ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE CALE RECTALA - NURSING

Calea rectala - reprezinta una din caile digestive de administrare a medicamentelor. INDICATII - la pacientii cu tulburari de deglutitie; - la pacientii operati pe tubul digestiv superior sau intoleranta digestiva (varsaturi, greturi, hemoragii); - la pacientii la care se doreste evitarea circulatiei portale si trecerea medicamentelor prin ficat; SCOPUL este de obtinere a unor efecte locale si generale a medicamentelor: Efecte locale: 1. Golirea rectului pentru a obtine efect purgativ prin administrarea de supozitoare cu glicerina; 2. Calmarea durerilor; 3. Atenuarea peristaltismului intestinal; 4. Atenuarea proceselor inflamatoare locale; Efecte generale: 1. Prin absorbtia medicamentelor la nivelul mucoasei rectale, pot actiona asupra unor organe si sisteme (pentru inima supozitoare cu digitala; pentru sistem nervos clisma cu cloral hidrat, etc.); Forme de administrare a medicamentelor: 1. Supozitoare sunt prezentate sub forme solide, conice sau ovale avand o extremitate ascutita, substanta activa fiind inglobata in unt de cacao care se topeste la temperatura corpului; 2. Clisme medicamentoase cand medicamentele se dizolva in apa distilata pentru a obtine concentratii cat mai apropiate de solutiile izotone. Se pot face micro-clisme adica substanta medicamentoasa se dizolva in 10-15 ml de ser fiziologic sau glucoza 5% in mod exceptional 100-200 ml iar aceste clisme se administreaza picatura cu picatura putandu-se administra pana la 1-2 litri de solutie medicamentoasa in 24 h. Pregatirea administrarii supozitoarelor Materiale necesare: manusi de unica folosinta, vaselina, tavita renala, supozitorul recomandat; 1. in caz de administrare de micro-clisme, se pregatesc materialele necesare pentru efectuarea clismei evacuatoare; 2. pregatirea psihica si fizica a pacientului:

- pacientul este informat privitor la calea de administrare, la pozitia pe care trebuie sa o adopte, la senzatia de defecatie resimtita la administrarea supozitorului, care va disparea dupa topirea untului de cacao; - daca pacientul nu a avut scaun, i se efectueaza o clisma evacuatoare dupa care i se introduce tubul de gaze in vederea pregatirii administrarii supozitoarelor cu efect general; - explicam pozitia care trebuie sa o adopte pacientul (decubit lateral cu membrele inferioare flectate); 3. efectuarea tehnicii: - spalare pe maini cu apa si sapun si imbracarea manusilor de unica folosinta; - se despacheteaza supozitorul din ambalaj; - se unge supozitorul cu ulei de vaselina sau il mentinem intr-o atmosfera calda cateva secunde; - se departeaza fesele bolnavului cu mana stanga, descoperind astfel orificiul anal; - cu mana dreapta se introduce supozitorul cu fata ascutita inainte, in anus si se impinge in sus cu indexul sau cu inelarul pana cand extremitatea sa trece de sfincterul intern al anusului; - daca bolnavul are senzatia necesitatii de defecare dupa introducerea supozitorului, trebuie imediat sa i se explice ca acesta se topeste in cateva secunde si va disparea si senzatia de defecare; - se scot manusile si se aseaza in tavita renala; - spalare pe maini cu apa si sapun; 4. reorganizarea locului de munca: - materialele folosite se arunca in sacul pentru materiale ne-folosibile; PRECIZARE Supozitoarele nu vor fi incalzite prea tare deoarece se incalzesc si nu mai pot fi introduse in rect. ADMINISTRAREA PARENTERALA A MEDICAMENTELOR Calea parenterala: - in afara tubului digestiv prin injectii INJECTIA: - este introducerea traumatica a unei substante medicamentoase sub forma lichida in organism cu ajutorul unei seringi, prin intermediul unui ac. (viteza de absorbtie este in functie de intensitatea circulatiei si fluiditatea substantei) Scopul: explorator sau terapeutic. Avantaje: efectul este mai rapid (mai ales la cele intravenoase)

 pot fi administrate medicamente care sunt inactivate in tractul digestive, cum ar fi insulina sau sunt iritante pentru acestea instalarea efectului terapeutic este independenta de constienciozitatea pacientului. se pot administra indiferent de starea de constienta a bolnavului unele medicamente (preparatele retard ca insulina, anticonceptionalele injectabile o data la 3 luni) pot elibera substante active in decursul mai multor luni. se obtine dozarea exacta (in tubul digestive se pierd). In functie de tesutul in care se administreaza injectia poate fi: intramusculara intravenos sau intraarterial subcutanat sau hipodermic (sub piele) intradermic (in grosimea pielii) intracardiac (in muschi, atrii sau ventricole) intramedular (in maduva rosie a oaselor) subarahnoidian (in spatial arahnoidian)

Tip Scopul ul ID Explorator:

Locul injectie

Solutii administrate

Rezortie
Foarte lenta

SC

Regiuni lipsite de Izotone, usorrezorbabile cu IDR la Tuberculina foliculi pilosi Fata densitate mica anterioara Diversi alergeni,vacinare BCG aantebratului Fata lasugari,anesteziantCurativdesen externa a bratului sibilizari inafectiuni alergice si coapsei Orice regiune ptr anestezie Terapeutic Fata externa a Solutii cristaline. bratelor ,izotone,nedureroase -Inj.S.C-se si coapselor, foloseste cu precadere in regiunea supra si tratamentul subspinoasa cuinsulina,anticooagulantHistamin aomoplatului, a cofeina etc. flancurileperetelui abdominal, regiunea deltoidiana pe

incepe la 5-10'de la administraredureaza in functie decantitateaadminis trata.

toata suprafata tegum evitandu-se regiunile care sunt supuse la presiuni si regiuni puternicvascularizat e sau inervate.

IM terapeutic

IV -

Explorator(ptrsubst contrastRadiologie) - Terapeutic

Muschi voluminosi Sol. faravase si nervi : izotoneSol.uleioaseSol.colo idaleCu densitatemare Reg superoexternafesier a deasupra marelui trohanter muschi externi sau anteriori ai coapsei intreimea mijlocie fara rotire exterioara a membrului -fata externa a bratului in muschiul deltoid de Venele de la plica Sol izotone cotului, antebratului , fata dorsala a Sol hipertone mainilor, Substante pentruexamene vena maleolara radiologice interne, venajugulara,epicra niene lasugari si copii

Incepe imediatmai lente ptrsolutiile uleioase

instantaneu

Calea de administrare este aleasa de medic in functie de: rapiditatea instalarii efectului

 compatibilitatea tesuturilor cu substantele medicamentoase Expl: la bromat se face strict intra venos (intra muscular produce necroze) Digoxinul strict intra venos (altfel este extreme de dureros) Reguli generale de administrare a injectiilor: medicul sa indice in scris medicamentul, doza, si modul de administrare medicamentul sa fie steril folosirea pe cat posibil a fiolelor cu doza unica, ce vor fi deschise la administrare. Cantitatea ramasa in fiolele normale poate fi folosita doar in situatii de exceptie (expl: opiaceele) si doar dupa o pastrare de scurta durata. in cazul recipientelor de mare capacitate fara conservanti (ex: apa distilata, NaCl, etc,) este permis a fi folosite maximum o zi daca este necesar uzul indelungat al flacoanelor cu mai multe doze (expl: insulina) se pastreaza flaconul inceput la rece. Solutia de insulina contine substanta conservanta. alegerea corecta a caii de administrare acul sa corespunda ca grosime si lungime caii de administrare verificarea instrumentarului inainte de sterilizare sterilizarea instrumentelor verificarea calitatii solutiilor de injectat, a ambalajelor incarcarea corecta a seringii injectarea imediata a continutului seringii dezinfectarea locului in care se va practica injectia cu respectarea timpului de instalare a efectului (30) medicamentele pastrate la rece vor fi incalzite in mana (altfel produc iritatia locala, durere, tensiune locala) injectarea lenta Dupa ce fiola a fost sparta, se introduce acul pana la fundul fiolei sau pana la locul unde ajunge iar in acest caz se apleaca fiola care se tine in mana stanga iar seringa in dreapta. Tractiunea pistonului se face cu degetele 2-3 ale mainii drepte. Cu degetul mare de la mana stanga se face un contrasprijin pe corpul seringii.

Dupa extragerea serului se face evacuarea aerului tinand seringa cu acul in sus si impingand pistonul pana ce la varful acului apare o picatura de lichid. Injectia nu se va face cu acelasi ac cu care s-a scos lichidul (mai ales prin inteparea dopului). Dezinfectant: alcoolul ,tinctura de iod sau betadina Garoul: este o bucata de cauciuc (tub) lunga de 30 cm. Se foloseste pentru a face staza venoasa.

BOALA PRIN SERINGA: se refera la complicatiile administrarii injectiilor. Acestea sunt: abcese, flegmoane (reduse prin asepsie si antiseptice) introducerea unor substante antigenice (serul de cal care produce boala serului) hepatita epidemica (instrumente nesterilizate corect) SIDA Calea de administrare se alege in functie de rapiditatea cu care se vrea instalarea efectului. Injectia intra venoasa este cu actiune rapida, deoarece ajunge in cateva secunde in inima, dupa care se raspandeste in tot organismul. Substantele de injectat se afla in fiole de capacitate diferite (1-2-5-10, mai rar 20ml). Solutiile care se folosesc in reanimare -Terapie intensiva- (electroliti, glucoza, hidrolizate de proteine, ser fiziologic) se gasesc in flacoane mai mari de 150-250-500ml. De obicei intr-o fiola se afla cantitatea ce trebuie injectata o singura data. Fiolele: au de obicei o forma alungita, ascutite la un capat (varf), cu baza plata; unele fiole au aspect de flaconas si sunt astupate cu un dop de cauciuc. Extragerea solutiei se face prin inteparea dopului (insulina, streptomicina). Fiolele se deschid cu ajutorul unei pile cu care se freaca putin sticla in partea alungita a fiolei, se creaza un sant si deci o zona de minima rezistenta se frange aceasta portiune. Nu se va deschide prin spargere sau lovire cu un instrument tare, aceasta demonstreaza neglijenta, lipsa de educatie medicala si o actiune grosolana.Acum majoritatea fiolelor se rup singure Inainte de taiere se flambeaza pila si fiola cu grija si scurt timp (pentru a nu altera continutul).

Flacoanele astupate cu dop de cauciuc vor fi dezinfectate in prealabil cu alcool, betadina sau iod. Pentru golirea unui flacon este indicat sa se introduca din seringa o cantitate de aer egala cu cantitatea de lichid pe care vrem sa o scoatem. Pregatirea injectiei: Materiale: o Seringi sterile cu o capacitate in functie de cantitatea de solutie medicamentoasa

-> pentru injectia intradermica seringa de 0,5 ml gradata in sutimi de volum -> pentru injectia intravenoasa seringa cu amboul situat excentric - se prefera seringi de unica folosinta, in ambalaj individual, sterilizate care prezinta urmatoarele avantaje: conditii maxime de sterilitate risc de contaminare a pacientului este redus la maxim economie de timp economie de personal (pentru pregatirea in vederea refolosirii) manipulare usoara

o Acele se gasesc impreuna cu seringa in acelasi ambalaj sau in ambalaje separate. Se pregateste un ac cu diametru mai mare pentru aspirarea solutiilor si altul pentru injectare cu dimensiuni in functie de tipul injectiei. Amboul acului : tip Luer- Lok (infiletarea acului pe ambou) - Record Bizoul acului: - pentru aspirare - lung intradermica - scurt subcutanat - lung

intramuscular - lung intravenos scurt

Culoare
GalbenVerde

Utilizare
Injectii i.v., sanguina i.m. Recoltare

Lungime
35-40mm

mm
0.9 0.8 0,6 0,65 0,5

Gauge(G)
20 G 1 21 G 1 23 G 1 23 G Nr.14 25 G x 1

AlbastruMov Portocaliu

Injectii subcutanate Injeciii subcutanate cu unghi de injectare < 45 Injectii i.m., i.v. Injectii i.m. injectii i.d. Recoltare sanguina, dizolvat solutii si extragere

30mm 25 mm

Negru Verde Roz

40 mm 50mm 20m m 35 mm40 mm 1,2

0,7 0,8 0,4

22 G x 1 21 G x 2 ' 2 5 G x 1 18 G x 1

Seringa este compusa din cilindru si piston cu ambou de utilizare diferita : - ambou tip Luer- cel mai frecvent rolosit, asigura prin suprafata mare de fixare stabilitatea acului - ambou tip Luer-Lok -pozitia stabila a acului este oferita prin infiletare pe ambou - ambou tip Record -datorita suprafetei mici de fixare stabilitatea acului este mai putin sigura - seringa de insulina are capacitatea de 1 ml si corespunde la 40 u. i. de insulina.seringa pentru tuberculina prezinta la un volum de 1 ml scala cu 100 de diviziuni. Incarcarea seringii: a) se face spalarea si dezinfectia mainilor seringii si valabilitatea. Se alege capacitatea

b) se verifica integritatea ambalajului, seringii,corespunzatoare cantitatii de administrat

c)

se verifica substanta de administrat:

 eticheta cu denumirea, dozajul, valabilitatea aspectul solutiei (clar, transparent, limpede) integritatea fiolelor d) - se goleste lichidul din gatul fiolelor prin miscari de rotatie se dezinfecteaza gatul fiolei cu tampon de alcool sau prin flambare se flambeaza pentru sterilizare pila se taie gatul fiolei

se deschide fiola prinzand partea subtiata a fiolei cu degetele mainii drepte, protejate cu ajutorul unei comprese sterile sau cu tampoane de vata, de eventuale taieri

se trece fiola deschisa deasupra flacarii si se tine intre police, index si degetul mijlociu al mainii stangi, cu deschizatura catre seringa care va fi tinuta cu mana dreapta seringii se aspira solutia avand grija ca varful acului sa fie mereu acoperit cu lichid se elimina bulele de aer din seringa, tinand-o vertical in mana stanga cu pana la primei picaturi de lichid acul se introduce in fiola cu atentie fara a atinge marginile fiolei. se executa tractiunea pistonului, sprijinindu-se degetele de aripioarele laterale ale

acul in sus, aspiratia

e)

se introduce acul in teaca pana la efectuarea injectiei pentru a nu se desteriliza pentru fiecare injectie se foloseste o seringa si ac individual

- fiolele neetichetate sau sterse se arunca fiolele deschise nu se pastreaza solutiile uleioase care se incarca greu in seringa pot fi incalzite putin pentru a se fluidifica

substantele precipitate nu vor fi confundate cu emulsiile sau suspensiile (la acestea din urma prin agitare dispare orice deposit) daca in fiola cad cioburi, aceasta nu se mai foloseste

Incarcarea seringii din flacon ( cu dop de cauciuc)

Substanta de injectat: este apoasa sau uleioasa. Solutiile apoase se pot injecta intra muscular si intra venos. Solutiile uleioase se pot administra numai intramuscular deoarece dau accidente grave (embolii uleioase) iar la nivel intradermic sau subcutanat nu se resorb si pot da nastere la flegmoane. Sarurile metalelor grele (iod, bismut, mercur) nu se injecteaza intra venos. Clorura de calciu, solutiile concentrate de clorura de Na, glucoza concentrate nu se administreaza intra muscular sau sub cutanat ci numai intravenos, deoarece necrozeaza tesutul. DE RETINUT!

ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR TEGUMENTELOR - NURSING

PE SUPRAFATA

Administrarea medicamentelor pe suprafata tegumentelor, urmarindu-se un efect local, se face sub forma de: pudre, comprese medicamentoase, badijonari, unguente, paste, linimente, sapunuri terapeutice, mixturi, stilete caustice, emplastre, bai medicinale. 1. Pudrajul consta in presararea unui medicament sub forma de pudra, pe suprafata pielii. Pudra este o pulbere de origine minerala sau vegetala, ca: talcul, oxidul de zinc, caolinul, faina de grau in care s-au inglobat diferite substante active (antibiotice, chimioterapice). Pudrajul se executa cu tampoane, pudriere cu capac perforat, pulverizatoare, avand scopul de a absorbi excesul de grasimi de pe suprafata tegumentelor de a usca si racori pielea. 2. Compresele medicamentoase sunt bucati din material textil impaturite dupa caz imbibate in solutiile medicamentoase prescrise de medic (solutia Burow, ceai de musetel, solutie Rivanol sau alte substante dezinfectante). Ele pot fi aplicate reci sau calde si trebuie mentinute la temperatura indicata pe durata aplicarii.

3. Badijonarea se efectueaza cu tampoane de vata montate pe port-tampon imbibate cu o solutie medicamentoasa lichida sau tampoane manuite cu ajutorul penselor. Tampoanele se imbiba cu solutie, prin turnarea solutiei din recipientul respectiv. PRECIZARI (a) tamponul nu se scufunda niciodata in recipientul cu solutie medicamentoasa; (b) tamponul nu se utilizeaza de mai multe ori ci se arde dupa intrebuintare; 4. Unguentele sunt preparate farmaceutice semi-solide, care, avand substanta activa inglobata in vaselina sau in grasimi animale sau vegetale, se inmoaie la temperatura corpului. Unguentele se pastreaza la rece. Ele se aplica prin intinderea cu ajutorul spatulei, prin frictionare sau direct din tub, pe mucoase. 5. Pastele sunt preparate din grasimi si pudre mai consistente decat unguentele. Se aplica pe tegument cu ajutorul spatulei. 6. Linimentele sunt preparate farmaceutice lichide sau semisolide cu aspect limpede sau laptos. Se pot aplica cu mana libera, cu mana protejata de o manusa de unica folosinta, cu tampoane. 7. Mixturile sunt formate dintr-un amestec de substante solide si lichide. Inainte de utilizarea lor, acestea vor fi bine agitate. Se intind pe suprafata pielii intr-un strat subtire, cu tampoane, fiind lasate apoi sa se usuce. 8. Sapunurile medicinale contin substante medicamentoase ca: sulf, ihtiol, etc. inglobate intr-un sapun neutru. Sunt utilizate pentru spalarea regiunii de tratat sau obtinerea unui efect medicamentos mai puternic cand sapunul este intins pe suprafata pielii lasat sa se usuce si indepartat la cateva ore sau la 12 zile. Sapunurile medicamentoase adaugate la clisme, au actiune purgativa. 9. Creioanele si stiletele de cauciuc acestea contin sulfat de cupru, nitrat de argint si au forma unor bastonase introduse in tuburi protectoare. Servesc la cauterizarea unor formatiuni papilomatoase, a excrescentelor ce apar in ulceratii sau ca hemostatice. 10. Emplastrul medicamentos este format dintr-o suprafata vascoasa aderenta, neiritanta care in unele cazuri este lipita pe o bucata de panza, in compozitia ei intrand diferite substante medicamentoase. Pentru ca emplastrul sa adere mai bine la piele, aceasta trebuie pregatita prin spalare cu apa calda si sapun eventual degresata. Emplastrul lichid se intinde direct pe piele cu ajutorul unei pensule. Dupa evaporarea solventului se prezinta sub forma unui strat subtire aderent. Emplastrul de consistenta vascoasa, inainte de utilizare va fi incalzit pe baie de apa. 11. Baile medicinale au efect dezinfectant, calmant, decongestiv, antipruriginos asupra tegumentelor. Baile medicinale pot fi partiale sau complete. Temperatura lor va fi apropiata de temperatura corpului. In functie de scopul urmarit se pot prepara solutii foarte slabe de permanganat de potasiu, infuzii de plante.

Subcutanata
Este introducerea unor substante medicamentoase (izotonice, lichide, nedureroase) prin intermediul unui ac in tesutul celular subcutanat. Scop: terapeutic injectarea insulinei la diabetici - tratament anticoagulant (Substanta introdusa formeaza un deposit din care difuzeaza lent spre sistemul capilar in care e resorbit si transportat)

Locul de electie: fata externa a bratului fata supraexterna a coapsei (anterior si lateral) fata supra si subspinoasa a omoplatului regiunea deltoidiana regiunea subclaviculara flancurile pretelui abdominal (regiunea periombilicala) regiunile centrale fesiere

Materiale necesare: seringi + ace (2-3) mici si subtiri cu bizou lung Pentru introducerea oblica (la 45 ) se folosesc ace lungi de 23-32mm, iar pentru introducerea perpendiculara L=12mm. Cu cat este mai scurt drumul pe care varful acului il are de parcurs, cu atat scade riscul lezarii de nervi si vase, durerea este mai mica si hematomul rar. Straturile pielii sunt: epidermul (grosimea = 0,007-1,3mm) dermul (grosimea = 1mm) hipodermul (diferit in functie de regiune)
0

Pregatirea pacientului: se aseaza pe scaun cu membrul superior sprijinit in sold si se descopera zona (fata externa a bratului, regiunea abdominala, etc). Executie: spalarea mainilor montarea seringii si acului, fara a atinge amboul seringii se verifica fiolele, se taie se incarca seringa se elimina aerul, se schimba acul se tine seringa in mana dreapta ca pe un creion se cuteaza cu policele si indexul (aratatorul) mainii stangi o portiune mai mare de piele fixand-o si radicand-o de pe planurile profunde. Se va tine astfel pana la introducerea intregii cantitati (se evita astfel patrunderea intra musculara)

 se patrunde prin tegument dealungul axului longitudinal al cutei, in profunzimea stratului subcutanat la I adancime de 2-4 cm. Se verifica daca acul nu a ajuns intr-un vas (aspirand). Tendinda de a renunta la aspiratie, intr-o zona slab vascularizata. se injecteaza lent prin apasarea cu indexul pe piston la terminare se retrage si se tamponeaza cu vata si alcool la introducerea unor cantitati mai mari de 0,5 ml se mentine acul in tesut inca 5 secunde dupa injectare pentru a impiedica refularea substantei in canalul de punctie. se maseaza locul injectarii pentru a favoriza circulatia locala in vederea accelerarii rezorbtiei.

Efectuarea corecta a injectiei subcutanate (respectand unghiul de 45) Accidente si incidente: DUREREA: prin lezarea unor terminatii nervoase sau prin distensia brusca a tesuturilor. Acul va fi retras catre suprafata. RUPEREA ACULUI: se extrage manual sau chirurgical HEMATOM: prin perforarea unui vas sau la administrarea heparinei. Observatii: nu se administreaza subcutanat Clorura de Na, compusi ai metalelor nu se administreaza subcutanat sunbstante uleioase (doar exceptional) nu se administreaza subcutanat - in zone de infiltratie a altor injectii - in zone infectate (furuncul, foliculita) - zone cu modificari dermatologice Pentru insulina, se allege locul in functie de timpul de rezorbtie estimate. Studiile au aratat ca la nivelul abdomenului se rezoarbe de 2 ori mai repede decat la nivelul coapsei iar la nivelul bratului este de 2 ori mai mica decat abdominal, dar mai mare ca la coapsa. La brat sunt diferente de pana la 30%; de aceea pare scurta datorita rezorbtiei oscilante.

Se va tine seama de momentul administrarii: Expl: ora 7 abdominal ora 8 in coapsa Se foloseste ac de 12 mm pentru introducerea perpendiculara si de 12-18 mm la injectarea in unghi de 0 45

Injectarea heparinei nu este influentata de locul de administrare, doar tipul de heparina influenteaza. In terapia de durata se recomanda alternative regiunea abdominala, coapsa si brat. ADMINISTRAREA ANTIBIOTICELOR Antibioticele: sunt substante organice provenite din metabolismul celulelor vii (mucegaiuri, bacterii) sau obtinute prin sinteza avand proprietati: = bacteriostatice = bactericide = antimicotice Chimioterapicele: sunt substante cu actiune bacteriostatica sau bactericida asupra germenilor patogeni fara a fi toxice pentru organismul gazda al acestora (sulfamidele) Scopul: distrug sau impiedica dezvoltarea microbilor (ele au actiune selectiva si de aceea administrarea lor se face dupa identificarea germenului pathogen si testarea sensibilitatii acestuia prin antibiograma). In urgente se administreaza antibiotice cu spectru larg Timpul de eliminare este de 3-4-6-12 ore, in functie de aceasta se stabileste ritmul de administrare care urmareste mentinerea unei cantitati eficiente in sange.

Expl: peniciline 3-4-6 ore streptomicine 12-24 ore clorenfenicolul 4-6 ore Cand se urmareste o absorbtie lenta, acestea sunt inglobate in anumite substante (Expl: moldaminul are actiune 4-5 zile) Prezentarea antibioticelor sub forma de : drajeuri capsule pulberi siropuri solutii unguente

ADMINISTRAREA CORTIZONULUI SI A.C.T.H.- ului - NURSING

Cortizonul: este un hormon secretat de stratul cortical a glandelor suprarenale, avand actiune complexa.

Mod de prezentare: cortizon

acetat; supercortisol; hemisuccinat de hidrocortizon; hidrocortizon; superprednol; acetat de dezoxicorticosteron; Se prezinta sub forma de tablete sau sub forma injectabila in fiole sau in flacoane inchise cu dopuri de cauciuc, fixate cu armatura metalica. Formele injectabile sunt solutii sau suspensii. Suspensiile, inainte de utilizare trebuie bine agitate, deoarece unele cristale dispersate se depun pe fundul flaconului.

Mod de administrare: cortizonul se poate administra sub forma de:

- tablete pe cale orala; - solutii prin injectare i.m.; i.v.; intra-articulara; intrarahidiana; chimioterapice si aplicatii locale; In administrarea cortizonului se va tine seama de necesitatea de a mentine concentratia lui in sange, la un nivel cat se poate de constant. Doza zilnica se va administra in 3-4 prize la intervale egale de 6-8 ore. Cortizonul se administreaza la inceput in doze mai mari, scazand apoi cantitatile pana la doza minima de intretinere; doze pe care le stabileste intotdeauna medicul. Tratamentul cu cortizon trebuie terminat prin administrare de A.C.T.H. A.C.T.H- ul este un hormon hipofizar care activeaza functia glandelor suprarenale.

Tratamentul se efectueaza numai in spital, bolnavii necesitand un regim dietetic hiposodat si ingrijiri speciale. Pentru administrare prin injectii, se va asigura o sterilizare perfecta a instrumentalului intru-cat tratamentul hormonal scade rezistenta organismului la infectii. De aceea, administrarea hormonului se face asociat cu antibiotice, felul si doza fiind stabilite de medic. ACTH- ul sau hormonul corticotrop sau adreno-corticotrop hipofizar este un hormon secretat de hipofiza, care stimuleaza secretia cortizonului si a-i altor hormoni a-i glandelor suprarenale. Se prezinta ca o pulbere alba ambalat in flacoane inchise.

Mod de administrare:

inainte de administrare se va testa prin metoda reactiei intradermice, testand astfel toleranta organismului fata de substanta; - A.C.T.H.- ul se dizolva in ser fiziologic sau apa distilata, inainte de utilizare; - dizolvarea continutului unui flacon se va face intr-o cantitate de ser fiziologic sau apa distilata, egala cu nr. dozelor ce vor trebui sa se administreze; calculul dilutiilor se face ca si la antibiotice; - in stare dizolvata, pastrat pe gheata, isi poate mentine eficacitatea timp de cateva saptamani; - se administreaza pe cale i.m.; i.v. si eventual pe cale subcutanata; A.C.T.H.- ul se administreaza si in perfuzii i.v. lente, in solutie hipozata 5%. Viteza de administrare va fi de 6-8 picaturi/min. Forma cea mai buna de administrare este perfuzia continua, permanenta sau daca nu este posibil, doza zilnica va fi impartita in 2 perfuzii cu o durata de 5-6 ore. Dozele de A.C.T.H administrate sub forma de perfuzii, pot fi mult mai mici decat cele injectate i.m. Administrarea de A.C.T.H. picatura cu picatura poate fi facuta si pe cale subcutanata sau i.m.; in aceste cazuri, absorbtia va fi inlesnita de hialuronidaza. Exista preparate A.C.T.H. care asigura resorbtia lenta. Aceste preparate denumite preparate de depozit pot fi administrate printr-o singura injectie. A.C.T.H.- ul se administreaza in primele zile in doze progresive pentru ca stimularea secretiei suprarenale, sa nu se faca brusc. Administrarea hormonului se face numai asociat cu antibiotice. Ingrijirea bolnavului in timpul tratamentului cu cortizon si A.C.T.H. Lenjeria de corp si de pat va fi schimbata zilnic, de asemenea orice infectie a tegumentelor sau a mucoaselor, va fi tratata si ingrijita in mod corespunzator. Regimul alimentar va fi sarac in clorura de sodiu; se va administra zilnic 1-3 grame de clorura de potasiu, pentru recuperarea potasiului pierdut, stiind ca A.C.T.H.- ul mareste eliminarea potasiului. Alimentatia va fi saraca in glucide si bogata in substante proteice. Zilnic se vor masura si nota in F.O. a bolnavului, cantitatea de lichide ingerate, greutatea corporala, T.A. si cantitatea de urina eliminata. Zilnic se va raporta medicului orice modificare survenita in starea bolnavului, de aceea tratamentul se efectueaza numai in spital sub o atenta supraveghere medicala. OBSERVATIE Antibioticele si hormonii nu se vor aspira niciodata in aceiasi seringa, ci vor fi administrate separat.

ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR
Medicamentul este substanta utilizata in scopul de a preveni , ameliora sau vindeca bolile. Se obtine din: - produse vegetale si animale - din substate minerale. Actiunea lui asupra organismului depinde de: structura chimica doza administrata caile de administrare Actioneaza ca: aliment (in doze mici) medicament toxic (in cantitati mari) Din punct de vedere al dozei (cantitatii) administrate se deosebesc: I. doza TERAPEUTICA la care se obtine efectul asteptat si nu apar reactii toxice asupra organismului II. III. IV. doza MAXIMA cea mai mare cantitate suportata de organism doza TOXICA cantitatea care provoaca reactii toxice doza LETALA care ucide. Caile de administrare ale medicamentelor sunt: bucala rectala mucoasa respiratorie cutanata locala parenterala ( I.M.; I.V.; S.C.; I.D.; I.R.; I.Articular)

Caile de administrare se stabilesc in functie de: scopul urmarit capacitatea de absorbtie a caii respiratorii actiunea medicamentelor asupra mucoaselor starea generala a bolnavului toleranta individuala combinatiile medicamentelor particularitati anatomice preferintele bolnavului. Medicamentele sunt prescrise de medic, dar asistenta va cunoaste: aspectul medicamentelor si proprietatile lor dozele (terapeutice, maximale si toxice) indicatii de administrare modul de administrare incompatibilitatile medicamentelor modul lor de pastrare efectul normal timpul necesar de actiune efectele secundare: - pozitive - nedorite - daunatoare fenomene de obisnuinta si acumulare fenomene de hipersensibilitate. Reguli generale de administrare a medicamentelor:

 1.Respectarea intocmai a medicamentului prescris Respectarea intocmai a medicamentului prescris (asistenta nu are voie sa-1 schimbe cu altul cu efect asemanator),fara aprobarea a medicului. Nu pot fi inlocuite intre ele nici macar preparatele identice, care circula sub diferite denumiri. Medicul, cand prescrie un medicament, recomanda nu preparat, tine cont si de reactia individuala a bolnavului fata de unele medicamente sau preparate medicamentoase..Din acest motiv, daca asistenta nu are la dispozitie medicamentul sau preparatul prescris, va cere aprobarea medicului pentru inlocuirea lui.Asistenta va confrunta medicamentele prescrise in condicile de tratamente cu adnotarile dinfoile de observatie.Medicamentele cu denumiri asemanatoare au de multe ori efecte cu totul deosebite, din care motiv, identitatea denumirilor trebuie bine verificata. 2.Identificarea medicamentelor administrate: Identificarea medicamentelor prescrise dupa eticheta, forma de prezentare, culoare, miros, consistenta, gust, fluiditate, mod de cristalizare (verifica eticheta medicamentului, pastreaza fiola pana la desfasurarea efectului lor, va recunoaste medicamentele dupa ambalare, aspect pentru a nu se produce schimbarea lor) In cazul tabletelor, drajeurilor si a capsulelor operculate se vor lua in considerare (diametrul, grosimea, forma, culoarea,invelisul lor extern, precum si eventualele inscriptii sau initiale) Identificarea medicamentelor implica cunoasterea lor. verificarea etichetelor pastrarea fiolelor pe timpul desfasurarii efectului sa cunoasca: - prezentarea lor - ambalarea - mirosul (ATENTIE pentru a nu se schimba medicamentul!) 3.Verificarea calitatii medicamentului (schimbarea aspectului) .Observand integritatea, culoarea medicamentelor, sedimentarea, precipitate, tulburarea sau opalescenta medicamentelor lichide etc, denota o alterare a lor.Medicamentele alterate nu vor fi administrate bolnavilor. 4.Respectarea cailor de administrare: Nerespectarea cailor de administrare duce la periclitarea efectului medicamentelor, la efecte ne dorite, contrarii, precum si la complicatii locale la locul njectiilor. Din acest motiv se va specifica in foile de observatie ale bolnavilor, cat si in condicile de predare a serviciului, pe langa fiecare medicament, si cale prin care trebuie administrat: p.o. (per os), s.c.(subcutanat), m. (intramuscular), i.v. (intravenos), S. (supozitoare). orala pentru afectiunile digestive si urinare i.v., i.m, in functie de efectul rapid sau nu (unele medicamente au cai stricte de administrare: i.v. pentru Calciul bromat, Hp, HHC) 5.Respectarea dozajului prescris - doza unica si doza/24h. Odata cu identificarea medicamentelor se vor verifica si dozele prescrise. Dozele notate in foile de observatie trebuie sa

corespunda cu cele din condicile de medicatie Dozele terapeutice uzuale trebuie sa fie notate pe ambalajul medicamentelor, flacoanelor si pe cutiile din aparat. Dar, pe langa toate acestea, controlul cel mai eficient trebuie sa fie cunostintele asistentei in ceea ce priveste limitele terapeutice ale dozelor de medicamente cu care lucreaza. 6.Respectarea orarului de administrare (evita fenomenele cumulative, intoxicatii sau ineficienta); timpul de eliminare al medicamentului (PG 4-6sc), legat de administrarea mesei (inainte de masa, in timpul ei, dupa masa). 7.Respectarea somnului (cu exceptia celor cu ora fixa de administrare). Organizeaza administrarea in afara orelor de somn (se trezeste pacientul in cazul administrarii de antibioticelor, chimioterapicele cu ore fixe de administrare) Desteptarea trebuie facuta cu mult tact, pentru a nu speria pacientul, cautand in acelas timp sa-1 deranjeze cat mai putin. 8. Evitarea incompatibilitatii lor (amestecul lor in aceeasi seringa poate duce la schimbarea aspectului sau inactivarea lor). Deoarece unele, prin asociere, devin ineficace sau daunatoare .Cand administreaza mai multe medicamente deodata, asistenta isi poate simplifica munca, reducenumarul injectiilor si menajeaza bolnavul de intepaturi. Numeroase medicamente prin amestecare devin incompatibile, ineficace, sau chiar daunatoare, prin transformare, precipitare, degradare.Ex. solutiile de calciu nu se vor asocia niciodata cu combinatii de fosfor ( clorura de calciu si codeina fosforica, caci calciul se precipita imediat sub forma de fosfat de calciu ). Preparatele barbiturice,in injectii,se vor administra totdeaunasingure Exemplu: - oxacilina + gentamicina = precipita (solutie laptoasa) calciul ne se asociaza cu derivati de fosfor fenobarbitalul se administreaza singur. digoxinul se asociaza numai cu glucoza

9. Administrarea imediata nu se pastreaza deschise .Solutiile injectabile aspirate din fiole, flacoane vor fi injectate imediat, se pot infecta, contactul solutiilor cu aerul poate sa scada eficacitatea medicamentului 10. Respectarea ordinei succesive de administrare a medicamentelor: tablete solutie picaturi injectii supozitoare.Asistenta va pastra o ordine precisa in administrarea diferitelor medicamente.Medicatia va incepe cu administrarea tabletelor, solutiilor si picaturilor, va continua apoi cu injectiile si la sfarsit, ovulele vaginale si supozitoarele. Inversarea ordinii de administrare ar crea dezgustul bolnavilor. 11.Luarea medicamentelor in prezenta asistentei . obligatoriu toate medicamentele se vor lua in prezenta asistentei 12.Servirea bolnavului Servirea pacientul cu doza unica de medicament care va fi administrat personal de asistenta medicala sau luat in prezenta sa . 13.Prevenirea infectiilor intraspitalicesti( pahare, vesela proprie, instrumentar steril) Respecta masurile de asepsie, de igiena pentru a prevenii infectiile intraspitalicesti. La administrarea parenterala a medicamentelor se vor pastra conditiile riguroase ale asepsiei.. La administrarea perorala se vor utiliza pahare si vesela individuala, iar supozitoarele vor fi introduse cu manusi de cauciuc, dupa care asistenta se va spala pe mana. Asistenta se va spala dupa fiecare bolnav.

 14. Raportarea imediata a greselilor de administrare.Luand cunostinta de greseala comisa, poate lua masuri pentru a preveni complicatiile care s-ar ivi in urma acestei greseli. Neraportarea la timp a greselilor poate atrage dupa sine consecinte grave, chiar fatale pentru bolnav, pentru care asistenta raspunde, chiar in fata legii. Circuitul medicamentelor in spital Condica de prescriptii a medicamentelor complectata in triplu exemplar si contine ; - numarul corespunzator al paginilor - data si sectia care solicita - numele , prenumele pacientului - salonul pacientului - numarul foii de observatie - numele medicamentului forma de prezentare, - cantitatea ceruta pe 24h in cifre si litere - semnatura, parafa si numarul de cod al medicului Condica este predata la farmacie de catre asistenta medicala. La eliberare si preluare asistenta medicala va verifica : - cantitatea si dozele prescrise pentru fiecare pacient - ambalaj si etichetare corespunzatoare . Medicamentele sunt depozitate in dulapuri compartimentate - Medicamentele cu regim special ( solutiile perfuzabile, stupefiantele, vaccinurile ,cele care trebuiesc depozitate in locuri ce asigura protectia fata de temperaturi ridicate, luminozitate, sau in frigidere pentru a evita pierderea din valoarea lor biologica cu efecte nocive pentru pacient

ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE CALE PERCUTANATA NURSING

Unele medicamente patrund in organism si prin piele avand efect local sau general. In acelasi scop se utilizeaza frictionarea (cu efect local) si ionoforeza (cu efect general). Frictionarea pe cale per-cutanata se introduc in organism salicilatul de metil si sulf in tratamentul reumatismului articular acut si altele. Astfel de medicamente sunt inglobate in lipoizi sub forma de unguente sau sub forma de uleiuri sau emulsii uleioase. Efectuarea tehnicii: - se spala suprafata tegumentului cu apa calda apoi se usuca bine; - se imbraca manusi de unica folosinta; - se aplica medicamentul pe piele; - se maseaza cu varful degetelor sau cu toata suprafata palmei, prin miscari circulare efectuate sub o usoara presiune timp de 20-25 min pe o suprafata mica pana cand medicamentul dispare, in aparenta ramanand doar un usor luciu de grasime;

- pentru a proteja lenjeria de corp si de pat se infasa suprafata tratata cu substanta grasa iar daca medicamentul s-a aplicat pe toata suprafata corpului, bolnavul va fi infasurat complet intr-un cearsaf; PRECIZARI 1. Unguentul sau uleiul care se introduce in piele, sa nu ajunga la ochii bolnavului sau a-i asistentei deoarece pot contine diferite substante iritante. 2. Cantitatea medicamentului introdus, suprafata aleasa pentru tratament, intinderea acesteia, durata frictionarii precum si frecventa si orarul tratamentului, vor fi stabilite de medic. Ionoforeza reprezinta introducerea medicamentelor in organism, cu ajutorul curentului galvanic. Curentul galvanic atrage ionii de sens contrar polului si respinge ionii cu aceiasi sarcina creand astfel posibilitatea de a introduce in organism ionii medicamentosi. Prin ionoforeza se pot introduce in organism numai substante medicamentoase care se ionizeaza in solutie cum ar fi: iodul, magneziul, salicilatul de sodiu, novocaina, etc. si alcaloizi ca: histamina, stricnina, cocaina, etc. SCOPUL este terapeutic avand un efect general. ETAPE DE EXECUTIE 1. pregatirea fizica si psihica a bolnavului: - se anunta bolnavul si i se explica necesitatea tehnicii; - bolnavul este condus in sala de fizioterapie unde este ajutata sa se dezbrace, sa se urce in pat si sa ia pozitia sezanda; 2. efectuarea tehnicii: - se spala pielea cu apa curata si sapun si se clateste abundent cu apa deoarece sarurile si substantele organice ale resturilor de sapun ramase pe piele pot fi introduse in organism; - se imbiba electrodul negativ al aparatului in solutia medicamentoasa si se leaga de polul negativ al generatorului de curent continuu; - se aplica polul activ imbibat in solutia medicamentoasa pe regiunea aleasa, pentru introducerea ionilor medicamentosi; - polul opus se ofera bolnavului in mana, inchizand astfel circuitul electric; - intensitatea curentului utilizat va fi de 20 mH socotind 10-15 mA pe o suprafata de 100 cm a electrodului; - pe durata tratamentului se supravegheaza bolnavul timp de 10-30-60 min conform indicatiei medicului; - se indeparteaza electrozii din mana bolnavului si din regiunea tratata; 3. ingrijirea bolnavului dupa tehnica:

- bolnavul este ajutat sa coboare din pat, sa se imbrace, este condus in salon, la pat, unde este asezat in pozitie comoda; - ulterior se supravegheaza starea generala a bolnavului

ADMINISTRAREA ORALA A MEDICAMENTELOR

Calea orala (sau bucala) este calea naturala de administrare a medicamentelor si se efectueaza prin inghitire sau sublingual. Medicamentele orale se prezinta sub forma lichida si solida: Lichide: - mixturi - solutii - infuzii - decocturi - tincturi - extracte - uleiuri Este contraindicata calea orala daca: se descompune sub influenta sucurilor digestive bolnavul refuza sau nu poate inghiti este necesara o actiune rapida are proprietati iritante asupra mucoasei stomacului stari comatoase nu se rezoarbe pe cale digestiva se doreste ocolirea venei porte Medicamentele orale au efect local si general: Efect local: dizolva mucozitatile de pe peretii gastro-intestinali Solide: - prafuri - tablete - pastile - granule - substante mucilaginoase

 favorizeaza cicatrizarea ulceratiilor protejeaza mucoasa gastrica (Magnesia usta , calciu carbonic) excita peristaltismul intestinal (purgativele) sau inhiba peristaltismul intestinal (spasmoliticele) dezinfecteaza tubul digestive (furazolidon, streptomicina) scad procesele fermentative (carbune medicinal, calciu carbonic). Efect general: se absorb la nivelul mucoasei digestive, patrund in sange si-si desfasoara activitatea asupra intregului organism (antibioticele) sau asupra unor organe si aparate.

Medicamentele LICHIDE: Se administreaza ca atare sau diluate (apa, ceai, lapte) Asistenta va cunoaste concentratia lor Sa cunoasca capacitatile recipientelor de administrare astfel: 1 pahar de lichior contine 15g ulei 1 ceasca cafea contine 1 pahar vin contine 1 pahar apa contine 50ml apa 100ml apa 200ml

Capacitatea lingurilor: 1 lingura contine 5ml apa 6,5ml sirop 4,5ml ulei 1 lingurita desert 10ml apa 13ml sirop 1 lingura supa 9ml ulei

15ml apa 20g sirop 12,5g ulei

Tincturiele, extractele, solutiile medicamentoase se administreaza sub forma de picaturi: 1ml solutie apoasa contine 20 picaturi 1ml solutie alcoolica contine 60 picaturi 1ml solutie uleioasa contine 45-50 picaturi

1ml tra. Alcoolica contine 52-60 picaturi

Picaturile se administreaza: diluat usor indulcite cu adaos de lapte sau suc unele vor fi agitate inainte

Asistenta va cunoaste urmatoarele particularitati: Lichidele amare sau cu gust dezagreabil (clorocalcin) pot fi diluate, usor indulcite iar dupa inghitire bolnavul va fi pus sa-si clateasca gura cu apa sau va mai bea ceai, sirop, apa. Unele picaturi pot fi administrate cu zahar sau siropuri daca nu au alte contraindicatii (diabet) Substantele acide si lichidele feruginoase se administreaza prin aspiratie cu ajutorul unui tub de sticla, avandu-se grija sa nu se atinga dintii (ele ataca smaltul dentar), se va avea grija ca bolnavul sa-si curete dintii dupa fiecare ingestie de medicament. Medicamentele cu gust dezagreabil (expl. uleiul de ricin sau parafina) se pot administra in capsule gelatinoase. Acestea contin de obicei 3g substanta si se va lua numarul necesar de capsule. Pentru atenuarea vascozitatii si caracterului uleios se va incalzi si va fi turnat in pahar in prealabil incalzit, astfel nu mai adera pe pahar si mucoasa bucala. Gustul si mirosul pot fi atenuate adaugandu-se cateva picaturi de esenta mentolata sau amestecandu-se in proportie de 2/3 cu cafea,bere, sirop de zmeura, lapte cald sau vin rosu. Dupa inghitire bolnavului i se da o citronada de lamaie si i se sterg buzele. Purgativele saline, ca sulfat de Mg, sulfat de Na, cu gust foarte neplacut, se vor dizolva in apa calda, apoi racita, iar pacientul va bea apa rece pana la disparitia gustului. (Faringoseptul se va suge, nu va bea sau manca apoi 2 ore). Medicamentele cu baza de gelatina se administreaza in stare calda, cu adaus de lapte sau sucuri de fructe. Nitroglicerina se rezoarbe prin mucoasa bucala. Solutia se picura pe limba bolnavului sau tableta se aseaza sub limba. Infuziile, decocturile, emulsiile precum si alte medicamente lichide se sedimenteaza si de aceea vor fi agitate inainte de utilizare. Ceaiurile medicinale vor fi proaspat preparate caci altfel substantele active se volatilizeaza din ele. Ceaiurile din flori si frunze se prepara dupa metoda infuziei; Ceaiurile din seminte, radacini, frunze tari dupa metoda decoctului.

Infuzia: - plantele se pun intr-un vas, iar peste ele se toarna apa clocotita si se lasa acoperite 15. Se strecoara si se completeaza cu apa (ceai de menta, musetel, sunatoare) Decoctul: - plantele se pun intr-un vas, se acopera cu apa rece, se pune la fiert 10-30, dupa care se strecoara. Proportia obisnuita pentru cele doua forme de preparare este de 1 lingurita la o ceasca de apa. Alte moduri de obtinere a medicamentelor lichide: Solutii: - substante dizolvate in apa sau alcool, Mixturi: - amestecuri de solutii sau solutii cu substante insolubile care raman in suspensie Tincturi: - sunt solutii extractive alcoolice obtinute din produse de origine animala sau vegetala Extracte: - sunt lichide rezultate din concentrarea solutiilor extractive obtinute din produse animale sau vegetale Emulsiile: - sunt preparate din doua lichide ce nu se pot amesteca, unul fiind dispersat in celalalt. Medicamentele SOLIDE: Dezavantaj: se inghit mai greu Avantaje: contin cantitatea exacta de substanta. Pentru pulberile administrate se va sti ca: 1 lingurita plina contine 2,5 5g 1 lingurita rasa contine 1,5 2,5g un varf de cutit rotunjit contine 0,5 1g

Se administreaza: puse direct pe limba (catre radacina acesteia) dizolvate (cele cu gust dezagreabil) in casete si capsule

Granulele se administreaza cu lingurita, Tabletele se administreaza intregi sau dizolvate in apa, Drajeele sunt tablete acoperite cu un strat de zahar care le maschiaza gustul Tabletele zaharate sunt pentru supt sau sublingual (faringosept, Vitamina C, nitroglicerina)

Ele au calitatea de a nu mai trece prin ficat. Medicamentele enterosolvente sunt cele iritante pentru mucoasa stomacului. Se prepara invelite intr-un strat de Keratina (rezistenta la acidul clorhidric) si care odata ajunsa in intestine poate fi dizolvata de fermentii intestinali. La bolnavii comatosi, inconstienti, administrarea medicamentelor se face prin sonda Einhorn, pregatite sub forma de solutie. Majoritatea medicamentelor sub forma de pulberi, se pot amesteca intre ele si date intr-o singura priza. Praful de carbune medical, nu se amesteca cu nici un alt praf deoarece absoarbe medicamentele. Daca totusi trebuie dat, se va administra la cel putin 3 ore de la celelalte. Se prescriu sub forma de pulberi medicamentele inofensive, care nu expun bolnavul la accidente (calciu carbonic, magneziu usta etc.). Observatie medicamentele se verifica inaintea administrarii exfolierea comprimatelor din ambalaj se face din exterior. Nu se pune mana pe medicament nu se administreaza deodata medicamente care prin interactiune modifica resorbtia si efectul dorit pentru copii sub doi ani se prefera siropurile cu gust placut administrarea preparatelor de fier se face cu grija sa nu se atinga smaltul dentar ( cu pai) interzis a se folosi aceleasi instrumente pentru mai multi pacienti (pahare, linguri, lingurite) acestea dupa folosire sunt dezinfectate, spalate iar cele de unica folosinta colectate pentru a fi duse la crematoriu asistenta se va spala bine pe maini cu apa si sapun este interzisa oferirea dozei zilnice complete, fara a fi educat pacientul pentru utilizare medicamentele sunt administrate de asistenta medicala, sau luate de pacient in prezenta acesteia respectand ordinea succesiva de administrare

pacientul este prevenit asupra efectelor secundare sau reactiile adverse ale anumitor medicamente.

ADMINISTRAREA OXIGENULUI (OXIGENO-TERAPIA)

SCOPUL: este terapeutic. Imbogatirea aerului inspirat cu oxigen in concentratii diferite pe cale inhalatorie pentru combaterea starii de hipoxie, in scopul ameliorarii concentratiei de oxigen in sange. Trecerea oxigenului de la nivelul pulmonar in sange, este conditionata de unii factori a caror alterare determina unele tipuri de hipoxie: hipoxia anemica datorita lipsei de hemoglobina; hipoxia hipoxica datorita insuficientei ventilatorii; hipoxia histotoxica datorita blocarii fermentilor respiratorii, la nivelul celulelor; hipoxia circulatorie datorita tulburarilor de circulatie;

La nivelul tesuturilor, oxigenul este utilizat sub forma dizolvata in plasma, in cantitate de 0,3 ml oxigen la 100 ml de sange. Oxigenoterapia creste aceasta cantitate dizolvata, pana la 1,8 chiar 2,2 ml oxigen la 100 ml de sange, prin administrarea oxigenului la presiunea de 1 atm. INDICATII Oxigeno-terapia este indicata in : - hipoxii circulatorii (insuficienta cardiaca, edem pulmonar acut, infarct miocardic) - hipoxii respiratorii de diverse cauze si gradii in starile de soc - bolnavilor anesteziati cu anestezie generala (la acestia oxigenul se administreaza pana la revenirea starii de constiinta) - bolnavilor cu complicatii post-operatorii (hemoragie, tulburari circulatorii, tulburari respiratorii) - la lauze si nou-nascuti cu suferinte in oxigenare Surse de oxigen: acestea sunt: - statia centrala de oxigen;

- micro-statia; - bomba de oxigen de 300 pana la 10.000 litri de oxigen comprimat la o presiune de 150 atm. Pentru a se putea administra, presiunea se regleaza cu reductorul de presiune, debitmetrul care indica volumul in litri de oxigen/min si se umidifica cu ajutorul barbotorului. Administrarea oxigenului se face cu:- sonda sau cateter nazal - masca, fara re-inhalarea gazului expirat - cortul de oxigen Sonda nazala: se introduce in nara, pana la faringe. Utilizarea sondei nazale permite evitarea reinhalarii aerului expirat dar o parte din oxigen se pierde prin expiratia pe gura. Deoarece expiratia dureaza dublu inspiratiei, oxigenul trebuie administrat triplu fata de cel dorit a fi inspirat. Prin sonda se administreaza un debit de 12litri/min. Cateterul nazal: este un cateter cu orificii laterale multiple. Se introduce in nara pana la faringe, schimbandu-l de la o nara la alta. Se poate introduce si in pipa laringiana. Ochelarii pentru oxigenoterapie: se fixeaza dupa urechi si sunt prevazuti cu 2 sonde din plastic care patrund in nari. Se recomanda la copii si la bolnavii agitati. Masca pt. oxigenoterapie cu inhalarea aerului expirat: acoperim gura si nasul pacientului; masca permite re-inhalarea aerului expirat, iar pentru usurarea eliminarii dioxidului de carbon se foloseste un balon. Masca pt. oxigenoterapie fara re-inhalarea aerului expirat: prezinta un sistem de valve care dirijeaza fluxul de gaze. Aceasta este greu suportata de bolnavi datorita hamului de etanseitate. Cortul de oxigen: nu poate depasi o concentratie a oxigenului peste 50%; realizeaza o circulatie deficitara a aerului, ducand la incalzirea pacientului, ceea ce impune racirea cu gheata a corpului sau folosirea corturilor cu refrigerator. Efectuarea oxigenoterapiei cu sonda nazala: dezobstruarea cailor aeriene si asigurarea unei ventilatii; se masoara lungimea sondei pe obraz, de la narina pana la tragus; se introduce cateterul (sonda) in naso-faringe, cu miscari blande, paralele cu palatul osos si perpendicular pe buza superioara; se fixeaza sonda cu leucoplast; se fixeaza debitul de 4-6 litri/min; se observa bolnavul in continuare pentru prevenirea accidentelor; oxigenul se umidifica inainte de a ajunge la pacient, in laboratoarele speciale; ne-umidificat oxigenul este iritant pentru mucoasa respiratorie;

gazul (oxigenul) se va administra cu intermitenta si se va supraveghea debitul;

Efectuarea oxigenoterapiei prin masca: se verifica scurgerea oxigenului din sursa; se pune masca in mana bolnavului pentru a-i usura controlul mastii si i se sustine mana. Debitul oxigenului va fi de 10-12 litri/min; se aseaza masca pe piramida nazala si apoi pe gura; cand bolnavul s-a obisnuit cu masca, se aseaza cureaua de fixare in jurul capului; rezervorul se strange la inspiratie si se umple la expiratie;

INCIDENTE 1. Patrunderea gazului prin esofag, duce la distensie abdominala; 2. infiltrarea gazului la baza gatului, produce emfizemul subcutanat datorita fisurarii mucoasei; OBSERVATII 1. Nu se unge cateterul cu substante grase. Este pericol de explozie si de pneumonie; 2.Bombele de oxigen se aseaza singure, fixate pe un port-butelie orizontal, pentru a evita loviturile; 3. Oxigenul din butelie nu se foloseste fara manometru de distributie;

ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE CALE RESPIRATORIE

Pe cale respiratorie, medicamentele se administreaza sub forma de: - gaze sau substante gazefiate; - pulberi dizolvate; - lichide fin pulverizate sau vapori (aerosol) - solutii prin instilatie traheala; SCOPUL: este de dezinfectie si de congestionare a mucoasei C.R.(cailor respiratorii). INHALATIA: reprezinta introducerea unor substante medicamentoase (esente aromatice, antiseptice, saruri, etc.) in organism. Substantele pot fi inhalate, pulverizate, in stare lichida sau cu ajutorul vaporilor de apa.

INDICATII - in rinite, rinofaringite, bronsite, astm bronsic, etc. Materiale necesare: vaselina, inhalator, substanta medicamentoasa prescrisa si cort sau pelerina de cauciuc sau un prosop; ETAPE DE EXECUTIE 1. pregatirea instrumentelor si a materialelor necesare: - se pregatesc toate materialele necesare efectuarii inhalatiei; 2. pregatirea fizica si psihica a bolnavului: - se anunta bolnavul si i se explica inofensivitatea tehnicii si scopul efectuarii ei; - bolnavul va fi asezat confortabil pe un scaun; - este invitat sa isi sufle nasul; - i se aseaza un prosop in jurul gatului; - se ung buzele bolnavului si tegumentele peri-bucale cu vaselina; - i se explica bolnavului ca va trebui sa inspire pe gura si sa expire pe nas; 3. efectuarea tehnicii: - se imbraca manusi de unica folosinta; - se toarna apa in recipientul mare, pana cand se umple pe jumatate, se conecteaza la sursa de curent electric; - se introduce in recipientul mic, medicamentul destinat inhalarii; - cand apa incepe sa fiarba, vaporii formati se ridica si antreneaza medicamentul, pulverizandu-l; - se aduce inhalatorul cu rezervorul incalzit, in fata bolnavului; - se acopera capul bolnavului cu cortul sau pelerina de cauciuc sau cu un prosop mai mare, explicandu-i sa stea la o distanta de 30-80 cm de inhalator, si invitandu-l sa inspire pe gura si sa expire pe nas; - inhalatia poate dura de la 5 pana la 20 min; 4. ingrijirea bolnavului dupa tehnica: - dupa inhalare, se sterge fata bolnavului cu un prosop, se acopera bine capul bolnavului, pentru a-l feri de raceala si i se explica sa mai ramana in incapere cel putin 15 min; 5. reorganizarea locului de munca:

- dupa utilizare, inhalatorul se curata, se spala si se dezinfecteaza; OBSERVATIE Bolnavul nu trebuie sa inhaleze imediat din aparat deoarece curentul de vapori antreneaza si picaturi de apa fierbinte.

ADMINISTRAREA ANTIBIOTICELOR - NURSING

Antibioticele: sunt substante organice provenite din metabolismul celulelor vii (mucegaiuri si bacterii) sau obtinute prin sinteza, avand proprietati bacteriostatice, bactericide sau antimicotice. Chimioterapicele: sunt substante care au actiune bacteriostatica sau bactericida asupra germenilor patogeni intr-un organism infectat fara a fi toxice pentru organismul gazda. Ex: P. A. S. - ul sau acidul paraaminosalicilic, sulfamidele, etc. SCOPUL - administrarii este dat de actiunea lor: - distrug microbii sau impiedica dezvoltarea lor fara sa exercite vreun efect nociv asupra tesuturilor organismului. Avand actiune selectiva, administrarea antibioticelor trebuie sa fie precedata de identificarea germenului patogen cauzator al bolii si determinarea sensibilitatii lui la antibiotice (antibiograma). In cazul de urgenta, cand nu este timp pentru asteptarea rezultatelor de laborator, se poate incepe imediat tratamentul cu antibiotice cu spectru larg, fara a se astepta identificarea germenului si testarea sensibilitatii lui la medicamente. Tratamentul ulterior se va stabili numai dupa identificarea agentului cauzal si a sensibilitatii lui la antibiotice. Dupa ce se obtine rezultatul de laborator, tratamentul se va continua conform antibiogramei, avand in vedere ca iluminarea antibioticelor si a chimioterapicelor din organism este destul de rapida, ritmul de administrare va urmari mentinerea unei cantitati eficiente in sange care sa actioneze in mod continuu asupra agentilor patogeni. Ritmul de administrare indicat de medic (la 3-4 ore Penicilina cristalina; la 4-6 ore Tetraciclina si Cloramfenicolul; la 12-24 ore Streptomicina) va fi respectat cu strictete. In caz contrar, microorganismele patogene, isi creeaza o rezistenta fata de antibiotice sau chimioterapice. Cand se urmareste o absorbtie lenta a antibioticelor, acestea sunt inglobate in anumite substante. De ex: moldaminul printr-o absorbtie lenta de la locul injectarii, are o actiune care dureaza 4-5 zile in organism; Antibioticele si chimioterapicele se prezinta sub forma de: drajeuri; capsule operculate; pulberi; siropuri; solutii injectabile; unguente; Ele pot fi administrate pe diferite cai: 1. Calea orala, parenterala (i.m. si .i.v.), intrarahidiana, per-cutanata in functie de scopul urmarit, de rapiditatea cu care trebuie sa actioneze si compatibilitatea dintre medicament si calea de administrare. De ex: - Penicilina este distrusa de sucul gastric, cu exceptia Penicilinei V; - Streptomicina, nu se absoarbe la nivelul intestinului. De aceea, calea i.m. este preferata pentru Penicilina si Streptomicina.

2. Calea subcutanata nu se utilizeaza pentru administrarea antibioticelor, din cauza resorbtiei neregulate din acest tesut; 3. Calea intravenoasa (i.v.) se utilizeaza pentru Tetracicline injectabile; 4. Calea intrarahidiana se utilizeaza in cazuri grave de infectii meningiene, folosind antibiotice cu spectru puternic; Aplicarea locala a antibioticelor, trebuie evitata deoarece au un efect foarte puternic sensibilizant iar daca totusi este necesara, se vor utiliza numai acelea care sunt mai putin sensibilizante (Neomicina, Gentamicina, Polimixina, etc.) Dozele de antibiotice trebuie strict respectate; in cazul administrarii per orale se imparte nr. tabletelor sau a capsulelor la nr. prizelor; in cazul administrarii i.m. este bine sa se dizolve numai cantitatea ce se injecteaza imediat deoarece solutia se degradeaza iar administrarea lor devine mai dureroasa;

daca insa, nu avem la dispozitie flacoane de mono-doze, de medicament, se va dizolva deodata cantitatea necesara pentru 24 ore. Doza va fi impartita conform orarului de administrare in doze unice egale, care vor fi administrate la 4-6-12 ore. De ex: pentru a administra 1.600.000 u.i. (unitati internationale) la 6 ore, se va calcula pentru 24 ore: impartim24 la 6 = 4 prize; 1.600.000/ 4 prize = 400.000 u.i./ doza unica; Cantitatile de antibiotice si chimioterapice se exprima in u.i. si grame. In asociatii de antibiotice, fiecare substanta este bine sa se administreze separat. Administrarea antibioticelor si chimioterapicelor injectabile se va face respectand cele mai riguroase conditii de asepsie pentru a nu introduce in organism, care este partial sterilizat, germeni patogeni care ar putea produce o suprainfectie cu urmari fatale. Pentru incarcarea seringii cu substanta din flacoane inchise cu dopuri de cauciuc, se procedeaza astfel: - se dezinfecteaza dopul de cauciuc cu un tampon de vata sterilizat, imbibat in alcool; - se incarca seringa cu o cantitate de aer egala cu cea a lichidului pe care vrem sa il scoatem din flacon, prin aspirare; - se introduce acul prin dopul de cauciuc pana la nivelul dopului si se introduce aerul sub presiune in flacon, continutul flaconului ajungand astfel sub presiune; - se rastoarna flaconul cu seringa, varful acului ajungand la nivelul solutiei de injectat iar continutul flaconului va patrunde in seringa datorita fortei de impingere asupra pistonului; extragerea continutului flacoanelor inchise cu dopuri de cauciuc, se mai poate face si cu ajutorul a 2 ace dintre care unul serveste pentru extragerea lichidului iar celalalt pentru patrunderea aerului. Pulberile injectabile se dizolva in prealabil in lichidul de dizolvare, astfel seringa se incarca mai intai cu solvent apoi se deschide flaconul cu pulbere si se injecteaza in el, solventul. Dupa dizolvarea completa, se extrage continutul in seringa.

Antibioticele administrate per os, trebuie asociate totdeauna cu vit. B complex sau cu iaurt pentru a echilibra flora intestinala. In afara actiunii toxice pe care o au asupra organelor hematopoetice, a rinichiului, etc. actualmente se citeaza cazuri de hipersensibilitate fata de antibiotice mai ales fata de penicilina, care poate produce reactii alergice, soc anafilactic, ulterior deces. Pentru personalul care administreaza antibiotice, exista pericolul de sensibilizare, de aceea se recomanda sa se lucreze cu manusi de cauciuc si masca de protectie.

ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE CALE PARENTERALA NURSING

Calea parenterala (in afara tubului digestiv) reprezinta administrarea medicamentelor prin injectii. Injectia reprezinta introducerea substantelor medicamentoase sub forma lichida in organism cu ajutorul unei seringi si prin intermediul unui ac adaptat la seringa. SCOPUL este explorator si terapeutic. Administrarea medicamentelor pe aceasta cale are urmatoarele avantaje: 1. se evita tractul digestiv (medicamente iritante sau toxice, unele fiind sensibile la actiunea sucurilor digestive vaccinuri sau hormoni); 2. dozarea exacta a unui medicament ce ajunge in sange, fata de conditiile de absorbtie din tubul digestiv; 3. obtinerea unui efect rapid; 4. posibilitatea administrarii medicamentelor la pacientul inconstient, la pacientul cu hemoragie digestiva si la pacientul cu varsaturi; Asistenta medicala efectueaza injectia iar alegerea caii de executie este facuta de catre medic in functie de scopul injectiei, rapiditatea efectului urmarit si compatibilitatea tesuturilor cu substanta injectata. Medicamentul prescris se poate prezenta ca: (a) medicament direct injectabil sau in flacoane cu doza unica sau in flacoane cu mai multe doze sau in seringa gata pregatita de intrebuintare; (b) medicament indirect injectabil cum sunt pudrele sau produse liofilizate in fiole sau flacoane cu dop de cauciuc insotite sau nu de solvent; Fiolele, flacoanele, sunt etichetate mentionandu-se numele medicamentului, calea de administrare, termenul de garantie;

Pregatirea materialului de injectat

1. se verifica solutia de injectat:

- daca fiolele sunt etichetate; - daca denumirea si dozajul corespund celor prescrise de medic; - aspectul solutiilor de injectat stiind ca ele trebuie sa fie clare, transparente fara precipitate; - totodata se verifica termenul de valabilitate si integritatea fiolei; 2. se dezinfecteaza gatul fiolei cu un tampon de vata imbibat in alcool sau prin flambare (avand grija sa nu se altereze continutul ei la caldura); 3. se deschide fiola prinzand partea subtire a fiolei cu degetele mainii drepte protejate, cu ajutorul unei comprese sterile sau a unui tampon de vata sterilizat, de eventualele taieri; 4. se trece gatul fiolei deschise deasupra flacarii si se tine intre police, index si degetul mijlociu al mainii stangi cu deschizatura catre seringa care va fi tinuta in mana dreapta; 5. sprijinind cele doua maini pe varfurile degetelor mici, in extensie si abductie acul se introduce cu atentie in fiola, fara sa se atinga de marginile deschizaturii fiolei; 6. se sprijina seringa la nivelul armaturii de langa ambou, cu degetul mic al mainii stangi si se exercita o tractiune asupra pistonului, indexul rezemandu-l pe aripile seringii; 7. tinand seringa verticala in mana stanga, cu acul indreptat in sus, se elimina bulele de aer prin impingerea pistonului in sus, pana la aparitia primei picaturi de lichid prin varful acului si se fixeaza pistonul in aceasta pozitie, cu ajutorul degetului; se introduce acul in fiola golita (in teaca lui) pana la efectuarea injectiei pentru a nu il de-steriliza;

ADMINISTRAREA RECTALA A MEDICAMENTELOR

Se foloseste la bolnavii cu: intoleranta digestive (greata, varsaturi, sangerari gastrice) cand medicamentul are actiune iritanta asupra stomacului cand bolnavul are tulburari de degluditie (inghitire) cand s-au practicat interventii chirurgicale pe tubul digestive refuza inghitirea medicamentelor se doreste evitarea trecerii prin ficat exista o staza in sistemul portal (ciroza) (Reteaua venoasa a rectului se varsa direct in vena cava, deci se ocoleste vena porta, deci ficatul. Se administreaza sub forma de: supozitoare si clisme medicamentoase.

SUPOZITOARELE: sunt forme medicamentoase in care substanta active este cuprinsa intr-o masa solida (unt de cacao) care se topeste la temperature corpului. Scopul: este terapeutic si purgativ Au forma conica sau ovala cu o extremitate ascutita. Actiunea lor este: - locala prin golirea rectului - calmarea durerii - atenuarea peristaltismului intestinal Ca materiale de baza contin glicerina cu stearina sau gelatina cu glicerina. generala (supozitor cu morfina, efedrina, digitala). Au ca material de baza untul de cacao.

SUPOZITOARELE PURGATIVE: se introduce cu partea ascutita pan ace extremitatea va trece de sfincterul anal. La introducere vor fi trecute in prealabil prin apa calda sau tinute desfacute daca este cald, pentru a aluneca mai usor sau unse cu vaselina sau solutie uleioasa. La introducere pozitia bolnavului este in decubit lateral cu membrele inferioare flectate. Se foloseste manusa de cauciuc, se departeaza fesele, se vizualizeaza orificiul anal iar cu cealalta mana se introduce supozitorul (ca mai sus).

SUPOZITOARELE MEDICAMENTOASE: se administreaza numai dupa clisma evacuatoare ca: microclisma sau picatura cu picatura. Observatie: se verifica supozitoarele pentru conformitate cu prescriptia pentru a nu degrada supozitorul se foloseste foarfece la exfoliere

intrerzisa manipularea directa cu mana

interzisa administrarea concomitenta a mai multor supozitoare interzisa folosirea acelorasi manusi pentru mai multi pacienti in cazul clismelor temperatura solutiei mai mare cu 1-2C ca temperatura corpului pentru a se evita senzatia de defecare

GLOBULELE VEZICALE: sunt preparate ovale sau sferice cu medicamentul inglobat in substanta care se topeste sub influenata temperaturii vaginale. Materiale necesare: manusi, globule si materiale pentru spalare vaginala Tehnica: spalarea mainilor se pun manusile se aseaza bolnavul in pozitie ginecologica se efectueaza spalatura vaginala se departeaza labile cu degetele mainii stangi pentru evidentierea vaginului se introduce cu mana dreapta globulul si se impinge spre col se poate folosi un dispozitiv de introducere a ovulului, care functioneaza pe principiul unui piston.

ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR MUCOASELOR PRIN INSTILARE

PE

SUPRAFATA

Administrarea medicamentelor pe suprafata mucoaselor, sub forma de solutii, unguente, pulberi, cu scopul de a dezinfecta si decongestiona mucoasele. Se aplica diferit, in functie de mucoasa care se trateaza.

A. Aplicarea medicamentelor pe mucoasa conjunctivala:

1. Instilatia oculara: picurarea unor solutii medicamentoase, pe mucoasa conjunctivala; Materiale necesare: pipeta, tampon de vata steril, solutia medicamentoasa izo-tonica si tavita renala; Efectuarea tehnicii - spalare pe maini cu apa si sapun; - se aseaza bolnavul in decubit dorsal pe un scaun cu capul aplecat spre spate, sprijinit; - se deschide fanta palpebrala, deprimand usor pleoapa inferioara cu policele mainii stangi;

- se invita bolnavul sa priveasca in sus; - se sprijina marginea cubitala a mainii drepte pe fruntea bolnavului; - se lasa sa cada din pipeta 1-2 picaturi din solutia medicamentoasa, in fundul de sac conjunctival inferior, inspre unghiul extern al ochiului; - se solicita bolnavului sa miste globul ocular; - se pune si a 2 a picatura in sacul conjunctival respectiv si daca este necesar se continua apoi si cu celalalt ochi; - se sterge picatura de medicament sau lacrima care se scurge cu un tampon de vata steril, care apoi se arunca in tavita renala; OBSERVATII Instilatia pe mucoasa conjunctivala, se face numai cu solutii izotonice sau apropiate de acestea. 2. Unguentele: se aplica pe fundul de sac conjunctival sau pe marginea pleoapelor, direct din tub prin apasare la capatul opus sau din cutie cu ajutorul unei baghete de sticla, rotunjita fin la capat si latita sub forma de lopatica. Materiale necesare: bagheta de sticla, unguentul medicamentos in cutie sau in tub, tampoane de vata sterile; Efectuarea tehnicii - spalare pe maini cu apa si sapun; - se aseaza bolnavul in pozitie sezanda, cu capul aplecat spre spate si se invita sa priveasca in sus; - se trage in jos si in afara pleoapa inferioara, cu policele mainii stangi, folosind un tampon; - se aplica unguentul incarcat pe extremitatea latita a baghetei (cat un bob de grau) pe fata interna a pleoapei sau se preseaza din tub; - se da drumul pleoapei si se solicita bolnavul sa inchida si sa deschida ochiul pentru a antrena astfel unguentul pe suprafata globului ocular; - unguentul in plus se sterge cu un tampon de vata steril; 3. Pulberile: se introduc in sacul conjunctival, cu ajutorul unor tampoane montate pe o bagheta de sticla. Efectuarea tehnicii - spalare pe maini cu apa si sapun; - se aseaza bolnavul in pozitie sezanda cu capul aplecat spre spate; - se incarca fin tamponul de pe bagheta, cu pudra medicamentoasa;

- se trage in jos pleoapa inferioara cu policele mainii stangi; - se presara pudra prin usoare lovituri exercitate asupra baghetei, pe suprafata sacului conjunctival inferior; - se solicita bolnavul sa inchida ochiul, antrenand astfel si pudra, pe toata suprafata sacului conjunctival;

B. Aplicarea medicamentelor pe mucoasa nazala:

1. Instilatia nazala: reprezinta picurarea unor solutii medicamentoase, pe mucoasa nazala. Materiale necesare: pipeta si medicamentul prescris; Efectuarea tehnicii - se invita bolnavul sa isi sufle nasul; - se aseaza bolnavul in decubit dorsal fara perna sau in pozitie sezanda cu capul aplecat spre spate si putin in lateral, de partea opusa narii in care se face instilatia; - se introduce varful pipetei in vestibulul fosei nazale, fara a atinge peretii ei; - se lasa sa cada nr. de picaturi prescrise; - se repeta operatia in narina opusa, aplecand capul de partea cealalta; - se anunta bolnavul sa ramana in aceasta pozitie 30-40 sec, pentru ca solutia sa ajunga in faringe; OBSERVATIE Medicamentul lichid nu trebuie sa fie aspirat deoarece patrunde in laringe provocand accese de tuse si spasme laringiene. 2. Unguentele: se aplica cu ajutorul unor tampoane, montate pe port-tampoane; Efectuarea tehnicii - se invita bolnavul sa isi sufle nasul; - se aseaza bolnavul in decubit dorsal; - se incarca tamponul cu o cantitate de unguent de marimea unui bob de grau; - se ridica usor varful nasului, cu policele mainii stangi, pentru a evidentia mai bine orificiul extern al fosei nazale; - se depune unguentul pe suprafata interna a vestibulului nazal; - se scoate tamponul si se inchide narina, se apleaca capul bolnavului usor inainte si se solicita sa aspire medicamentul in mod treptat, pentru a nu il inghiti;

- procedeul de repeta si la cealalta narina;

C. Aplicarea medicamentului in conductul auditiv extern:

1. Instilatia auriculara: reprezinta picurarea unor medicamente in conductul auditiv extern. Materiale necesare: o bagheta, pipeta, tampoane de vata, solutia medicamentoasa si un vas cu apa incalzita la 37 grade C. Efectuarea tehnicii - spalare pe maini cu apa si sapun; - se aseaza bolnavul in decubit lateral sau in pozitie sezanda cu capul si trunchiul aplecate lateral de partea opusa urechii in care se face instilatia; - se curata conductul auditiv cu un tampon de vata montata pe o bagheta; - se incalzeste solutia medicamentoasa, in baie de apa, pana la 37 grade C; - se trage usor pavilionul urechii in sus si inapoi, cu mana stanga; - se lasa sa picure din pipeta, numarul de picaturi prescrise; - se mentine bolnavul in aceiasi pozitie cateva minute; - se introduce in ureche un tampon de vata, in mod lejer; - se procedeaza la fel si la cealalta ureche; 2. Unguentele: se aplica cu ajutorul tampoanelor de vata infasurate pe port-tampoane. Efectuarea tehnicii - se aseaza bolnavul in decubit lateral sau in pozitie sezanda cu capul si trunchiul aplecate lateral, de partea opusa urechii ce urmeaza a fi tratata; - se incarca tamponul cu o cantitate de unguent, de marimea unui bob de grau; - se introduce tamponul cu foarte mare precautie, in conductul auditiv extern; - se depune unguentul pe portiunea bolnava a conductului auditiv extern sau se intinde pe toata suprafata lui; - se introduce un mic tampon steril in pavilion, dupa efectuarea tehnicii; OBSERVATII 1. A nu se patrunde in ureche, peste limita vizibilitatii, pentru a nu leza membrana timpanului.

2. Pentru fiecare ureche, se utilizeaza tampoane separate, folosindu-le numai o singura data.

D. Aplicarea medicamentelor pe mucoasa bucala si faringiana:

1. Badijonarea mucoasei bucale: se efectueaza total sau partial. Materiale necesare: spatula linguala sterila, tampoane sterile montate pe port-tampoane sau pe pense si solutia medicamentoasa; Efectuarea tehnicii - spalare pe maini cu apa si sapun; - se aseaza bolnavul in pozitie sezanda, cu capul aplecat spre spate; - se solicita bolnavul sa isi deschida larg gura; - se inspecteaza sistematic fata dorsala a limbii, palatul dur, valul palatin si pilierii anteriori; - cu ajutorul unei spatule, se departeaza usor obrajii de arcadele dentare si se inspecteaza suprafata lor interna si mucoasa gingivala; - cu spatula, se ridica buzele, pentru a vedea suprafata lor interna; - se solicita bolnavul sa isi ridice limba sau va fi ridicata cu ajutorul spatulei si se examineaza fata sa ventrala si planseul bucal; - se apasa asupra suprafetei dorsale a limbii, cu spatula si se inspecteaza lojile amigdaliene, pilierii posteriori, amigdalele precum si peretele posterior al faringelui; - se imbiba tamponul steril cu substanta medicamentoasa, prin turnare; - se descopera portiunea afectata, cu ajutorul spatulei tinute in mana stanga; - se atinge si se pensuleaza regiunea interesata, cu tamponul tinut in mana dreapta; - se respecta ordinea descrisa, la inspectia cavitatii in cazul in care badijonarea trebuie efectuata pe toata mucoasa bucala; - spalare pe maini cu apa si sapun; OBSERVATIE Tamponul de vata folosit, se arunca si se inlocuieste cu un tampon nou. Nu se reintroduce niciodata in solutia medicamentoasa. 2. Badijonarea mucoasei faringiene: Efectuarea tehnicii - se aseaza bolnavul in pozitie sezanda cu capul aplecat spre spate;

- se apasa limba cu ajutorul pensei linguale, tinand-o in mana stanga; - cu mana dreapta se pensuleaza pilierii, peretele posterior al faringelui si amigdalele, rasucind cu delicatete tamponul la nivelul acestora pentru ca solutia medicamentoasa sa patrunda in criptele amigdaliene; 3. Gargara: se face cu solutii medicamentoase, incalzite la temperatura corpului. Se executa in 2 faze: spalarea gurii si spalarea oro-faringelui;

E. Aplicarea medicamentelor la nivelul mucoasei vaginale:

1. Tampoanele vaginale: sunt confectionate dintr-o bucata de vata presata, de forma alungita, imbracata intr-o fasa care se prelungeste de la tampon inca 20-25 cm. Capetele fesii ramase partial in afara vaginului, permit extragerea tamponului. Cu ajutorul acestor tampoane se introduc in vagin, medicamente sub forma de unguente sau solutii. Materiale necesare: valve vaginale, perna ginecologica sterilizata, solutia medicamentoasa, tavita renala, glicerina pentru lubrifiere, tampoane sterilizate, manusi de cauciuc sterile. Efectuarea tehnicii - spalare pe maini cu apa si sapun; - se aseaza bolnava in pozitie ginecologica; - se imbraca manusile de cauciuc sterile; - se lubrifiaza valvele vaginale; - se departeaza peretele vaginului cu valvele vaginale; - se imbiba tamponul cu medicamentul prescris si se aseaza pe o pensa ginecologica; - se introduce tamponul prin lumenul creat de valve, pana in fundul de sac posterior al vaginului in asa fel incat ata sa ramana fara sa atarne in afara vaginului; - se indeparteaza tamponul la ora sau ziua indicata de medic; 2. Globulele vaginale: sunt preparate farmaceutice de forma ovoida sau sferica avand medicamentul activ inglobat in substante care se topesc sub influenta temperaturii vaginale. Materiale necesare: materialele necesare unei efectuari vaginale, manusi de cauciuc de unica folosinta si globulele vaginale prescrise; Efectuarea tehnicii - spalare pe maini cu apa si sapun; - se imbraca manusile de unica folosinta; - se aseaza bolnava in pozitie ginecologica;

- se efectueaza intai bolnavei, o spalatura vaginala; - se departeaza labiile mari cu degetele mainii stangi, pentru a pune in evidenta vaginul; - se introduce cu mana dreapta globulul si se impinge cu indexul mainii stangi, spre colul uterin

ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE CALE RESPIRATORIE sanatate

+ Font mai mare | - Font mai mic

ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE CALE RESPIRATORIE

DOCUMENTE SIMILARE
Share on facebookShare on twitterShare on emailShare on printMore Sharing Services0

Se face sub forma de: - gaze sau substante Lipoproteinele reziduale gazeificate MASAJUL TERAPEUTIC - pulberi dizolvate - lichide fin pulverizate (vapori sau aerosoli) - solutii prin instilatii traheale Scop: - dezinfectie - decongestionarea mucoasei cailor respiratorii INHALATIA: este introducerea unor substante medicamentoase in organism. Substantele pot fi inhalate, pulverizate in stare lichida sau cu ajutorul vaporilor de apa.
RUJEOLA MODIFICARI HEMATOLOGICE SI BIOCHIMICE LA CAII DE SPORT DUPA ANTRENAMENTUL DE SCURTA SI RESPECTIV DE LUNGA DURATA Ora de consultatie - Expunerea la soare Sistemul receptor acustic Intoxicatia cu monoxid de carbon Methemoglobinemia Cimbrul PLEXUL BRAHIAL TOXICELE PROFESIONALE

TERMENI importanti pentru acest document

oxigenoterapia : sondajul traheobronsic : : edem in pelerina : injectia intratraheala :

Indicatii: rinite, bronsite, astm bronsic, faringite, anestezia generala etc.

Materiale necesare: vaselina, inhalator, substante medicamentoase, cort cu pelerina de cauciuc, prosop Pregatirea bolnavului: se anunta bolnavul si i se explica in ce consta tehnica se aseaza bolnavul pe scaun si sufla nasul i se pune prosop in jurul gatului se unge zona cu vaselina i se explica bolnavului ca va inspira pe gura si expira pe nas Tehnica: spalarea mainilor se pune apa in recipient pana la jumatate se pune la sursa de incalzire in recipient se pune medicamentul cand apa fierbe, vaporii se ridica si antreneaza medicamentul se aduce inhalatorul cu rezervorul incalzit in fata bolnavului se acopera bolnavul cu cortul sau pelerine de cauciuc explicandu-i-se sa stea la o distanta de 30-80 cm de inhalator, invitandu-l sa respire pe gura si sa expire pe nas durata inhalatiei este de 5-20 minute. Dupa tehnica se sterge fata bolnavului cu un prosop

- se acopera bolnavul pentru al feri de raceala Igienizarea locului: se curate, se spala, se dezinfeteaza inhalatorul. Bioxidul de carbon se inhaleaza la fel ca oxigenul este indicat sa se administreze in cazul pericolului de paralizie a centrului respirator in colapsul periferic cu paralizia centrilor vasomotori Inhalatia intratraheala, reprezinta introducerea medicamentelor lichide in caile respiratorii cu ajutorul seringi laringiene cu efect local interesand partea inferioara, bazala a cailor respiratorii. Injectia intratraheala, prin ligamentul tirocricoidian in hipolaringc.Cu ajutorul seringii se pot trece prin ac in caile respiratorii substante anesteziante sau medicamente. Sondajul traheobronsic cu sonda Metras inlatura dificultatea instilatiei si a injectiei intratraheale. Introducerea se face direct in focarele supurative. Sub forma de inhalatie se utilizeaza si substantele volatile.Astfel, nitritul de amil se picura pe panza sau tifon, impaturit, de unde bolnavul aspira substanta care se volatilizeaza imediat. In timpul crizelor de angina pectorala, fiola se taie in tifon sau batista, de unde substanta poate fiaspirata imediat. Substantele narcotice : eterul,cloroformul, clorura de etil se inhaleaza sub forma de vapori.Ele sunt administrate in stare lichida, dar se volatilizeaza imediat, fiind aspirate de bolnav sub forma de vapori

Aspirarea prafurilor solide se face cu ajutorul unor tuburi incurbate in forma de 'S' la ambele extremitati. Curbura externa, indreptata in sus ,usor largita in forma de degetar, in aceasta se pune medicamentul care va fi aspirat Curbura interna se indreapta in jos, urmand forma bazei limbii spre laringe.Bolnavul inchide gura, fixeaza ermetic buzele pe tub, inspirand brusc prin tub.

Utilizarea seringii laringiene NEBULIZAREA se face cu aparate speciale , numite nebulizatoare in aparat se introduc substante cu rol de a umidifica secretiile

OXIGENOTERAPIA ( sau administrarea oxigenului). Scop: Terapeutic = imbogatirea aerului cu oxigen in scopul combaterii hipoxiei (oxigenarea redusa a tesuturilor) = ameliorarea concentratiei de oxigen in sange Hipoxia poate fi: = anemica prin reducerea hemoglobinei = histotoxica prin blocarea la nivelul celulelor = circulatoare prin tuburari de circulatie La nivelul tesuturilor O2 este utilizat sub forma dizolvata in plasma, cantitatea de 0,3 ml oxigen la 100ml sange. Oxigenoterapia necesita 1,8-2,2ml la 100ml sange la administrarea O2 sub o atmosfera. Indicatii: = hipoxii circulatorii (insuficienta cardiaca, edem pulmonar, infarct miocardic) = hipoxie respiratorie (soc, anestezi generale, complicatii postoperatorii, nou nascuti). Surse de oxigen: = statie centrala de oxigen sau microstatie = lampa de oxigen (de 300-10.000l oxigen comprimat la 150atm.) = pentru a se putea administra, presiunea se regleaza cu reductorul de presiune (debitmetrul, care indica volumul in litri de oxigen pe minut) si se modifica cu ajutorul barbotorului.

Butelia de oxigen cu umidificator si reduclor : a butelia de oxigen cu : 1 robinetul bombei ; 2 reductor de presiune ; 3,4 manometre ; 5 robinet de inchidere ; 6 robinet de reglare a presiunii de iesire a oxigenului ; 7 lant de fixare ; b umidificator (detal i u ) c u S o x i g e n d e l a b o m b a ; 0 tub spre bolnav.

Precautii in utilizare surselor de oxigen Butelia de oxigen are in partea superioara un orificiu de umplere prevazut cu un robinet - peste aceasta se insurubeaza un reductor de presiune care adapteaza presiunea crescuta din rezervor la o presiune mai scazuta, reglabila dupa necesitati - reducatorul de presiune este prevazut cu doua manometre - unul care indica presiunea din tub si unul care arata presiunea si volumul oxigenului care iese din reductor, spre bolnav ( manometru de lucru ) - robinetele si filtrele functioneaza prin rotire inversa fata de robinetele de apa ( se deschid spre dreapta si se inchid spre stanga ) - buteliile cu oxigen sunt vopsite in albastru, sunt prevazute cu doua robinete de cauciuc pentru a le proteja de lovituri bruste in timpul transportarii - transportul se face pe carucior cu roti de cauciuc; se transporta in pozitie verticala; trebuie fixata de perete cu inel de fier - deoarece oxigenul favorizeaza combustia ( ! IA FOC !) prezenta sa trebuie atentionata pacienti si vizitatori - NU se aprinde flacara, NU se fumeaza in preajma sursei de oxigen - rezervoarele se aseaza cat mai departe de sursele de caldura si electricitate - NU se ung robinetele, garniturile bombei; de asemenea contactul cu grasimi sau uleiuri, poate genera explozii sau incendiu; manipularea aparatului - cu mainile unse este interzisa - imbinarile reductorului de presiune se controleaza numai cu sapun si apa ( se controleaza lunar) - robinetul buteliei - deschis incet ( de cei instruiti special) interzis aparate electrice care pot produce scantei sau care se incalzesc pana la inc andescenta, interzisa flambarea, sau folosirea de eter, ciclopropan ( in timpul anesteziei generale )

- interzis folosirea imbracamintei de material plastic, sintetic - daca este folosit ciclopropanul - poate crea explozie si arde pielea victimelor - umidificatorul ( barbotorul ) - consta intr-un borcan de sticla inchis ermetic cu un dop de cauciuc, prin care trec doua tuburi de sticla - unul pana in fundul borcanului, altul pana sub dop; se racordeaza la reductorul de presiune prin tubul lung, iar de cel scurt se leaga un tub de cauciuc care transporta oxigenul la bolnav. Borcanul se umple pe jumatate cu apa distilata si alcool etilic ( 2/3 + 1/3 ). asigura umidificarea oxigenului, trebuie fixat la perete si tinut drept.

- ATENTIE! - daca se rastoarna apa poate fi impinsa de oxigen prin tuburile de legatura siajunge in caile respiratorii !!! - ASFIXIAZA BOLNAVUL Administrarea oxigenului se face cu: sonda sau cateter nazal ochelari masca cort de oxigen balon Ambu sau Ruben Cateterul nazal (sonda) are orificii laterale multiple. Se introduce in nara prin faringe, schimbandu-se de la o nara la alta. Se poate introduce si in laringe. Tehnica: se dezobstrueaza caile aeriene se masoara lungimea sondei pe obraz de la narina la tragus

 se introduce cateterul cu miscari blande paralel cu palatal osos si perpendicular pe buza superioara se fixeaza sonda cu leucoplast se fixeaza debitul la 4-6 l/minut se va observa bolnavul in continuare pentru prevenirea accidentelor se administreaza medicamente cu intermitenta si se supravegheaza debitul. Ochelari: pentru oxigen se fixeaza dupa urechi si prezinta 2 mici sonde de plastic care patrund in nari. Se recomanda la copii si bolnavi agitati.

Masca: pentru oxigen ( cu expirat) se fixeaza acoperind general este greu suportata de hamului de etanseizare. Tehnica: se verifica scurgerea oxigenului din sursa

inhalarea aerului gura si nasul. In bolnav datorita

se pune masca in mana bolnavului pentru a-i usura controlul masti si i se sustine mana. Debitul de 10-12 l/minut.

 se aseaza masca pe piramida nazala si apoi pe gura cand bolnavul s-a obisnuit cu masca, se aseaza cureaua de fixare in jurul capului

Cortul de oxigen: nu poate depasi o concentratie de 50% a oxigenului, realizeaza o circulatie deficitara a aerului, ducand la incalzirea pacientului. Se impune racirea cu ghiata.

Sistem de administrare oxigen

Sonda de intubat Traheostoma

Balon Ambu sau Ruben

Incidente la administrarea oxigenului: distensia abdominala prin patrunderea gazului prin esofag enfizem subcutanat prin infiltrarea gazului la baza gatului prin fisurarea mucoasei. Se va sti ca: nu se unge cateterul cu substante grase (pericol de explozie si pneumonie) bombele de oxigen se fixeaza pe un port butelie, orizontal pentru a evita loviturile oxigenul nu se foloseste fara manometru barvetarul sa fie bine fixat deoarece prin rasturnare impinge apa in caile respiratorii ale bolnavului

ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR
Medicamentele sunt substante de origine minerala, animala, vegetala sau chimice, de sinteza transformate prin operatii farmaceutice, intr-o forma de administrare (comprimate, tablete, solutii, siropuri, supozitoare, unguente) folosite pentru prevenirea, ameliorarea sau vindecarea bolilor. Destinate uzului intern sau extern, medicamentele se administreaza pe cai diferite: (a) cai directe: - suprafata cutanata; - suprafata mucoaselor; - pe cale digestiva (orala pe gura;sublinguala; gastrica si intestinala prin clisme) - pe cale respiratorie (nazala, traheobronsica) - pe cale urinara (uretrala) (b) cai indirecte (parenterale): - in tesutul celular subcutanat; - in tesutul celular muscular; - intravenos (i.v.) - intradermic; Calea intradermica este rezervata unor probe biologice (reactia la tuberculina) vaccinarilor si efectuarii pre-anesteziei locale. (c) alte cai indirecte: - intra-arteriala, intra-cardiaca, intrarahidiana, intracerebrala, seroase, medulara, epidulara, osoasa, sinusala, etc. acestea sunt folosite exclusiv de medici. Daca din punct de vedere clinic nu exista o deosebire esentiala intre medicament, aliment si otrava (ex: clorura de sodiu este consumata zilnic ca aliment dar poate fi folosita si ca medicament in cazul spolierii organismului prin transpiratii abundente; vitaminele obligatorii in ratia alimentara sunt folosite ca medicamente dar supradozajul are efecte toxice) doza administrata, determina diferentierea actiunii asupra organismului ca aliment, medicament sau toxic. De aceea in ingrijirea bolnavului, de o importanta practica deosebita, este ca asistenta medicala sa cunoasca pentru fiecare medicament: - doza terapeutica reprezinta cantitatea utilizata pentru obtinerea efectului terapeutic dorit; - doza maxima reprezinta cantitatea cea mai mare suportata de organism, fara aparitia unor efecte toxice; - doza toxica reprezinta cantitatea care provoaca o reactie periculoasa pentru organism;

- doza letala reprezinta cantitatea care produce moartea pacientului; Doza medicamentului introdus in organism, actioneaza si in functie de calea de administrare deoarece absorbtia se face in mod diferit. De ex: - pe cale orala, substantele medicamentoase sunt inactivate partial de sucurile digestive si astfel cantitatea absorbita in sange este mai mica decat cea administrata; - pe cale intramusculara, absorbtia se produce lent; - pe cale intravenoasa, doza medicamentului actioneaza integral si rapid avand un efect puternic violent, astfel, datorita caii de administrare aceiasi substanta medicamentoasa poate actiona diferit transformandu-se in unele cazuri, intr-un toxic; REGULI de administrare a medicamentelor Deoarece administrarea medicamentelor este o munca de mare raspundere pe care asistenta o efectueaza sub indrumarea medicului si pentru evitarea erorilor care pot fi fatale, se vor respecta cu strictete urmatoarele reguli: 1. Respectarea medicamentului prescris nu se inlocuieste medicamentul prescris cu un alt medicament cu efect asemanator, fara aprobarea medicului; 2. Identificarea medicamentului de administrat prin verificarea etichetei inainte de administrare sau a medicamentului insusi, stiind ca asistenta trebuie sa il recunoasca dupa ambalaj, forma de prezentare, consistenta, culoare, miros, etc. 3. Verificarea calitatii medicamentului se verifica medicamentul sa nu fie alterat, sa nu fie degradat stiind ca medicamentele isi schimba culoarea sau aspectul (decolorare, tulburare, precipitare, sedimentare sau cand exista flocoane in cele lichide, lichefiere sau modificarea consistentei la cele solide); 4. Respectarea caii de administrare este obligatorie; nerespectarea caii de administrare, poate duce la accidente grave (de ex: solutiile uleioase introduse i.v. produc embolia uleioasa si imediat moartea; solutiile hipertonice sunt incompatibile cu tesutul muscular subcutanat producand necroza acestora, adica distrugerea tesuturilor); 5. Respectarea orarului de administrare si al ritmului prescris de medic este obligatoriu deoarece unele substante se descompun sau se elimina din organism intr-un anumit timp, medicamente la care doza terapeutica este apropiata de cea toxica, daca nu se respecta orarul, se pot transforma in otravuri prin cumularea dozelor. De asemenea, nerespectarea orarului prin distantarea dozelor la medicamentele care se elimina rapid din organism, duce la anularea efectului terapeutic iar in cazul antibioticelor, a chimioterapicelor, se produce rezistenta organismului fata de germeni. Orarul de administrare al medicamentelor este in functie de alimentarea bolnavilor deoarece unele pentru a avea efect terapeutic se administreaza inainte de mese (de ex: pansamentele gastrice) altele se administreaza in timpul alimentarii (fermentii digestivi) iar altele numai dupa alimentare (ex: cele antiemetizante). Nu se respecta orarul de administrare cand apar schimbari in starea generala a bolnavului sau cand apar manifestari de intoleranta; acestea se aduc de urgenta la cunostinta medicului. 6. Respectarea dozei prescrise.

7. Respectarea somnului fiziologic al bolnavului orarul de administrare va fi stabilit astfel incat sa nu fie necesara trezirea bolnavului cu exceptia antibioticelor si a chimioterapicelor al caror ritm de administrare, impune trezirea. In aceasta situatie trezirea facandu-se cu multa blandete. 8. Evitarea incompatibilitatii dintre medicamente deoarece unele, prin asociere devin ineficace sau daunatoare. Asistenta va cere sfatul medicului inainte de asocierea medicamentelor ce urmeaza sa le administreze. 9. Servirea bolnavului cu doza unica de medicamente aceasta doza unica va fi administrata personal de asistenta medicala sau va fi luata de bolnav, in prezenta ei. 10. Respectarea succesiunii in administrarea medicamentelor consta in a pastra urmatoarea ordine: tablete, capsule, solutii, picaturi, injectii, ovule vaginale, supozitoare; 11. Lamurirea bolnavului asupra medicamentelor prescrise in cazul in care efectul medicamentului ar putea nelinisti bolnavul. De aceea asistenta medicala trebuie sa cunoasca pe langa indicatii si contraindicatii, incompatibilitatile precum si efectele secundare ale medicamentelor. 12. Anuntarea imediata a greselilor de administrare a medicamentelor orice greseala comisa privind schimbarea medicamentului, nerespectarea dozei, nerespectarea caii de administrare sau a orarului de administrare, va fi adusa la cunostinta medicului pentru a se putea interveni si preintampina complicatiile care pot fi fatale bolnavului; 13. Administrarea imediata a medicamentelor deschise solutiile injectabile trebuie administrate imediat dupa deschiderea fiolei deoarece pastrarea lor permite infectarea, scaderea eficacitatii medicamentului sau chiar degradarea acestuia; 14. Prevenirea infectiilor intra-spitalicesti prin respectarea masurilor de asepsie si igiena stabilite pentru fiecare cale de administrare in parte.

Asigurarea circuitului medicamentelor

In spital, medicamentele sunt prescrise de medic, fiecarui bolnav fiind consemnate la rubrica tratament din F.O. cu data calendaristica, doza pentru 24 h, calea de administrare, doza unica si orarul. ETAPE DE EXECUTIE 1. completarea condicii de farmacie: - din foile de observatie, se scrie condica de farmacie, in triplu exemplar: 2 exemplare raman la farmacie si un exemplar pe sectie; - se pregatesc ambalajele necesare pentru preluarea medicamentelor: borcane, flacoane, cutii mari, sticle pentru solutii; 2. predarea condicii la farmacie: - se preda condica la farmacia spitalului, impreuna cu ambalajele pregatite pentru preluare; 3. preluarea medicamentelor:

- in prezenta persoanelor care le preda, se verifica daca medicamentele pregatite corespund exact condicii; - se semneaza de primire, daca: (a) fiecare medicament are un ambalaj propriu, de hartie; (b) daca medicamentele sunt repartizate pe bolnavi cu nr. de salon si pat; (c) daca medicamentele au etichetele corespunzatoare (cu chenar albastru si mentiunea uz intern; cu chenar rosu si mentiunea uz extern; cu chenar galben si mentiuneainjectabila; neagra cu capul de mort si inscriptia otrava pentru cele toxice); (d) daca pe etichete sunt indicate dozele si ritmul de administrare, cand si cum se administreaza; (e) daca au recomandarile privind pastrarea lor (ferit de lumina; a se pastra la rece; a nu se pastra la indemana copiilor; etc.) 4. depozitarea medicamentelor in sectie: - medicamentele aduse de la farmacie, se depoziteaza in sala de tratamente, in cutii sau in dulapuri compartimentate; - in fiecare cutie a salonului, se distribuie medicamentele pe compartimentele corespunzatoare fiecarui pat si bolnav; - cutiile se depoziteaza in dulapul de medicamente de unde se vor administra potrivit orarului stabilit pentru fiecare; - solutiile sterile preparate de farmacie, se depoziteaza in frigiderul sectiei destinat numai pentru aceasta; PRECIZARI 1. Este interzisa depozitarea medicamentelor in noptierele bolnavilor. 2. Medicamentele se administreaza numai de catre asistenta medicala dupa orarul stabilit de medic. 3. Pentru prevenirea infectiilor intra-spitalicesti, se vor respecta cu strictete normele igienice de administrare. 5. administrarea medicamentelor: - medicamentele se administreaza pe calea si dupa orarul prescrise de medic;

Organizarea si functionarea aparatului de medicamente

Aparatul de medicamente este un mic depozit de medicamente si materiale necesare pentru acordarea primului ajutor la: cabinetele individuale, cabinetele de intreprindere, cabinetele scolare, la cabinetele din dispensarul policlinic, la camerele de garda ale spitalelor, la blocurile operatorii, la salile de nasteri, la

sectiile de anestezie si Terapie Intensiva, la sectiile de Medicina Interna, de chirurgie, pediatrie, ginecologie, etc. 1. Aparatul este organizat intr-un dulap special, tinut inchis. Medicamentele si materialele necesare conforme unui barem stabilit de Ministrul Sanatatii pentru fiecare unitate sanitara sau sectie, sunt pastrate in evidenta intr-un caiet; 2. Utilizarea medicamentelor in cazul unei urgente, se descarca in condica de farmacie proprie, urmand ca in curs de 4 h sa fie inlocuite in aparat; 3. Cheia aparatului o detine asistenta sefa a serviciului, care o preda unui cadru mediu din fiecare tura; 4. Depozitarea si pastrarea medicamentelor se efectueaza potrivit cerintelor fiecaruia in concordanta cu destinatia lor; 5. Medicamentele alterabile vor fi inlocuite cu altele proaspete, pentru a fi prevenita degradarea lor, daca nu, se poate asigura consumarea lor in timp util prin transferarea lor la alte sectii unde sunt necesare; 6. Medicamentele neutilizate prin administrare intrerupta de la bolnavii externati mai devreme sau decedati, se inregistreaza la aparat si sunt administrate ulterior la alti bolnavi;

Administrarea medicamentelor pe cale orala (per os sau bucala) si sublinguala

Calea bucala este calea naturala de administrare a medicamentelor; per oral se administreaza (prin inghitire sau sublingual) medicamentele care se absorb la nivelul mucoasei bucale, la nivelul intestinului subtire si al celui gros. Absorbtia unor medicamente la nivelul mucoasei bucale, impune administrarea lor sublinguala, de ex: nitroglicerina in angina pectorala; faringoseptul in faringo-amigdalita. Se administreaza sub forma de tablete pe care bolnavul le va tine in gura ca pe o bomboana pana la topirea lor completa sau le va aseza sub limba de unde se absorb integral (fara sa mai treaca prin ficat cum se intampla in cazul resorbtiei intestinale a medicamentelor inghitite). Unele medicamente contin o matrita de material plastic cu baza de polietilena care prelungeste timpul de resorbtie si deci efectul medicamentului cum este Nitroglicerina R (R= retard = tarziu) Efectul medicamentelor administrate per oral, poate fi: (a) efect local cand favorizeaza cicatrizarea ulceratiilor, excita peristaltismul, dezinfecteaza tubul digestiv, etc. (b) efect general cand actioneaza asupra intregului organism sau asupra unor organe si aparate (de ex: antibioticele, cardiotonicele, etc.) fiind absorbite in sange prin mucoasa intestinala; Medicamentele administrate pe cale bucala pot fi lichide sau solide. Medicamentele lichide se pot prezenta sub forma de: - solutii = substante dizolvate in apa sau alcool; - mixturi = amestecuri de solutii sau solutii cu substante insolubile care raman in suspensie;

- infuzii = sunt solutii extractive care se obtin din produse vegetale, (de obicei frunze, flori) mentinute in contact cu apa la o temperatura aproape de fierbere; - decocturi = solutii extractive obtinute prin fierberea unor produse vegetale de consistenta tare (seminte, radacini, coji, etc.) in apa; - tincturi = solutii extractive alcoolice obtinute din produse de origine vegetala sau animala; - extracte = lichide rezultate din concentrarea solutiilor extractive obtinute din produse vegetale sau animale; - uleiuri; - emulsii = sunt preparate din 2 lichide ce nu se pot amesteca, unul fiind dispersat in celalalt; Medicamentele solide pot fi sub forma de: - pulberi; - tablete (comprimate) = sub forma de discuri mici, de diferite marimi si culori; - drajeuri = forme medicamentoase asemanatoare tabletelor dar acoperite de un strat protector colorat diferit care are rolul de a masca gustul si mirosul preparatului sau de a-i preveni degradarea protejandu-l fata de agentii atmosferici. In unele cazuri, stratul protector favorizeaza actiunea medicamentului numai in intestin; - granule = preparate farmaceutice de forma sferica sau vermiculara; - mucilagii; CONTRAINDICATII - medicamentul este inactivat de secretiile digestive; - medicamentul prezinta proprietati iritante asupra mucoasei gastrice; - pacientul refuza medicamentul; - se impune o actiune prompta a medicamentelor; - medicamentul nu se resoarbe pe cale digestiva; - se impune evitarea circulatiei portale a sangelui de la ficat;

Pregatirea in vederea administrarii medicamentelor

1. pregatirea pacientului: - pacientul este informat asupra efectelor urmarite prin administrarea medicamentului respectiv si a eventualelor efecte secundare;

- i se administreaza in pozitie sezanda, daca starea lui o permite; 2. pregatirea materialelor: - se pregatesc o lingurita, pipeta, sticla picuratoare, pahar gradat, ceasca, apa, ceai, lapte; Administrarea medicamentelor lichide: - siropuri, uleiuri, ape minerale, emulsii se masoara doza unica cu paharul sau ceasca de cafea; - mixturile, solutiile, emulsiile se masoara cu lingura sau lingurita; - tincturile, extractele se dozeaza cu pipeta sau sticla picuratoare; - medicamentele lichide se pot dilua cu ceai, apa sau se administreaza ca atare si apoi pacientul bea apa sau ceai; Administrarea medicamentelor solide: - tabletele, drajeurile se aseaza pe limba pacientului si se inghit ca atare apoi pacientul bea apa sau ceai; - tabletele care se resorb la nivelul mucoasei sublinguale (nitroglicerina) se aseaza sub limba de unde se resorb; - pulberile divizate in casete amilacee sau in capsule cerate; - este indicat ca inainte, sa fie inmuiate in apa si apoi asezate pe limba pentru a fi inghitite; - pulberile nedivizate se dozeaza cu lingurita sau cu varful de cutit; - granulele se masoara cu lingurita; - unele pulberi se dizolva in apa, ceai si apoi se administreaza sub forma de solutii (de ex: purgativele saline) 3. reorganizarea locului de munca: - instrumentele folosite se strang se spala si se dezinfecteaza; PRECIZARI 1. Inaintea administrarii se verifica medicamentul. 2. Ceaiurile medicinale (infuzii, decocturi) se prepara inainte de administrare pentru a nu se degrada substantele active. 3. Mixturile se agita inainte de administrare. Continutul unor instrumente cu care se administreaza medicamentele lichide:

1 pahar de lichior = 15 gr ulei; 1 ceasca de cafea = 50 ml solutie apoasa; 1 pahar de apa = 200 ml solutie apoasa; 1 lingurita = 5 ml solutie apoasa; = 4.5 ml ulei; = 6.5 ml sirop 1 lingura = 3 lingurite de apa; - 20 picaturi = 1 gr solutie apoasa; - 60 picaturi = 1 gr solutie alcoolica; - 40-45 picaturi = 1 gr solutie uleioasa; Continutul unor instrumente cu care se administreaza medicamentele sub forma de pulberi: 1 lingurita rasa = 1.5 2.5 gr. 1 lingurita cu varf = 2.5 5 gr; 1 varf de cutit = 0.5 1 gr; Gustul neplacut al medicamentului se poate atenua prin diluare cu apa, ceai, sirop. La pacientii inconstienti, la cei cu tulburari de deglutitie, medicamentele se introduc prin sonde Einhorn in stomac sau direct in duoden, impreuna cu alimentele. DE EVITAT 1. Manipularea comprimatelor direct cu mana dupa scoaterea din ambalajul lor. 2. Amestecarea unor medicamente sub forma de prafuri sau sub alta forma, cu carbune medicinal care absoarbe si medicamentele, reducand din actiunea lor. 3. Administrarea tabletelor, drajeurilor, ca atare, la copiii sub varsta de 2 ani. 4. Atingerea dintilor de solutii acide si feruginoase pentru ca acestea ataca smaltul dentar. Ele vor fi administrate prin aspiratie cu ajutorul unui tub de sticla iar pacientul isi spala dintii dupa fiecare administrare. 5. Folosirea acelorasi pahare, linguri, lingurite, la mai multi pacienti.

ADMINISTRAREA PERCUTANATA A MEDICAMENTELOR

(sau administrarea prin piele)

Se face prin frictionare si ionoforeza. FRICTIONAREA: - pentru administrare se inglobeaza substanta de administrat in substanta lipoide sub forma de: - unguente - uleiuri - emulsii. (Apa si solutiile saline nu se resorb prin piele) Se folosesc in tratamentul reumatismului cu salicilati si sulf. Tehnica: se folosesc manusi de protectie se spala suprafata tegumentului cu apa calda, apoi se usuca se aplica medicamentul pe piele si se maseaza cu varful degetelor sau cu toata suprafata palmei prin miscari circulare, sub o usoara presiune timp de 20-25 pana ce medicamentul dispare in aparenta, ramanand un usor luciu de grasime. pentru a proteja lenjeria de pat si de corp se infasoara suprafata tratata (chiar tot corpul daca este cazul) se va avea grija ca unguentul sa nu atinga ochii bolnavului si ai asistentei timpul, zona, frecventa si orarul sunt stabilite de medic. IONOFOREZA: - este introducerea medicamentelor in organism cu ajutorul curentului galvanic (iod, magneziu, salicilat de Na, novocaina, histamina). Scopul este terapeutic (cu efect general) Tehnica: se anunta bolnavul si i se explica importanta tehnicii, este condus in sala de fizioterapie, unde este ajutat sa se dezbrace si sa urce in pat. se spala pielea cu apa si sapun si se clateste abundent pentru a nu fi introduse in organism substante organice ale resturilor de sapun se imbiba electrodul active cu substanta medicamentoasa si se leaga la polul negative al generatorului de curent continuu se aplica polul activ pe regiunea aleasa

 se ofera polul opus bolnavului in mana (inchide circuitul electric) se supravegheaza bolnavul tot timpul aplicarii (10-30-60) se indeparteaza electrozii la terminare Dupa tehnica este ajutat sa coboare din pat sis a se imbrace, este condus in salon si asezat comod in pat. I se supravegheaza starea generala. Pentru ionoforeza se pot folosi bai electrice. Ionii introdusi prin ionoforeza se elimina mai lent ca cei introdusi prin injectii subcutanate.