziția corectă a fragmentelor osoase.
Există 2 feluri: -cu leucoplast -scheletică
În extensia cu leucoplast fîșiile se fixează pe partea medial și lateral a
membrului lezat și sunt unite cu o greutate ,datorită căreia are loc tracțiunea și
repoziția treptată a fragmentelor osoase.Membrul lezat se așează pe o
atelă.Extensia se realizează după o anestezie adecvată prin os,prin care se introduce
cu ajutorul perforatorului special andrica metalică,de care se fixează o scoabă cu
orificii,de care se leagă un fir de ață trainică,ce se trece peste sripetele dispozitivelor
special de care se suspendează greutățile.
Locurile de trecere a andrelelor prin os sunt:în fractura femurului-condililui sau
tuberozitatea tibiei; ăn fracturile oaselor gambei-sosul calcaneu; în fractura
humerusului-olecranul.
Extensia scheletică continuă
1.Prelucrarea și delimitarea cîmpului-pense fixatoare,tamponașe sterile,soluție
alcool,lugol,scutece,raci.
2.Anestezia locală infiltrativă-seringă,sol. Novocaină 0,5 ml
3.Efectuarea extensiei scheletice-burghiu,tijă metalică,arcul Cito,fir trainic,sistemul
de greutăți(atela Beler-membre inferioare)
4.Prelucrarea regiunii unde a fost aplicată
5.Aplicarea pansamentului-pantolonași,dopuri de caauciuc
Îngrijirea bolnavilor cu extensie scheletică continua
1.Bolnavii cu extensie scheletică continuu se află timp îndelungat la regimul de
pat,deaceea vor primi toate îngrijirile generale confor acestui regim:profilaxia
escarelor,ajutor la satisfacerea nevoilor fundamentale(igiena personală,schimbul
lengeriei de corp și de pat,deservirea ploștei sau urinarului,la alimentare)
2.Bolnavii vor efectua zilnic gimnastica medicală(cu membrele sănătoase)
3.Se vor supraveghea funcțiile vitale ale organismului.
4.Se va examina zilnic locurile de ieșire ale andrelei metalice,se va prelucra cu alcool
sau altă substrata antiseptic,după care se vor aplica,,pantolonașii,, îmbibați cu alcool
între piele și fixatorii andrelei.
Tratamentul chirurgical
Este indicat în cazul imposibilității repoziției și imobilizării fragmentelor osoase
prin pansament ghipsat sau extensie scheletică continuu.În timpul operației
chirurgicale are loc reducerea și fixarea fragmentelor osoase cu ajutorul
dispozitivelor(din metal,tije,placate,andrele,șuruburi,sîrmă) sau aparatelor special
(Ilizarov) care după consolidarea fragmentelor osoase se înlătură chirurgical.
Îngrijirea bolnavului după tratament chirurgical
1.Se va respecta strict asepsia în timpul pansării plăgii pentru evitarea supurării ei.
2.Se va supraveghea pansamentul ghipsat după principiile descries mai sus
3.Se va efectua gimnastica curative
4.Se permite mersul în cîrge.Efortul pe embrul lezat (sprijinirea pe el) se permite
numai după consolidarea completă a fracturii și se face treptat,dozat.
Recuperarea bolnavului după consolidarea fracturii include:băițe calde,masajul și
dozarea treptată a mișcărilor în articulație.

Șocul traumatic
Definitie:este o gravă tulburare functională a întregului
organism,cauzat de trauma,caracterizată prin dereglarea circulației și a proceselor
metabolice la nivelul tesuturilor
Etiologia:Se dezvoltă în fracturile deschise și închise ale
coastelor,coloanei vertebrale,oasele bazinului,membrelor; plăgilor penetrante
toracice și abdominale;
Factorii predispozanți: bolile concomitente,surmenajul fizic,insomnia
timp îndelungat,stresul,starea de cașexie,avitaminoză,răceala,pierderile de singe.
Patogenia: excitația terminațiunilor nervoase din regiunea
traumei,hemoragia și plasmorea,hipoxia,toxemia.
Tabloul clinic:
În dependentă de momentul apariției poate fi primar și secundar.
Șocul primar se dezvoltă în momentul traumei sau imediat după
trauma; cel secundar –la cîtva timp după trauma.
Socul traumatic dureaza in 2 faze:
-Erectila:se datoreaza excitatiilor SNC de impulsurile dureroase,de
scurtă durată , se caracterizeaza prin excitație psiho-motorie foarte pronunțată a
bolnavului, bolnavul este agitat ,țipă,strigă, vorbește neadecvat,nu stă locului,se
ridică brusc în picioare,face mișcări neadecvate și nemotivate .
Obiectiv: bolnavul este încordat,respirația este frecventă,tegumentele
hiperemiate, pulsul accelerat,TA poate fi normal sau ridicată..
-Torpida:suprasolicitarea SNC atinge punctual de
decompensare,survine inhibitia,apar semen clinice a socului,se aprofundeaza
dereglarile metabolice la nivelul celular care daca nu se intervine adecvat poate
duce la moarte.Bolnavul este apatic , indiferent, adinamic(stă nemicat),nu prezintă
plîngeri,la întrebări nu răspunde de loc sau răspunde scurt prin da sau nu,privirea
este fixă,parcă este înțepenit.
Obiectiv:tegumentele sunt palide și reci,pulsul este accelerat,filiform,TA progresiv
scade,scad reflexele,se dezvoltă oliguria.
Diagnosticul diferențiat și fazele de evoluției șocului traumatic
Criteriile Faza erectile Faza torpidă
Starea SNC Agitat Inhibat
Comportamentul Agitație verbal și Indiferent,apatic
bolnavului motoare
Tegumentele Obișnuite sau Palide,umede,reci
hiperemiate
Pusul Normal sau acccelerat Accelerat,filiform
Tensiunea arterială Normal sau ridicată Progresiv scade
Durata De scurtă durată Delungă durată
Se deosebesc 4 grade ale șocului traumatic:
În normă pulsul-80 bătăi/minut,TA sistolică 120 mmHg
Grdul șocului Starea bolnavului Pulsul T/A sistolică
Gradul I Ușoară 80-100 120-100
Gradul II Medie 100-120 100-80
Gradul III Gravă 120-140 80-60
Gradul IV Foarte gravă >140 <60
Diagnosticul:anamneza,manifestările din partea sistemelor de organe.
Asistenta de urgență
1.Pozitia orizontala cu membrele inferioare ridicate,protectia termica,evitarea
miscarilor inutile.
2.Nu se administreaza nimic pe gura pina la precizarea diagnosticului si internare
3.Pretratramentul socului se incepe cit mai imediat pentru a preintimpina
decompensarea-adm. Analgetice.
4.Punctia unei vene
5.Refacerea volemiei
6.Imobilizarea ,se creează confort termic prin învelirea bolnavilor.
7.Transportarea de urgenta la spital
8.In timpul transportarii se supravgheaza functiile vitale,se continua
perfuzia,oxigenoterapia.
Leziunile termice
 Leziunile termice –leziuile țesuturilor produse sub acțiunea temperaturii
înalte,substanțele chimice,radiației înconjurătare,curentului electric.
Clasificare:
În dependență de factorul traumatizant:
I.Combustii(arsuri):leziunile țesuturilor produse sub acțiunea temperaturii
înalte,substanțelor chimice:acizilor,bazelor,sărurilor; agresiunilor electrice și radiației
ionizante.
Se deosebesc combustii:
-termice:leziunile țesuturilor produse sub acțiunea temperaturii înalte
-chimice:leziunile țesuturilor produse sub acțiunea substanțelor chmice (acizilor,
bazelor, sărurilor)
-electroarsuri:leziunile locale ale țesuturilor produse de curentul electric;
-actinice-leziunile țesuturilor produse sub acțiunea radiației ionizante
II.Degerăturile:leziunile locale ale țesuturilor produse prin expunerea
îndelungată la temperatura joasă.
III.Electrocutarea:leziunile țesuturilor,organelor,produse de curentul electic
sau fulger.

Arsuri termice
Arsurile sunt leziuni provocate de actiunea temperaturii înalte asupra
tesuturilor , provocind dereglari totale si generale .
Clasificarea : Arsurile pot fi provocate de:
- lichide sau vapori ferbinti-flacari-caldura sub forma de corpuri solide supraincalzite
-arsurile chimice provocate de acizi si baze -arsuri electrice prin electrocutare
-arsuri prin radiatii :solare ultraviolet
Patogenia:Excitația terminațiunilor nervoase din regiunea arsurii,se produc
pierderi de plasma,intoxicarea pronunțată a organismului,deshidratarea
organismului,toxemia,se dereglează metabolismul.
Tabloul clinic : Gravitatea arsurii depinde de :
-temperatura agentului termic -de profunzimea lezarii tesuturilor
-de timpul de actiune -suprafata regiunii arse.
-starea organismului inainte de arsura
Gradul I se manifesta prin inrosirea pielii , edem local , durere violentă,
frisoane
Gradul II eritem accentuat , edem durere intensa , flictene cu likid galbui
transparent
Gradul III a)necroza epidrmisului b)necroza pielii pe toată grosimea
Durerea nu este atit de pronuntata poate si sa lipseasca deoarece terminatiile
nervoase pot fi distruse complet
Gradul IV apare necroza tururor âesuturilor,pielii,țesuturilor moi profunde
inclusive și a aosului. , cruste negre , carbonizarea tesuturilor
Asistenta de urgenta :
In arsurile termice : -Arsura de gradul I (intreruperea actiunii agentului
termic , racirea zonei sub un get de apa rece 5 minute sau pina la disparitia durerii ,
tratament cu antiinflamatoare nesteroidiene pentru reducerea inflamatiei )
-Arsurile de gradul II III IV prespital (siguranta proprie , intreruperea agentului
cauzator , evaluarea functiilor vitale , apel deee urgenta , calmarea pacientului ,
analgetice racirea zonei sub un get de apa rece pina la sosirea ambulantei ,
dezbracarea cu exceptia hainelor aderente , lasarea integra a flictenelor , nu se
aplica unguente sau crème pe suprafata lezata , evaluare periodica)
-Arsurile de gradul II III IV ambulanta(evaluarea functiilor vitale , la nevoie
resurcitare , administrarea solutiilor cristaloide , administram analgetice si
sedative , administram oxigen umezit , administram corticosteroizi inhalator si
bronhospasmolitice , anticuagulante , protectie termica , nu se administreaza solutii
sau alimente peroral pentru a evita complicatiile , la nivelul leziunii se aplica un
pansament aseptic dupa care se aplica o folie metalizata)
In arsuri provocate de flacari (get de apa , acoperirea arsurii cu un strat de
unguent antibacterian dermazin peste care se aplica pansament aseptic ,
imobilizarea membrului cu scop de a reduce durerea)
Arsurile chimice
Arsurile chimice-sunt leziunile țesuturilor produse sub acțiunea substanțelor
chimice.
Sunt provocate de agentul chimic:acizi,baze,unele săruri în nerespectarea regulilor
de securitate.
Cauze:trauma de producție,habituale.
Acțiunea acizilor și sărurilor metalelor grele asupra țesuturilor provoacă
coagularea albuminelor și deshidratarea lor,are loc necroza prin coagulare,a
țesuturilor cu formarea unei cruste compacte,dure,de culoare
închisă(cenușie,cafenie,galbenă depinde de acid), care împiedică acțiunea acizilor
asupra țesuturilor profunde.
Acțiunea bazelor asupra țesuturilor provoacă topirea albuminelor,saponifică
grăsimile are loc necroza prin colicvație(topire),ce are aspectul unei cruste
gelatinoase,alba,moale și astfel predispune către lezarea țesuturilor în profunzime.
Graviditatea arsurilor depinde de :
-concentrația substanței chimice -profunzimea lezării țesuturilor
-timpul de acțiune -suprafața regiunii arse
-starea organismului înainte de arsură
Dereglările din partea organelor depend de suprafața arsurii.
Asistența de urgență:
1.Se întrerupe acțiunea agentului chimic: se spala suprafata sub un get de apa rece
20-30 minute , se scot hainele.
2.Se suprimă durerea :
-menținerea sub apă curgătoare curate sau scufundarea într-un vas cu apă rece
-administrarea preparatelor analgetice și sedative:so.Tramadoli 2% 1 ml s/c,
sol.Promedoli 1% 1 ml s/c, sol.Omnoponi 2%-1 ml s/c; t-rae Valerianae 30 picături(2
pastile).
3.Se face neutraizarea resturilor de substanță chimică după stabilirea naturii
agentului chmic: -în arsurile cu acizi,cu săruri metalelor grele-cu sol.hidrocarbonat
de Na 2-3%
-arsuri cu bază-sol.acid acetic sau citric 2-3%
-arsuri cu var-sol.zahăr de 20% sub formă de compresă
-arsuri cu fosfor-pansament cu sol.sulfat de cupru de 5 %
4.Se aplică pansament steril sau curat pe regiunea arsă pentru prevenirea infectării
arsurii
5.Se efectuează imobilizarea de transport în arsurile membrelor
6.Se dau bolnavilor băuturi abundente calde pentru combaterea
hipovolemiei:ceai,cafea,apă sărată,apă minerală alcalină.
7.Se creează confort termic în timpul rece:bolnavul va fi învelit bine pentru a
preveni răcirea lui,care favorizează agravarea șocului.
8.Se transportă bolnavul in instituția medicală,se spitalizează.
9.În timpul transportării se vor supraveghea funcțiile vitate:respirația, pulsul,TA,
pansamentul, terapia analgetică.
Se interzice:spargerea bulelor,aplicarea locală a
 unguentelor,cremelor,substanțelor grase; prelucrarea cu substanțe grase;
prelucrarea cu substanțe antiseptice(verde de briliant,tinctură de iod).Este pericol
de infectare,de formarea unei pelicule,ce împiedică răcirea locului și predispune
către aprofundarea lezării țesuturilor.
Tratament: (combaterea durerii , bilant general al arsului si arsurii , toaleta
primara , tratament general de desocare)
Complicatii :
-precoce (socul combustitional , boala arsilor , insuficienta renala acuta , hepatica
acuta )
-tardive (insuf . renala cronica , cicatrice vicioasa , defecte estetice)
Profilaxia: (-nu lasati neacoperite vasele cu ulei inchis in prezenta copiilor
mici -imbracati copii cu haine greu inflamabile -educati copii in ceea ce priveste
focul si chibriturile -stati intinsi la podea in caz de incendiu intro cladire pentru a
evita inhalarea fumului)
Arsurile chimice
In arsurile tegumentelor si mucoaselor:
1.Se indeparteaza rapid hainele imbibate in substanta nociva
2.Se spala suprafata afectata cu jet de apa timp de 20-30 min.(se micsoreaza
concentratia, temperature locului lezat , se suprima durerea, se previne lezarea
tesuturilor
3.Se aplica pansament steril sau curat pe regiunea arsa (pentru prevenirea
infectarii arsurii)
4.Se efectueaza imobilizarea de transport in arsurile membrelor
5.Se creeaza confort termic in timpul rece
6.Se transporta bolnavul in institutia medicala
In arsurile prin ingestie:
1.administrarea imediata de lichide pe calea orala in cantitatea mare(2-3litri ), dacă
deglutitia este posibila(pt. deluarea solutiei ingerate)
2.provocarea de varsaturi in prima jumatate de ora
3. calmarea durerilor, analgetice majore
4. sedative dezepam
5. oxigenul umidifiat cu solutie bicarbonatata
6.tratamentul edemului pulmonar acut
7. Tonicardiace
8. tratamentul hormonal
9. infuzi cu cristaloizi,coloizi

Boala arsilor
Reacţia generală a organismului la agresiunea termică locală este denumită
„boala arşilor”. 50% dintre persoanele care suferă arsuri grave mor în primele 5 zile
din cauza complicaţiilor care apar. Arsura determină pierderea integrităţii pielii şi a
vaselor capilare, astfel corpul pierde foarte repede lichide. Organismul încearcă să
compenseze aceste pierderi şi în acelaşi timp încearcă să refacă ţesuturile arse.
Când mecanismele de compensare sunt depăşite, organele încep să cedeze. Boala
arşilor apare la pacienţii cu o suprafaţă arsă mai mare de 30% şi cu un profunzime
medie. Aceasta nu este o limită strânsă, complicaţii apar şi în situaţii speciale –
vârstă sau sarcină.
Factori predispozanți: bolile concomitente,surmenajul fizic,insomnia timp
îndelungat,stresul,starea de cașexie,avitaminoză,răceală.
Se caracterizează prin dereglări acute și progressive ale funcțiilor vitale ale
organismului și manifestări locale.Se constată tulburări din partea sist.NC,cardio-
vascular,de excreție,respirator,endocrine,metabolismului
Perioadele bolii combustionale:
I - perioada şocului combustional: Durează pînă la 3 zile şi este determinate
de:- aferentaţie dureroasă excesivă; -plasmoragie; -dereglarea funcţiei
rinichilor.Tabloul clinic al şocului combustional este destul de tipic:Accidentatul
suferă dureri puternice în locurile arsurilor, este excitat dar foarte repede devine
inhibat şi adinamic. Progresiv se micşorează tensiunea arteriaă, se accelerează
pulsul, se micşorează temperatura. În cazurile grave se dereglează respiraţia, se
dezvoltă hipoxia organelor şi a ţesuturilor, se stabileşte acidoza, hemoconcentraţie,
micro- şi macrohematurie, oligurie.
Deosebim trei grade al şocului combustiona în raport cu dereglările sus
enumerate:
-Şoc de gr.I se instalează la arsuri de 15-20% din suprafaţa corpului;
-Şoc gr.II în 20-60% din suprafaţa corpului;
-Şoc gr.III în cazul când suprafața este mai mare de 60%.
Asistența de urgență
-se întrerupe acțiunea factorului (termic sau chimic) ce a cauzat arsura
-se suprimă durerea
-se aplică pansament steril sau curat pe regiunea arsă pentru prevenirea infectării
arsurii
-imobilizarea de transport în arsurile membrelor
-combaterea hipovolemie: băuturi abundente(ceai,cafea,apă sărată,apă mineral
alcalină); perfuzie cu sol.macromoleculare(reopoliglucină sau poliglucină, în lipsa lor
se folosesc sol.electrolitice(NaCl 0,9%,sol.Ringher,sol.glucoză 5%))
-se creează confort termic în timpul rece
-se transportă în instituția medicală și se spitalizează
-se supraveghează funcțiile vitale
Intervențiile intraspitalicești:
-combaterea durerii –administrarea de analgetice
-se combat pierderile de plasma prin instalarea de perfuzii cu sol.macromoleculare
și preparate electrolitice,preparate diuretice
-se instalează cateterul permanent pentru controlul diurezei
- se face profilaia tetanosului
-se face toaleta regiunii arse
II – perioada toxemiei combustionale.Durează pînă la 10-15 zile. Este
determonată de absorbţia din plaga combustională al toxinelor (oligopeptidele
toxice, glucoproteizilor cu specifitate antigenică);
III – perioada de septicotoxemie combustională Durează 2 - 3 săptămîni.
Această perioadă este determinată de: -Hipoproteinemia declanşată; -Inhibarea-
epuizarea activităţii sistemului imun; -Alipirea infecţiei şi dereglările provocate de
procesul inflamator infecţios; -Absorbţia toxinelor bacteriene.
IV – perioada de convaliscenţă.In aceasta faza se amelioreaza treptat funstia
organelor de importanta vitala.
Tratamentul:
Gr1- este suficienta badijonarea cu betadina
Gr2.-dupa badijonarea cu betadina se va efectua deschiderea flictenelor,se va
aplica pansament aseptic umezit cu furacelina sau betadina
Gr3.-badijonarea cu alcool,inlaturarea tesuturilor devitalizate si aplicarea
pansamentului aseptic.Dupa 6-8 zile se or inlatura crustele.
Gr.4-dupa aparitia granulatiilor si excluderea eliminarilor supurative,se vor face
plastii.tehnica operatorie depinde de suprafata afectata si de localizarea ei.De la
alte personae se va lua transplant doar pentru pacientii cu o suprafata afectata
vasta.Peste 6-8 luni cind formarea cicatricelor sa stabilit,sint recomandabilele
reconstructive.
Degerăturile
Degeraturile sunt modificari functionale si lezionale tisulare produse sub
actiunea frigului la temperatura mai mica de 0 grade ,
Mai frecvent degerăturilor se supun părțile descoperite ale
corpului:nasul,urechile,degtele mîinii,picioaelor,unde circulația sangvină este
slabă.Apar mai des la persoanele în stare de ebrietate,la persoanele cu deficient ale
mersului,psihice.
Etiologia:
1.Degerăturile sunt provocate de temperaturile sub 0,+6,+8 grade ale mediului
extern, îsoțite de umiditatea mărită,de curenți de aer rece,vînt.
2.Starea organismului înainte de arsură-factorii predispozanți:dereglările locale și
generale ale circulației sangvine,provocate dde patologia vaselor
sangvine,compresie,anemie,avitaminoză,stres,de extenuare.
Patogenia: Acțiunea frigului provoacă spasmul vaselor sangvine de scurtă
durată în regiunea degerată,după care are loc dilatarea or.Dacă acțiunea frigului
continua,survine spasmul secundar al vaselor sangvine,ce declanșează dereglarea
circulației sangvine,uramtă derăcirea regiunii degerate,dereglări ale
nutriției,troficității țesutului.
Tabloul clinic :
Degerăturile evoluează în 2 perioade:latent(prereactivă) ,reactivă.
Perioada latentă (prereactivă) este perioada de timp de la expunerea
bolnavului la frig pînă la apariția semnelor clinice.Apar pe neobservate,fără senzații
subiective pronunțate,se constată o reacția a țesutului la frig,răcirea,scăderea
sensibilității,paloarea tegumentelor în sectorul degerat.
Perioada reactivă-perioada manifestărilor clinice caracteristice pentru
degerătură,începe după încălzirea țesuturilor înghețate.
Tabloul clinic depinde de profunzimea leziunii și de complicațiile existente.
În dependent de profunzimea leziunilor degerăturilor sunt de 4 grade:
Acuze:durere vie,prurit,pierderea sensibilității,parestezie în regiunea lezată.
Obiectiv:
-Gradul I (cianoza pielii , edem moderat al pielii, parestezii , dureri) care se mențin
4-6 zile și apoi dispar.
- Gradul II (edem si cianoza , dureri vii , parestezii , vezicule flictene cu continut
serosangvinolent) care dispar treptat peste 2-3 săptămîni.
-Gradul III ( escare albe , alb cenusii sau negre) –necroza pielii
-Gradul IV (cianoza intensa a segmentului afectat , fara edem si fara flictene ,
gangrena uscata , gangrena umeda)-necroza pielii și țesuturilor profunde
Asistenta de urgenta : -scoaterea victimei de sub influenta frigului -evaluarea
functiilor vitale -resurcitare la nevoie -inlaturarea factorilor mecanici care produc
staza venoasa –incaltaminte haine strimte -incalzirea treptata cu paturi haine
uscate si calde , bauturi calde -aplicarea pe regiunea lezata a pansamentului
termoizolator -evacuarea cit mai rapida a degeratului
Tratament (echipament de protectie special , îmbrăcăminte ,încalțăminte
adecvată, alimentatie corespunzatoare , vitaminizare )
Electrocutarea
Electrocutarea sunt modificari locale si sistemice produse sub actiunea
curentului electric sau fulger.
Cauza:nerespectarea regulilor de securitate,utilizarea aparatelor electrice
defecte.
Patogeneza:
Acțiunea curentului electric asupra țesuturilor,organelor depinde de:
-calea trecerii curentului electric
--:trecerea curentului electric prin organelle vitale(inimă sau creer) este mortal;
-- prin centrul respirator-stop respirator,urmat de stopul cardiac;
-- prin mina stîngă-piciorul stîng-tulburări de ritm din partea inimii: aritmii pînă la
cea mai gravă formă-fibrilație ventriculară cu sfîrșit letal.
Acțiunea nemijlocită a curentului electric asupra organismului provocă
dereglări din partea sistemului nervos central,cardiovascular,respirator, manifestate
prin semen generale,iar în locul de intrare și ieșire se constată leziuni
specific,manifestate prin semen locale.Fenomenele secundare din mediul
extern(căldura,lumina,sunetul) pot provoca modificări în organism(orbirea,lezarea
auzului)
Tabloul clinic:
Graviditatea electrocutării depinde de intensitatea,tensiunea,durata acțiunii
curentului electric continuu sau alternative,starea fiziologică a
organismului,rezistența pielii,de mediul încnjurător.
Se manifestă prin semene generale și locale.
-pierderea cunostintei-amnezia retrograda-hemiplegie , atrofie optica , dereglari
ale auzului mirosului deglutitiei , agitatie , fotofobie cefalee frica-rigiditatea cutiei
toracice împiedică mișcarile respiratorii si declanseaza stop respirator si stop
cardiac, hipertensiune, hipotensiune , colaps , fibrilatie ventriculara-edemul
plaminilor , insuficienta renala acuta , necroza pancreasului , ulcer de stres .
Semene locale:echimoze,pîrlirea pielii,dilatarea capilarelor în formă de
arbore,zgîrieturi,ca urmare a parezei vaselor.
Asistenta de urgenta:
-asigurarea masurilor de autoprotectie
-se intrerupe actiunea curentului electric
-evaluarea functiilor vitale
-apel de urgent
–resurcitare
- in electrocutari cu cunostinta pastrata se administreaza preparate nalgetice ,
calmante , cardiac
-se aplica pansamente sterile uscate in regiunea arsurilor
-se efectueaza imobilizare de transport persoanelor electrocutante si traumatizate
-se asigura transportarea electrocutantului in institutia medicala.
Infecția chirurgicală locală
Infecția-reacția de răspuns a organismului la pătrunderea în el a unui agent
pathogen.
Infecția chirurgicală sunt afecțiunile inflamatoare,ce necesită tratamentul
chirurgical.
Infecție nosocomială-infecțiile,de care se poate îmbolnăvi o persoană în
timpul prestării serviciilor medicale.
Infecție aerobă-infecțiile provocate de agenții patogeni,ce se dezvoltă în
preența aerului.
Infecție anaerobă-infecțiile provocate de agenți patogeni,ce se dezvoltă în
lipsa oxigenului(fără aer).
Infecția chirurgicală locală-afecțiunile inflamatoare,în care procesul
inflamator se dezvoltă în regiunea poartei de pătrundere a infecției și semnele
locale ale infecției predomină asupra celor generale.
Infecția chirurgicală generală-afecțiunea gravă a organismului,ce se
caracterizează prin pătrunderea agentului pathogen în singe.
Infecție chhirurgicală specifică-afecțiunile inflamatoare provocate de
anumiți agenți patogeni.
Poarta de pătrundere a infecției chirurgicale locale este orice plagă
ocazională.
Condițiile de dezvoltare a unui proces inflamator sunt:virulența agentului patogen,
imunitatea slăbită a organismului și existent unor factori predispozanți ai mediului
extern(curenți de aer,umezeală).
Clasificarea infecțiilor chirurgicale:
După evoluția clinică:
-acută;locală și generală,anaerobă și aerobă,specifică și nespecifică
-cronică:locală și generală
După etiologie: -stafilococică; -streptococică; -pneumococică; -colibacilară; -
mixtă
După sursa procesului purulent:
-supurația plăgii operatoare
-supurație după trauma
-supurația țesuturilor,organelor
După localizarea procesului inflamator:
-țesuturilor:pielii și țesutului celulo-adipos,osului etc.
(erizipelul,osteomielita,flegmonul);
-organelor(apendicita acută,peritonita)
Tabloul clinic al unei infecții este reprezentat prin semnele locale și genrale.
Semenele locale caracteristice pentru faza infiltrativă a procesului inflamator
sunt:
1.Rubor-himeremia pielii,datorită vasodilatației locale.
2.Color-ridicarea temperaturii locale în urma activizării afluxului de singe.
3.Tumor-tumefierea pielii în urma creșterii permeabilității capilarelor.
4.Dolor-durere în urma excitației terminațiunilor nervoase.
5.Funcția lesă-limitarea sau abolirea funcției.
Semnele locale caracteristice pentru faza supurativă a procesului inflamator
sunt:
1.Se formează cavitatea purulentăpentru care este caracteristică
fluctuența(înmuierea regiunii și perceperea conținutului lichid la palparea bidigitală
și bimanuală)
2.Limfangita și limfadenita apar în vecinătatea sau la distanța de leziune.
Semnele generale caracteristice pentru un proces inflamator sunt
febra,frisonul,alterarea progresivă a stării generale prin
inapetență,astenie,scăderea capacității de muncă,accelerarea
respirației,tahicardie,puls frecvent în concordanță cu ridicarea temperaturii
corpului,transpirație abundentă,oliguria,uscăciune în gură,sete.
Pe lîngă semnele locale,generale fiecărei infecții chirurgicale locale acuteîi
corespunde anumite semene clinice specifice,caracteristice ei,după care aceste
infecții se deosebesc.
Denumirea inf. Definiția Semnele caracteristice specifice
1.Furunculul Inflamația acută a Infiltrate mic de formă conică cu un punct alb-
foliculului pilos și a gălbui în vîrful lui.
gl.sevbacee
Inflamația acută a Mai multe infiltrate mici de formă conică cu
cîtîrva foliculi pieloși puncte alb-gălbui în vîrful lor,care apar în
2.Furunculoza
și gl.sebacee acelați timp sau peste un interval de timp.
localizate în diferite
regiuni ale corpului
cncomitent sau peste
un interval de timp.
Inflamația acută Infiltrate dur,dureros,de culoare cenușie-surie
purulentă-necrotică cu puncte alb-gălbui pe suprafață,care apare
3.Carbunculul
a cîtrva foliculi în urma necrozei immense a pielii și a
pieloși și gl.sebacee țesutului celulo-adipos subcutanat.
 localizate în
vecinătate.
Inflamația purulentă Infiltrate dur,dureros,noduros cu localizare
4.Hidro- acută a glandelor tipică în fosa axilară,regiunea inghinală și
sadenita sudoripare. perianală.
5.Abcesul Colecție purulentă în Faza infiltrativă:infiltrate dur,dureros sunt
țesuturile moi sau în prezente ele 5 semne locale ale procesului
organe,limitată de o inflamator:rubor,color,tumor,dolos,function
capsulă lesă.
piogenă.Procesul Faza supurativă: este present semnul de
este limitat de fluctuență și limfadenita regional.
capsula piogenă.
6.Flegmonul Inflamația difuză a Apariția și extinderea rapidă a tumefacției
țesutului celulo- dureroase,înroșirea difuză a pieliii deasupra
adipos. ei.La început-infiltrat dur,care cu timpul se
rămolește și apare simptomul de
fluctuență.Flegmonul are tendința de a afecta
oi și noi regiunii anatomice.Mai frecvent
afectează memrele inferioare,apoi cele
superioare.
Inflamația peretelui Hiperemia pielii în formă de dungă(de-a
7.Flebita venei. lungul venei afectate),vena afectată este
dureroasă,dură,palpabilă.
Inflamația Ganglionii limfatici în normă nu se palpează.
ganglionilor limfatici. Cei afectați se palpează,sunt măriți în
8.Limfadenita
dimensiuni,dureroși,duri,mobile la
palpare.Pielea de asupra ganglionilor limfatici
afectați este hiperemiată, tumefiată,
temperature este mărită.
Inflamația vaselor Afecțiune cu caracter secundar,poate însoți
limfatice orice process inflamator.În afectarea vaselor
9.Limfangita
mici-hiperemie difuză pronunțată a pielii fără
conturi precise cu pielea sănătoasă
-f.reticulară,în limfangita vaselor mari pe
suprafața pielii se observă dungi roșii dure de-
a lungul extremității
-f. tronculară(din regiunea focarului de
infecție pînă la fosa axilară la localizarea lui pe
membrul superior sau plica inghinală la
localizarea lui pe membrul inferior)
 Inflamația acută Semnele locale depend de forma lui:
piogenă eritematoasă ,buloasă,necrotică,migratoare
10.Erizipelul
streptococică a -f.eritematoasă-o zonă de piele
tegumentelor(pielii și tumefiată,de culoare roșie-aprinsă cu limite
mucoaselor) bine conturate,avînd la margini o ridicătură de
formă de val,astfel se vede clar linia de
demarcație între țesuturile afectate și
sănătoase.
-f.buloasă pe fonul hiperemiat,tumefiat
alpielii afectate sunt prezente bule de diferite
mărimi,conținutul(exudatul) este bogat în
streptococci și la spargerea lor prezintă
pericol de răspîndire a infecției prin contact.
-f.necrotică-pe fonul hiperemiat,tumefiat al
pielii sunt prezente sectoare de necroză
-f.migratoare-are loc răspîndirea de pe o
porțiune a corpului pe alta.

Furunculul
Furunculul este un proces acut supurativ al foliculului pilos si al glandei
sebacee provocat de stafilococul auriu si alb
Cauzele pot fi:
-este produs de stafilacocul ce pătrunde prin excoriații,macerația și microtraumele
pielii la nerspectarea igienei personale
-factorii predispozanți:bolile cornice(DZ,anemia),denutriția,surmenajul neuro-
psihic,tulburările metabolismului.
Localizarea cea mai frecventă: ceafa,fața, nasul,urechea,spate,antebraț.
Tabloul clinic: Debuteaza cu prurit care trece in durere permanenta . Local apare un
infiltrat de forma conica , violaceu , dureros peste 2-3 zile in mijloc se formeaza un
dop necrot mai tirziu pustula se sparge în a 7-8 zi aparind o secretie galbue.
Prezinta pericol localizarea furunculului in regiunea fetei poate declansa
meningita .
 Complicațiile posibile:limfangita și limfadenita,abcese și flegmoane,
tromboflebita,septicemia,meningita azală purulentă,abces cerebral.
Tratament: -In faza de debut sunt indicate badijonarea zonei cu alcool iodat 2
% caldura uscata -In faza de apogeu se sparge flictena se smulge firul de par se
extrage dopul necrotic -Tratamentul general consta in administrarea de antibiotic
Furunculoza
Se caracterizeză prin apariția cîtorva furuncule în diferite locuri concomitant
sau cînd acestea apar unul după altul.Apare la bolnavii cu o reactivitate slăbită a
organismului.
Tratament-ridicarea reactivității organismului prin indicația vitaminelor,
autohemoterapiei, adm.serului antistafilococic.Antibiotice cu spectru larg de
acțiune, gama-globulina.

Carbunculul
Carbunculul predispune inflamarea mai multor foliculi pioloși și
gl.sebacee,cînd se formează uun infiltrate comun(deseori la ceafă) ,cu alterarea
severă a stării generale și multiple complicații.
Cauzele: stafilococul auriu sau alb,ce populează obișnuit tegumentele.
Factorii de risc:tulburări hormonale la
tineri,avitaminoza,leukemia,DZ,scăderea reactivității immune,iritațiile mecanice ale
pielii.
Localizarea:ceafă,reg.interscapulară și lombară,mai rar pe member.
Tabloul clinic
Acuze:cefalee,insomnia,frisoane,febră 38-40 grade,greață,vomă,inapetență.
Local:infiltrate dur ,dureros,de culoare cenușie-surie cu puncte alb-gălbui pe
suprafață, care apare în urma necrozei immense a pielii și a țesutului celulo-adipos
subcutanat. La eliminarea puroiului și țesuturilor necrotizate simptomele generale
diminuează.
Complicațiile posibile: limfangita și limfadenita, abcese și flegmoane,
tromboflebita, septicemia.
Particularitățile în tratament:deschiderea carbuncului prin incizie în formă
de cruces au litera H.
Hidrosadenita (ugerul de cățea)
Hidrosadenita este un proces acut inflamator al glandei sudoripare produs de
stafilococ lokalizat in fosa axilara se intilneste mai fregvent la femei .
Cauzele sunt: -stafilococul,ce pătrunde prin canalelor glandelor sau căile
limfatice la nerespectarea igienei personale
-factorii predispozanți:bolile pielii(dermatita,exema),hiperhidrozei(transpirație
abundentă)
 Localizarea frecventă:fosa axilară,regiunea inghinală,perineală.
Debuteaza cu prurit , dureri minime Local : tumefiere nodulara , dura dureroasa
aderenta la piele se maresc ganglionii limfatici regionali . se poate fistuliza cu
eliminarea unui exudat cremos . evolutia este treptata lenta cu caracter recidivant
Tratament:conservativ(repaosul regiunii , pansamente cu antiseptice ,
antibioticoterapie) chirurgical (incizie evacuare si drenaj)
Abcesul
Abcesul este o colectie purulenta delimitata printro membrana piogena , se
poate localiza in orice regiune a corpului Agentul patogen poate fi stafilococ,
streptococ.
Cauzele:
-primar:microbe piogeni în țesuturile sau organelle în timpul manipulațiilor
medicale la nerespectarea asepsiei
-ca comlicație în cazde infecții chirurgicale locale (furuncul, carbuncul,
limfadenita) , afecțiuni purulente ale organelor interne(plămîn),supurația
hematomului sau poate consecință a deseminării hematogene a microbilor în
infecția generală(abcese metastatice).
-în urma administrării subcutanate a unor preparate medicamntoase,substanțe
chimice,ce provoacă necroza țesuturilor,care pot duce la apariția colecțiilor
purulente,,aseptice,,
Tabloul clinic :
Evoluează n două faze:infiltrativă și supurativă.
Acuze: durere locală ,febră 39-40grade,cefalee,limitareamișcărilor în regiunea
afectată. -semne locale :–faza infiltrativă –infiltrat dur,dureros,hiperemie , caldura
, tumefiere , durere , lezarea functiei –faza supurativă-fluctuația și limfadenita
regional.
-semne generale(ridicarea temperaturii , frisoane , slabiciune generala ,
inapetenta , insomnie , modificari ale compozitiei singelui)
Diagnostic:puncția
Tratament: -in faza incipienta colectiile purulente necesita un tratament conservaiv
-administrarea locala si generala a antibioticelor –fizioproceduri -daca colectia
purulenta nu este mare se recurge la punctia ei cu aspiratia puroiului si
introducerea solutiei de novocaina cu antibiotic -in caz de tratament ineficace este
necesara deschiderea abcesului
Flegmonul
 Flegmonul este o inflamatie supurativa acuta difuza a tesutului celular lax din
orice zona a organismului
Cauzele :provocat de streptococci și stafiloci,flora mixtă.
-se poate dezvolta primar la pătrunderea microbilor piogeni în țesutul celulo-adipos
în urma plăgii sau pe cale hematogenă
-complicație:infecțiile chirurgicale locale(carbunculul,abcesul) în unelo boli (DZ,
panariciu , osteomielita )
-în urma administrării subcutanate a unor preparate medicamntoase,substanțe
chimice.
Localizare:țesutul celulo-adipos
subcutanat,paranefral(paranefrita),pararectal(paraproctita).
Tabloul clinic: -manifestari generale (febra frison tahicardie , neliniste , delir )
-manifestari locale(tumefiere , edem , hiperemie , durere spontana si la palpare ,
tegumentul este cald lucios , fluctuenta locala apare intre zilele 3-8
Tratament : -bolnavii se spitalizeaza -repaus la pat -imobilitatea extremitatii
lezate –antibioticoterapie -lichide in cantitati mari -substante cardiotonice –
fizioproceduri -tratament chirurgical se face prin incizii lampas cu deschiderea
tuturor buzunarelor purulente , si incizii contrapertura incizie pe partea opusa
paralela inciziei de baza
Flebita
Flebita este inflamatia acuta a peretelui venei.Tromboflebita este inflamatia
acuta a peretelui venei cu formare de trombi .
Localizarea:mai frecvent venele superficiale ale membrelor inferioare,este o
complicație a dilatației varicoase a venelor sau a perioadei postoperatorie la olnavii
operați la organele sitate în micul bazin.

Cauzele :pătrunderea infecției în timpul injecțiilor i/v la nerespectarea

asepsiei,lezarea pereților venei,modificările compoziției sîngelui(schimbăări
cantitative și calitative ale trombocitelor),creșterea coagubilității
sîngelui,micșorarea vitezei curentului sangvin.
Tabloul clinic
Acuze:durere, febra , limitarea miscarilor in articulatia vecina , durere la
nivelul venei afectate
Obiectiv: edem , hiperemie, induratii la palpare,dureroasă,palpabilă
Tratament (regim la pat , pozitie ridicata , pansamente cu preparate
anticuagulante administrarea preparatelor antiagregante , anticuagulante sub
controlul coagulabilității sîngelui,suspendarea membrului cu basmaua(afectarea
membrului superior))
Linfangita inflamarea vaselor limfatice provocate de streptococ este
primara(streptococii patrund direct in vas) si secundara (apare in urma unui focar
purulent primar) .Tratamentul are ca scop lichidarea focarului primar.
Limfadenita este inflamarea ganglionlor limfatici(este cronica , acuta ,
specifica , nespecifica , primara secundara).
Cauze:
-primar la pătrunderea microbilor piogeni prin piele,mucosae lezate sau pe cale
hematogenă.
-complicație în caz de infecții chirurgicale locale(carbuncul,abces,flegmon)
Diagnosticul diferențiat: cu mărirea ganglionilor limfatici,care are loc în cazul
virozelor,bolilor infecșioase,tuberculozei,bolile venerice,SIDA,tumorilor.În aceste
patologii are loc numai mărirea ganglionilor limfatici,lipsesc semnele inflamației.
Erizipelul
Erizipelul-boală infecțioasă.Se poate dezvolta la pătrunderea infecției
streptococice în caz de microtraumatism al pielii sau plagă
Localizare:față,cap,membrele inferioare.
Tabloul clinic
Semene generale:ridicarea temperaturii pînă la 40 de grade, frisoane,
cefalee, greață,
vomă,inapetență,irascibilitate,insomnia,oliguria,constipația,respirația devine
accelerate,superficială,pulsul accelerat în concordanță cu ridicarea temperaturii,
tahicardie, se mărește icatul,sunt schimbări în urină.
Semen locale:depind de forma
lui:eritematoasă,buloasă,necrotică,migratoare.
-f.eritematoasă-o zonă de piele tumefiată,de culoare roșie-aprinsă cu limite bine
conturate,avînd la margini o ridicătură de formă de val,astfel se vede clar linia de
demarcație între țesuturile afectate și sănătoase.
-f.buloasă pe fonul hiperemiat,tumefiat alpielii afectate sunt prezente bule de
diferite mărimi,conținutul(exudatul) este bogat în streptococci și la spargerea lor
prezintă pericol de răspîndire a infecției prin contact.
-f.necrotică-pe fonul hiperemiat,tumefiat al pielii sunt prezente sectoare de
necroză
-f.migratoare-are loc răspîndirea de pe o porțiune a corpului pe alta.
 Particularitățile în tratament:spitalizare,izolare,regim la pat,antibiotic de
profil larg de acțiune,proceduri fizioterapeutice cu raze ultraviolet,în forma buloasă
li necrotică necrotomie pansamente cu unguente.Pansamentele umede și băițele
calde sunt contraindicate.
Diagnosticul infecțiilor chirurgicale locale se face în baza semnelor genrale și
locale,specific.
Intervenții de laborator:analiza generală a sîngelui(leucocitoză cu neutrofilie,
creșterea VSH,uneori anemie),nivelul glicemiei,însămînțarea secrețiilor pentru
antibioticogramă, puncția abcesului
Tratamentul infecțiilor chirurgicale locale depinde de faza de evoluție a
procesului inflamator
În faza infiltrativă sunt indicate:
-aplicații calde,dacă temperature corpului nu este mărită:aplicarea caldului
uscat,compreselor calde cu preparate antiseptic
-pansamente cu preparate antiseptic
-proceduri fizioterapeutice
-antibioticoterapia
În faza supurativă-deschiderea colecției purulente și drenarea ei.
Deschiderea colecției purulente este o intervenție chirurgicală efectuată de medic
pentru tratamentul infecțiilor chirurgicale.
Deschiderea colecției purulente.
Scop-de tratament
1. Prelucrarea și delimitarea cîmpului operator-conțang și pense
fixatoare,tamponare, servețel,alcool, lugol,iod, scutece,raci
2.Anestezia locală infiltrativă-novocaină,lidocaină 0,5 %,seringă 10-20 ml
3.Deschiderea colecției purulente-bisturiu,pensă Moskito,pensă
fixatoare,depărtătoare de plagă,foarfecă
4.Prelucrarea cavității plăgii-peroxid de hidrogen 3 %,furacelină 1-
5000,șervețele,pense
5.Prelucrarea marginilor plăgii-servețele,sol antiseptice
6.Drenarea plăgii-drenuri mese sau plate,sonde canilate sau butonate,sol Na Cl 10
%
7.Aplicarea pansamentului steril-servețele comprese sterile,bandaje.,fașe de
tifon,leucoplast
Pregătirea pacientului
-se efectuează proba la novoină în cazul anesteziei locale cu novocaină -se
efectuează premedicația după indicația medicului -se invită bolnavul în sala de
pansamente
-se explică bolnavului necesitatea efectuării dexterităii practice
-se așează bolnavul pe masa de pansamente în poziție decubit dorsal/șezîndă au altă
poziție în dependent de regiunea ,unde este situate.
Infecția chirurgicală generală(septicemia)
Septicemia este o infectie care se caracterizeaza prin patrunderea agentului
pathogen sau a toxinelor lor in singe.
Condiții care favorizeaza dezvoltarea septicemiei-- prezenta unui focar primar
de infectie sau criptogen,prezenta in focar a florei virulente,reactivitatea slăbită a
organismului,nerespectarea normelor sanitare in timpul interventiilor chirurgicale și
investigatiilor medicale.
Agenții patogeni in regiunea focarului primar de infectie elimina in cantitati
mari de toxine care se raspindesc in singe formind mai multe focare.
Focare secundare-metastaze.
Bacteriemia este caracterizata de prezenta trecatoare a germenilor in sange
Septicopioemia este o forma particulara de septicemie cu evolutie foarte
grava, metastazele septice de la distanta se transforma in noi focare de descarcare
septica a germenilor in circulatia generala.
Toxemia-prezența toxinelor în singe.Piemia-prezenta puroiului in singe.
Clasificare
Dupa agent patogen-
stafilococica,streptococica,pneumococica,colibacilara,anaeroba.
După sursa de infecie-consecința a bolilor interne,consecinta traumatismelor,
criptogenă,postoperatorie.
După localizarea focarului primar de infectie-ginecologica, urologica, otogena,
odontogena.
După evolutie clinica-fulgerătoare,acută,subacută,recidivantă,cronică.
După timpul evoluției:precoce(apare în 10-14 zile din momentul mbolnăvirii). Tardivă
(apare după 2 săptămîni de la îmbolnăvire )
Tabloul clinic
Decurge fără simptome specific.Semne generale-indică process inflamator,
febră,frisoane, transpiratie profunda.
Semene locale-pentru plaga-putine secretii,greu se cicatrizeaza,granulatiile
sunt palide,tromboze ale vaselor sangvine,limfangite,limfadenite.
Acuzele-febra,transpiratii profunde,frisoane.Semne locale plaga cu putine
secretii,limfadenita,splenomegalie.
Dereglări din partea sistemelor de organe
 Sistemul nervos-cefalee,insomnia,agitatie sau apatie,stare
deprimata,adinamici,modificari ale stării de constiinta,coma.
S.respirator-dispnee,respiratie frecventa superficiala,insuficienta respiratory
acuta.
S,urinar-oligurie,prezența în urină a albuminelor,proteinelor,cilindrilor
S.cardiovascular-tahicardie,puls frecvent,hipotensiune,colaps,insuficienta cardiac
acuta.
S.digestiv-greata,vomă,scaderea poftei de mincare,diaree,limba uscata, saburală.
Organele parenchimatoase-ficat marit și splina,diminuarea functiei ficatului.
Semen locale pentru plagă:sunt puține secreții,plaga greu se
cicatrizează,granulațiile sunt palide,se observă tromboze ale
vaselor,limfangite,limfadenite
Tabloul clinic depinde de forma septicemiei,de dereglările apărute în sisteme
de organe.Septicemia fulgerătoare se dezvoltă foarte repede,făcînd să apară tot
complexul de simptome în cîteva ore au 1-2 zile.
În septicemia acută pentru apariția tabloului clinic al infecției purulente
generalizate sunt necesare cîteva zile.În forma subacută simptomatica se dezvoltă
timp de cîteva săptămîni.Septicemia cronică –evoluție lentă,cu manifestări puțin
evidente cu durată de la cîteva luni la cîțiva ani.
Complicațiile:hemoragiile septice,tromemboliile arterelor membrelor sau
organelor interne ,însoțite de gangrene sau infarctul organului afectat; endarterita
septic,pneumonia,escarole.
Metode de diagnostic-ex.subiectiv si obiectiv,ex.bacteriologic,hemograma
(proba la sterilitate)
Tratamentul
Combaterea infectiei-antibiotice cu profil larg apoi dupa antibioticograma i/m,
i/v, detoxicarea organismului-perfuzii,sporirea fortelor imuno-biologice ale
organismului-vitamine,gama-globuline,seruri immune specific, corectia dereglărilor
din partea sistemelor de organe,tratamentul simptomatic-analgetice,antiperetice,
tratamentul local.
Particularitati de ingrijire-liniste deplină,dereticarea umedă si aerisirea
salonului,se va ingriji pielea,profilaxia escarelor,alimentatia pacientului
complex,variata, lichide 2-3 litri,satisfacerea nevoilor fiziologice,monitorizarea
functiilor vitale (puls,temperature,TA), se supravegheaza comportamentul,pozitia in
pat,starea pansamentului.
Profilaxia-Efectuarea corectă a toaletei primare chirurgicale,pansamentul
correct al afectiunilor supurative,utilizarea corecta a antibioticelor,asanarea
complete a oricarui focar cronic de infectie,respectarea riguroasa a sepsiei si
antisepsiei in cursul oricarei manevre medicale.
Osteomielita hematogenă acută
 Inflamația măduvei spinării, substanțe compacte și ongioase ale osului.Este
provocata de microorganisme piogene: stafilococul auriu,
streptococii,pneumococii,bacilii,flora mixta.
Pătrunde în măduva osoasă pe cale hematogenă dintr-un focar de infecție din orice
organ sau din plaga fracturii deschise infectate.
Des afectează oasele tubulare lungi: femurul,tibia, humerus,osul radial, clavicula,
mai rar oasele plate și scurte.
Clasificare
După sursa de infecție: hematogenă,post traumatica.
După evoluție clinica:acuta , cronică.
Factorii predispozanti: imunitate scăzută, maladiile cu evoluție
îndelungată,focare cronice de infecție,anginele,piodermiile, furunculoza,procese
purulente, afecțiunile purulente ale dinților.
Fazele osteomelitei hematogene acute
1.Flegmonul măduvei osoase și substanței osoase
2.Abcesul subperiostal
3.Flegmonul tesuturilor moi
Complicatii –artritele purulente,fracture,septicemia,osteomelita hematogenă
cronică.

Tabloul clinic
Acuze-cefalee,astenie,inapetenta,indispozitie,temperature febrile 39-40
grade,dureri in regiunea membrului afectat,miscari limitate,dureroase.Treptat starea
se agraveaza apar greturi,vărsături,dereglări din partea sistemelor de organe.
Inspecția vizuală-tegumente palide,uscate limba saburală,puls accelerat,
tahicardie, respirație frecventă,tumefierea tesuturilor moi,a
pielii,edemetatiere,hiperemie locala. Durere la percuția osului pe axa membrului la
călcîi sau cot.Membrul afectat se află in pozitie semiflectată in urma contractiei
musculare reflexe.
Diagnosticul-examenul clinic,datele anamnezei,examene de laborator(analiza
general a singelui),radiografia,fistilografia.
Asistenta de urgenta-administrarea analgeticelor,imobilizarea de transport cu
atela Cramer,transportarea pacientului.
Tratament-antibioticoterapia(cefalosporina,penicilina), repaosul membrului
afectat-atela ghipsat,detoxicarea organismului-glucoza 5%,ridicarea imunitații-
vitamine.
 Tratamentul local-trepanarea osului afectat(sub anestezie general se fac citeva
orificii cu diametrul de 1 cm,se spală cavitatea cu soluții antiseptic si se administreaza
antibiotic. Cronica-sechestrectomia
Ingrijirea pacienților-regim la pat,satisfacerea nevoilor fiziologice,dieta variată
caloric,vitaminizată,monitorizarea indicilor vitali,supravegherea plăgii,drenurilor,se
supravegheaza functionarea drenurilor,
Profilaxia-depistarea cit mai frecventa a afectiunilor purulente,sanarea
focarelor cronice cronice de infectie,intreprinderea masurilor de ridicare a imunitatii
organismului,tratarea afectiunilor purulente,calirea organismului.
Infecția anaerobă
Tetanosul infecție anaeroba și specifică deoarece este provocată de bacilul
tetanic.
Bacilul tetanic -microflora ce se găsește în intestinul animalelor și omului și se
găsește în excremente.Patrunde in organismul uman prin:microtraumatisme,
leziunile pielii și mucoasei.Orice trauma devine poarta de intrare a infecției.Este
foarte rezistent la factorii:fizici, chimice.
Produce exotoxina care 2 componente:
-tetanospasmina-care pătrunde în țesuturi acționează la SNC duce la
convulsii,contracții tonice și clonice al mușchilor striați.
-tetanohemolizina – duce la hemoliza eritrocitelor (dezintegrarea).
Boala survine în urma acțiunii tetanospasminei.
Formele
I.Dupa modul de pătrundere:plaga, convulsii,post operator.
II.Dupa extindere: generalizat,limitat
III.Dupa evoluție: fulgerătoare,acuta, subacuta.
Tabloul clinic
1.Perioada de incubație-dureaza 7-10 zile de la pătrunderea pina la apariția
semnelor: cefalee, oboseala,excitat, insomnie, slăbiciune, transpirație.
2.P.prodromala- debut acut .Semnele inițiale ale tetanosului,slab
pronunțate:durere surdă, senzație de arsură,sensibilitate la frig.
La nivelul plagii-fibrilatia musculară și contracția ușoară a mușchilor din jurul
plăgii.
3.P.de stare propriu-zisa semnele caracteristice:trimisul muscular(mușchii
masticatori), risul sardonic (m.mimici), opistotonus (poziția capului in forma de
punte).
4.P. Complicații -aceste contracturi musculare se intensifică la factori externi:
lumină, zgomot,mișcări cu dureri insuportabile.
 Complicații:rupturi de mușchi, fracturi de oase, dificultăți de
micțiune,defecație,stop cardiac,stop respirator, dereglări din partea sistemelor de
organe.
Diagnosticul-anmneza vieții,bolii, tabloul clinic, examen bacteriologic.
Profilaxia
Indicațile profilaxie:plăgile murdare cu sol, plăgile prin muscare, arsurile și
degerăturile de gr.2,3,4, nașteri la domiciliu, avorturi la domiciliu, operații la
intestine.
Specifică: vaccinarea, administrarea serului antitetanic, administrarea anatoxinei
tetanice.
Nespecificat: Prelucrarea primara chirurgica a plagii
Profilaxia specifica
-timpul de la ultima revaccinare mai puțin de 2 ani-nimic,2-5 ani -0.5 ml de anatoxina
tetanica,subcutan, mai mult de 5 ani 1 ml și 3000 U de ser antitetanic.
I-proba 0,1 ml ser antitetanic (dizolvat)
II-0,1 ml ser nedizolvat subcutan
III-i/m 3000 UA de ser
Particularități:spitalizarea în secția de boli infecțioase sau terapie intensivă,salon
separat de exclus acțiunea factorilor (lumină, zgomot).
Tratament -meficamentos și local: detoxicarea,serul antitetanic,corecția
dereglărilor din partea sistemului de organe, profilaxia.
Particularități: salon izolat,încălzit, întunecat,liniște deplină,regim de
pat,alimentație semilichida,calorica, monitorizarea indicilor vitali, profilaxie escarelor,
preparate oxidante(peroxid de hidrogen), totul individualizat.
Gangrena gazoasă
Gangrena gazoasă-Boala infecțioasă anaeroba provocata de o bacterie din genul
Clostridia(septicus,histolyticus,oadematiens) Bacteriile se găsesc în solul bogat in
excremente animalelor și omului.Gazul se obține în urma descompunerii glicogenului
muscular și albuminelor sub acțiunea toxinelor .
Are tendința de a se extinde.Afecteaza membrele inferioare.Poarta de infecție-
plagile.
Clasificare Evoluția bolii: fulgerătoare,acuta
Modificări anatomo-patologic --emfizematoasa (gaze in țesuturi) perfringens,-
edematoasa(edemul țesuturilor, intoxicație) oadematiens-necrotica(necroza
țesuturilor)-flegmanoasa(edem,gaze, supurație de infecție)-histolitica(liza țesuturilor,
intoxicație, maligna) -mixta(edem ,formare de gaze paralel)
Tabloul clinic
 P.incubatie 1-7 zile,semne generale (intoxicare),semne locale
Semne generale: agitatie sau deprimare, insomnia persistenta,febră 39-40 grade,
dispnee, respirație frecventa, superficială, tahicardie,puls accelerat, frecvent, greata,
voma,diaree, oligurie.
Hemograma-leucocitoza,eritrocitelor ie,VSH accelerat.
Semne locale: dureri cu caracter de tensiune, constrîngere in regiunea plăgii.
Obiectiv: edemul țesuturilor moi, piele palida,venele subcutanate dilatate,pete de
culoarea bronzului (brun-roscat)
Palpare: piele rece, țesutul subcutanat surie-cenusie, mușchi cu aspect de carne
fiarta, necroza mușchilor depășește limitele plăgii,eliminări in plaga putina cu miros
de putrefacție, crepitația (la palparea țesuturilor.
Diagnosticul-anamneza vieții,bolii, examenul clinic edemul țesuturilor, simptomul
ligaturii-mai sus de plaga se leagă o ață care se afunda și se formează o adîncitura
circumscrisă, frotiul la examenul bacteriologic.
Tratamentul Scop: prevenirea extinderii procesul, combaterea intoxicație,de a
ridica imunitatea.
Tratamentul chirurgical-incizii lampas(mari,adînci) prelucrarea cu sol.H2O2 de 3%
drenarea plăgii, proceduri de aerație,la necesitatea se repetă intervenția chirurgicală.
T.conservativ specific-ser antigangrenos polivalenn
T.simptomatic – antibiotice(infecții secundare), detoxicarea, perfuzii cu hemodez
Îngrijirea:salon special,regim la pat, asepsia, alimentație bogată în vitamine,
lichide, lenjerie aparte, materiale individuale.
Infecțiile chirurgicale specifice
Infecția chirurgicală specifică-afecțiunile inflamatorii provocate de un anumit
agent pathogen.
Clasificare:
După evoluția clinică:acută și cronică.
Infecții specific acute:tetanosul,antraxul,rabia,difteria plăgilor.
Infecții specific cronice:tuberculoza chirurgicală,actinomicoza,infecția supurativă
cronică,sifilisul,lepra.
Pentru cele cornice sunt caracteristice semnele:debut lent,treptat,aproape
neobservat,greu de depistat,prezența focarului primar de infecție cu tendință de
evoluție cronică,modificările caracteristice,specific fiecărei afecțiuni la pătrunderea
agentului pathogen în țesuturi.
 Tuberculoza chirurgicală
Tuberculoza chirurgicală-grup de afecțiuni,provocate de bacilul Koch cu
localizare în diferite regiuni ale organismului,care necesită tratamentul chirurgical.
Sursa de infecție:persoanele bolnave,produsele alimentare
infectate(laptele,carnea),care provin de la animalele bolnave de tuberculoză.
Căile de pătrundere :
-aeriană-prin căile respiratorii în timpul
strănutului,conversației,tusei,strănutului,scuipării sputei.
-alimentară-prin tractul digestiv cu produsele alimentare infectate
-prin contact-prin pielea,mucoasele lezate în timpul îngrijirii animalelor bolnave
Afectează întîii plămînii.La pătrunderea baciluluituberculozei în organism
țesuturile reacționează printr-un process inflamator cronic și formarea celui mai
characteristic semn al inflamației specific-foliculului(tuberculului).Foliculul este
alcătuit dintr-o mulțime de cellule tinere și cellule gigantice,înconjurate de un val de
limfocite.În centrul folicului se formează un sector de necroză.Foliculii tuberculosis se
pot contopi între ei și forma tuberculomul,în jurul căruia se dezvoltă țesutul
granulomatous.Datorită irigației sangvine insuficiente și sub acțiunea toxinelor
foliculii se pot necrotize,dezintegra și forma cavități-caverne,care conțin mase
cazeoase și puroi.Dacă organismal are o imunitate bună în focarul de necroză poate
prolifera țesutul conjunctiv,se pot depune săruri de Ca și astfel foliculii tuberculosis
se calcifică.
În condiții nefavorabile procesul de necroză,de dezintegrare se poate extinde
fără delimitări și la țesuturile înconjurătare(forma infiltrativă).
După formarea foliculului tuberculos în plămîni procesul atologic se poate
răspîndi și în alte țesuturi,organe pe cale hematogenă și limfogenă.
Tuberculoza osteo-chirurgicala, ganglionilor limfatici, membranelor
seriate(pleureziile,Peritonita , meningita), tuberculoza organelor (stomacului,
rinichii, intestine)
Diagnostic-examenul bacteriologic, examenul histologic,testarea cu tuberculina.
Tuberculoza osteo-chirurgicala
 La copii și adolescenți.Afecteaza oasele și organele mari:coloana vertebrala
(spondilita), articulația coxo-femurala (coxita), articulația
genunchiului(gonită),articulația umarului.
Concomitent au loc procese de :exudare, proliferare, necroză.
Forme de tuberculoză osteo-articulară:
-forma exudative-sinovială(proces infamator se dezvoltă în capsula
articulară,process exudative predomină asupra celui proliferative)
-forma fungoasă(process proliferative predomină asupra celui exudative)
-forma osoasă(predomină procesul de necroză a țesutului osos)
Tabloul clinic
Debut șters, evoluție lentă, cronică, Manifestări clinice :că o artitra secundara,
dereglarea mișcărilor.
Semne generale: oboseala,apatie, inapetenta,scadere în greutate,transpirație
abundentă, temperatura subfebrila.
Semne locale:dureri(permanenta,la efort),dereglareamișcărilor,limitarea
mișcărilor,contracturi, tumefierea articulațiiei, edemul articulației, atrofia
musculaturii, deformarea articulațiri.
Semnele tardive:formarea fistulelor (,canal de comunicare), abceselor reci
migratoare,producerea de luxații, fracturile,scurtarea regiunii afectate,abcese.
Diagnosticul: examenul subiectiv, obiectiv, radiologic, examenul cu tuberculina
.
Tratamentul :necesită timp îndelungat și constă în :terapia antibacteriană
antituberculoasă,ridicarea forțelor imunologice și de regenerare a
organismului,măsuri de acțiune asupra articulației afectate.
Tratamentul chirurgical:puncția,deschiderea colecției purulente,rezecția
articulației,operații ortopedice corectoare sau imobilizatoare,amputațiile.Se interzice
deschiderea abceselor recci,deoarece poate duce la formarea fistulelor ,ulcerelor
persistente,răspîndirea și declanșarea infecției secundare.
Limfadenita tuberculoasă
Se dezvoltă în copilărie și adolescent.Afectează ganglionii limfatici bronșici în
cazul pătrunderii bacilului Koch pe cale aerogenă,ganglionii limfatici mezenterici-
pătrundere pe cale alimentară,ganglionii limfatici cervicali-la pătrunderea prin pielea
capului,gîtului sau mucoasa cavității bucale și rino-faringelui.
Clinic :mărirea treptată a ganglionilor limfatici,în care se dezvoltă procese
specific de inflamație tuberculoasă,însoțite de formarea fistulelor sau sclerozarea lor.
Poate fi:
-unilaterală
-bilaterală
Ganglionii limfatici afectați pot fi solitary sau forma conglomerante
tuberculoase.
Tratamentul chirurgical:rezecția în bloc a tuturor ganglionilor limfatici afectați.
Îngrijirea bolnavilor cu tuberculoză,tuberculoza chirurgicală
1.Bolnavilor se recomandă săse afle timp îndelungat la aer curat
2.În cazul imobilizării bolnavului la pat se va aerisi încăperea,se va efectua des
dereticarea umedă cu utilizarea preparatelor dezinfectante,se vor preveni
complicațiile posibile la respectarea acestui regim.
3.Bolnavii cu orice formă de tuberculoză trebuie să respecte regulile igieno-
sanitare pentru prevenirea răspîndirii:acoperirea nasului și gurii în timpul tusei și
strănutului cu batista; colectarea sputei într-un vas închis cu capac,care după
utilizare se va dezinfecta ,splălarea frecventă a mîinilor cu săpun colectarea sputei
într-un vas închis cu capac,care după utilizare se va dezinfecta; să evite scuiparea
sputei)
4.Bolnavul va folosi doar lucrurile personale, individuale: veselă, lingerie,
prosoape, batiste de nas.Aceste obiecte vor fispălate separate de lucrurile altor
membri ai familiei.
5.Persoanele care îngrijesc de bolnav ,trebuie să folosească mănușile de
cauciuc,masca.
6.Alimentația trebuie să fie caloric,variată,bogată în vitamin și săruri minerale.
7.Bolnavii trebuie să evite întrebuințarea băuturilor spirtoase și fumatul.
8.Bolnavul trebuie să conștientizeze,căci tratamentul oricărei forme de
tuberculoză este de lungă durată și este important să-l întrerupă.
Profilaxia tuberculozei include:
-depistarea precoce și tratamentul adecvat al bolnavilor
-creșterea imunității organismului prin respectarea regimului alimentar
rational,călirea organismului,exercițiile fizice,ocupațiile cu sportul.
-dereticarea umedă,frecventă pentru a evita depunerile de praf,care pot conține
micobacteria tuberculozei.
Actinmicoza
Actinomicoza-infecție chirurgicală specifică cronică,provocată de ciupercile
parazitare din grupul actinomicozelor.Actinomicozel se găsesc în natură pe cereal ca
saprofit în cav.bucală
Căile de pătrundere:
-aerogenă-prin aerul inspirit
-alimentară-la consumarea boabelor de cereal nedecorticate
-contactprin pielea și mucoasele lezate în timpul lucrului cu paiele,fînul
-hematogenă din cav.bucală,în care actinomicelul saprofitează în dinții cariați,în
buzunarele gingivale.
Actinomicetele nimerind în țesuturi ,declanșează un process inflamator
specific,care crește lent în dimensiuni și poate să se extindă asupra țesuturilor
înconjurătoare.
La baza infiltratului se află druza.ce reprezintă o colonie de ciuerci alcătuită din fire
subțiri de miceliu ,care se ramifică spre periferie în formă de raze și se termină prin
îngroșări cu aspect de măciucă.În jurul druzei se dezvoltă țesutul conjunctiv,de
granulații,ce imprimă infiltratului consistență lenoasă.
Afectează mai frecvent:fața,gîtul,intestinul,plămînii,mai rar celelalte regiuni
ale corpului
Actinomicoza cervico-facială –dureri în regiunea maxilarului inferior,obiectiv o
indurație desstul de consistentă,fără contururi clare; pielea de aupra este
hiperemiată,pe alocuri cu cute de culoare rășie-albăstruie.Cu timpul pielea se
subțiează,se distruge,se formează ulcere și fistule,prin care se elimină puroiul bogat
în druze.Procesul are tendință de răspîndire pe cale hematogenă,limfogenă organelor
de importanță vitală,provocînd dereglări funcționale grave.
Actinomicoza pulmonară-tabloul clinic al abcesului pulmonar acut sau
cronic,bronhopneumonie, se poate extinde la oragenele vecine cu metastaze
hematogene și limfatice.
Diagnosticul: teste de laborator(colectarea frotiului din puroiul
eliminat(depistarea druzelor); reacția serologică de fixare a complementului și alte
reacții serologice)

Tratamentul
-antibioticoterapia(peniciina)
-radioterapia
-tratamentul chirurgical
-utilizarea medicamentului specific –actinolizat.
Tratamentul chirurgical: Extirparea radicală a infiltratului cu țesuturile
înconjurătoare sau cu rezecția sectorală a organului afectat; deschiderea focarelor de
necroză,abcesele,fistulele.
Profilaxia: folosirea dispozitivelor pentru curățirea aerului inspirat,evitarea
lezării pielii și mucoaselor,consumarea boabelor de grîu prelucrate.
Insuficiența circulatorie periferică și consecințele ei
 Endarterita obliterantă
Endarterita obliteranta-afecteaza arterele membrelor inferioare,barbatii tineri
si de virsta mijlocie,are tendinta spre progresare de la periferie spre
centru.Proliferarea tesutului conjunctiv care duce la disparitia lumenului arterei
urmata de dereglari circulatorii si nutritive.Evolutie lenta.Etiologia nu este cunoscuta.
F.predispozanti-supraracirea indelungata,repetata,degeraturile,
traumatismele arterelor,fumatul,infectii de orice
origine,intoxicatia,stresul,traumatismele psihice,tulburari neuro-endocrine.
Duc la provocarea spasmului indelungat a vaselor sangvine.
Evolueaza in 4 perioade:ischemica,derglarilor trofice,ulcero-
necrotica,gangrenoasa.
Debut lent.
P.ischemica-se datoreaza spasmului arterelor,senzatie de rece ale
membrelor,senzatie sub forma de furnicatura,crampe,obosire in timpul
mersului,member palide,reci,pulsul pe artere se determina.
P.dereglarilor trofice-datorita dereglarilor de nutritive a tesutului,acuzele mai
accentuate,in timpul mersului,devine dificil mersul,pacientii obosesc,apar durerile
claudicatia intermittenta-mers cu pause.
Obiectiv-picioare reci,palide,piele uscata,isi pierde elasticitatea,se
descuameaza,cade parul-alopetie,unghii friabile,cresc incet,hiperccheratoza in
regiunea talpilor,membrelor,pulsul pe artere este slab.
P. ulcero-necrotică- depistarea este dificilă, claudicația permanentă, durerile
permanente și în pauze și la mers. Apar ulcerele trofice,segmentele de necroza,
deplasarea dificila, dereglarea somnului,agitatie, neliniste. Obiectiv-membrele
atrofiate,ulcere trofice pe talpi si degete.Pulsul pe arterele afectate nu se determina.
P. necrotica-gangrena uscata a degetelor si talpii, tesuturile se zbircesc cu
nuante nnegrie,tesuturile se usuca. In cazul nerespectarii igienei duce la dezvoltarea
gangrenei umede apoi la septicemie.

Diagnostic-ex.clinic al pacientului (inspectia,palpatia),teste opel-pozitie decubit

dorsal se ridica membrele de flexie si extensie,repede oboseste; Goldfram-decubit
dorsal cu picioarele ridicate deasupra patului;Dopler-dereglarea circulatiei sangvine;
Rezovazografia, Angiografia.
Tratamentul
Conservativ-evitarea factorilor nocivi,purtarea incaltamintei
comode,calde,igiena pielii membrelor inferioare,lichidarea spasmelor-bai
calde,medicamente spasmolitice,Nospa, ganglionoblocatori-
dicolin,analgetice,vitamine grupului B,acidul nicotic,antiagregante
plachetare,disensibilizante.
Chirurgical
Simpatectomia-inlaturarea ganglionilor limfatici simpatici
Suntarea arterei obdurate,Angioplastia cu folosirea stendului,Protezarea
vasculara,Amputarea (gangrena)
Dilitatia varicoasa a venelor(varicele)
Afecteaza mai frecvent femeile.Se caracterizeaza prin dilitarea permanenta a venelor
membrelor inferioare urmata de staza venoasa si alterarea peretilor venosi.
Cauzele dilatatiei varicoase a venelor-lipsa sau insuficienta valvulelor
venoase,ereditatea, factori ce provoaca cresterea presiunii intraabdominale:sarcina
multipla,lucru ortostatic,leziunile vaselor sangvine,lucrul fizic greu,comprimarea
venelor de tumori,infectiiile,intoxicatiile.
Se dezvolta lent, treptat.
Semne subiective- senzatie de greutate,de tensiune,de oboseala,de dureri
moderate care se intensifica in timpul mersului ortostatismului indelungat,devin
permanente.Crampe musculare se, manifesta seara apare edemul.
Semne obiective-pozitie ortostatica apoi decubit dorsal,edemul gambei,in
pozitie verticala –venele dilatate pe suprafata mediana a coapsei si suprafata
postero-mediana a gambei.Vene elastice,rigide,dureroase sau trombozate; piele
cianotica , uscata, macerata uneori cu hiperpigmentatie, ulcere trofice cu hemoragie
externa,parestezii.
Complicatii-ulcere trofice, hemoragie din ulcerele
trofice,tromboflebita,tromboza, trombembolii.
Diagnostic-flebrograma,ex. Clinic,ecografia venoasa Dopler.
-Sistemul venos superficial-proba Troianov-Trendelemburg-decubit dorsal membrul
inferior afectat ridicat si intins pentru al goli de singe se comprima vena savena
pacientul se ridica si merge, membrul se umple cu singe.
-Sistemul venelor comunicante-proba 3 garouri-membrul afectat la verticala ridicat
se leaga 3 garouri trеimea superioara a coapsei,sub genunchi,deasupra
genunchiului.Umplerea rapida a gambei apoi se inlatura garoul de sub genunchi se
umple cu genunchi,de deasupra genunchiului.
-Sistemul venos profund-proba Perthes-decubit dorsal se leaga cu o fosa elastica pe
membrul afectat, se ridica se propune sa moara.

Tratament
 Nedicamentos-evitarea orstatismului static si prelungit,reorganizarea
profesionala cu evitarea profesiilor cu ortostatism prelungit,combaterea afectiunilor
ce duc la cresterea presiunii intraabdominale,igiena pielii,incaltaminte
comoda,bandaje cu fasa elastica, exercitii la membrele inferioare
Bandajul cu fasa elasticaSe aplica dimineata inainte de ridicarea din pat,membrul
afectat se pune intr-o pozitie ridicata,bandaj spirala nu tare strins, se aplica de la
periferie spre centru,se inlatura seara inainte de culcare.
Medicamente-preparate unguente,geluri cu
antiagregante,analgetice,antiinflamatoare,comprese.
Chirurgical-cind se dezvolta complicatii.
Flebectomia-inlatura vena afectata pe portiuni. Scleroterapia Tratament cu
laser
Tromboflebita
Tromboflebita-inflamația pereților venelor cu formarea de trombi.Se distinge
de aemenea flembotromboza,adică formarea trombului în vas fără inflamație.
Etiologie: infecțiile,încetinirii torentului circular în vene, scăderea reactivității
rganismului,modificării compoziției sîngelui,creșterii coagulabilităii lui și lezării
pereților venelor
Poate să se dezvolte în urma operațiilor la bolnavi de cancer,la bolnavii cu
regim la pat timp îndelungat ,la bolnavii cu boala varicoasă ,cu boli cardiologice.
Clasificare
-cu și fără formarea fisstulelor
-După evoluția clinică:acută,subacută,cronică
-După localizare:profundă,superficială
-După caracterul procesului:supurativă,nesupurativă.
Tabloul clinic
Începe cu :
-durere intense în extremitatea afectată
-mersul devine dificil
-temperatura corpului crește pînă la 39,-40 grade
-membrul afectat este foarte edemațiat
-pielea membrului afectat este lucioasă ,cianotică
-extremitatea bolnavă este mai rece decît cea sănătoasă
Tromboflebita acută superficială începe cu :
-durere moderată de-a lungul venei afectate
-temperatura 37,5-38 grade,mai tîrziu se normalizează
-edemațiere neînsemnate a extremității afectate
-pielea de-a lungul venelor este hiperemiată sub formă de dungi
-în reg.venelor apar indurații de dimensiuni diferite
Aceste infiltrate pot fi determinate și la palpare
Durata acută oscilează de la 10 pînă la 3 luni și mai mult.Cea cronică profundă
și superficcieașă durează de l cîteva luni pînă la un an și mai mult.
În tromboflobita migratoare procesul patologic cuprinde în primul rind venele
superficiale ale extremităților superioare și inferioare: -pe neașteptate apar de-a
lungul venelor niște noduli dureroși -deasupra pielii se tumefiează și devine
roșie
-starea generală a bolnavului este neschimbată -tromboflebita migratoare
deseori face recidivă și durează ani de zile.Această boală se întîlnește mai des la
barbate.Ea se caracteriează prin leziunea simultană a arterelor și face parte din
grupul trobangitei obliterante. Complicații: trombembolii care la
rîndul său duce la embolia arterei pulmonare.Pot duce la infarcte în diferite
organe.Septicopiemie.
Tratamentul
Poate fi conservator și chirurgical.
În tromboflebita acută se recomandă: -se indică regimul de pat
-poziție puțin mai ridicată a extremității afectate contribuie la îmbunătățirea
refluxului venos
-se imobilizează membrul afectat cu atela
-se administrează preparate analgetice pentru calmarea durerii și blocajul lombar
după metoda A.V.Vișnevschi.
-se administrează
anticoagulante(heparina,fenilina,dicumarina,neodicumarina).Aceste preparate reduc
conținutul de protrombină din singe,împiedică formarea trombilor noi,duc la
distrugerea trombilor existenți.Sunt contraindicate în plăgile
recente,ulcere,tuberculoza pulmonară,bolile de rinichi,ficat.
-Hirudterapia trebuie aplicată numai în perioada acută și numai bolnavilor
cărora le sunt contraindicate anticoagulante.Lipitorile pot fi aplicate deodată cite 5-
10 de-a lungul vasului lezat al extremității:
*pielea pe extremitante trebuie rasă și spălată cu apă caldă fără săpun
*pentru ca lipitorile să se prindă mai bine pieea trebuie udată cu sol.de glucză
*lipitorile sunt contraindicate în anemie ,primele luni de sarcină
-Dacă temperature este înaltă se administrează antibiotic
-nu se recomandă în primle zile procedure fizioterapeutice,pansamente cu grăsimi
-metodele fizioterapeutice sunt indicate în tromboflebita cronică a vaselor
superficiale în perioada de organizare a trombului
-tr.balneoclimateric poate fi indicat strict individual numai în cea cronică a venelor
superficiale
Tratamentul chirurgical:flebotomia și trombectomia.
Profilaxia
-tratamentul la început a bolilor,care duc la așa complicație prin evoluția lor
-profilaxia tromboflebitei postoperatorii este necesară pentru cruțarea țesuturilor în
timpul operațiilor.luarea de măsuri pentru combaterea deshidratării anti- și
postoperatoare,ce poate surveni la bolnavii în stare gravă
-îngrijire după operație
Mortificările
Gangrena-moartea celulelor ,țesuturilor,organelor într-un anumit sector al
organismului uman.
Cauzele:
-acțiunea agenților traumatizanți(mecanici,termici,chimici,electrici,toxici,radiației)
-tulburările circulației sangvine:gangrene gazoasă,endarterita obliterantă,ocluziile
intestinale
-tulburările nutriției:escarole
Un rol deosebit le revine particularitățile anatomo-fiziologice ale regiunii
afectate,prezența sau lipsa infecțiilor,mediul ambient.
Se deosebesc 2 tipuri de gangrene:
-umedă
-uscată
Gangrena uscată- moartea țesuturilor , care se dezvoltă lent în urma
dereglărilor de circulație sangvină, des se întîlnește în regiunea membrelor inferioare,
la pacienții deshidratați care au patologii cu dereglarea circulației sangvine.
Obiectiv-dureri ischemice intensive, permanente la effort, membre palide , reci
, amorțite, dispare sensibilitatea.
Locale-țesuturile se usucă, se zbircesc, devin dure, nuanță cenușie-cafenie sau
neagră se limitează printr-o linie de demarcație, procesul nu progresează.
Începe de la periferie spre centru, uneori are loc desprinderea spontană a țesuturilor
necrotizate.
Diagnostic-ex. Obiectiv, arteriograma, analiza sîngelui, TC
Tr. Chirurgical
Gangrena umedă
 Gangrena umedă- moartea țesuturilor care se dezvoltă în dereglările
circulatorii rapide ca consecință a emboliilor sau lezarea vaselor sangvine. Nu
reușesc să se adapteze țesuturile , repede survine necroza țesuturilor, ele se
descompun, se dezintegrează și în singe nimeresc substanțele toxice care sînt abolite
în singe și duce la intoxicația organismului. Substanțele necrotizate servesc ca mediu
de infecție, se extend de la periferie spre centru.Evoluția se aseamănă cu septicemia.
Semne locale- hiperemie și edemul țesuturilor, evidențierea venelor dilatate,
cianoza țesuturilor, pete, vezicule, afectarea țesutului în profunzime țesuturile se
descompun se asociaează cu infecția au o nuanță surie-verzuie, cu miros neplăcut.
Semne generale- temperature crescută, vomă, puls frecvent, TA scăzută,
dureri intensive în regiunea afectată.
Tratament- chirurgical-amputarea regiunii, antibioticoterapie, detoxicarea
organismului.
Profilaxia-Ingrijirea picioarelor Nu fumati, intrucat acest obicei nociv afecteaza
vasele de sange crescand riscul aparitiei cangrenei.Tratati prompt ranile - Daca va
taiati sau pielea suporta vreo leziune, spalati-o cu apa calda si sapun delicat si
pastrati-o curata si uscata pana cand se va vindeca.Degeraturi - Daca pielea devine
palida, rece si amorteste din cauza frigului excesiv consultati medicul.
Embolii
Embolii-dereglari circulatorii care apar in urma circulatiei unui
embol( grasime,bula sau un cheag de singe)
Embolul circula prin singe pina se opreste intr-un vas mai mic- artera
pulmonara,vasele creierului,a membrelor inferioare .
Obliterarea rapida a vaselor sangvine,dureri acute violente,intensive,evolutive
in regiunea afectata,reducerea sensibilitatii. Ca consecinta se dezvolta necroza
tesuturilor.
Trombozele
Trombozele-tulburari circulatorii sangvine cauzate de trombul format in vasul
sangvin.
Cauze-dereglari in sistemul coagulare/anticoaguloare,micsorarea curentului
sangvin.
Des in vene , rar in artere. Dereglarea circulatiei treptata care depinde de timpul
formarii cheagului de singe,staza sangvina.
Acuza: durere in regiunea afectata,edemul si cianoza tesuturilor.
Trombozele si emboliile post-operatorii-apar peste 7-10 zile,dupa operatie pe vasele
sangvine a membrelor inferioare.
Tratamentul conservator :
-lichidarea spasmului vaselor sangvine
-micșorarea coagubilității sîngelui
Se folosește atropine,papaverina,blocaje cu novocaină după
Vișnevschi,aplicarea procedurilor calde în regiunea colateralelor vasului sangvin
afectat, anticoagulante (neodicumarna, pelentan,heparina)
Tr.chirurgical
Ulcerele
Ulcerele-defect al tegumentelor si tesuturilor subdiacente ele regenereaza
foarte greu sau nu regenereaza de loc. Apar ca consecinta a dereglarii circulatiei
sangvine,au evolutie cronica.
Cauze-tulburari circulatorii ale vaselor sangvine,modificari ale peretilor vaselor
sangvine,trauma,infectii,tulburari metabolice .
Ulcerele sunt dobindite nu congenitale.
Fistulele-canal ingust de comunicare intre organe sau organe cu mediul extern
sau tesuturile inconjuratoare.
Cauze-consecinta a procesului inflamator,a dereglarilor circulatiei sangvine.
Clasificare:
Dupa origine-congenitale sau dobindite
Dupa canalul de comunicare-externe si interne
Dupa tipul de secretie-urinare,salivare, fetide,purulente
Acuze-prezinta un orificiu cu eliminare de secretii,iritatia tesutului,se asociaza
cu infectia. Greu se depisteaza fistulele organelor interne.
Diagnosticul:acuzele,prezența orificiului secrețiilor,dermatita permanent a
âesutului din jurul fistulei,anamneza,radiografia cu contrast 9fistulografia)
(iodolipol),examenul secrețiilor.
Cu scop curativ:traheostoma,gastrostoma, colostoma, epicistostoma.
Tratamentul :metode termice,chimice,electrice,de distrugere a epiteliului
canalului fistulei.Fistulele labialee se tratează numai prin operații radicale.
Tumorile
Tumoare-formatiune patologica care se caracterizeaza prin cresterea
normal,anormala, excesiva a celulelor unui tesut.
Stare precanceroasa-diferite procese sau stari patologice care preced aparitia
unui cancer:, afectiunile inflamatorii cornice,tumorile benigne ce se pot
maligniza,procese hiperplastice,dereglariri de regenerare excesiva.
Celula tumorala(atipica)-se deosebeste de celula normal prin structura,
evolutie , crestere, metabolism,nutritive.
Celula tumorala poate sa aiba o structura asemanatoare cu cea din care sa
dezvoltat sau nu poate sa atinga momentul maturizarii raminind la una din fazele
divizarii.Caracteristica-metabolism,nutritive marita printr-o proliferare progresiva.
Caracteristice specific-debut lent, treptat neobservat asimptomatic , greu de
depistat. La nivel cellular tumoarea se caracterizeaza prin: atipism sau anaplazie
(modificarea formei si structurii normale a celulei), hiperplazie (proliferare celulara
excesiva), polimorfism( contine cellule cu diferit grad de divizare),
metastaze( migrarea tumorii in tesuturi, organe vecine, si la distanta).
Clasificare
-Dupa caracterul cresterii:expansiva(creste singura,comprima tesuturile din
jur,ele se necrotizeaza formind o capsula falsa);invaziva(infiltrarea tesuturilor vecine);
combinat(regenerarea celulelor tesuturilor vecine in сele tumorale );
-in raport cu organele cavitare:exofida(creste spre exterior sau in cavitatea
organului afectat ); endofida(creste in profunzime sub tesuturile subdiacente).
-In dependenta de numarul focarelor tumorala-crestere primara
solitara,crestere primara multipla.
Metastaze-migrarea celulelor maligne de la nivelul tumorii primare in alte
tesuturi si organe.
Diseminare-limfatica, hematogena ,implantare ( prin desprindere si grefare –
miscarea celulelor neoplazice de-a lungul seroaselor.
Etiologie-necunoscuta, exista doar o sumedenie de teorii a lui virhov si
polietiologic. In organism celulele atipice inactive care se activeaza daca sint factorii
favorizanti.
Factori predispozanti- ereditate, factorii chimici( aerul poluat,gaze de
esapament,fumul),factorii fizici (ultraviolet,radiatia ionizanta,accidente nucleare),
factori biologici( maladiile cornice cu evolutie indelungata ), vici daunatoare
(alcolismul, tabagismul), unele traditii, obiceiuri (folosirea
condimentelor,conservantilor, alimentatia fierbinte, modul de alimentare), stresul;
Clasificare -dupa evolutie : maligne si benigne
Diagnosticul diferentiat al tumorilor
Tumoare benigna Tumoare maligna
Ritmul de crestere lent rapid
Gradele de diferentiere a Cellule mature, Celule imature atipice,
celulelor tumorale differentiate , corespund nediferentiate
tesutului din care sau
dezvoltat
Atipismul tisular Tisular,celular
Caracteristica cresterii expansiva Invaziva, infiltrativa
fata de tesuturile
adiacente
 Limitele tumorii Clare, precise, bine Contururi sterse,neclare,
delimitate de o capsula concrescute cu tesuturile
vecine
metastazarea Nu metastazeaza, nu este Metastazeaza recidiveaza
recidivanta
Evolutie clinic-morfologica Pot genera uneori tumori
maligane
În dependenta de tesuturile din care se dezvolta- epithelial, conjuctiv,
mezenchimul, nervos,pigmentar..
Clasificarea stadială dupa sistemul tnm a tumorii maligane
Stadiul ne indica extinderea tumorii. t- prezenta tumorii n-metastaze in
ganglionii limfatici regionali m-prezenta metastazelor in tesuturi,organelle
organismului
Stadiul I-t1n0m0-tumoare mica lipsesc metastazele
Stadiul II-t2n1m0-tumoare cu dimensiuni mai mari in limita organului cu
metastaze solitare in nodulii limfatici regionali , lipsesc metastaze in organelle vecine
Sdadiul III-t3 n2m0-tumoare primara mare cu extindere in tesuturile vecine,
metastaze multiple in nodulii limfatici regionali, lipsesc metastaze in organelle la
distanta
Stadiul IV-t4n3m1-dimensiuni mari,metastaze multiple in nodulii limfatici si
organele vecine si la distanta.
Superficiala- formatiune fara conturi clare concrescuta cu tesuturile vecine,
imobila poate sa-si schimbe culoarea, aspectul unui ulcer cu eliminari putine cu
margini dure care usor traumatizeaza greu regenereaza, gangionii limfatici mariti.
Diagnosticul-interviu cu pacientul,ex. Obiectiv, teste de laborator:
hemograma,urograma,analiza materiilor fecale,analiza sucului gastric), examenul
paraclinic(ultrasonografia,radiologia).
Colectarea eliminarilor pentru depistarea celulelor tumorale (sucul gastric,
sputa, eliminari vaginale, eliminari din mameloane. Biopsia.
Tratamentul
-chirurgical-radical(stadiile I-II tumoarea matinale,scaderea masei corporale intr-un
timp scurt in lipsa cauzei concrete. cu scop palitiv-usurarea suferintelore
-radioterapia-razele roenghen,radiu, cobalt -chimioterapia -
hormonoterapia-prostatei,gl. Mamare Profilaxia-evitarea factorilor
predispozanti
Malformațiile congenitale
Malformațiile congenitale-abateri de la dezvvoltarea embrionară
normal,caracterizate prin alterarea morfologiei(structurii anatomice) și funcției unui
organ,sistem de organe sau a corpului în întregime,întîlnite la naștere sau după
naștere.
Teratologia-stiința care se ocupă cu studiul malformațiilor congenitale.
Anomalie congenitală-o abatere de la normă care țin de variabilitatea în cadrul
specie.
Frecvența maladiilor congenitale-medie de 2-3 % din totalitatea nașterilor.
Clasificarea malformațiilor congenitale
1.Malformații prin absența sau lipsa de dezvoltare –pot interesa: organe,
țesuturi, celule.
a)lipsa de dezvoltare a unui organ:absența membrelor,absența degetelor
b)lipsa de dezvoltare a unui țesut-lipsa de dezvoltare a țesutului tiroidiand
c)la nivel cellular,lipsa totală a pigmentului în celule pielii,părului,irisului
2.Dezvoltarea incomplete sau oprirea în dezvoltare-poate interesa organismal
în totalitate sau poate fi localizatăă la nivelul organelor și țesuturilor
-organul în totalitate nu se dezvoltă
-la nivelul organelor și părților corpului:degete mari,gură mica,member mici
3.Exagerarea sau creșterea în exces –poate interesa organismal în întregime
sau numai organe și părți ale corpului
a)creșterea în exces a întregului organism(gigantismul)
b)La nivelul organelo și părților corpului,creșterea în exces:gura mare,member
mari,degetele mari,hiperplazii vicerale,creșteri numerice9multiplicarea unor organe)
4.Malformații prin lipsa de atrofiere sau persistența unor,forme embrionare:
persistența membrane anale,sindactilia.
a)Ectopiile viscerale:lipsa de coborîre a unor organe-ectopia testiculară,lipsa
b)Deformațiile tipice ale unor țesuturi-tumorile congenitale
5.Hermafroditismul adevărat sau fals
6.Atavismul-malformație caracterizată prin apariția la om a unor formațiuni
caracteristice altor vertebre(rudiment de coardă)
Etiologia
1.Ereditatea
2.Factorii fizici:hipotermia,hipertermia,radiația
3.Factorii chimici:administrarea unor medicamente cuacțiune teratogenă
(antibioticele, trancvilizanții),intoxicațiile de diferită origine, întrebuințarea băuturilor
alcoholic,drogurilor
4.Factorilor mecanici:traumele cranio-cerebrale închise-comoția,contuzia
cerebrală,purtarea îmbrăcămintei strînse pe corp
5.Factorii biologici:bolile acute și cornice
 6.Factorilor imunologici: incompatibilitatea mamei și a fătului după rezusul
factor Este foarte periculoasă acțiunea acestor factori pe parcursul primelor 2
luni,cînd are loc implantarea și formarea placentei.
Atrezia esofagului
Atrezia esofagului- malformatie congenitala caracterizata prin lipsa unei
portiuni de esofag.Etiologia nu este cunoscuta. Forme: cu fistule si fara
Examenul ecografic poate decele: lipsa de vizualizare a imaginii gastrice ,
dilatarea esofagului cervical, miscari de regurgitatii.
Clinica –primele semen in primul examen al nou nascutului: salivatie excesiva
dupa aspirarea mucozitatilor cu aspiratorul; mici semen de insuficienta respiratory
miscari ale aripilor nazale, resoiratie zgomotoasa,tahipnee; dupa 2-3 inghitituri el se
opreste si are loc regurgitarea laptelui pe gura sin a in caz de atrezie esofagiana fara
fistule; acces de tuse si cianoza (atrezie cu fistula).
Diagnosticul
1.Proba elefant- se face toaleta cavitatii nazale se introduce sonda
nazoesofagiana se aspira in seringa 5 ml vozduh se conecteaza la sonda si se
introduce lent.In caz de atrezie el va iesi zgomotos prin gura.
2.Examenul radiologic cu contrast (iodolipol) –toaleta se introduce sonda , se
introduce 3-5 ml de iodolipol, se efectueaza pelicule radiologice in doua proiectii in
fata si laterala.
Conduita medicala- se suspendeaza alimentatia, se aplica sonda nazo-
esofagiana, pozitie in decubit lateral cu capul si toracele usor ridicat, se asigura
temperature necesara, se administreaza oxygen umezit, va fi transportat intr-o
institutie de chirurgie pediatrica.
Tratament –chirurgical, antibioticoterapia
Ingrijirea post-operatorie- aplicarea gastrostomei de alimentatie
Stenoza pilorică congenitală
Stenoza pilorica congenital-Malformatie congenitala caracterizata prin
hipertrofia musculaturii pilorice ( se reflecta la functia de evacuare a stomacului )
Clinica- 3-4 saptamini de viata apar primele simptome : varsaturi care
constituie semnul cardinal, survin dupa alimentare ( la 10-20 minute), masele
vomitive expulzeaza in fontan, get, au character alimentar, nu au bila, sunt
abundenta, depasesc cantitatea de lapte supt contin lapte digerat au character acru;
apetitul este pastrat , apoi scaderea curbei ponderale.
Cu timpul se instaleaza semen generale: oliguria, constipatie, distrofie.
Obiectiv: pielea uscata , turgorul scazut, uneori apar undele peristaltice ale
stomacului. La palpare –clopotajul gastric.
 Diagnosticul-radiografia de contrast (sulfat de bariu )-evacuare dereglata
Tratament chirurgical
Boala Hirschprung
Boala Hirschprung-Malformatie congenitala caracterizata prin lipsa inervatiei
intestinului gros (sigma si rectul) se reflecta asupra peristaltismului intestinal , se
deegleaza functia de evacuare.
Clinica Primele semene 1-3 luni: constipatie din ce in ce mai persistenta , varsaturi cu
character bilos, fecaloid, semnele generale se instaleaza cu timpul –deshidratare,
oliguria. Semne obiective- piele uscata, turgorul scazut, peretele abdominal flasc
si circulatia colaterala prezenta , abdomen balonat in forma de broasca, nu adauga in
greutate, se observa undele peristaltice intestinale.
Diagnosticul-radiografia abdominala fara contrast, irigografia, ex. Radiologic cu
contrast.
Tratamentul-chirurgical –rezectia portiunii-anastomozei
Atreziile ano-rectale
Atreziile ano-rectale-Lipsa orificiului anal sau unei portiuni de rect.
Clasificare : atresia anala, rectala, ano-rectala.Atrezia cu sau fara fistule cu organelle
vecine
*Anala-lipsa orificiul anal , orificiu anal acoperit cu o membrane seroasa, lipsa
meconiului.
*Rectală-lipsa unei portiuni de rect, lipsa meconiului. Semne de ocluzie
intestinala : lipsa meconiului, voma, eructatii, sughit, abdomen balonat, copilul este
agitat, plinge.
*Anală cu fistule –eliminarea de materii fecale prin vagin, uretra, in perineu un
orificiu cu o zona hiperemiata.
Diagnostic-ex. Visual, palparea (bombarea rectului –anala, lipsa bombarii –
rectala), ex. Radiologic, irigoscopia.Tratamentul chirurgical.
Criptorxismul
Criptorxismul-maladie congenitală ,ce se caracterizează prin reținerea coborîrii
testiculelor în scrot.
Clasificare:
Se deosebec următoarele forme:
-unilaterală
-bilaterală
-abdominală(testiculul se situează în regiunea bazinului mic la intrarrea în canalul
inghinal)
-inghinală(testiculul se află în canalul inghinal)
-adevărată(are loc reținerea coborîrii testiculelor în scrot)
-falsă(testiculul se coboară în scrot,apoi se ridică în canalul inghinal)
Tabloul clinic
Dacă testiculul nu se coboară la timp în scrot,el rămîne în dezvoltarea din cauza
temperaturii mai înalte din cavitatea abdominală(cu 2-3 grade mai înaltă) decît în
scrot.Sub acțiunea temperaturii înalte survin modificări sclerotice ale testicolului,care
după vîrsta de 10 ani devin ireversibile.
Dacă testiculul este situate în canalul inghinal,el se supune mai frecvent
traumatismelor.
Semnele clinice sunt:
-lipsa unui sau ambilor testiculi în scrot
-scrotul este nedezvoltat din partea afectată
-se observă tumefacția regiunii inghinale afectate
-la palpare se determină în regiunea canalului inghinal afectato farmațiune
moale,mobile,puțin dureroasă
Se constată tulburări ale funcției sexuale și de reproducere dacă nu se tratează.
Diagnosticul: ex.clinic al băițelului,inspecția vizuală,palparea,examenul
medicului chirurg.
Principii de tratament: Se tratează chirurgical.Operația se efectuează la 6 ani
pînă la 9 ani(pînă la începutul vîrstei de maturizare)
Profilaxia:respectarea regulilor de igienă personală.
Encefalocelul
Hernie congenitală a craniului ce se caracterizeaza printr-un defect al oaselor
craniene sau lipsa lor prin care se produce proeminarea encefalului si membranelor
lui.Cel mai des occipital sin azo-frontala
-forma oculta- usoara, defecte minore ale unui os
-meningocele-prolabarea numai a membranelor sub piele
-mielomeningocele-grava, proemineaza membranele si encefalul
Clinica
Encefalocelul are aspectul unei proeminente de diferite forme , dimensiuni,
pielea deasupra ei intinsa, subtire, pulseaza in timpul plinsului , in agitatie,
transparenta plina cu lichid, palpare la baza defect de oase.
Diagnostic-ex clinic –inspectia, palparea, consultatia medicului neurology, ex.
Neurochirurgului neonatolog.
Tratament- chirurgical-se lichideaza defectul de oase prin transplantul de
oases au placate special din masa plastic.
 Particularitatile de ingrijire a copilului-evitarea factorilor de risc, agitatia
copilului, supravegherea tesuturilor in regiunea herniei, se Evita orice comprimare a
herniei, se interzice folosirea pernei.
Buza de iepure
Maladie congenitala caracterizata prin dehiscenta țesuturilor moi ale buzei
superioare (in unele cazuri și-a a maxilei. Unilaterală, bilaterală, incompletă ,
completa .
Clinica -dehiscenta teritoriilor moi ale buzei superioare și a maxilei, copilașii au
dificultăți la supt , se îneacă , laptele pătrunde în căile respiratorii , rău dorm, defect
cosmetic ,Ramon in dezvoltare fizică și psihică.
Diagnosticul – examen clinic, examen neochorurgului neonatolog .
Tratamentul – chirurgical în primele 3 luni.
Gura de lup
Dehiscența bilaterală a palatului dur și moale.Poate fi unilaterală, bilaterală,
incompletă sau completa.
Clinica -dificultati in timpul suptului , la deglutiție iar mai târziu la vorbire,
laptele pătrunde în căile respiratorii, copilul rău doarme , rămîne în dezvoltarea fizică
și psihică.
Diagnosticul-ex.clinic , chirurg neonatolog
Tratamentul chirurgical
Îngrijirea – toaleta cavității bucale și nazale , alimentare prin sonda , folosind
laptele stors.
Torticolisul
Înclinarea permanenta a capului către unul din umeri.
Cauza: nedezvoltarea incompletă a mușchiului sternocleidomastoidian in
perioada intrauterină sau a nașterii.Poate fi muscular (unul este mai scurt), osoasa
( patologia vertebrelor cervicale)
Clinica- înclinarea permanenta a capului spre unul din umeri, fata și capul
asimetric, dificultăți sau refuza alăptarea din sinul părții opuse afectate, prezenta
scoliozei cervicale, încordarea mușchiului sternocleidomastoidian.
Diagnosticul-ex. Clinic radiologic
Tratamentul-chirurgical in forme grave. Masaj kinetoterapia, imobilizare cu
gulere (orteze ) bandaje de susținere.
Spina bifidă
Hernie a coloanei vertebrale ce se caracterizează prin lipsa unei vertebre sau a
mai multor vertebrare prin care are loc prolabarea măduvei șia membranelor sub
piele.
 Clasificare
-forma ocultă -usoara , defecte minore ale vertebrelor
-meningocele prolabarea numai a membranelor sub piele
-mielomeningocele proeminarea membranelor și a vertebrelor.
Clinica – creșterea intensă a părului în regiunea herniei, o zona de vase
sangvine dilatate, o fosa sau o mica retracție cutanata de asupra defectului osos,
prezenta unei adîncituri umectate, proeminenta unei proiectii moale nedureroasa in
regiunea lombară sau sacrala, pareze sau paralezii, dereglări ale micțiunii și scaunelor
sub forma de retenție , nedezvoltarea membrelor inferioare, prezenta unei
proeminente cu sau fara orificiu prin care se elimina lichidul cefalorahidian .
Diagnosticul:
- examen clinic:se așează copilul pe măsuță,rebrdul ambelor mini se așează
perpendicular treimii medii a claviculei,se apucă capul copilului cu degetele ambelor
mîini,se ăncearcă foarte atent și lent de a-I da capului poziția obișnuită.
- radiologic
- consultația neurochirurg
Tratamentul -conservator, chirurgical
În perioada de sugar:
-masaj al mușcjiului sterno-cleido-mastoidian cu redresări manual ale poziției capului
-în timpul somnului va fi menținut între perne pe cît e posibil în hipercorecție
-jucăriile trebuiesc plasate în partea sănătasă
-se va plasa copilul cu partea sănătasă spre mama și în jos în timpul alăptării pentru
a-l oblige astfel de a întoarce capul în aceeași parte
-se aplică gulerul Schantz cu multă vată
După vîrsta de un an:
-chirurgical –secționarea la nivelul de inserție a pedunculilor sternali și claviculari a
mușchului ,fasciei,aderențelor din această regiune.
-se imobilizează în poziția de hipercorecție cu pansament ghipsat capul,gîtul și cutia
toracică timp de 3-4 săptămîni
-proceduri fizioterapeutice,gimnastica medicală de corecție și de reabilitare
Îngrijirea pacienților: evitarea factorilor ce duc la agitație , evitarea presiunii ,
pozitia corecta, informa in jurul herniei.
Spitna bifida (hernia spinală)
Spina bifidă -Hernie a coloanei vertebrale ce se caracterizează prin lipsa unei
vertebre sau a mai multor vertebrare prin care are loc prolabarea măduvei și a
membranelor sub piele.
Clasificare
-forma ocultă -usoara , defecte minore ale vertebrelor
-meningocele prolabarea numai a membranelor sub piele
-mielomeningocele proeminarea membranelor și a vertebrelor.
Clinica – creșterea intensă a părului în regiunea herniei, o zona de vase
sangvine dilatate, o fosa sau o mica retracție cutanata de asupra defectului osos,
prezenta unei adîncituri umectate, proeminenta unei proiectii moale nedureroasa in
regiunea lombară sau sacrala, pareze sau paralezii, dereglări ale micțiunii și scaunelor
sub forma de retenție , nedezvoltarea membrelor inferioare, prezenta unei
proeminente cu sau fara orificiu prin care se elimina lichidul cefalorahidian .
Diagnosticul- examen clinic, radiologic , consultația neurochirurg
Tratamentul -conservatot, chirurgical
Îngrijirea pacienților evitarea factorilor ce duc la agitație , evitarea presiunii ,
pozitia corecta, informa in jurul herniei.
Leziunile cranio-cerebrale
Traumatismele cranio-cerebrale-sunt provocate de acțiunea factorilor
mecanici(căderilo,loviturilor) asupra capului,care acționează direct și rar de tot
indirect.
Gradul traumatismelor depinde de :forma,mărimea,timpul și direcția
obiectului vulnerant.
Patfiziologia:în urma acțiunii factorului mechanic survin modificările
funcționale reversibile și modificările morphologic eieversibile:
I.Modificările funcționale reversibile sunt:
1.Tulburări vasomotorii cerebrale:spasmul vascular dde scurtă durată cu vasodilatația
ulterioară, staza venoasă.
2.Tulburările metabolismului celulelor nervoase,ce se manifestă prin edem cerebral
3.Tulburările circulației lichidului cefalorahidian,ce declanșează creșterea tensiunii
intercraniene
4.Creștere tensiunii arteriale care face să crească edemul,iar prin el comresiunea
intracranieană
5.Deplasarea creerului de diferite grade cu și fără lezarea vaselor sangvine ,
meningelui, nervilor cranieni.

II.Tulburările morfologice irevesibile sunt:

1.Leziunile cranio-cerebrale la diferite niveluri:tegumentele
moi,craniul,meningele,substanța cerebrală.Atfel pot apărea diferite forme de plăgi
cutanate,fracture osoase,leziuni meningiene,cerebrale,hemoragi,acumulări
lichidiene.
 2.Se constată focare de distrugere ale substanței
cerebrale(rupture,cicatrice,ramolisment,zdrobire,hematom)
Clasificarea traumatismelor cranio-cererale:
Închise : contuzia țesuturilor moi,fracturile,comoția,contuzia,compresiunea
cerebrală.
Deschise:plăgile,fracturile deschise.
Traumatismele țesuturilor moi ale capului
Contuzia țesuturilor moi ale capului apare în urma acțiunii obiectelor bonte
asupra țesuturilor moi ale capului.Ca urmare se lezează pielea,țesutul cellular
subcutanat,capilarele,vasele limfatice din această zonă.
Tabloul clinic
1.Se manifestă printr-o formațiune tumorală,cianotică,dureroasă,dură la
palpare,denumită,,cucuie,,.A/m de ugență-aplicarea rece local.
2.Se întîlnesc hematoamele:formațiuni tumorală cianotică,dureroasă,de consistenă
moale la palpare,ce se poate mări în dimensiuni,dacă hemoragia continua.În cazul
hematoamelor survine la lezarea vasului arterial formaținea tumorală pulsează în
ritm cu pulsul.
Asistența de urgență:
1.Se va aplica un pansament compresiv și rece
2.Pacientul va fi transportat în instituția medicală.
Tratamentul :
-se aplică puncția hematomului
-se aplică pansament compresiv
-hematoame survenite la lezarea vasului arterial se tratează chirurgical: se deschide
hematomul,se face hemostaza definitive prin ligature vasului care sîngerează,se
sutureaz țesuturile,se aplică pansament
-în cazul hematoamelor infectate se va deschide hematomul abcedat și se vat rata ca
o plagă septică.
Plăgile țesuturilor moi ale capului
Plăgile țesuturilor moi ale capului se caracterizează prin hemoragii
massive.Aceasta se datorește țesutului celulo-adipos subcutanat al acestei
regiunii,bogat într-o reșea de vase sangvine fixate de trabcule,care împiedică
retracția lor.
În plăgile prin scalpare-are loc desprinderea masivă a țesuturilor moi ale cutiei
craniene.
Plăgile țesuturilor moi ale capului pot provca :ameeli,vertij,unele simptome
neurologice.
 Acuze:durere locală,sîngerare.
Diagnosticul:ex.vizual.

Asistența de urgență:
1.Efectuarea hemostazei provizorii:prin tamponamentul plăgii cu folosirea apei
oxigenate,alipirea marginilor plăgii și menținerea lor,compresiunea vaselor lezat pe
traiectul ei.
2.Prelucrarea marginilor plăgii cu preparate antiseptic.
3.Aplicarea pansamentului copresiv
4.Aplicarea recelui
5.Administrarea analgeticelor
Plăgile cranio-cerebrale prin arma de foc fac parte din leziunile cele mai grave.
Se deosebesc:
1.Plgile nepenetrante ale oaselor craniene fără lezarea ăahhimeningelui dura
ater.
2.Plăgile penetrante ale oaselor craniului cu lezarea pahimengelui-dura mater.
Există pericol de lezare și infectare substanței cerebrale.În plăgile penetrante sunt
prezente semen de comoție,contuzie,compresiune cerebrală:porținea de os distrusă
se prezintă sub formă de eschile osoase mici,care deplasîndu-se pot leza
meningele,vasele sangvine,substanța cerebrală.
Tabloul clinic:
Îndată după răire are loc pierderea cunoștinței,deseorise instalează o stare
comatoasă, urmată de vărsătură,apare tabloul clinic alșocului traumatic:respirația
devine accelerate,pulsul slab și frecvent,TA scad,apare cefaleea.după ieșirea
bolnavului din starea inconștientă simptomele cerebrale cuc aracter general sunt
supuse unui process de involuție și cu timpul apar simptome de focar în dependent
de zona lezzată,manifestîndu-se prin tulburări motorii,sensitive,de vorbire,de
vedere,de auz.Cu timpul pot apărea complicații tardive:meningită,encefalită,abcesul
cerebral.
Evoluția plăgiii dpinde de calitatea și timpul acordării primului ajutor.
Asistența d eurgență:
1.Administrarea preparatelor analgetice 2.Toaleta cavității bucale în caz de
vărsătură
3.Administrarea preparatelor care stimulează activitatea cardio-vasculară și
respiratorie
4.Aplicarea pansamentului aseptic pe plagă.
5.Darea poziției decubit dorsal cu capul ridicat și pe o parte pe o pernă moale
6.Transportarea accidentatului în instituția medicală. 7.Spitalizarea bolnavului
În instituția medicală:
1.Scoaterea bolnavului din stare de șoc:analgetice,cardiovasculare,ce stimulează
activitatea respiratorie
2.Terapia de deshidratare î caz de creșterea tensiunii intracranieine:sol.glucoză de
40%,lazix,sol.magneziu 25%-10 ml i/v
3.Profilaxia dezvoltării infecției:antibiotic cu profil larg de acțiune
4.Prelucrarea primară chirurgicală a plăgii.După operație bolnavii necesită o îngrijire
specială pentru evitarea compliațiilor posibile. 5.Se vor respecta măsurile igienice
6.Se creează poziția decubit dorsal cu capul ridicat 7.Se folosesc paturi
funcționale.
8.Se monitorizează funcțiile vitale:pulsul,TA,repirația.
Fracturile oaselor craniene
Fracurile oaselor craniene se produc de cele mai dese ori în urma accidentelor
rutiere,de muncă.
Clasificare:
-fisuri-care trec prin toată grosimea acului
-fracturile cu eschile(fragmente),în care bucățelile de os pot leza menigele sau
encefalul
-fracturile închise și deschse ale oaselor bolții craniene și bazei craniene.
Fracturile bolții craniene
Semne clinice- bolnavii conștienți/inconștienți. Acuză dureri locale cu caracter
de constrîngere, compresiune, tensiune.
Inspecția vizuală-tumefiere,hematom,în unele cazuri deformația craniului,
plagă.
La palpare-dureroasă
Fracturile pot fi însoțite de unele semne ale comoției sau contuziei cerebrale.
Fracturile bazei craniene
Grave, leziuni ale nervilor cranieni, implicarea membranelor cerebrale, pericol
de pătrundere a infecției din nas, sinusurile paranazale,conductul auditiv.
Semne clinice-stare inconștientă.În fracturile ale foselor cerebrale anterioare și
posterioare-semnul ochelarilor (echimoze orbitale). Echimoze în regiunea retro-
auriculară(semnul Battle)- fracturi ale foselor cerebrale posterioare.
Echimoze,otoragii,rinolicvoree, otolicvoree.Hemoragii nazale, auriculare.Scurgerea
lichidului cefalo-rahidian.Anizocoria sau lipsa reacției la lumină.
Dereglări din partea nervilor cranieni
-asimetria feței
-tulburări oculomotorii
-dereglări respiratorii și cardiace
Diagnosticul- ex,.clinic,neurologiv,radiologic,fundul ochiului, TC, puncția
rahidiană.
Asistența de urgență
1.Aplicarea gulerului cervical
2.Poziționarea pacientului conștient-decubit dorsal, inconștient –decubit semilateral
3.Fixarea poziției capului-perne, haine
4.Pansament aseptic compresiv-tamponamentul în hemoragii
5.Aplicații reci în regiunea lezării
6.Profilaxia asfixiei- ex, cavității bucale(mucozități-aspirare), fixarea limbii, pipa p/u
aer.
7.Asigurarea permiabilității căilor respiratorii
8.Resuscitare cardio-respiratorie
9.Preparate ce stimulează activitatea cardiovasculară
10.Se combate șocul-măsuri antișoc, analgetice
11.Hemoragie-pansamente pentru absorbția sîngelui
12.Se transportă bolnavul pe suprafață dură.

Traumatisme cranio-cerebrale închise

Cauze-factorii mecanici(căderi, lovituri asupra capului care acționează direct și
mai rar indirect), accidentele, căderile accidentale, agresiunile,plăgile.
Gradul depinde de-forma,mărimea,timpul ,direcția.
Comoția cerebrală este cel mai frecvent traumatism cranio-cerebral închis.
Apare în urma acțiunii unei forțe mari într-un timp scurt:la lovituri și căderi pe cap.
Se caracterizeză prin deplasarea creerului, tulburări ale circulației sangvine și lichidul
cefalo-rahidian.Aceste tulburări sunt funcționale și reversibile.
Modificările morfologice sunt neînsemnate-spasmul vascular de scurtă durată
este urmat de dilatarea lor,stază venoasă, hemoragii punctiforme, care peste 1-2
săptămîni dispar.
Tabloul clinic
1.Simptomul principal în comoția cerebrală este pierderea cunoștinței de la cîteva
minute pînă la cîteva ore sau 1-2 zile.
2.După ieșirea bolnavului din starea inconștientă se observă amnezie retrogradă-
accidentații nu-și amintesc de evenimentele, care s-au trecut pînă la accident și în
timpul lui.
3.Este prezentă voma care de cele mai multe ori este unică și nu repetată.
4.După stabilirea conștiinței bolnavii prezintă o serie de simptome neurologice-
cefalee, vertij, zgomot în urechi, greutate în cap,dureri în ochi,care se intensifică la
deplasarea lor și lumină puternică, au insomnie,sunt agitați, au o astenie generală,
transpirație.
Evoluează în 3 grade
I-fără pierderea conștiinței,amnezia retrogradă mai puțin de 30 min.
II-pierderea cunoștințeu sub 5 min, amnezia retrogradă peste 30 min dar sub 24 ore.
III-pierderea conștiinței peste 5 min, amnezie retrogradă mai mult de 24 de ore.
Contuzia cerebrală au loc tulburări morfologice în țesutul cerebral-focare de
distrugere a substanței cerebrale(ruptura, zdrobirea,hematom,ramolisment) care
sunt ireversibile și pot afecta scoarța, stratul cortical, meningele.Sunt foarte
periculoasa contuzia , hematoamele trunchiului cerebral, cerebelului, ventriculelor
cerebrale.
Tabloul clinic
Contuzia cerebrală se caracterizează prin prezența simptoamelor cerebrale
generale și cerebrale de focar :
1.Pierderea cunoștinței este mai profundă și peste un timp mai îndelungat(cîteva
zile).
2.Voma repetabilă
3.Amnezie retrogradă se păstrează un timp îndelungat.
4.Sunt tulburări circulatorii, respiratorii și de deglutiție.
5.Sunt prezente leziunile cerebrale cu caracter local (de focar)-
pareze,paralezii,convulsii, abolirea reflexelor.Simptomele de leziune de focar sunt
slab pronunțate la contuzia lobului frontal.

Compresiunea cerebrală apare în urma unor factori, care duc la creșterea

rapidă a tensiunii intracraniene .
-hematomului intracranian la lezarea arterei meningiene medii sau sinusurilor
venoase
- fracturi craniene cu înfundare și în edemul cerebral(la fel se dezvoltă compresiunea
cerebrală și în abcesele, tumorile cerebrale).
Creșterea rapidă a tensiunii intracraniene.
Tabloul clinic
1.Pentru compresiunea cerebrală provocată de hematom (ruptura vaselor
sangvine) este caracteristic un interval de timp liber, numit și ,,luminos,, care durează
de la cîteva minute pină la cîteva ore, zile după care apar primele semne de
compresiune ca pierderea conștiinței, bradicardie și altele.
2.În intervalul de timp luminos se constată cefalee pronunțată și amețeli.
3.Unul din primele semne de ompresiune este,, bradicardia,, pulsul fiind pînă la 50
bătăi într-un minut.
4.Se instalează o mioză (contracția pupilelor), urmată de midriează(dilatația
pupilelor)
5.Bolnavii au vomă centrală, tulburări ale respirației , deglutiției
6.Pe măsura creșterii tensiunii intracraniene se manifestă tot mai mult
simptomatologia de focar-pareze și paralezii nervilor cefalorahidieni din partea
leziunii( anizocorie,midriază,strabismul), pareze și paralezii ale musculaturii
membrelor din partea opusă( reflexe patologice, convulsii epileptiforme).
7.Apar semne de iritație ale meningelui-rigiditatea gîtului la flexiunea capului.
Persoana la care s-a restabilit conștiința se examinează- orientarea în spațiu,
echilibru, coordonarea,reflexele, sensibilitatea , forța musculară.
Persoane inconștientă
-scara Glasgow-care evoluează răspunsul verbal, deschiderea ochilor și răspunsul
motor.
Valoarea Scorul motor Scorul verbal Scorul ocular
scalei
6 Execută comenzi - -
5 Localizează durerea Orientat -
4 Se apasă la durere Confuz Deschiderea ochilor spontan
3 Reacția în flexie Rostește cuvinte Deschiderea ochilor la stimuli
izolate verbali
2 Reacția în extensie Sunetele Deschiderea ochilor la stimuli
neinteligibile dureroși
1 Fără răspuns Fără răspuns Fără răspuns
Ușoară minim 13 Moderată 9-12 Severă cel mult 8
Examinarea paraclinică-ex.neurochirurgului,oculistului,neurochirurgului,
radiologia craniană, TC sau RMN, puncția rahidiană, encefalografia.
Complicații
Precoce-procese inflamatorii(meningita, encefalita), hematoame
Tardive-arahnoidita, encefalopatia,epilepsia,hidrocefalia, neuroze.

Asistența de urgență
1.Hemostaza provizori-pansament compresiv, aplicații reci
2.Evaluarea respirației, pulsului pe arterele gîtului, reacția la lumină.
3.Solicitarea serviciului 903.
4.Imobilizarea gîtului cu guler rigid și fixarea capului pe brancardă.
5.Evaluarea permiabilității căilor respiratorii.
6.Resurcitarea cardio respiratorie
7.Se face profilaxia asfixiei- ajutorul în vomă, aspirarea maselor vomitive , toaleta
cavității bucale, fixarea limbii cu aplicarea conductei pentru aer.
8.Se creează o poziție adecvată –decubit dorsal cu capul ridicat și pe o parte.
9.Se transportă accidentatul în instuția medicală.
10.Se spitalizează în secția de neuro-chirurgie sau traumatologie.
Măsurile intraspitalicești
1.Se precizează diagnosticul prin ex.radiologic.TC, RMN
2.Se efectuează puncția lombară.
3.Se prescrie regim la pat pînă la 10-14 zile în comoția cerebrală, în contuzia și
compresiunea cerebrală pentru 3-4 săptămîni.
4.Se respectă dieta nr.10 cu limitarea sării de bucătărie și lichidelor.
5.Se monitorizează și se face corecția respirația, activității cardiace .
6.Se indică în caz de șoc –terapia antișoc.
7.Se prescriu măsuri pentru profilaxia edemului cerebral-terapia de deshidratare
sol.Sulfat de magneziu de 25 % 10 ml i/v ,lazix.
8.Se administrează medicamente ce ameliorează microcirculația sangvină și a
lichidului cefalo-rahidian- nootropil, cavinto,paracetam, fezam,vitaminele
B1,B6,B12,C.
9.Se indică preparate neurologice,antihistaminice.
10.Pentru a preveni infecția se administrează antibiotice cu profil larg de acțiune.
11.În tulbările grave ale respirației se indică oxigenoterapia, traheostomia, respirația
artificială dirijată.
Traumatismele feței
Traumatismele oro-maxilo-faciale
Afectează tinerii intre 20 și 40 de ani,apti de munca.
Etiologie: accidentele de circulație,agresiunile, accidentele de muncă,
accidentele produse de animale, accidentele sportive, căderile de la înălțime.
Traumatisme grave deoarece afectează nervii intracranieni, țesuturile moi.
Fractura oaselor nazale
Cauze: loviturile și căderile peste nas, compresiunea nasului.
Clasificare: unilaterale, bilaterale,cu și fără deplasarea fragmentelor,cu deformarea
dosului nasului,cu fractura septului nazal.
Tabloul clinic
 Acuze:durere locala,scurgerea de singe prin nas, respirație nazală dificila.
Obiectiv: deformarea,asimetria nasului,dereglarea respirație nazale, echimoze in
jurul ochilor,in fracturile deschise prezenta plăgii.
Palpare: crepitația osoasă, intensificarea durerii, pierderea integrității osului.
Asistența de urgență
1.Oprirea hemoragii nazale: poziție semisezinda cu aplecarea capului in jos,
aplicarea recelui la radacina nasului, comprimărea aripilor nazale,yomponarea
cavității nazale cu tampoane uscate sau îmbibate în substanțe hemostatice(H2O2,
picături nazale)
2.Prelucratea marginilor plăgii și aplicarea pansamentul aseptic in fracturile deschise
(cavitatea H2O2 de 3%)
3.Transportarea bolnavului în instituția curativă.
Se interzice:aplecarea capului pe spate,suflarea nasului, aplicarea căldurii.
Intervenții spitalicești
Examinarea de către medic,ORL, examenul radiologic,PPChP in fracturile
deschise, imobilizarea curativa.
Complicații:deviere de sept nazal
Luxația mandibulei
Cauze:lovitura laterală peste mandibula, deschiderea exagerata a gurei in
timpul căscatului,cintatul,țipătului, tratamentul dinților.
Clasificare: unilaterală, bilaterală, anterior (deplasarea condilului mandibular
înainte)
Tabloul clinic
Durere acuta violenta.
Obiectiv: echimoze, tumefiere țesuturilor moi.
Unilaterale-vorbire dificila,gura semideschisa, mandibula deplasată pe partea
sănătoasă.
Bilaterală-vorbire dificila,gura larg deschisă, mandibula deplasată anterior înainte,
obraji supți,hipersalivatie,.
Palpare: adîncituri (fose)înaintea tragusului,proeminente rotunde sub arcada
zigomatică,încordarea mușchiului maseter.
Diagnostic: anamneza, examen radiologic
Asistența de urgență
Imobilizarea de transport prin praștie și căpăstru.
Tratament
1.Reducerea luxației poate fi efectuată fără anestezie: bolnavul pe scaun,a/m
la spatele bolnavului și fixarea capului, medicul înfășoară degetele ambelor mâini și
cu ele fixează bine manșetele iar cu degetele mari trebuie sa cuprindă mandibula din
exterior,din părți și de desupt,se va apăsa cu degetele mari in jos și simultan
posterior ridicind puțin bărbia înainte.La reducerea luxației se aude un sunet
caracteristic.
2.Dupa reducere se aplică un bandaj de susținere pentru 1-2 zile.
3.Se interzice deschiderea gurei,vorbirea și alimentarea.

Fractura mandibulei
Cauze: loviturile și căderile
Clasificare: centrale(linia de fractura trece prin linia mediană intre dinții
incisivi), fracturi ale corpului,ale condililor,ale unghiurilor.
Acuze:durere locala, tulburări de masticație, dereglări de vorbire.
Obiectiv: echimoze, hematoame, deformarea, tumefierea mandibulei,contact
anormal dintre maxilare, fracturile deschise plăgile, hemoragie in cavitatea
bucală,căderea dinților (duce la asfixie mecanica)
Palpare:mobilitate patologica, crepitația osoasă.
Fracturile maxilei
Clasificare: închise, deschise în raport cu țesuturile moi.
Linia de fractura:oblică,verticală, orizontală,combinate.
Cele orizontale:
Le Fort I orizontală inferioare:linia de fractura trece prin orificiile nazale,fosa
canina,tuberozitate și apofiza pterigoida in 1/3 inferioara.
Le Fort II orizontală mijlocie:linia de fractura trece prin oasele nazale, apofiza
ascendenta a maxilarului superior,baza orbitei apoi coboară prin peretele anterior al
sinusului pe osos malar pina la apofiza pterigoida.
Le Fort III orizontală superioara: linia de fractura trece prin oasele nazale apofiza
ascendenta a maxilarului, peretele interior al orbitei și extern al orbitei , apofizele
frontale a malarului pina apofiza pterigoida.
Manifestări clinice
Coborârea părții rupte (fata se alungește,ochii înfundați), deplasarea
patologica a părții rupte, echimoze in jurul ochilor,caderea dinților ce pot cauza
asfixia mecanica.
Complicații:lezarea vaselor sangvine,socul traumatic, asfixia
traumatica,infectarea țesuturilor moi, osteomielita .
Diagnosticul-examenul radiologic
Asistența de urgență în fracturile maxilo-mandibulare.
1.Soc traumatic -analgetice.Asfixia mecanica se curuta cavitatea bucală de
cheaguri de sânge,dinți.In fracturile deschise: hemostaza provizorie, pansament,
imobilizare de transport (mandibula-capastru,maxila -aplicarea zăbalei obiect dur
căptușit cu tifon se aplică intre maxilare iar capetele se fixează cu bandaje.
2.Transportarea in instituția curativă
Tratamentul- reducerea fragmentelor osoase și fixarea lor cu atele metalice speciale
pentru un anumit timp.
Îngrijirea pacienților
Dieta-produse alimentare lichide, semilichide.Alimentat in porții mici,cu paie
sau cu sonde pe la colțul gurii.Galgare frecvente a cavității bucale cu preparate
antiseptice, igiena dinților (periuțe modelate cu par rar.

Traumatismele gîtului
Traumatismul cu lezarea vaselor sangvine
Că consecință a :armei de foc, obiectelor reci(cuțit,brici), diverse accidente rutiere.
Lezarea vaselor sangvine:artera carotidă externă,vena jugulara.Intr-un timp
scurt se pierde o cantitate mare de singe.
La lezarea arterei carotid:single este de culoare roșie aprinsă.curge în get
pulsatile,sîngerează segmental central.
La lezarea venei jugulare-sîngele este de culoare roșie închisă,curge lent în
formă de șuviță nepulsatilă,sîngerează segmental periferic,se poate complica cu
embolia gazoasă,datorită presiunii negative din cav.toracică.
Acuze:durere localizata in regiunea plăgii,semnele hemoragii (cefalee,vertij,
puncte negre in ochi,pulsatilă timplelor.
Obiectiv: prezenta hemoragiei, tegumentele palide ,reci,TA joasa,puls filiform.
Hemoragii arteriale: culoarea roșie aprinsă,get de singe pulsatil, segmentul central.
Hemoragii venoase: culoarea roșie închisă, uniform, lent ,șuviță ,
neuniforma,nepulsatil, segmentul periferic.
Asistența de urgență
Hemostaza provizorie-compresiunea digitala,artera spre cutia toracică,vena și
mai sus și jos.Aplicarea garoului, toaleta primara, pansament, analgezice, poziție
Trendelemburg,picuram soluții pentru rehidratare, transportarea in instituția
curativă.
Cu lezarea organelor
Cauze: consecință armei de foc, obiectele reci, diverse accidente rutiere.
Durere, dificultăți de respirație (asfixie, dispnee), respirație prin plaga, pacient
neliniștit,frica,tuse,schimbarea vocii.Respiratie frecventa superficială, cianoza pielii,
emfizemul cutanat.
Asistența de urgență
Aspirarea conținutului cailor respiratorii,prelucrarea marginilor
plăgii,pansamente aseptice ermetice daca nu este îngustarea traheii și laringelui,daca
lipsește obstrucția.Semne de asfixie (conicotomia) Analgezice, Transportarea in
instituția curative
La lezarea laringelui sau traheii
Acuze:durere ăn regiunea lezată,dipnee sau asfixie,uneori respirație prin
plagă,sunt neliniștiți,au frică,tuse,vocea poate fi schimbată.
La ex.vizual:plaga în regiunea,ce corespunde laringelui sau traheii,respirație
șuierătoare prin plagă,respirație frecvetă ,superficială ,cianoza tegumentelor ,uneori
emfizemul cutanat.
Asistența de urgență:
1.Se aspiră cînținutul căilor respiratorii cu aspirator de mucozități
2.Se prelucrează marginile plăgii și aplică pansamente aseptice ermetice în plăgile
neînsoțite de obstrucția sau îngustarea lumenului laringelui sau traheii.
3.Se introduce un tub de cauciuc sau din plastic în plagă de către medic în plăgile
însoțite de obstrucția sau îngustarea laringelui sau traheii.
4.Se efectuează conicototomia în caz de plăgile însoțite de asfixie.
5.Se administează preparate analgetice
6.Se transportă bolnavul în instituția medicală,unde se efectuează operația
chirurgical de urgență.
Lezarea esofagul -in cazuri rare
Durere, deglutiție îngreunata,dureroasa,salivație abundenta.
Test o cana cu apa se da 2-3 înghițituri -iesirea aprilie prin plaga.
Prelucrarea marginilor plăgii, pansament, analgezice, transportarea in instituția
curativă.
Asistena de urgență: se prelucrează marginile plăgi și se aplică pansament
aseptic; se administrează preparate analgetice; se transportă bolnavul în poziție
decubit lateral în instituția medicală,unde se efectuează operația chirurgicală de
urgență.
Aplicarea traheostomei-supravegherea daca este fixată corect, evitarea căderii
ei,climat confortabil pacientului(curatirea umeda,aerisirea, temperatura 22-24
grade), monitorizarea respirației prin canal,aspirarea conținutului.Se evita uscarea
mucoasei (uleiuri),se supravegheza pielea din jurul canulei traheostomei-
supravegherea.
Afecțiunile glandei tiroide
Glanda tiroidă-o glandă endocrină cu secreție internă(hormonii-substanțe
biologic active,pătrund direct în singe),s elocalizează pe suprafața cervicală
anterioară la nivelul cartilajului tiroid și cricoid al laringelui ,limita de jos a glandei
atinge inelul 5-6 intratraheal.
Masa glandei tiroide a unuio om matur constituie 20-30 g.Se compune din doi
lobi și istmul tiroidian.Poate avea și lobi suplimentari.Glanda are capsulă,structura
lobulară (foliculară).Glanda tiroida secretă hormonii iodatți:tiroxina(T4) și
trioidtironina(T3),precum și hormonal neiodat-tireocalcitonina.
Sinteza și secreția sistemului hipotalamo-ipofizar.Hipotalamusul sectretă
tiriotropin-rilizing-hormon(TRH),care pătruns în hipofiză stimulează producția de
tireotrofină(TSH).Prin afluxul sangvin tireotrofina ajunge la glanda tiroidă,reglîndu-I
funcțiile și dezvoltarea .Între SNC ,hipofiză și glanda tiroidă există și relații inverse.
Tiroxina și triiodtironina stimulează procesele de oxidare ,intensifică consumul
tisular de O2,necear pentru dezvoltarea normal a organismului,dețin un rol
important în metabolismul lipidic,glicogenului,glucozei.
Metodele de explorare a le bolnavilor cu afecțiuni ale glandei tiroide:
a)Datele examenului clinic: date obiective despre
forma,dimensiunea,consistența și mobilitatea gl.tiroide se obțin la ex.vizual și la
palparea glandei.La examunul visual pot fi depistate așa semen ca comportamentul
agitat,semnele ocular,tremorul mîinilor.
Palparea bolnavilor se va face: bolnavul ocuuă o poziie semișezîndă ,apleacă capul
înainte și în jos; degetele mari ale ambilor mîîini se aplică pe glandă și se palpează.În
timpul palpării i se propune bolnavului să facă mișcări de deglutiție.
b)Ex.de laborator-se testează nivelul de iod cu proteinele.Se colectează single
din venă.În singe nivelul de iod în singe constituie 3,5-7,5 mkg..La fel se determină
nivelul de ormoni T3,T4.
c)Scintigrafia cu substanțe radioactive I13 pune în evidență conturile și
dimensiunile glandelor ,formațiunile tumorale,prezența nodulilor ,focarelor.
d)Ex.ultrasonor e)Laringoscopia
f)Biopsia se realizează prin puncție transcutanată a glandei sau
intraoperator,deoarece rezultatele acesteia vor define volumul intervenției operatorii
și atitudinea terapeutică ulterioară.
Gușa
 Gușa-afecțiune a gl.tiroide ,ce se caracterizează prin hipertrofia continua
(creșterea în dimensiuni) a țesuturilor gl.tiroide.
Se întîlnete mai frecvent la femei decît la barbate sub formă endemică și
sporadică.
Gușa edemică atacă populația regiunilor geografice cu biosferă scăzută în
iod.Pătrunderea insuficientă a iodului în organism duce la scăderea producției de
hormone tiroidieni,însotit de hiperplazia compensatory în gl.tiroidă cu apariția
gușei.La început această hiperplazie compensează deficitul de hormone,însă cu
timpul apare insuficiența de hormone în organism.
Cauza:insuficiența de iod în sol,aer,apă,produsele alimentare; la fel condițiile
sanitaro-igienice și de trai nesatisfăcătoare(ncăperi umede,rău aerisite,izvoarele de
apă purificate,hrana necalitativă,care slăbesc și mai mult organismal și-l fac mai
receptive la insuficiența de iod.
Gușa sporadică-consecința absorbției deficitare de iod în intestine,tulburărilor
neuro-humorale ale gl.tiroide sau a altor gl.endocrine.
Deosebim:
-gușa difuză-creștere uniformă a întregii gl.tiroide
-gușa nodulară-creșterea unor sectoare a glandei.Boala are evoluție lentă.
Simptomul major în gușa endemic și sporadică este-creșterea în dimensiuni a
gl.tiroide.
După gradul de creștere se deosebesc următoarele grade a gușei:
Gradul 0-glanda nu se observă și nu se palpează
Gradul 1-glanda nu proemină,dar istmul tiroidian poate fi palpabil numai la
deglutiție.Glanda devine vizibilă în poziție semișezîndă a bolnavului,capul fiind dat
pespate,iar gîtul în extensie și în deglutiție.
Gradul 2-gl.se observă și se palpează totdeauna,însă lipsesc deformațiile cervicale.
Gradul 3-mărirea glandei duce la deformarea gîtului:gîtul devine îngroșat moderat
Gradul 4-gl.mărită duce la îngroșarea evidentă a gîtului
Gradul 5-gușa gigantică,enormă cu compresia esofagului,traheii,agravînd
respirația,deglutiția.
În p.inițială-îngroșarea gîtului,nu sînt dereglări funcționale.
Forma gușei poate fi diversă: -netedă,elastică,regulată(f.parenchimatoasă)
-moale, pulsativă(f.vasculară)
-mare,loburală,neregulată(f.coloidală)
-neregulată,dură,cu un nod unic sau noduli multipli(f.nodulară)
Cînd volume gușei este mai mare și comprimă țesuturile ,organelle
vecine,pot apărea semnele:
-dureri și senzații de tensiune și loja tiroidiană
-dispnee, tusea iritantă,stridor(tulburări respiratorii)
-voce bitonală(compresie pe nervul recurent sau pe laringe)
-tulburări de deglutiție (compresiunea esofagului)
-cefalee,cianoza feței,epistaxis(comprimarea vaselor sangvine)
Gușa se poate însoți de semen de hiper- sau hipofuncție tiroidiană.Evoluția
gușei este cronică,dependent de starea fiziologică,eforturi,alimentație și de
tratament.
Gușa nodulară dură se poate maligniza.
Tratamentul:profilactic,curative și chirurgical.
Tratamentul profilactic: ameliorarea condițiilor de trai; asigurarea cu apă
potabilă; alimentație bogată în protein,profilaxia după OMS se face cu iod și iodură
de potasiu(sare 10 gr.; tablete de iodură de potasiu : adulți 1 pastilă pe săptămînă,
femeile gravide-2 pastile pe săptămînă,copii pînă la 7 ani ½ pastilă pe săptămînă;
sol.KI 0,1 gr la 1000 ml de apă o linguriță pe săptămînă la copii sub 7 ani,iar la gravide
și școlari cite 2 lingurițe.
Tratamentul curativ:sol.de iodură de potasiu 2% 1o picături pe zi; tablete de
iodură de potasiu 1 pe zit imp de o săptămînă cu o pauză de săptămînă, se prescriu
în insuficiența gl.tiroide.
Tratamentul chirurgical-în caz de gușe nodulare,gigantice cu dereglări ale
funcției organelor vecine.
Tireotoxicoza (boala Basedov-Graves)
Maladie endocrină caracterizată prin hipersecreția hormonilor gl.tiroide:
tiroxinei și triiodtironinei și manifestată prin modificări grave la nivelul diferitor
organe și sisteme.
Triada clasică:gușă,exoftalmie și palpitații.Tireotoxicoza este cauzată de
acțiunea diferitor factori:traumatismele psihiceunele infecții(gripa),unele
intoxicații,emoțiile și stresul:ereditatea și tulburările din partea altor
gl.endocrine.Este predominate la femei,mai ales în perioadele de dezechilibru
hormonal(pubertate,sarcină,menopauză).
În sîngele bolnavilor de tiriotoxioză a fost depistat un factor numit LATS,din
grupa imunoglobulinelor,cre activează funcția gl.tiroide.LATS-ul inactivează un
ferment inhibior alsecreției tiroidiene,situat chiar în glandă.Prin inhibarea acestuia se
produce hiperfuncțiaa tiroidei.Acumularea crescută de T3 și T4 în organism
dereglează procesele de fosforizare oxidativă în țesuturi,care se manifestă prin
tulburări în toate formele de metabolism,în funcția SNC,cordului și altor organe.
Manifestările clinice sunt rezultatul hiperfuncției tiroidiene:
 a)tulburări nervoase,psihice și cardiovasculare:excitibilitate psihică exagerată,
neliniște,oscilații nemotivate ale dispoziției,iriscitabilitate și tendință la plîns,
inomnie, obseli,fobii,tremorul mîiinilor și capului,tahicardia,palpitațiile cardiace,
aritmii, transpirații, tmeperatura subfebrilă,apariția petelor roșii pe obraji,care pot să
se extindă pe gît și torace, puls labil,accelerat la cele mai neînsemnate eforturi
fizice,TA mărită,astenie,tulburări de ciclu menstrual scade masa corporală progresiv
pe fond de apetit crescut.
b)semnele oculare:
-exoftalmia:consecința edemațierii și proliferării țesutului adipos retrobulbar
(retroocular) și a musculaturii globului ocular.Înlocuireaa cu țesut fibros a structurilor
retroculare conduce la modificări ireversibileExoftalmia se manifestă prin
proeminarea globilor oculari din orbită.
-clipire rară,privire fixă-simptomul Stellwag
-distanțierea pleoapei superioare de la marginea superioară a pupilei la privirea în
jos-simptomul Grefe
-dereglarea convergenței(divergența ochilor la apropierea unui obiect pe linia
mediană)-simptomul Mebius
-tremurul pleoapelor la închiderea lor-simptomul Rezembah
-pigmentarea pielii pleoapelor
c)dereglări din partea celorlalte sisteme de organe:
-tulburări digestive:bulimie,diaree,dispeptii biliare,pancreatite,colite
-tulburări respiratorii:tahipnee
-tulburări genitale:impotență,dismenoree
-tulburări urinare:oligurie
-tulburări ale țesutului osos:osteoporoză,fragilitatea oaselor
d)tulburări cutanate: tegumentele calde și umede,prurit cutanat,căderea
părului, unghii friabile,pigmentarea pleoapelor,pete roșii pe față.
Tratamentul include:
1.Regimul alimentar trebuie să fie bogat în proteine,lipide,glucide ,vitamine din
grupele A,B,C.
2.Tratamentu medicamentos:
-preparate ce blochează sinteza tiroxinei-preparate
antitiroidiene:tioracilul,metiluracilul,carbimazolul;
-preparate sedative și tranchilizante:extraviral,distonocalm,metrobanat,diazepam
3.Tratamentul chirurgical este indicat în gușele mari,bolnavilor cu tratament
medicamentos neefectiv.
 Corpi străini ai căilor respiratorii inferioare
Corpii străini ali căilor respiratorii inferioare sunt obiectele pătrunse în
laringe,trahee,arborel bronșic.
Etiologia:
Corpii străini pătrund în căile respiratorii în timpul inspirației profunde în
timpul alimentării,rîsului,somnului(ascaridele),efectuării unor tehnici practice.
Factorii care favorizează pătrunderea corpilor trăini în căile respiratorii
inferioare:obișnuința profesională a unor lucrători de a menține în gură unele
obiecte ca acele(cusutăresele),cuiele(lemnarii),neglijența la prepararea bucatelor din
carne și pește,alimentarea grăbită,nghițirea conștientă a unor obiecte de către unele
persoane(bolnavii psihici,persoanle sub arest),lipsa dinților,la fel scăderea
sensibilității cavității bucale la vîrstnici,bolnavii neurologici și psihici.
Corpii străini sunt foarte diverși după mărime, formă,caracter: oasele,
seminele, detaliile de la jucării,nasturii.
Mai frecvent se întîlnesc corpii străini ai arborelui bronșic drept și laringelui,apoi a
traheii.
Patogeneza:Pătrunzînd în căile respiratorii provoacă îngustarea sau obturarea
lor.Organismul nu este asigurat cu cantitatea necesară de oxigen.Se dereglează
metabolismul ,se dezvoltă insuficiența rspiratorie acută.Apare hipoxia
țesuturilor ,urmată de tulburări grave din artea organelor și ca urmare victima poate
deceda.
Tabloul clinic
Debutul este acut,brusc,pe fonul snătos al victimei.
1.Îndată după pătrunderea corpului străin în căile respiratorii apare un exces
de tusea sufocantă,însoțită de frică,agitație,lăcrimare,evidențierea venelor
gîtului.Fața bolnavului devine cianotică,edemațiată.
 2.În dependență de gradul de obstrucia apar dereglări are repirației:dispnee
pînă la asfixia mecanică.În cea mecanică-respirația lipsește.
3.Dacă corpul străin nimerește sub coardele vocale se schimbă vocea-de la o
ușoară răgușeală pînă la afonie
4.corpii străini acuțiți provoacă durere în regiunea gîtului.
Orice deplasare a corpului străin provoacă noi accese de tuse și asfixie.Deplasarea
coprului srăin duce la spasmul reflex al musculaturii căilor respiratorii,ce și mai mult
agravează asfixia.
Corpii străini mici trec prin laringe și nimeresc în trahee,unde se rețin foarte
rar,deoarece traheea are formă d etib și datorită forței de greutate corpul se va
deplasa în jos.
5.Pentru corpii străini ai traheii este caracteristic somnul,care se aude sub
formă de sunet,zgomot clocant,analogic loviturii palmelor: corpul străin în timpul
inspirației se deplasează în jos către bronhii,iar la expirație în sens invers și astfel
asigurîndu-se de coardele vocale provoacă acest sunet specific.

6.Din trahee corpii străini nimeresc cu curentul de aer în trombi(mai des în cel
drept),ducînd la obstrucția lor,însoțită de atelectazia plămînului sau a unei porțiuni
din el.Coprii străini ai căilor respiratorii inferioare sunt foarte periculoși,deoarece duc
la așa complicații ca:pneumonia,lezarea și perforarea traheei cu declanșarea
ulterioară a mediastinului,septicemiei,insuficienței respiratorii acută cu stop
respirator,urmată d moartea clinică apoi ce a biologică.
Asistența de urgență:
1.se va examina cav.bucală și se vor înlătura rămășițele de hrană,obiectele
depistate,protezele dentare.
2.se propune victimei să tușească de 3-4 ori
3.dacă corpul străin nu s-a înlăturat în timpul tusei se fac 3-4 lovituri puternice
rapide cu palma(nu cu pumnul) între omoplați,crendu-i bolnavului poziția ,care
predispune înlăturarea corpului străin:
*Adulților în stare conștientă -semișezîndă cu capul aplecat mai jos de nivelul
toracelui -ortostatică cu capul aplecat în jos
-ortostatică cu comprimarea puternică în același timp a părților laterale a cutiei
toracice și regiunii epigastrale de către persoana care acordă a/m de urgență și care
se situează în spatele bolnavului. Manevra se va repeta de 3-4 ori .În caz de
obezitate și femeilor gravide se va comprima numai cutia toracică.
 *Copiilor Rețineți : Loviturile și comprimărilor se vor face cu o putere mai mică
entru a evita complicațiile(fraturile de oase,compresiunea organelor)
-se dau aceleași poziții ca la maturi
*Copiilor de statură și masă corporală mică se creează următoarele poziții:
-decubit ventral cu partea superioară a corpului(toracele și capul) atîrnă peste
genunchii salvatoruluice seste așezat pe scaun:salvatorul se așează pe scaun,apoi
creează copilului decubit ventral cu partea superioară a corpului(toracel și capul) să
atîrne peste genunchi.Cu o mînă va fixa toracele,iar cu cealaltă va efectua 3-4 lovituri
moderate între omoplați.
-copii pot fi menținuți cu capul în jos pentru cîteva secunde,fiind fixați de glezde
*Sugarilor -se asează sugarul cu fața în jos pe mîina stîngă a salvatorului
(pentru dreptaci) ,în așa mod încît cu mîina ăpropriu-zisă să fixeze bine toracele,iar
capul să fie mai jos cu bazinul,apoi cu cealată mîină se vor face loviturile între
omoplați.
*Persoanele în stare inconștientă -decubit lateral și se efectuează lovituri între
omoplațiloviturile între omoplați stimulează refluxul de tusea,în timpul căruia este
posibilă înlăturarea corpului străin
4.Se efectuează conicotomia în caz de asfixie mecanică:incizia membranei crico-
tiroidiene(ligamentul conic),care este situat între marginea inferioară a ligamentul
tiroid și marginea superioară a ligamnetului cricoid cu un obiect ascuțit curat(ce-l
avem la îndemînă),după care prin orificiul plăgii se introduce unt ub asfel se asigură
respirația,apoi bolnavul se transportă în instituția medicală,unde se înlătură corpul
străin și se efectuează PPChP.

Corpii străini ai esofagului

Mai frecvent se întîlnesc la copii(sunt curioși și cunosc lumea prin ,,gură,, ,iar
reacția de apărare este slab dezvoltată).Factorii ce favorizează pătrunderea corpilor
străini în esofag sunt:
-obișnuința de a ține în gură diferite obiecte(copii mici,lucrătorii anumitor profesii)
-neglijență la prepararea bucatelor
-înghițirea intenționată a diverselor obiecte(la bolnavii psihici și de către unele
persoane)
-alimentația grăbită
-sensibilitatea micșorată a mucoasei cavității bucale(la persoanele în vîrstă)
-lipsa dinților
Corpii străini rotunzi ,ovali se vor înlătura pe cale fiziologiccă.Corpii străini
ascuțiți se opresc mai frecvent în regiunea îngustărilor fiziologice și pot leza mucoasa
esofagului,iar uneori duce și la perforarea lui cu supurația ulterioarăsau dezvoltarea
mediastinitei.Corpul străin mare poate duce la obturarea esofagului,iar prezența
îndelungată provoacă escarele și necroza țesutului esofagian.
Bolnavul are senzția de frică,de constricție,presiune și dureri în gît,în regiunea
fosei jugulare sau retrosternal.Senzațiile se accentuează la înghițirea salivei,lichidelor.
La fel bolnavii audisfagie,cauzată de corpul străin,de spasmul mușchilor esofagieni și
de edemul mucoasei.În caz de obstrucție completă a esofagului bolnavii acuză
regurgitarea lichidelor și a alimentelor îngerate.Se constată hipersalivație.
Corpii străini ai esofagului pot leza mucoasa esofagului,vasele sangvine,pot
perfora peretele esofagian.Astfel sepot cauza procese inflamatorii ale
esofagului(esofagite), hemoragii esofagiene,mediastinite.În caz de corp străin mare
se pot comprima căile respiratorii inferioare și se manifestă cu dispnee.
Conduita de urgență:
-calmarea bolnavului
-asigruararea regimului fizic
-de urgență va fi chemată ambulanța
-bolnavul nu se alimentează,nu se hidratează
-se transportă de urgență în instituia medicală
Intervenții intraspitalicești:
-bolnavul va fi examinat de medicul de gardă și edicul ORL
-se va efectua ex.radiologic sau endoscopic (esofagoscopia sau FGDS) sau
laringoscopia indirectă.La depistarea corpului străin în timpul examenelor enumerate
mai sus va fi înlăturat.

Leziunile și afecțiunile toracelui

Traumatismele toracice
Traumatismele toracice pot fi asociate cu leziuni ale organelor cavității toracice,a
pleurei și prezintă un risc vital imediat,care pot fi mortale în cîteva minute din cauza
tulburărilor respiratorii,funcției cardiace,tulburările circulației.
Cauzele:accidentele de circulație sau de stradp, accidentele de
muncă ,căderile și loviturile,accidentele prin agresiune sau comprimarea cutiei
toracice.
 Clasificare:
-închie
-deschise
Cel mai des întîlnite:contuzia toracelui,asfixia traumatică,fracturile
costale,luxația și fractura claviculei,mai rar fracturile sternului.
Plăgile toracelui pot fi :
-penetrante și nepenetrante
-cu și fără lezarea organelor mediastinale:traheii,bronhiile,esofagului,inimei,vaselor
sangvine,plămînii,pleurei.
Traumatismele deschise-plăgile penetrante sînt însoțite de lezarea
pleurei:pneumotorax,hemotorax,pneumohemotoraxul .
Fracturile coastelor-pierderea integrității a unei sau a mai multor coaste.
Cauze: loviturile directe peste cutia toracică, căderile pe cutia toracică, compresiunea
cutiei toracice.
Clasificare:complete și incomplete(fisuri costale); unice, multiple,cu și fără
deplasarea fragmentelor osoase,cu și fără lezarea organelor.
Cele multiple dau complicații: socul, hemoptizie, emfizemul subcutanat, hemotorax,
pneumotorax, insuficienta cardiaca.
Acuze: durere acuta, violenta,la nivelul coastei lezate care se intensifică in
timpul inspirației,schimbării poziției corpului,palpării.Poate da declanșeze socul,
pacientul ocupă o poziție mentinindusi coasta fracturata.
Examenul cutiei toracice:echimoze, deformarea cutiei toracice in regiunea
lezata, reducerea mișcărilor respiratorii pe partea lezata.La palpare durere, crepitația
osoasă, pierderea integrității coastei.In fracturile deschise prezenta plăgii.
Fractura dubla a unei coaste sau a mai multor se numește-volet costal.
Stabilirea diagnosticului de fractura: localizarea durerii la nivelul coastei, deformarea
sub forma de treapta.
Asistența de urgența
Suprimarea durerii-analgetice, anestezie locala.In fracturile deschise-
prelucrarea marginilor plăgii, pansament aseptic.
Transportul in poziție semisezinda sau decubit lateral pe partea afectată.

Volet costal
 Regiune că o clapă care se afunda la inspirație și se ridică la expirație.Se
dezvolta respirația paradoxala, evoluează grav poate duce la insuficienta respiratorie
acuta.
Durere violenta,acuta se intensifică la respirație ,tuse,mișcările corpului, poziția
pacientul semisezinda spijinindu- se de hemitoracele lezat,dispnee.
Inspectie- respirație paradoxala, hematom, tumefiere echimoze, deformarea
coastei (coastelor).
Palpare- pierderea continuității coastelor,puls accelerat, filiform, hipoTA.
Asistența de urgență
Analgezice-suprimarea durerii.Imobilizarea voletului costal cu fisii de emplastru: se
aplică dinspre coloana vertebrala spre stern in timpul inspirației. Poziție
semisezinda,sau decubit lateral,transportat în instituția curativă.
Diagnosticul-examenul radiologic.
Tratamentul-osteosinteza-volet costal.
Luxația claviculei
Cauze: acțiunea factorului mecanic, căderile peste umăr.Cel mai des in
regiunea acromială.
Acuze:durere .
Deformație in forma de treapta,care se aduce la compresiune extremității
proeminente.In repaus se reduce.Semnul Clavei.
Inspecție: deformație.Miscarile in regiunea articulațiiei sunt dereglate,
asimetria, deformație, tumefiere, hematom, echimoze.
Diagnosticul- examenul radiologic.
Asistența de urgență: analgezice,bandaj fixator Dezzo, încrucișat la spate;
recuperare medicala.
Fracturile claviculei
Cauze: loviturile , căderile peste umăr.
Clasificare: fisuri, închise sau deschise,cu și fără deplasare.
Complicații: lezarea arterei și venei subclaviculară, lezarea țesuturilor moi.
Manifestări clinice
Durere acuta, violenta.Dereglarea mișcărilor active și pasive.
Obiectiv: hematom, echimoze, tumefiere și deformarea regiunii lezate,
asimetrie.Semn caracteristic- scurtarea claviculei din partea lezata.
Asistența de urgență
Deschisa- hemostaza, prelucrarea , aplicarea pansamentul.Analgezice. Imobilozarea
de transport prin redarea poziției corecte abducție maximală.Diverse metode de
fixare. Transportarea in instituția curativă.
 Diagnosticul-examenul radiologic.
Tratamentul-repozitia fragmentelor osoase, osteosinteza.

Pneumotoraxul
Pneumotoraxul- plaga penetrantă toracică ce se caracterizează prin
pătrunderea și acumularea aerului in cavitatea pleurala.
Cauze: traumatismele penetrante ale cutiei toracice, leziunile,bolile plămânilor.
Clasificare: deschis, închis, cu supapă.
Pneumotoraxul deschis- aerul pătrunde în cavitatea pleurala prin orificiul plăgii
penetrante.Patrunde la inspirație și iese la expectorație.Aerul acumulat duce la
comprimarea,colabarea planului de partea lezata.In unele cazuri are loc deplasarea
planului pe partea sănătoasă. Se dereglează respirația și circulația.
Bolnavii sun în stare gravă,soc.
Pneumotoraxul închis- aerul pătrunde în cavitatea pleurala in timpul producerii
traumei.
Are loc retracție țesuturilor moi,marginile se alipesc,aerul nu mai poate ieși din
cavitatea pleurala.
Pneumotoraxul cu supapă- prezenta unei supape la nivelul plăgii care se
ddeschide, in timpul inspirației aerul pătrunde în cavitatea pleurala.
La expirație se închide și împiedică ieșirea aerului.Cu fiecare inspirație se acumulează
aerului tot mai mult în plămîn și are loc colabarea permanenta a a plaminului și
organelor toracice.
Tabloul clinic
Acuze: durere acuta violenta cu caracter de constrîngere apăsare in regiunea
hemitoracelui lezat.Pacientul este agitat, anxios.
Inspecție: diminuarea sau absenta respirației in hemitoracele lezat,realitate
frecventa superficială, respirație sueratoare prin plaga, asimetria toracelui (cu
supapă), cianoza tegumentelor, pulsul accelerat, filiform, tahicardie, hipoTA.
Palpare: durerea in regiunea traumei. Percutor: sunet timpanic.
Auscultație: nu se aude respirația sau este slabă.
Diagnosticul-examenul radiologic în două proiecții se observă colaborarea
plaminului, deplasarea organelor mediastinului.
Asistența de urgență
-analgetice ,cardiace – combaterea socului
 *Deschis-transformarea in închis prin aplicarea pansamentelor ermetice
aseptice( palma , materiale nepermiabile , se fixează din 3 locuri,cu ajutorul
emplastrului.
Pansament ocluziv
Dezinfectarea marginilor plăgii: atent fara pătrunderea sol. In
plaga.Uscarea.Badijonarea marginilor cu unguent antiseptic (vaselina),se aplică o
bucata de material nepermiabile, bandaj cu emplastru din 3 părți.
*P.inchis- pansament aseptic
*P.cu supapă- se transforma in unul deschis cu scopul evitării colabarii ulterioare a
plaminului.Aplicarea a 2-3 ace scurte cu diametru mare,se aplică în spațiul intercostal
3-4 pe marginea superioară a coastei inferioare pe linia axilara sau medie.Se
transporta in instituția curativă in poziție semisezinda. Pentru confirmare- examenul
radiologic
Tratamentul-punctia pleurala-evacuarea aerului drenajul cavității pleurale.
Puncția pleurala
Scop: diagnostic,curativ
Se face proba la anestezie.
1.Prelucrarea filmului pentru punctie- pensa fixatoare(cortang), tamponase,
șervețele, soluții alcool.
2.Anestezia locala infiltrativa- seringa 10-20 ml, soluție anestezica 0.5 %( novocaină)
3 Efectuarea puncției-ac bont, scurt, un drenaj tubular,la care se montează
seringa,clema,pensa,vase pentru colectare.
4.Extragerea acului-servetel,substrat antiseptice
5.Pansament- șervețele,tamponase, emplastru.
Hemotorax
Hemotorax -se plaga penetrantă cu acumularea de singe in cavitatea pleurala.
Cauze: leziunile plaminului, fracturile coastelor cu lezarea vaselor sangvine.
Are loc colabarea plaminului, compresia organelor mediastinului.
Semne hemoragiei acute și insuficientei respiratorii acute.
Tabloul clinic
Durere acuta, violenta, dispnee, pacientul agitat, anxios. Semnele hemoragiei:
cefalee, vertij, puncte negre in ochi,pulsația timplelor.
Examenul obiectiv: respirație frecventa superficială, tegumentele palide,
umede, hipoTA, tahicardie, asimetria cutiei toracice.
Palpare: durere in reg. lezata. Percuție: sunet mat.Auscultație: respirație slabă sau
lipsește.
 Diagnosticul-examenul radiologic, opacitate lichidiana, deplasarea
mediastinului, colabarea plaminului.
Asistența de urgență- poziție semisezinda,se aplică rece pe hemitorace,
preparate hemostatice:Dicinol,Etamsilat.Vicasol 1-2 ml,Clorura de calciu, perfuzii cu
soluții electrolitice NaCl, glucoza, analgezice,cardiace, oxigen, transportul in instituția
curativă, spitalizarea.
Tratamentul- puncția, intervenție chirurgicală.

Plăgile inimii
Apar în urma plăgilor prin armă de fc sau folosirii armelor reci.Mai des se lezează
ventriculii decît atriile.Este traumatism foarte grav poate surveni decesul din cauza
hemoragiei interne(hemopericardium) și tamponării inimii.
Bolnavul simpte durere în regiunea inimii,are frică,amețeli,vertij.Durerile
iradiează în umărul și scapula stîngă.Teguemnte sunt palide.Pulsul este
accelelrat,slab.TA scăzută.
Compresiunea inimii-tamponarea inimii survine în urma acumulării sîngelui în
cavitatea pericardică.Semne caracteristic este mărirea conturului inimii la percuție.La
auscultație-zgomotele cardiace sunt surde,aproape nedeslușite.Ori de cîte ori se
presupune o plagă a inimii se va determina prin percuție limitele cardiace,a cărei
suprafață crește datorită revărsării sîngelui din inimă în pericard.Sunetul ercutor este
slab.âdiagnosticul plăgilor mici este dificil,tabloul clinic fiind șters.În aceste plăgi este
necesar transportarea bolnavului de urgență în instituția curativă și efectuarea
imediată a intervenției chirurgicale.
Pleurezia supurativă
Diverse forme de afecțiuni inflamatorii ale pleurei poartă denumirea de
pleurezie.Pleureziile se împart în 2 grupe principale:
-pleureiile sero-fibrinoase
-pleureziile exudative
Mai des se întîlnesc pleureziile supurative(empiemul pleural).
Sunt provocate de patogenii specifici tuberculoși și nespecifici: streptococi,
stafilococi, diplococi și flora mixtă.
Infecția pătrunde în cavitatea pleurală în urma traumatismului
toracic,diverselor afecțiuni inflamatorii din plămîni și mediastin.
Infecția pătrunde pe cale:
-traumatică -hematogenă -limfatică
Se deosebesc următoarele forme de pleurezie:
1.După etiologie:
-primare-infectarea primară a pleurei se produce în plăgile penetrante,în timpul
operațiilor
-secundare-ca sursă de infecție sunt focarele purulent-infecțioase deja existe în
organism
2.După caracterul exudatului: seroase,purulente.
3.După caracterul microflorei:specifice,nespecifice.
4.După gradul de răspîndire:localizat sau limitat,difuz sau total.
Acuze: dureri sub formă de ,,junghiuri,, în piept din partea
afectată,dispnee,tusea cu expectorații,ridicarea temperaturii pînă la 39-40
grade,frison.
Debutul acut.Durerile au caracter permanent,se intensifică la
respirație,tuse,schimbarea poziției corpului.
În empiemul total din cauza durerilor bolnavii ocupă o poziție semișezîndă.
În empiemul limitat bolnavii nu ocupă poziție forțată,dar se culcă pe partea
afectată,limitînd mișcările respiratorii ,în așa mod durerea se atenuează.Bolnavii au
dureri chiar în repaos(din cauza hipoxiei și acidozei).Tusea este frecventă ,de lungă
durată,cu puține expectorații.
Examenul obiectiv: partea afectată a cutiei toracice nu participă la
respirație,spațiile intercostale sunt dilatate și șterse datorită compresiunii excitate
de exedat și relxării musculare,vibrația vocală este diminuată sau lipsește.
Palparea-este dureroasă în regiunea afectată.
Percuția –sunetum mat ne vorbește despre acumularea lichidului în cavitatea
pleurală.Sunetul mat poate fi determinat în cazul prezenței în cav,pleurală a
lichidului mai mult de 250 ml.În empiemul limitat colecțiile purulente greu se
depistează percutor.
 Auscultația-se apreciează diminuarea sau lipsa totală a murmurului vezicular în
proecția regiunii afectate.În sînge-leucocitoză,devierea formulei leucocitare spre
stînga,accelerarea VSH,anemie.
Diagnosticul :explorarea radiologică în două proiecții:ortostatică și
laterală.Radiologic secaracterizează o opacitate cu limita superioară orizontală și
transparența deasupra acesteia în urma acumulării aerului.
Metode de diagnostic:tomografia,scintigrafia pulmonară cu radioizotopi,puncția
pleurală.
Tratamentul include:
-evacuarea căt mai rapidă a exudatului din cav.pleural prin puncții repetate cu
extragerea unei cantități maximal posibil de exudat sau prin durerea cavității
pleurale.
-terapia antibacterieană:antibiotice conform antibioticogramei în local în timpul
puncțiilor sau i/m,i/v.
-detoxicarea organismului:se vor instala perfuzii sau transfuzii cu
plasmă ,substituienți
-creșterea forțelor de protecție a organismului
Un regim alimentar rațional,caloric,bogat în vitamine.
Dacă măsurile nu dau rezultat se trece la tratamentul chirurgical.
Toracotomia prevede tualeta cavității pleurale și drenarea ulterioară.
Abcesul pulmonar
Abcesul pulmonar-colecție purulentă limitată de o capsulă situată în țesutul
pulmonar.În jurul abcesului se dezvoltă o zonă de infiltrat al țesutului pulmonar
înconjurător.
Bărbații se îmbolnăvesc mai des decît femeile,specificul se explică prin abuzurile
de alcool și fumat,care duc la dereglări ale funcțiilor căilor respiratorii.
Abcesul pulmonar se dezvoltă ca complicație în caz de corpi străini ai plămînilor,
neoplasm, diferite maladii inflamatorii ale plămînilor,leziunile traumatice ale
plămînilor.
Maladiile evoluează în 2 perioade:
I.Perioada pînă la deschiderea abcesului în bronhie
II.Perioada după deschiderea colecției purulente în bronhie
Maladia debutează de obicei cu simptome caracteristice pneumoniei: dureri în
piept,care se intensifică la inspirația profundă,tusea,temperatura ridicată.
În această perioadă se produce un proces de liză a țesutului pulmonar și
formarea abcesului propriu-zis.
 Datele obiective sînt caracteristice pneumoniei:regiunea afectată participă
insuficient la respirație,este dureroasă la palpare,sunetul percutor este pat,respirația
veziculară este diminuată.
Pe tomografii și radiografii se constată opacitate intensă cu dimensiuni variate.Pe
parcurs temperatura crește și este însoțită de frisoane.În sînge-modificări
caracteristice procesului inflamator.
În perioada a doua are loc deschiderea abcesului direct în bronhie sau prin
intermediul unui canal.Deschiderea abcesului în bronhie este însoțită de tusă
puternică și expectorație purulentă abundentă; starea bolnavului se ameliorează.În
prezența unui drenaj suficient starea bolnavului se ameliorează treptat,producîndu-
se vindecarea.
Ex.radiologic:pe măsura golirii abcesului,pe fonul opacității este vizibil o
cavitate cu nivel lichidian.
Tratamentul:supurațiile acute ale plămînilor se tratează complex:
1.Creșterea rezistenței organismului:
-regim alimentar caloric,bogat în vitamine,proteic,vitamine din grupul
B,C,gamaglobulină , seruri curative.
2.Se va obține buna drenare a procesului prin:
-administrarea preparatelor expectorante;
-administrarea soluțiilor de enzime proteolice în arborele bronșic,în cavitatea
abcesului în timpul bronhoscopiei sau puncției abcesului
3.Tratamentul antibacteria:antibiotice se administrează i/m,i/v ,per os,în arborle
bronșic sau cavitaea abcesului
4.Detoxicarea organismului prin instalarea de perfuzii cu hemodez,reomacrodex
5.Se practică puncția sau drenarea abcesului.În abcesele mari se mai practică
rezecția sectorală a plămînului.
Gangrena pulmonară
Gangrena pulmonară-se caracterizează prin liza purulentă țesutului
pulmonar.Treptat atacă și pleura,iar aceasta duce la apariția empiemului sau a
piopneumotoraxului.
Are loc intoxicația gravă a organismului în urma absorbției produselor de
putrefacție,de liză a țesutului pulmonar.
Acuze:.dureri pronunțate în cutia toracică,mărirea temperaturii corpului pînă la
39-40 grade,frisoane,miros neplăcut din gură,tusea cu spută abundentă și miros
neplăcut.Sputa de culoare cenușie murdară,dacă stă un timp se separă în 3 straturi:
-inferior-puroi -mediu-lichid seros -superior-strat spumos
 Uneori în spută se pot distinge fragmente de țesut pulmonar .La examenul
bolnavului se remarcă:dispnee,cianoză.La percuție în zona gangrenei matitate.La
auscultație-raluri umede de calibru variat.În sînge-anemie,leucocitoză cu devierea
formulei leucocitare spr stînga,accelerarea VSH. Radiologic-opacități pe
suprafețe mari de plămîni.
Principiile de tratament:intervenția chirurgicală,antibioticoerapia,detoixicația și
creșterea imunității organismului,alimentația calorică și variată.
Patologiile chirurgicale bronhopulmonare
Empiemul pulmonar-proces secundar , inflamația purulentă a pleurei, poate fi
sero-fibrinoasă și exudativă.
Cel mai des la bărbați.
Etiologie.F.etiologic-agent patogen specifici(tuberculoza), și nespecifici
(stafilococii, streptococii, flora mixtă).
Căi de pătrundere- traumatismele deschise,afectiuni inflamatorii ale
plămînilor sau din mediastin. Infecția pătrunde pe cale traumatică,hematogenă sau
limfatică.
Clasificare
Etiologie-primare(consecințele tr.deschise), secundare (consecințe a
diverselor maladii purulente ale plămînilor și mediastinului).
Caracterul maladiei-seroase,purulente Microfloră-specifică,nespecifică.
Gr. De răspîndire-localizat(partea inferioară), total.
Tabloul clinic
Debut acut.Acuze-astenie,inapetență, durere localizată în regiunea
pieptului,toracelui,din partea afectată sub formă de junghi, permanente se
intensifică la respirații profunde,tuse,strănut,schimbarea poziției corpului,
dispnee,tuse frecventă de lungă durată, uscată,iritantă, apare la schimbarea poziției
corpului mai rar cu expectorații, febră 39-40 cu frisoane.
Inspecție-poziție semișezîndă(empiem total), ducubit lateral pe partea
afectată (limitat), bombarea hemitoracelui în partea de jos a cutiei toracice,mărirea
sau lărgirea spațiilor intercostale ,diminuarea vibrației vocale.
Percuție-sunet mat-acumularea lichidului în cavitatea pleurală, în empiemul
limitat colecțiile purulente greu se depistează.
Palpare- dureroasă, abolirea vibrației vocale.
Auscultație-diminuarea sau abolirea murmurului vezical, suflu accentuat la expirație,
egofonie-voce în șoaptă la auscultație.
Diagnosticul –ex.clinic,anamneza,radiografia toracelui din profil și lateral
prezența unei opacități cu limită superioară, orizontală și transparentă deasupra
acumulării aerului, TC,puncția pleurală, hemograma-leucocitoză,VSH accelerat ,
formula leucocitarp spre stînga,anemie.
 Tratamentul-terapia antibacteriană,evacuarea conținutului purulent din
cavitatea pleurală prin puncție sau dren, detoxicarea organismului perfuzii cu
sol.electrolitice, puncția.
Abcesul pulmonar-o colecție purulentă limitată de o capsulă piogenă.Mai
des la bărbați.Proces secundar, ca complicație a patologiilor- pneumoniile, tumoare,
chisturi, atelectazie,tuberculoză,corpi străini ai plămînilor, patologii inflamatorii cu
diferite localizări, traumatismul plămînilor.
Factorii de risc- afecțiuni stomatologice,afecțiuni convulsive,abuzul de
alcool, fumatul.
Clasificare
-acut-pînă la 2 săptămîni -subacut-depășește 2 săptămîni -cronic-după o lună
Evoluție- 3 faze –de debut,de deschidere bronșică, de supurație
Faza de debut-se instalează la 1-3 zile de la pătrunderea agentului.Debutul
acut,variabil-pseudogripal,septicemie,total neugestiv(febră,dispnee,tuse).
Faza de deschidere bronșică-7-10 zile în absența tr. Antiinfecțios-
hemoptizie,schimbarea caracterului tusei,devine umedă, expectorație abundentă
sero-mucopurulentă, sputa abundentă se elimină în cantități mari.
Faza de supurație- de lungă durată
2 faze pînă la deschiderea –stare gravă cu acuzele bolii, după deschiderea starea este
mai bună.
Diagnosticul- ex.clinic, anamneza,ex,sîngelui,TC, radiografia toracelui.
Tratamentul- combaterea infecției cu antibiotice, evacuarea conținutului 9dren sau
puncție), detoxicarea organismului.
Complicații locale- hemoptizii,gangrena pulmonară, piopneumotoraxul,
insuf.respiratorie, fistulă bronho-pleurală sau pleuro-tegumentară, bronșiecțăzii,
tuberculoza pulmonară.
Extrapulmonare- metastaze în alte organe.
Cancerul pulmonar
Tumoare malignă,incidența maximă la bărbați. Se dezvoltă din-epiteliul
glandelor bronșice, epiteliul alveolar.
Etiologie-necunoscută.
Factori ce contribuie la apariția- fumatul,aerul poluat,predispoziție ereditară,factori
industriali și profesionali,radiația ionizantă,intoxicațiile cronice,afecțiunile cronice ale
bronhiilor, plămînilor, tuberculoza.
Clasificarea
Localizare- central(în bronșiile principale lobulare sau segmentare), periferic-bronșii
de calibru mic.
Morfologia-cu celule mici(fumătorii), cu celule mari (carcinomul,adenocarcinomul)
Evoluția clinică
St.I-într-un singur plămîn sub 5 cm , nu face metastaze.
St.II-depășește 5 cm,metastaze în ganglionii limfatici regionali,se poate extinde în
țesuturile vecine.
St.III-dimensiuni mari,extindere la organele vecine,metastaze multiple.
St.IV-metastaze multiple în tot organismul.
Metastaze- limfogene,hematogene.
Organe-ficat,oasele,rinichi,creerul,esofagul,trahea.
Tabloul clinic
Debut lent,asimptomatic, greu de depistat în stadiile inițiale, depistat
ocazional,sau în stare avansată.Tuse uscată,iritantă,persistentă un timp îndelungat,
hemoptizie,dispnee la activități, răgișeală,infecții repetate(bronșite,pneumonii).
Semne generale- astenie,inapetență pînă la anorexie,apatie,dereglarea
somnului, capacității de muncă,stare de subfebrilitate.
Diagnostic-anamneza,ex.clinic, radiografia
toracică,bronhoscopia,RMN,CT,biopsia, puncția pleurală,scintigrafia
osoasă,hemograma.
Tratamentul- chirurgical loboectomia ,segmentectomia . Radioterapia.
Chimioterapia.

Cancerul pulmonar
Ocupă locul 4 în structura morbidității canceroase,se îmbolnăvesc mai des
bărbații.
Factorii ce contribuie la apariția cancerului pulmonar:aerul
poluat,fumatul,intoxicațiile cronice,radiația ionizantă,afecțiunile cronice ale
bronhiilor,plămmînilor,tuberculoza.
Se deosebește cancerul central(cînd se dezvoltă din bronhia
principală,lobulară,sau segmentară) și periferic(cînd se dezvoltă din bronhii de calibru
mic).
Mai des se dezvoltă cancerul bronhogen-din epiteliu bronșic și mai rare de
cancerul alveolar-din epiteliul alveolar.Se manifestă creșterea exofidă a lumenului
bronhiilor,provocînd atelectazia zonei respective a plămînilor.Poate invada și în
pleură .
Metatazele pe cale limfogenă în ganglionii limfatici ai arborelui bronșic,
traheeii, paraaortali și alții.Pe cale hematogenă metastazele apar în
ficat,oase,rinichi,creer,.Evoluția bolii este lentă.Acuze: ce se întîlnesc și în alte
patologii pulmonare.
Semnele precoce: tusea îndelungată și uscată,dureri în
piept,dispnee,ridicarea temperaturii corpului un timp îndelungat.
 Semnele tardive :tuse cu expectorații sangvine,dureri pronunțate în
piept,spate,nevralgia intercostală,cașexia,denutriția,hemoragiile pulmonare.
Diagnostic:metode ca altor boli pulmonare și specific:analiza citologică a
sputei pentru depistarea celulelor atipice,bronhoscopia cu biopsie.
Tatamentul:chirurgical,radioterapia,chimioterapia.
Prognosticul:fără operație durata medie a vieții este de 1-2 ani.
Afecțiunile glandei mamare
Glanda mamară este un organ par. Sunt localizate pe partea anterioară a
toracelui la nivelul coastelor 3-6.Reprezintă niște glande sudoripare cutanate
modificate.Fiecare glandă este alcătuită din 15-20 lobuli,dispuși radiar,fiecare avînd
un canal galactifor propriu care se deschide în mamelon.
Mamelonul este format din aceste canale galactiforme ,ce se deschid în porii
galactofori.Diametrul mamelonului este un cm la bază și cît în înălțime.
Mamelonul este înconjurat pe o rază de 4 cm de o piele pigmentară fină.denumită
areola mamară ,care la femeile ,ce s-au născut este o culoare roză.
În areolă se găsesc foliculii pieloși,glande sudoripare și glandele sebacee.Glandele
sebacee sunt vizibile cu niște tuberculi .Ele se hipertrofiează în timpul sarcinii,pot fi
sediul unor chisturi și inflamații.
Glanda mamară este căptușită într-un manșon de țesut celular lax(grăsimea
subcutană) ,care o separă de mușchiul mare pectoral.Glanda mamară este învelită
într-o fașcie superficială care se desface în două straturi anterioară și posterioară.De
la fascia anterioară spre straturile cutanate profunde pornesc prelungiri conjunctive
dure –ligamentele cooper.

Metodele de examinare ale glandelor mamare

-autocontrolul sînilor-autoexaminarea
-puncția
-mamografia-examenul radiologic al glandelor mamare
-mamografia computerizată
-termografia se bazează pe faptul că tumorile sînului se caracterizează prin
intensificarea metabolismului și ridicarea temperaturii locale,ce poate fi înregistrată.
-ecografia –examenul ultrasonor
-examenul morfologic-examenul histologic al secrețiilor mamelonare și a punctatului
tumoral primit în urma puncției biopsice (celule atipice sînt caracteristice pentru
tumorile maligne).
Mastita
Mastita-este inflamația țesutului mamar.
Studiile arată că 1-3% dintre femeile care alăptează sunt predispuse să facă infecții a
sînului. Mai frecvent se întîlnește mastita la femeile primipare ,care au pielea mai
subțire și un mamelon mai scurt.Astfel de mastită este mastita de alăptare.Mastitele
acute pot apărea și în afara alăptării la nou-născut, în perioada pubertării și la
menopauză.
Microbii ce provoacă dezvoltarea procesului purulent în glanda mamară sînt:
-stafilococii -streptococii -colibacilii -anaerobii
Factorii care contribuie la dezvoltarea mastitei în timpul alăptării sunt:
-iritațiile ,fisurile produse în timpul suptului,în timpul stoarcerii laptelui.
-staza laptelui -igiena precară
Microbii pătrund prin pori ,ducturile galactiferi și interesează țesutul mamar al
unui din cadrane .unde se dezvoltă procesul inflamator.
Clasificarea mastitei
După evoluție clinică –acută,cronică
După evoluția procesului inflamator- seros,infiltrativ,stadiul supurativ, abcendant,
flegmonos, gangrenos.
După localizarea abcesului-subcutan,sub areolar,intramamar, retromamar, total.
Caracteristica stadiilor procesului purulent
Mai frecvent este afectat cadranul superior extern,procesul inflamator în
majoritatea cazurilor este unilateral.
Semne subiective- dureri în glanda afectată,ridicarea temperaturii corpului,
modificări specifice ale glandei mamare în dependență de stadiul procesului
inflamator.
Stadiul seros Inspecție-glanda mamară mărită în volum,hiperemiată, tumefiată.
Stadiul infiltrativ Infiltrate dureroase,fără conturi precise
Stadiul supurativ abcendant Se formează un abcer mamar,tumor,rubor,color,dolor,
fluctuentă ,în abcese superficiale.În abcesele profunde proeminarea anterioară a
glandei și durere profundă.
Stadiul flegmonos Procesul se răspîndește în glanda mamară, se dezvoltă starea
septică, temperatura înaltă (39-40 grade), însoțită de frisoane, limba
uscată ,cefalee,inapetență, în sînge leucocitoză. Semnele locale sunt foarte
pronunțate.
 Stadiul gangrenos Procesul inflamator dereglează circulația sangvină datorită
trombozei vaselor sangvine pe fonul acesta se dezvoltă gangrena țesutului
glandulare.Starea bolnavei este gravă,septică.Glanda devine moale, flaxă cu sectoare
de necroză și descuamații epidemice.
Complicațiile -septicemie -empiem pleural -abcer retromamar
Semnele mastitei-durere în glanda mamară,hiperemia,tumefierea,aspectul cojii de
portocală a pielii( îngroșarea și modificarea suprafeței pielii),mărirea ganglionilor
limfatici .
Localizarea abceselor mamare
-abces subcutan -abcesul areolar -abcesul retromamar -abcesul intramamar
Tratamentul mastitei
1.Se atrage atenție asupra igienii glandei mamare.
2.Se întrerupe alimentarea copilului din sînul afectat, poate duce la
stomatită,enterită.
3.Se evită staza laptelui se va da poziție ridicată sînului prin purtare de bandaje de
susținere și se va stoarce laptele manual sau prin aspirare cu pompe,storcătoare
speciale.
4.Se vor administra antibiotice,ținînd cont de sensibilitatea microflorii (frotiul
laptelui).
5.În mastitele purulente se întrerupe alimentarea copilului și se tratează chirurgical,
incizia se face în funcție de sediul focarului în abcesele subcutane și intramamare
este radiat (pentru a preveni lezarea canalelor galoctifere), în cele paraareolare este
în formă de arc, cele retromamare se deschid pe cuta de trecere,Intervenția
chirurgicală se efectuează sub anestezie.Vor fi înlăturate țesuturile necrotizate, se
vor deschide toate colecțiile purulente,se va drena cavitatea plăgii operatoare.Se vor
efectua pansamente conform stadiului de regenerare a plăgii purulente.
Mastita la nou-născuți
Se dezvoltă în primele săptămîni de viață ale copilului.
Factorii predispozanți de infectare a glandei mamare sunt:
-nerespectarea igienii pielii nou-născutului -îngrijirea nesatisfăcătoare a copilului
-fisurile pielii la nou-născut dermatita,piodermita,exema
Boala are debut acut, procesul este unilateral.Copii la început sunt
neliniștiți,plîng,cu timpul devin astenici,scade pofta de mîncare,se ridică temperatura
corpului, copii nu adaugă în greutate. Glanda afectată se mărește în dimensiuni,este
hiperemiată,edemațiată, temperatura pielii este ridicată, la palpare este
dură.dureroasă (după reacția copilului),cu timpul apare fluctuența.Procesul
inflamator poate să se răspîndească și în țesuturile înconjurătoare.
 Tratamentul mastitei la nou-născuți
Tratamentul pînă la formarea abcesului-îngrijirea pielii,comprese calde,pansamente
cu preparate antiseptice (unguente),proceduri fizioterapeutice.
Tratamentul după formarea abcesului-deschiderea și drenarea lui,lupta cu infecția
prin administrarea de antibiotice,detoxicarea organismului.
Mastopatia Boala fibro-chistică
Mastopatia –afecțiune a glandelor mamare, ce se caracterizează prin
modificări fibro-chistice în glandele mamare,apărute pe fonul dereglării
neurohumorale.
Grupa de vîrstă cea mai expusă maladiei este cea a femeilor aflate înaintea
menopauzei.
Boala fibro-chistică are incidență la pacientele care n-au născut sau prima sarcină a
avut la o vîrstă înaintată.
Cauza maladiei fibro-chistice nu este bine cunoscută.Rolul major la
declanșarea bolii îi revine disfuncțiilor hormonale-excesul de estrogen ,care nu este
temporar de progesteron.
Factorii de risc:
-țin de natura corpului femenin(funcțiile reproductive, de menstruație,sexuală,de
lactație)
-maladiile-obezitatea,hipertensiunea arterială,diabetul,ateroscleroza,bolile glandei
tiroide sau ale ficatului.
-factorii exogeni-fumatul,dietele foarte bogate în calorii,cu multe grăsimi
animaliere,radiațiile ionizante,traumele psihice intense, loviturile și traumatismele la
nivelul sînilor.
Mastopatia fibrochistică face parte dintre bolile precanceroase, motiv pentru
care bolnavele trebuie să fie monitorizate,dispensarizate.
Boala se manifestă clinic sub 3 forme:
-forma difuză în care predomină modificările glandulare,fibrinoase sau chistice
-forma nodulară
-mastalgia asociată cu dureri, care pot varia de la o ușoară senzație neplăcută pînă la
dureri intense ,care împiedică pacienta să-și desfășoare activitățile zilnice.
Boala este un proces patologic bilateral, evoluția bolii este lentă.
Acuze: dureri în glanda mamară,care apar la mijlocul sau înainte de ciclul
menstrual, durerea este acută ,are aspectul de junghi, iradiează spre spate și gît,
senzație dureroasă este însoțită de indurația glandelor mamare, uneori cu secreții
seroase din mameloane.
 La palpare: indurațiile pot fi difuze sau locale sub aspectul unor noduli,ce sînt
mobili, iar în poziția culcată a bolnavei ne se determină.Nodulii limfatici nu sunt
măriți.
Metodele de examinare
-autoexaminarea sînilor-lunar la a 10 zi a ciclului menstrual
-consultațiile medicilor-internist,ginecolog,endocrinolog,mamolog/oncolog.
-ultrasonografia
-controlul nivelului de hormoni ai glandei
tiroide,prolactinei,estrogenilor,progesteronului
-colectarea frotiului eliminărilor din glandă la celule atipice
-puncția nodulului cu biopsie examen la prezența celulelor atipice
-mamografia

Mastopatia la nou-născuți
Mastopatia la nou-născuți se întîlnește atît la fetițe cît și la băieți.
Este de obicei un proces bilateral și este cauzat de hormonii femenini-estrogenii,care
pătrunde în organismul copilului în timpul perioadei intrauterine cu sîngele pri
placentă.Acești hormoni provoacă modificări ale glandelor mamare.Cu cît nivelul
hormonilor este mai mare cu atît aceste modificări sunt mai pronunțate.
Tabloul clinic
Copii sunt neliniștiți ,plîng la atingerea întîmplătoare a glandelor mamare în timpul
îmbrăcării sau pelinării.
Obiectiv-glandele mamare sunt mărite,edemațiate,proeminează deasupra
nivelului pielii,la palpare sunt dure,dureroase,uneori se elimină un secret asemănător
ca colostrul.
Tratamaentul este conservator și include-igiena pielii,aplicarea pansamentelor
uscate,micșorează traumarea glandei,sunt interzise masajul și stoarcerea
colostrului(predispun către pătrunderea infecției în glandă și dezvoltarea mastitei).
De obicei peste 2-3 săptămîni are loc tratarea mastopatiei,
Cancerul glandei mamare
Este răspîndit în rîndul femeilor. Este o tumoare malignă caracterizată prin creșterea
anormală și necontrolată a unor celule din țesutul mamar.
Etiologia este necunoscută însă un rol important le revine factorilor de
risc/predispozanți: ereditatea și istoricul familial de cancer mamar,traumatismele
mici și repetate ale glandelor mamare,utilizarea îndelungată a anticoncepționale
hormonale, fumatul, stresul,consumul de alcool,dietă bogată în grăsimi și dulciuri,
obezitatea, terapia cu estrogeni,prima menahră sub 12 ani, prima sarcină la vîrsta de
peste 30 de ani, abandonarea alăptării copilului, menopauza precoce sub 50 de
ani,expunerea excesivă la soare,radiațiile repetate,tulburări hormonale( patologia
glandei tiroide).
Cancerul mamar se dezvoltă pe fonul unor procese sau stări precanceroase:
fibroadenoame, mastopatii,hiperplazii.
I.Clasificarea anatomo-clinică : forma nodular,difuză
Forma difuză poate fi : -infiltrativă,edematoasă,în formă de mastită,erizipeloida
-în cuirasa(glanda mamară se micșorează în dimensiuni,se formează cute.
-cancerul Paget-cancerul mamelonului
II.După evoluția clinică: stadiile Stadiul I T1N0 –tumoare cu dimensiuni între
0,5-2 cm,nu sunt metastaze regionale Stadiul II T2N1-tumoare cu dimensiunile
de 2-5 cm,sunt metastaze regionale axilare solitare. Stadiul III T3N2- tumoare
primară mai mare de 5 cm,sunt metastaze regionale axilare multiple. Stadiul IV
T4N3- tumoare primară de orice dimensiuni cu extindere direct la peretele thoracic
sau piele,metastaze multiple în ganglionii limfatici regionali,organele interne.
Semnele clinice precoce stadiul I-II: prezența unui nodul palpabil,noduros, cu
suprafața neregulată ,dură ,cu contururi șterse,neclare,imobil, uneori cu fixarea
parțială a lui, eliminări mamelonare mai ales unilateral,spontane seroase sau
sangvinolente se murdărește lengeria de corps au se elimină la presarea
mamelonului.
Modifică ale sînului:
-creșterea asimetrică a consistenței sînului,în totalitate sau într-o porțiune
- deformări ale unui sîn, proeminențe sau adîncituri pe suprafața sînului
-prezența simptoamelor cutanate:roșeață sau ulcerație tegumentară,retracția pielii la
nivelul unei zone a sînului, piele sub aspectul cojii de lămîie, simptomul umbilicației-
pielea deasupra tumorii se retrage în interior sub formă de pîlnie, simptomul cutelor-
apare la strîngerea ușoară a pielii deasupra tumorii cu degetul mare și arătător.Riduri
mărunte și fine parallel cu linia de strîngere se datorează legăturii între tumoare și
piele prin ligament Cooper.
Modificări ale mamelonului,areolei: retragerea mamelonului,edemul,
indurașia lui,cruste pe mamelon,edemul areolei,adenopatii axilare de aceiași
parte,nedureroase,durere rar doar în stadia avansate.
Semnele tardive stadiul III-IV:
-nodul tumoral de dimensiuni mari,are limitele neclare,un character dur, cu sectoare
de rămolire,este concrescut cu țesuturile vecine -mamelonul este retractat,se
poate deplasa -apar dureri insuportabile -este prezent edemul mîinii și durerile
pe partea afectată -sunt măriți ganglionii regionali,sunt metastaze în organele
vecine
-în perioada de dezintegrare a tumorii se constată semen de intoxicație și dereglări
din partea organelor interne
Diagnosticul-autocontrolul,consultația oncologului-mamolog, ultrasonografia,
mamografia, RMN,Ct, biopsia,examenul histologic.
Autocontrolul sînilor Scopul : depistarea patologiilor glandei mamare
Timpul recomandat:
A)Obligatoriu toate femeile cu vîrsta mai mare de 18 ani
B)Vîrsta reproductivă ziua a 5-a pînă la ziua a 9-a a ciclului menstrual
C)Vîrsta neproductivă o anumită zi a lunii
Poziția pacientei în timpul examinării:
A)Inspecție în fața oglinzii din față și lateral în poziție ortostatică cu brațele de-a
lungul corpului,cu mîinile pe coapse,aplecat puțin înainte
B)Palparea în poziție ortostatică cu brațul opus sînului pe care vrei să-l examinezi
deasupra capului
C)Palparea sînilor și fosele axilare în poziție decubit dorsal cu mina din partea
examinată sub cap
Metode utilizate: inspecția vizuală,palparea sînilor,palparea axilei,ganglionilor
limfatici,prezența eliminărilor din mamelon.
Se inspectează vizual : -mărimea,forma,simetria sînilor,mameloanelor -
schimbări ale pielii sau ale vaselor sangvine de la suprafață -prezența eliminărilor
din mamelon
Palparea se realizează: -cu vîrful degetelor II-V ale mîinii opuse -prin mișcări
circulare,în rază sau vertical din exterior spre centru sau invers -se atenționează
mărimea,consistența,mobilitatea,prezența durerii

Abdomenul acut.Traumatismele abdominale

Abdomenul acut
Abdomenul acut-complex de semen clinice,ce apar în urma excitației sau
inflamației peritoneului.
Cauzele:
-traumele organelor abdominale(stomacului,intestinului)
-afecțiunile neinflamatorii ale organelor abdominale(perforația ulcerului gastric și
duodenal,hernia strangulate,ocluzia intestinală)
-afecțiunile inflamatorii ale organelor abdominale(colecistita acută,pncreatita
acută,apendicita acută,peritonita acută)
-afecțiunile urogenitale(sarcina extrauterină,apoplexia ovariană,adnexita ,necroza
nodulului miomatos uterin sau a tumorii de ovar)
Tabloul clinic se caracterizează prin triada semnelor clinice:
1.Acuze:durere,ce apare brusc,este violentă,mereu crescîndă,la început este
locală cu timpul se poate răspîndi peste tot abdomenul,și poate declanșa șocul,se
intensifică la palparea,percuția abdomenului.Durerea îl face pe bolnav să ocupe o
poziție antalgică-decubit dorsal sau lateral cu picioarele flectate spre abdomen.
2.La palparea abdomenului se determină încordarea(contracture) mușchilor
abdominali,care poate implica regiunea afectată sau tot abdomenul –abdomenul
scîndură
3.Simptomul Blumberg este pozitiv:se intensifică durerea în locul afectat la
retragerea bruscă a mîinii în timpul palpării profunde a abdomenului.
În dependență de cauzele abdomenul acut bolnavii pot prezenta și alte cauze ca :
greața,voma,ridicarea temperaturii corpului,dereglarea scaunului.
Diagnosticul:
Acuzele,anamneza vieții și a bolii, ex,clinic al bolnavului; rezultatele
hemogramei; tușeul rectal,ex.vaginal; rezultatul ex.radiologic(clișeul panoramic.
Asistența de urgență :
1.Se asigură regimul fizic,psihic al bolnavului
2.Se aplică rece peabdomen
3.Se transport de urgență bolnavul în instituția medical
4.Se interzice:administrarea preparatelor analgetice,aplicarea caldului pe
abdomen,alimentarea bolnavului,hidratarea bolnavului,efectuarea spălăturii
gastrice,clismelor.
Toate aceste intervenții șterg tabloul clinic și agravează starea bolnavului.
Principiile de tratament și particularitățile de îngrijirea bolnavului
Se concretizează cauza abdomenului acut,ce determină metoda de
tratament.Bolnavii cu abdomen acut se tratează chirurgical:traumele
abdominale,ocluzia intetinală,hernia strangulate,ulcerul performant,apendicita
acută; medicamentos-colecistita acută,colica hepatica,pancreatita acută.

Abdomenul acut fals

 Abdomenul cut fals-apare în afecțiunile organelor și sistemelor de organe,care
nu-și au sediul în cav.abdominală.
Cele mai frecvente boli,care evoluează ca și abdomen acut sunt:
1.Bolile cardiovasculare:infarctum liocardic,pericardita acută,emboliile,anevrismele
aortei.
2.Bolile sistemului respirator:pneumonia bazală,nevralgiile
intercostale,pneumotoraxul spontan,traumatismele toracelui.
3.Bolile neuurologice:radiculitele,isteria,herniile de disc,traumatismele vertebrale
4.Alte afecțiuni:colica renală.
De aceea bolnavul cu abdomen acut trebuie de examinat
minuțios,atent,complet pentru a stabili corect cauza și tactica medical.
În cazul abdomenului acut fals bolnavul se vat rata la medicii de specialitate:
ginecologi, interniști, urologi,neurologi.
Traumatismele abdominale
Cauzele traumatismelor abdominale sunt:
-loviturile directe asupra abdomenului
-căderile de la înălțime pe abdomen
-ridicarea greutăților mari
-acțiunea obiectelor ascuțite,armelor reci și de foc asupra abdomenului
Clasificare
-leziuni ale peretelui abdominal
-leziuni ale organelor cave și parenchimaoase
-închise și deschise
Traumatismele deschise ale abdomenului include plăgile penetrante și
nepenetrante ale peretelui abdominal și plăgile penetrante cu și fără lezarea
organelor.
Traumatismele abdominale închise
În traumatismele abdominale nchise se lezează pielea,țesutul
subcutanat,mușchii,vasele peretelui abdominal.Se întîlnesc sub formă de :contuzia
peretelui abdominal și organelor abdominale interne,hematomul,rupture mușchilor
drepți abdominali.
Contuzia peretelui abdominal se prezintă sub aspect diferite în dependență de
intensitatea,forța și direcția acțiunii factorului vulnerant: echimoze, excoriații,
hematoame, rupture ale mușchilor drepți abdominali.
Echimozele (vînătăile) apar la lezarea vaselor sangvine de calibru mic(a
capilarelor) localizate în regiunea abdomenului.Acuze:durere locală,iar obiectiv
echimozele au aspectul unor pete cianotice de difrite forme,dimensiuni,ce-și schimbp
culoarea în galben-verzuie cu timpul,apoi dispar datorită metabolismului
hemoglobinei.
Asistența de urgență:aplicarea locală a recelui.
Excoriațiile (juliturile) sunt leziunile pielii la nivelul epidermisului.Se manifestă
prin durere locală și hemoragii capilare neănsemnate,care în majoritatea cazurilor se
opresc de sine stătător și nu prezintă pericol pentru viața pacientului.Pot fi ca poartă
de infecție . Acuze-fdurere locală ,iar obiectiv excoriațiile au asppectul unor leziuni
liniare de diferite lungimi,ce sîngerează neînsemna.
Asistența de urgență: prelucrarea lor cu apă oxigenată de 3%,aplicarea unui
pansament steril și recelui.
Hematomul apare în cazul rupturii mușchiului drept abdominal și este limitat
la nivelul lojii muschiului lezat.Acuze-durer violentă,acută,ce se intensifică la
contracția peretelui abdominal.Ex.obiectiv-ruptura complete a mușchiului drept
abdominal are aspectul unei proeminențe tumorale moi pe peretele
abdominal.Pentru diagnosticul diferențial de diferite proemminențe tumorale
bolnavul este rugat să încordeze mușhii peretelui abdominal.În caz de rupture
mușchului drept abdominal încordarea este imposibilă.
Asistența de uregență:
1.Se asigură regimul fizic,psihic al bolnavului
2.Se aplică rece peabdomen
3.Se transport de urgență bolnavul în instituția medical
4.Se interzice:administrarea preparatelor analgetice,aplicarea caldului pe
abdomen,alimentarea bolnavului,hidratarea bolnavului,efectuarea spălăturii
gastrice,clismelor.
Plăgile peretelui abdominal
Plăgile peretelui abdominal sunt leziunile peretelui abdominal însoțite de
pierderea integrității pielii în această regiune.Plăgile peretelui abdominal sunt
produse de obiectele tăioase,ascuțite,de arma de foc,în timpul accidentelor rutiere,la
locul de muncă la nerespectarea regulilor de Securitate,conflictele militare și de pace
între diferite personae,pot fi ocazionale,intenționate.
Se clasifică în :
-plăgile nepenetrante(se lezează numai peretele abdominal,peritoneul rămîne intact)
-plăgile penetrante(se lezează numai peretele abdominal și peitoneul)
-plăgile penetrante cu și fără eviscerarea organelor: (ieșirea organelor abdominale
prin orificiul plăgii în exterior).Este foarte periculoasă deoarece organul eviscerate
complet se poate infecta și este comprimat de orificiul plăgii.
 Astfel se dereglează circulația sangvină ,nutriția,urmată de necroza
segmentului de organ eviscerate,ce și mai mult agravează starea bolnavului.Prin
plagă eviscerează ansele intestinului gros și cel subțire,epiplonul.Eviscerația
organelor trebuie de diferențiat c eventrația organelor ,ce înseamnă ieșirea organelor
abdominale interne sub piele prin ciccatrizarea postoperatoare pe peretele
abdominal.
Tabloul clinic
Acuze:durere acută,violentă,mereu crescîndă,în regiunea lezată,care cu timpul
se poate răspndi peste tot abdomenul și pot declanșa șocul,se intensifică la
palpare,percuția abdomenului.Bolnavul ocupă poziția antalgic:decubit dorsal sau
lateral cu picioarele flectate spre abdomen.
Obiectiv:prezența plăgii în regiunea abdomenului cu sau fără eviscerația
organelor abdominale,în stare de șoc: paliditatea tegumentelor,pulsul accelerat și
filiform,TA joasă,bdomenul nu participă la respirație,la palparea abdomenului se
determină durere și încordarea (contracture) mușchilor abdominali.Simptomul
Blumberg pozitiv.
Asistența de urgență:
Orice plagă pe peretele abdominal se consider ca o plagă penetrantă .
a)plăgile penetrante fără eviscerația organelor:
-se asigură regimul fizic,psihic bolnavului
-se prelucrează marginile plăgii cu sol.antiseptică cu evitarea pătrunderei ei în plagă
-se aplică pansamentul aseptic,ce se fixează printr-un bandaj cu fașă
-se aplică rece pe abdomen
-se transport de urgență bolnavul în instituția medical
-se interzice:orice manevră de rvizie a plăgii(pericol de infectare), administrarea
preparatelor analgetice,aplicarea caldului pe abdomen,alimentarea
bolnavului,hidratarea bolnavului,efectuarea spălăturii gastrice,clismelor,Toate
acestei intervenții șterg tabloul clinic și agravează starea bolnavului.
b)plăgile penetrante cu eviscerașia organelor
-se asigură regimul fizic și psihic al bolnavului
- se prelucrează marginile plăgii cu sol.antiseptică cu evitarea pătrunderei ei în plagă
-se aplică pansamentul aseptic,umectat cu sol.furacelină sau sol.fiziologică încălzită la
temperatura corpului și se fixează printr-un bandaj necompresiv cu fașă
-se aplică rece pe abdomen
-se administrează preparate analgetice,cardiace
-se transport de urgență bolnavul în instituția medical,unde se operează de urgență
-se interzice:orice manevră de reducere a organului eviscerate în interior (pericol de
infectare și traumatizare), aplicarea caldului pe abdomen,alimentarea,hidratarea
bolnavului,efectuarea spălăturii gastrice,clismelor.Toate aceste intervenții șterg
tabloul clinic și agravează starea bolnavului.
Traumatismele abdominale cu lezarea organelor cave
În timpul traumatismelor abdominale mai frecvent sunt lezate organe cave ca
stomacul și intestinal.La lezarea acestor organe conținutul lor pătrunde în cavitatea
peritoneală,are loc iritația chimică a peritoneului,urmată de asocierea infecției
bacteriene și dezvoltarea peritonitei traumatice.
Tabloul clinic
Debutul bolii este acut.Acuze:durere extrem de violentă,asemănătoare cu
lovitura de cuțit(pulmnal),care apare brusc în regiunea traumei,îl face pe bolnav să
ocupe poziție antalgică(decubit dorsal sau lateral cu picioarele flectate spre
abdomen) și se intensifică la cea mai mica mișcare.
Obiectiv :fața bolnavului exprimă spaimă,tegumentele sunt palide,pulsul este
fregvent,accelerat,TA este joasă,abdomenul nu participă la respirație,este retras,este
prezentă contractura musculară(abdomenul scîndură),simptomul Blumberg este
pozitiv.
Cu timpul se dezvoltă tabloul clinic al peritonitei difuze(survine după 6-12 ore):
starea bolnavului devine gravă ,durerea se răspîndește peste tot abdomenul,se ridică
temperature 38-40 grade,apare voma ,ce se repetă,pulsul se acceerează,fața capătă
un aspect characteristic-fața lui Hipocrate:trăsăturile ei devin ascuțite,ochii se
înfundă în orbite,tegumentele sunt uscate.Limba este uscată,saburală,abdomenul
balonat,dur ca scîndura.În singe-leucocitoză cu devierea formulei leucocitare în
stînga,accelarea VSH.
În instituția medicalăpentru confirmarea diagnosticului se efectuează
ex.radiologic :clișeul panoramic al organelor abdominale.Depistarea pe radiogramă a
aerului liber sub diafragmă este semn rentghenologic characteristic pentru lezarea
organelor cave.
Asistența de urgență: în caz de traumă deschisă pe plagă se va aplica un
pansament steril. 1.Se asigură regimul fizic,psihic al bolnavului
2.Se aplică rece pe abdomen
3.Se transport de urgență bolnavul în instituția medical
4.Se interzice:administrarea preparatelor analgetice,aplicarea caldului pe
abdomen,alimentarea bolnavului,hidratarea bolnavului,efectuarea spălăturii
gastrice,clismelor.
Tratamentul:Constă în efectuarea intervenției chirurgicale urgente.
 Traumatismele abdominale cu lezarea organelor parenchimatoase
La lezarea organelor parenchimoase(ficatului sau splinei) survine dezvoltarea
unei hemoragii acute interne cu revărsarea sîngelui în cavitatea peritoneală-
hemoperitoneum.
Tabloul clinic
Semnele generale ale unei hemoragii acute:cefalee,vertij ,astenie,vuet în
urechi,ceață înaintea ochilor,transpirații reci,paloarea intense a tegumentelor,puls
accelerat și filifotm,TA joasă,respirație frecventă și superficială.
Semnele locale sunt :durerea localizată în hipocondrul drept la lezarea ficatului
sau în hipocondrul sting la lezarea splinei.La percuția abdomenului-în poziția decubit
dorsal se constată sunet mat.
Analiza sîngelui-micșorarea numărului de eritrocite și a
hemoglobinei.Hematocritul se micșorează.
Asistența de urgență:
1.Se asigură regim fizic,psihic al bolnavului
2.În traumatismele abdominale deschise cu lezarea organelor parenchimatoase se
prelucrează mărginile plăgii cu soluție antiseptic și se aplică pansament aseptic,ce se
fixează strîns printr-un bandaj cu fașă.
3.Se aplică rece pe abdomen.
4.Se administrează preparate hemostatice
5.Dacă TA sistolică este mai jos de 80 mmHg se instalează perfuziei cu soluții
electrolitice.
6.În hemoragiile grave se dă poziție Trendelenburg și se transportă de urgență
bolnavului în instituția medicală,unde se efectuează operația chirurgicală de urgență.

Complicațiile bolii ulceroase

La stomac se deosebesc regiunile anatomice:cardia,corpul,fundul gastric,
antrul, canalul piloric,curbura mare și curbura mică.Stomacul îndeplinește funcțiile:
-de protecție(mucusul)
-secretorie(mucusul,sucul gastric,compus din acidul clorhidric,factorul
castrual,hormonul gastrina),se secretă 50 ml de suc gastric pe oră în stare de repaos
-evacuatorie-motorie(rezervorul gastric constituie 150 ml în stare coloidală,în afara
actului digestiv)
-digestia chimică
 Duodenul ocolește capul pancreasului,are o lungime de 25-30 cm ,se
deosebesc segmentele:superior,descendent,inferior.În duoden se revarsă sucul
pancreatic,bila.
Complicațiile bolii ulceroase sunt:
-ulcerul performant
-ulcerul sîngerînd
-ulcerul stenozant
-ulcerul malignizant
-ulcerul penetrant
Ulcerul perforat
Are loc distrugerea stratului mucos,submucos,muscular astfel continutul
duodenal sau gastric se scurge în cavitatea peritoneală, se dezvoltă peritonita în
urma excitării chimice și asocierii infecției.
Etiologie.Efortul fizic,stresul,alimentația copioasă asociată cu băuturi
spirtoase,eforturile vomitive,spălătura gastrică.
Tabloul clinic
Evoluează în 3 faze-faza șocului, de bunăstare falsă, peritonitei difuze.
Perioada șocului-primele 3-6 ore.Durere extrem de violentă asemănătoare cu
lovitura de pumnal,apare brusc în regiunea epigastrală sau hipocondrul drept, poziția
antalgică(decubit dorsal sau lateral cu picioarele flectate spre abdomen),treptat se
răspîndește în tot abdomenul,se intensifică la cea mai mică miscare,
Obiectiv-fața exprimă spaimă,tegumentele palide,pulsul frecvent,accelerat,TA
joasă,abdomenul nu participă la respirație,este retras,este prezentă contractura
musculară,simptomul Blumberg pozitiv/
Perioada de bunăstare falsă-următoarele 3-6 ore, are loc neutralizarea
acidului clorhidric datorită amestecării și diluării cu exudat din cavitatea
peritoneală.Durerile se atenuează, se micșorează contractura musculară,se
normalizează indicii hemodinamici.Se dezvoltă pareză intestinală manifestată prin-
balonarea abdomenului,retenție de gaze,greață.vomă,sete,în sînge
leucocitoză,devierea formulei leucocitare spre stînga.
Perioada peritonitei difuze-după 6-12 ore.Durerea se răspîndește peste tot
abdomenul,vărsăturile se repetă, se ridică temperatura(38-40), puls accelerat,fața cu
aspect caracteristic(Hipocrate)-trăsăturile ascuțite,ochii înfundați în
orbite,tegumentele uscate.Limba saburală,uscată,abdomen balonat,dur ca scîndura,
semnul Blumberg pozitiv.
Diagnosticul-acuzele,anamneza,ex.obiectiv,hemograma,
fibrogastroduodenoscopia, masele fecale la sînge ocult,clișeul panoramic al organelor
abdominale(prezența aerului sub diafragmă,,în formă de corn sau semilună ,,
 Asistența de urgență-regim fizic,psihic,rece pe abdomen,transportarea de
urgență în instituția curativă,unde se efectuează clișeul panoramic al organelor
abdominale și intervenția chirurgicală de urgență.
Se interzice-adm.preparatelor analgetice,aplicarea caldului,alimentarea
bolnavului,hidratarea,efectuarea spălăturilor gastrice și clismelor.
Principii de tratament-chirurgical
Particularitățile în îngrijiri-principiile de îngrijire a bolnavilor operați,regimul
alimentar alimentație parenterală prin sondă dietele curative 1,1a,1b.Se
supraveghează funcția intestinului-evacuarea gazelor,satisfacerea scaunului,starea
abdomenului,plăgii.
Ulcerul sîngerînd
Se caracterizează prin revărsarea sîngelui prin vărsătură sau scaun.
Etiologie.Apare din cauza erodării vasului sangvin localizate în zona ulcerului.
Tabloul clinic
Hemoragie exteriorizață, manifestată prin semnele generale ale unei hemoragii
oculte și semne specifice –hemateneza și melena.
Graviditatea depinde de volumul sîngelui pierdut și rapiditatea pierderii.
Acuze-durere în regiunea epigastrală sau hipocondrul drept,cefalee,vertij,vuet
în urechi,puncte negre înaintea ochilor,hemateneză sau
melenă,astenie,neliniște,bolnavul poate să cadă în lipotemie, colaps sau șoc
hemoragic.
Obiectiv-tegumentele palide,umede,puls frecvent și filiform,TA scăzută.Masele
vomitive au aspectul zațului de cafea(sînge stagnat în stomac).Scaunul are aspectul
lucios,păstos negru ca păcura,miros neplăcut.
Diagnosticul-acuzele,anamneza,ex.obiectiv,FGDS,analiza maselor fecale la
sînge ocult,hemograma(eritrocite, hemoglobină scăzută),hematocritul.
Asistența de urgență-regim fizic și psihic,ajutorul în vomă,se colectează masele
vomitive,poziție decubit dorsal fără perne , în hemoragii masive-poziția
trendelemburg, rece pe regiunea epigastrală, lichide reci 1-2 pahare apă rece,apoi să
înghită bucățele de gheață.Preparate hemostatice-decinol 12.5 %-2 ml i/v,vikasol 1 %
1-2 ml i/m, calciu clor 10% 1m ml i/v.
Dacă TA este joasă ( mai mică de 80 mm Hg)perfuzie cu soluții electrolitice NaCl 0.9%,
Ringher lactat, glucoză de 5 %, se transportă în instituția medicală și se spitalizează.
Principii de tratament Conservativ-regim la pat,punga cu gheață,aspirarea
gasrică cu evacuarea sîngelui,cauterizarea vasului sîngerînd în timpul endoscopiei
gastrice,refrigerarea gastrică sau spălătura continuă cu apă rece, instalarea perfuziei
cu derivați ai sîngelui(masa eritrocitară),perfuzie cu substituenți ai sîngelui pentru
combaterea hipovolemiei.Administrarea preparatelor hemostatice.Dacă tratamentul
medicamentos nu este efectiv,tratamentul chirurgical.
 Particularități de îngrijire-principiile de îngrijire ale bonavilor,se fac analize
repetate ale sîngelui (eritrocitele).

Ulcerul stenozant
Îngustarea lumenului canalului piloric.
Etiologie,patogenia.Stenoza lumenului piloric se dezvoltă datorită infiltratului
periulceros,edemului,spasmului sau procesului de cicatrizare a ulcerului.Ea se
instalează după o evoluție îndelungată.Îngustarea progresivă duce la dereglarea
funcției evacuatorii a stomacului,apoi are loc staza gastrică.
Tabloul clinic
Stenoza pilorică evoluează în 3 faze-
compensatoare,subcompensatoare,decompensatoare.
In faza compensatoare datorită hipertrofiei muschilor stomacului nu sunt
dereglări de pasaj ale bolului alimentar prin porțiunea stenozată.Funcția evacuatorie
nu este dereglată.Starea bolnavului este satisfăcătoare.
Se manifestă prin- senzație de pletitudine și greutate în epigastru,în special
după excesul de alimente, -pirozisul reflex gastroesofagian(senzație de arsură în
epigastru și retrosternal), -epizodic apar vome cu conținut supraacid după care
senzațiile neplăcute din epigastru dispar.
Ex.radiologic-cu contrast în această fază ne indică stomacul normal sau puțin
dilatat,hiperperistaltism,evacuarea este normală sau întîrziată(6-12 ore)
În faza subcompensatoare-semnele sunt mai accentuate,eructațiile sunt cu
miros neplăcut de ouă clocite,datorită strangulării hranei în stomac.Vomele sunt
zilnice,abundente cu resturi de alimente nedigerate,ele pot fi provocate pentru a
ușura starea.
Se constata-astenie,agitație,scăderea masei corporale, devine vizibil
peristaltismul stomacului,tegumentele uscate.Ex.radiologic stomacul
dilatat,hirerperistaltism, evacuarea depășește 24 de ore.
În faza decompensatoare bolnavii sunt cașectizați, deshidratați ,adinamici.Pin
peretele abdominal se destinge conturul stomacului dilatat,supraumplut din cînd în
cînd se constată peristaltismul gastric.La percuția regiunii epigastrale garguiment
zgomotos caracteristic,, clopotaj,, pe nemîncate datorită stazei gastrice.Survin
modificări din partea tuturor sistemelor de organe în urma progresării hipovolemiei.
Acuze-vertij sau leșin la ridicarea dip pat, puls frecvent,hipotensiune,tendință
la colaps,hipotermia tegumentelor,scăderea diurezei,se dezvoltă alcaloza,care poate
fi incompatibilă cu viața.
Diagnosticul-acuzele,anamneza,ex.obiectiv,ex.endoscopică,FGDS,ex.radiologic
cu contrast indică dilatarea stomei ,modificări ale peretelui stomacal(îngroșați sau
atrofiați)hiperperistaltismul,staza masei baritate, de 4 ore,întîrzierea evacuării
stomacului.
Principii de tratament-se tratează chirurgical, intervenția chirurgicală de
neamînat după pregătirea bolnavului pentru operație.
Particularități în îngrijire-se respectă principiile de îngrijire a bolnavilor
operați,se respectă regimul alimentar alimentația parenterală prin sondă ,dietele
curative 1,1a,1b.Se supraveghează funcția intestinului-evacuarea gazelor,satisfacerea
scaunelor,starea abdomenului,plăgii.

Ulcerul malignizat(cancerul gastric)

Este o tumoare malignă a stomacului.
Etiologie.Stările precanceroase –boli cu evoluție îndelungată gastrite
atrofice(achilice),gastrite hipotrofice(hipoacide),anemiile ulceroase,polipi solitari și
multiplă,boala ulceroasă.
Factori predispozanți-abuzul de alcool,fumatul,folosirea permanentă și
îndelungată în alimentație a condimentelor,conservantelor.
Tabloul clinic
Se suspectă malignizarea în caz de –evoluție îndelungată a ulcerului cu
tratament medicamentos neefectiv,ulcer cu diametrul mai mare de 2,5 cm,ulcere
localizate pe curbura mare,schimbarea secreției apariția hipo- și anacidității
gastrice,pierderea caracterului sezonier,al durerilor,durerea devine continuă mai
pronunțată, nu depinde de primirea hranei, apariția anemiei hipocrome.
Evoluția este lentă,alteori se depistează în fazele avansate ale bolii.
Semne precoce-descrise de savantul Savițki și poartă denumirea se sindromul
semnelor minore.
Sindromul semnelor minore-astenie(slăbiciune)generală,nemotivată,oboseală
generală nemotivată,depresie,scăderea capacității de mîncare pînă la
anorexie,scăderea capacițății de muncă,antipatie față de produsele
lactate,carne,pește, discomfortul abdominal-atare satisfăcătoare după alimentarea
chiar și la bucatele preparate,îl deranjează greutatea,durere în epigastru,balonarea
abdomenului,anemia.
Semnele tardive ale cancerului gastric-durere epigastală permanentă,scăderea
progresivă a masei corporale,palparea tumorii în regiunea epigastrală,hemoragiile
gastro-duodenale.
Face metastaze în-ficat,plămîni,ganglioni limfatici regionali.
Diagnosticul-acuzele,anamneza,ex.obiectiv,depistarea malignizării ulcerului în
faza incipientă este necesară supravegherea sistematică de dispensarizare a
bolnavilor cu biopsia unei bucățele de țesut din zona suspectată.
 Principii de tratament-tratamentul chirurgical,radioterapia,chimioterapia. În
unele cazuri se aplică gastrostoma pentru alimentare.
Particularități de îngrijire-se respectă principiile generale de îngrijire ale
bolnavilor operați,se respectă regimul alimentar alimentația parenterală, prin sonda
sau gastrostomă, dietele curative 1,1a,1b.Se supraveghează în deosebi funcția
intestinului-evacuarea gazelor,satisfacerea scaunului,starea abdomenului,plăgii.
Ulcerul penetrant
Se caracterizează prin concreșterea ulcerului pe organele vecine.Mai des
ulcerul penetrează în micul epiploon, capul pancreasului,mai rar în ficat ,vezica
biliară.Penetrația într-un organ cavitar duce la formarea de fistule ,care greu se
depistează.
Tabloul clinic
Evoluția clinică depinde de organul concrescut de ulcer.Pentru ulcerul
penetrant este caracteristic dispariția ritmicității durerii epigastrice,durerea devine
permanentă creste intensitatea ei,nu se atenuează în urma măsurilor
curative,iradiează în spate sau în hemitoracele stîng,poate avea caracter de
centură.La palparea abdmomenului se constată încordarea mușchilor peretelui
abdominal.
Diagnosticul-acuzele,anamneza,examenul obiectiv,FGDS,examenul radiologic.
Principii de tratament-intervenție chirurgicală
Particularităti de îngrijire- se respectă principiile generale de îngrijire ale
bolnavilor operați.Se respectă regimul alimentar.alimentația parenterală, prin sondă,
dietele 1,1a,1b. Se supraveghează în deosebi funcția intestinului-evacuarea
gazelor ,satisfacerea scaunului, starea abdomenului,plăgii.
Herniile
Hernia limitează capacitatea de muncă a persoanei purtătoare și prezintă
pericol pentru viața în caz de complicații.Sunt purtători de hernii bărbații mai des se
intilnesc la copii și bătrâni.Este explicabilă prin dezvoltarea slabă sau slăbirea
tonusului muscular și apariția unor boli însoțite de creșterea presiunii
intraabdominale.
Hernia-iesirea organelor interne sub piele prin orificiile fiziologice dilatate sau
patologice din locul obișnuit de reședință.
Clasificare
După origine: congenitale,dobândite.
După localizare: interne,externe.
După proveniență anatomica: ombilicale, inghinale,femurale,linii albe,eventrala(prin
cicatricea operației,)
După localizare clinica: reductibile (hernia se repune de sine stătătoar sau
manual la schimbarea poziției); nereductibile(hernia nu se repune de sine stătăto sau
manual la schimbarea poziției); necomplicate; complicate;
 Complicațiile unei hernii :hernia strangulată, ocluzia intestinala prin
strangulare, peritonita.
Factorii predispozanti: ereditatea, prezenta locurilor slabe ale peretelui
abdominal datorita particularităților structurii anatomice ale regiunii,unde se
formează herniile: ombilicul, canalul inghinal,canalul femural,linia albă, cicatricea
operatorie; dezvoltarea musculaturii (presului/peretelui abdominal); creșterea
presiunii intraabdominale in lucru fizic greu , meteorism, eforturilor de tuse
intensiva,de micțiune îngreunată timp îndelungat,de defecație cauzat de constipația
persistenta,de sughit și strănut repetat (deseori la copii); stabilirea (micșorarea)
musculaturii abdominale in unele stări cronice:cașexie, denutriție, anemie,boli de
colagen.
Structura unei hernii
Orice hernie este alcătuită din:poarta(orificiul)herniar,sacul
herniar,conținutului sacului herniar.
Poarta herniara-este locul pe unde organul intern iese sub piele și este
prezentat de locurile slabe ale peretelui abdominal: ombilicul,canalul inghinal,canalul
femural,linia albă).
Sacul herniar este o porțiune de peritoneu parietal prolabata prin orificiul
herniar(acoperă organul).
Conținutul sacului herniar este organul ce formează hernia.
Orice organ abdominal cu excepția pancreasului poate forma hernii.Mai
frecvent formează hernii epiploonul mare și intestinul subțire că fiind cele mai mobile
organe abdominale.Fiecare hernie are colet,corp și fund .
Coletul este cea mai îngustă parte a herniei.Fundul herniei este partea distală a
ei,pe cînd corpul o constituie partea rămasă.

Tabloul clinic
Semnele clinice al unei hernii necomplicate sunt :
-dureri in regiunea herniei la efectuarea unei efort fizic ,mișcări bruște.
-prezenta unei proinente tumorale de forma ovala sau rotunda, elastica care se
evidențiază în poziție ortostatica și dispare de sine stator sau la apăsarea cu moina in
poziție de decubit dorsal.
Lucrul fizic greu, eforturile de tuse,de defecație,de micțiune pot duce la stabilirea
herniei.
Hernia strangulată-comprimarea conținutului sacului herniar in regiunea părții
herniare.
In dependenta de mecanismul strangulări se deosebește: strangularea elastica,
fecaloida,mixta.
 Strangulată-comprimarea elastica- survine in urma creșterii presiunii intra-
abdominale. Marirea presiunii duce la extensia porții herniare,prin care o porțiune
de organ mai mare pătrunde în sacul herniar.Poarta apoi revine la mărimea
inițială ,stangulind în același timp portiunea de organ strangulată.
Strangularea fecaloida- se întâlnește la oamenii în virsta cu peristaltismul
intestinal micșorat.Ansa aferentă se suprapune cu conținutul intestinal și comprima
ansa eferentă.Astfel se mărește presiunea în regiunea porții herniare și astfel se
produce strangulată-comprimarea herniei.
Stangularea mixtă-se asociază ambele tipuri de stangularea.Procesul de
strangulată-comprimarea este însoțit de durere violenta,de dereglarea circulației
sangvine și nutriția porțiunii de organ prolabata ,ducind la decroza ei.
Semnele clinice ale herniei strangulată-comprimarea sunt:
-dureri acuta , violenta,mereu crescinda,ce impune sa ocupe poziția antalgica(decubit
dorsal cu picioarele flectate la abdomen)
-hernia devine nereductibila (nu se repune la loc la schimbarea poziției corpului din
ortostatism in decubit dorsal)
-pielea de asupra herniei devine cianotica, tensionată.
Diagnosticul: acuzele, anamneza,inspecția tuturor locurilor slabe pe
abdomen,palparea herniei(mărimea,forma),se da poziție decubit dorsal,se pune mîna
examinatorul in regiunea herniara-este și se propune pacientului sa tușească .Se
determină transmiterea valului tusiv., Se perpecuteaza hernia,sunetul percutor
timpanic indica căci conținutul sacului herniar îl constituie intedtinul .Sunetul
percutor mat indica căci conținutul herniar îl constituie epiploonul sau un organ
necavitar.ex.radiologic depistarea herniilor interne.
Asistenta de urgență în hernia strangulată- repaos fizic și psihic,transportarea
de urgență a bolnavului în instituția medicală. Se interzice: repoziția herniei,aplicarea
recelui,caldului,adm.preparatelor analgezice, alimentarea, hidratarea , efectuarea
spălaturilor gastrice, clismelor.
Principii de tratament
Operația chirurgicală programata ,deoarece hernia se poate complica in orice
moment și pune in pericol viața purtătorului de hernie. Hernia stangulata operatie
chirurgicala de urgență. In caz de contraindicații către operații la
maturi :patologiile cardiace,pulmonare , renale, ciroză hepatică în fazele
decompensatoare se recomanda purtarea bandajelor speciale pentru a indica numai
în herniile reductibile
.Fiind purtate timp îndelungat ele contribuie la survenirea atrofiei peretelui
abdominal la dezvoltarea aderentelor și predispun către transformarea herniei in
nereductibila.
Profilaxia: evitarea factorilor ce duc la creșterea presiunii intraabdominale
(sughițul,plinsul, constipație,răceală,balonarea abdomenului),lucrul fizic in
dependenta de virsta,respectarea alimentarii raționale,respectarea igienei la
sugari(îngrijirea ombilicului),ocuparea cu sportul,cultura fizica contribuie la
dezvoltarea musculaturii abdomenului, profilaxia bolilor inflamatorii ale rinichilor,de
răceală.
Ocluzia intestinală
Maladie a intestinului ce se caracterizează prin oprirea parțială sau totală a
tranzitului intestinal.
Clasificare
După etiologie: congenitale(atrezie rectala și anală), dobândite.
După mecanismul apariției:mecanice(prin obstrucției și
stangulare),dimamice(spastice și paralitice).
După nivelul ocluziei:înaltă (la nivelul intestinului subțire),joasa (la a nivelului
intestinuluo gros).
După evoluția clinică:parțială,totală,acuta, cronică.
Cauza sunt afecțiunile inflamatorii ale organelor abdominale, traumatismelor
abdominale,operațiile pe organele abdominale, intoxicațiile,dereglările circulatorii a
vaselor mezenterice.
Tabloul clinic
Ocluzie intestinala se intilneste la persoanele în virsta cu prevalenta printre
bărbați.
Acuze:durere care apare brusc,este violenta și localizata la nivelul obstacolului,cu
timpul se extinde peste tot abdomenul,are caracter colicativ sau poate fi
permanenta.Este cauzata de extensia ansei intestinale de către lichidele și gazele
retentionate mai sus de obstacol. Disparitia durerii indica la oboseala musculaturii
abdomenul-abdomenul care duce la complicații: gangrena,perforația ansei
intestinale,peritonita, peristaltismul mărit.
Voma-apare după o criza de durere,este multipla in ocluzii înalte și unica in
cele joase,la început sunt alimentare,apoi bilioase, fecaloide.Nu aduce
ameliorare,deoarece nu reușește să decomprime eficient intestinul.Apare din cauza
acumulării de lichid și gaze în intestin mai sus de locul ocluziei.Duce la pierderi mari
de apă și electroliți ,proteine, enzime,la dezechilibrul acido-bazic,ce se manifestă prin
tulburări din partea sistemelor de organe.
Retenție de gaze și a scaunului.Balonare sau meteorism
Orice ocluzie intestinală se manifestă prin semne generale:. In faza de debut
ale bolii lipsesc.Progresiv starea se alterează sunt agitați,se ridică t °corpului,pulsul
accelerat,apare setea.
Obiectiv: limba uscata, saburală,abdomenul asimetric, peristaltismul vizibil.
Palparea abdomenului este dureroasă in locul ocluziei.La persecutia abdomenului se
determină sunetul timpanic.
 Diagnostic:acuzele bolnavului, anamneza,ex.clinic al bolnavului, rezultatele
hemogramei: eritrocitoza, hemoglobina mărită,accelerarea VSH,tușeul
rectal,ex.rafiologic (clișeul panoramic)-prezenta nivelurilor hidroaeriene in forma de
cupa,denumite cupele Cloiberg.
Asistenta de urgență
Repaos fizic și psihic,se transporta in instituția medicală.
Se interzice:aplicarea recelui,caldului,administrarea preparatelor analgezice,
alimentarea, hidratarea, efectuarea spălaturi gastrice, clismelor.
Principii de tratament și particularități de îngrijire.Ocluzia intestinala
mecanica(prin obstrucției,prin obturație)se tratează chirurgical,se efectuează
intervenția chirurgicală de urgență.
Profilaxia.Depistarea timpurie și tr.efectiv al maladiilor,care complică ocluzia
intestinală.
Pareza intestinală
O forma a ocluziei intestinale dinamice.Cauza nemijlocită este atonia
musculaturii intestinului.Dereglarea tonusului muscular duce la acumularea gazelor
în intestin,la distensia intestinului ,deplasarea diagramei in sus,reflectindu-se prin
tulburări ale respirație.Poate apărea în perioada postoperatorie la bolnavii operați la
organelor abdominale și bazinului in primele 2-3 zile,in bolile inflamatorii ale
organelor abdominale.
Acuze:dureri abdominale cu caracter de distensie, retenție de scaun,gaze.
Obiectiv:balonarea uniforma a abdomenului.La persecuție-sunet
timpanic.Daca tranzitul intestinal in caz de poarta intestinala nu s-a restabilit in
primele 2-3 zile,a apărut balonarea abdomenului.
Se face activarea intestinului
-adm.sol.prozerini 0,5% s/c in dependenta de virsta pentru stimularea
peristaltismului intestinal
-adm sol NaCl de 10% i/v
-masajul abdomenului
-aplicarea tubului pentru evacuarea gazelor
-efectuarea clismelor evacuatoare
Profilaxia.Respectarea regimului dietetic individual pentru fiecare bolnav în
dependenta de operația efectuata,mobilizarea precoce a bolnavului,aspirarea
periodica sau permanenta a conținutului prin sonda introdusa în intestin pina sau in
timpul operației,administrarea de sol.izotonica,sol.de glucoza de
5%,sol.poliionice,care la rândul său sunt stimulatori peristaltici.
Colecistita acută
Colecistita acută-inflamatia acuta a peretelui veziculei biliare.Constituie
complicația cea mai frecventa a litiazei biliare.
Cauzele:prezenta microflorei patogene in lumenul vezical și diskinezia biliară.
Infecția pătrunde în veziculă: -calea ascendentă din duoden -calea descendentă din
ficat -hematogenă
-limfogenă
Este provocată de :-bacilul coli -bacilul perfringens -stafilovovul auriu -
streptococi
Factorii ce favorizează procesul inflamator:
-obstrucția canalului cistic prin calcul ce predispune către:staza
bilei,hiperconcentrația bilei din colecist.
-anomaliile congenitale ale cisticului -deformarea dobândită în urma tumorilor
In caz de colecistită leziunile inflamatorii afectează și ficatul, pancreasul,duodenul,
stomacul, colonului.
Clasificare
*După evoluție clinică: -acută –cronică -necalculoasă
*După modificări anatomo-morfologice:-catarală –flegmonoasă -gangrenoaă
Complicații:colica hepatică(biliară); abcesul subhepatic;
Tablou clinic In forma tipică tabloul clinic este dominat de colica hepatică,la care se
adaugă semnele infecției: febră,frison, leucocitoză.
Durerea -caracter colicativ,apoi permanentă, localizată în hipocondrul drept,
iradiază in hemitoracele drept,umărul drept,mina dreaptă,omoplatul drept și
coloana vertebrală.Iradierea spre hipocondrul stîng este caracteristică pentru forma
colecisto-pancreatică.
-greturi , vărsături:voma cu conținut gastric apoi duodenal,care nu ameliorează
starea.De obicei apare în criza de durere.
Icterul in colecistitelor calculoase.
Examenul abdomenului. La palpare:durere,o slabă contractură musculară în
hipotensiune drept.In canalul abdominal drept se constată semnul Blumberg pozitiv.
-simtomul Ortner-Grecov:durerea se intensifică în regiunea hipocondruui drept la
percuția rebordului costal drept.
-simtomul Mussi-Gheorghievsvhi:durerea se intensifică în regiunea hipocondruui
drept la compresiunea pendunculilor mușchiului sterno-cleido-mastoidian.
Diagnosticul
-USG-pot fi depistați calculi de dimensiuni mici ,se apreciază grosimea pereților
veziculei biliare, diametrul sucurilor biliare, dimensiunile organelor.
-Sondajul duodenal-în procesele inflamatorii bila conține:leucocite,microbi, epiteliu
discuamat.
-Colecistografia
Tratamentul
*Medicamentos-regimul alimentar(dieta Nr.5),antibiotici terapia (cu spectrul
larg de acțiune); combaterea durerii(analgezice și spasmolitice:nospa,
papaverină,baralgină,platifilină); reechilibrarea hidro-electrolitică:sol de
glucoză,fiziologică,hemodez .
*Chirurgical:în colecistitelor calculoase și gangrenoase,de complicații ale
colecistitei(peritonită,abces subhepatic).Colecistostomie ci incizie,cu laser.

Litiaza biliară
Litiaza biliară-boală caracterizată prin formarea de calculi în vezicula biliară
sau în căile biliare.
Afectează în special persoanele în vîrstă de după 40 de ani.Mai frecvent se întâlnesc
printre populația urbană decit cea rurală.Mai des la femei. Calculi biliari se compun
din componentele principale ale bilei: bilirubina, colesterol,calciu,analogic și se
numesc:colesterolici,pigmentari, calcaroși.
Configurație : rotundă, ovală,conturi neregulate.Mai des calculul se localizează
în colecist mai rar în căile biliare.
Cauzele principale: -dereglari metabolice -procesul inflamator al peretelui
veziculei(infecția) -staza biliară
1.Printre dereglările metabolice sunt: nivelul mărit de colesterol în
sînge,dezechilibrul de raport al concentrațiilor de colesterol,lipide și acizi biliari al
secreției biliare.Bila devine suprasaturată de colesterol,care se precipită sub formă
de cristale pe mucoasa veziculei.Litiaza biliară afectează adesea bolnavii de maladii
metabolice:DZ,anemie hemolitica, obezitate.
2.Infecția se însoțește de leziuni ale peretelui vezicular,de descuamații
epiteliale. Inflamația dereglează și absorbția unor ingrediente biliare.Astfel bila
devine mai concentrată-factor determinat la formarea calculilor.
3.Staza îndelungată a bilei favorizează sedimentarea cristalelor de ingrediente
biliare.
Tabloul clinic
Litiaza biliară poate decurge asimptomatic,calculii fii d descoperiți ocazional .
Clinica se manifestă prin colică hepatică (biliară).Colica biliară este un acces dureros
paroxistic cauzat de creșterea presiunii în colecist,căile biliare că urmare a spasmului
musculaturii netede.
Crizele dureroase apar mai frecvent după unele încălcării dietetice(consumul
de alimente grase,picante, prăjite) eforturile fizice, stresurile.
Durerea debutează brusc,se localizează în hipocondrul drept sau în regiunea
epigastrică, iradiază de-a lungul rebordului costal drept,în spate,spre omoplat și
umărul drept,are caracter de construcție sau presiune.Se intensifică la
mișcare,zguduire,sau la apăsare pe abdomen.
Pentru ameliorarea durerii-pozitie antalgică:sta nemișcat în decubitul dorsal sau
lateral cu picioarele flectate spre abdomen. Paroxismul dureros durează de la cîteva
minute la cîteva ore.
Colica hepatică este însoțită de: -greturi -vărsături repetate,ce nu aduc
ameliorare Febra-in cazul colecistitei acute calculoase,cînd s-au asociat și infecția
pereților veziculei biliare. Icterul consecință dereglării evacuării bilei.Se asociază cu
colorația brună că berea a urinei.
Examenul.obiectiv În norma vezica biliară nu se palpează.Palparea se face in
decubitul dorsal in ortostatism.
1)La palpare dureri in punctul cistic(Mac-Burnei)localizat la intersecția marginii
externe a m.obdominal drept cu rebordul costal și este dureros la palpare in caz de
inflamațiile colecistului.
2)Încordarea musculară lipsește sau este ușor exprimată.
3)Simptomul Ortner-Grecov este pozitiv:durerea se intensifică la percuția
rebordului costal drept.
4) Simptomul Mussi-Gheorghievschi pozitiv -durerea se intensifică la
presiunea locului de inserție a m.sterno-cleido-mastoidian.
5)Simptomul Blumberg pozitiv
Semne obiective: tahicardie,puls accelerat,limba umedă, saburală.Hemograma
-leucocite ușor mărite.
Conduita de urgență
1.Se recomandă lichide fierbinți.
2.Se aplică termoforul in regiunea hipocondrului drept.
3.Se administrează spasmolitice și analgezice:nospa, platifilină,
papaverină,spasmalgon, baralgină.
4.Se administrează preparate colerice:ceai de măcieș ,holosoas.
Colicele biliare însoțite de vărsături cu tulburări hidro-electrolitice la cel mai
mic semn de evoluție nefavorabilă, necesită internarea de urgență pentru
investigații și tratament Medico-Sanitare al.
Tratamentul -Determinarea indică dieta nr.5:se exclud din alimentație
alimentele picante, prăjite,grase,condimentele ,conservanții. -Sunt contraindicate
întrebuințarea băuturilor spirtoase. -Se suprima durerea: spasmolitice,preparate
analgezice narcotice si nenarcotice.Nu se administrează morfina deoarece
intensifică spasmul cailor biliare. -Se combate infecția prin administrarea
antibioticelor. -se administrează sedative pentru calmarea stării de
agitație(diazepam) -Se aplică punga cu gheata pe hipocondrul drept(reduce
inflamația). In caz de evoluție nefavorabilă chiar de la început se recurge la
tratamentul chirurgical.Bolnavul va fi supravegheat.Daca peste 24-36 de ore nu
cedează-chirurhical
Profilaxia.Evitarea factorilor etiologici și favorizanți.

Pancreatita acută
Este o urgență Medico-Sanitare apa ce se caracterizează prin autosugestia și
necroza țesutului pancreatic in urma activării enzimelor produse de pancreas.
Pancreatita acută alcoolică-la bărbați 35-45 ani,cea de origine litiazică apare mai
frecvent la femei după 50 de ani.
Apare de obicei in timpul sărbătorilor după posturile îndelungate,cînd se trece
brusc de la o alimentație vegetariană la una bogata in alimente grase,prăjite,
picante, însoțită de întrebuințarea băuturilor spirtoase.
Etiologia
Cauze:litiaza biliară, consumul excesiv de alcool și alimente
In urma acțiunii acestor factori enzimele pancreasului se secreta in exces ,se
activează,apare fenomenul de autodistrugere a pancreasului și intoxicarea
organismului in urma pătrunderii acestor enzime in sînge.
Un rol important le revine și : bolilor stomacului,bolile ficatului,bolile
duodenului (boala ulceroasă, dischinezia și staza biliară.
-factorilor mecanici(traumatismele pancreasului, epigastrice, intervenții chirurgicale
abdominale)
-infectiile vitale și bacteriene(hepatita virală,oreionul,HIV , tuberculoza,parazitele
abdominale).
-ingocicatii de orice natură
-afectiinile vasculare(ateroscleroza,tromboza și embolia caselor pancreatice)
-bolilor endocrine și metabolice(obezitatea)
-factorilor imunologii(reacțiile alergice,bolile imune asociate)
-factorii ereditari
-streptococi
-surmenajul
Se disting următoarele forme de pancreatită acută: edematoasă, hemoragică,
necrotică, localizată, difuză.
In pancreatita edematoasă -are loc edemul difuz al pancreasului.Este o forma
benignă și necesită tratament medicamentos.
Pancreatita hemoragică-se prezintă prin hemoragii intense și tromboze ale
vaselor glandei
Pancreatita necrotică-forma gravă se caracterizează prin necroza glandei sau a
unui sector de glandă.
Pancreatita supurativă-complicatie a pancreatitei acute ,se dezvoltă la
asocierea infecției favorizată de țesuturile necrotizate.
Tablou clinic Debutul acut,brusc
Durere abdominală ,extrem de violentă care se intensifică progresiv,devine
permanentă se localizează în etajul superior al abdomenului, iradiază in centură spre
spate,se atenuează in decubitul dorsal sau lateral cu picioarele flectate spre
abdomen.Poate duce la șoc.
Alte manifestări: greața , vărsăturile abdominale,biloase sau hemoragice,care
apar reflex,se repetă și nu ameliorează starea bolnavului, temperatura crescută în
faza supurativa și necrotică 38-39 grade, balonare abdominală,tegumentele palide
sau icterice.
Icterul de tip obstructiv este cauzat de edemul capului pancreatic și compresia
coledocului.
Respirația superficială, tahicardie,TA scăzută, agitație motoare și verbala,sau
adinamie,obnubilare.Abdomenul este balonat ,la palpare dureros.
Examenul.obiectiv semne caracteristice pentru pancreatita acută:
-disparitia pulsației aortei abdominale (semnul Voskresenski)
-sensibilitate dureroasă in regiunea unghiului costobertebral sting(semnul Mayo-
Robson)
-apararea unor pete cianotice pe flancurile abdomenului sau în jurul ombilicului mai
ales în faza necrotică.
Complicații pancreatitei acute :flegmonul pancreatic,abcesul
pancreatic,pseudochistele pancreatice, hemoragie intraperitoneală sau
retroperitoneală, ascita pancreatică,fistule, pancreatita cronică, complicații din
partea sistemelor de organe(apar în primele 15 zile):socul , insuficienta respiratorie
acută, insuficienta renala acuta, tromboza arterei și venei renale, encefalopatie
pancreatică.
Diagnosticul
-ex.clinic (caracterul durerii, prezența semnelor caracteristice) -anamneza vieții (boli
favorizate,factori)
-ex.de laborator:analiza dintelui și a urinei.Creste de 3-6 ori amilaza in sînge-
amilazemia(norma 8-32 unități) și a amilazei in urină-amilazuria(norma 16-64
unități).
In pancreatita necrotică vasta are loc micșorarea amilazei,iar uneori
lipsește.Are loc creșterea lipazei,tripsinei,transaminaze lor,glucozei in sînge,
leucocitoză.
-cliseul panoramic-sembe de pareza intestinală.
-ex.ultrasonor-pancreas mărit,sectoare de necroză ale pancreasului,chisturile
pancreatice,litiaza biliară.
-TC-largirea limitelor pancreasului distorsiunea și contururi neclare.
Asistența de urgență
1.Asigurarea repaosului fizic și psihic.
2.Aplixarea pungii de gheață în etajul superior al abdomenului.
3.Suprimarea durerii abdominale prin administrarea preparatelor analgezice
nenarcotice și narcotice.
4.Administrarea preparatelor antișoc în stările de soc:cordiamina, cofeină.
5.Transportarea bolnavului în instituția medicală și spitalizarea lui.
Se interzice:alimentarea,hidratarea bolnavului.
Tratamentul
Conservator: -respirator regimului strict la pat în primele zile -alimentarea
bolnavului în primele 2 zile parenterala -introducerea sondei nazoduodenale pentru
aspirarea conținutului gastroduodenal
-comvaterea durerii prin administrarea de preparate
analgezice:fortral,tramadol,promedol
-comvaterea socului toxic și hipovolemic(prin 6-8 l.de lichid):perfuzii sub controlul
diurezei cu hemodeză,reopoliglucină,sol. De glucoză de 5%,sol.bicarbonat de
Na,dextranul,plasmă.
-neutralizarea activității enzimelor și a toxemiei enzimatice:trasilol,contravaloarea in
doze mari.
-reducerea fenomenelor de coagulare vasculară diseminată,microtrombozelor in
organele interne prin administrarea preparatelor anticoagulante:
heparina,neodicuamarina,sub controlul testelor de coagulare a sângelui. -profila ia
infecțiilor: penicilina,oxacilina, ampicilina.
In caz de tratament chirurgical măsurile enumerate constituie pregătirea
preoperatorie a bolnavului.
Tratamentul chirurgical-deschiderea și drenarea pancreasului, spatiilor retro-si
peripancreatice sau rezecția țesuturilor necrotizate.
Îngrijirea bolnavului Alimentare pe cale fiziologică după lichidarea tuturor
semnelor de pareză intestinală.La început alimente lichide,apoi semilichide,treptat
se trece la dieta 5
Bolnavii vor fi supravegheați permanent.Se efectuează pansamente zilnice ale plăgii
operatorea din a 2-3 zi,deoarece prin dren se elimină permanent un lichid
amestecat cu sucul pancreatic,care irită foarte mult pielea. Pentru badijonarea se
folosesc unguente antiseptice sau paste neutre.Pacientul trebuie sa fie informat
despre riscul folosirii alcoolului,a abuzului de mese copioase grase, prăjite,grase,
picante care pot declanșa recidivarea pancreatitei.
Apendicita acută
Inflamația acută a apendicelui vermicular,care este un rudiment a cecului.
In cazurile tipice cecul și apendicele vermicular este localizat in regiunea iliacă
dreaptă. Apendicele vermicular are forma unui cilindru cu lungimea de 6-12 cm și
diametrul 6-8 mm,poate ocupa diferite poziții în raport cu cecul:mai des orientat în
jos și medial;alteori poate să coboare în micul bazin ațintind vezica
urinară,rectul,ovarele, trompele uterine; uneori se poate orienta în sens medial și
lateral,ridicindu-se in sus atingind ficatul și vezica biliară,poate fi localizat
retroperitoneal,retrocedat,fiind adiacent cu uterul și rinichiul drept;apendicele
vermicular dublu,fiind dispus în peretele cecului; cecul și apendicele vermicular se
află dispus și în fosa iliacă dreaptă.
Femeile se îmbolnăvesc de 2-3 ori mai frecvent decit bărbații.
Cauza apendicitei acute este pătrunderea infecției in apendicele vermicular pe
cale.
Este provocată de bacilul coli,streptococi,stafilococi,pneumococii.
Clasificare
-După evoluție clinică: acută, cronică, necomplicată, complicată.
Apendicita acută necomplicată evoluează sub formele:
-colica apendiculară -apendicita catarală -apendicita flegmonoasă -apendicita
gangrenoasă
Complicații:infiltratul apendicular(plastromul); abcesul apendicular; peritonită;
septicemia.
-După variantele poziționale ale apendicelui: apendicita retrocecală,
pelviană,mezoceliacă, subhepatică,acută în fosa iliacă stângă.
Plastromul-se formează în 3-5 zile de la debutul bolii.Durerea este surdă,
temperatura subfebrililă.In regiunea iliacă dreaptă se constată la palpare o
formațiune patologică imobilă,dură cu contururi clare.El se poate reabsorbi sau
supura.
Colica apendiculara-aparitia durerilor surse de o intensitate moderată in
regiunea iliacă dreaptă.Stare satisfăcătoare.Temperatura este normală.Palparea
abdomenului este dureroasă în fosa iliacă dreaptă.Simptomul Blumberg
negativ.Durerile dispar peste 2-3 ore.
Manifestările clinice
Sunt determinate de forma bolii,reactivitatea organismului bolnavului.
Semne subiective:durere, greață, vărsături, tulburări de tranzit, febră.
Semne generale: slăbiciune, indispoziție, inapetență.
Durerea-simptom de debut,cauzat de excitația terminatiunilor nervoase
aleapendicelui.Apare brusc.La început apare în regiunea epigastrică,apoi coboară
spre ombilic și pe măsură ce progresează în fosa iliaca dreaptă (simptome.Koher).In
formele atipice durerea se poate localiza in hipogastru(poziției pelviană) in regiunea
lombară (poziție retrocecală) in regiunea hipocondrului drept(pozitie subhepatică) în
fosa iliacă stângă la inversia organelor.Durerea apare brusc,este continuă,mereu se
intensifică pe măsură modificărilor inflamatorii,nu iradiază,poate deveni violentă,
pulsatilă.
Bolnavul are o poziție de cruțare:decubitul dorsal sau lateral cu picioarele
flectate.
Greața-se produce imediat după declanșarea durerii,se poate însoți cu voma.
Vărsăturile-pot fi alimentare,biloase sau fetide,depinzând de evoluția bolii.
Tulburări de tranzit-constipatia fiind cauzată de pareza intestinului.Diareea cu
senzație de defecare dese,dureroase,poate caracteriza o apendicită pelviană,cînd
Virgil apendicelui se mărginește cu rectul.
Temperatura corpului-ridicata uneori însoțită de frisoane.Pulsul se accelerează in
concordanță cu temperatura corpului.
Diagnosticul-date obiective ,palparea abdomenului.Bolnavul va fi examinat în
poziție decubit dorsal cu picioarele îndoite.
Examenul obiectiv
-in pozitie caracteristică pentru abdomenul pentru abdomenul acut
-limba saburală la început umedă la dezvoltarea peritonitei devine uscată
-abdomenul nu participă la respirație
-palparea superficială-incordarea musculaturii abdominale in regiunea iliacă
dreaptă-s.Voskresenschi.Se trece de-a lungul peretelui abdominal (fara a apăsa)
deasupra camasei bolnavului.Se constată o zonă de durere de hiperestezie cutanată
în fosa iliacă dreaptă.
Palparea profundă Simptomul Blumberg-durerea se intensifică în fosa iliacă
dreaptă la retragerea brusca a miimii la palpare.
Simptomul Razdovski-durerea se intensifică în fosa iliacă dreaptă la percuția
regiunii iliace stingi datorită zdruncinături peritoneului inflamat.
Simptomul Rowsing-durerea se intensifică în fosa iliacă dreaptă la percuția
regiunii iliace stingi datorită deplasării retrograde a conținutului intestinal CEC și
distensia acestuia.
Simptomul Obrazțov -are loc intensificarea durerii in fosa iliacă dreaptă la
ridicarea membrului inferior drept în extensie.
Hemograma: leucocitoză,devierea formulei leucocitare spre stingă,VSH
accelerat.
Analizele singelui.Urograma.Tactul vaginal sau rectal.
Asistența de urgență
Regim fizic și psihic al bolnavului.Se aplică rece pe abdomen.Se transporta de
urgență în instituția medicală.
Se interzice: administrarea preparatelor analgetice,aplicarea caldului pe
abdomen , alimentarea, hidratarea, efectuarea spălăturilor gastrice,clismelor.

Peritonita acută
Peritoneul reprezintă o membrană seroasa subțire,care acoperă suprafața
interioară a peretelui abdominal și a organelor dispuse în cavitatea abdominala.
Are o suprafață de 2 m pătrați.In cavitate se găsește o cantitate mica de lichid
necesara pentru umectarea viscerelor,asigurind peristaltismul gastric și cel
intestinal.
Are doua fete:
-paretala căptușește peretele abdominal
-visceralara învelește organele interne abdominale
Între foite se formează cavitatea peritoneală,care la bărbați este închisă,iar la femei
comunica cu mediul extern print trompele uterine.
Peritonita-inflamatia acută sau cronică a peritoneului,care se manifestă prin
semne locale și prin tulburări severe din partea organelor de importanta vitală.
 Peritonită este un proces acut difuz provocat de flora microbiană
-in dependentă de calea de pătrundere a infecției in cavitatea peritoneală
deosebim:
a)peritonite primare -infectiile pătrunde în cavitatea peritoneală pe cale
hematogena și limfogenă sau prin trompele uterine se înțeles rar.
b)peritonite secundare-agentul patogen survine din organele abdominale
inflamator modificate(apendice vermicular,vezicula biliara),din perforația organelor
cavitare(stomac,intestin)din plăgile penetrante ale abdomenului,din anastomozele
deficiențe în operațiile pe organele abdominale.
-după caracterul evoluției clinice:acute,subacute,cronice.
-după agentul patogen ce provoacă inflamația: stafilococice,
streptococice,colibacilara,gonococie, anaerobe,mixta.
-după extinderea procesului inflamator
*Difuză -ce cuprinde tot peritoneul
*Locală -limitat sub forma de abces:apendicular, subhepatic,spațiul Douglas.
-după caracterul educatului intraabdominal: seros,fibrinos,fibro-
purolent,purulent,hemoragic.
Tabloul clinic
In evoluția peritonitei se disting 3 faze:
I.faza -faza reactiva(pina la 6 ore de la debutul bolii,traumei)
II.faza-faza toxică (6-72ore de la debutul bolii,traumei)
III.faza-faza terminala(după 72 de la debutul bolii,traumei).
Faza reactivă-reactia organismului la iritarea chimică sau infectarea cavității
peritoneale.
Faza toxică-consilierea răspunsul organismului la patrunderea in sînge a exo-
sau endotoxinelor de producție bacteriană,a substanțelor toxice aumulate in
țesuturi la dereglarea metabolismului.
Faza terminală-pe planul intoxicației survin dereglări din partea organelor
vitale (cardiovasculare, respirator, digestiv,de excepție) și avansează modificările
locale în cavitatea peritoneală.In aceasta fază s-au epuizat toate reacțiile de apărare
ale organismului contra agresiunii infectioase.

Bolnavii cu peritonită acuza următoarele semne și acuzele:

1.Durerea-apare brusc,este continuă,mereu crescândă,se intensifică la
mișcari,palparea abdomenului,în timpul tușei.La început se localizează în
dependentă de focar(în epigastru-in perforațiile ulcerului duodenal sau gastric,în
hipocondrul drept-in colecistitele acute,în fosa iliacă dreaptă-in apendicitele
acute,în regiunea periombilicala-in peritonitele hematogene,în hipogastru -
apendicita apendicele pelvian) și apoi se răspândesc peste tot abdomenul.Bolnavul
ocupă poziție de cruțare.Decubit lateral cu picioarele flectate spre abdomen.
2.Bolnavii sunt agitați , neliniștiti,au anxietate,astenie.
3.Voma apare mai târziu decât durerile,inițial sunt cu caracter alimentar apoi
bilos și mucos.
4.Temperatura ridicată 38-40 grade uneori cu frisoane,este în concordanță cu
pulsul.
5.Meteorismul din cauza parezei intestinale.
Datele obiective sunt:
1.Fata are aspect caracteristic denumita faciesului peritoneal sau fata lui
Hipocrate:ochii înfundați in orbite, lucioși,nasul ascuțit,obrajii supți,buzele
arse,fruntea transpirată, tegumentele pământii.
2.Limba este saburală, uscată.
3.Abdomenul nu participă la respirație este balonat,dureros la palpare.Se constată
contractură musculară,ce este la inceput localizată apoi peste tot abdomenul-
abdomenul,,scindura (de lemn)”
4.Din partea sistemului cardiovascular: tahicardie,puls accelerat,TA normală apoi
scade odată cu apariția colapsului, determinat de durere,toxemie, deshidratare.
5.Din partea sistemului respirator:dispnee, respirație superficială și deasă cu
timpul se dezvoltă cianoza tegumentelor.
6.In sînge: leucocitoză,devierea formulei leucocitare in stingă,accelerarea VSH.
7.Se dereglează funcția ficatului,rinichilor.
Diagnosticul:datele anamnestice, examenul clinic,testele de laborator (analiza
singelui); examenul radiologic (clișeul panoramic al organelor abdominale
(meteorismul)); ecografia(se depistează afecțiunile anterioare asociate); rare cazuri
puncția abdominale sau vaginală;tușeul rectal sau vaginal:semnul Douglasului-
durerea in timpul efectuării.Acest semn se mai numește și strigătul peritonite i-am
atras înainte de contracția musculară,laparoscopia in cazuri rare.
Asistența de urgență:
1.Regim fizic,psihic al bolnavului
2.Se aplică rece pe abdomen
3.Se transportă de urgență în instituția medicală.
Nu se face: administrarea preparatelor analgetice,aplicarea caldului pe
abdomen,alimentarea, hidratarea, efectuarea spălăturilor gastrice , clismelor.
 Principii de tratament
Intervenția chirurgicală-laparatomia
1.Se efectuarea deschiderea cavității peritoneale (laparotomia)în timpul căreia se
stabilește diagnosticul cauzal după care urmează suprimarea cauzei.
2.In timpul laparoscopiei se face:aspirarea conținutului peritoneal,spălarea
abundenta a cavității cu sol.fiziologica la temperatura corpului și se face drenarea
cavității peritoneale denumita lavajul peritoneal.
3.Antibioticoterapia.Este obligatorie recoltarea intraoperatorie a conținutului
peritoneal, efectuarea examenelor bacteriologice și testarea sensibilității la
antibiotice.Pina la primirea antibiotici hranei se administrează.antibiotice cu spectrul
larg de acțiune.
4.Se face detoxificarea organismului, reechilibrarea hidro-electrolitica
intraoperatorie, postoperator prin perfuzii cu hemodez, reopoliglucină, albumină,
glucoză,sol.de NaCl,CaCl2.
Tratamentul peritonitei locale:deschiderea colecțiilor purulențe pe cale
abdominală, vaginală,rectala in dependentă de cauză și drenarea lor.
Ingrijirea bolnavului cu lavaj peritoneal
Lavajul peritoneal -consta in spălarea cavitatii peritoneale prin intermediul
drenurilor tubulare plasate în etajul superior (spațiul subhepatic drept, spațiul
subfrenic sting)și etajul inferior (canalul lateral drept, cavitatea pelviană) cu soluții
antiseptice:soluția fiziologică de NaCl sau alte soluții de dializa în cantități mari 5-10 l
pe zi,continuând antibiotice cu spectru larg de acțiune.
Soluția de dializa se introduce prin sistemă de perfuzie,ce este montată la
drenurile din etajul superior.Solutiile antiseptice se amesteca cu exudatul din
cavitatea peritoneală și se elimină prin drenurile inferioare.
Daca se elimină mai puțin lichid decit cantitatea administrată se efectuează
spălăturile fracționate:cînd prin unul din drenurile superioare se introduce
soluția,după care drenul se închide pentru 30-50 minute,apoi se aspiră lichidul
administrat împreună cu exudatul.
Lavajul peritoneal se aplica pentru 2-3 zile.Principalele momente ale îngrijirii
bolnavului cu lavajul peritoneal sunt:
1)Se respecta principiile generale de îngrijire a bolnavului aflat la regimul la
pat:ajutorul la satisfacerea necesităților fiziologice (deservirea plostei
urinarului),igiena pielii și mucoaselor,schimbul lenjeriei de pat și corp; profilaxia
escarelor.
2)Se respectă regimul alimentar și metoda alimentară indicată de medic
(alimentarea prin perfuzii,alimentarea prin perfuzii, alimentarea prin sondă)
3)Se monitorizeaza funcțiile vitale ale organismului : temperatura
corpului,pulsul,TA, comportamentul,somnul,scaunul,în deosebi diureza etc.
 4)Se supraveghează pozitia bolnavului în pat pentru a asigura funcționarea
drenurilor tubulare:capul, trunchiul trebuie sa se afle mai sus decit membrele
inferioare.
5)Se urmărește după cantitatea de sol.antiseptică administrată și eliminata prin
drenuri;plaga operatoare.

Afecțiunile rectului
Rectul-reprezintă segmentul terminal al instinului.Este situat in partea
posterioară a cavității bazinului mic.Lungimea lui este un mediu de 15-16 cm.
Are 3 porțiuni:supraampulara,ampulară, canalul anal,orificiul anal.
Porțiunea superioară a rectului este acoperită cu peritoneu, celelalte sunt localizate
extraperitoneal.Rectul este înconjurat de țesutul celulo-adipos,care se conține și în
spațiile pelvirectal și ischiorectal.
Tunicile: mucoasă,submucoasa, musculară, seroasă sunt prezente numai în
regiunea superioară.
In regiunea ampulară mucoasa formează repliuri longitudinale-colodnele
Morgane,la baza cărora sunt localizate sinusurile anale(criptele).
In aceste cripte se deschid glandele anale ,care secreta mucus.Canalul anal este
înconjurat de sfincterul intern și extern,care îndeplinește funcția de închidere.
Orificiul anal are aspectul unei fante,fiind închis în afara defecației.Pielea din
jurul anusului poseda gl.sudoripare,sebacee,foliculi pieloși,care pot fi sediul unor
inflamații caracteristice: furuncule, hidrosadenita,foliculite.
Metode de examinare a rectului
1.Anamneza:se concretizează acuzele generale și specifice afecțiunile
rectale:rectoragia,melena, constipația, diareea,tenesmele rectale,scaunul
subțire,prurit anal.Durerea rectala poate fi de diferite caractere și semnal de alarmă
nu numai în afecțiunile rectale,precum și pentru afecțiunile prostatei, ovarelor,colului
uterin.
2.Ex.obiectiv-al canalului anal și anusului se face in pozitie genupectorală sau
ginecologică.Este vizibilă pielea regiunii perianale, canalul anal,hemoroizi,prolapsul
rectal, supurațiile,abcesele,flegmoanele,fistulele anorectale.
3.Tactul rectal-se îmbracă mănușă sterila,se badijonează degetul index cu
vaselina sterilă.Bolnavul se așează în poziție decubit lateral se introduce degetul
încet,atent cerind bolnavului sa faca un mic efort de defecație care se relaxeze
sfincterul anal.Se va controla prostata,organele genitale interne la femei,sacul
Douglas.Se poate palpare un segment de 8-10 cm din rectal.
 4.Anoscopia -examenul cu ajutorul anoscopului(oglinzilor rectile).Sunt leziunile
canalului anal.
5.Rectoscopia-permite examinarea a 25-30 cm diametru nu recrutare SI
sigmoid.Da posibilitate de efectuare a biopsiei prin prelevarea unor porțiuni de
tumoare sau mucoasă.
6.Ex.radiologic-pentru efectuarea rectoscopiei,irigoscopiei și irigorafiei
bolnavul va fi pregătit analogic că și la examenul radiologic al tractului digestiv.

Hemoroizii
Hemoroizii-reprezinta dilatația varicoasă a plexurilor venoase din submucoasa
rectala.Sunt mai frecventi după 30-60 de ani, afectează ambele sexe.Venele rectului
formează în submucoasă o rețea bogată de vase sangvine localizate in doua zone:-
plexul hemoroidal superior-intern format din vene avalvulate și plexul inferior-
extern.
Dilatația plexurilor venoase are loc inițial în plexul hemoroidal intern,apoi
urmează dilatarea și plexul hemoroidal extern după decompensarea hemodinamică a
plexului intern.Hemoroizii interni pot fi inaparenți multa vreme, pentru că și primele
clinice apar de obicei după ce apar și hemoragică-se externi.
In apariția hemoroizilor un rol importanta revine:stazei venoase pelviane și
modificărilor pereților plexurilor hemoroidali.
Factori favorizanți: constipația,ereditatea,modul de viață (viață sedentară,
hipodinamia, statul prelungit pe scaun); profesiile, alimentarea (condimentele,
alcoolul, cafeaua produc iritație pelviană);
Toate bolile care determina o creștere a presiunii intraabdominale agravează
hemoroizii:truditorii cronici, constipația,bolnavii cu retenția de urina,tumorile
abdomenului.
Anatomo-morfologice se descriu trei de categorii de hemoroizi:
-hemoroizi interni dezvoltați în plexul hemoroidal intern (superior)
-hemoroizi externi dezvoltați în plexul inferior(extern)
-hemoroizi micsti (interni și externi)
 Hemoroizii au aspectul de noduli de culoare roșie închisă,de consistenta
moale,pigmentate pe alocuri și localizați în jurul canalului anal(hemoroizi in coroană)
sau mai frecvent la nivelul orelor 2,4,8.Unii hemoroizi interni au
pedunculi(piciorușe)și pot prolabarea,ieși prin orificiul anal,unde este posibilă
strangularea lor.
Manifestările clinice
Evoluția bolii este lentă, treptată.La început bolnavii acuza senzațiile neplăcute
in regiunea anală:senzația de corp străin care se accentuează la încălcările ale
regimului alimentar.Uneori apare durerea,hemoragia, prolapsul,secrețiile anale.
1.Durerea apare tirziu și este un semn al inflamației,ștrangulării sau
tromboflebitei.Mai frecvent bolnavii acuza senzație de greutate in anus și de
evacuare incompletă a fecaliilor.
2.Hemoragiile-apar după defecație sau în momentul defecației:se constată striuri
de sînge pe suprafața materiilor fecale.Singerarile îndelungate in cantități mici pot
duce la anemizarea bolnavului.
3.Pruritul anal este rezultatul macerației pielii prin eliminările de mucus din
rect.Apare la prolabarea hemoroizilor interni și in caz de insuficienta a sfincterul anal.
4.Prolapsul reprezintă ieșirea hemoroizilor prin orificiul anal.La coborârea
hemoroizilor are loc și prolabarea mucoasei rectale,care fiind supusă traumatismelor
repetate se inflamează fond naștere la secreții mucoase, purulente,ulcerații,necroze.
5.Constipatia
Complicațiile:prolabarea nodulilor hemoroidali, strangularea nodulilor
hemoroidali, tromboza,tromboflebita.
Tromboza și tromboflebita debutează brusc după un efort de defecație în
timpul unei tuse sau diareei,după un efort fizic.
Inițial apare o tensiune anală care trece repede într-o durere violentă în
regiunea anală.La examenul regiunii anale se vizualizează un nodul hemoroidal de
culoare violentă,cianotică,foarte dureros la palpație.Nodulul hemoroidal este
ireductibil.
Strangularea nodulilor hemoroidali are loc la prolabarea hemoroizilor
interni.Sînt provocați de aceeași factori ca și tromboza,tromboflebita.În timpul
prolabării sînt strangulați nodulii hemoroidali în canalul anal.Strangularea este
însoțită de o durere vie acută,violentă în regiunea anusului.
Nodulii hemoroidali sunt de culoare ciaotică,uneori neagră.Necroza stratului
mucos se poate complica cu o hemoragie.
Tratamentul: conservator și chirurgical
Tratamentul conservator include:
1)Regimul alimentar: se exclud condimentele,alcoolul,balonantele.Se recomandă
miere,legume,fructe,compoturi de prune și pîine neagră.Sunt indicate purgativele
uleioase.
 2)Igiena regiunii ano-rectale constă în spălarea cu apă caldă și săpun după scaun și
contraindicarea folosirii hîrtiei igienice(ștersul provoacă traumatismul mucoasei).
3)Se recomandă gimnastica sfincterului anal prin contracții și decontracții
voluntare,ritmice ale sfincterului de 3-4 ori pe timp de zi timp de 5-10 min,are un
efect benefic prin golirea plexurilor venoase și micșorarea stazei venoase pelviene.
4)Băi de șezut cu mușețel,permanganat de K,cu apă caldă are un efect revulsiv și
dezinfectant.
5)Prîrnițele locale cu soluții slab antiseptice(rivanol,furacilina,permanganat de K) au
efecte bune în iritațiile locale.
6)Se recomandă supozitorile rectale cu acțiune
analgezică,antiinflamatoare,hemostatică (coagulante).
In acest scop se folosesc diferite creme,unguente antihemoroidale.
Tratamentul chirurgical
Include următoarele metode:
-trombectomia-enuclearea trombului (chiagului)
-ligatura nodulilor hemoroidali la baza peduncului vascular submucos
-rezecția nodulilor hemoroidali pe pensă și sutura mucoasei incizate.
-diatermocoagularea se face sub anestezie locală în cîteva sedințe
-sclerozarea nodulilor hemoroidali
Fisura anală
Ulcerație triunghiulară sau ovală localizată în comisura posterioară la 90% din
cazuri și mai rar în comisura anterioară.
Fisura anală este o complicație frecventă a hemoroizilor.Mai frecvent lezarea
pielii și a mucoasei, urmează după un efort de defecație la bolnavii care suferă de
constipații.
Poate apărea în efectuarea clismelor cu canula neunsă (se traumatizează
mucoasa),în dilatațiile brutale prin anuscopie,rectoscopie și la bolnavii homosexuali.
Factorii predispozanți: colita,proctita,cancerul,tuberculoza,alte boli.
Tabloul clinic
Durere,hemoragie ce apare in timpul defecației, durile sunt violente.Durează
de la cîteva minute pînă la cîteva ore .Uneori sunt însoțite de
irascibilitate,insomnie,durerile provoacă și contractura îndelungată a sfincterului
anal.
Hemoragiile din fisura anală sunt de obicei neimportante.Sîngele nu este
amestecat cu materiile fecale formează pe suprafața lor striuri mici.
Diagnosticul: fisuri anale va urmări datele de anamneză,precizarea acuzelor
bolnavului și ex.regiunii anale la care se constată un defect (leziune) de forma
triunghiulară sau ovală cu baza în afară și vîrful către canalul anal.
 La fundul leziunii se pot vedea fibrele sfincterului extern,ce sunt rigide.La
început marginile sunt moi,cu timpul devin dure,caloase,capătă aspectul unui ulcer
trofic,fundul cpruia este acoperit cu granulații.
Tratamentul la început va include măsuri conservatoare: regim
alimentar,igiena regiunii ano-rectale, remedii
laxative,analgetice,supozitoare,proceduri calde.
In caz de tratament neefectiv se recurge la tratamentul chirurgical.
Paraproctita și fistulele rectale
Paraproctita-inflamația acută sau cronică a șesutului celulo-adipos pericecal.
Paraproctita este provocată de microbi aerobi și anaerobi:
colibacili,stafilococi,streptococi, uneori flora polimicrobiană.
Infecția pătrunde în țesutul celulo-adipos perirectal :
1)Din rect în caz de supurațiile glandelor anale,care se pot deschide în țesutul
celulo-adipos pericecal.
2)Pe calea hematogenă sau limfogenă în caz de procese inflamatorii ale organelor
vecine( din prostata,uretră,organele genitale la femei).
3)Prin lezarea (traumatizarea) mucoasei rectale din masele fecale compacte ,dure
prin corpi străini.
În dependență de acumularea puroiului în spațiile adipoase perirectale
deosebim următoarele forme de paraproctită:
-subcutană-puroiul se acumulează sub piele
-submucoasă-puroil se acumulează sub submucoasa rectului
-ischiorectală-puroiul se acumulează în spațiul pelviorectal
-rectorectală-inflamația purulentă a țesutului perirectal din jurul rectului.
Tabloul clinic
Depinde de forma perirectitei.Se manifestă prin dureri violente intense în
regiunea anorectală și a perineului,pe măsura acumulării puroiului durerile se
intensifică,capătă caracter pulsatil.
Temperatura corpului este febrilă și este însoțită de frisoane.Bolnavul acuză
slăbiciune,cefalee,insomnie,inapetență,tulburările micționale (apar în urma
intoxicației organismului).
Paraproctita se poate complica cu septicemie,mai ales dacă este provocată de
microbii anaerobi.
Colecția purulentă(abcesul) se poate deschide pe mucoasa rectului sau pe
tegumente și la drenarea eficientă să se sfîrșească cu vindecarea lui.
In alte cazuri se formează fistule externe(dacă abcesul se deschide pe pielea
perinială) sau interne( dacă cavitatea abcesului comunică cu lumenul organelor).
Aceste fistule au tendința de evaluare cronică,deoarece gazele și materiile fecale ce
se elimină prin ele ,împiedică procesul de regenerare.
 La examenul regiunii anorectale se constată următoarele date:
-tumefacție hiperemiată,fluctuența dureroasă la marginea cutanată a anusului sau
submucoasa(la anascopie)
-paraproctita ischiorectală perineul bombează,tegumentele sunt hiperemiate și
edemațiate.La tactul rectal se palpează o indurație sau tumefacție profundă foarte
dureroasă.
-în paraproctita pelviorectală regiunea superpubiană este edemațiată și dureroasă la
palpare.
Diagnosticul : semnele subiective,semnele obiective,anamneza,tușeul
rectal,anoscopia.
Tratamentul: Chirurgical
Operația constă în deschiderea și drenarea colecției purente.Se vor prescrie:
antibiotice,antiperetice,preparate detoxicante.
Paraproctita acută poate să evalueze în paraproctita cronică cu formarea de
fistule.
Fistulele pot avea unul sau mai multe orificii vizibile pe tegument și pot comunica cu
organele vecine:
-fistula recto-vaginală are comunicare cu vaginul
-fistula recto-vulvară se deschide în labii
-fistula recto-veziculară se drenează în vezicula urinară.
Fistula se manifestă prin secreții purulente din orificiul ei,ce pătează
lengeria,produce iritația pielii din jur,provocînd dermatita sau eczema.
Se confirmă diagnosticul de fistulă prin fistulografie introducerea substanțelor
de contrast și permite evaluarea traiectelor fistulei.
Tratamentul chirurgical.
Cancerul rectal
Locul 2 între tumorile maligne, locul 5 din neoplazii după localizare pe
uter,sîn,stomac,plămîn.Vîrsta 40-60 de ani. Cancerul rectal se poate dezvolta pe un
rect anterior sănătos sau este declanșat de afecțiunile precancerogene:
polipii,colitele ulceroase,polipoze,paraproctita cronică.
Etiologia
-caracterul alimentației: alimente sărace în reziduri,ușor digerabile,bogate în
conservanți chimici.
-stresul și constipația favorizează tilburări circulatorii,staza și întrețin iritația
prelungită a mucoasei intestinale pe fonul căreia se poate mai ușor dezvolta
tumoarea malignă.
Mai frecvent se localizează cancerul rectal la nivelul ampulei rectale apoi
porțiunea rectosigmoidă și canalul anal. Se deosebește cancerul rectal exofid,ce
proliferează spre lumenul intestinului și cancerul rectal endofid,ce se extinde
intraparietal.Se întîlnește cancerul mixt.
Stadiile de cancer
Stadiul I-tumoarea de dimensiuni sub 2 cm, nu a depășit stratul submucos
metastazele lipsesc.
Stadiul II-tumoarea este în incinta peretelui rectal,metastaele solitare în ganglionii
limfatici regionali.
Stadiul III-tumoarea este mare,proliferează în organele și țesuturile
adiacente,metastaze multiple în nodulii regionali.
Stadiul IV-tumoarea este imobilă,invadează organele bazinului și țesuturile în
vecinătate sunt multe metastaze în ganglionii limfatice regionali și organele
îndepărtate(ficat,peritoneu).
Tabloul clinic
Cancerul rectal evoluează lent asimptomatic.Apar semne clinice numai atunci
cînd tumoarea a atins dimensiunile mari.
1)Scurgerile patologice sunt:
-hemoragiile
-eliminările mucoase sau purulente den rect.
Hemoragiile sunt în cantități mici apar în timpul defecației,sîngele poate avea
culoarea roșie sau să fie modificat,scaunul miroase urît.
Eliminările mucoase și purulente apar în urma procesului inflamator al tumorrii și
reacției posttumorale.Ele irită pielea regiunii anorectale.
2)Tulburările funcționale sunt: constipația,diareea,tenesmele,senzația de
defecație incompletă. Bolnavii au scaune în creon.Constipația și diareea devin
persistente ,rezistente la tratament.Senzația de defecație incompletă este datorită
tumorii care destinde ampula rectală.
3)Durerile apar tardiv ,cînd este iritat peritoneul și terminațiile nervoase
perirectale.Durerile sunt surde,difuze,permanente,cu caracter de apăsare.
Pe fonul lor apar tenesmele rectale.
Diagnosticul: tactul rectal,rectoscopia cu biopsia (natura tumorii), irigoscopia
(sediul, extinderea,dimensiunea,mobilitatea tumorii); ecografia (invazia
tumorii,metastaze); tomografia; scintigrafia (invazia tumorii);
Tratamentul: chirurgical,radiologic, chimioterapeutic.tratamentul chirurgical
poate fi radical în stadiile incipiente I-II și paliativ III-IV (anusul contra naturii)
Radioterapia (cobalterapia) și chimioterapia intraoperatorie și post-operatorie
ameliorează evoluția bolii la bolnavii cu operații paliative.
Ingrijirea pacientului cu anus artificial(contra naturii)
 Anusul artificial-o fistulă intestinală artificială pentru eliminarea conținutului
intestinal în exterior în colectoare speciale.
In funcție de localizarea fistulei se deosebesc:
-ileostoma-fistula la nivelul ileonului
-colostoma-la nivelul colonului ascendent,transvers,sau descendent.
Se indică în traumele și tumorile intestinului gros.
Momentele de îngrijire
1.Regimul alimentar: excluderea alimentelor ce provoacă balonarea
abdomenului,constipația sau predispun către scaun lichid.
2.Igiena corpului.
3.Se schimbă lengeria de corp și de pat, după necesitate.
4.Bolnavul va primi cărbune activat pentru a evita mirosul neplăcut la evacuarea
gazelor prin fistulă.
5.Pungile și aparatele de colectare trebuie golite sau schimbate de cîte ori este
necesar: se schimbă cînd sunt la 1/3 sau ½ pline pentru evitarea supraumplerea și
scurgerea conținutului pe piele.
6.Se îngrijește pielea din jurul fistulei:se spală bine pielea din jurul stomei cu apă
caldă și săpun neutru-dacă este obișnuită și cu sol.de furacilină-dacăă este iritată; se
usucă pielea cu tampoane sau șervețele sterile;se badijonează pielea cu cream
protectare sau unguente antiseptic la iritarea ei;se aplică un pansament steril
uscat.În caz de iritare a pieii se va folosi unguente,pastele antiseptic.
7.Se aerisește încăperea.În caz de necessitate se folosește dezodorantul.
8.Se raportează medicului și se notează în fișa medical și în dosarul de îngrijire a
bolnavului datele despre:comportamentul bolnavului întimpul efectuării tehnicii
practice;manifestările de dependență ale bolnavului-acuzele și datele obiective
primate la supravegherea bolnavului;îndeplinirea indicațiilor anterioare
alemedicului
Atrezia anală și rectală
Este o afecțiune congenitală .
Deosebim :
-atrezia anală
-tezia rectală
-atrezia ano-rectală
În atreziile anale lipsește orificiul anal,canalul anal este acoperit cu o
membrane seroasă subțire.Canalul anal se termină cu o pungă(sac) oarbă.În atreziile
rectale lipsește o porțiune de rect.Atrezia anală și rectală poate fi însoțită de
formarea de fistule,prin care rectul comunică cu unele di organelle bazinului mic:cu
vaginul(atrezie recto-vaginală),cu vezica urinară(atrezie recto-vezicală),cu uretra
(atrezie recto-uretrală).
Manifestările clinice:
Poate fi depistatî în primul ex.medical al nou-născutului.La ex.regiunii ano-
rectale se constată prezența membrane,ce închide canalul anl,pigmentația regiunii
anorectale din cauza meconiilor,punga oarbă pulsează în deosebi la plînsul
copilașului.Pe parcursul primei zile se dezvoltă tabloul clinic al ocluziei
intestinale:nou-născutul devine neliniștit,apare sughițul,eructațiile,voma,lipsesc
meconiile,are loc retenția de gaze și balonarea abdomenului.În atresia cu fistule se
produce eliminarea anormală a materiilor fecale(prin vagin,uretră).În atresia recto-
vezicală urina este tulbure,cu amestec de mase fecale.La stabilirea diagnosticului
ajută datele obiective,primate la ex.vizual al perineului,apoi sondarea
rectului,irigosci=opia.
Tratamentul:chirurgical .Se va efectua operația chirurgical de urgență.Se va
înlătura membrane ce închide orificiu analsau operașii complicate pentru lichidarea
treziilor și fistulelor.

Prolapsul rectal
Prolapsul rectal-prolabarea (cobrîrea unei porțiuni demucoasă resctală sau
rectului prin orificiul anala în exterior.Mai frecvent se întîlnește căderea mucoasei
rectale decît a rectului.
Cauza principală :scăderea tonusului muscular al sfincterului anal ca
consecință a creșterii prsiunii intraabdominale,care poate avea loc la maturi prolapsul
rectal ca complicație a hemoroizilor,la copii-în diareele îndelungate însoțite de
tenesme,constipațiile persistente,bolile însoțite de tusea,încordările dese ale presei
abdominale în timpul plînsului,strigătului.
Tabloul clinic
La începutul bolii are loc prolabarea mucoasei rectale numai în timpul
defecției,după care se erduce de la sine.Cu timpul prolabarea se produce în urma
unui effort fizic ,porțiunea prolabată se mărește și se reduce numai manual.Apoi
rectul prolabează la effort fizic neînsemnat și prolabează din nou după reducerea
manual.Prolabarea rectului duce treptat la insuficiența sfincterului și se dezvoltă
incontinența de gaze și de materii fcale.Prolabareamucoasei rectale este însoțită de
traumatizarea ei,de strangularea porțiunii prolabate,de necroza țesuturilor,în urma
căreea poate să survină hemoragia.
 Acuze:senzații de corp strain în regiunea anală,incomodări la mers,pruritul
anal,în strangularea porțiunii prolabate durere acută,violentă,uneori hemoragie.
La ex.vizual:porțiunea prolabată este cianotică,edemațiată,pe suprafața ei
sunt ulcerațiii.
Se disting trei stadii ale prolapsului rectal:
-stadiul I:are loc prolabarea rectului numai în timpul defecației,se reduce sponan
-stadiul II:prolabează rectul la un effort fizic ,se reduce manual
-sdadiul III:rectul prolabează la un effort fizic eînsemnat,după reducerea manual
prolabează din nou.
Diagnosticul:datele examenului visual al reg.perianale și anmnezei vieții.
Asistența de urgență: constă în reducerea intestinului prolabat
1.Se administrează preparate analgetice:sol.Promedoli 1% 1ml i/m, sol.Tramadoli 1%
2 ml i/m. 2.Poziția genu-pectorală a bolnavului.
3.Se badijonează porțiunea de rect prolabată cu vaselină sterile,
4.Se reduce manual porțiunea prolabată de rect de la centru spre periferie,fixînd
preventive rectul cu șervețele(cîmpuri) sterile. 5.Se aplică bandajul în formă de T.
6.Se recomandă evitarea factorilor ,ce produce prolabarea rectală.
Traumatismele rectale
Survin în urma lezării cu diferite obiecte(corpi strîini),la căderea p erect,în
fracturile oaselor bazinului,în caz d erăni prin armă de foc,la efectuarea unor
manevre medicale(clismelor,rectoscopiei,determinarea temperaturii corpului),ca
complicații ale operațiilor pe oasele bazinului. Se manifestă prin durere,hemoragie
și ieșirea materiilor fecale în afara intestinului. Traumatismele resctului se însoțesc cu
șoc și se pot complica cu peritonită. Tratamentul consttă în efectuarea operației
chirurgicale de urgență,.
Afecțiunile aparatului uro-excretor
Litiaza renală
Litiaza renală este afecțiunea rinichilor,ce se caracterizează prin formarea
patologică de nisip sau caculi în bazinetele și calicele renale.Această boală se
întîlnește mai frecvent la bărbați decît femei.Calculii urinari se formează din diverse
substanțe,ce se elimină prin urină din organism și au proprietatea de a se cristaliza.
După compoziția chimică se disting calculi:
oxalați,urați,fosfați,cistenați,carboniți.
Mai des se întîlnesc calculii oxalați,ce pot fi observați în cursul investigațiilor
radiologice spre deosebire de calculii de urați,care sunt radiotransparenți.Calculii
renali pot rămîne la nivel renal sau pot fi eliminați din organism pe calea tractului
urinar.
La formarea calculilor contribuie:
-tulburările de metabolism
-staza urinară
-infecția
-ereditatea
-factorii geografici(tările calde cu temperatura ridicată)
-obiceiurile alimentare(dieta vegetariană,lactată-urina este bazică,carnea predispune
către mărirea acidității urinei)
-consumul de lichide(apă bogată în săruri minerale sau lichide în cantități mici)
-afecțiunile glandei paratiroide(reglează calciul în organism)
-afecțiunile tractului gastrointestinal(se ereglează metabolismul)
Tabloul clinic
Litiaza renală se manifestă prin colica renală,care se caracterizează printr-un
acces de durere violentă,localizată în regiunea lombară.Accesul e durere apare în
urma deplasării calcului și spasmului musculaturii uretrale.
Accesul de durere lombară apare brusc,mai frecvent în timpul nopții,după un
efort fizic,mers îndelungat,călătorii cu transportul,întrebuințarea băuturilor
abundente,situații stresante,primirea băilor reci.Durerea iradiază de-a lungul căilor
urinare spre organele genitale externe,partea internă a coapsei.
Se dereglează micțiunea:bolnavii pot avea oligurie,retenție acută de
urină,tenesme vezicale, hematurie macro- și microscopică,piurie(la asocierea
infecției),eliminarea calculilor.Simptomul Pasternațki este pozitiv.
Bolnavii sunt agitați,neliniștiți,sunt în căutarea poziției ,ce-i va ameliora
starea,pot avea greață,vomă,temperatura corpului ridicată,uneori însoțită de
frisoane,astenie,uscăciune în gură.
Pentru confirmarea diagnosticului se efectuează:urograma ,examenul
radiologic(clișeul panoramic: se depistează calculii fosfați,oxalați), urografia
i/v,examenul ultrasonor.
Asistența de urgență
1.Se fac aplicații calde,dacă lipsesc semnele de macrohematurie:se aplică
termoforul în regiunea lombară,se fac băițe calde.
2.Se administrează preparatele spasmalitice și analgetice: noșpa 2 ml i/m,
smalgon 5 ml i/v , baralgină 5 ml i/v
3.Dacă accesul de durere nu se cuplează bolnavul se transportă în instituția
curativă șise internează.
Diagnosticul
Se efectuează examenul clinic al bolnavului,se colectează anamneza
vieții,urograma,examenul radiologic(clișeul panoramic-se depistează calculii fosfați și
oxalați),urografia i/v,eamenul ultrasonor.
Tratamentul
 În calculii de dimensiuni mici se recomandă lichide,preparate analgetice și
antispastice pînă la eliminarea calculilor.Calculii de dimensiuni mari pot duce la
retenția acută de urină sau la staza urinară,care poate cauza infecții ale căilor
urinare,rinichilor.
Litiaza renală se tratează prin intervenția chirurgicală,prin litotripsie
extracorporală: calculul renal poate fi mărunțit în fragmente mici cu ajutorul unui
dispozitiv special,ce are la bază acțiunea ultrasunetului,care apoi poate fi eliminat
prin intermediul urinei.
Îngrijirea bolnavilor
1.Se asigură zilnic o cantitate suficientă de lichide,capabilă să realizeze o urină
diluată:2-2,5 litri sub formă de apă,ceaiuri,sucuri naturale.Această cantitate va fi
crescută în lunile de vară la 3-4 litri pe zi(la consumarea apei minerale se recomandă
schimbarea felului de apă minerală la 2-3 luni).
2.Dintre băuturi sunt indicate ceiuri diuretice din mătasea de porumb,musețel.
3.Se corelează dieta în dependență de componentele chimici a calculilor:
-bolnavii cu litiază urică trebuie să aibă un regim alimentar cu conținut redus în
proteine,bogat în proteine,bogat în fructe și fără alcool.Sunt contraindicate carnea
sub orice formă,brînzeturile fermentate.
-în litiaza oxalică sunt contraindicate alimentele cu conținut ridicat de acid
oxalic:cacao,ciocolata, berea etc. Dintre legume se recomandă
varza,salata,conopida,ciupercile,iar dintr fructe striugurii,perele,piersicii,
caisele,gutuiele.
-litiaza fosfatică necesită un regim scăzut în fosfor și calciu,în grăsimi și sare și bogat
în lichie.
Profilaxia
1)Se recomandă de consumat cît mai multe lichide(urina se diluează și se evită
concentrarea,cristalizarea sărurilor în urină)
2)Se indică mișcarea fizică regulată,gimnastica,ocupațiile cu sportul
3)Să respecte un regim alimentar rațional
4)Se evită alimentele și lichidele cu conținut ridicat de calciu.
5)Să reducă sarea la maxim 2-3 grame pe zi,o cantitate mai mare poate crește
nivelul calciului oxalat în urină.
6)Să-și mențină greutatea corporală în limitele normale
7)Să trateze la timp bolile, care predispun către formareaa calculilor renali.
 Retenția acută de urină
Retenția acută de urină este lipsa micțiunii,imăosibilitatea evacuării vezicii
urinare în urma obstrucției mecanice sau a spasmului musculaturii sfincterului vezicii
urinare și al sfincterelor uretrale.
Cauze: litiaza renală,tumorile(adenmul prostatei),traumele uretrei și vezicii
urinare,corpii străini ai vezicii urinare,reflector apar în operațiile pe organele
abdominale,genitale,rect și afecțiunile inflamatorii (fimoză).
Tabloul clinic
Retenția acută de urină apare brusc la bolnvii fără tulburări de micțiune.
Se manifestă prin: imposibilitatea de a se urina,lipsa micțiunii,tenesmele
vezicale,durerea în regiunea
suprapubiană,neliniște,agitație,paloare,transpirație,anxietate. La palpare se
depistează vezica urinară mărită de asupra simfizei pubiene.
Retenția acută de urin nu trebuie de confundat cu anuria,prin care se
subînțelege lipsa formării urinei în rinichi; în anurie nu se palpează globul vezical și
nu se elimină urina în timpul cateterizării.
Asistența de urgență
1.De concretizat cauza retenției acute de urină.
2.De creeat condiții pentru stimularea urinării: darea poziției pentru
urinare,deschiderea robinetului,turnarea apei dintr-un vas în altul,efectuarea băițelor
calde,spălarea pirineului cu apă caldă.
3.Se efectuează catetirizarea vezicii urinare.Este contraindicată în leziunile
uretrei.
4.Dacă cateterizarea n-a dat efect,se efectuează de către medic puncția vezicii
urinare.
Cistita
Cistita reprezintă inflamația mucoasei vezicii urinare.Se întîlnește mai frecvent
la femei,deoarece uretra este mai scurtă decît la bărbați,iar orificiul acesteia se află
mai aproape de exterior.Astfel agenții patogeni,care există în regiunea genitală și
rectală pot pătrunde ușor în vezică.Infecția pătrunde în vezica urinară pe cale
ascendentă și descendentă.
Calea de contaminare ascendentă (prin intermediul uretrei) are ca punct de
plecare organele genitale și intestinal,afecțiunile inflamatorii ale acestor organe.
Calea descendentă de infectare are loc în cazul bolilor inflamatorii ale
rinichilor.Agenții patogeni care provoacă cistita sunt Escherihia
coli,Klebsiella,Enterobacter,Proteus,Pseudomonas și alții.
 Factorilor predispozanți: răceala,igiena locală preecară,contactele sexuale
frecvente,modificările hormonale în sarcină,menopauza(scăderea cantității de
hormoni sexuali feminini-estrogeni și progesteron-reduc protecția locală de la nivelul
vulvei,favorizînd aspect apariția infecției), reținerea repetată a micțiunii.
Cistitele se clasifică în primare și secundare ce apar pe fonul altor boli: virale,
endocrine(DZ), posttraumatice,litiazei urinare,bolilor fungice.venerice,neoplazice,.
Cistitele evoluează acut și cronic.
Tabloul clinic
Cistita nu este o afecțiune gravă,însă manifestările ei produc un discomfort
urinar și sunt destul de neplăccute.Primele simptome ale cistitei sînt durerile intense
sub formă de arsură,usturime în regiunea suprapubiană în momentul micțiunii.
Bolnavul acuză o senzație de presiune în partea de jos a abdomenului,senzația
de pletitudine vezicală,cauzată de iritarea vezicii urinare.
Micțiunile devin frecvente și dureroase(polakiure), crește numărul lor și în
timpul nopții.Urina se elimină în cantități mici(cîteva picături), miroase urît,este
tulbură,uneori conține puroi(piurie) sau sînge(hematurie),observată de către
bolnav.Hematuria dapare după emisia urinei(hematuria terminală)și este legată de
inflamașia vezicii urinare.
Cistita este o afecțiune ușoară,dar netrată,poate duce la
pielonefrită,manifestată prin febră,frisoane,dureri în regiunea
lombară,vărsături,sînge în urină, deaceea bolnavul trebuie sa se prezinte la medic
încă diela primele simptome ale bolii.
Diagnosticul: datele examenului clinic,anamneza vieții,testele de laborator:se
colectează urina din jetul de mijloc într-un recipient steril după tualeta intimă.O
urocultură poate depista tipul bacteriei și sensibilitatea la antibiotice.
Tratamentul este conservator și include:
1)Consumarea lichidelor în cantități mari(2 l pe zi): ceaiuri diuretice sau ceaiuri
cu efect antiinflamator: mătasea de popușoi,gălbenele,ienupăr sau chimbrișor,apă
plată; sucul de merișor,scorțișoară și sucu de măr au efecte în combaterea infecțiilor
cu E.coli.
2)Respectarea igienei intime
3)Băițe calde de șezut
4)Administrarea preparatelor uroseptice
5)Administrarea antibioticelor orale timp de 3-7 zie.Simptomele se
ameliorează după 24-448 de ore de la prima doză.Este necesară continuarea
tratamentului timp de la 3 zile pînă la o săptămînă pentru a evita trecerea în cistita
cronică.
Prevenirea cistitelor: consumul de 2 l de lichide pe zi; evitarea consumului de
alcool și cafea,excesele sexuale,evitarea factorilor favorizanți:
frigul,umezeala,oboseala; purtarea de îmbrăcăminte călduroasă în sezonul rece;
combaterea constipației; respectarea igienei corporale și intime, purtarea lengeriei
intime de bumbac.Pentru prevenirea apariției cistitei ar trebui de urmat cîteva reguli
simple de igienă:
-la baie sau toaletă ștergeți-vă întotdeauna di n față spre spate pentru a evita
prevenirea pătrunderii bacteriilor din zona anală spre zona urinară
-Evitați purtarea de lengerie prea strînsă,care determină aucerea bacteriilor
către uretră și favorizează inflamația vezicii urinare
-a reluarea activității sexuale după tratamentul contra cistitei sau după un
timp îndelungat de pauză se recomandă acte sexuale de o durată mică și urinarea
imediat după actul sexual pentru a îndepărta bacteriile din zona uretri.
Prostatita
Se disting organe genitale masculine interne și externe.Organele interne sunt:
testiculele cu tunicile lor,ducturile deferente,veziculele seminale,glandele
bulbouretrale(Cower),prostata: iar cele externe : penisul și scrotul.
Prostata este o glandă mică de mărimea unei nuci,situatăanterior de rect; prin
prostată trece uretra prin care se elimină urina din vezica urinară.Prostata produce
lichidul seminal-parte componentă a spermei.
Prostatita reprezintă inflamația prostatei.Afectează mai des bărbații tineri,de
vîrstă reproductivă în perioadele vieții sexuale.Este condiționată de pătrunderea
diferitor microbi în prostată.Infecția poate pătrunde în prostată :
-pe calea descendentă -în caz de infecții recente ale tractului
urinar(rinichilor,vezicii urinare,ureterelor)
-pe cale ascendentă-în timpul examinării organelor urinare la nerespectarea
asepsiei(cateterizarea urinară,efectuarea unei cistoscopii),bolile esexual
transmisibile(gonoreea,trihomoniaza)
-hematogenă- din focarele cronice de infecție(tonzilită,haimorită,dinții cariați)
sau în urma infecțiilor chirurgicale locale(furuncul,carbuncul).
Secretul prostatei are acțiune bactericidă,deaceea pentru a se ezvolta procesul
inflamator în glande este nevoie de anumiți factori,care favorizează staza sangvină în
regiunea micului bazin și staza secreției: suprarăcirea,constipația,întrebuințarea
băuturilor alcoolice,lucru sedentar sau într-o anumită poziție(lucrătorii de
birou,șoferii).Flora este foarte diversă: stafilococul,streptococul,bacilul
coli,gonococ,chlamidia etc.
După evoluția clinică prostatita se clasifică în:
-acută produsă de infecții
-cronică consecința unei prostatite acute netratate sau neefectiv tratată.
Prostatita acută poate fi : catarală,foliculară,parenchimatoasă.
În prostatita acută catarală are loc inflamația tunicii mucoaseși submucoase a
ducturilor lobilor glandei(canalelelor excretoare ale glandei în număr de 20-30 ),ce se
deschid pe peretele posterior al uretrei.Este cea mai ușoară formă de prostatită.
 În forma foliculară în procesul inflamator sunt implicați unii lobi ai
prostatei,unde se formează abcese izolate,ce apoi se deschid în canalele excretoare.
Prostatita parenchimatoasă se caracterizează prin inflamații multiple în lobii
prostatei,prin formarea unuia sau mai multor abcese,care duc la distrugerea
prostatei.
Abcesul se poate deschide spontan în rect,uretră sau perineu.La fel se
deosebește prostatita bacteriană și nebacteriană.Prostatita nebacteriană este o
afecțiune cronică și afectează bărbații de toate vîrstele.Simptomele sunt identice cu
cele apărute în cazul prostatitei cronice bacteriene.
Tabloul clinic
Semnele și simptomele depind de forma prostatitei.Bolnavii prezintă
următoarele acuze: febrăînsoțită de frisoane(38-39 grade); dureri în regiunea
perineală,uneori cu iradiere spre capul penisului,anus,regiunea sacrală; probleme
urinare, senzații neplăcute de usturinme în uretră în timpul miciunii, micțiune
dureroasă,îngreunată,frecventă pe parcursul ziei și în timpul nopții, diminuarea
getului urinar,dificultate în golirea vezicii urinare,uneori poate să survină retenția
acută de urină sau pot fi urme de sînge în urină; eliminări muco-purulente din
uretră,pruritul glandulului penisului.În prostatita catarală senzațiile subiective sunt
slab accentuate,în prostatita foliculară tabloul clinic este mai accentuat,mai
pronunțat,iar în cea parenchimatoasă starea este gravă,uneori se poate dezvolta
septicemia.
La examenul obiectiv al penisului se poate constata hiperemia ,macerația pielii în
jurul orificiului uretral.
Complicațiile prostatitei acute sunt abcesul prostatic și septicemia.
Diagnosticul: examenul clinic general,anamneza vieții,tușeul rectal,examenul
de laborator:analiza urinei,eliminărilor uretrei pentru a depista prezența și tipul
bacteriilor.

În timpul tușeului rectal se pot depista semnele:prostata în normă nu se

palpează,în prostatită devine palpabilă(este mărită),dureroasă, uneori încordată sau
fluctuasă(în cazul abcesului prostatei).În urină sau eliminările din uretră se pot
depista bacterii,creșterea numărului de leucocite.Pentru diagnosticul abcesului
prostatic se efectuează puncția abcesului.
Tratamentul
Tratamentul prostatitei acute include: respectarea regimului la pat, excluderea
alimentelor picante,băuturilor spirtoase,aplicarea procedurilor calde în regiunea
perineală(băițelor calde,termoforului,compresele calde),utilizarea supozitorilor
rectale,ce conțin preparate analgetice,administrarea antibioticelor cu profil larg de
acțiune,combaterea constipațiilor.
Tratamentul chirurgical se indică în abcesul prostatic și prevede deschierea abcesului
în regiunea perineală sau prin rect.Durata curei de tratament cu antibiotice este de 3-
4 săptămîni.Se interzice efectuarea catetirismului vezicii urinare cu excepția cazurilor
de retenție acută de urină.
Prostatita cronică evoluează cu perioade de acutizare și remisie.
Semnele și simptomele prostatitei cronicesunt mai puțin șterse în perioada de
remisie: bolnavii au dureri permanente mai mult sau mai puțin pronunțate în
regiunea perineală,sacrală,spinării, micțiuni frecvente cu cantități mici de
urină,disurie,usturime la urinare,nicturie(urinări frecvente în timpul nopții), difiultăți
ale jetului urinar: jet urinar întrerupt,presiune mică a jetului urinar,eliminarea
picăturilor de urină după terminarea jetului,senzație de golire incompletă a vezicii
urinare.
La fel bolnavii au tulburări ale funcției sexuale: erecții dureroase,ejaculări
precoce,sînge în spermă,impotență sexuală etc. Prostatita poate cauza la bolnavi
starea de stre(tulburări nervoase),manifestate prin agitație ,senzație de
jenă,anxietate sau depresie.
Diagnosticul se stabilește la identificarea bacteriilor în urină,în lichidul
prostatic sau în urina recoltată după masajul prostatic.Se colectează 3 porții de
urină:1 porție-10 ml de urină din getul primar(din uretră), 2 porție -10 ml de urină din
jetul mijlociu(din vezica urinară), 3 porție -10 ml de urină după masajul prostatei(din
prostată).
Tratamentul prostatitei cronice necesită uneori cîteva cure de tratament
include: terapia revulsivă,antibioticoterapia-antibiotice,ce penetrează peretele
prostatic din grupa macrolidelor,utilizarea fermenților(lidazei,tripsinei),terapia cu
pirogenal,masajul prostatei.
Masajul prostatic: se repetă strict asepsia,medicul îmbracă mănușile sterile,se
lubrifiază mănușa mîinii lucrătoare cu vaselină sterilă,apoi cu degetul arătător
introdus în rect se apasă e cîteva ori pe prostată.Acest procedeu se repetă de 2-3 ori
pe săptămînă.Masajul determină deblocarea canalelor prostatice,ameliorează
circulația sangvină,pătrunderea antibioticelor la nivelu prostatei.
Tratamentul chirurgical al prostatei cronice include extirparea porțiunii
afectate de prostată sau calculilor prostatici,denumită prostatectomia transuretrală.
Profilaxia și îngrijirea bolnavilor cu prostatită constă în : menținerea unei
igiene optime,consumarea unei cantități suficiente de lichide pentru satisfacerea
urinării normale,limitarea sau evitarea consumului de alcool,cafelei,alimentelor
picante,menținerea unei activități sexuale regulate,evitarea presiunii asupra
prostatei pentru persoanele cu lucru pe șezute ( lucrătorii de birouri sau unii sportivi-
cicliști),terapia precoce a infecțiilor urinare,evitarea frigului,oboselei.
Adenomul de prostată
 Adenomul de prostată este o tumoare beningnă a prostatei,eafectează
bărbații după 40 de ani,cu cît vîrsta bărbătului este mai mare cu atît maladia se
întîlnește mai frecvent. Se manifestă prin hipertrofia prostatei,datorită proliferării
țesutului glandular sau conjunctiv.Mărindu-se în dimensiuni,prostata provoacă
strangularea,deformarea formei uretrei,crează dificultăți mecanice pentru golirea
vezicii urinare,ce pot declanșa modificări în vezică,uretere și rinichi din cauza stazei
urinare.Uneori prostata mărită comprimă uretra,încît este imposibilă urinarea-
survine retenția acută de urină,ce necesită asistență de urgență,uneori prin
montarea unei sonde direct în vezică.
Etiologia
Cauzele adenmului de prostată nu sunt totalmente elucidate.Un rol important
în dezvoltarea bolii revin:
-factorului hormonal: cu vîrsta survin tulburări morfologice și funcționale la nivelul
hipofizei,are loc diminuarea secreției de hormoni androgeni și activarea hormonilor
feminini-estrogenilor,ce determină hipertrofia glandulară a prostatei
-factorul ereditar
-staza venoasă în micul bazin, în același timp și în prostată: incidența este mai mare la
bărbați cu viața sedentară.
-infecțiile antecedente ale aparatului urinar(prostatita,bolile sexual transmisibile)
-stazei urinare în vezică,uretre,bazinete.
Pe fonul acesta se asociează ușor infecția.
Tabloul clinic
Boala evoluează lent.Primele simptome ale bolii se instalează peste un interval
de timp de la debutul ei.După evoluția bolii se disting 3 perioade ale adenomului de
prostată:
-compensatoare
-subcompensatoare
-decompensatoare
Perioada compensatorie se caracterizează prin tulburări micționale
moderale:bolnavii acuză tenesme vezicale,micțiuni frecvente la început în timpul
nopții,apoi și pe parcursul zilei.Micțiunile sunt îngreunate ,îndelungate,dureroase,cu
eliminarea urinei în cantități mici.Al doilea semn principal este modificarea jetului
urinar: jetul apare cu întîrziere față de comanda voluționară,are aspectul unei șuvițe
mai subțiri în comparație cu actul normal.
Perioada subcompensatorie se caracterizează prin semnele ,,urinei reziduale-
rămase,, în vezica urinară după micțiune fpră distensia ei.Se agravează
polachiuria,dizuria,scade forța jetului urinar,apare dificultate în inițierea
micțiunii.Principalul simptom al acestei perioade este evacuarea incompletă a urinei
în timpul micțiunii,bolnavul nu primește satisfacție după urinare.Cantitatea de urină
reziduală crește treptat datorită hipotrofiei musculaturii vezicii urinare.
 În perioada decompensatorie are loc în acelați timp retenția urinei reziduale și
eliminarea involuntară a ei în urma atoniei vezicii urinare.Această retenție de urină
poartă denumirea de ischiurie paradoxă-retenție paradoxală.Urina se elimină
permanent cu picăturile,provocînd bolnavilor disconfort.Urina neevacuată uce la
creșterea presiunii în vezică,la dilatarea ei și a căilor urinare superioare,la dereglări a
funcțiilor rinichilor.Se modifică starea generală a bolnavului:apare agitația,anxietatea
scadee pofta de mîncare.
În orice peroadă boala se poate complica cu: retenția acută de
urină,hematurie,litiaza vezicii urinare,inflamația organelor urinale sau
genitale,insuficiență renală după alimentarea copioasă,abuzul de
alcool,constipație.Adenomul de prostată netratat poate regenera în cancer.
Diagnosticul: pe baza simptomelor,tușeul rectal.Tușeul rectal este o
investigație obligatorie, se depistează semnele caracteristice pentru adenomul de
prostată:prostata este mărită,elastică,bine delimitată,nedureroasă.Pntru confirmarea
diagnosticului se determină antigenul prostatic specific,se efectuează
urografia,ecografia.Valoarea crescută a antigenului prostatic specific sugerează o
afecțiune a prostatei,benignă sau malignă și impune biopsia prostatei.
Tratamentul
1)Supravegherea medicală a pacienților cu semne incipiente de adenom.Se
recomandă controlul medical o dată la 6 luni pentru aprecierea evoluției adenomului.
2)Respectarea indicațiilor medicale generale:reducerea consumului de
lichide,mai ales seara,fără a afecta cantitatea totală minimpă pe zi (1,5 l de lichide);
evitarea sau limitarea consumului e cafea și alcool; tratarea tuturor afecțiunilor
urinare; evitarea reținerii micțiunilor; respectarea igienei perfecte,alimentație fără
exces de sare,grăsimi,afumături, conservanți,condimente; practicarea regulată a unei
activități fizice(evitarea sedentarismului); combaterea constipației.
3)Tratamentu medicamentos:la etapa contemporană se folosește terapia
combinată a unui alfa-blocant(finasteridul) și a unui inhibitor de 5-alfa
reductază(finasteridul),care duc la micșorarea în dimensiuni ale glandei; pentru
tratamentul simptomatic sunt indicate supozitoarele rectale antispastice și
analgetice,antiseptice urinare pentru reținerea dezvoltării bolii și prevenirea
complicațiilor.Tratamentul medicamentos se efectuează strict sub controlul medical
periodic.
4)Tratamentul fizioterapeutic: este dovedit prin studii clinice eficiența unor
extracte naturale,e exemplu prostamol care ameliorează starea bolnavului prin
efectul antiinflamator și relaxant asupra musculaturii prostatice.
5)Tratamentul chirurgical este consierat singurul tratament curativ al
adenomului de prostată.Există mai multe tipurid de intervenție în dependență de
simptomatologia și investigațiile efectuate:operația clasică-
adenomectomia(extirparea prostatei hipertrofiate).
 Alte tehnici chirurgicale sunt: laser-,termo- și criochirurgia prostatică
disponibile în funcție de centrul medical,unde se adresează bolnavul.În cazu
contraindicațiilor datorită unor boli grave asociate ale organelor interne se plasează
sonda uretrovezicală pentru o perioadă de timp sau se aplică epicistostoma.
Notă: Pe perioada tratamentul se recomandă repaosul sexual,se evită emoțiile
negative,stresul și consumul preparatelor hormonale cu efecte secundare grave.
Profilaxia și îngrijirea bolnavului
Regimul alimentar prevede:consumul mărit de lichide sub formă de ceaiuri și
sucuri(de morcovi,sfeclă roșie,ridiche,castravete,pepene verde,orz verde); evitarea
meselor abundente,alcoolului,fumatului,cafeaua,alimentelor și băuturilor fermentate
și greu digerabile,acriturile, iaurtul,borșul crud,bulionul,condimentele tari(ardei
iute,hrean,scorțișoară,piper),fructele prea acre.Sarea se reduce la minim.Pentru a
evita cancerul de prostată se recomandă bărbaților să consume mult
pește(macrou,somon)cu un conținut ridicat în acizi grași ccu proprietăți
antiinflamatoare și antitumorale.
Regimul de viață include:trebuie să evite frigul și umezeala,să combată
constipațiile de cîte ori este necesar.Fiecare bărbat după 45 de ani este obligat să
solicite consultația medicului urolog pentru examinare.Pe perioada tratamentului
este recomandat repaosul sexual,evitarea emoțiilor negative și consumul
preparatelor hormonale,cu efecte secundare grave.
Îngrijirea pacientului cu epicistostomă(fistulă urinară)
Epicistoma este fistula suprapubiană prin care vezica urinară comunică cu
mediul extern printr-un dren tubular.Se aplică pentru evacuarea urinei,cînd este
imposibilă evacuarea ei pe cale fiziologică(în tumorile prostatei).Pe parcursul îngrijirii
bolnavului se va atrage atenția asupra următoarelor momente:
1)Se va respecta strict asepsia
2)Soluțiile antiseptice pentru spălarea vezicii urinare(rivanol,sol.de
furacelină,soluția fiziologică) se vor încălzi la temperatura corpului.
3)Se aspiră în seringa Jane 150-200 ml soluție.
4)Se dezinfectează căpătul extern al drenului,care apoi se unește în seringa
Jane.
5)Se introduce soluția lent fără să distingă vezica.Se retrage seringa și se
așteaptă ca lichidul introdus să se scurgă în tăvița renală,așezată lîngă bolnav.Se
repetă operația de cîteva ori,pînă cînd se scurge lichidul curat.După fiecare spălare
capatul extern al drenului se așează pe un șervețel steril pînă la umplerea seringii.
6)Se va examina și proteja pielea din jurul fistulei:dacă pielea este neiritată: se
va spăla cu soluții antiseptice,se va usca și se va badijona cu unguente,creme,paste
antiseptice.
7)Se duce evidența cantității de lichide întrebuințată pe parcursul zilei și
cantității de urină eliminată prin drenul tubular.
 8)Se raportează medicului și se nootează în fișa mediicală și în dosarul de
îngrijire a bolnavului datele despre: comportamentul bolnavului în timpul efectuării
tehnicii practice,manifestările de dependență ale bolnavului,acuzele și datele
obiective primite la supravegherea bolnavului în timpul efectuării tehnicii,
îndeplinirea indicațiilor medicale anterioare.
Îngrijirea pacientului cu incontinență urinară
Incontinența urinară este un sindrom,ce se caracterizează prin emisia
involuntară de urină.Se deosebește incontinența de urină de efort și incontinență de
urină.
Cauzele incontinenței de urină de efort:masa corporală ecesivă (mai mare de 20
%),sarcină,nașterea,efortul fizic.
Cauzele incontinenței de urină: infecțiile urinare recidivante; intervențiile
chirurgicale(plastii perineale); insuficiența estrogenă în perioada de menopauză;
diabetul zaharat;utilizarea unor medicamente(neuroleptice,diuretice);.Se întîlnește în
traumatisme vertebro-medulare,traumatismele sfincterului urinar extern,afecțiunile
neurologice,afecțiunile congenitale,tumori.
Tabloul clinic
Bolnavii acuză un disconfort creat de umezeală și mirosul neplăcut,ce duce la
suferința fizică și îneosebi,psihică,din care motiv femeia se retrage din activitatea
socială,avînd o oarecare tendință spre izolare.
Se descriu 3 grade de incontinență urinară:
I grad-are loc emisia urinei la efort important(tuse,săritură)
II grad-are loc emisia urinei la un efort minor(mers pe jos)
III grad-are loc emisia urinei la schimbarea poziției(clinostatism,ortostatism).
Îngrijirea pacientului cu incontinență e urină urmărește scopul de a preveni
infecția cutanată,de a reduce anxietatea și depresia bolnavului.
1)Se recomandă bonavului să folosească lichide pe parcursul zilei și să diminueze
după orele 17:00
2)Se exclud din alimentație produsele,ce intensifică micțiunile
3)Micțiunile se vor încerca e a avea loc peste 20-30 minute de la consumarea
lichidului sau după orarul stabilit.
4)Se interzice lucrul fizi greu.
5)Asistenta medicală va contribui la formarea unui reflux condiționat:
a)Va stabili un orar precis al micțiunilor.La început intervalul este scurt de 1,5-2
ore.Pe măsură ce refluxul se formează,intervalul se mărește.Pentru aceasta pacientul
va fi condus la toaletă la anumite ore,respectîndu-se intervalul de timp sau
pacientului i se va servi urinarul sau plosca.În timp de noapte pacientul va fi trezit
peste intervale de timp stabilite,pentru ași satisface necesitățile fiziologice.
b)Va creea o poziție corectă a pacientului în timpul micțiunii: decubit dorsal
sau pe șezute.
 c)Va stimula evacuarea vezicală la ore fixe; turnînd apă caldă pe perineu.lăsînd
să curgă robinetul,punîndu-i mîinile în apă cală.
6)Asistenta medicală va îngriji pielea regiunii perianale:
a)patul bolnavului va fi acoperit cu o mușama sau aleză,care va fi schimbată
după necesitate.
b)Bolnavului i se recomandă să poarte echipament de protecție-pampersuri
sau chiloți cu căptușeală,ce absorb urina,materiile fecale și nu produc miros
neplăcut,nu irită pielea.
c)Se va schimba lengeria și îmbrăcămintea umedă după necesitate
d)se spală pielea regiunii perianale cu apă caldă și săpun neutru
e)se aplică cremă protectoare pe pielea uscată
7)Se propune bonavului efectuarea exercițiilor de întărire a musculaturii perineale:
a)se vor efectua exerciții de corecție și relaxare a mușchilor posteriori
perineali.Contracțiile mușchilor se face timp de 4-5 secunde înainte și după micțiune
în număr de 10 ori,după care urmează relaxarea lor.
b)Se recomandă de a evacua urina în mai multe prize,deaceea se recomandă în
timpul micțiunii de cîteva ori să-și oprească getul urinar prntru puțin timp.
Fimoza
Fimoza este o afecțiune medicală,ce se caracterizează prin imposibilitatea
retractării(decalotării) prepuțului la baza glandului,împiedicînd astfel dezgolirea
glandului penisului.Se întîlnește frecvent la băieți de vîrstă mică,incidența scade după
3 ani.Se distinge fimoza congenitală(fiziologică) și fimoza dobîndită(patologică).La
sugar și copilul mic pînă la vîrsta de 3 ani orificiul prepuțial este îngustat fiziologic.Pe
măsura creșterii orificiul se dilată progresiv și astfel va avea loc decalotarea glandului.
Este contraindicată decolarea forșțată a glandulului.Acest lucru este dureros și poate
afecta negativ psihicul copilului,pot apărea infecții sau alte complicații.În lipsa
infecțiilor locale sau tulburărilor urinare fimoza este considerate fiziologică pînă la 3
ani.
Cauzele fimozei dobîndite în copilărie sunt variate:prezența aderențelor între
prepuț și gland,prepuțul lung și strîmpt la vîrf,igiena deficitară,afecțiunile inflamatorii
ale glandului penisului,eforturile inadecvate de decolare a prepuțului,stenoze
prepuțiale sau existența unui fren scurt,care împiedică retracția prepuțului.
Fimoza este semnul fizic al virginității masculine.În copilărie și
adolescență,prepuțul este strîmp și adherent de gland.Fimoza dispare în mod natural
fie spontan,fie prin masturbare sau contact sexual ,oricînd între 0 și 20 de ani.Pe
măsură maturizării organelor genitale rezistența la retracție slăbește.
La adulți fimoza poate să apară în urma inflamațiilor cornice,cateterizărilor
repetate sau retracțiilor forțate ale prepuțului.
Tabloul clinic
 Copii în caz de fimoză sunt neliniștiți,au frică de micțiune,rețin micțiunea,jetul
urinar are aspectul unei șuvițe subțiri în timpul micțiunii.În fimoză urina stagnează în
cavitatea prepuțială,irită mucoasa și creează condiții favoraile pentru asocierea
infecției la nerespectarea regulilor de igienă,La fel în cavitatea prepuțială se elimină
smegma(secretul glandelor foițe interne ale prepuțului),care constituie un mediu
excellent pentru flora microbiană.Astfel fimoza predispune către
balanopostită(inflamația glandului penisului și a prepuțului).
Fimoza se poate complica cu parafimoză(strangularea glandului penisului în
orificiul preputial stenozat).La adulți tabloul clinic include discomfort sau dureri în
timpul urinării,raporturilor sexuale.Poate fi dereglat jetul urinar.Pot surveni aceleași
complicații ca și la copii.
Diagnosticul : examenul clinic general al copilului,care denotă dificultateea sau
imposibilitatea decalotării glandului.La copii și la adulți trebuie făcută o diferențiere
între fimoză și frenul scurt.Adeseori aceste două problem de sănătate pot apărea
simultan.
Tratamentul:
1.La copii fimoza este fiziologică și necesită tratament numai în cazurile,cînd
generează problem evidente de retenție urinară sau discomfort urinar.Se va atrage
atenția la respectarea igienei și toaletei intime,care trebuie de cultivat la copii mici.
2.Se recomandă băițe calde.
3.În cazul acumulării smegmei în cantități masive în cavitatea prepuțială(uneori
în formă de calculi)se distrug aderențele cu ajutorul unei sonde butonate.Se
dezgolește glandul,se înlătură smegma.Glandul penisului se badijonează cu ulei de
vasekină,cătină ntens,se reduce la poziția inițială,după care sunt indicate băițele cu
preparate antiseptic(sol.KMnO4, 0,1%).
4.Dacă după 2-4 ani glandul nu se dezgolește ,atunci se fa face dezgolirea lui
cu ajutorul sondei butonate prin mișcări circulare,astfel despărțind capul glandului de
foiță internă a prepuțului.
5.În fimoza aderențială și balanopostită recidivantă se efectuează
circumcizia.Circumcizia constă în îndepărtarea pielii,ce formează prepuțul.Este
traumatică și necesită o îngrijire atentă.Se efectuează din motive religioase,de
sănătate sau de igienă.La musulmani circumcizia se efectuează la toți băieții,care au
împlinit vîrsta de 4 ani.Este considerat un obicei traumatic,care poate avea influențe
negative asupra psihicului copilului.Circumcizia devine uneori o indicație medicală în
cazul unor boli ale penisului.
În multe tări ale lumii(Statele Unite) circumcizia este practicată ca măsură de
prevenire a infecțiilor penisului și pentru păstrarea unei igiene corecte.Se face la
băieței în primele ore după naștere la crearea și cu acordul ambilor părinți.
Igiena intima la băiței
 Dacă prepuțul este partial sau total retractabil ,se trage atent,ușor pielea spre
baza glandului penisului,fără a produce durere copilului,se spală cu apă caldă,după
care se usucă cu un ștergar foarte moale prin tamponare(presare) ușoară.În caz de
iritare,macerație,prurit local se aplică local unguente antisepice sau unguent
protector cu vitamin E după consultația medicului.Iritația dispare,de obicei,în cîteva
zile.Acestea pot fi consecința folosirii săpunului,lengeriei prea strînse,lengeriei din
fibre sintetice,pătrunderii ațișoarelor,scamelor între gland și prepuț,reacție la
detergentul utilizat.Este contraindicate spălarea membrane prepuțului cu
săpun,deoarece poate provoca iritarea ei și distruge bacteriile,ce conțin Ph-ul
neutru.Nu se aplică nici un fel de cream,pudră sau ungeuent.Nu se recomandă
decalotarea glandului.Prin decalotări repetate se produc mici leziuni,care duc la
formarea de cicatrice,care predispun către parafimoză.
Parafimoza
Parafimoza este o urgență medical,ce se caracterizează prin strangularea
glandului penisului de inelul preputial stenozat.Se întîlnește la copii ca complicație a
fimozei și la tinere adolescenți,barbați la masturbație,la decolarea forțată a
prepuțului.
Inelul preputial stenozat se formează la baza glandului,are aspectul unei
coronae tumefiate,ce înconjoară glandul penisului,provocînd astfel comprimarea
lui.Se dereglează circulația sangvină,se dezvoltă edemul glandului.Dacă nu se acordă
ajutorul de urgență poate surveni necroza lui.Bolnavul acuză dureri acute,
violente,retenția de urină sau micțiuni îngreueate.Obiectiv se constată edemul
pronunțat al glandulului stenozat și al pielii penisului.Glandul capătă o culoare
cianotică.
Bolnavii necesită asistența medical de urgență,ce constă în reducerea manual:
1.Se efectuează premedicația.
2.Se va respecta stric asepsia: se va lucre în mănuși sterile și se vor folosi
preparate medicamentoase sterile.
3.Glandul se badijonează cu vazelină sterile.
4.Penisul se apucă între degetul 2 și 3 al ambelor mîini.
5.Apoi cu policele ambelor mîini glandul este impins în axul penisului prin inelul
preputial stenozat.Tumefierea pielii penisului se menține cîteva ore,dispare mai
repede,dacă se asociează cu băițele locale calde.
Dacă reducerea manual este neefectivă,se efectuează o incizie dorsală
longitudinală pe inelul de strangulare și astfel se obține reducerea glandului.
 Balanopostita
Inflamațiile la nivelul penisului sunt balanita,care reprezintă inflamția glandului
penian și balanopostita-inflamația concomitentă a glandului penian și
prepuțului.Afectează bărbații de orice vîrstă,de la nou-născut pînă la vîrstnici.
Cauza principală a balanopostitei este nerespectarea igienei corpului și a
organelor genitale.Acumularea smegmei în cavitatea prepuțială predispune la
asocierea infecției,dezvoltarea procesului inflamator.Un rol important în apariția
acestei îl au afecțiunile primare ca fimoza,aberații congenitale sau secundare-
consecința infecțiilor locale repetate,care favorizează infecțiile locale,creînd un cerc
vicios,care întreține recurența infecțiilor,inclusive la maturi a infecțiilor sexual-
transmisibile:gonoreea, trihomoniaza,infecțiile fungice.
Alte cauze pot fi: traumatismele repetate,masturbația,utilizarea lubrifiantelor
cu efcte iritante puternice,alergii la detergenți sau lingerie,DZ,utilizarea sondei
pentru drenajul vesical timp îndelungat.Bolnavul acuză senzație de arsură,durere
acută în regiunea prepuțului și glandului,ce se intensifică la micțiune și la
atingere,usturime șiprurit de intensitatee variabilă.Bolnavul prezintă eliminări
purulente abundente din cavitatea prepuțială cu miros neplăcut.Micțiunile sunt
dureroase,îngreunate.Actul sexual este imposibil.
Obiectiv se constată: hiperemia,tumefierea prepuțului,glandului,prezența
secrețiilor purulente la nivelul orificiului preputial,uneori eroziuni sîngerînde ale
glandului și mărimea ganglionilor limfatici inghinali.Fenomenele generale ca
febra,frisoanele se întîlnesc rar în balanopostită,pot apărea în cazul ,asocierei
infecției urinare.Balanopsita se poate complica cu parafimoză.
Diagnosticul se stabilește pe baza datelor examenului clinic al
bolnavului,anamnezei și rezultatul însămînțării eliminărilor pentru determinarea
tipului de infecție și sensibilității la antibiotic.
Tratamentul include:
1.Respectarea regimului la pat primele 2 zile. 2.Consumul abundant de
lichide.
3.Toaleta locală riguroasă: se efectuează de 2-3 ori pe zi și prevede dezgolirea
lentă a glandului,spălarea cu apă caldă și săpun sau soluții antiseptic,urmată de
recalotare ; ăn faza incipientă a bolii poate avea loc regresia treptată a procesului
inflamator.
4.Băițe calde cu soluții antiseptic(decoct de mușețel,permanganat de caliu)
5.Aplicarea locală a unguentelor și cremelor cu acțiune
antiinflamatoare(unguentul de sintomicină,canamicină, neomicină etc)
 6.Administrarea preparatelor analgetice pentru suprimarea durerii.
7.Administrarea preparatelor antiperetice,antibioticilor cu profil larg de
acțiune în caz de febră,leucocitoză și mărirea ganglionilor limfatici inghinali.
8.Se va Evita contactele sexuale,masturbația,autoexaminarea frecventă.
9.În caz de aderențe se efectuează operația de debridare.
10.În cazul copiilor la care balanopostita s-a dezvoltat pe fonul fimozei sau în
cazul balanopostitelor repetate se indică circumcizia după dispariția semnelor locale
a procesului inflamator.
Durata tratamentul este de 7-10 zile.Dacă infecția persist și după terminarea
tratamentului este necesar examenul bacteriologic al secrețiilor purulente,care dă
posibilitate alegerea antibioticului în dependenșă de agentul etiologic al infecției.
Traumatismele vertebro-medulare
Definiție Traumatismele vertebra-medulare sunt traumatisme ale coloanei
vertebrale  cu lezarea măduvei spinării sau fără.
La bărbați între 20 și 50 de ani.
Epidemiologie Cel mai des sînt lezate :
-vertebra a VI cervicală, -vertebra a XII toracală - și prima vertebră
lombară.
-accidentele rutiere, -accidentele în producție,
-construcție, -industria forestieră,
Etiologie -minele de minereu, -calamitățile naturale,
-căderile de la înălțime, -traumatismele sportive.
-trauma directă(lovituri directe,căderi pe spinare)
Mecanismul -traumă indirectă în urma flexiei sau extensiei forțateale trunchiului,care
traumatismelor depășesc limitele mobilității fiziologice ale coloanei vertebrale adeseori cu
rotația ei într-o parte sau alta.
Luxația vertebrelor
Epidemiologie Se întîlnește mai frecvent în regiunea cervicală a coloanei vertebral
Clasificare În depenență de eplasarea suprafețelor articulare ale vertebrelor
superioare se disting luxații:
-anterioare, -posterioare,
-laterale, -unilaterale, -bilaterale.
Tabloul clinic Se manifestă prin semne relative întîlnite în toate traumele:
-dureri pronunțate în regiunea segmentului luxat,ce se intensifică la
mișcările capului
-deformația coloanei vertebrale în regiunea luxată în urma deplasării
suprafețelor osoase articulare
-înclinarea capului cu răsucirea lui în dependență de felul luxației: capul
poate fi întors spre stînga sau dreapta,dat pe spate sau deplasarea înainte.
-prezența echimozei,tumefierii în locul luxat
 -mișcările active lipsesc,cele pasive sînt foarte limitate în regiunea luxată.
Diagnosticul -Ex.clinic
-Ex.radiologic în 2 proiecții
1.Se asigură repaosul fizic și psihic.
Asistența de 2.Se suprimă durerea prin administrarea preparatelor analgeetice.
urgență 3.Se efectuează imobilizarea de transport cu ajutorul dispozitivelor
speciale sau improvizate(guler din carton-vată-tifon, din fular în formă de
rulou), În timpul imobilizării se va preveni comprimarea oaselor gîtului.
4.Se transportă bolnavul pe o suprafață dură.
Principiile de 1)Principala metodă de tratament este extensia cu ajutorul căpăstrului
tratament și Glison.
îngrijire 2)În alte cazuri reducerea luxației are loc în urma tracțiunii longitudinale
treptate a capului cu rotația lui în direcția luxației prin darea poziției
anumite bolnavului în pat.

Fracturile coloanei vertebrale

-trauma directă(lovituri directe,căderi pe spinare)
Mecanismul -indirectă în urma flexiei sau extensiei forțateale
acțiunii trunchiului,care depășesc limitele mobilității fiziologice ale
coloanei vertebrale adeseori cu rotația ei
În funcție de localizare deosebim fracturile: -apofizelor
spinale și transversale, -ale corpurilor -și arcurilor vertebrale.
Clasificare Fracturile pot fi cu sau fără deplasări.În traumatismul mai
multor vertebre fracturile sunt multiple.Dacă în același timp sînt
fracturile și alte oase avem fracturi combinate.La fel fracturile pot
fi închise și deschise,cu și fără leziuni medulare.
Fracturile necomplicate ale coloanei vertebrale(fără leziuni
medulare) se manifestă prin următoarele semne clinice:
-dureri violente,localizate în regiunea fracturată,din cauza
cărora mișcările trunchiului sînt extrem de limitate,are loc
încordarea musculaturii spinării(mușchilor spinali).Durerile se
intensifică la palpare,la eforturi sau percuția coloanei
vertebrale.Durerile uneori sunt violente și intensive și pot declanșa
șocul traumatic.
-în regiunea fracturii se constată tumefiere,echimoze sau
Tabloul clinic hematom,uneori deformația.
-în unele fracturi ale apofizelor se poate e determinat
crepitația,deplasarea patologică.
În fracturile complicate ale coloanei vertebrale cu lezarea
măduvei spinării,membranelor și rădăcinilor ei pe lîngă semnele
 clinice enumerate mai sus se constată: -pierderea sensibilității
mai sus de locul fracturat
-tulburări motorii:se manifestă prin pareze și paralezii-
imposibilitatea mișcărilor în regiunea membrelor,prin
imposibilitatea de a sta în picioare și chiar de a ședea.
-tulburări trofice ale șțesuturilor,repede se dezvoltă
escarele,atrofiațesuturilor membrelor.
-tulburarea funcției organelor pelviene:retenția de urină și a
materiilor fecale,însoțită uneori de infectarea căilor
urinare(cistite,pielonefrite) sau de ocluzia intestinală paralitică.
-dereglări ale reflexelor normale
Dacă fractura este localizată în regiunea cervicală și
toracică a coloanei vertebrale survin tetrapareze și tetraparelezii:
din partea membrelor superioare și inferioare,din partea
mușchilor trunchiului,tulburarea funcției respiratorii.În asemenea
cazuri starea bolnavului se agravează repede și în cele din urmă
moare.
Dacă fractura se produce la nivelul lombar al coloanei
vertebrale au loc pareze și paralezii din partea membrelor
inferioare și tulburări funcționale din partea organelor
pelviene:retenția acută de urină,de materii fecale.
Diagnosticul Examenul radiologic în 2 proiecții.
La acordarea primului ajutor sau în timpul transportării
bonavului există pericol de transferare a unei fracturi fără fracturi
Reguli de fără de lezarea măduvei spinării într-o fractură cu lezarea măduvei
examinare ale spinării.De aceea,la orice suspecție de fractură de coloană
bolnavului cu vertebrală vor fi respectate următoarele reguli:
leziuni 1.Nu se întrepinde nimica pîna la stabilirea diagnosticului.
vertebro- 2.Bolnavul va fi examinat în poziția,în care a fost găsit.
medulare: 3.Categoric este interzis ridicarea bolnavului,tragerea bonavului
de umeri,mîini ,de picioare.
4.Se va evita orice tentativă de ridicare a bonavului.
5.Îmbrăcămintea va fi înlăturată nu prin dezbrăcare,dar prin
tăiere cu foarfece după cusături.
6.Toate manevrele pentru a concretiza unele date espre bolnav
se vor face foarte lent cu blîndețe,După aprecierea stării
pacientului se acordă asistența de urgență.
1.Se efectuează măsuri antișoc,deoarece majoritatea bolnavilor
cu fracturi vertebro-medulare sunt îîn stare de șoc.
a)în fracturile deschise se face hemostaza provizorie și se aplică
 un pansament aseptic.
b)se administrează preparate analgetice
c)se face corecția tulburărilor din partea sistemelor de organe.
2.Se efectuează imobilizarea de transport,folosindu-se o
suprafață dură(scîndură lată,masă,panou).Este important de
așezat corect bonavul pe planul dur.
Asistența de Așezarea bolnavului va fi efectuată de cîteva persoane(2-3-
urgență 4 persoane): -se așează suprafața dură lîngă bolnav.
-această suprafață va fi acoperită cu o plapumă sau alt
material cel avem la îndemînă
-de cealaltă parte a traumatizatului se vor afla
persoanele,,ce vor așeza bolnavul pe suprafața dură.Dacă se
suspectează fracturi de coloană vertebrală manevra poate fi
exucatată de 3 persoane:cadrul medical se va așeza în dreptul
regiunii fracturate,iar celelalte persoane vor fixa capul,toracele și
membrele inferioare.
-persoanele vor introduce în același timp mîinile sub
traumatizat și la un semnal al lucrătorului medical vor ridica
atent,lent, cu blîndețe bolnavul. -persoana liberă împinge
suprafața dură sub bolnav
-corespunzător regiunii fracturate se va aseza o căptușeală
moale,ce asigură hipertensiunea corpului,poziția care preîntîmpină
complicarea leziunii -se va aseza traumatismul cu atenție pe
suprafața dură. -traumatizantul va fi fixat de suprafața dură în
regiunea membrelor,bazinului,cutiei toracelui,capului
Bolnavul trebuie transportat cît mai lent evitînd mișcările
bruște.În timpul transportării se vor supraveghea funcțiile
organelor vitale:respirația,pulsul,TA, micțiunea.
1.Bolnavul cu traumatisme vertebro-medulare se creează un
repaos absolut al coloanei vertebrale.Bolnavul va fi culcat pe un
pat dur pînă la însănătoșire.
2.Pentru repoziționarea și fixarea vertebrelor fracturate se
folosește în:
a)fracturile vertebrelor cervicale:
-extensia cu căpăstrul Glison timp de 1-1,5 săptămîni pentru
Tratamentul și extensia capului.Patul la capul bolnavului se va ridica la 50 cm
îngrijirea înălțime față de membrele inferioare.Astfel extensia se face prin
traumatizanților greutatea corpului.Peste 1-1,5 sptămîni de extensie accidentatului
se va aplica un pansament ghipsat toracocervical peste 3
luni,păstrîndu-se o poziție cu o ușoară extensie a regiunii cervicale.
-după 3 luni pansamentul ghipsat se va înlocui cu guler
Schanz,care periodic este înlăturat pentru a efectua
masajul,gimnastica curativă,procedurile fizioterapeutice.
b)fracturile necomplicate ale vertebrelor toracice,lombare.
-extensia cu gulerul Glisson în fracturile vertebreor toracice
superioare
-extensia cu ajutorul curelor trase prin regiunile subaxilare în
fracturile toracice,lombare -se mai face reducerea coloanei
vertebrale prin poziția bolnavului în decubit vertebral pe un pat
dur cu o pernă sub piept,iar alta sub gambe.Cu reducerea coloanei
vertebrale fracturate concomitent se face gimnastica curativă la
început ale membrelor,apoi și a trunchiului.La fel se face
masajul,scopul acestei măsuri este prevenirea atrofiei musculare și
a rigidității coloanei vertebrale.Toate aceste măsuri se dozează
treptat un timp îndelungat.Capacitatea d emuncă de obicei
survine peste un an de zile.În fracturile apofizelor cu deplasare
este indicat tratamentul chirurgical cu aplicarea diferitor
fixatoare,care de obicei se înlătură după 1-1,5 ani de la operație.
c)fracturile complicate ale coloanei vertebrale:
Aceste fracturi sunt cele mai grave,fiindcă sunt însoțite de
dereglări funcționale ale măduvei spinării.Cu cît leziunile medulare
sunt situate mai sus,cu atît prognosticul este mai nefavorabi.În
fracturilecervicale cu lezarea completă a măduvei spinării funcția
ei nu se restabilește.
În tratamentul acestei fracturi scopul tratamentului este de a
evita deplasarea ulterioară affragmentelor.dezvoltarea altor
complicații,restabilirea funcțiilor organelor dereglate în urma
leziunilor medulare. La bolnavii cu paralezii se pot dezvolta
foarte repede escarele în regiunea
sacrală,spatelui,calcaneului,care la rîndul său se poate infecta
formînd flegmoanele,colecții purulente și în cele din urmă se
dezvoltă septicemia.Profilaxia escarelor este posibilă printr-o
îngrijire bună a bolnavului.Bolnavilor cu astfel de traumatisme sunt
contraindicate termfoarele,fiindcă din cauza pierderii sensibilității
pot surveni arsurigrave. -la bolnavii apar tulburări de
micțiune,se observă retenția urinei cu timpul se poate dezvolta
cistita,pielita,pielonefrita sau chiar septicemia urogenă.
De aceea din primele zile se efectuează cateterizarea vezicii
urinare de cîteva ori pe zi,apoi se instalează cistomia superpubiană
pentru evacuarea urinei și spălarea vezicii urinare cu preparate
 antiseptice.
-pe lîngă tulburările de micțiune se observă retenția materiilor
fecale,meteorismul.Sunt indicate clismele evacuatoare.
-pentru prevenirea atrofiei țesuturilor și rigidității în articulații se
efectuează cît mai precoce masajul și gimnastica
-la bolnvi se dereglează expectorația sputei datorită paralezii
mușchilor abdominali.Se poate dezvolta pneumonia.Acestor
bolnavi se recomandă gimnastica respiratorie.
Hernia de disc
Hernia de disc  reprezinta o afectiune de natura neurologica
ce se caracterizeaza prin alunecarea nucleului pulpos de-a
lungul maduvei spinarii si coloanei vertebrale
Hernierea discului - o parte din materialul gelatinos care
Definiție umple discul poate patrunde in fisurile din capsula. Discul se umfla
si depaseste vertebrele.
Ruptura de disc - materialul din interiorul discului trece de
capsula.
Fragment liber - fragmente de disc rupt se pot desprinde in
totalitate si sa ajunga in canalul vertebral (canalul vertebral este
canalul care se formeaza prin suprapunerea mai multor vertebre;
in acest canal se află maduva spinarii)
• distrugerea discului sau degenerarea lui. Omul
imbatraneste, discurile vertebrale pierd o parte din lichidul care le
mentine flexibilitatea
• raniri la nivelul coloanei vertebrale
Etiologie • o tensionare puternica sau o presiune crescuta la nivel
lombar
• activitatile zilnice care supun spatele unui stres, ridicari
vicioase, expuneri prelungite la vibratii sau accidentari la sport
Alti factori de risc sunt reprezentati de: 
- Varsta;
- Activitatea fizica intensa la locul de munca;
- Obezitate;
- Stil de viata sedentar;
- Vibratii excesive la care este supusa coloana;
- Malformatii congenitale ale coloanei si canalului vertebral.
Simptomele depind de pozitia si marimea herniei de disc si
existenta sau nu a compresiunii nervului :
• nu face presiune asupra unui nerv : se poate sa nu dea
dureri
Tabloul clinic • face presiune asupra unui nerv : durere, amorteala sau
slabiciune in zona prin care trece nervul

Simptomele herniei de disc lombare :

-Spasm muscular;
-Hipotrofie sau atrofie musculara in teritoriul afectat;
-Durere iradiata de-a lungul nervilor;
-Agravarea durerii la tuse, stranut, ras (prin cresterea presiunii in
canalul vertebral); sau efortul de defecație
-Parestezii si alte tulburari senzitive la nivelul membrului inferior. 
-durerea de picior (sciatica)
• durerea in regiunea lombara si / sau durerea in regiunea
fesiera
• debut brusc sau graduat
• poate fi constanta sau intermitenta
• se poate agrava datorita sezutului, pozitiei bipede prelungita
sau rasucirilor
• se amelioreaza in timpul mersului, pozitiei intinse sau altor
pozitii care relaxeaza coloana vertebrala si scad presiunea asupra
discului herniat
Simptomatologia herniei cervicale
Simptomele pot fi localizate la nivelul regiunii posterioare a
craniului, gatului, centurii scapulare, scapulelor, umerilor si
membrelor superioare, iar daca exista afectarea plexurilor brahial
si cervical intensitatea lor este crescuta.
- Astenie musculara la nivelul membrelor superioare;
- Durere intensa la nivelul umerilor si scapulelor;
- Dureri in regiunea nucala;
- Imposibilitatea de intoarcere a capului sau de efectuare a
miscarilor bruste;
- Durerei iradiate in umar, brat, antebrat si mai rar la nivelul
palmei, degetelor; 
- Spasm al msuculaturii vertebrale superioare;
- Durerea accentuata la ras, tusit, stranut
-ex.fizic - Imagistica prin Rezonanta Magnetica (RMN) -
diagnosticul, localizarea si severitatea herniei de disc, aducand si
Diagnostic imagini detaliate ale tesuturilor moi ale coloanei vertebrale
-Tomografia Computerizata (CT) -diagnosticul si stabili localizarea
si severitatea herniei de disc..
 -Radiografiile osoase, in general nu sunt necesare pentru
diagnosticarea herniilor de disc.
Tratamentul nechirurgical :-Fizioterapie -Masaj -
Antiinflamatoare (non-steriodiene sau steriodiene) -Injectari
epidurale cu cortizon
Tratament Tratamentul are ca obiective : -indepartarea durerii, a
slabiciunii musculare, a amortelii de la nivelul piciorului, cauzata
de lezarea anumitor radacini nervoase -revenirea pacientului la
activitatile zilnice
-prevenirea recurentei afectarii coloanei si reducerea dizabilitatii
date de durere
Tratamentul chirurgical
 discectomie (se numeste si discectomie deschisa) reprezinta
inlaturarea chirurgicala a fragmentelor din discul herniat, care
lezeaza una din radacinile nervoase
laminotomia si laminectomia reprezinta proceduri realizate cu
scopul de a scadea presiunea asupra coloanei vertebrale cauzata de
schimbarile aparute cu trecerea varstei.
 discectomie percutana este folosita pentru discurile deplasate
complet sau care ajung in interiorul canalului vertebral.
 neurotomia prin radiofrecventa foloseste un instrument special
(fluoroscop) pentru a plasa un electrod sub forma de ac in
apropierea nervului afectatterapia electrotermica intradiscala,
foloseste de asemenea fluoroscopul pentru plasarea unui ac la
nivelul discului herniat.
discectomia cu laser, foloseste o raza de lumina pentru dizolvarea
discului herniat.
1. Durere cronica de spate;
Complicații 2. Afectarea motilitatii sau a functiei senzitive de la nivelul
membrelor inferioare;
3. Incontinente sfincteriene;
4. Leziuni permanente ale maduvei spinale (apar destul de rar).
Profilaxia -Ținerea greutații sub control
-Adoptarea unei posture corecte
-De a evita activitatile fizice foarte intense, daca opresc fumatul si
daca evita factorii agravanti si factorii de risc.
Osteocondroza
Osteocondroza – este un complex de tulburări distrofice în
cartilajul coloanei vertebrale ale omului. În osteocondroză,
deseori  sunt afectate și discurile intervertebrale, dar de starea lor,
 Definiție depinde mobilitatea coloanei vertebrale, elasticitatea, flexibilitatea
ei și capacitatea de a menține încărcări – în acest caz discurile
intervertebrale sunt ca niște amortizoare – arcuri.
 tulburările metabolice ale organismului uman
 procesul natural de îmbătrînire.
 fumatul;
Etiologie  un stil de viață sedentar;
 activitate fizică excesivă;
 postura inadecvată;
 stres psiho-emoțional, nervozitate;
 condiții precare ecologice;
 hipotermie, boli infecțioase.
 osteocondroză cervicală
 osteocondroză toracică
Clasificare  osteocondroză lombară
 osteocondroza extinsa (afecțiunea se răspîndește pe două sau
trei segmente ale coloanei vertebrale, în același timp).
 Prima etapă, este starea generală de rău și  senzația de
disconfort la nivelul spatelui;
 A doua etapă– este protruzia discurilor: începe degenerarea
Etapele de inelului fibros, se îngustează spațiul dintre vertebre, este
dezvoltare posibilă o compresiune a terminațiilor nervoase, cu sindrom de
durere;
 A treia etapă este caracterizată de o deformare semnificativă la
nivelul coloanei vertebrale, are loc distrugerea inelului fibros și
dezvoltarea herniilor intervertebrale.
 A patra și cea mai severă etapă a osteocondrozei, orice mișcare
este dificilă din cauza durerii acute.
Principalul symptom al osteocondrozei – este durerea.
În funcție de localizarea discurilor intervertebrale
deteriorate, durerile pot fi în zona gîtului, umărului, brațului,
Manifestări spatelui și chiar
clinice toracelui.
-o senzație de presiune și chiar o rigiditate musculară.
În cazul compresiei nervilor la nivelul segmentului cervical al
coloanei vertebrale, osteocondroza se manifestă  prin dureri de
cap severe, amețeli, tulburări de mers, tulburări de vedere: 
vederea este perturbată de „musculițe” sau pete colorate.
Tratamentul osteocondrozei – este un proces de lungă durată,
care necesită o mare putere de voință și timp liber. De regulă,
 tratamentul este complex. Schemele moderne de tratament al
osteoporozei, includ următoarele componente:
-gimnastica medicala;
Tratament -tratament cu  medicamente antiinflamatorii, analgezice;
-tratament cu medicamente care contribuie la refacerea discurilor
deteriorate ale coloanei vertebrale;
-tratament de recuperare (terapie manuală, masaj).
  Tratamentul chirurgical al osteocondrozei Este
necesar pentru a elimina presiunea exercitată asupra măduvei
spinării și rădăcinilor nervoase. Se efectuează doar  în cazuri
extreme (compresia măduvei spinării sau a vaselor) sau după
încercărirepetate, nereușite de a trata această afecțiune cu alte
metode.
Complicații -radiculită -hernie intervertebrală -lezare de nervi
Profilaxia practicarea unui sport în mod moderat și constant,  sau a
gimnasticii (pentru întărirea corsetului muscular al coloanei
vertebrale).
-schimbarea locului de muncă, sau cum sa adăugați activitatea
fizică în viața dumneavoastră
-În copilărie postura și mersul să fie permanent monitorizate.

Fracturile oaselor bazinului

Fracturile oaselor bazinului sunt traumatisme grave,deoarece
concomitent pot fi lezate organele bazinului mic ca uretra,vezica urinară,rectul,vasele
sangvine mari,nervii din această regiune.Aceste traumatisme se complică deseori cu
șocul traumatic,care agravează și mai mult starea accidentatului.
Mecanismul de producere:compresiunea bazinului în direcții sagitale și
frontale,accidente rutiere,feroviare,în bazinele carbonifere,alunecările de
teren,calamitățile naturale,demolările de case ;căderi pe tuberculi ischionici și
trohanter de la înălțime ,pot avea loc în timpul nașterilor rapide(fractura oaselor
pubiene).
Se deosebesc fracturi izolate ale oaselor(osului ileac,sacrului,coccisului) ,
fracturile inelului pelvian fără deformarea lui,fracturile inelului pelvian cu demolarea
lui, fracturile duble cu traiectul vertical de tipul Malghen,fracturi combinate cu
lezarea organelor pelviene,fracturile închise și deschise.
Tabloul clinic
a)fracturile necomplicate ale oaselor bazinului:
acuze:durere cu localizare în regiunea osului fracturat.Durerea este violentă ,adeseori
declanșează șocul traumatic.
Se constată echimoze,hematom,tumefierea țesuturilor în regiunea
fracturării,deformarea bazinului.
Mișcările în articulația coxo-femurală sunt dereglate:bolnavul nu poate
merge,ședea,este prezent semnul,,tălpilor lipite,, cînd bolnavul nu este în stare sî se
ridice cîtuși de puțin piciorul întins,însă poate ține sus piciorul ridicat de o altă
persoană.Este prezentă poziția de broască în fracturile ambelor oase pubiene,cînd
bolnavul ocupă poziția decubit dorsal cu picioarele semiflectate în genunchi și
îndepărtate.
b)în fracturile complicate ale oaselor bazinului:
Mai frecvent se lezează căile urinare,vezica urinară,apoi rectul și vaginul.
Rupturile uretrei pot fi parțiale și totale.
Acuze:dureri violente în regiunea perineului,imposibilitatea
micțiunii,uretroragie,regiunea perineului și scrotului este tumefiată,cianotică datorită
hemoragiei și infiltrației cu urină a țesuturilor.Vezica urinară este mărită și se
palpează de asupra simfizei pubiene.Sondajul vezicii urinare este contraindicat.
Rupturile vezicii urinare pot fi intraperitoneale și extraperitoeale.
În rupturile intraperitoneale ale vezicii urinare urina se revarsă în cavitatea
peritoneală și duce la dezvoltarea peritonitei:se manifestă prin durere
abdominală,contractra mușchilor abdominali,simptomul Blumberg pozitiv.
În rupturile extraperitoneale ale vezicii urinare urina se răspîndește în țesutul
celular perivezical:se manifestă prin durere pronunțată în partea de jos
abdomenului,micțiunea este imposibilă.La percuție de asupra vezicii urinare se
determină matitate.
În rupturile vezicii urinare micțiunea este imposibilă ,la cateterizare se elimină
puțină urină.Urina se reține în cavitatea abdominală sau țesuturile înconjurătoare
vezicii,în fracturile deschise are loc eliminarea urinei prin plagă.
În leziunile rectului bolnavii acuză durere ,materiile fecale conțin sînge sau se
elimină prin plagă în fracturile deschise.

Asistența de urgență:
1.Se administrează preparate analgetice narcotice pentru combaterea durerii.
2.Se efectuează hemostaza provizorie și se aplică pansamentul aseptic în fracturile
deschise.
3.Se face imobilizarea de transport a bolnavului pe o suprafață
ddură(panou,scîndură) în poziția decubit dorsal cu picioarele semiflectate în șold și în
genunchi și îndepărtate în părți,iar sub genunchi se așează suluri cu haine.
4.Se efectuează cateterizarea(puncția )vezicii urinare în caz de retenție actă de urină.
5.Bolnavul se transportă în instituția curativă.
6.Este contraindicat sondajul vezicii urinare în suspecție de rupturile uretrei.
Afecțiunile și leziunile membrelor
Particularitățile anatomo-fiziologice ale structurii degetelor
1.Degetele îndeplinesc o funcție complexă,din această cauză în regiunea
degetelor sunt localizate multe structuri anatomice:vase
sangvine,nervi,articulații,tendoane,ligamente, falange,teci tendinoase. Corelația
acestor formațiuni anatomice creează condiții destul de favorabile pentru
răspîndirea procesului patologic(pirulent).
2.Pielea părții palmare și celei dorsale au structură diferită:
-pielea părții palmare este bogată î glande sudoripare,nu are glande sebacee și
foliculi pieloși,epiteliul este gros ,pielea este imobiă,spre periost pleacă niște
trabecule-cordoane verticale de țesut conjunctiv.Aceste trabecule fac ca procesul
patologic să se extindă în aîncime,duc la creșterea excesivă a tensiunii
intracapsulare,in care cauză se produc tulburări trofice ale țesuturilor și apar necroze.
-pielea părții dorsale-este mobilă,țesutul celulo-adipos subcutan-lax este bogat în
vase limfatice.Astfel sw lămurește dezvoltarea edemului pe fața dorsală a degetului și
mîinii.
3.Tecile tendinoase ale degetelor II,III,IV sunt izolate una de alta și de bursele
sinoviale ale antebrațului.Teaca tendinoasă a degetului mare(policele) comunică cu
bursa radială,iar cea a degetului Vcu bursa sinovială ulnară.Deaceea panarițiul
acestor degete poate aversa și asupra antebrațului.
Panarițiul
Panarițiul-inflamația supurativă a țesuturilor degetului.
Etiologia.Agentul patogen pătrunde în țesuturi în urma microleziunilor :excoriații,
înțepături, zgîrieturi, tăieturi. Se întîlnește mai des la :bucătari,măcelari,vînători și la
lucrători cu profesii medicale(chirurgi, ginecologi, patanatomi,asistente medicale), în
timpul efectuării manichiurilor,pătrunderea corpurilor străine sub unghie.
Clasificare:
În dependență de localizare: -cutanat-sub epiderm
-subcutanat-țesutul celulo-adipos -cutanat-subcutanat(colecție purulentă în formă
de buton) -sub epiderm și țesutul celulo-adipos subunghial-țesutul
subunghial
-paronichia-valul periunghial (repliul epidermal periunghial)
-osos-oasele falangelor -articular-articulația interfalangiană
-tendinos(tenosinovita)-tecile tendinoase -pandactilia-toate șesuturile degetului
Panarițiul superficial:formele cutanată,subcutanată,cutanată-subcutanată,
subunghială.paronichia.
 Panarițiul profund: osos,articular,tendinos,pandactilita.
Complicațiile: flegmonul mîinii și
antebrațuui,osteomelita(p.osos),contracturile,anchilozele.
Tabloul clinic
Bolnavii acuză:
1.Durere locală cu caracter pulsatil,mereu crescîndă încît în unele forme se
dereglează somnul,deaceea se vorbește:Bolnavii se adresează la medic după ,,prima
noapte nedormită.,,
2.Mișcările în articulația degetului afectat sunt limitate.
3.Se mărește temperatura corpului de la subfebrilă pînă la febrilă.
4.La examenul obiectiv se constată:
-hiperemia ,tumefierea țesuturilor
-semne caracteristicce în dependență de felul panarițiului:
a)în p.cutanat ătransparența puroiului sub piele
b)în paronichie-hiperemia și tumefierea repliului subunghial
c)în p.subunghial-puroi sub unghie
d)în p.osos degetul are aspectul unui cilindru
e)în p.articular-degetul afectat are aspectul unui fus
Diagnosticul:examenul clinic,ex.radiologic
Principii de tratament
Faza infiltrativă a procesului inflamator se tratează conservator prin:
-băițe calde cu soluții antiseptice(sol 10% NaCl)
-comprese calde cu alcoolul
-aplicații cale uscate
-pansamente cu unguente antiseptice(unguentul Vișnevschii)
-proceduri fizioterapeutice
Faza supurativă a procesului inflamator se tratează prin: deschiderea
panarițiului,drenare și aplicarea pansamentelor aseptice.În panarițiul unghial se face
trepanația unghiei cu bormașina sau înlăturarea unghiei.Tratamentul panarițiului
osos ,articuar include imobilizarea degetului.
 Luxația umărului(scapulo-humerală)
Luxația umărului este deplasarea patologică a capului humeral din articulația
scapulo-humerală cu sau fără piederea integrității ligamentelor și capsulei.
Etiologie.Se produce în căderile pe mîina întinsă înainte sau abducție.
Clasificare.În dependență e deplasarea capului
humeral:anterioară ,inferioară,posterioară.
Tabloul clinic
Acuze: durere violentă,imposibilitatea mișcărilor active și limitarea mișcărilor
pasive în articulația umărului lezat.
La inspecția vizuală: bolnavul menține cu mîna sănătoasă antebrațul
membrului traumatizat,articulația lezată este asimetrică,deformată,tumefiată,se
constată hematoame sau echimoze în regiunea lezată.
La palpare:deplasarea capului humeral anterior,posterior sau
inferior.Încercările de a ridica mîina bolnavului,de a o îndepărta sau provoca o
rezistență elastică caracteristică în luxație.
Diagnosticul:examenul radiologic în 2 proiecții.
Asistența de urgență:
1.Se creează repaosul fizic,psihic.
2.Se suprimă durerea prin administrarea preparatelor analgetice.
3.Se face imobilizarea de transport cu basmaua în poziția în care se află membrul
lezat.
4.Se transportă bonavul în punctul traumatologic.
Principiile de tratament
Intervenții intraspitalicești
1.Se face examenul radiologic
2.Se efectuează proba la novocaină,dacă pentru anestezie se va folosi novocaina.
3.Se face premedicația
4.Se prelucrează regiunea articulației luxate cu preparate antiseptice.
5.Se efectuează anestezia intraarticulară sau generlă.
6.Se reduce luxația prin procesul Djanelidze sau Koher.
7.Se verifică reducerea luxației prin radiografia de control.
8.Se aplică bandajul Dezo ghipsat pentru 7-10 zile (imobilizarea curativă)
9.Se recomandă după înlăturarea bandajului ghipsat băițe calde,masajul și dozarea
treptată a mișcărilor în articulație.
 Reducerea luxației prin procedeul Djanelidze constă în:
1.După anestezie bolnavul se culcă pe masa în așa fel ca mîina luxată să atîrne
pe marginea mesei.Capul bolnavului se va ține în mîini sau se culcă pe o masă
separată.
2.În acesastă poziție bolnavul se va afla 15-20 minute.Astfel survine relaxarea
completă a musculaturii centurii scapulare.
3.Apoi chirurgul flectează mîîina bolnavului în articulația cotului sub un unghi
drept și își pune mîina sa pe partea palmară a antebrațului membrului luxat.
4.Cu cealaltă mîina apucă antebrațul bolnavului de articulația radio-carpiană.
5.Pe mîina astfel fixată se exercită o presiune directă în jos,tot adată se
răsucește brațul la început în exterior,apoi în interior.
Astfel are loc reducerea luxației.
Reducerea luxației prin procedeul Koher constă în 4 etape:
Etapa I:Asistentul fixează umărul membrului luxat cu ambele mîini.Chirurgul
apucă cu o mînă brațul bolnavului mai sus de cot,cu cealaltă antebrațul mai sus de
articulația radio-carpiană.Mîina bolnavului se flectează în articulația cotului sub un
unghi drept.Se trage cu putere brațul în jos ,apropiind de corp cotul bolnavului.Astfel
se produce întoarcerea capului humeral în exterior.
Etapa II:Brațul bolnavului strîns la corp se întoarce încet în exterior pînă cînd
partea palmară a antebrațului corespunde cu planul frontal al corpului.
Etapa III: fără să se slăbească extensia se împinge încet cotul bolnavului strîns
la cot spre mijloc și în sus.
Etapa IV:Antebrațul bolnavului se așează pe torace în așa fel,ca mîina
membrului luxat să se așeze pe umărul membrului sănătos.Se aude un sunet
caracteristic,care ne vorbește despre reducerea luxației.Dacă nu s-a redus
luxația ,atunci toate etapele se repetă.
Luxația antebrațului
Luxația antebrațului este deplasarea patoligică a suprafeței articulare osoase
din articulația cotului cu au fără pierderea integrității ligamentelor și capsulei.
Etiologia.Se produce în căderile pe cot,la loviturile directe în regiunea cotului.
Clasificarea.Poate fi incompletă și completă.De cele mai dese ori se produce luxații
ale ambelor oase în posterior,luxația anterioară este foarte rară.
Tabloul clinic
Simptome subiective:
-dsdurere violentă în regiunea cotului luxat
-imposibilitatea efectuării mișcărilor mișcărilor active,pasive în articulația luxată
Semnele obiective:
-poziția anormală a antebrabațului:antebrațul luxat se găsește în poziția de extensie
incompletă și este susținut cu membrul sănătos.Brațul pare mai lung,iar antebrațul
este mai scurt.
-articulația cotului este deformată,tumefiată,se constată hemartroza
-oleacronul ulnei proemeniză foarte mult în posterior,iar între el și suprafața
posterioară a humerusului se vedea o depresiune
-mișcările active și pasive sunt imposibile
Diagnosticul.Examenul raiologic în două proiecții.
Asistența de urgență
1.Se creează repaosul fizic și psihic
2.Se suprimă durerea prin durerea prin administrarea preparatelor analgetice
3.Se face imobilizarea de transport cu basmaua în pozziția în care se află membrul
lezat.
4.Se transportă bolnavul în punctul traumatologic
Principii de tratament
Intervenții intraspitalicești:
1.Se face ex.radiologic
2.Se efectuează proba la novocaină,dacă pentru anestezie se va folosi novocaina
3.Se face premedicația
4.Se prelucrează regiunea articulației luxate cu preparate antiseptice
5.Se efectuează anestezia intraarticulară sau generală.
6.Se reduce luxația:
-se așează bolnavul pe masă, Se abdue brațul pînă la un unghi drept
-chirurgul apucă cu ambele mîini brațul de asupra cotului cu policele unei mîini
fixează olecranul deplasat posterior,iar cu celălalt police apucă capul radial
-asistentul fixează cu ambele mîini antebrațul și mîina bolnavului
-apoi chirurgul și asistentul trage lin,dar puternic antebrațul,flectînd treptat
articulația și apăsînd cu policele pe olecran și capul radial
7.Se verifică reducerea luxației prin radiografia de control
8.Se va aplica atela ghipsată pentru 7-10 zile(imobilizarea curativă)
9.Se recomandă după înlăturarea bandajului ghipsat,băițe calde,masajul și dozarea
treptată a mișcărilor în articulație.
Luxația policelui
Luxația policelui-deplasarea patologică a suprafețelor articulare osoase din
articulația metacarpo-falangiană cu sau fără pierderea integrității ligamentelor și
capsulei.
 Etiologie.Se produce în hiperextensia policelui din cauza deplasării falangei
bazale în posterior.
Taboul clinic
Semnele subiective:
-durere acută violentă în regiunea articulației metacarpo-falangiene
-imposibilitatea efectuării mișcărilor active,pasive în articulația luxată
Semnele obiective:
-poziția anormală a policelui:poziția caracteristică de baionetă(falanga bazală
formează cu osul metacarpian un unghi drept).
Diagnosticul:examenul radiologic în 2 proiecții
Asistența de urgență
1.Se creează repaos fizic și psihic.
2.Se suprimă durerea prin administrarea preparatelor analgetice
3.Se face imobilizarea de transport cu basmaua în poziția în care se află membrul
lezat
4.Se transportă bolnavul în punctul traumatologic.
Principii de tratament
Intervenții intraspitalicești:
1.Se face examenu radiologic
2.Se face proba la novocaină,dacă prntru anestezie se va folosi novocaina
3.Se face premedicația
4.Se prelucrează regiunea articulației luxate cu preparate antiseptice
5.Se efectuează anestezia intraarticulară sau generală
6.Se reduce luxația:
Cu mîina dreaptă se apucă degetul luxat în așa fel ca policele să fie situat pe
partea dorsală a falangei bazale,iar degetele 2 și 3-pe suprafața palmară a falangei 1
și2.Cu mîina stîngă se apucă mîina bolnavului,fixînd cu policele primul os
metacarpian.Intensificînd extensia degetului luxat,se va căuta tot odată să se
împingă falanga a doua a primului os metacarpian.Falanga terminală trebuie să
rămînă în poziție de flexie.Mișcînd falanga bazală de pe capul primului os
metacarpian ,se face o flexie a policelui în articulația metacarpo-falangiană.Astfel se
reduce luxașia.
7.Se verifică reducerea luxației prin radiografia de control
8.Se aplică atela ghipsată pentru 7-10 zile(imobilizarea curativă)
9.Se recomandă după înluturarea bandajului ghipsat băițe calde,masajul și dozarea
treptată a mișcărilor în articulație.
Luxația șoldului(coxo-femurală)
 Luxația șoldului(coxo-femurală) este deplasarea patologică a capului femural
față de cavitatea cotiloidă cu sau fără pierderea integrității ligamentelor și capsulei.
Etiologie.Se produce în urma traumelor indirecte,mișcările forțate și violente în
articulația coxo-femurală.Sub acțiunea forței aplicate capul femural alunecă din
cavitatea cotiloidă.
Clasificare:
După poziția capului femural față de cavitatea cotiloidă :
-iliacă(poziția postero-superioară)
-sciatică(poziția postero-inferioară)
-suprapubiană(poziție antero-superioară)
-obturatorie(poziția antero-inferioară)
Mai frecvent se întălnesc luxațiile posterioară: iliacă și isciatică.
Tabloul clinic
Semne subiective:
-durere acută violentă în regiunea articulației coxo-femurale
-imposibilitatea efectuării mișcărilor active și pasive
-imposibilitatea deplasării bolnavului
Semnele obiective:
-bolnavul se află în poziție decubit dorsal,rar în decubit lateral
-membrul luxat se află într-o poziție caracteristică
a)în luxația iliacă-piciorul este scurtat (datorită deplasării capului femural în
sus),este într-o flexie ușoară și rotație internă.
b)în luxația sciatică-capul femural este deplasat posterior și mai jos de
cavitatea cotiloidă,piciorul se găsește într-o flezie pronunțată,în abducție și rotație
internă,este mai puțin scurtat decît luxația iliacă.
Diagnosticul:Examenul radiologic în 2 proiecții
Asistența de urgență
1.Se crează repaos fizic,psighic
2.Se suprimă durerea prin administrarea preparaelor analgetice
3.Se face imobilizarea de transport în poziția în care se află membrul lezat
4.Se transportă bolnavul în punctul traumatologic
Principii de tratament
Intervenții intraspitalicești:
1,Se face examenul radiologic
2.Se efectuează proba la novocaină,dacă pentru anestezie se va folosi novocaina.
3.Se face premedicația
4.Se prelucrează regiunea articulației luxate cu preparate antiseptice.
5.Se efectuează anestezia intraarticulară sau generală
6.Se reduce luxația după Djanelidje:
-bolnavul se asează pe masă astfel încît piciorul luxat să atîrne de pe ea.
-se lasă în această poziție pentru 10-15 minute
-asistentul apasă cu mîina pe osul sacral și fixează bazinul ,iar chirurgul se
situează între masă și piciorul bolnavului,îl felectează în articulația genunghiului,apoi
exercită o ușoară abducție și rotație externă.
-apoi chirurgul apasă cu genunchiul său în fosa poplitee a piciorului lezat.Astfel
capul femural se apropie de cavitatea cotiloid și cu un sunet caracteristic revine la
loc.
7.Se verifică reducerea luxației prin radiografia de control
8.Se aplică atela ghipsată pentru 10-12 zile(imobilizarea curativă).Deplasarea
bolnavului se va efectua în cîrge.
9.Se recomandă după înlăturarea bandajului ghipsat băițe calde,masajul și dozarea
treptată a mișcărilor în articulație.

Ortopedia
Ortopedia-știința ,ce studiează diagnosticul,tratamentul,profilaxia
deformațiilor oaselor și articulațiilor, dereglărilor funcționale ale sistemului
osteomuscular.
Cauzele bolilor ortopedice sunt:malformațiile congenitale,anomalii de
dezvoltare,bolile ,traumele sistemului osteomuscular.
 Metodele de diagnostic
1.Examenul clinic al bonavului:colectarea acuzelor bolnavului sau cele prezentate de
părinți, însoțitori, anamneza vieții și a bolii,inspecția vizual,palparea,pectuția și
auscultarea.
2.Determinarea amplitudinii mișcărilor active și pasive în articulații
3.Stabilirea forței musculare
4.Stabilirea mersului
5.Consultația medicului ortoped,ce poate utiliza metode specifice de examinare
6.Examenul radiologic
7.Examenul de laborator
Metode de tratament ale bolilor ortopedice:
Conservator :masajul,gimnastica medicală,aplicații termice și
fizioterapeutice,bandaje sau pansamentele de fixare,pansamente
ghipsate ,încălțămintea ortopedică individuală.
Chirurgical: intervențiile chirurgicale asupra
tegumentelor ,tendoanelor,fasciile,nervilor și mușchilor; aplicarea aparatului Ilizarov.
Scolioza
Scolioza-maladie,ce se caracterizează prin înclinarea(devierea) laterală stabilă
a coloanei vertebrale în plan frontal însoțită de rotația vertebrelor.
Se întîlnesc următoarele forme:
-congenitală:se dezvoltă în urma anomaliilor vertebrelor coloanei vertibrale-
variază numărul de vertebre.,are loc dehiscența corpurilor sau arcurilor
vertebrale,formarea vertebrelor cuneiforme,sinostoza vertebrelor.
-dobîndită-care la rîndul său se împart în: rahitice(rahitismul),
statice(afecțiunile articulațiilor),paralitice,profesionale (la persoane a căror muncă e
legată de înclinarea laterală permanentă a corpului),traumatice(traumele coloanei
vertebrale),cicatriciale (după traume deschise,operați la coloana vertebrală),școlare
(la elevi din cauza șederii îndelungate într-o poziție incorectă la școală,acasă în
timpul pregătirii lecțiilor),idiopatice(necunoscută cauză).
Scolioza dobîndită este de proveniență:
1.Miopatică în urma distrofiei musculare,ligamentelor spinării(rahitismul)
2.Neurogenă(poliomilita,paralezia spastică,radiculita,lezarea discurilor
intervertebrale)
3.Anomalii de dezvoltare ale vertebrelor coloanei vertebrale,a coastelor
4.Consecințe ale maladiilor organelor toracice(empiemul pulmonar,arsurile,operații
plastice la torace) 5.Idiopatică (proveniența este necunoscută
-parțială(localizată în una din regiuni) -totală(cuprinde toată coloana vertebrală)
-unilaterală -bilaterală în formă de S -în formă de gheb costal
Tabloul clinic
Scolioza se poate localiza în orice regiune a coloanei vertebrale dar mai des se
întîlnește în regiunea toracică cu deviere în stînga sau în dreapta.
Se cunosc 4 grade ale deformației coloanei vertebrale în scolioză:
Gradul I-deviație laterală a coloanei vertebrale este neînsemnată,nevizibilă, și
dispare în poziție orizontală(culcată)
Gradul II-deviația laterală a coloanei vertebrale este vizibilă,se conectează
parțial în poziție culcată și după cîteva cursuri de gimnastică curativă.
Gradul III-deviația laterală a coloanei vertebrale este pronunțată,vizibilă,are loc
rotația vertebrelor în jurul axei verticale,ce duce la formarea ghebului costal
pronunțat.
Gradul IV-deformarea coloanei vertebrale este foarte pronunțată,rotația
vertebrelor,ghebul costal este la fel pronunțat.
Semnele clinice caracteristice pentru scolioză sunt:oboseala în mușchii
spinării,uneori dureri în spinare,asimetria umerilor și omoplaților ,deformarea
coloanei vertebrale.
Diagnosticul
Examenul coloanei vertebrale:
a)pentru sugari și mici:se așează copilul pe o suprafață dură în poziția decubit
ventral și apoi se conduce cu degetul de sus în jos pe linia medie a coloanei
vertebrale,formată din apofizele spinoase ale vertebrelor;
b)pentru copii mai mari,adulți se dă o poziție ortostatică și apoi se conduce cu
degetul de sus în jos pe linia medie a coloanei vertebrale,
în normă coloana vertebrală are forma unei linii drepte,este rectilinie.Orice alterare
de la normă ,ne indică maladia scolioza.
c)pentru copiimai mari,adulți:copii ocupă poziția ortostatică și sunt rugați să
ajungă cu degetele mîinilor degetelor picioarelor,neîndoindu-le în genunchi,apoi se
conduce cu degetul de sus în jos pe linia medie a coloanei vertebrale.
În normă arcul coloanei vertebrale are forma unei curbe drepte.Orice abatere
de la normă,ne indică maladia scolioza.
2.Consultația medicului ortoped
3.Examenul radiologic
Principiile de tratament
În faza incipientă toate măsurile curative (sau profilactice) au scopul de
formare,întărire a musculaturii
 Se recomandă: masajul,gimnastica curativă,ocupația cu
sportul(înotul,voleibolul,baschetbolul).
În scolioza de gradul I-II pe lîngă măsurile enumerate mai sus sunt indicate
purtarea corsetelor speciale de corecție ,extensia cu căpăstrul Glison.
În scolioza de gradul IV se efectuează tratamentul chirurgical după indicația
medicului ortoped.

Particularitățile de îngrijire
1.Este indicat somnul pe pat dur cu folosirea pernuțelor mici.
2.Se exclud pe cît e posibil factorii,ce predispun către scolioză:
-iluminare din partea stîngă
-folosirea ghiozdanelor pentru copii în dependență de vîrstă
-poziția corectă la masă ce corespunde vîrstei
-efectuarea gimnasticii curative permanent
Toracele în formă de carenă
Toracele în formă de carenă este o maladie ce se caracterizează prin mărirea
dimensiunilor cutiei toracice în direcție antoro-posterioară,astfel cutia toracică se
asemănă cu pieptul de pasăre ,ce se numește carenă.
Toracele în formă de carenă poate fi congenitală sau dobîndită.Cauzele carenei
dobîndite sunt rahitismul și condrodistrofiile.
Tabloul clinic
Se întîlnește mai frecvent la băieței.Semnele caracteristuce sunt:
-incomodările estetice observate de părinți
-rar de tot pot fi dereglări funcționale cardio-vasculare,respiratorii
-obiectiv toracele în formă de carenă:sternul și osul xifoid proeminează
anterior,manubriul este încovoiat posterior,coastele se află sub un unghi ascuțit,în
partea inferioarăcutia toracică este înfundată.
Diagnosticul:examenul clinic al bolnavului,inspecția vizuală,palparea,examenul
medicului ortoped.
Principii de tratament
1.Conservator:masajul,giimnastica curativă individuală pentru mărirea
amplitudinei de respirație și musculaturii toracelui,măsuri de gălire a organismului
2.Chirurgical:se efectuează plastii de corecție pentru ichidarea deformației.
Torace în formă de pîlnie
Toracele în formă de pîlnie este o malaie,ce se caracterizează prin înfundarea
toracelui.
Etiologie.Toracele în formă de pîlnie poate fi congenitală și dobîndită .Cauzele celei
dobîndite sunt:rahitismul și condrodistrofiile,obișnuințele profesionale(cizmarii).
Tabloul clinic
Se întîlnește mai frecvent la băieți.
Semnele caracteristice sunt:
-incomodările estetice observate de părinți
-dereglările cardio-vasculare,respiratorii,ce progresează și cu timpul duc la
dezvoltarea insuficienței cardio-pulmonare.
Obiectiv: -copii sunt palizi,anemici,rămîn în dezvoltare fizică -cutia
toracică este deformat lateral:sternul,manubriul și osul xifoid sunt înfundați
posterior,dîndui toracele formă de pîlnie,coloana vertebrală este deviată.Cu vîrsta
deformarea cutiei toracice crește,are loc comprimarea cordului,plămînilor,vaselor
sangvine magistrale.
Diagnosticul:Examenul clinic al bonavului:inspecția vizuală,palparea,examenul
medicului ortoped.
Principii de tratament
Tratamentul este:
1.Conservator:masajul,gimnastica curativă individuală pentru mărirea
amplitudinii de respirație și musculaturii toracelui,măsurile de călire a
organismului,purtarea aparatelor speciale ortopedice.
2.Chirurgical:se efectueazp plastii de corecție pentru lichidarea deformației.
Luxația congenitală coxo-femurală
Luxația congenitală coxo-femurală este o maladie congenitală,ce se dezvoltă
în partea intrauterină ca rezultat al dezvoltării incorecte sau incomplete a
suprafețelor articulare coxo-femurale.
Clasificare.Luxația congenitală coxo-femurală poate fi unilaterală și bilaterală.
Tabloul clinic
Se întălnește mai frecvent la fetițe.S-a constatat căci apare de regulă la copii născuți
în poziție gluteeană.
Semnele caracteristice sunt:
*pentru sugari,copii pînă la vîrsta de un an
1.Capul femural luxat este deplasat în poziție laterală și poate fi palpat.
2.Asimetria sau creșterea numărului plicilor cutanate pe partea anterioară-
medicală a coapsei membrului luxat.În loc de 3 pot fi observate 4-5 plice cutanate.
3.Rotația externă a membrului(femurului) luxat.
4.Abducția femururilor îndoite sub un unghi drept în articuațiile coxo-femurale
și a genunchilor(coapsei luxate)este limitată.Copilul se examinează pe o suprafață
dreaptă pe măsuță.În normă în timpul abducției femururile trebuie să se atingă de
suprafața dreaptă a măsuței.
5.Este caracteristic semnul Putti-Marx:în timpul abducției femururilor îndoite
sub un unghi drept în articulațiile coxo-femurale și a genunchilor are loc repoziția
luxației,iar la abducția lor luxația reapare.Repoziția luxației este însoțită de un sunet
caracteristic de pocnitură.Acest semn este prezent la o parte din nou-născuți.
6.Menținerea(păstrarea) pulsației la periferia membrului luxat:la comprimarea
digitală a a.femurale în regiunea inghinală în normă are loc dispariția pulsului la
periferie,deoarece comprimarea arterei este însoțită de rezistența capului femural.La
bolnavii cu luxație congenitală coxofemurală pulsul pe arterile periferice poate fi
determinat,deoarece capul femural este mobil și apăsarea pe artera femurală nu
provoacă compresie.
*pentru copii după un an:
-copii încep să meargă cu 6-9 luni mai tîrziu decît copii sănătoși,de obicei după un an
ți 6 luni
-copii au un mers legănat ca de rață în caz de luxație bilaterală
-copii șchiopăteză la un picior în caz de luxație unilaterală
-copii se spijină pe piciorul luxat în timpul mersului
-în poziție verticală se observă scurtarea membrului inferior luxat.
Luxația congenitală coxo-femurală dacă nu este tratată la timp,cît se poate mai
devreme,din primele zile după naștere,provoacă complicații nu numai din partea
articulației,membrului inferior dar și a bainului(bazin strîmb),coloanei
vertebrale(lordoză).
Diagnosticul se bazează pe:
1.Examenul clinic al copilului:
-se așează copilul pe o suprafață dură dreaptă(măsuță)în poziția decubit dorsal
-se fixează cu degetele ambii genunchi,în așa fel încît degetele mari să fixeze partea
anterioară a genunchiului,iar celelalte 4 degete să fieze mușchii gastrochnemieni..
-se efectuează mișcări de flexie-extensie(de apropiere și îndepărtare a genunchilor de
abdomen)pînă cînd copilul nu se liniștește.
-apoi se efectueaă mișcări circulare spre exterior în articulaâiile coxo-femurale
Notă:În normă în timpul abducției femururile trebuie să se atingă de suprafața
dreaptă a măsuței.
La bolnavii cu luxație congenitală coxo-femurală are loc limitarea abducției
femururilor îndoite sub un unghi drept în articulațiile coxofemurale și a genunchilor.
2.Consultația medicului ortoped
3.Examenul radiologic după 6 luni
 Principiile de tratament
Conservator:
-se recomandă pelinare liberă
-se învață mama să facă gimnastică curativă: periodic să dee copilului poziția de
decubit ventral,flectînd picioarele sub abdomen pentru un anumit timp(3-5 minute);
se efectuează de 3-4 ori pe cîte 10-15 mișcări de rotație în articulațiile coxo-femurale
-se practică masajul
-metoda de bază este fixarea membrelor inferioare în poziție de abducție în
articulațiile coxo-femurale și menținerea capului femural în poziție de corecție.Pentru
aceasta se folosește atela Vilenskii sau alte
dispozitive(pantalonași,pernuțe,rigle,scăriță)
Chirurgical
Deformațiile genunchiului:genu-valgum,genu-varum
Deformațiile genunchiului se constată la vîrsta de 1-1,5 ani,cînd copilul începe
să meargă.Factorii declanșatori duc la slărirea aparatului ligamentar-capsular,procese
patologice în oasele articulației genunchiului,care nu suportă greutatea corpului și
provoacă deformații articulare și ale oaselor.Coapsa cu gamba în articulația
genunchiului formează în normă un unchi deschis lateral de 140 grade.
Genu-valgum
Genu-valgum este o deformație a genunchiului,se caracterizează prin devierea
axei membrului inferior în partea externă și unghiul dintre coapsă și gambă în
articulația genunchiului este deschis lateral(140 grade).
Etiologie și clasificare.Genu-valgum poate fi congenital și dobîndit,unilateral și
bilateral.
Cauzele sunt:rahitismul,dereglările endocrine,bolile infecțioase,traume.Poate apărea
în urma relaxării aparatului ligamentar-capsular al genunchiului,insuficienței de
dezvoltare a condilului lateral al femurului.
Tabloul clinic
Bolnavii acuză durere,oboseală și instabilitate în articulația genunchiului după mers
neîndelungat.
Obiectiv se constată:
-în deformarea unilaterală în poziție verticală axa piciorului inferior în articulația
genunchiului deviează în exterior,formînd un unghi deschis în partea laterală; tibia
este încovoiată cu curba deschisă posterior,piciorul este plat.
-în deformarea bilaterală deformitatea are formă de literă X.Deformitatea dispare în
timpul flexiei și reapare în extensie.
Diagnosticul.Se bazează pe:
-examenul clinic al copilului în poziție ortostatică(verticală)
-consultația medicului ortoped
-examenul radiologic
Principii de tratament
Conservator:
-se interzice mersul sau mersul trebuie să fie dozat.
-se prescrie o dietă bogată în săruri,vitamine(lapte,brînză proaspătă,pește)
-se tratează bolile,traumele,ce au cauzat deformitatea genunchiului
-se recomandă masajul,gimnastica curativă individuală,iradierea cu razele ultraviolete
-dse efectuează imobilizarea curativă pentru menținerea în poziție de corecție a
membrului inferior cu atele ghipsate
-se prescrie încălțămintea ortopedică cu supinatoare,care permite corectarea poziției
piciorului și întărirea aparatului ligamentar-capsular al piciorului și al genunchiului.
Chirurgical:Deformațiile grave imposibil de a fi corectate conservator se
operează intervențiile chirurgicale prevăd osteotomii de corecție,plastiile
tendoanelor,capsulei.
Genu-varum
Genu-varum este o deformație a genunchiului ,se caracterizează prin devierea
axei membrului inferior în partea internă și unghiul dintre coapsă și gambă în
articulația genunchiului este deschis medial(140 grade).
Etiologie și clasificare.Genu-valgum poate fi congenital și dobîndit,unilateral și
bilateral.
Cauzele: genu-varum dobîndit sunt:rahitismul,dereglările endocrine,bolile
infecțioase,traumele.
Genu-valgum apare în urma relaxării aparatului ligamentar-capsular al
genunchiului,insuficienței de dezvoltare a condilului medial al femurului.

Tabloul clinic
Bolnavii acuză durere,oboseală și instabilitate în articulația genunchiului după
mers neîndelungat.
Obiectiv se constată:
-în deformarea unilaterală în poziție verticală axa piciorului inferior în articulația
genunchiului deviează în interior ,formînd un unghi deschis în partea medială;
piciorul este plat.
-în deformarea bilaterală deformitatea are formă de literă O-poziția călărețului
Diagnosticul.Se bazează pe:
-examenul clinic al copilului în poziție ortostatică(verticală)
-consultația medicului ortoped
-examenul radiologic
Principii de tratament
Conservator:
-se interzice mersul sau mersul trebuie să fie dozat
-se prescrie o dietă bogată în săruri,vitamine(lapte,brînză proaspătă,pește)
-se tratează bolile ,traumele,ce au cauzat deformitatea genunchiului
-se recomandă masajul,gimnastica curativă individuală,iradiere cu rae ultraviolete.
-se efectuează imobilizarea curativă pentru menținerea în poziție de corecție a
membrului inferior cu atele ghipsate
-în piciorul plat se prescrie încălțăminte ortopedică cu supinatoare,care permite
conectarea poziției piciorului și întărirea aparatului ligamentar-capsular al piciorului
și al genunchiului.
Chirurgical: Deformațiile grave ce nu pot fi corectate conservator se
operează.Intervențiile chirurgicale prevăd osteotomii de corecție,plastiile
tendoanelor,acapsulei.
Piciorul strîmb congenital
Piciorul strîmb este o malformaie caracterizată prin modificarea piciorului în
raport cu gamba.Frecvența este de 1 caz la 1000 de nou-născuți.
Etiologia și clasificare. Există 4 direcții(tipuri), în care piciorul poate fi în
raport cu gamba:
-în extensie cu spijin pe partea anterioară a piciorului(piciorul strîmb equin)
-în flexie dorsală -în abducție(varus) -adducție(varus)
Extrem de rar un picior strîmb are o singură direcție după care axul este
deviat.Cel mai răspîndit este piciorul strîmpt varus equin congenital,celelalte tipuri
se întîlnesc foarte rar.Are loc contractura tălpii piciorului în articulația tibio-tarsiană
în urma anomaliei mușchilor gambei și ligamentelor acestei articulații.
Tabloul clinic
La inspecția membrelor se constatăsemnele caracteristice:
-poziția incorectă a tălpii piciorului-poziție equină,adică în flexie plantară
-supinarea tălpii-răsucirea internă a tălpii cu coborîrea marginii laterale a piciorului
-adducția-aducerea anterioară a piciorului și mărirea bolții dorsale a lui
-răsucirea internă a gambei și atrofia ulterioară a mușchilor gambei
-limitarea mișcărilor în articulația tibio tarsiană
-deformația cu vîrsta progresează și se constată dificultăți la mers,deformațiii ale
membrului inferior.Este imposibilă de a încălța încălțămintea obișnuită.
-apar modificări la nivelul tegumentelor piciorului pe locul
sprijinului:calozitățile,higroame,bătături,predispuse către traumatizare și infectare.
Diagnosticul se bazează pe :examenul clinic al copilului,consultația medicului
ortoped,examenul radiologic(după 6 luni)
Principiile de tratament
Conservator: Tratamentul ortopedic începe din primele zile e viață a nou-
născutului cu manipulări,care urmăresc scopul de a corecta poziția piciorului în raport
cu gamba și include:
-darea poziției corecte piciorului,imobilizîndu-i prin pansamente moi de flanea pentru
24 de iore în timpul primei săptămîni,pentru 48 de ore în săpt. A 2-3 de viață a
copilului,apoi pentru 72 de ore pînă la 6 luni.După 6 luni imobilizarea se efectuează
cu atela ghipsată,ce se schimbă peste fiecare 2 săpt pînă la vîrsta de 1 an.După
înlăturarea deformațieipiciorul se fixează în poziție de hipercorecție cu dispozitive
speciale din polietilenă ccu căptușeală moale,care permite a aplica
masajul,gimnastica curativă,băițele terapeutice.Acest tratament funcțional se aplică
pînă la vîrsta de 5-6 ani.Cînd copilul începe să se sprijine pe picioare,să meargă este
necesar de a stimula dezvoltarea musculaturii gambei și a mușchilor flexori dorsali ai
piciorului prin masaj,gimnastica curativă,kinetoterapia,purtarea încălțămintei
ortopedice speciale,bine modelate.Copilul trebuie să se afle sub supraveghere
permanentă a medicului ortoped,care coordonează tratamentul ulterior al
bolnavului.Eficacitatea tratamentului bolnavului este apreciată după rezultatele
examenului clinic și radiologic(după vîrsta de 6 luni).
-stimularea tegumentelor plantare cu periuța de dinți provoacă o contracție a
musculaturii plantare și a gambei,care duce la dezvoltarea activă a acestor mușchi cu
efecte benefice asupra piciorului.
Chirurgical: Deformațiile grave ce nu pot fi corectate conservator se
operează.Intervențiile chirurgicale prevăd plastiile tendoanelor și aparatului
ligamentar-capsular.
 Piciorul plat
Piciorul plat este o malformație caracterizată prin prăbușirea bolții
longitudinală și transversală ale piciorului.După 4 ani la majoritatea copiilor are loc
reabsorbția grăsimii suplimentare la acest nivel și se evidențiează bolțile piciorului.
Etiologie și clasificare.Poate fi congenital și dobîndit.
Cauzele ce pot duce la accelerarea formării piciorului plat dobîndit sînt:mersul
precoce,tulburările de
creștere,rahitismul,poliomielita,obezitatea,traumele,tulburările de statică și efortul
profesional.
Tabloul clinic
Boala evoluează lent.După aspectul piciorului și graviditatea bolții se deosebesc 3
grade ale piciorului plat.
Piciorul plat de gradul I:sunt prezente numai semnele subiective
-bolnavii acuză oboseală și durere în regiunea piciorului,ce iradiează în mușchii
gambei,genunchiului,coapsă,regiunea lombară după un mers îndelungat.Durerea
este cauzată de încordarea continuă a mușchilor pentru a redresa poziția dificilă a
piciorului
-se observă tumefierea regiunii perimamelonare la sfîrșitul zilei de muncă
-durerea permanentă ,insuficiența musculară provoacă tulburări
vegetative:irascibilitate,agitație,transpirație.
-se deformează deformația piciorului
Piciorul plat de gradul II:Semnele clinice subiective și obiective sunt foarte
pronunțate:
-deformarea plată devine evidentă ca urmare a prăbușirii bolții piciorului,măririi
lățimii anterioare și pronației posterioare a piciorului
-încălțămintea este deformată prin sprijinul preferențial pe marginea internă a
plantei,călcîiului fiind îndreptat în afară,usura maximă a tălpii este pe marginea
internă
-privit din profil se depistează dispariția arcului intern al plantei piciorului
-se observă calozități anormale(băuturi traumatizate) la nivelul părții anterioare ale
piciorului
Diagnosticul se bazează pe:
-examenul clinic al copilului
-consultația medicului ortoped
-Plantografia:imaginea piciorului obișnuită prin presiunea piciorului pe un strat moale
de parafină,ceară,ghips,foaie de hîrtie,preventiv piciorul fiind uns cu o soluție
colorată(glicerina ce amestecă cu tinctura de iod)
-Pedometria se determină indicii piciorului:se măsoară:
a)înălțimea bolții-distanța de la podea pînă la suprafața superioară a osului navicular
b)lungimea piciorului-distanța de la vîrf degetului mare pînă la punctul posterior de
mijloc al călcîiului
indicele piciorului=înăltimii bolții.100/lungimea piciorului
indicele piciorului sănătos sunt 31-29,indicii piciorului plat sun 29-27
-radiografia în poziție ortostatică de profil după 4 ani(examenul radiologic)
Principii de tratament
Profilaxia piciorului plat se efectuează din perioada de sugar,copilărie fragedă
și include: -masajul -băițele calde -gimnastica curativă
-alegerea și folosirea corectă a încălțăminteei:liberă,cu supinatoare de corecție în
timpul mersului.Toate aceste măsuri au ca scop dezvoltarea și întărirea
musculaturii,aparatului ligamentar-articular.
Tratamentul conservator prevede pe lîngă măsurile profilactice:
-purtarea încălțămintei ortopedice
-darea poziției de corecție a piciorului și imobilizarea cu pansamentele ghipsate
-procedurile fizioterapeutice
Tratamentul chirurgical prevede:
-aplicarea aparatului Ilizarov -efectuarea operațiilor de reconstrucție foarte
complicate
Polidactilia
Polidactilia este o malformație caracterizată prin creșterea numărului de
degete la mîini sau picioare.
Etiologie:Sindactilia este o consecință a dereglării embriogenezei în perioada vieții
intrauterine.Un rol important îi reveni eredității.
Tabloul clinic
La examenul vizual:semne caracteristice:
-prezența degetelor suplimentare cu localizare concretă pe marginea cubitală sau
radială,care sunt dezvoltate normal sau au aspectul degete nedezvoltate.
Diagnosticul se bazează pe:examenul clinic al copilului,constultația medicului
ortoped
Principii de tratament
Se tratează sindactilia chirurgical și operația de înlăturare a degetelor depinde de
dezvoltarea și funcționarea lor.
Sindactilia
Sindactilia este o malformație caracterizată prin concreșterea (fuziunea)
degetelor mîinii sau picioarelor.
 Sindactilia este o consecință a dereglării embriogenezei în perioada vieții
intrauterine.Un rol important îi revine eredității.
Din punct de vedere anatomic se deosebesc formele:
1.Cutanată:două sau cîteva degete vecine(parțial sau total) sunt concrescute
prin intermediul pielii și țesuturilor adiacente.
2.Membranoasă interdigitală:două sau mai multe degete vecine sunt unite
printr-o membrană interdigitală,ce este mai îngustă la baza degetelor,iar spre
periferie se mărește.Această membrană interdigitală este asempnătoare ca la lavele
de rață și gîscă.
3.Osoasă:falangele degetelor vecine sînt concrescute între ele prin țesut
osos.Dacă concreșterea cuprinde 2 degete vecine complet,se formează impresia de
micșorarea numărului de degete-olidactilie.
4.Combinată:la unul și același membru este sindactilia cutanată,membranoasă
interdigitală,osoasă.
5.Parțială(incompletă):concreșterea (alipirea) degetelor cuprinde falangele
proximală și mijlocie.
6.Totală(completă):concreșterea (alipirea) degetelor cuprinde toate falangele.
Tabloul clinic
Cel mai des pot fi concrescute degetele de la mîină:2 cu 3,3 cu4, în același timp
degetele 1cu 5 rămîn libere.
La examenul vizual se constaă semnele caracteristice:
-fuziunea(concreșterea,alipirea) degetelor pînă la un nivel oarecare între comisura
mormală și extremitatea lor
-prezența unei membrane interdigitale
-poziție neobișnuită a degetelor concrescute
-deformarea degetelor concrescute
Diagnosticul se bazează pe:examenul clinic al copilului,consultația medicului
ortoped,examenul radiologic(în sindactilia oosoasă)
Principii de tratament
Se tratează sindactilia chirurgical și operația de separare a degetelor depinde de
forma ei.
Politraumatismele
Politraumatismul este un sindrom rezultat din acțiunea concomitentă(în
același timp) a cîtorva factori vulnerabili(mecanici,fizici,chimici) asupra a două sau
mai multe regiuni anatomice ale organismului.
Cauzele:accidentele rutiere în urma nerespectării regulilor de circulație de
către șofei și pietoni,căderi de la înălțime mare,electrocutarea,calamitățile
naturale,strangularea.
Clasificare
După etiologie:
-accidente de trafic(rutier,feroviar,aerian)
-accidente de muncă(în idustrie,agricultură.construcții)
-agresiunile(conflictele individuale,militare,războaiele,terorismul,diversiile
-accidentele casnice
-accidentele de sport
-precipitații naturale(ploaia,ghețușul,ninsoarea,ceața)
-calamitățile naturale(cutremure,inundațiile,avalanșele,alunecările de teren)
După localizare :biregionale,triregionale,poliregionale:
-craniu-torace
-craniu-abdomen
-torace –abdomen
-torace-membre
-abdomen –bazinul
-craniu-torace-abdomenul
-capul-coloana vertebrală-bazinul
Tabloul clinic
Politraumatismul afectează minin două regiuni anatomice, dintre care cel puțin
una dintre ele prezintă pericol pentru viața traumatizatului.
Tabloul clinic este dominat de 2 situații grave: de șoc și de insuficiența
poliviscerală(a mai multr organe)
Cel mai frecvent țoc întîlnit în politraumatise este șocu hemoragic.Graviditatea
șocului depinde e cantitatea de sînge pierdut.
Valoare Indicele de Volumul sîngelui Starea bolnavului
P/TA șoc pierdut
70/140 0.5 Normovolemie pînă În normă
la 15%
100/100 1-1.5 20-30% Șoc potențial:tahicardie,puls
accelerat,TA scăzută
120/80 1.5-2.0 30-35% Șoc manifestat:tahicardie,puls
accelerat slab,TA scăzută, anxietate
140/70 2.0-2.5 50% Șoc grav:tahicardie,puls accelerat
slab.anxietate.TA joasă,diminuarea
simțurilor
140/60 >2.5 >50% Șoc terminal:stare critică
 Insuficiența poliviscerală este deobicei cauza decesului imediat sau în primele
ore după traumă .
Manifestările clinice principale în insuficiența viscerală.
Organul afectat Semnele clinice
Plămînul Dispnee,asfixia mecanică,stop respirator, tahipnee,respirație
prin plagă, acrocianoza, cianoza tegumentelor.
Ficatul Hemoperitoneum
Sistemul uro-excretor Sînge în urină,retenție acută de urină,echimoze, tumefacție
în regiunea lombară.
Sistemul digestiv Neparticiparea la respirație a abdomenului,contractura
musculară abdominală,poziția antalgică caracteristică
Sistemul cardio- Stop cardiac,hemoragie externă,internă,paliditatea
vascular tegumentelor,pulsul accelerat,filiform,TA scăzută,tahicardie.
SNC Agitație,apatia bolnavului,semne de focar,stare de comă.
Diagnosticul se bazează pe examenul clinic al traumatizantului care se
efectuează complet,rapid, din cap pînă în picioare,inspectînd toate regiunile
anatomice,într-o anumită succesiune:
1.Capul :conștiința,pupilele,examenul globilor oculari,nervii intracranieni,nasul
și urechile pentru depistarea scurgerii lichidului cefalorahidian, hemoragiile,fracturile.
2.Gîtul:pulsul pe artere,prezența plăgilor cu sau fără lezarea vaselor
sangvine,organelor,asfixia mecanică.
3.Toracele:respirația,prezența pneumo- și hematoruxului,fracturile
costale,voletul costal
4.Abdomenul:depistarea traumatismelor deschise și închise,lezării organelor
abdominale.
5.Perineul(rectul) ,organele genitale externe:depistarea traumatismelor.
Examenul clinic al traumatizatului la locul accidentului urmărește scopul de a:
-aprecia funcțiile vitale
-tria și evalua severitatea(graviditatea) leziunilor primite
-stabilirii algoritmului asistenței de urgență,primelor măsuri de îngrijire la locul
accidentului
-efectuarea transportului accidentaților
Asistența de urgență
Obligațiile cadrelor medicale la locul accidentului sunt:
-crearea unui baraj de securitate proprie și accidentaților
-examinarea primară rapidă pentru aprecierea situației
-trierea accidentaților:trierea este procesul de sortare ,de determinare a gradului de
severitate a leziunilor primite.
-stabilirea priorităților de prim ajutor și încadrarea după posibilitate a persoanelor
prezente la locul accidentului
-examinarea repetată a acidentaților,deoarece traumatismele initial aparent minore
pot căpăta ulterior o graviditate deosebită.Exemple:leziunile clasice ce evoluează în
doi timpi:hematoamele intracraniene,retroperotoneale,lezarea organelor
parenchimatoae.
Obiectivitatea semnelor clinice este dificilă la pacienții inconștienți,comatoși,cu
reacții dureroase modificate,neadecvate.
-transportarea pacientului la cea mai potrivită și apropiată instituție medicală.
Primul ajutor la locul accidentului include:
*Urgența de gradul I:stările de șoc,insuficiența respiratorie acută(stopul
respirator,asfixia mecanică),insuficiența cardio-circulatorie acută.
*Urgența de gradul II:hemoragiile organelor interne,hemoragiile arteriale care
pot fi oprite cu garoul:amputațiile de membre,plăgile abdominale mari,traumatizații
în staare de comă.
*Urgența de gradul III:traumatismele cranio-cerebrale,vertebro-medulare și
bazzinului,plăgile profunde,fracturile deschise.
*Urgența de gradul IV:traumatizanții conștienți cu diferse leziuni
superficiale,fracturi închise.
Algoritmul intervențiilor de urgență în politraumatisme:
1.Asigurarea permeabilității căilor respiratorii
2.Asigurarea unei ventilații pulmonare coresponzătoare:resuscitarea cardio-
respiratorie,oxigenoterapia.
3.Efectuarea hemostazei provizorii în dependență de felul
hemragiei(exteră,internă,exteriorizată)
4.Suprimarea durerilor prin administrarea preparatelor analgetice nenarcotice și
naarcotice.
5.Efectuarea toaletei primare a plăgilor cu aplicarea pansametelor aseptice
6.Imobilizarea de transport a fracturilor
7.Instalarea perfuziilor pentru profilaxia și combaterea hipovolemiei
8.Poziționarea accidentatului potrivit leziunilor primite și transportarea lui la cea mai
apropiată și dotată instituție curativă.
Trierea determină,cum vor fi transportați accidentații.După gradul de urgență
se împart în 4 categorii:
1)Codul roșu:include urgențele traumatologice cu funcțiile vitale în
pericol.Deplasarea la aceste urgențe se face cu girofarul și sirena incluse,cu
înlăturarea regulamentelor rutiere,dacă este necesar ,însă fără a crea pericole în
traficul rutier.
2)Codul galben:include categia urgențelor,ce necesită o rezolvare rapidă,chiar
dacă viața nu este în pericol.Deplasarea la aceste ungențe se face rapid,folosind
mijloacele de avertizare viziale,cele acustice vor fi folosite intermitent (după
necesitate),evitînd încălcarea regulilor de circulație.
3)Codul verde:include urgențele,care nu necesită folosirea mijloacelor de
avertizare sonoră și vizuală:cazuri care pot fi transportate prin mijloc
nemedicalizat(mijloace de transport de ocazie)
4)Codul negru:decedații.
Principii de tratament:
-stabilizarea funcțiilor vitale ale pacientului
-tratamentul specific al leziunilor în ordinea necesară
-profilaxia complicațiilor posibile
-recuperarea medicală,familială și socială a politraumatismului