HEMORAGIILE

PLAN
1.Noțiuni generale despre hemoragie
2.Clasificarea hemoragiilor
3.Recunoașterea hemoragiilor
4.Oprirea hemoragiilor (Hemostaza)
5.Măsurile de prim ajutor în hemoragiile externe
6.Măsurile de prim ajutor în hemoragiile interne
5

 1. Noțiuni generale despre hemoragie

Sângele este un lichid care transportă oxigenul și substanțele

nutritive la țesuturi și organe și colectează produșii reziduali

pentru a-i transporta la diverse organe care-i elimină din

organism.

Sângele numit și "lichidul vieții" este indispensabil funcționării

organismului. El se află permanent în mișcare, circulând printr-
un sistem de vase sanguine. Când unul sau mai multe vase de
sânge sunt lezate, sângele se scurge din sistemul vascular,
fenomen numit hemoragie.
Hemoragia (haemorrhagia) reprezintă pierderea de sânge în
afara sistemului vascular, prin distrugerea totală sau parțială a
unui vas de sânge.

CAUZELE HEMORAGIILOR POT FI:

-TRAUMATISMELE (CONTUZII, ENTORSE, FRACTURI, LUXAȚII,

LEZIUNI MUSCULARE),

- INTERVENȚIILE CHIRURGICALE, DIFERITE BOLI (ULCER

GASTRO-DUODENAL, TUBERCULOZĂ PULMONARĂ ETC.).
 2. Clasificarea hemoragiilor
I. În funcție de tipul vasului care se rupe, se disting:

1 2 3

hemoragii hemoragii hemoragii

capilare venoase arteriale
II. După locul unde are loc sângerarea, hemoragiile se clasifică
în:

1 2 3

hemoragii hemoragii hemoragii

externe interne exteriorizate
 otoragie =
sângerare rectoragie = uretroragie
din urechea sângerare la = sângerare
epistaxis = medie nivelul din uretră

sângerare rectului
nazală

hemoragii exteriorizate hemoptizie =

melena = sângerare
hematemeza = sânge
la nivelul tubului hemoragie la provenit din
digestiv (stomac, nivelul stomacului
intestin) în care
plămâni, care
în care sângele se
sângele este eliminat se scurge
exteriorizează
odată cu materiile prin cavitatea prin cavitatea
fecale bucală bucală
III. În funcție de momentul în care se produc, hemoragiile pot fi:

1.hemoragii primare, care se produc

odată cu lezarea vasului sangvin;

hemoragii secundare, care apar la un

anumit interval de la traumatism, prin
erodarea peretelui vascular de către un
tub de dren
IV. În funcție de volumul de sânge pierdut, hemoragiile se clasifică în:

1.mică: când se pierde 1.medie: când se

mai puțin de 500 ml pierde 500 - 1000 ml
sânge; de sânge;

1.mare: când se 1.masivă: când se

pierde 1000 - 1500 ml pierd peste 1500 ml
sânge; sânge.

 3. Recunoașterea hemoragiilor

a) simptome locale de exteriorizare - se recunosc prin apariția sângelui.

hemoragiile externe, cele arteriale se recunosc după forța cu care țâșnește
sângele și caracterul pulsatil, sincron cu bătăile inimii.
hemoragiile venoase se revarsă încet, continuu, iar sângele are o culoare
mai închisă.
hemoragia capilară este difuză, în cantitate moderată.
hemoragiile exteriorizate se manifestă sub diferite forme și acestea au fost
descrise anterior).

 b) simptome generale - traduc starea de anemie acută și reacția de

apărare a organismului. Ele reprezintă singurele criterii de recunoaștere

în cazul majorității hemoragiilor interne și sunt reprezentate de: paloare

accentuată, amețeli, frison, lipotimie, extremități reci, puls accelerat, dar

mic, tensiune arterială scăzută, hipotermie, oligurie, convulsii.

 4. Oprirea hemoragiilor-hemostază

Spontană (hemoragiile mai mici se opresc, de

regulă, singure prin hemostaza spontană realizată
prin vasoconstricție locală însoțită de coagularea
sângelui la nivelul leziunii. Realizarea hemostazei
spontane are o importanță deosebită în
hemoragiile organelor cavitare. Se va aplica în
regiunea interesată o pungă cu gheață sau
comprese reci, cu scopul de a favoriza
vasoconstricția);

 Provizorie (Hemostaza provizorie constă în oprirea

hemoragiei pentru un timp limitat, printr-o serie de manevre:

 Definitivă (se efectuează în spital în serviciile de

chirurgie și constă în:
-Cauterizarea (arderea) capetelor vasculare secționate;
-tamponarea plăgilor;
-ligatura (legare provizorie sau definitivă a unui vas
sangvin) vaselor;
-pensarea cu pensă hemostatică permanentă.)

 5. Măsurile de prim ajutor în hemoragiile externe

-Se întinde accidentatul la orizontală, în decubit dorsal, cu capul mai jos decât trunchiul și extremitățile

(poziția Trendelenburg) pentru a favoriza circulația sangvină la nivel cerebral.

-Se stabilește tipul hemoragiei (venoasă, arterială, capilară).
-Se efectuează hemostaza provizorie prin pansament compresiv sau compresie la distanță, în funcție
de mărirea hemoragiei și localizarea ei.
-Dacă hemoragia este foarte puternică sau dacă salvatorul este izolat sau fără materialele necesare și
trebuie să facă față unui număr mare de răniți, precum și în fața unui membru secționat, se aplică
garoul. Garoul poate fi improvizat dintr-un tub de cauciuc elastic (preferabil) sau orice material flexibil,
însă neelastic: cravată, fular, batic rulat pe diagonală, ciorap etc. Garoul se aplică la rădăcina brațelor
(la patru laturi de deget sub axilă), pentru hemoragiile membrului superior, și la rădăcina coapselor
pentru hemoragiile membrului inferior.
-Aplicarea garoului se face fixând în zona traiectului arterei principale un rulou de tifon sau de material
textil, notând pe un bilet data și ora când s-a aplicat. În hemoragiile venoase, garoul se aplică
dedesubtul plăgii.
-Garoul se strânge astfel încât să se oprească circulația, dar culoarea tegumentelor să se mențină
apropiată de cea normală.
-Garoul se menține maximum 2 ore, slăbindu-l 1-2 minute la fiecare 20 minute – interval pentru a
se permite irigarea țesuturilor, în acest timp hemostaza fiind asigurată prin compresiune digitală
la distanță.
-Se iau măsuri urgente pentru a transporta rănitul la o unitate sanitară dotată corespunzător.
-Se așază rănitul pe o targă, în decubit dorsal, fără pernă, și se supraveghează tot timpul
transportului.
-Se încălzește bolnavul în mod progresiv, administrându-i băuturi calde și încălzindu-i extremitățile
cu sticle sau pungi cu apă caldă.
-Dacă este posibil, se administrează oxigen.
-Este de dorit ca scoaterea garoului să fie făcută de medic, deoarece trebuie luate toate măsurile
necesare pentru a interveni prompt la primele manifestări ale șocului produs prin ridicarea
garoului.
 Observații

1. Garoul nu se menține mai mult de maximum 120

minute (risc de gangrenă).
2. Nu se fixează garoul prin nod.
3. Decomprimarea garoului nu se face niciodată
brusc.

 6. Măsurile de prim ajutor în hemoragiile interne

Trebuie prevenită instalarea stării de șoc:

-accidentatul este mișcat cât mai puțin posibil;
-se scoate sau se slăbește orice parte a vestimentației care apasă gâtul, toracele sau
mijlocul (cravată, curea);
-se acoperă accidentatul cu o pătură;
-nu se administrează nicio băutură pentru că orice creștere a debitului circulator
accentuează hemoragia;
-nu se lasă accidentatul nesupravegheat;
-obligatoriu, se transportă accidentatul la spital.

 De reținut!
Ce se recomandă:


medicală imediată în orice
Este esențial să solicitați asistență
caz care implică suspiciuni de hemoragie internă.
În caz de epistaxis (sângerare nazală), se recomandă să aplecați
capul înainte și să prindeți nările cu degetele. Și aplicarea de
gheață în partea din față sau din spate a capului poate ajuta.
În cazul otoragiei (sângerare din ureche), de vărsături cu sânge
(sângerare din gură) sau hemoptizie (tuse cu sânge), se
recomandă prezentarea la camera de primiri urgențe.

Chiar și în cazul altor sângerări, este important să contactați un medic și

să determinați cea mai adecvată formă de tratament.

În cazul hemoragiilor care implică leziuni osoase: zona afectată trebuie

curățată cu o batistă sau un tifon și apoi înfășurată. Se recomandă și

primirea de asistență medicală, pentru a preveni apariția altor

complicații.

În cazul sângerării dintr-o venă, se recomandă spălarea plăgii, aplicarea

unei presiuni ușoare pe ea pentru a opri sângerarea, și a unui bandaj

peste ea, pentru a preveni apariția unei infecții.

 Ce nu se recomandă:

Evitarea înghițirii din rană (cum ar fi la hemoragia din gură);

Evitarea adăugării de alcool pe rană;
Evitați să atingeți rana cu mâinile goale;
Evitați contactul cu sângele cu mâinile goale, pentru a preveni intrarea bacteriilor
în sistem;
Evitarea anumitor medicamente care pot crește fluxul sanguin și pot încetini
procesul natural de coagulare.