PLĂGILE

→ Definiţie:
~ Plaga este întreruperea continuităţii pielii în urma unui traumatism, devenind poartă de intrare a microbilor
în organism. Pe cale limfatică, microbii sunt opriţi la nivelul ganglionilor – limfadenită de vecinătate -, dar
în zilele următoare invadează organismul.
~ Asepsia → mijloace ce împiedică pătrunderea microbilor în organism: sterilizarea instrumentelor,
spălarea plăgii cu apă şi săpun, dezinfecţia tegumentelor cu alcool iodat, alcool.
~ Antisepsia → mijloace ce distrug microbii din plagă prin mijloace fizice sau chimice.

→ Agenţi vulneranţi:
~ Mecanici → accidental sau operator.
~ Termic.
~ Chimic.

→ Soluţii antiseptice:

~ Soluţii antiseptice pentru tegumente:

▪ Alcool rectificat 70%. În concentraţii mai mari produce precipitarea proteinelor de pe suprafaţa
microbilor.
▪ Tinctură de iod 2%.
▪ Iodura de potasiu 2%.
▪ Alcool iodat 2%.
▪ Fenolul – acid fenic – soluţie 1-3‰ din cristale roz-albe. Este toxic, poate produce arsuri ale
mucoaselor şi dermite.
▪ Eterul – simplu sau iodat.
▪ Iodoformul – cristale galbene sau pomadă – folosit în stomatologie.
▪ Preparate tipizate:
 Septozolul (Nonilfenol-polietoxilat, iod, alcool izopropilic, apă distilată) – tinde să ia locul
tincturii de iod.
 Metoseptul (acid salicilic, mentol, albastru de metilen, tripaflavină, alcool, apă distilată) – pentru
dezinfecţia plăgilor recente.

~ Soluţii antiseptice pentru plăgi:

▪ Antiseptice oxidoreductoare:
 Apă oxigenată – cu acţiune bactericidă, hemostatică, de curăţare mecanică a plăgilor de cheaguri,
resturi de ţesuturi.
 Cloramina (soluţia Dakin) – soluţie diluată de hipoclorit de sodiu.
 Permanganat de potasiu 1/4000 – la dezinfecţia mucoaselor şi plăgilor.
▪ Soluţii colorate:
 Rivanol – soluţie 1‰ din pulbere galbenă.
 Albastru de metilen 2% - pentru mucoase.
 Violet de genţiana 1% - mai ales în dermatologie.
▪ Antiseptice albumino-precipitante:
 Săruri de argint:
▪ Nitrat de argint – creioane, stilete, soluţie 1%.
▪ Colargol 1%.
▪ Protargol 2%.
 ▪ Argiror 5%.
 Săruri de mercur:
▪ Biclorura de mercur – sublimatul de mercur. Se foloseşte la dezinfecţie şi
curăţenie.
▪ Oxicianură de mercur – pentru mucoase.
 Acid boric 1-2% - combate mai ales infecţiile cu piocianic.
▪ Antiseptice tensioactive:
 Detergenţi – Bromocet.
 Săpunuri.

→ Clasificarea plăgilor:
~ După agentul cauzal:
▪ Plăgi produse prin agenţi mecanici → tăiate, înţepate, împuşcate.
▪ Plăgi produse prin agenţi termici:
1. Căldură → arsuri.
2. Frig → degerături.
▪ Contactul cu unele substanţe acide sau chimice.

~ După regiunea anatomică interesată:

▪ Plăgi ale capului.
▪ Plăgi ale toracelui.
▪ Plăgi abdominale.
▪ Plăgi ale membrelor etc.
▪ plaga atona- plaga operatorie
~ După adâncime:
▪ Plăgi superficiale – interesează pielea şi mucoasele.
▪ Plăgi profunde – interesează pielea şi straturile subiacente:
1. Plăgi penetrante – deschid cavităţile naturale ale corpului (cutia toracică, cutia
craniană, abdomenul).
2. Plăgi perforante – când agentul vulnerant afectează un organ intern.

~ După timpul trecut de la producere:

▪ Plăgi recente – curate – sub 6 ore de la producere.
▪ Plăgi vechi – infectate – peste 6 ore de la producere.

→ Prim ajutor:
~ Se spală şi se dezinfectează mâinile.
~ Se curăţă de impurităţi (spălare cu apă şi săpun) şi se degresează (benzină iodată sau alcool) tegumentele
din jurul plăgii.
~ Se badijonează tegumentele din jurul plăgii cu tinctură de iod – de la plagă spre periferie circular .
~ Se spală plaga cu soluţii antiseptice – apă oxigenată, rivanol etc.
~ Se acoperă plaga cu comprese sterile, strat de vată pentru absorbţie.
~ Se fixează pansamentul – galifix, benzi de leucoplast, tubulaturi elastice, faşă etc.
~ Se asigură repausul regiunii afectate.
~ Transport impus de gravitatea plăgii se face supravegheat la serviciul de chirurgie.

→ Tratament în spital:
~ Plăgile recente – sub 6 ore de la producere, nezdrobite → pot fi suturate per primam (de la început).
 ~ Plăgile contuze, neregulate, vechi → necesită drenaj cu tuburi de dren, meşe. Sutura plăgii se face per
secundam – din aproape în aproape, fără sutură plan la plan.

→ Observaţii:
~ Nu se aplică tinctură de iod în plagă.
~ Nu se aplică antiseptice pe arsuri.
~ Nu se aplică vata direct pe plagă.
~ Nu se toarnă soluţii antiseptice în plăgile penetrante sau perforante.
~ Nu se explorează plăgile perforante.
~ Nu se scot corpurile străine din plagă – pot produce hemoragii foarte grave, alte complicaţii.
~ Obligatoriu → vaccinarea antitetanică.
PANSAMENTUL
→ Definiţie:
~ Actul chirurgical de aseptizare, tratare şi protejare a plăgilor.
→ Scop:
~ Protecţia plăgii – mecanică, termică, chimică, infecţioasă.
~ Absorbţia secreţiilor.
~ Prevenirea infecţiilor.
~ Asigurarea repausului.
~ Favorizarea cicatrizării.
→ Manifestările plăgilor:
~ Durere.
~ Impotenţă funcţională.
~ Hemoragie.
~ Manifestări generale – modificări de puls, tensiune arterială, temperatură.
→ Principiile fundamentale unui pansament:
o Aseptic.
o Absorbant.
o Protector.
o Compresiv.
o Să asigure punerea în repaus.
→ Materiale necesare:
~ Trusă cu instrumente chirurgicale – pense anatomice, chirurgicale, hemostatice, foarfece, bisturiu.
~ Casoletă cu comprese, tampoane, pernuţe de vată.
~ Feşe.
~ Tăviţă renală.
~ Muşama şi aleză.
~ Substanţe dezinfectante pentru plagă şi pentru tegumente.
~ Materiale pentru fixarea pansamentului – galifix, leucoplast, tubulaturi elastice etc.
→ Pregătirea bolnavului:
~ Se explică tehnica şi necesitatea ei.
~ Se aşează bolnavul în poziţie comodă, funcţie de regiunea de pansat – în aşa fel încât să fie uşor accesibilă
pentru tehnică.
~ Se protejează lenjeria cu muşama şi aleză.
→ Execuţia pansamentului:
~ Spălarea şi dezinfecţia mâinilor, îmbrăcarea mănuşilor de protecţie.
 ~ Se pregătesc 2 pense sterile.
~ Primul timp – îndepărtarea vechiului pansament:
o Se îndepărtează cu blândeţe vechiul pansament.
o Dacă nu se desprinde se înmoaie cu apă oxigenată şi apoi se ridică.
o Se curăţă tegumentele din jurul plăgii – cu benzină şi alcool iodate – de la plagă spre periferie.
~ Al doilea timp – tratarea plăgii:
o Se îndepărtează din plagă eventualele secreţii – folosind la fiecare ştergere câte o compresă uscată.
o Se inspectează plaga. Se controlează eventualele tuburi de dren.
o Se toarnă în plagă apă oxigenată – cu rol dezinfectant, hemostatic şi de îndepărtare a secreţiilor – prin
efervescenţa produsă.
o Ştergerea se face spre periferie schimbând la fiecare ştergere tamponul.
o Se şterg marginile plăgii uscat. Se dezinfectează tegumentele din jurul plăgii.
~ Al treilea timp – acoperirea plăgii:
o Se acoperă plaga cu compresă de tifon umedă (care să depăşească marginile plăgii), peste care se
aşează un strat subţire de vată.
o Se fixează pansamentul pe tegumentul din jur cu galifix, cu faşă etc.
→ Observaţii:
~ În plăgile mari, tăiate, buzele plăgii se pot sutura sau se pot prinde cu agrafe chirurgicale Michel.
~ Materialul moale folosit la pansament se arde. Instrumentarul metalic se sterilizează la etuvă.
~ Se interzice apăsarea, stoarcerea sau masajul plăgii sau regiunilor învecinate – pentru a nu disemina
infecţia.
~ Nu se introduc instrumentele folosite la toaleta plăgii în casoletă sau flaconul cu soluţii dezinfectante. Se
foloseşte pensa de servit.
~ Se administrează sedative înaintea unor pansamente dureroase.
ÎNGRIJIREA PLĂGII RECENTE:
~ Plăgile sângerânde necesită măsuri de hemostază – prin garou, forceps, compresiune digitală, hemostază
definitivă.
~ Intervenţia chirurgicală se face sub anestezie loco-regională sau generală.
~ Se curăţă tegumentele din jurul plăgii cu apă, săpun, soluţii dezinfectante – eventuală se înlătură pilozitatea
şi se iodează câmpul operator.
~ Se explorează plaga prin incizie plan cu plan cu bisturiul (nu cu pensa sau stilet), îndepărtând ţesuturile
necrozate sau contaminate.
~ Se asigură hemostaza chirurgicală.
~ Se îndepărtează corpii străini.
~ Se suturează plaga plan cu plan şi se exteriorizează drenul prin plagă sau prin contraincizie.
~ Se aplică pansament local.
~ Se face profilaxia tetanosului cu ATPA.
~ Se supraveghează 5 zile curba temperaturii, aspectul pansamentului, după care se îndepărtează firele de
sutură. Se obţine cicatrizare primitivă.
~ Se instituie antibioterapie la plăgile strivite, profunde sau contaminate.

BANDAJAREA
→ Definiţie:
~ Este o metodă de fixare a pansamentului cu ajutorul unei feşe din tifon, de lungimi şi lăţimi diferite, în
funcţie de mărimea şi caracterul plăgii sau regiunii afectate.
→ Reguli pentru o înfăşare corectă:
~ Faşa se ţine în mâna dreaptă, capătul liber în mâna stângă.
 ~ Faşa se conduce de la stânga la dreapta.
~ Turele de faşă nu trebuie să facă cute.
~ Faşa trebuie să permită circulaţia sângelui – să nu fie prea strânsă, dar nici prea largă.
~ Conducerea feşei se face pe sensul circulaţiei venoase (de întoarcere).
~ Se evită mişcările inutile ce pot produce dureri.
~ Fixarea prin nod nu trebuie să jeneze.
~ Se începe şi se termină cu ture de fixare.
→ Caracterele unui bun bandaj:
~ Să fie elastic, suficient de strâns.
~ Să fixeze pansamentul.
~ Să imobilizeze segmentul.
~ Să asigure cicatrizarea.
~ Să fie executat blând.
~ Să fie estetic.
→ Realizarea turelor de fixare:
~ Se aplică oblic, sub pansament, cca. 20 cm faşă.
~ Se intersectează cu o tură circulară.
~ Se răsfrânge colţul feşii şi se suprapune încă o tură circulară.
→ Modalităţi de conducere a feşei:
~ Faşă circulară → turele se suprapun (gât, torace, articulaţia pumnului).
~ Faşă în spirală → turele şerpuiesc, acoperind cu o treime turele precedente (gambă, antebraţ).
~ Faşă în forma cifrei 8 → se începe cu ture de fixare, se trece oblic peste articulaţie şi se conduc deasupra
articulaţiei alte ture circulare, se revine oblic sub articulaţie intersectând prima diagonală; se încheie cu ture
de fixare (cot, picior, mână).
~ Faşa în spic de grâu → se fac turele de fixare deasupra articulaţiei, faşa se conduce în 8, fiecare tură
acoperind cu 1/3 sau 2/3 tura dinainte. Se termină cu ture de fixare (degete, regiunea inghinală, scapulo-
humerală etc.).
~ Faşa în evantai → se fac turele de fixare deasupra articulaţiei, iar turele următoare se conduc din ce în ce
mai puţin oblic ajungând circular la mijlocul articulaţiei, după care se desfăşoară în sens invers, oblic (cot,
genunchi etc.).
→ Bandajarea pe regiuni:
~ Capul → capelina.
~ Ochii → monocular sau binocular – prin ture succesive oblice şi orizontale.
~ Nasul → praştie.
~ Bărbia şi buzele → căpăstru.
~ Bandajarea gâtului → circular.
~ Ceafa → circular.
~ Abdomenul → circular cu feşe late.
~ Sânii → bandaj în spică.
~ Membrul superior → umărul şi axila în 8, braţul şi antebraţul în spirală, cotul în evantai, palma în 8,
degetele în spic.
~ Membrul inferior → coapsa şi bazinul cu spică simplă sau dublă, genunchiul în evantai sau 8, glezna în 8.
→ Alte mijloace de fixare a pansamentului:
~ Basmaua → dreptunghiulară, triunghiulară, în patru colţuri.
~ Eşarfa.
~ Bandajul în T (perineu).
~ Ţesături tubulare elastice.
~ Materiale adezive – Galifix.
ESCARELE DE DECUBIT
→ Definiţie:
~ Escara este o leziune profundă a ţesuturilor prin irigarea insuficientă datorită compresiunilor lor mai
îndelungate, între proeminenţele osoase şi un plan dur.
~ Escarele pot să apară în câteva ore sau în câteva zile în funcţie de factorul de risc şi de toleranţa pielii la
tensiune îndelungată.
→ Cauzele escarelor:
~ Escarele sunt cauzate de: umezeală, căldură excesivă, cutele lenjeriei, resturi alimentare sau de aparat
gipsat.
~ Cauzele escarelor pot fi: generale, locale, favorizante.
~ Escara apare la vârstnici cu afecţiuni neuro-psihice sau la bolnavii cu accidente vasculare cerebrale repetate.
→ Regiunile predispuse la escare sunt:
~ În decubit dorsal:
o Regiunea occipitală. Regiunea omoplaţilor.
o Regiunea sacrală. Regiunea fesieră.
o Regiunea coatelor. Regiunea călcâielor.
~ În decubit lateral:
o Regiunea temporală şi retroauriculară. Umăr.
o Regiunea trohanteriană.
o Regiunea internă şi externă a genunchilor. Regiunea maleolară internă şi externă.
~ În poziţie decubit ventral:
o Regiunea claviculară. Regiunea sternală. Crestele iliace. Genunchi. Haluce.
~ În poziţie şezând:
o Regiunea ischiatică.
→ Metode de prevenire a escarelor:
~ Toaleta zilnică a regiunilor predispuse escarelor. Spălarea zilnică cu apă şi săpun, masarea şi ungerea
regiunilor predispuse escarelor, deoarece pielea unsă se macerează mai greu decât pielea umedă sau uscată.
~ Fricţionarea cu alcool a regiunilor predispuse. Pudrarea cu talc, local.
~ La bolnavii cu incontinenţă de urină, inconştienţă, se foloseşte sondajul à demeure cu sonda Foley. Se
schimbă lenjeria ori de câte ori este necesar.
~ Schimbarea poziţiei bolnavului la un interval de 30 minute 1 oră, succesiv: decubit dorsal, decubit lateral
drept şi stâng, decubit ventral.
~ Se face la 2-3 ore sau mai des, întorcându-se o foaie de supraveghere a escarelor în care se notează orele de
schimbare şi poziţia. În foaie se mai notează aspectul tegumentelor şi Zona de masaj.
~ Folosirea materialelor complementare necesare pentru prevenirea escarelor.
~ Saltele speciale, antidecubit, perne de diverse dimensiuni şi forme pentru regiunile predispuse escarelor
(exemplu pentru genunchi), colaci de cauciuc, colăcei de vată (exemplu pentru călcâie).
~ Pentru ungerea pielii se foloseşte oxid de zinc, vitamină A+D2 şi talc.
~ Se va întinde perfect şi se va schimba lenjeriei la nevoie. Se are în vedere evitarea cutelor lenjeriei de pat şi
lenjeriei de corp.
~ Îndepărtarea din pat a resturilor alimentare şi a obiectelor ce ar putea provoca prin comprimare tulburări
locale circulatorii (nasturi, medicamente, firimituri etc.).
→ Favorizarea vascularizaţiei în zonele comprimate
~ Masajul favorizează vascularizarea profundă şi superficială, îndepărtează celulele descuamate, destupă
glandele sebacee. Rehidratarea pielii se face cu un unguent hidratant masând uşor regiunile respective. În
timpul masajului în cameră trebuie să fie cald, geamurile închise şi nu se circulă pe uşă.
~ Masajul este contraindicat în febră, infecţii ale pielii, septicemie.
→ Tratamentul curativ este descurajant.
 ~ Diminuarea presiunii planurilor dure.
~ Îndepărtarea detritusurilor necrotice.
~ Combaterea infecţiei cu sterilizare cu soluţie alcoolică 1% sau rivanol 1%, fenosept, raze ultraviolete,
pudră, îndepărtarea puroiului, administrare de Gentamicină.
→ Observaţii:
~ Asistenta intervine în evitarea apariţiei.
~ Apariţia escarelor reprezintă o catastrofă la bolnavii vârstnici.
~ În profilaxia şi tratamentul escarelor, rămâne programul rotaţiei continue care presupune îngrijire continuă.
~ Alimentaţia trebuie să fie bogată în proteine şi vitamine pentru a favoriza cicatrizarea. Hidratarea se va face
cu 1,5-2 litri zilnic.
~
PRIMUL AJUTOR ÎN HEMORAGII
→ Definiţie:
~ Hemoragia → pierderea de sânge în afara sistemului vascular.
~ Hemostaza → metodă terapeutică de oprire a unei hemoragii externe sau interne.

→ Cauze:
~ Traumatisme.
~ Intervenţii chirurgicale.
~ Diferite boli – ulcer duodenal, cancer gastric, tuberculoză pulmonară etc.

→ Clasificarea hemoragiilor:
~ Funcţie de vasul lezat:
▪ Hemoragii arteriale – sângele ţâşneşte în jet sincron cu pulsaţiile cardiace, este roşu aprins.
▪ Hemoragii venoase – sângele curge continuu, în valuri, este roşu închis.
▪ Hemoragii capilare – sângele musteşte.
▪ Hemoragii mixte – arterio-veno-capilare.
~ Funcţie de locul de ieşire a sângelui:
▪ Hemoragii externe.
▪ Hemoragii interne – sangele ramane cantonat in interior (hemoperitoneu, hemopericard,
hemotorax, hematom, hemartroză) etc.
▪ Hemoragii exteriorizate – sangerarea se produce in interior si se exteriorizeaza mai tarziu
(hematemeză, melenă, epistaxis, otoragie, hemoptizie, hematurie, metroragie, menoragie) etc.
~ Funcţie de circumstanţele de apariţie:
▪ Hemoragii generale – purpură, scorbut, hemofilie.
▪ Hemoragii locale:
1. Spontane – primitive.
2. Provocate – secundare.
~ Funcţie de cantitatea de sânge pierdut:
▪ Hemoragii mici – până în 500 ml.
▪ Hemoragii mijlocii sub 20%. – între 500 şi 1500 ml.
▪ Hemoragii mari între 20-50% - peste 1500 ml.
▪ Hemoragii grave peste 50% - hemoragii cataclismice sau fulgerătoare

→ Manifestări imediate în hemoragie:

~ Sângerare locală.
~ Şoc hemoragic – paloare, piele albă, umedă, tensiune rapid scăzută spre zero, puls tahicardic slab bătut,
ameţeală, leşin, vertij, vomă, greaţă, transpiraţii, sete intensă, gură uscată.
 ~ Semne de laborator – anemie, scăderea volumului plasmatic, scăderea hematocritului.

→ Măsuri de prim ajutor – HEMOSTAZA:

~ Aplicarea garoului Important este oprirea hemoragiei fara a comprima excesiv tesuturile. Garoul, odata cu
oprirea sângerarii, produce oprirea circulatiei sângelui în portiunea de membru situata dedesubtul lui. Din
aceasta cauza mentinerea sa mai mult de 2 ore poate duce la complicatii deosebit de grave. Totdeauna la
montarea unui garou trebuie atasat un bilet, care însoteste bolnavul, si pe care se noteaza obligatoriu
urmatoarele date: nume, prenume, ora exacta a aplicarii garoului. Din 30-30 minute se slabeste putin
garoul pentru a permite irigarea segmentului de membru subiacent.
~ În hemoragiile externe se aplică hemostaza provizorie.
~ În hemoragiile interne – transfuzii şi perfuzii, cu evacuarea de urgenţă a accidentului în vederea operaţiei.
~ Hemostaza poate fi provizorie sau definitivă.
~ Dacă vasele lezate sunt mici hemostaza se poate face prin aplicarea unui pansament steril.
~ Hemoragiile venoase se opresc prin pansament compresiv.

→ Tipuri de hemostază:
~ Hemostază spontană – formarea cheagului plachetar urmat de constituirea cheagului roşu, formarea
trombusului şi reluarea fluxului sanguin.
~ Hemostaza medicamentoasă – se realizează cu medicaţie hemostatică, vasoconstrictoare şi aplicaţii locale
de substanţe hemostatice. Exemple: preparate de calciu i.v. sau i.m., vitamina K, vitamina C, Venostat,
Dicynone, Adrenostazin, adrenalină local, norartrinal în hemoragii digestive, gelaspon, bureţi de fibrină,
pulbere de fibrină aplicată pe zona hemoragică timp de 3-4 zile, peliculă de fibrină, trombină pulbere
uscată, apă oxigenată etc.
~ Hemostaza provizorie – compresiune pe plan dur a peretelui lezat. Compresiunea se poate face local – la
nivelul plăgii sau la distanţă.
~ Hemostază definitivă:
▪ Pansament compresiv –pentru vasele mici.
▪ Obturarea vasului lezat cu pansament de ceară, muşchi, aponevroze.
▪ Compresiune cu pensă hemostatică.
▪ Sutură chirurgicală a vasului lezat.
▪ Ligatură vasculară.
▪ Grefă vasculară – venoasă sau arterială în leziuni mai mari de 2 cm.

→ Compresiunea directă:
~ Compresiunea digitală → în hemoragiile arteriale sau în cazul hemoragiilor vaselor aflate sub aparat
gipsat. Întrerupe fluxul sanguin către plagă. Nu poate fi menţinută mult timp. Se aplică o faşă compresivă la
nivelul plăgii.
▪ Hemostaza la frunte → artera temporală superficială.
▪ Hemostaza la creştetul capului → compresiune pe marginile laterale ale rănii.
▪ Hemostaza regiunii temporale → deasupra şi retroauricular.
▪ Hemostaza la obraz, buze, nas → compresiune pe artera facială (mijlocul mandibulei).
▪ Hemostază la gât, faţă → compresiune pe carotidă – niciodată pe amândouă odată.
▪ Hemostază la umăr, axilă → compresiune artera subclaviculară.
▪ Hemostază la braţ, antebraţ → compresiune artera humerală
▪ Hemostază regiunea inghinală → pliu inghinal.
▪ Hemostază la coapsă → compresiune artera humerală,
▪ Hemostază abdominală → compresiune artera aortă abdominală (cu pumnul).
 ▪ Hemostază regiunea poplitee → compresiune la nivelul regiunii cu sul şi flectarea puternică a
gambei pe coapsă.
~ Compresiunea la distanţă – compresiune circulară – cu garou. Garoul – se înfăşoară de 2-3 ori în jurul
membrului accidentat până la dispariţia pulsului.
▪ În hemoragia arterială – garoul se aplică deasupra vasului lezat.
▪ În hemoragiile venoase – garoul se aplică sub vasul lezat.
▪ Timp maxim de compresiune prin garou 2 ore!
▪ Se desface garoul la fiecare 30 minute câte 3 minute – desfacere lentă – pentru irigarea
ţesuturilor.
▪ Se aplică bilet cu data şi ora aplicării – la vedere – pe haine!
▪ La scoaterea garoului se va avea în vedere apariţia colapsului circulator ce poate duce la
moartea pacientului în 24 ore.
~ Compresiune prin flexie forţată – asigură oprirea provizorie a hemoragiei prin presiunea pe care o exercită
corpul dur interpus între segmentele de membru asupra vasului lezat.

→ Compensarea hemoragiei:
~ Se face imediat după hemostază sau concomitent.
~ Are ca scop reechilibrarea volemică, restabilirea funcţiei circulatorii, reechilibrarea hemodinamică,
restabilirea respiraţiei, hrănirea ţesuturilor.

→ Îngrijirea bolnavului cu hemoragii:

~ Intervenţii în urgenţă:
▪ Poziţie Trendelemburg.
▪ Identificarea tipului de hemoragie.
▪ Hemostază provizorie.
▪ Aplicarea garoului – ridicarea treptată, lentă a garoului.
▪ Transport urgent, supravegheat.
▪ Recoltare de grup sanguin, hematocrit, hemoglobină, hemoleucogramă.
▪ Instituirea perfuziei macromoleculare (Dextran Marisang).
▪ Transfuzie.
▪ Monitorizarea funcţiilor vitale.
▪ Învelirea pacientului.
▪ Încălzirea progresivă, băuturi calde.
▪ Oxigenoterapie.
▪ Repaus absolut.
▪ Nu se injectează vasoconstrictoare.

→ Condiţii:
~ Nu se alică garou fără rulou aşezat pe traiectul vasului.
~ Nu se fixează garoul cu nod.