Administrarea medicamentelor pe cale parenterala

Definitie – Calea parenterala in sensul strict al cuvantului reprezinta calea care ocoleste tubul digestiv dat
fiindca in afara injectiilor si alte cai ocolesc tubul digestiv ( calea respiratorie ) . .
Injectiile reprezinta introducerea unor substante medicamentoase lichide in organism prin intermediul unor ace
care traverseaza tesuturile . Acul este adaptat la injectie .
Scopul
- explorator – testarea sensibilitatii organismului fata de diferite substante medicamentoase ( IDR ) .
- terapeutic – administrarea medicamentelor
Locul injectiei il constituie tesuturile in care se includ medicamentele :
- in grosimea dermului ( IDR ) ;
- in tesutul muscular subcutanat ( injectia subcutanat hypodermic ) ;
- in tesutul muscular ( IM ) ;
- in vasele venoase ( IV ) ;

Asistenta efectueaza injectiile ID , SC , IV , IM . Alegerea caii de executare a injectiei este facuta de

medic in functie de scopul ei , rapiditatea efectului urmarit si compatibilitatea tesutului cu substanta
medicamentoasa injectala .
Avantajele administrarii medicamentelor prin injectie :
− absorbtia este usoara deci efectul se instaleaza rapid ;
− dozajul este précis in compozitie cu conditiile de absorbtie din tubul digestiv ;
− posibilitatea administrarii lor la pacientii inconstienti cu hemoragii digestive si varsaturi incoercibile
permanent .
Materiale necesare : ac , seringa sterile , tampon de vata , garou , tavita renala , solutie dezinfectanta ,
solutie medicamentoasa , pila , romplast , vacuet , holder .
Substantele medicamentoase utilizate pentru injectii se gasesc in stare lichida sub forma de solutii apoase ,
uleioase inchise ermetic sub forma de pulbere in flacon cu dopuri de cauciuc pe fiola . Sunt scrise numele ,
cantitatea , termenul de valabilitate .

Reguli de pregatire a injectiilor :

1.) Pregatirea instrumentelor si materialului – se vor pregati seringi corespunzatoare cantitatii respective de
solutii medicamentoase . Alegem acul adecvat caii de administrare .
2.) Montarea seringii si a acului – se indeparteaza ambalajul seringii , se adapteaza acul pentru aspirat solutia si
se aseaza pe o compresa sterila .
3.) Verificarea solutiei de injectat – solutiile medicamentoase vor fi administrate numai daca fiolele sunt
etichetate , iar denumirea si dozajul corespund celor prescrise . Solutiile injectabile trebuie sa fie clare , transparente
fara precipitatii . Se verifica termenul de valabilitate si integritatea fiolei .
4.) Incarcarea seringii
a.) Aspirarea continutului medicamentos din fiola – se goleste lichidul din varful fiolei prin rotiri
exercitate cu degetul asupra corpului fiolei . Se dezinfecteaza gatul fiolei cu un tampon cu alcool . Se deschide fiola
prinzand capul fiolei cu degetele protejate cu o compresa evitand eventualele taieri . Se aspira solutia retragand
pistonul cu indexul si policele mainii drepte avand grija ca bizoul acului sa fie permanent in solutia de aspirat pentru
a nu se aspira aer in seringa .
De-ndata ce fiola se goleste , va fi rasturnata spre pozitia orizontala continand astfel aspiratia pana la golirea
completa .
b.) Dizolvarea pulberilor din flacoane – pulberile injectabile se dizolva in prealabil cu lichidul de dizolvat
NaCl ( apa distilata ) .
 Se incarca seringa cu solvent , se indeparteaza capacelul metallic al flaconului . Se dezinfecteaza
dopul de cauciuc si se patrunde cu acul in flacon introducandu-se cantitatea de solvent prescris . Se scoate acul din
flacon si se agita pana la dizolvarea completa , apoi se aspira in seringa solutia medicamentoasa .
ATENTIE !!!
Seringile pot fi incarcate din fiole si fara ac introducand amboul in solutia medicamentoasa si aspirand-o .
Dupa incarcarea cu solutie medicamentoasa se verifica daca nu au patrunse in seringa bule de aer pentru
eliminarea acestora . Pentru eliminarea acestora seringa se va tine in pozitie verticala impingand pistonul usor pana
la aparitia primei picaturi de solute medicamentoasa .
Intotdeauna se va schimba acul cu care s-a facut aspirarea solutiei cu un alt acu cu care se va efectua injectia .

5.) Injectarea imediata a continutului seringii

Multe medicamente se degradeaza daca vin in contact cu aerul de aceea solutia va fi imediat injectata
( moldamin ) .
6.) Dezinfectia locului injectiei
Suprafata pielii este intotdeauna infectata cu diferiti microbe pe care varful acului poate sa le antreneze
in profunzimea tesuturilor dand nastere la infectie ( flegmon si abces ) , din aceste motive locul injectiei va fi
dezinfectat cu alcool .

INJECŢIA SUBCUTANATĂ
→ Definiţie:
~ Introducerea în organism de substanţe medicamentoase lichide izotone, nedureroase, prin intermediul unui
ac în ţesutul celular subcutanat.

→ Scop:
~ Terapeutic – injectarea soluţiilor cristaline.

→ Locul de elecţie:
~ Faţa externă a braţului.
~ Faţa superoexternă a coapsei.
~ Regiunea deltoidiană.
~ Regiunea supra şi subspinoasă a omoplatului.
~ Regiunea subclaviculară.
~ Flancurile peretelui abdominal.
~ Regiunile centrale fesiere.

→ Materiale necesare:
~ Seringă cu ac sterile.
~ Material general pentru executarea unei injecţii.
~ Soluţia medicamentoasă,insulina, anticoagulant,diverse vaccinuri

→ Pregătirea bolnavului:
~ Se anunţă bolnavul şi se explică tehnica şi necesitatea ei.
~ Se aşează bolnavul în repaus.
~ Se dezveleşte locul ales.

→ Tehnica:
 ~ Se spală şi se dezinfectează mâinile şi se îmbracă mănuşi de protecţie.
~ Se montează seringa şi se aspiră medicamentul.
~ Se elimină aerul.
~ Obişnuit se injectează la nivelul regiunii externe a braţului, pacientul fiind aşezat cu membrul respectiv
sprijinit pe şold.
~ Se dezinfectează locul puncţiei cu alcool.
~ Se cutează pielea fixând-o între degete şi ridicând-o de pe planurile profunde.
~ Se puncţionează pe direcţia axului longitudinal al cutei, în profunzimea stratului subcutanat, la o adâncime
de 2-4 cm.
~ Se verifică poziţia acului prin aspirare în seringă.
~ Se injectează lent.
~ Se aplică o compresă şi se retrage acul brusc , masând uşor zona pentru accelerarea resorbţiei.

→ Incidente şi accidente:
~ Durere violentă – prin lezarea unei terminaţii nervoase sau prin distensia bruscă a ţesuturilor.
~ Ruperea acului.
~ Necroza ţesuturilor prin greşirea căii de administrare.
~ Hematom.
~ Abces – prin infectarea hematogenă.
~ Lipodistrifie in cazul administrari de insulina

→ Observaţii:
~ Nu se injectează în regiuni infiltrate, zone cu abcese tegumentare, acnee, foliculită, furuncule etc.
~ Se evită injectarea repetată în acelaşi loc – se schimbă periodic locul.
~ Numai în cazuri speciale se poate injecta şi soluţii uleioase.
~ NU se administrează compuşi de metale cu greutate moleculară mare. – iod, bismut, mercur etc.
~ Este STRIC INTERZIS a se administra pe această cale clorură de sodiu.
INJECŢIA INTRAMUSCULARĂ
→ Definiţie:
~ Introducerea de substanţe medicamentoase - soluţii izotone, uleioase sau a unei substanţe coloidale, prin
intermediul unui ac ataşat la o seringă , în stratul muscular lipsid de vase mari de sange si de terminatii
nervoase

→ Scop:
~ Terapeutic – injectarea soluţiilor cristaline.

→ Locul de elecţie:
~ Regiunea supero-externă fesieră, deasupra marelui trohanter – (pătratul supero-extern fesier).
~ Muşchii externi şi anteriori ai coapsei.
~ Muşchiul deltoid.
~ La sugari – regiunea mijlocie a coapsei.

→ Materiale necesare:
~ Seringă cu ac lung, sterile.
~ Material general pentru executarea unei injecţii.
~ Soluţia medicamentoasă.
→ Pregătirea bolnavului:
~ Se anunţă bolnavul şi se explică tehnica şi necesitatea ei.
~ Se aşează bolnavul în repaus – în decubit ventral, lateral, şezând sau în picioare.
~ Se dezveleşte locul ales.

→ Tehnica:
~ Se spală şi se dezinfectează mâinile şi se îmbracă mănuşi de protecţie.
~ Se montează seringa şi se aspiră medicamentul şi se schimbă acul.
~ Se elimină aerul.
~ Obişnuit se injectează la nivelul regiunii supero-externe fesiere.
~ Se dezinfectează locul puncţiei cu alcool.
~ Se cere bolnavului să-şi menţină musculatura cât mai relaxată – muşchiul să fie moale.
~ Se puncţionează perpendicular pielea pătrunzând 4-7 cm cu rapiditate şi siguranţă.
~ Se verifică poziţia acului prin aspirare în seringă.
~ Se injectează lent.
~ Se aplică o compresă şi se retrage acul brusc, masând uşor zona pentru accelerarea resorbţiei.
~ Se aşează bolnavul comod, în repaus 5-10 minute.
~ Se ordonează materialele folosite.

→ Incidente şi accidente:
~ Durere violentă – prin atingerea nervului sciatic sau a unei terminaţii nervoase – se retrage acul şi se
schimbă locul injecţiei.
~ Paralizie (totală sau parţială)– prin lezarea nervului sciatic.
~ Ruperea acului – extragerea se va face manual sau chirurgical
~ Necroza ţesuturilor prin greşirea căii de administrare.
~ Hematom.
~ Supuraţie septică, abces, infecţie gravă.
~ Flegmon – supuraţie septică prin nerespectarea normelor de asepsie şi antisepsie.
~ Embolie uleioasă – prin introducerea accidentală a suspensiei uleioase într-un vas de sânge.
~ Iritaţie periostală – injectarea medicamentului în apropierea osului.
~ Transmiterea de boli infecto-contagioase sau infecţii generale – prin refolosirea seringilor şi acelor.

→ Observaţii:
~ Nu se injectează în regiuni infiltrate, zone cu abcese tegumentare, acnee, foliculită, furuncule etc.
~ Se evită injectarea repetată în acelaşi loc – se schimbă periodic locul.
~ Poziţia acului pentru soluţiile colorate se face prin detaşarea acului de la seringă.

INJECŢIA INTRAVENOASĂ
→ Definiţie:
~ Introducerea în circulaţia venoasă de soluţii medicamentoase izotone sau hipertone, prin intermediul unui
ac ataşat la o seringă.

→ Scop:
~ Terapeutic – injectarea soluţiilor cristaline.

→ Locul de elecţie:
 ~ Venele de la plica cotului, antebraţ, faţa dorsală a mâinii, vena maleolară, vena jugulară, venele epicraniene
la sugari şi copii.
~ Abordul periferic este făcut de asistenta medicală, abordul central de către medic. Alegerea tipului de abord
se face în funcţie de:
o Starea pacientului.
o Tipul medicamentului.
o Cantitatea de administrat.
o Durata tratamentului.
~ Se evită regiunile care prezintă procese supurative sau afectări dermatologice.

→ Materiale necesare:
~ Seringă cu ac mai scurt, sterile.
~ Material general pentru executarea unei injecţii.
~ Soluţia medicamentoasă cristalină izotonă sau hipertonă.

→ Pregătirea bolnavului:
~ Se anunţă bolnavul şi se explică tehnica şi necesitatea ei.
~ Se aşează bolnavul în repaus – în decubit dorsal, comod, cu braţul sprijinit pe pernă tare, protejată cu
muşama şi aleză.
~ Se dezveleşte locul ales – având grijă ca mâneca să stânjenească circulaţia.

→ Tehnica:
~ Injecţia intravenoasă cuprinde 2 timpi:
o Puncţia venoasă.
o Injectarea soluţiei medicamentoase.
~ Se spală şi se dezinfectează mâinile şi se îmbracă mănuşi de protecţie.
~ Se montează seringa şi se aspiră medicamentul şi se schimbă acul.
~ Se elimină aerul.
~ Se aplică garoul la aproximativ 10 cm deasupra locului puncţiei.
~ Se palpează locul puncţiei.
~ Se dezinfectează locul.
~ Se dezinfectează locul puncţiei cu alcool.
~ Se cere bolnavului să-şi închidă şi să-şi deschidă de câteva ori pumnul şi să rămână apoi cu pumnul strâns.
~ Se puncţionează vena şi se pătrunde în lumenul ei cca. 1 cm.
~ Se verifică poziţia acului prin aspirarea sângelui în seringă.
~ Se desface garoul şi se cere bolnavului să deschidă pumnul.
~ Se injectează lent.
~ Se aplică o compresă pe locul puncţiei şi se retrage acul brusc, pe direcţie de introducere.
~ Se menţine compresa pe loc 3 minute şi nu se îndoaie braţul.
~ Se aşează bolnavul comod, în repaus.
~ Se ordonează materialele folosite.

→ Incidente şi accidente:
~ Durere – la puncţionarea pielii.
~ Embolie gazoasă – introducerea de aer în cantitate mare , brusc, în sistemul vascular care poate duce la
moarte.
~ Hematom.
~ Revărsat sanguin – prin străpungerea venei sau prin retragerea acului fără a ridica garoul (staza).
 ~ Tumefierea bruscă a ţesutului - revărsarea soluţiei injectate în afara venei.
~ Flebalgie – durere vie pe traiectul venei prin efect iritativ. Sau prin injectare prea rapidă.
~ Valuri de căldură, senzaţiei de uscăciune în faringe – se impune injectarea mai lentă a medicamentului.
~ Injectarea paravenoasă a soluţiei – se manifestă prin durere accentuată, tumefacţie, necroză. Se
raportează imediat medicului, se fac infiltraţii locale cu ser fiziologic şi substanţe resorbante.
~ Ameţeli, lipotimie, colaps – se întrerupe injectarea şi se anunţă de urgenţă medicul.
~ Hipotensiune pe cale reflexă – injectarea prea rapidă a soluţiei medicamentoase.
~ Embolie uleioasă – prin greşirea căi de administrare a substanţelor uleioase – se produce decesul
pacientului.
~ Paralizia nervului median – consecinţa injectării paravenoase a substanţelor cu acţiune neurolitică. Se
administrează substanţe neutralizante.
~ Puncţionarea şi injectarea unei artere – produce necroza totală a extremităţilor: durere exacerbată,
albirea mâinii, degete cianotice. Se întrerupe de urgenţă injectarea.

→ Observaţii:
~ Dacă staza venoasă este prea lungă sau prea strânsă pacientul poate prezenta frison → se slăbeşte sau se
detaşează garoul.
~ Dacă injectarea se va face prin ac-fluturaş este necesară scoaterea aerului din cateter înaintea puncţionării.
Fluturaşul este ţinut de „aripioare”, se puncţionează vena şi se continuă tehnica injecţiei.
~ Cateterul intravenos – canulă flexibilă – este prevăzut cu mandren şi dispozitiv translucid pentru observarea
picăturilor de sânge.
~ Nu se retrage mandrenul în timpul puncţiei venoase, ci când apare sângele la capătul translucid.
~ Nu se puncţionează vena după apariţia hematomului – se comprimă locul 3-5 minute.
~ Repetarea injecţiei în aceiaşi venă se face tot mai central faţă de puncţiile anterioare – niciodată mai jos.
~ Alegerea celei mai bune vene se face după aplicarea garoului.
~ Nu se face injecţie intravenoasă decât în poziţie decubit dorsal – niciodată în poziţie şezând.

INJECŢIA INTRADERMICĂ
→ Definiţie:
~ Introducerea de substanţe medicamentoase - soluţii izotone în organism, prin intermediul unui ac ataşat la o
seringă , în stratul dermic.
→ Scop:
~ Terapeutic – desensibilizări în afecţiuni alergice, vaccinarea BCG la sugari.
~ Explorator – intradermoreacţia.
~ Anestezic – infiltrarea dermică cu novocaină.
→ Locul de elecţie:
~ Faţa anterioară a antebraţului.
~ Faţa externă a braţului şi a coapsei.
~ Orice loc cu scop anestezic

→ Materiale necesare:
~ Seringă cu ac scurt, sterile.
~ Material general pentru executarea unei injecţii.
~ Soluţia medicamentoasă.

→ Pregătirea bolnavului:
~ Se anunţă bolnavul şi se explică tehnica şi necesitatea ei.
 ~ Se aşează bolnavul în repaus comod – în decubit dorsal.
~ Se dezveleşte locul ales.

→ Tehnica:
~ Se spală şi se dezinfectează mâinile şi se îmbracă mănuşi de protecţie.
~ Se montează seringa şi se aspiră medicamentul (0,1 ml) şi se schimbă acul.
~ Se elimină aerul.
~ Se dezinfectează locul puncţiei cu alcool şi se aşteaptă evaporarea.
~ Se introduce vârful acului în grosimea pielii, tangenţial pe suprafaţa pielii, cu bizoul în sus, până dispare
orificiul acului complet.
~ Se verifică poziţia acului prin aspirare în seringă.
~ Se injectează lent.
~ Se formează o papulă albă de aspectul cojii de portocală de 5-6 mm diametru, o înălţime de 1-2 mm la 0,1
soluţie injectată.
~ Se retrage acul fără a aplica tampon la locul puncţiei.
~ Se ordonează materialele folosite.
→ Incidente şi accidente:
~ Revărsat lichidian – când acul a intrat parţial în derm.
~ Tumefacţia stratului subcutanat, fără apariţia papulei cu aspect de coajă de portocală când acul a pătruns
prea profund.
~ Lipotimie.
~ Stare de şoc – în caz de testare a unor alergeni.
~ Reacţie intensă la necroza unor porţiuni de tegument din cauza distensiei puternice prin injectarea de soluţii
hipotone.
→ Observaţii:
~ Nu se face dezinfecţia cu alcool a locului injecţiei dacă se face testare la tuberculină – alcoolul inactivează
tuberculina.
~ Pentru anestezie locală injecţie se poate face pe orice suprafaţă a corpului.
~ În cazul efectuării testelor alergologice, se pregătesc: Adrenalină, Efedrină, Hemisuccinat de
Hidrocortizon, cardiotonice.