51.Administrarea parenterala a medicamentelor-definitie.

Caracteristica
seringelor.Avantajele administrarii parenterale.
Def. Calea parenterală, în strictul înţeles al cuvîntului, reprezintă calea care ocoleşte tubul
digestiv. Dat fiind faptul că în afara injecţiilor şi alte căi ocolesc tubul digestiv (ex.calea
respiratorie), noţiunea de cale parenterală a fost reconsiderată păstrînd în sfera ei numai calea
injectabilă de administrare a medicamentelor. Adică administrarea medicamentelor sub
formă de injecţii. Def.
Injecţia constă în introducerea substanţelor medicamentoase lichide în organism, prin
intermediul unor ace care traversează ţesuturile acul fiind adaptat la seringă.
Avantajele căii parenterale:
1. Dozarea precisă a medicamentelor;
2. Obţinerea unui efect rapid;
3. Posibilitatea administrării medicamentelor la pacinetul inconştient, cu hemoragie
digestivă, vărsături.
Scopul injecţiilor:
Explorator:
- Care constă în testarea sensibilităţii organismului faţă de diferite substanţe.
Terapeutic:
- Administrarea medicamentelor.
Locul injecţiilor îl constituie ţesutirile în care se introduc medicamentele:
 Injecţia intradermică - grosimea dermică;
 Injecţia subcutanată - sub piele, în ţesutul celular adipos;
 Injecţia intramusculară - ţesutul muscular;
 Injecţia intravenoasă şi injecţia intraarterială - în vasele sanguine;
 Injecţia intracardiacă - în inimă;
 Injecţia intaosoasă – în măduva roşie a oaselor.
Asistenta medicală efectuiază injecţiile: i/d, s/c, i/m, i/v. Alegerea căii de executare a
injecţiei este făcută de către medic în funcţie de: scopul injecţiei, repiditatea efectului urmărit
şi compatibilitatea ţesuturilor cu substanţa injectată.
Pentru injecţii se utilizează seringile de unică folosinţă, în ambalaj individual, sterilizate
care prezintă următoarele avantaje:
 Condiţii maxime de sterilitate;
 Risc de contaminare a pacinetului redus la maxim;
 Economie de timp;
 Economie de personal(pentru pregătirea în vederea folosirii);
 Manipulare uşoară.
Pe ambalajul lor este menţionat termenul de valabilitate al sterilizării garantate de fabrică,
ceea ce asistenta înainte de deschidere trebuie să verifice. Dacă termenul de valabilitate a
expirat sau ambalajul nu este intact (a fost deschis cu o altă ocazie etc.), atît seringa, cît şi
acul se vor arunca. Acele se găsesc împreună cu seringa în acelaş ambalaj sau în ambalaje
separate. Asistenta va alege seringa de capacitatea corespunzătoare injecţiei pe care trebuie
să o administreze ţinînd cont de scopul injecţiei şi de locul de administrare. Deasemenea va
pregăti un ac cu diametrul mai mare pentru aspirarea soluţiilor şi altul pentru injectare.
Pentru injecţiile s/c şi i/m vom alege ace cu bizoul lung, iar pentru injecţiile i/d şi i/v ace cu
bizoul scurt.
Construcţia seringei: Seringele sunt formate dintr-un corp de pompă şi un piston. Corpul
de pompă este confecţionat dintr-un cilindru de material plastic gradat în zecimi de mililitri
la seringi mai mici şi în jumătăşi de mililitri la seringile mai mari. La una din extremităţi
cilindrul are o deschizătură largă unde se introduce pistounul, la cealaltă extremitate,
lumenul cilindrului se continuă cu un tub scrut numit ambou, pe ambou se fixează acul de
injecţie. La seringile mai mici amboul este central, însă la cele cu capacitate mai mare el se
plasează excentric, pentru a uşura pătrunderea cu acul în vasele sanguine.
Seringa pentru tuberculină are o capacitate de 1 ml., împărţit în 100 de diviziuni, ea se
utilizează pentru injecţii şi testări intradermice, precum şi pentru dozarea exactă a micilor
cantităţi de medicamente injectabile.
Seringile pentru insulină sunt de capacitatea de 1 şi 2 ml, avînd o gradaţie dublă, una
zecimi de ml., cealaltă în unităţi de acţiune de insulină (U.A.). În afară de seringile pentru
injecţii, în medicină sunt utilizate seringi speciale pentru irigarea cavităţilor (de ex. pentru
spălături auriculare, seringi pentru irigarea laringelui ş.a). Cea mai răspîndită este seringa
Jane sau seringa Guyon utilizată pentru irigarea cavităţilor, ea poate fi de diferite capacităţi
de la 50 pînă la 200 ml. Acele de injecţie sunt tuburi metalice fine şi subţiri, adaptabile la
amboul seringilor (manşou) şi cu cealaltă extremitate ascuţită (bizou), prin care se injectează
soluţiile medicamentoase în orgnism sau se recoltează produsele biologice şi patologice
lichide.
Acele trebuie să fie drepte şi flexibile, bine ascuţite pentru a asigura penetrarea uşoară a
ţesuturilor şi pereţilor vaselor, fără să le rupă. Materialele din care se confecţionează acele
sînt netoxice şi nepirogene. Suprafaţa externă a tubului metalic este acoperită cu un strat de
polisilicon, pentru a uşura alunecarea lor printre ţesuturi. Acele sunt protejate de o teacă din
material plastic, care se îndepărtează numai în momentul utilizării lor.
52.Montarea seringii,aspirarea solutiilor in seringa.
Montarea seringei sterile:
1. Asistenta spală şi dezinfectează mîinele;
2. Îmbracă mănuşi sterile;
3. Seringele şi acele se pregătesc în dependenţă de indicaţii;
4. Se verifică ambalajul seringii, termenul de valabilitate şi volumul seringii;
5. Se rupe atent marginea ambalajului dinspre pistonul seringei;
6. Seringele care nu sunt montate se vor monta în ambalaj;
7. Seringa montată ramîne în ambalaj pînă se va pregăti fiola sau flaconul pentru a
încărca seringa.
Încărcarea seringii:
1. Spală mîinele cu apă curentă, se verifică seringa şi acele: capacitatea, termenul de
valabilitate al sterilizării;
2. Se verifică integritatea fiolelor sau flacoanelor, eticheta, doza, termenul de valabilitate,
aspectul soluţiei (orice neconcordanţă se va raporta medicului). Lipsa etichetelor sau
ştergerea lor parţială implică aruncarea fiolelor. Aspectul lor trebuie să fie caracteristic,
din care motiv asistenta trebuie să cunoască felul de prezentare a substanţelor injectabile.
Unele medicamente floculează în fiole, fără să se altereze. Ele vor fi utilizate numai dacă
floculaţia este menţionată pe cutie sau în biletul însoţitor al fiolelor.
3. Se îndepărtează ambalajul seringei, se adaptează acul pentru aspirat soluţia acoperit cu
protectorul şi se aşează pe o compresă sterilă.
a) Aspiraea conţinutului fiolelor:
1. Se goleşte lichidul din vîrful fiolei prin lovituri exercitate uşor cu degetul;
2. Se dezinfectează gîtul fiolei prin ştergere cu tamponul îmbibat în alcool;
3. Se taie gîtul fiolei (dacă în fiolă cad cioburi de sticlă, conţinutul ei nu mai poate fi
utilizat);
4. Fiola deschisă se prinde cu degetul II şi III al mîinii stîngi şi se răstoarnă cu deschizătura
în jos;
5. Se îndepărtează teaca de protecie de pe acul de injecţie, seringa astfel este gata pentru
încărcare;
6. Acul se întroduce în fiolă, cu degetul medial al mîinii drepte se exercită o tracţiune asupra
pistonului. Această mişcare creează o presiune negativă în corpul de pompă, astfel se aspiră
soluţia din fiolă. În timpul aspiraţiei, asistenta va avea grijă ca bizoul acului să fie mereu
acoperit cu lichidul de aspirat ;
7. Se îndepărtează aerul din seringă, prin împingerea pistonului pînă la eliminarea totală a
aerului şi apariţia primei picături de soluţie prin ac.
b) Aspirarea soluţiei din flaconul închis cu dop de cauciuc:
1. Se dezinfectează dopul de metal cu un tampon de vată muiat în alcool etilic;
2. După care se înlătură dopul de metal;
3. Se dezinfectează dopul de cauciuc cu un tampon de vată muiat în alcool etilic;
4. Se întroduce acul prin dopul de cauciuc în flacon, se aspiră soluţia;
5. Acul cu care s-a perforat dopul de cauciuc se schimbă cu acul pentru injecţie ;
6. Se îndepărtează aerul din seringă.
c) Dizolvarea pulberilor:
1. Se aspiră solventul în seringă;
2. Se dezinfectează dopul de metal cu un tampon de vată muiat în alcool etilic;
3. După care se înlătură dopul de metal;
4. Se dezinfectează dopul de cauciuc cu un tampon de vată muiat în alcool etilic;
5. Se pătrunde cu acul prin dopul de cauciuc şi se întroduce cantitatea de solvent prescrisă;
6. Se scoate acul din flacon şi se agită pînă la completa dizolvare.
53.Injectia intradermica.Definitie.Scop,materiale necesare,pregatirea
bolnavului,locului.Interventiile asistentului medical in complicatii.
Def. Administrarea soluţiei medicamentoase În stratul intradermal al pielei.
Scopul :
1.Explorator, care constă în testarea sensibilităţii organismului faţă de difirite substanţe. La
indicaţia medicului proba i/d se executa pentru a determina:
a) Sensibilitatea la novocaină;
b) Sensibilitatea la penicilină;
c) Proba Mantu (intradermoreacţii la tuberculină);
d) Probele alergice (intradermoreacţii la diversi alergeni).
2.Terapeutic care constă în administrarea medicamentelor.
a) Anestizie locală (infiltraţia dermică cu novocaină).
b) Desensibilizarea organismului în cazul alergiilor.
I. Locul efectuării injecţiei, utilajul necesar
Locul efectuarii injecţiei:
1. Faţa anterioară a antebraţului.
2. Faţa externă a braţului şi a coapsei.
3. Orice regiune, în scop de anestezie.
Utilajul necesar:
1. Seringă sterilă de 0,5-1,0 ml., gradată în sutimi de ml., cu ac anexat (seringă
tuberculinică);
2. Tampoane sterile din vată;
3. Soluţii dezinfectante (alcool 70C);
4. Ace pentru aspirarea medicamentului;
5. Pile din metal sau carborund penrtu deschiderea fiolelor;
6.Tăviţe renale, pense;
7.Soluţia medicamentoasă.
a) Pregătirea psihică:
- Se informează pacientul privind scopul şi locul injecţieii şi eventualele reacţii pe care la va
prezenta în timpul injecţiei.
b) Pregătirea fizică:
- Se aşează în poziţie confortabilă (culcată sau şezînd), se eliberează antebraţul de haină, se
va examina suprafaţa pielei pentru a evita apariţia complicaţiilor.
II. Complicaţiile posibile , profilaxia lor
1. Revărsarea soluţiei la supraţata pielei , avînd drept cauză pătrunderea parţială a bizoului
acului în grosimea dermului;
2. Lipsa aspectului caracteristic (papulă cu aspect de coaja de portocală), cauza - patrunderea
soluţiei sub derm;
3. Lipotemie, stare de şoc cauzate de substanţa injectată;
4. Necrotizarea tegumentelor din jurul injecţiei, din cauza distensiei puternice prin injectarea
cu soluţii hipotonice, apoi manifestată prin tulburări trofice;
5. Erizipel –nerespectarea regulilor de asepsie şi antisepsie.
De stiut:
 I/d se poate face pe orice suprafaţa a corpului în scop anestezic .
 Asistenta pregăteşte totdeauna pentru eventualele accidente medicamente necesare
pentru acordarea primului ajutor: adrenalina, efedrina, cardiotonice, hidrocortizon,
calciu….