Caile de administrare a medicamentelor

Substantele medicamentoase se introduce de obicei in

organism prin cavitatea bucala (per os),prin rect, sub pielesubcutanat, intravenos, intramuscular,intratraheal. Primele
doua cai se numes centerale,celelalte parenterale. In afara
de caile aratate,in cazuri rare ,medicamentele pot
fiadministrate
epidural,intraperitoneal,intraarterial,intracardiac.Alegerea
corecta a caii de administrare se realizeaza in functie de
forma
farmaceutica
siavantajele
sau
dezavantajele
administrarii medicamentelor: gradul de biotransformare
lanivelul primului pasaj intestinal si hepatic, absorbtia,
gravitatea bolii (acuta sau cronica),starea pacientului
(constienta, inconstienta sau voma).
Administrarea medicamentelor pe cale orala
Calea orala este calea naturala de administrare a
medicamentelor ,acestea putandu-seresorbi la nivelul
mucoasei bucale si a intestinului subtire sau gros.Majoritatea
medicamentelor administrate oral sunt absorbite suficient de
repede, patrunzand in circulatie prin traversarea peretelui
intestinal. Viteza si intensitatea pasajului principiului activ
depind de mai multi factori. In primul rand, daca unul sau
maimulte medicamente sunt administrate in acelasi timp si
daca in momentul administrarii persoana are stomacul plin
sau gol. Medicamentul administrat oral si pe stomac plin
seabsoarbe mult mai greu decat pe un stomac gol. Unele
medicamente cum suntantiacidele, care neutralizeaza
aciditatea gastrica, sunt administrate oral pentru a obtineun
efect direct pe stomac sau pe tractul digestiv.
Medicamentele administrate sublingualtrec rapid in sange,
traversand mucoasa bucala bogata in vase sangvine. Scopul
folosiriiacestei cai este obtinerea efectelor locale sau
generale ale medicamentelor:-efecte locale: favorizeaza
cicatrizarea
ulceratiilor digestive;
protejeaza
mucoasagastrointestinala
;
inlocieste
fermentii
digestive,secretia
gastrica
,in
cazul lipseiacestora

;dezinfecteaza
tubul
digestive;-efecte
generale
:
medicamentele administratepe cale orala se resorb la nivelul
mucoaseidigestive ,patrund in sange si apoi actioneaza
aupra unor organe , sisteme , aparate (antibiotice,
vasodilatatoare, cardiotonice , sedative) . Medicamentele
care
se
administreaza
pe
cale
orala:-lichidele:
siropuri,uleiuri,emulsii;-solide:-tabletele,drageurile se aseaza
pe limba pacientului si se inghit ca atare .Tabletelecare se
resorb la nivelul mucoasei sublinguale (nitroglicerina) se
aseaza sub limba ;www.referat.ro
-pulberile divizate in casete amilacee ,sau capsule cerate-se
inmoaie inainte casetain apa si se aseaza pe limba pentru
a fi inghitita;-pulberile nedivizate se dozeaza cu lingurita
sau cu varful de cutit ;-granulele se masoara cu lingurita ;unele pulberi se dizolva in apa,ceai si apoi se administreaza
sub forma de solutii(ex. purgativele saline).
Administrarea medicamentelor pe cale respiratorieCalea
respiratorie
se
utilizeaza
pentru
administrarea
(prin
inhalatie)
anestezicelor generale volatile si unor gaze ca oxigenul si
bioxidul de carbon.Pe cale respiratorie se potadministra
unele substante sub forma de aerosoli (penicilina,etc) sau
injectii intratraheale.Calea respiratorie se preteaza la
administrarea medicamentelor avand in vedere suprafatade
peste 100 metri patrati a alveolelor pulmonare si
vascularizatia
lor
bogata.Pe
cale
respiratorie
se
administreaza : gaze sau substante gaze ificate ; lichide
fin pulverizate sau sub forma de vapori ; sau prin injectie
intratraheala.Scopul
administrarii
medicamentelor
pe
aceasta cale este: dezinfectia,decongestionareamucoasei
cailor respiratorii; imbogatirea aerului inspirat in oxigen ,
pentru
combatereahipoxiei;
fluidificarea
sputei
,expectoratia .Eficienta unui tratament medicamentos
depinde, in egala masura, de biodisponibilitatea preparatului
prescris si de aderenta pacientului la regulile de administrare
a acestuia.Utilizarea caii respiratorii permite administrarea
unor substante active cu actiune preponderent locala
precum
bronhodilatatoare
simpatomimetice
sau

anticolinergice,antiinflamatoare sau combinatii fixe ale

celor amintite.Exista mai multe tipuri de dispositive pentru
administrarea medicamentelor prin inhalare precum sprayurile, inhalerele cu pulberi uscate, nebulizatoarele.Sprayurile sau inhalerele MDI (metered dose inhaler) contin
dispersii fine alesubstantelor terapeutic active conditionate
in flacoane speciale, presurizate, care permiteliberarea unei
cantitati
determinate
(doza)
la
actionarea
declansatorului.Particulele
expulzate
din
dispozitivul
generator sunt inhalate, tranziteaza caile arborelui bronsic si
se fixeaza la nivelul epiteliului bronho-alveolar de unde sunt
absorbite.Pentru a realiza un contact cantitativ optim cu
celulele epiteliului bronsic este importantun inspir profund in
timpul declansarii dispozitivului, apoi oprirea respiratiei
pentru 10-15 secunde, permitand astfel fixarea particulelor
aerosolului la nivelul mucoasei.Este necesara, de asemenea,
adoptarea ulterioara a unui ritm respirator lent care
samareasca timpul de tranzit si de retentie al substantei
active inhalate. Tehnica in sine nueste complicata, dar
impune sincronizarea precisa a momentului inspirului cu
declansareadispozitivului.Atasarea
unui
spacer
creste
efectivitatea
tratamentului
si
nu
necesita
o
coordonarespeciala in timpul administrarii. Spacer-ul este
practic o camera de retentie a substanteiactive din care sa
poata fi aspirata lent, in timp, pe gura sau pe nas (spacer-ul
este prevazut cu o piesa bucala si cu o masca). Pentru a
exclude posibilitatea de aparitie aunor efecte secundare
locale,
precum
candidozele
orale
in
cazul
administrariicorticosteroizilor, dupa administrare, gura se
clateste bine cu apa.Daca pentru preparatele orale (solutii,
comprimate s.a.) modul de administrare este relativ
simplu si binecunoscut, exista si cazuri in care pacientul
trebuie sa primeasca o informare prealabila si, uneori, chiar
o
demonstratie
practica
pentru
a
deprinde
administrareacorecta a produsului prescris.Preparatele
farmaceutice inhalatorii, larg folosite pentru tratarea
simptomelor acute saucronice ale bolilor respiratorii (astm

bronsic, bronsite cronice) sunt un exemplu sugestivin acest

sens.
Administrarea medicamentelor pe cale rectala
Calea rectala reprezinta una din caile digestive de
administrare
a
medicamentelor.Medicamentele
sunt
administrate pe aceasta cale pacientilor cu tulburari de
deglutitie ; pacientilor operati pe tubul digestiv superior sau
cu
intolerantadigestiva(varsaturi,greturi,hemoragii);
pacientilor la care se doreste evitarea circulatiei portale
,trecerea medicamentelor prin ficat.Scopul administrarii
medicamentelor pe cale rectala este obtinerea unor efecte
locale saugenerale a medicamentelor:-efecte locale : golirea
rectului;
calmarea
durerilor
;
atenuarea
peristaltismuluiintestinal;atenuarea proceselor inflamatoare
locale;-efecte generale: prin absorbtia medicamentelor la
nivelul mucoasei rectale pot actionaasupra unor organe sau
sisteme (inima-ex. supozitoare cu digitala,sistem nervosex.clisma
cu
cloral
hidrat,etc).Medicamentele
se
administreaza pe cale rectala sub forma de:supozitoare si
clisme medicamentoase.
Administrarea medicamentelor pe cale parenterala
Prin
cale
parenteral
se
nelege
administrarea
medicamentelor pe alt cale dect tubuldigestiv. n mod
curent
se
nelege
introducerea
n
organism
a
medicamentelor aflate nstare lichid, cu ajutorul unor ace
care
traverseaz
esuturile,
deci
prin
injecii.
Dintreavantajele utilizrii acestei ci citm:absorbia uoar,
cea ce determin o instalare rapid a efectuluiocolirea
tubului digestiv n cazul medicamentelor sensibile la
aciunea sucurilor digestiveintroducerea medicamentelor n
organismul bolnavului incontientAceasta pastreaza in sfera
ei
numai
calea
injectabila
de
administrare
a
medicamentelor.Injectia consta in introducerea substantelor
medicamentoase lichide in organism , prinintermediul unor
ace care traverseaza tesuturile , acul fiind adaptat la
seringa.Avantajele caii parenterale sunt : dozarea precisa a
medicamentelor; obtinerea unui efectrapid ;posibilitatea
administrarii medicamentelor la pacientul inconstient ,cu
hemoragiedigestiva ,varsaturi.Scopul injectiilor:-explorator

,care consta in testarea sensibilitatii organismului fata de

diferite
substante;-terapeutic:-administrarea
medicamentelor.Locul injectiilor (ca si scopul ) il constituie
tesuturile in care se introduc medicamentele:-grosimea
dermului- injectia intradermica;-sub piele,in tesutul celular
subcutanat- injectia subcutanata;-tesutul muscular- injectia
intramusculara; -in vasele sanguine - injectia intavenoasa si
injectia intraarteriala ;-in inima injectia intracardiaca;-in
interventia de urgenta in maduva rosie a oaselor;-injectia
intraosoasa-in spatiul subarahnoidian.Administrarea prin
injectare se realizeaza, de obicei, in urgentele medicale
pentru unefect rapid, fiind folosita si atunci cand nu este
posibila sau nu este avantajoasaadministrarea orala:
medicamente care se absorb putin sau deloc, fie sunt
distruse in tubuldigestiv, cand bolnavii sunt necooperanti,
aflati in stare de coma sau inconstienta sau incaz de
contraindicatie pentru administrare orala. In urma
administrarii medicamentelor peaceasta cale, in sange se
realizeaza concentratii sanguine foarte inalte si rapide,
fiindextrem de eficace in urgente, dar si foarte periculoasa.
Injecia intradermic
se face cu scop explorator, anestezic, curativ.In scop
diagnostic:injectarea diverselor antigene sau alergene
care,in contact cu anticorpiidin organism ,produc o reactie
maculo-papuloasa
locala
(intradermoreactie),
direct proportionala cu gradul de sensibilizare.Citirea reactiei
se face intre 30 minute si 72 deore ,in functie de antigenul
introdus (tuberculina,antigen hidatic,difteric,etc.In scop
terapeutic se introduc substante medicamentoase pentru
desensibilizarea sau seincepe anestezia locala prin
infiltrare.Zona de electie pentru astfel de injectii este fata
anterioara a antebratelor ,fiind maiaccesibila si lipsita de
foliculi pilosi.Se utilizeaza seringa de 1 ml si ace mici si
subtiri ,cu bizoul scurt.Dupa dezinfectiategumentului ,acesta
se intinde usor ,patrunzand cu acul paralel cu suprafata pielii
,strictintradermic,injectand 0,1-0,3 ml. Daca injectia este
corect facuta ,la locul injectarii apareo papula ,iar pielea ia
aspectul unei coji de portocala.
Injectarea intraarteriala

este rezervata pentru substantele radioopace folosite

invederea diagnosticului radiologic.De asemenea ,in situatii
de exceptie se pot injectaregional substante citotoxice sau
metaboliti protectori fata de acestea. Injectiile in seroase se
folosesc
foarte
rar.
Injectarea
intraperitoneala,de
exemplu,poate servi ,ocazional,pentru introducerea de
substante citotoxice sau de radioizotopi la bolnavii cu tumori
abdominale si ascita . Administrarea intraarteriala a
medicamentelor poate cauza reflexe puternice sau poate fi
urmata de aparitia unui hematom la loculinjectiei.
Injecia subcutanat
se face numai in scop terapeutic si consta in
introducereasubstantei in hipoderm .In pricipiu injectia se
poate efectua pe toata suprafata corpului cuexceptia zonelor
tegumentare care acopera reliefuri osoase ,vase mari sau
trunchiurinervoase ,fata interna a membrelor ,regiunea
gatului si capului si zonele unde se exercita presiuni .Totusi
,se prefera anumite zone de electie ca: fata antero-externa a
coapsei,fata posterioara
a
bratului,fata
laterala
a
toracelui,fata peretelui antero-lateral alabdomenului ,unde
hipodermul este mai dezvoltat si tegumentul mai mobil pe
planurilesubjacente.Se utilizeaza seringi proportionale cu
cantitatea de solutie ce trebuie injectata ,cu ace mailungi si
bizoul lung. Se dezinfecteaza pielea in zona respectiva si
apoi prindem intre indexul si policele stang tegumentul pana
face o cuta,la baza caruia introduce acul cu omiscare
rapida ,paralel cu suprafata zonei ,apoi dam drumul la
cuta .Pin miscari delateralitate verificam daca acul este in
hipoderm ;aspiram apoi putin pentru a verificadaca varful
acului nu a patruns intr-un vas hipodermic,dupa care
injectam lent solutia pentru a nu produce dureri prin
distensia brutala a pielii.
Injecia intramuscular
se efectueaz n scop curativ.Calea intramusculara prezinta
unele particularitati.Pe cale intramusculara seadministreaza
medicamente
in
solutii
sau
suspensii
apoase
si
uleioase.Aceasta cale se utilizeaza de obicei pentru
administrarea medicatiei de depozit(penicilina,hormoni).O
injectie
intramusculara,
utilizata
mai
ales
in

cazul administrarii de produse ca solutiileuleioase (relativ

dureroase), permite o actiune mai rapida si mai precisa a
medicamentuluidecat administrarea pe cale orala, dar mai
putin rapida si mai putin precisa decat cea pecale
venoasa.Pregatire si desfasurare - Injectarea se practica intro regiune in care muschii sunt grosi,in afara traiectului
vaselor mari sau al nervilor importanti, cel mai des in fesa.
Pentru aevita nervul sciatic, intepatura trebuie facuta in
sfertul superoextern al fesei. Acele, lungide la 6 la 8
centimetri - mai mult pentru solutiile uleioase -, sunt fine si
cu bizoul lung.Utilizarea unui material de injectare de unica
folosinta
a
devenit
obisnuita.
Acul
esteinfundat
perpendicular, cu o lovitura seaca, cu scopul de a evila
durerea. Este importantsa se verifice ca nu curge sange si
deci ca acul n-a patruns intr-un vas sangvin. Este binesa se
alterneze locurile de injectare pentru a limita riscul formarii
de mici hematoame saude mici induratii, susceptibile sa
survina
in cursul
unor
serii
lungi
de injectii,
si
tratareainduratiilor prin aplicarea de comprese calde de mai
multe ori pe zi.
Injecia intravenoas
se efectueaz n scop explorator sau curativ i ofer
oinstalare rapid a efectului dorit, administrarea n totalitate
a dozei prescrise.Se recurge la calea intravenoasa cand este
necesar sa se administreze cantitati mari desolutii injectabile
,folosind in aceste cazuri perfuzia.Nu se pot administra pe
caleintravenoasa suspensii sau emulsii,substante care
produc
hemoliza,precipita
proteinele plasmatice,lezeza
endoteliul vascular,sunt toxice pentru miocard.Pe cale
intravenoasa pot fi injectate cantitati de 1-500 ml
solutie,administrarea durandintre 1 sau mai multe minute (in
cazul
injectilor
obissnuite)
si
cateva
ore
(in
cazul perfuziilor).O injectare intravenoasa, prin introducerea
directa a medicamentului in circulatiasangvina, permite o
actiune terapeutica difuzata in tot organismul, mai intensa si
mairapida decat pe alte cai. Ea se utilizeaza atunci cand
produsele prescrise sunt iritante sideci putin adecvate la
injectarea intramusculara.Pregatire si desfasurare - O injectie
intravenoasa
necesita
cunostinte
anatomice

precise(deosebirea venelor de artere, localizarea venelor

etc.) si nu poate fi practicata decat deun personal
specializat, medici sau asistente medicale cu diploma de
specialitate. Injectiase face de cele mai multe ori in plica
cotului, unde venele sunt mai vizibile comparativ cu alte
locuri ale corpului, dar ea poate fi facuta siin venele
antebratului sau in cele dedeasupra mainii.Injectarea
necesita aplicarea unui garou, destinat sa faca vena sa iasa
in evidenta si seindeparteaza dupa ce vena a fost
punctionata, ceea ce se stie atunci cand intra sange
inseringa. O injectie intravenoasa se face foarte lent cu
seringi de capacitate 5-10 mililitri sicu ace de 4-5 centimetri
lungime, cu bizou scurt. Injectia o data terminata si acul
scos, sedovedeste necesar sa se comprime vena trei-patru
minute pentru a evita formarea uneiechimoze.
Ce
dezavantaje
are
administrarea
injectabila
a
medicamentelor?
1.Efecte secundare mai puternice si frecvente decat la
administrarea orala
2.Durere la locul injectarii
3.Infectii locale sau sangerari locale
4.Necroza locala a tesuturilor
5.Transmiterea de diferiti agenti patogeni (de exempl u
virusuri hepatitice, SIDA, bacterii)
6.Incarcarea
vaselor
cu
solutiile
injectate;
la
administrarea pe cale orala,medicamentul este partial
transformat de tubul digestiv, care poate sa si elimine
o parte din medicament, care nu mai trece in vasele de
sange.
7.Evitarea trecerii medicamentului prin fi cat - lucru
care se intampla laadministrarea orala, toate substantele
din tubul digestiv trecand mai intai prinficat, care le si
poate metaboliza.
8.Costuri mai mari - medicamentele injectabile sunt
mai scumpe, sunt necesaredezinfectate, seringi, ace,
crematorii pentru neutralizarea lor, etc,
9.Necesita mobilizarea personalului medical pentru
administrare.
10.Necesita deseori internare, cu costurile aferente

11.Pot
fi atinse
cu acul
structuri
vasculare
sau
nervoaseAdministrarea prin aplicarea medicamentelor pe
mucoase (sublingual-perlingual,intranazal, intrarectal etc)
sau tegumente (transdermic) este mai rar utilizata (daca se
faceabstractie de medicamentele cu actiune locala) si se
apeleaza la ea, in general, in cazulunor medicamente care se
metabolizeaza foarte mult la prima trecere prin ficat
(ex.nitroglicerina) sau in cazul unor substante care sunt
distruse in tubul digestiv(catecolamine, vasopresina etc). O
absorbtie foarte rapida o realizeaza administrarea pecale
inhalatorie, cale de administrare de asemenea rar utilizata
(in
anesteziologie,
deexemplu),
cu
exceptia
unor
medicamente antiastmatice inhalatorii (a caror destinatie
esteinsa sa ramana la locul administrarii, nu sa se
absoarba).
Administrarea medicamentelor pe suprafata tegumentelor
Pe suprafata tegumentelor ,se aplica medicamentele care au
efect local la acest nivel.
Medicamentele administrate pe suprafata tegumentelor
sunt:-lichidele se administreaza prin badijonare ,compresa
medicamentoasa; pudre, unguente, paste, mixturi, sapunuri
medicinale, creioane caustice, bai medicinale.
Administrarea medicamentelor pe suprafata mucoaselor
Se pot administra medicamente pe mucoasa nazala,
conjunctivala, bucala,in conductulauditiv extern, pe mucoasa
vaginala.Scopul
administrarii
este
dezinfectia
si
decongestionarea mucoaselor.Pe suprafata mucoaselor se
pot administra solutii,unguente , pulberi.Administrarea
unguentelor Se pot aplica unguente in fundul de sac
conjunctival ,pe marginea pleoapelor ,investibulul nasal,in
conductul auditiv extern.Executie :-in sacul conjunctival
,unguentul se pune cu bagheta de sticla acoperita cu
tampon;-in fosa nazala unguentul se aplica cu ajutorul
tamponului montat pe sonda butonata;-unguentul poate fi
aplicat pe mucoasele mentionate si cu ajutorul prelungirii
tubului incare se gaseste ,prin apasare pe partea plina a
tubului.Administrarea pulberilor Pulberile medicamentoase
se pot aplica in sacul conjunctival cu ajutorul unor
tampoanede vata montate pe o bagheta de sticla.Solutiile

medicamentoase sau unguentele se aplica pe mucoasa

vaginala sub formatampoanelor vaginale .Tamponul este
confectionat din vata presata ,acoperit de tifon,carese
prelungeste cu 20-25 cm de la tampon.

10