75.Agentii fizici calzi.

Mecanismul de actiune,indicatiile,contraindicatiile,material
necesare.Complicatii posibile si interventii ale asistentului medical.
A) Aplicarea compreselor calde.
Mecanismul de acţiune:
Provoacă dilatarea vaselor sangvine ale pielii şi ţesuturilor situate mai adînc şi ca urmare, se
măreşte afluxul de sînge în locul respectiv, are loc absorbţia procesului inflamator şi se
micşorează durerea.
Indicaţii:
1. Dureri cauzate de spasme.
2. Contuzii (peste 24 de ore după traumă).
3. Proces inflamator local în ţesutul celulo- adipos.
4. Proces inflamator local în articulaţii.
5. Inflamarea glandei mamare.
6. Migrenă.
Contraindicaţii:
1. Boli ale pielii (erupţii alergice şi purulente).
2. Febră înaltă.
3. Traume însoţite de leziuni ale pielii.
Materiale:
1. O bucată de tifon aranjată în trei straturi.
2. O bucată de muşama sau hîrtie cerată.
3. Vată şi tifon.
4. Soluţie pentru comprese (apă caldă, soluţie slabă de oţet: o linguriţă de oţet la 50 ml
de apă).
5. Soluţie alcoolică diluată cu apă în raport de 1 la1.
Tehnica :
Compresa caldă este alcătuită din trei straturi:
 a)Tifon sau ţesătură moale aranjată în trei straturi, înmuiată în lichid.
 b)Muşama sau hîrtie cearată.
 c)Vată.
1. Se înmoaie bucată de tifon pregătită în soluţie de temperatura camerei si se scurge .
2. Tifonul înmuiat se aplică pe partea afectată a corpului.
3. Deasupra se aplică muşamaua sau bucata de hîrtie cearata care, după dimensiune, trebuie
sa fie mai mare decît primele dimensiuni ale compresei cu doi centimetri.
4. Peste muşama se aplică stratul de vată care, la rîndul său, după dimensiune, trebuie să fie
mai mare decît cele precedente.
5. Compresa se fixează în aşa mod, încît să fie strîns lipită de piele, însă să nu provoace staza
sangvină şi să nu limiteze mişcările.
6. Compresa se aplică pe 6-8 ore.
7. Dupa ce se scoate compresa se aplică un pansament uscat şi cald (vată şi tifon).
8. Dacă compresa a fost aplicată corect, după ce se va scoate primul start, locul trebuie să fie
umed şi cald.
9. Dacă e nevoie de aplicat compresa de repetate ori, atunci se va aplica cu intervale de 1-2
ore, iar pielea după fiecare aplicare, se va prelucra cu o soluţie de alcool, apoi se va şterge
cu un prosop uscat.
10.Substanţele medicamentoase pot irita pielea, mai ales la copii, şi de aceea, înaintea
aplicării compresei, pielea se unge cu ulei sau vaselină.
11.Compresele cu alcool etilic se aplică nu mai mult de 4-6 ore.
12.Compresele nu se aplică pe pielea badijonată cu tinctură de iod.
Complicaţiile posibile:
 Arsuri.
 Reacţii alergice.
B) Aplicarea sinapismelor.
Mecanismul de acţiune:
Uleiul de muştar eteric, care întră în componenţa muştarului irita pielea, dilată vasele
sangvine ale pielii şi reflector vasele sangvine ale organelor corespunzătoare, micşorează
durerea, măreşte afluxul de sînge, duce la resorbţia proceselor inflamatorii.
Indicaţii:
1. Procese inflamatorii ale organelor cutiei toracice.
2. Inflamaţii ale căilor respiratorii :
- Rinită.
- Faringită.
- Bronşită.
3. Dureri în regiunea inimii.
4. Boala hipertonică.
5. Nevralgii.
Contraindicaţii:
1. Hemoragii pulmonare.
2. Sensibilitate crescută faţa de muştar.
3. Tumori maligne.
4. Febră.
Locurile aplicării:
 Dureri de cap şi rinită acută - pe ceafă;
 Traheită acută- pe partea superioară a sternului;
 Bronşite şi pneumonii - pe omoplaţi şi sub omoplaţi;
 Dureri cardiace - în regiunea inimii;
Materiale:
1. 8-10 foiţe de muştar,
- Ce reprezintă foi dreptunghiulare de hîrtie pe care este
aplicat muştarul (trebuie de păstrat într-un loc uscat si întunecat).
Sinapismele de calitate bună se deosebesc printr-un miros pătrunzător, specific,
de ulei de muştar, de pe foiţă nu se scutură.
2. Cuvă renală cu apă caldă la t- 35-40 grade.
3. Tampoane de vată.
4. Cearşaf.
5. Prosop.
Tehnica :
1. Asistenta medicală îşi spală mîinele.
2. Controlează calitatea sinapismelor.
3. În cuva renală se toarnă apă la temperatura de 35- 40 de grade ( la acestă
temperatură se elimină uleiul de muştar eteric şi anume el condiţionează acţiunea foiţelor
de muştar).
4. Bolnavul se aşează în poziţie comodă.
5. Pe rînd se scufundă sinapismele pe 5-10 secunde în apă, şi se lipesc bine pe pielea
bolnavului din timp descoperită. Dacă sensibilitatea este mărită, între sinapisme şi piele
se aşează o bucată de tifon.
6. Bolnavul se înveleşte cu un cearşaf şi o plapumă.
7. Peste 10- 15 minute ( la copii peste 5 minute) sinapismele se scot, pielea trebuie
să fie hipermiată.
8. Pielea se şterge bine de restul de muştar cu un cu un prosop înmuiat în apă caldă.
9. Bolnavul se înveleşte şi este bine să adoarmă.
! Temperatura mai înaltă de 35- 40 de grade a soluţiei unde va fi înmuiată foiţa de muştar,
va descompune uleiul de muştar.
Complicaţiile posibile:
 Arsuri.
 Reacţii alergice.

C) Aplicarea termoforului.
Mecanismul de acţiune:
Temperatura, căldura uscată provoacă dilatarea reflectorie a musculaturii netede, măreşte
afluxul de sînge în organele interne şi are acţiune rezorptivă şi analgezică.
Materiale:
1. Termofor.
2. Apă fierbinte.
3. Ulei de vaslină.
4. Prosop.
Termoforul cu apă reprezintă un rezervor de cauciuc prevăzut cu un dop care se
înşurubează ermetic. Capacitatea termoforului este de 1- 1,5 litri. Termoforul electric se
apreciază mai mult decît acel cu apă, deoarece acţiunea lui termică creşte treptat şi poate fi
folosit un timp mai îndelungat.
Indicaţii:
1. Cu scop de încălzire locală şi totală.
2. Şoc anafilactic.
3. În caz de dureri spastice.
4. Colică renală.
5. Colică intestinală.
6. Gastrită cronică.
7. Criză hipertonică.
Contraindicaţii:
1. Procese inflamatorii acute ale cavităţii abdominale.
2. Apendicită.
3. Colecistită.
4. Pancreatită acuta.
5. Tumori.
6. Hemoragii.
7. Primele 24 de ore după contuzii.
8. Afecţiuni ale pielii.
Tehnica :
1. Termoforul se umple ¾ cu apă fierbinte.
2. Se apasă pînă ce apa ajunge la gîtul termoforului şi se scoate aerul.
3. Se înşurubează dopul, apoi termoforul se întoarce cu dopul în jos şi se controlează
emecitatea.
4. Termoforul se înfăşoară în prosop şi se aplică la bolnavi.
5. Peste 5 minute se controlează dacă termoforul nu provoacă arsuri şi se apreciază gradul
de încălzire.
6. Termoforul se ţine pînă se răceşte.
Complicaţiile posibile:
 Arsuri.
76.Aplicarea termoforului.
Mecanismul de acţiune:
Temperatura, căldura uscată provoacă dilatarea reflectorie a musculaturii netede, măreşte
afluxul de sînge în organele interne şi are acţiune rezorptivă şi analgezică.
Materiale:
1. Termofor.
2. Apă fierbinte.
3. Ulei de vaslină.
4. Prosop.
Termoforul cu apă reprezintă un rezervor de cauciuc prevăzut cu un dop care se
înşurubează ermetic. Capacitatea termoforului este de 1- 1,5 litri. Termoforul electric se
apreciază mai mult decît acel cu apă, deoarece acţiunea lui termică creşte treptat şi poate fi
folosit un timp mai îndelungat.
Indicaţii:
8. Cu scop de încălzire locală şi totală.
9. Şoc anafilactic.
10.În caz de dureri spastice.
11.Colică renală.
12.Colică intestinală.
13.Gastrită cronică.
14.Criză hipertonică.
Contraindicaţii:
9. Procese inflamatorii acute ale cavităţii abdominale.
10.Apendicită.
11.Colecistită.
12.Pancreatită acuta.
13.Tumori.
14.Hemoragii.
15.Primele 24 de ore după contuzii.
16.Afecţiuni ale pielii.
Tehnica :
7. Termoforul se umple ¾ cu apă fierbinte.
8. Se apasă pînă ce apa ajunge la gîtul termoforului şi se scoate aerul.
9. Se înşurubează dopul, apoi termoforul se întoarce cu dopul în jos şi se controlează
emecitatea.
10.Termoforul se înfăşoară în prosop şi se aplică la bolnavi.
11.Peste 5 minute se controlează dacă termoforul nu provoacă arsuri şi se apreciază gradul
de încălzire.
12.Termoforul se ţine pînă se răceşte.
Complicaţiile posibile:
 Arsuri.
77.Aplicarea sinapismelor.
Mecanismul de acţiune:
Uleiul de muştar eteric, care întră în componenţa muştarului irita pielea, dilată vasele
sangvine ale pielii şi reflector vasele sangvine ale organelor corespunzătoare, micşorează
durerea, măreşte afluxul de sînge, duce la resorbţia proceselor inflamatorii.
Indicaţii:
6. Procese inflamatorii ale organelor cutiei toracice.
7. Inflamaţii ale căilor respiratorii :
- Rinită.
- Faringită.
- Bronşită.
8. Dureri în regiunea inimii.
9. Boala hipertonică.
10.Nevralgii.
Contraindicaţii:
5. Hemoragii pulmonare.
6. Sensibilitate crescută faţa de muştar.
7. Tumori maligne.
8. Febră.
Locurile aplicării:
 Dureri de cap şi rinită acută - pe ceafă;
 Traheită acută- pe partea superioară a sternului;
 Bronşite şi pneumonii - pe omoplaţi şi sub omoplaţi;
 Dureri cardiace - în regiunea inimii;
Materiale:
6. 8-10 foiţe de muştar,
- Ce reprezintă foi dreptunghiulare de hîrtie pe care este
aplicat muştarul (trebuie de păstrat într-un loc uscat si întunecat).
Sinapismele de calitate bună se deosebesc printr-un miros pătrunzător, specific,
de ulei de muştar, de pe foiţă nu se scutură.
7. Cuvă renală cu apă caldă la t- 35-40 grade.
8. Tampoane de vată.
9. Cearşaf.
10.Prosop.
Tehnica :
10. Asistenta medicală îşi spală mîinele.
11. Controlează calitatea sinapismelor.
12. În cuva renală se toarnă apă la temperatura de 35- 40 de grade ( la acestă
temperatură se elimină uleiul de muştar eteric şi anume el condiţionează acţiunea foiţelor
de muştar).
13. Bolnavul se aşează în poziţie comodă.
14. Pe rînd se scufundă sinapismele pe 5-10 secunde în apă, şi se lipesc bine pe pielea
bolnavului din timp descoperită. Dacă sensibilitatea este mărită, între sinapisme şi piele
se aşează o bucată de tifon.
15. Bolnavul se înveleşte cu un cearşaf şi o plapumă.
16. Peste 10- 15 minute ( la copii peste 5 minute) sinapismele se scot, pielea trebuie
să fie hipermiată.
17. Pielea se şterge bine de restul de muştar cu un cu un prosop înmuiat în apă caldă.
18. Bolnavul se înveleşte şi este bine să adoarmă.
! Temperatura mai înaltă de 35- 40 de grade a soluţiei unde va fi înmuiată foiţa de muştar,
va descompune uleiul de muştar.
Complicaţiile posibile:
 Arsuri.
 Reacţii alergice.
78.Aplicarea compreselor calde.
Mecanismul de acţiune:
Provoacă dilatarea vaselor sangvine ale pielii şi ţesuturilor situate mai adînc şi ca urmare, se
măreşte afluxul de sînge în locul respectiv, are loc absorbţia procesului inflamator şi se
micşorează durerea.
Indicaţii:
7. Dureri cauzate de spasme.
8. Contuzii (peste 24 de ore după traumă).
9. Proces inflamator local în ţesutul celulo- adipos.
10.Proces inflamator local în articulaţii.
11.Inflamarea glandei mamare.
12.Migrenă.
Contraindicaţii:
4. Boli ale pielii (erupţii alergice şi purulente).
5. Febră înaltă.
6. Traume însoţite de leziuni ale pielii.
Materiale:
6. O bucată de tifon aranjată în trei straturi.
7. O bucată de muşama sau hîrtie cerată.
8. Vată şi tifon.
9. Soluţie pentru comprese (apă caldă, soluţie slabă de oţet: o linguriţă de oţet la 50 ml
de apă).
10.Soluţie alcoolică diluată cu apă în raport de 1 la1.
Tehnica :
Compresa caldă este alcătuită din trei straturi:
 a)Tifon sau ţesătură moale aranjată în trei straturi, înmuiată în lichid.
 b)Muşama sau hîrtie cearată.
 c)Vată.
13.Se înmoaie bucată de tifon pregătită în soluţie de temperatura camerei si se scurge .
14.Tifonul înmuiat se aplică pe partea afectată a corpului.
15.Deasupra se aplică muşamaua sau bucata de hîrtie cearata care, după dimensiune, trebuie
sa fie mai mare decît primele dimensiuni ale compresei cu doi centimetri.
16.Peste muşama se aplică stratul de vată care, la rîndul său, după dimensiune, trebuie să fie
mai mare decît cele precedente.
17.Compresa se fixează în aşa mod, încît să fie strîns lipită de piele, însă să nu provoace staza
sangvină şi să nu limiteze mişcările.
18.Compresa se aplică pe 6-8 ore.
19.Dupa ce se scoate compresa se aplică un pansament uscat şi cald (vată şi tifon).
20.Dacă compresa a fost aplicată corect, după ce se va scoate primul start, locul trebuie să fie
umed şi cald.
21.Dacă e nevoie de aplicat compresa de repetate ori, atunci se va aplica cu intervale de 1-2
ore, iar pielea după fiecare aplicare, se va prelucra cu o soluţie de alcool, apoi se va şterge
cu un prosop uscat.
22.Substanţele medicamentoase pot irita pielea, mai ales la copii, şi de aceea, înaintea
aplicării compresei, pielea se unge cu ulei sau vaselină.
23.Compresele cu alcool etilic se aplică nu mai mult de 4-6 ore.
24.Compresele nu se aplică pe pielea badijonată cu tinctură de iod.
Complicaţiile posibile:
 Arsuri.
 Reacţii alergice.
79.Agentii fizici reci.Mecanismul de actiune,indicatiile,contraindicatiile,material
necesare.Complicatii posibile si interventii ale asistentului medical.
A) Prîşniţa rece.
Mecanizmul de acţiune:
Prîşniţa rece provoacă o racire locală şi diminuiază durerea.
Indicaţii:
1. Contuzii.
2. Traume.
3. Hemoragii.
Contraindicaţii:
1. Erupţii pe piele.
2. Prima perioadă a febrei.
Materiale:
1. Tifon sau prosop.
2. Tăviţă renală.
3. Apă rece.
4. Punga cu gheaţă.
5. Muşama.
Tehnica:
1. Prosopul se înmoaie în apă rece, se stoarce şi se aplică repede pe suprafaţa necesară a
corpului.
2. Prosopul se acoperă cu o bucată de muşama, se poate aplica punga cu gheaţă.
3. Prîşniţa rece se ţine, fără a se bandaja, timp de 2-3minute, după care se schimbă.
Complicaţiile posibile:
 Suprarăciri.
B) Punga cu gheaţă
Punga cu gheaţă prezintă un săculeţ de cauciuc cu o gură destul de largă şi un dop ce se
înşurubează ermetic.
Mecanismul de actiune:
Punga cu gheaţă provoacă o răcire şi o compresie locală a vaselor sangvine, micşorează
gradul de umplere cu sînge şi diminuiază durerea.
Indicaţii :
1. Perioada postoperatorie.
2. Hemoragii diferite.
3. Traume ( primele 24 de ore).
4. Muşcături de insecte.
5. Cefalee.
6. Febră înaltă.
Contraindicaţii:
1. Prima perioadă a febrei.
2. Erupţii pe piele.
Materiale:
1. Punga cu gheaţă.
2. Bucăţele de gheaţă.
3. Prosop.
Tehnica:
1. Se sparg bucăţelele de gheaţă, se umple 0,5 din volum.
2. Se elimină aerul din pungă, după care se închide ermetic cu capacul.
3. Daca punga s-a umezit, ea se şterge bine cu un prosop uscat.
4. Inainte de a fi aplicată bolnavului, sub ea se aranjează un scutec sau un prosop aranjat
în patru.
5. Dacă punga cu gheaţă se tine un timp îndelungat, atunci peste fiecare 20- 30 de
minute, ea se înlătură pentru 10- 15 minute.
6. Pe măsură ce gheaţa se topeşte, apa se varsă din pungă, şi în schimb, în ea se întroduc
bucaţele noi de gheaţă.
! Punga umplută cu apă nu se pune niciodată la congelator, fiindca stratul de ghiaşă este
gros şi poate duce la răcire si degerături.
Complicaţiile posibile:
 Suprarăcirea.
 Degerături.
80.Aplicarea agentilor fizici reci:prisnitele reci,punga cu gheata.
A) Prîşniţa rece.
Mecanizmul de acţiune:
Prîşniţa rece provoacă o racire locală şi diminuiază durerea.
Indicaţii:
4. Contuzii.
5. Traume.
6. Hemoragii.
Contraindicaţii:
3. Erupţii pe piele.
4. Prima perioadă a febrei.
Materiale:
6. Tifon sau prosop.
7. Tăviţă renală.
8. Apă rece.
9. Punga cu gheaţă.
10.Muşama.
Tehnica:
1. Prosopul se înmoaie în apă rece, se stoarce şi se aplică repede pe suprafaţa necesară a
corpului.
2. Prosopul se acoperă cu o bucată de muşama, se poate aplica punga cu gheaţă.
3. Prîşniţa rece se ţine, fără a se bandaja, timp de 2-3minute, după care se schimbă.
Complicaţiile posibile:
 Suprarăciri.
B) Punga cu gheaţă
Punga cu gheaţă prezintă un săculeţ de cauciuc cu o gură destul de largă şi un dop ce se
înşurubează ermetic.
Mecanismul de actiune:
Punga cu gheaţă provoacă o răcire şi o compresie locală a vaselor sangvine, micşorează
gradul de umplere cu sînge şi diminuiază durerea.
Indicaţii :
7. Perioada postoperatorie.
8. Hemoragii diferite.
9. Traume ( primele 24 de ore).
10.Muşcături de insecte.
11.Cefalee.
12.Febră înaltă.
Contraindicaţii:
3. Prima perioadă a febrei.
4. Erupţii pe piele.
Materiale:
4. Punga cu gheaţă.
5. Bucăţele de gheaţă.
6. Prosop.
Tehnica:
7. Se sparg bucăţelele de gheaţă, se umple 0,5 din volum.
8. Se elimină aerul din pungă, după care se închide ermetic cu capacul.
9. Daca punga s-a umezit, ea se şterge bine cu un prosop uscat.
10.Inainte de a fi aplicată bolnavului, sub ea se aranjează un scutec sau un prosop aranjat
în patru.
11.Dacă punga cu gheaţă se tine un timp îndelungat, atunci peste fiecare 20- 30 de
minute, ea se înlătură pentru 10- 15 minute.
12.Pe măsură ce gheaţa se topeşte, apa se varsă din pungă, şi în schimb, în ea se întroduc
bucaţele noi de gheaţă.
! Punga umplută cu apă nu se pune niciodată la congelator, fiindca stratul de ghiaşă este
gros şi poate duce la răcire si degerături.
Complicaţiile posibile:
 Suprarăcirea.
 Degerături.