CENTRUL DE EXCELENŢĂ ÎN MEDICINĂ ŞI FARMACIE ,,RAISA PACALO”

CATREDA NURSING

Suport teoretic
SUBIECTUL: Asistenţa medicală în insuficienţa
vasculară acută

Chișinău
 Planul lectiei:
1.Lipotemie-definiţie, cauze, manifestările
clinice şi intervenţiile asistentului medical.
2. Colaps - definiţie, cauze, manifestările clinice
şi intervenţiile asistentului medical.
3. Şoc anafilactic- definiţie, cauze, manifestările
clinice şi intervenţiile asistentului medical.
1. Lipotemie – (leşin)
Lipotemie – este pierderea subită de obicei de scurtă durată a cunostinţei
însoţită de insuficienţa cardiacă şi de slăbirea mişcărilor respiratoare.
Lipotemia este o urmare a dereglării reflexe a hemodinamicii, care se manifestă
în primul rînd sub forma de insuficienţă acută a irigaţiei creerului.

Baza patogeniei ei este căderea provizorie a tonusului vascular, care duce la

dilatarea si supraîmplerea acută a vaselor sanvine mici, mai ales în cavitatea
abdominală şi la redistribuţia rapidă a sîngelui în organism. In legatură cu acestea
se produce anemizarea creerului, se micşoreaza afluxul de sînge spre inima, cade
tensiunea arterială.
Sistemul nervos central reacţionează la anemie înaintea altor sisteme, anume prin
pierderea cunostinţei.
Lipotemia poate sa apară din diferite motive. Cel mai des ea este legată de
acţiuni neuropsihice : în şocuri nervoase puternice (spaima), la vederea singelui ,
în dureri subite (extracţia dinţilor), vene punctie ş.a. .
Surmenajul, lipsa de aer curat un timp îndelungat, anemie, afecţiunile cordului
sînt momente care predispun la lipotemie.
Tabloul clinic : la început se observă astenie, stare de rau, senzaţie de muşte
zburătoare – fotopsie , întuneric în ochi, senzaţie de zgomot în urechi, uneori
greţuri. Bolnavul devine brusc palid, se acoperă cu sudoare – transpiraţie rece,
pierde cunoştinta şi cade jos. Respiraţia devine superficială, pulsul slab, fregvent
uneori lent.
Tactica asistentului medical pentru a acorda ajutorul necesar în lipotemie:
1.Pentru a lua măsuri pentru a mari afluxul de sînge la creer. In acest scop bolnavul
trebuie culcat în asa fel ca să fie capul lateral în jos, iar picioarele puţin ridicate.
2.Bolnavului i se scot hainele care-l jenează : se deschee gulerul, cravata, centura.
3.Pentru exitarea reflexa a respiratiei se administrează excitanti, i se dă bolnavului
să miroase soluţia de amoniac,se stropeste faţa cu apă rece,se scoate la aer curat.
4.Masurile acordate de asistenta medicala sint de obicei suficiente, pentru ca
bolnavul să-şi recapete cunostinta.
5.In cazuri mai grele se administrează subcutanat cardiotonice (sol. Comfor,
cardiamina, cofeina).
 2. Colaps

E o complicaţie subită a unei afecţiuni grele. Se caracterizează prin căderea

bruscă a tensiunii arteriale, pierderea parţială a cunoştinţei şi insuficienţa cardiacă
pronunţată.
Colapsul este rezultat al insuficienţei acute, căderii tonusului vascular, ce duce la
redistribuţia sîngelui şi la hipoxemia ulterioară. Sistemul nervos central este
deosebit de sensibil la hipoxemie, prin care se şi explică pierderea cunoştinţei în
colaps.
Cauza fregventă a colapsului este hemoragia masivă acută. Colapsul se poate
produce în traumatism gastric, mai ales daca este însoţit de leziunea pancreasului,
în schimbarea bruscă a poziţiei corpului, la bolnavii care stau o vreme îndelungată
la pat.
- Evacuarea forţată a unei cantitaţi mari de lichid de ascita din cavitatea
abdominală fără bandajarea simultană a abdomenului poate duce şi ea la
colaps.
- Colapsul poate sa aibă loc în intoxicaţii şi afecţiuni septice (intoxicaţii
alimentare, pneumonie franco-lombară, tifos, colaps septic).
Tabloul clinic – colapsul se caracterizează prin paliditate subită, puls depresibil
(filiform) şi fregvent, tensiunea joasă, respiraţia superficială şi rară, apariţia
transpiraţiei reci, răcirea membrelor, temperatura scăzuta a corpului, uneori în
cazuri grave se pierde cunoştinta.
Tactica asistenţei medicale pentru a acorda ajutor necesar în colaps:
1.In toate formele de colaps bolnavul necesită repaos absulut, încalzirea corpului,
de băut cantitaţi mari de lichid (ceai, cofe).
2.In hemoragii, intoxicaţii, care a promovat colapsul – mai întîi se înlatură cauza
care a promovat apoi se fac transfuzii de sînge integral, plasma, sau soluţii
substituente de sînge.
3.O însemnatate foarte mare o au substanţele,care influientează asupra centrilor
vasomotori şi respiratori, precum si cele care stimulează tonusul vaselor sangvine
şi activitatea cardiacă : camfor, cofeină, adrenalina.
4.In cazuri grave cu scopul de a ridica rapid tensiunea arteriala efedrina se
administreaza intravenos.
5.Pentru excitatia centrului respirator se administreaza lobelina sau cititona.
6.Oxigen umezit.
3.Şocul anafilactic
La administrarea parenterala a medicamentelor pot aparea reacții alergice – şocul
anafilactic.
Şocul anafilactic apare in cursul reactiilor alergice imediate, grave. Cel mai des
survine din urmatoarele cauze:
- alergie medicamentoasa
- intepatura de insecte
- alergie alimentara
- traumatic (in urma unor traume mecanice puternice)
- hemoragic (cauzat de hemoragii)
- combustional (promovat de arsuri).
In şocul anafilactic are loc o trecere mare de lichid din patul vascular in
interstiţiu care provoaca prabuşirea t/a, vasodilataţie. Debutul este brusc după
administrarea substanţei. In cele mai fregvente cazuri moartea survine in primele
30 min., deaceea ajutorul de urgenţă trebuie acordat imediat, repede, calitativ. Cel
mai repede se dezvolta şocul anafilactic ca rezultat al administarii antibiotecelor.
Tabloul clinic:
Bolnavul simte slabiciuni generale, erupţii cutanate, cu sau fără prurit, senzaţie
de caldura, in tot corpul excitare, neliniste, hiperemia feţei, tuse, respiraţie grea,
vertj , transpiraţie, greaţă, vomă, dureri abdominale, diaree.Hipotensiunea arteriala,
puls-tahicardiac, cianoza, edem al fetei, al pleoapelor, criza de dipnee cu respiraţie
şueratoare, edem laringian, uneori convulsii şi comă.
Lista medicamentelor şi instrumentelor necesare pentru
acordarea primului ajutor in caz de şoc anafilactic.
1.Sol. Adrenalina 0.1% 10 fiole 15.Sol.cordiaminaza 2.0 10 fiole
2.Sol. noradrenalina 0.2% 5 fiole 16.Sol.glucoza 40% 20 fiole
3.Pipolfen 10 fiole 17.Sol.clorura de natru 0.85% 20 fiole
4.Sol. dimidrol 1% 10 fiole 18.Sol.glucoza 5% - 500 ml 2 fiole
5.Sol prednizolon 30 mg 10 fiole 19.Penicilinaza (100000 UA) 3 fiole
6.Suprastin 10 fiole 20.Balon cu oxigen cu reductor de
7.Sol. dezametazon 4 mg 10 fiole umezire
8.Sol. hidrocortizon 5 ml 10 fiole 22.Aparat portativ pentru respiraţie
9.Sol. efedrina hidroclorat 5% 10 fiole artificiala
10.Sol.eufilina 2.4% 10 fiole 23.Sistem pentru perfuzii intravenoase
11.Sol.mezaton 1% 10 fiole 24.Seringi cite 20, 10, 5, 2 ml si ace
12.Sol.strofantina 0.05% 5 fiole sterile
13.Sol.corglicon 0.06% 5 fiole 25.Garou, pernuţă de musama
14.Sol.cofeina 10% 10 fiole 26.Aspirator electric
27.Alcool etilic 70 % - 100ml 28.Bisturiu
Acordarea asistentei de urgenta in şocul anafilactic:
1.Intreruperea introducerii preparatului care a cauzat şocul
2.In caz de şoc anafilactic posibil bolnavul va fi culcat pe o canapea cu
picioarele ridicate, capul intors intr-o parte. Vor fi inlaturate protezele dentare
(daca sint).
3.Daca preparatul a fost introdus in regiunea bratului atunci va fi aplicat
garoul pe 25 min., imprejurul locului de aplicre a injectiei va fi introdusa
adrenalina de 0.1% 0.3-0.5 ml. Doza generala de 2 ml.
4.Daca şocul anafilactic a aparut ca rezultatul introducerii intravenoase, atunci
acul ramine in vena si prin el se introduc preparate antişoc. In caz de
imposibilitatea de a nimeri in vena, preparatele se vor introduce intramuscular.
5.Se introduc 2-4 ml cordiamina in sol fiziologica i/v.
6.Se introduc antihistaminice i/v sau i/m de 2% suprastin 2.0; 0.1% taveghil
2.0; 1% dimidrol – 2.0.
7.Daca nu se determina tensiunea arteriala nu se palpeaza pulsul si nu
restabileste cunostinta atunci introduc i/v adrenalina 1.0 in 20 ml sol. Fiziologica
sau 1% mezaton 2.0.
8.Se introduc i/v 30-50 mg prednizolon, 20 mg dexametazon sau 150-300 mg
hidrocortizon.
9.Se introduc i/v clorura de calciu 10 ml plus 10 ml de sol. Fiziologica
10.Daca apar simptome de bronhospasm, atunci se aplica i/v 10 ml eufilina
2.4 % in 10 ml sol. Fiziologica.
11.Daca şocul a aparut in urma administrarii pinicilinii atunci dupa
intraducearea repetata a adrenalinei se aplica i/v 1000000 UA pinicilinaza peste 6-
8 ore repetindu-se.
12.In caz de necesitate se aspiră din căile respiratorii saliva si masele
vomitive.
13.Se administreaza oxigen umezit.
14.In caz de necesitate se efectuiaza ventilarea artificiala a plaminilor,
masajul indirect al inimii.
15.Toate procedurile enumerate mai sus se repeta peste 10-15 min pina la
normalitatea pulsului, t/a.
16.Este solicitata brigada de reanimatie urgenta.
17.Bolnavul va fi supravegheat in decurs de 8-10 zile.
 Bibliografie:
1. Carol Mozes,Tehnica îngrijirii bolnavilor,Editura medicală,Bucureşti,2006,
2.Lucreţia Titircă,Tehnici de evaluare şi îngrijiri acordate de asistenţi
medicali,Editura Viaţa medicală românească,1997.
3.Moraru L., Măriucă I., Bazele teoretice şi practice ale îngrijirii omului sănătos şi
bolnav, Editura Universul, Bucureşti, 2005
4.Borundel C., Medicină internă pentru cadre medii, Bucureşti, 2000
5. Protocol Clinic Naţional, Şocul anafilactic.