ADMINISTRAREA

MEDICAMENTELOR

i
Toate tehnicile de administrarea medicamentelor respecta o planificare, prin etape bine stabilite

Obiectivele acestei lectii sunt:

Sa indicati scopul administrarii medicamentelor Si Dozele de administrare

Sa identificati Formele medicamentoase
Sa stabiliti Cum si cand trebuiesc verificate medicamentele
Sa indicati Preventia erorilor in administrarea medicamentelor
Sa recunosteti circuitul medicamentului in spital
Sa enumerate Caile de administrare ale medicamentelor
Sa formulati in ce consta Pregatirea pacientului
Sa relatati Administrarea propriu zisa
Sa stabiliti in ce consta Reorganizarea locului de munca
Medica mentele
Medicamentul – este substanta utilizata in scopul de a
preveni , ameliora sau vindeca bolile.

Actiunea lui asupra organismului depinde de:

• structura chimica
• doza administrata
• caile de administrare

Actioneaza ca:
• aliment (in doze mici)
• medicament
• toxic (in cantitati mari)
Originea medicamentelor:
De origine naturala:
■vegetală: morfina, atropina, digoxinul; sau planta ca atare ( ceai,sirop)
■animală: hormoni (insulina porcină, bovină);
■minerală: sulfatul de magneziu -un purgativ; argila, carbune, aur-antireumatic

De sinteza
■semisintetice: unele antibiotice (ampicilina);
■sintetice: chimioterapicele, sulfamidele antibacteriene, metode moderne
biotehnologice: tehnica ADN-ului recombinant (insulina umană), tehnica
hibridomului (anticorpii monoclonali)
Din punct de vedere al dozei (cantitatii) administrate se deosebesc:

• doza TERAPEUTICA – la care se obtine efectul

asteptat si nu apar reactii toxice asupra organismului
• doza MAXIMA – cea mai mare cantitate suportata de
organism
• doza TOXICA – cantitatea care provoaca reactii toxice
• doza LETALA – care ucide.
FORMELE MEDICAMENTOASE
• 1. Forme medicamentoase solide
• Pulberile 
• Pilulele 
• Capsulele 
• Comprimatele 
• Drajeurile 
• Granulele 

• 2. Formele medicamentoase semisolide și moi

• Supozitoarele,
• Unguentele,
• Paste,
• Săpunurile.
3. Forme medicamentoase lichide.

Avantajele formelor lichide: efect terapeutic prompt, administrare

controlabilă, este o formă accesibilă copiilor.
Dezavantajele formelor lichide: gustul, mirosul neplăcut se simt
mai uşor, volumul mare, pot apare reacţii de incompatibilitate
(precipitare, efervescenţă, de culoare).

Medicamentele sunt atat de uz intern cat si de uz extern

Modul De Actionare Al Medicamentului
 Acţiune locală

 Acţiune sistemica/ generală

• https://www.ted.com/talks/
celine_valery_how_does_your_body_process_medicine/transcript?language=ro
 CIRCUITUL MEDICAMENTELOR - etape
 Vizita medicului in salon -> notare particularităţi
 completarea condicii de medicamente + ducerea acesteia la farmacie în timp util
 preluarea medicamentelor de la farmacia spitalului, verificarea acestora şi repartizarea
lor pe salon şi bolnav;
 depozitarea medicamentelor în secţie;
 administrarea medicamentelor.

Condica de prescripţii a medicamentelor completată in triplu exemplar si conţine ;

• - numărul corespunzător al paginilor
• - data si secţia care solicita
• - numele , prenumele pacientului
• - salonul pacientului
• - numărul foii de observaţie
• - numele medicamentului forma de prezentare,
• - cantitatea ceruta pe 24h in cifre si litere
• - semnătura, parafa si numărul de cod al medicului
Asistentul medicala va verifica medicamatele la preluare si la
administrare:
• cantitatea si dozele prescrise pentru fiecare pacient
• ambalaj si etichetare corespunzătoare .
Medicamentele sunt depozitate in dulapuri compartimentate

Medicamentele cu regim special ( soluţiile perfuzabile, stupefiantele,

vaccinurile ,cele care trebuiesc depozitate in locuri ce asigura protecţia fata
de temperaturi ridicate, luminozitate, sau in frigidere pentru a evita
pierderea din valoarea lor biologica cu efecte nocive pentru pacient
 Prevenirea erorilor in admnistarea medicatiei
• Inaintea admnistarii oricarei medicatii aceasta trebuie comparata
• cu medicatia prescrisa de medic din foaia de observatie.
• Se va verifica mental regula celor cinci “p”:
• • pacientul potrivit
• • medicamentul potrivit
• • doza potrivita
• • calea de administare potrivita
• • timpul (ora) de administare potrivit

• Intodeauna se va verifica si data expirarii fiecarui medicament pe care il

vom administra.
• Totodata, inaintea oricarei administrari medicamentoase se vor avea in
vedere drepturile pacientului:
- dreptul de a stii de ce i se administreaza un anumit medicament si la ce
efecte adverse sa se astepte
- dreptul de a refuza medicatia prescrisa
 Efectele medicamentelor si interactiunile dintre ele

• Urmarirea raspunsului la administrarea unui anume medicament =

cunoastere a starii pacientului si a efectelor asteptate de la
medicamentul administrat

•• In cadrul monitorizarii eficientei terapiei medicamentuoase,

trebuie luate in calcul si rezultatele testelor de laborator,
•• Unele medicamente insa pot afecta rezultatul testelor de
laborator,
•• Se va monitoriza cu atentie starea pacientului
• Urmarirea interactiunilor dintre medicamente
 Urmarirea efectelor adverse

• recunoasterea si identificarea efectelor adverse

• Recunoasterea reactiilor toxice ( acute sau crónice) si alergiilor medicamentuoase
• Reactia poate fi de la o urticarie banala pana la soc anafilactic( HHC- antidot)
• Urmarirea cresterii nivelului medicamentului in sange
• testul alergic se face inaintea administrarii primei doze
• istoricul alergenic
• un istoric alergenic negativ la un anume medicament nu exclude posibilitatea aparitiei reactiei
alergice in prezent sau viitor
 Caile de administrare ale medicamentelor sunt:

• Calea enterală (per-os=oral/sublingual/translingual, sonda nazogastrica si

gastrostoma, rectala)

• Administrarea mucodermala ( pe derm si mucose)

• Parenteral ( I.M.; I.V.; S.C.; I.D.; I.O.)

• Administrarea medicamentelor in situatii speciale = epidural

Caile de administrare se stabilesc in functie de:

• scopul urmarit
• capacitatea de absorbtie a cailor de administrare
• actiunea medicamentelor
• starea generala a bolnavului
• toleranta individuala
• combinatiile medicamentelor
• particularitati anatomice
• preferintele bolnavului.
Medicamentele sunt prescrise de medic, dar asistenta medicala va
cunoaste:
• aspectul medicamentelor si proprietatile lor
• dozele (terapeutice, maximale si toxice)
• indicatii de administrare
• modul de administrare
• incompatibilitatile medicamentelor
• modul lor de pastrare
• efectul normal
• timpul necesar de actiune
• efectele secundare:
- pozitive
- nedorite
- daunatoare
• fenomene de obisnuinta si acumulare
• fenomene de hipersensibilitate.
Administrarea
medicamentelor pe cale
orala
 Calea enterală
• Calea de administrare a medicamentelor prin intermediul tractului gastro-intestinal cunoscută și sub
denumirea de cale enterală, este compusă din:
• calea de administrare orală – modalitatea cea mai frecvent utilizată datorită comodităţii şi
posibilităţii de autoadministrare. Absorbţia medicamentelor după administrarea orală poate avea loc
la nivelul stomacului, intestinului subţire şi intestinului gros;

• calea de administrare sublinguală – modalitatea optimală de administrare pentru medicamentele cu

liposolubilitate mare şi active în doze mici. Mucoasa sublinguală este bine vascularizată şi drenează sângele
în sistemul venos cefalic, iar apoi în vena cavă superioară, ocolind filtrul hepatic şi efectul primului pasaj
hepatic. Această cale de administrare este frecvent abordată în crizele de angină pectorală, astm bronşic,
hipertensiune arterială paroxistică etc. Pe calea sublinguală pot fi administrate nitroglicerina( largeste (dilata) vasele
de sange), izoprenalina( bronhodilatator), metil-testosteronul( Luat cu o ora inainte de antrenamente sau competitii , la o doza de 25 mg, va
creste forta si va face ca antrenamentele sa fie mai productive. ) , progesteronul, pregnina( hormon), aldosteronul, oxitocina(exercită o
acțiune dilatatorie asupra colului uterin), nifedipină(utilizat pentru a controla angina, tensiunea arterială crescută,).
 calea de administrare bucală – poate fi utilă pentru acţiune general/sistemic sau
locală. Pentru acţiunea generală se întrebuinţează comprimate bucale cu
dizolvare lentă până la 4 ore, iar în scopul acţiunii locale – tablete cu dizolvare
până la 1 oră.

• calea de administrare rectală – are drept scop obţinerea unor efecte locale sau
sistemice. Pentru acţiune generală se foloseşte la copii, la bolnavii inconştienţi
sau cu vărsături, cu leziuni buco-faringo-esofagiene, la bolnavii cu intoleranţă
gastrică faţă de unele medicamente (antipiretice, analgezice, antispasmatice,
antiinflamatoare, antivomitive ş.a.). Fluxul sangvin rectal este drenat prin vena
hemoroidală inferioară şi medie în vena cavă inferioară şi nu în sistemul portal.
Astfel se face că medicamentele administrate pe această cale ocolesc bariera
hepatică. În scopul obţinerii efectului local se utilizează antihemoroidale,
antiseptice, purgative.
Este contraindicata calea orala daca:
• Medic.este inactivat sub influenta sucurilor digestive
• bolnavul refuza sau nu poate inghiti
• este necesara o actiune rapida
• are proprietati iritante asupra mucoasei stomacului
• stari comatoase
• în lipsa reflexului de deglutiţie.
• nu se rezoarbe pe cale digestiva,
• se doreste ocolirea venei porte
• Tratamentul pe cale orala este contraindicat pacientilor
• inconstienti, celor care prezinta varsaturi, cat si celor care din diverse
motive nu pot inghiti.
Medicamentele orale au efect local si general:

Efect local:
• dizolva mucozitatile de pe peretii gastro-intestinali
• favorizeaza cicatrizarea ulceratiilor
• protejeaza mucoasa gastrica (Magnesia usta , calciu carbonic)
• excita peristaltismul intestinal (purgativele) sau
• inhiba peristaltismul intestinal (spasmoliticele)
• dezinfecteaza tubul digestive (furazolidon, streptomicina)
• scad procesele fermentative (carbune medicinal, calciu carbonic).

Efect general:
• se absorb la nivelul mucoasei digestive, patrund in sange si-si desfasoara activitatea asupra
intregului organism (antibioticele) sau asupra unor organe si aparate.
Medicamentele LICHIDE:

• Se administreaza ca atare sau diluate (apa, ceai)

• Asistenta va cunoaste concentratia lor
• Sa cunoasca capacitatile recipientelor de administrare astfel:
• 1 pahar pentru lichior contine  15g ulei
• 1 ceasca pentru cafea contine  50ml apa
• 1 pahar pt. vin contine  100ml apa
• 1 pahar pt. apa contine  200ml
Capacitatea lingurilor:
• 1 lingura contine  5ml apa 6,5ml sirop 4,5ml ulei
• 1 lingurita desert 10ml apa 13ml sirop  9ml ulei
• 1 lingura supa 15ml apa 20g sirop  12,5g ulei
Tincturiele, extractele, solutiile medicamentoase
se administreaza sub forma de picaturi:

• 1ml solutie apoasa contine 20 picaturi

• 1ml solutie alcoolica contine 60 picaturi
• 1ml solutie uleioasa contine 45-50 picaturi

Picaturile se administreaza:
• diluate
• usor indulcite
• cu adaos de sirop sau suc
• unele vor fi agitate inainte
 Asistenta medicala va cunoaste urmatoarele particularitati:

• Lichidele amare sau cu gust dezagreabil (clorocalcin) pot fi diluate, usor indulcite iar dupa
inghitire bolnavul va fi pus sa-si clateasca gura cu apa sau va mai bea ceai, sirop, apa.

• Unele picaturi pot fi administrate cu zahar sau siropuri daca nu au alte contraindicatii
(diabet)

• Substantele acide si lichidele feruginoase se administreaza prin aspiratie cu ajutorul unui

tub de sticla sau pai, avandu-se grija sa nu se atinga dintii (ele ataca smaltul dentar), se va
avea grija ca bolnavul sa-si curete dintii dupa fiecare ingestie de medicament.

• Medicamentele cu gust dezagreabil (expl. uleiul de ricin sau parafina) se pot administra
in capsule gelatinoase. Acestea contin

• de obicei 3g substanta si se va lua numarul necesar de capsule.

 .
• Purgativele saline, ca sulfat de Mg, sulfat de Na, cu gust foarte neplacut, se vor dizolva in apa calda, apoi
racita, iar pacientul va bea apa rece pana la disparitia gustului. (Faringoseptul – se va suge, nu se va bea sau
manca apoi 2 ore).

• Medicamentele cu baza de gelatina se administreaza in stare calda, cu adaus de lapte sau sucuri de fructe.

• Nitroglicerina se rezoarbe prin mucoasa bucala. Solutia se picura pe limba bolnavului sau tableta se aseaza sub
limba.

• Infuziile, decocturile, emulsiile precum si alte medicamente lichide se sedimenteaza si de aceea vor fi agitate
inainte de utilizare.

• Ceaiurile medicinale vor fi proaspat preparate caci altfel substantele active se volatilizeaza din ele.

• Ceaiurile din flori si frunze se prepara dupa metoda infuziei;

• Ceaiurile din seminte, radacini, frunze tari dupa metoda decoctului.

 Alte moduri de obtinere a medicamentelor lichide:

• Solutii: - substante dizolvate in apa sau alcool,

• Mixturi: - amestecuri de solutii sau solutii cu substante insolubile care raman in suspensie

• Tincturi: - sunt solutii extractive alcoolice obtinute din produse de origine animala sau vegetala

• Extracte: - sunt lichide rezultate din concentrarea solutiilor extractive obtinute din produse animale sau
vegetale

• Emulsiile: - sunt preparate din doua lichide ce nu se pot amesteca, unul fiind dispersat in celalalt
 Medicamentele SOLIDE:

• Dezavantaj: se inghit mai greu

• Avantaje: contin cantitatea exacta de substanta.

• Pentru pulberile administrate se va sti ca:

1 lingurita plina contine  2,5 – 5g

1 lingurita rasa contine  1,5 – 2,5g

un varf de cutit rotunjit contine  0,5 – 1g

• Se administreaza:
• puse direct pe limba (catre radacina acesteia)
• dizolvate (cele cu gust dezagreabil)
• in casete si capsule
 Granulele – se administreaza cu lingurita,
• Tabletele – se administreaza intregi sau dizolvate in apa,

• Drajeurile – sunt tablete acoperite cu un strat de zahar care le mascheaza gustul

• Tabletele zaharate sunt pentru supt sau sublingual (faringosept, Vitamina C, etc.)
• Ele au calitatea de a nu mai trece prin ficat.
• Medicamentele enterosolvente sunt cele iritante pentru mucoasa stomacului. Se
prepara invelite intr-un strat de Keratina (rezistenta la acidul clorhidric) si care odata ajunsa in
intestine poate fi dizolvata de fermentii intestinali.
• La bolnavii comatosi, inconstienti, administrarea medicamentelor se face prin sonda
Einhorn sau Faucher, pregatite sub forma de solutie.
• Majoritatea medicamentelor sub forma de pulberi, se pot amesteca intre ele si date intr-
o singura doza.
• Praful de carbune medicinal, nu se amesteca cu nici un alt praf deoarece absoarbe
medicamentele. Daca totusi trebuie dat, se va administra la cel putin 3 ore de la celelalte.
• Se prescriu sub forma de pulberi medicamentele inofensive, care nu expun bolnavul la
accidente (calciu carbonic, magneziu usta etc.).
 Observaţie

• medicamentele se verifica înaintea administrării

• exfolierea comprimatelor din ambalaj se face din exterior.

• Nu se pune mana pe medicament

• nu se administrează deodată medicamente care prin interacţiune modifica resorbţia si efectul dorit

• pentru copii sub doi ani se prefera siropurile cu gust plăcut

• administrarea preparatelor cu fier se face cu grija sa nu se atingă smalţul dentar ( cu pai)

• interzis a se folosi aceleaşi instrumente pentru mai mulţi pacienţi (pahare, linguri, linguriţe)

• acestea după folosire sunt dezinfectate, spălate iar cele de unica folosinţa colectate pentru a fi duse
la crematoriu
 -
• asistenta se va spală bine pe mâini cu apa si săpun

• este interzisa oferirea dozei zilnice complete, fara a fi educat pacientul pentru utilizare

• medicamentele sunt administrate de asistenta medicala, sau luate de pacient in prezenta acesteia
respectând ordinea succesiva de administrare (T,S,P,I,S)

• pacientul este prevenit asupra efectelor secundare sau reacţiile adverse ale anumitor medicamente.
 ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR INTRA-RECTAL
• Medicamentele care se administreaza intrarectal
pot fi supozitoarele si unguentele.
• Supozitoarele sunt medicamente solide, mici, de
cele mai multe ori sub forma de con, constituite
pe baza de unt de cacao sau glicerina.
• Se administreaza :
• pentru a stimula peristaltismul intestinal si
defecatia, sau
• pentru a reduce durerea si iritatiile locale.
• Deoarece insertia de supozitoare intrarectal
stimuleaza nervul vag, aceasta procedura este
contraindicata la pacientii cu aritmii.
• De asemenea, este contraindicata la pacientii care au
suferit interventii chirurgicale recente in zona rectului sau
prostatei
• supozitoarele se vor pastra la frigider pana in momentul
administrarii deoarece ele se topesc la temperatura
camerei si se inmoaie ulterior fiind dificil de introdus

• De asemenea ele contin antitermice.

• Se topesc la temperatura corpului si sunt

absorbite lent.
 Administrarea supozitoarelor:
• pacientul este pozitionat in decubit lateral
stang cu piciorul stang intins in spate si
dreptul flectat (Pozitia Sims) si se acopera
• expunandu-i doar zona fesiera
• se pun manusile, se scoate supozitorul si se
lubrefiazacu un lubrefiant pe baza de apa
• se ridica fesa dreapta cu o mana pentru a
expune anusul
• se indica pacientului sa respire profund pe
gura pentru a relaxa sfincterul anal si a-i
reduce anxietatea si disconfortul in timpul
insertiei
 Administrarea supozitoarelor:
• folosind indexul de la cealalta mana se va
introduce supozitorul
• aproximativ 7 cm pana trece de sfincterul anal
intern
• se indica pacientului sa stea in aceeasi pozitie si sa
incerce sa tina cat mai mult supozitorul ( de
exemplu, un supozitor administrat pentru stimlarea
defecatiei trebuie tinut cel putin 20 de minute
pentru a-si face efectul)
• daca este cazul se preseaza pe anus cu comprese
pana cand urgenta de defecatie trece
 Administrarea de unguente perianal si intrarectal:
• se pun manusile
• pentru aplicatii externe, in zona anala, se folosesc manusi si comprese pentru a aplica
unguentul
• pentru adminstrare intrarectala se ataseaza aplicatorul la tub si se lubrefiaza

• pacientul este pozitionat in decubit lateral stang cu piciorul stang intins in spate si dreptul
flectat (Pozitia Sims) si se acopera expunandu-i doar zona fesiera, se ridica fesa dreapta cu o
mana pentru a expune anusul

• se indica pacientului sa respire profund pe gura pentru a relaxa sfincterul anal si a-i reduce
anxietatea si disconfortul in timpul insertiei

• se introduce cu blandete aplicatorul lubrefiat directionanadu-l spre ombilic, se preseaza incet

pe tub pentru a elibera unguentul
• se scoate aplicatorul si se plaseaza comprese interfesier pentru a absorbi excesul de unguent
• se detaseaza aplicatorul si se spala bine cu apa calda si sapun (se va folosi doar la acelasi pacient)
Aplicatoare de unguent intrarectal
 Atentionari
• deoarece ingestia de lichide si mancare stimuleaza peristaltismul, supozitoarele pentru combaterea
constipatiei trebuie administrate cu 30 de minute inainte de masa pentru a facilita defecatia

• pacientul va fi invatat sa se abtina de la a expulzia supozitorul

• se asigura ca butonul de alarma este la indemna pacientului internat, deoarece unii pacienti (de exemplu cei
cu hemoroizi) nu-si pot suprima senzatia de urgenta de defecare si nu pot retine supozitorul mult timp

• pacientul trebuie informat ca anumite supozitoare pot schimba culoarea scaunului urmator
 ADMINISTRAREA
MUCODERMALA A .
MEDICAMENTELOR
Medicamentele din aceasta categorie se aplica direct pe piele. Acestea sunt lotiuni, creme, unguente, pudre, sampoane,
aerosoli, patchuri (plasturi medicamentosi). Aceste medicamente sunt absorbite prin epiderma pana la derma. Gradul de
absorbtie depinde de vascularizarea zonei respective.
Nitroglicerina, nicotina sunt folosite pentru efectele lor sistemice. Dar cele mai multe medicamente cu cale de administare
dermica sunt folosite pentru efectul lor local. De obicei medicamentele transdermice trebuie aplicate de doua-trei ori pe zi
pentru a avea efectele dorite.

Materiale necesare:
• medicatia
• manusi
• apasator de limba steril
• comprese sterile
• pansamente transparente semipermeabile
•leucoplast
Administrarea:
•se verifica medicatia, sa corespunda cu prescriptia medicului, se verifica data expirarii medicamentului, se verifica identitatea
pacientului, se explica procedura de aplicare deoarece majoritatea pacientilor, dupa externare, vor continua sa–si
administreze singuri medicamentul. se asigura intimitatea pacientului, se spala mainile, se pun manusi, pacientul este asezat
intr-o pozitie confortabila care sa permita accesul la zona care trebiuie tratata, se descopera zona care trebuie tratata. Se
verifica, ca mucoasa sau pielea sa fie intacte(mai putin in cazurile cand sunt tratate leziunile pielii, cum ar fii ulcerele) deoarece
aplicarea pe pielea cu leziuni poate determina absorbtia medicamentuoasa sistemica si irtatii, daca este necesar sa curate
pielea de secretii, cruste, celule moarte sau urmele vechilor aplicatii medicamentuoase, apoi se schimba manusile
ADMINISTRAREA PERCUTANATA
(sau administrarea prin piele)
• FRICTIONAREA: - pentru administrare se inglobeaza
substanta de administrat in substanta lipoide sub forma de: -
unguente,uleiuri, emulsii.(Apa si solutiile saline nu se resorb
prin piele)
• Se folosesc in tratamentul reumatismului cu salicilati si sulf.
 Tehnica:
• se folosesc manusi de protectie
• se spala suprafata tegumentului cu apa calda, apoi se usuca ( acolo unde este cazul se va
rade pilozitea)
• se aplica medicamentul pe piele si se maseaza cu varful degetelor sau cu toata suprafata
palmei prin miscari circulare, sub o usoara presiune timp de 20-25’ pana ce medicamentul
dispare in aparenta, ramanand un usor luciu de grasime.
• pentru a proteja lenjeria de pat si de corp se infasoara suprafata tratata (chiar tot corpul
daca este cazul)
• se va avea grija ca unguentul sa nu atinga ochii bolnavului si ai asistentei medicale
• timpul, zona, frecventa si orarul sunt stabilite de medic.
 -
• IONOFOREZA: - este introducerea medicamentelor in organism cu ajutorul curentului
galvanic (iod, magneziu, salicilat de Na, novocaina, histamina).
• Scopul este terapeutic (cu efect general)
• Tehnica:
• se anunta bolnavul si i se explica importanta tehnicii,
• este condus in sala de fizioterapie, unde este ajutat sa se dezbrace si sa urce in pat.
• se spala pielea cu apa si sapun si se clateste abundent pentru a nu fi introduse in
organism substante organice ale resturilor de sapun
• se imbiba electrodul active cu substanta medicamentoasa si se leaga la polul negative al
generatorului de curentcontinuu
• se aplica polul activ pe regiunea aleasa
• se ofera polul opus bolnavului in mana (inchide circuitul electric)
 -

• se supravegheaza bolnavul tot timpul aplicarii (10-30-60’)

• se indeparteaza electrozii la terminare
• Dupa tehnica este ajutat sa coboare din pat si sa se imbrace, este condus in salon
si asezat comod in pat. I se supravegheaza starea generala.
• Pentru ionoforeza se pot folosi bai electrice.
• Ionii introdusi prin ionoforeza se elimina mai lent ca cei introdusi prin
injectii subcutanate.
 -

•a
 APLICAREA LOCALA A MEDICAMENTELOR
Este o tehnica percutanata la care efectul asteptat este strict la locul de administrare si nu introducere
de medicament in organism.
Se face sub forma de:
• pudre,
• comprese,
• badijonari,
• solutii,
• unguente,
• Linimente( lichid sau semisolid, cu aspect limpede sau lăptos, folosit pentru fricțiuni sau aplicații locale.),
• paste,
• mixturi,
• sapunuri terapeutice,
• creioane sau stilete caustice,
• emplaste,
• bai medicamentoase.
 Pudrajul
• - se executa cu tampoane, pudriere cu capac perforat, pulverizatoare, avand scopul de a
absorbi excesul de grasimi( pudra de talc) de pe suprafata tegumentelor, de a usca si
racori pielea.
 .
• Compresele medicamentoase ( revulsive) - sunt bucati de material textile, impaturite,
imbibate in solutii medicamentoase prescise (solutie Buraw, musetel, rivanol, etc.). Se
aplica reci sau calde si trebuie mentinute la temperatura ridicata pe timpul aplicarii.
 -
• Badijonarea - este o forma de aplicare locala a medicamentelor pe suprafata
corpului sau mucoaselor. Se efectueaza cu tampoane de vata montate pe port
tampon sau pensa si imbibate in solutia medicamentoasa.
 -
• Tampoanele - nu se introduce in solutia medicamentoasa, ci se toarna pe ele sau se
pregateste o cantitate mica pe o sticla de ceasornic/cutie Petri si se inmoaie
tamponul, (care se foloseste numai o data).
Expl:
- iod – folosita pentru dezinfectia pielii la interventii chirurgicale, punctii, injectii,
afectiuni micotice.
- glicerina boraxata cu stamicina sau vitamina A.
 -
• Unguentele - sunt preparate farmaceutice semisolide, care avand substanta activa
incorporata in vaselina, grasimi animale sau vegetale, se inmoaie la temperatura
corpului. Se pastreaza la rece.
Se aplica prin: - intindere cu spatula
- frectionare
- direct din tub pe mucoase.
 -
• Pastele – sunt preparate din grasimi si pudre, mai consistente ca unguentele. Se
aplica pe tegument cu ajutorul unei spatule.

• Linimentele - au consistenta lichida sau semi-solida, cu aspect limpede sau

laptos. Se intind cu tamponul sau cu mana (cu manusi).
 -
• Mixturile – sunt formate dintr-un amestec de substante lichide si solide (pudre) care nu se dizolva.
Inainte de utilizare vor fi bine agitate. Se intind pe suprafata pieli cu tampoane fiind lasate sa se
usuce.

• Sapunurile medicinale – contin substante medicamentoase (sulf, gudron) inglobate in sapun neutru.
Se folosesc pentru spalarea regiunii de tratat sau obtinerea unui efect medicamentos mai puternic
cand este intins pe piele si lasat sa se usuce. Se indeparteaza la cateva ore sau la 1-2 zile. Adaugate la
clisme cu efect purgativ.

• Creioanele sau stiletele caustice – (din sulfat de cupru, nitrat de argint), au forma unor bastoanse si
sunt introduse in tuburi protectoare. Servesc la cauterizarea unor formatiuni papilomatoase, a
excrescentelor ce apar in ulceratii sau ca hemostatic.
Emplastul medicamentos – este format dintr-o substanta vascoasa, aderenta, neiritanta, care
-
este lipita de o bucata de panza, in compozitia ei intrand diferite substante medicamentoase.
Tegumentul se pregateste prin spalare ca apa si sapun, eventual degresare pentru ca
emplastul sa adere.
• Emplastul lichid se intinde direct pe piele cu ajutorul unei pensule. Dupa evaporarea
solventului se prezinta ca un strat subtire aderent.
• Emplastul vascos, inainte de utilizare va fi incalzit pe baie de apa.
 -
• Baile medicamentoase – sunt procedee hidroterapice, combinate cu aplicatii externe de medicamente.
Actiunea lor este: termica, mecanica, chimica.
• Pot fi: partiale sau complete.
• Dupa substanta continuta pot fi: - dezinfectante
• - cu substante chimice anorganice
• - cu droguri
• - gazoase
• Baile dezinfectante: - se folosesc in infectiile cutanate si se fac cu bromocet sau permanganate de K.
• Baia cu permanganat de K: - se prepara dintr-o solutie concentrata pregatita in prealabil
(1lingurita permanganat la 100ml apa). Din aceasta se picura in vana cantitatea necesara pana ce apa de baie
are culoarea roz. Nu se pun cristale de permanganate direct in vana (cada) caci acestea lezeaza pielea
umeda.

• Baia de bromocet: - se pregateste adaugand 2 lingurite de substanta la 10 l apa. Actiunea este

dezinfectanta si indeparteaza substantele medicamentoase (alifii, unguente). Bromocetul nu se foloseste
impreuna cu sapunul!
•
-
• Baile cu substante chimice anorganice: - se efectueaza la t0 de 35-370C iar durata lor este de 10-20’.
Expl: baia cu sare, care se pregateste din 6-10Kg sare care se dizolva in cam tot atata apa
fierbinte. Solutia se strecoara si se toarna in cada cu apa. Se recomanda in afectiunile reumatice si
ginecologice.
• Se mai folosesc baile cu sulf, iod, feruginoase, carbonat de Ca.

• Baile cu droguri: - se prepara din plante medicinale (flori de fan, specii aromatice, brad, tarate de grau)
• Au actiune: - calmanta si sedative
• - revulsiva (cu mustar)
• - astringenta (cu tanin)
• Ele actioneaza prin substantele ce le contin, asupra terminatiilor nervoase din piele.

• Baile gazoase: - se fac cu apa continand substante gasoase; gazelle adera pe piele excitand prin masaj
mechanic terminatiile nervoase. Baile gazoase se prepara pe cale chimica si fizica (sunt si bai naturale).
• chimic: cu carbonat de Na+acid clorhidric puse direct in cada,
• fizic: au un generator de bule asezat pe fundul cazi.
APLICAREA DE MEDICAMENTE PE MUCOASE

• conjunctivala
• nazala
• auriculara
• bucala
• genitala
• Se fac cu scopul dezinfectiei si descongestionarii mucoaselor.
• Se gasesc sub forma de solutii, unguente, pulberi.
 A. APLICATIILE CONJUCTIVALE
1) Instilatia oculara – este picurarea unor solutii pe mucoasa conjunctivala.
• Materiale necesare: pipeta, tampon de vata steril, solutie medicamentoasa, tavita renala.
Tehnica:
• spalarea mainilor
• bolnavul se aseaza in decubit dorsal sau pe scaun cu
capul aplecat pe spate si sprijinit
• se deschide fanta palpelerala, deprimand usor pleoapele inferioare cu policele mainii stangi
• se invita bolnavul sa priveasca in sus
• se sprijina marginea cubitala a mainii drepte pe fruntea bolnavului
• se lasa sa cada din pipeta 1-2 picaturi solutie in fundul de sac conjunctival inferior spre unghiul
extern
• se solicita bolnavul sa miste globul ocular
• daca este necesar se continua si la celalalt ochi
• se sterge picatura sau lacrima care se scurge.

• https://www.youtube.com/watch?v=nefq2XvyZxU
 -

2) Unguentele oculare: se aplica pe fundul de sac conjunctival sau pe marginea pleoapelor, din tub sau din cutie, cu
ajutorul unei baghete de sticla rotunjita fin si latita la o extremitate.
• Materiale necesare: bagheta, unguent, tampon de vata steril
Tehnica:
• spalarea mainilor
• bolnavul sta sezand cu capul pe spate si este invitat sa priveasca in sus
• se trage in jos si in afara pleoapele inferioare cu policele mainii stangi folosind un tampon
• se aplica unguentul (cat un bob de grau) pe fata interna a ploapei cu bagheta sau presand din tub
• se da drumul ploapei si se solicita bolnavului sa inchida si deschida ochiul pentru a antrena unguentul pe suprafata
globului ocular
• se sterge plusul de unguent cu tampon.
• https://www.youtube.com/watch?v=98IBONIZuIs
 -
3) Pulberile oculare: se introduc in sacul conjunctival cu tampoane de vata montate
pe baghetele de sticla.

Tehnica:
• spalarea mainilor
• bolnavul sta cu capul flectat spre spate
• se incarca tamponul cu pudra
• se trage in jos pleoapa inferioara cu policele stang
• se presara pudra usor prin valuri usoare asupra baghetei
• se cere bolnavului sa inchida ochii (antreneaza pudrarea pe suprafata ochiului).
 B. APLICAREA PE MUCOASA NAZALA

1.Instilatia nazala: este picurarea unor solutii medicamentoase pe mucoasa nazala.

Materiale necesare: pipeta+medicamentul prescris.
Tehnica:
• se invita bolnavul sa-si sufle nasul
• se aseaza in decubit dorsal, fara perna sau sezand cu capul aplecat pe spate si lateral de partea narii in
care se face instilatia
• se introduce varful pipetei in vestibulul fosei nazale fara ai atinge peretii
• se lasa sa cada numarul de picaturi prescrise
• se repeta operatia in narina opusa
• i se cere bolnavului sa ramana in aceasta pozitie 30-40’’ pentru ca substanta sa ajunga in faringe. Nu se va
aspira pentru ca in acest caz va ajunge in laringe si apare tusea.
 .
3. Aplicarea unguentelor: se face cu tampoane montate pe port tampon.

• Tehnica:
• bolnavul sulfa nasul
• se aseaza in decubit dorsal
• se incarca tamponul cu unguent (cat un bob de grau)
• se ridica usor varful nasului cu policele mainii stangi pentru a evidential mai bine narina (sau orificiul
extern al fosei nazale
• se depunde unguentul pe suprafata interna a vestibulului
• se scoate tamponul, se inchide narina, se apleaca capul usor inainte si i se solicita sa aspire
medicamentul treptat pentru a nu il ingiti si a nu fi aspirat pe trahee
 C. APLICAREA IN CONDUCTUL AUDITIV EXTERN
Instilatia auriculara: este picurarea unor solutii medicamentoase in conductul auditiv extern.
• Materiale necesare: bagheta, pipeta, tampon de vata, solutie medicamentoasa, vas cu apa calda 370C

Tehnica:
• spalarea mainilor
• bolnavul se aseaza in decubit lateral sau semisezand cu capul si trunchiul aplecate lateral de partea opusa
a urechii in care se face instilatia
• se curate conductul cu un tampon de vata pe baghetase incalzeste solutia medicamentoasa in aburi de apa
calda (370C)
• se trage usor pavilionul in sus cu mana stanga
• se lasa sa cada din pipeta numarul de picaturi prescrise
• se mentine bolnavul in aceeasi pozitie cateva minute
• se introduce in ureche un tampon de vata
• se procedeaza la fel si la cealalta ureche
 .
Unguentele: se aplica cu ajutorul tampoanelor de vata infasurate pe port tampon.

Tehnica:
• se aseaza bolnavul in decubit lateral sau semisezand cu capul si trunchiul aplecat lateral
• se incarca tamponul cu unguent (un bob de grau)
• se introduce tamponul in conductul auditiv
• se depune unguentul pe partea bolnava sau pe tot conductul
• se inchide conductul cu un tampon steril
• nu se va patrunde peste limita vizibilitatii pentru a nu leza membrane timpanului
• se utilizeaza tampoane separate pentru fiecare ureche si se vor folosi numai odata
 .

•a
 D. APLICAREA PE MUCOASA BUCALA

Badijonarea mucoasei bucale: se efectueaza total sau partial.

• Materiale necesare: spatula linguala sterile, tampoane sterile montate pe porttampon sau prinse cu
pense, solutii medicamentoase.
Tehnica:
• spalarea mainilor
• bolnavul se aseaza cu capul aplecat spre spate
• deschide gura
• se inspecteaza minutios cavitatea bucala
• se imbiba tamponul cu substanta medicamentoasa prin turnare si se aplica pe portiunea afectata
• se atinge sau se pensuleaza zona
• la sfarsit spalarea mainilor
• Nu se introduce tamponul in solutia folosita; se schimba dupa fiecare utilizare.
 .
Badijonarea mucoasei faringiene:
Tehnica:
• bolnavul este asezat cu capul aplecat spre spate
• se apasa limba cu spatula tinuta in mana stanga
• cu mana dreapta se pensuleaza polierii, peretele posterior al
faringelui, amigdalelor. Se rasuceste cu delicatete tamponul la nivelul
acestora pentru ca solutia sa patrunda in criplele amigdaliene.
 .
3.Gargarea: - se face cu solutie medicamentoasa la temperature corpului. Se executa
in doua etape:
• 1) – spalarea gurii
• 2) – spalarea orofaringelui
4)Aplicarea medicamentelor cu ajutorul atomizorului
 E. APLICAREA MEDICAMENTELOR PE MUCOASA VAGINALA
Tampoanele vaginale: sunt confectionate dintr-o bucata de vata presata, de forma alungita, imbracata intr-o
fasa sau tricot, care se prelungeste de la tampon inca 20-25 cm.
• Capetele ramase in afara vaginului permit extragerea tamponului. Se introduce astfel solutii si unguente.
• Materiale necesare: valve vaginale, pensa ginecologica, solutii medicamentoase, tavita renala, glicerina
pentru lubrefiere, tampoane sterilizate, manusi de cauciuc sterile.
Tehnica:
• spalarea mainilorse imbraca manusile
• asezarea bolnavului in pozitie ginecologica
• se lubrefiaza valvele
• se departeaza peretii vaginului cu valvele vaginale
• se imbiba tamponul si se aseaza pe o pensa ginecologica
• se introduce tamponul prin lumenul creat de valva pana la fundul de sac posterior al vaginului in asa fel
incat ata sa ramana in afara vaginului. Se indeparteaza tamponul la ora sau ziua indicata de medic
 .
GLOBULELE VEZICALE: sunt preparate ovale sau sferice cu medicamentul inglobat in substanta care se topeste
sub influenata temperaturii vaginale.

Materiale necesare: manusi, globule si materiale pentru spalare vaginala

Tehnica:

• spalarea mainilor

• se pun manusile

• se aseaza bolnavul in pozitie ginecologica

• se efectueaza spalatura vaginala

• se departeaza labile cu degetele mainii stangi pentru evidentierea vaginului

• se introduce cu mana dreapta globulul si se impinge spre col

• se poate folosi un dispozitiv de introducere a ovulului, care functioneaza pe principiul unui piston.
.
 ADMINISTRAREA RECTALA
• Se foloseste la bolnavii cu:

• intoleranta digestive (greata, varsaturi, sangerari gastrice)

• cand medicamentul are actiune iritanta asupra stomacului

• cand bolnavul are tulburari de degluditie (inghitire)

• cand s-au practicat interventii chirurgicale pe tubul digestive

• refuza inghitirea medicamentelor

• se doreste evitarea trecerii prin ficat

• exista o staza in sistemul portal (ciroza)(Reteaua venoasa a rectului se varsa direct in vena cava, deci se
ocoleste vena porta, deci ficatul.

• Se administreaza sub forma de: supozitoare si clisme medicamentoase.

 .
• SUPOZITOARELE: sunt forme medicamentoase in care substanta active este cuprinsa intr-o masa solida (unt
de cacao) care se topeste la temperature corpului.
• Scopul: este terapeutic si purgativ
• Au forma conica sau ovala cu o extremitate ascutita.
• Actiunea lor este:
- locala – prin golirea rectului
- calmarea durerii
- atenuarea peristaltismului intestinal
• Ca materiale de baza contin glicerina cu stearina sau gelatina cu glicerina.
• generala – (supozitor cu morfina, efedrina, digitala). Au ca material de baza untul de cacao.

• SUPOZITOARELE PURGATIVE: se introduce cu partea ascutita pan ace extremitatea va trece de sfincterul
anal. La introducere vor fi trecute in prealabil prin apa calda sau tinute desfacute daca este cald, pentru a
aluneca mai usor sau unse cu vaselina sau solutie uleioasa.
• La introducere pozitia bolnavului este in decubit lateral cu membrele inferioare flectate. Se foloseste manusa de
cauciuc, se departeaza fesele, se vizualizeaza orificiul anal iar cu cealalta mana se introduce supozitorul (ca mai
sus).
.
 .
• SUPOZITOARELE MEDICAMENTOASE:
• se administreaza numai dupa clisma evacuatoare ca: microclisma sau picatura cu picatura.
• Observaţie:
• se verifica supozitoarele pentru conformitate cu
prescripţia
• pentru a nu degrada supozitorul se foloseşte
foarfece la exfoliere
• intrerzisa manipularea directa cu mana
• interzisa administrarea concomitenta a
mai multor supozitoare
• interzisa folosirea aceloraşi manusi pentru
mai mulţi pacienţi
• in cazul clismelor temperatura soluţiei sa nu fie mai mare sau mai muca cu 1-2°C ca temperatura
corpului pentru a se evita senzaţia de defecare si evitarea de arsuri
ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE CALE RESPIRATORIE

• Se face sub forma de:

- gaze sau substante gazeificate
- pulberi dizolvate
- lichide fin pulverizate (vapori sau aerosoli)
- solutii prin instilatii traheale
• Scop: - dezinfectie
- decongestionarea mucoasei cailor respiratorii
Medicatia pe cale nazala poate fi sub forma de:
picaturi, spray sau aerosoli (folosind un nebulizator).
- Acestea produc mai degraba efecte locale decat sistemice.
-Majoritatea are efect vasoconstrictoar,
-Sunt folosite pentru ameliorarea congestiei nazale.
Alte tipuri
- Anestezicele locale pot fi adminsitrate pentru asigurarea confortului pacientului in timpul
unei examinari rino-laringeale, laringoscopii, bronhoscopii sau intubatii endotraheale.
- Corticosteroizii reduc inflamatia in sindroamele alergice sau inflamatorii sau atunci cand
pacientul are polipi nazali.
 Reguli de administrare
 se reverifica : se asigura intimitate pacientului
• medicatia prescrisa de medic cu cea  se spala mainile si se pun manusi
ridicata de la farmacie,  se pozitioneaza pacientul corect, in
• data expirarii medicamentului, functie de manevra pe care vrem sa
concentratia o efectuam.

 se confirma identitatea pacientului

se explica procedura pacientului
pentru a ne asigura de
colaborarea sa si pentru a-i reduce
anxietatea
Administrarea de picaturi nazale:
-pentru a i se administra picaturi, pacientul trebuie pozitionat culcat cu capul usor inclinat spre
zona afectata.
- se fixeaza o nara ridicand-o usor si asezand picuratorul exact la orificiul de intrare.
Picuratorul se va indrepta in sus si spre linia mediana a nasului, mai degraba decat in jos entru
ca medicamentul sa se duca inspre spatele cavitatii nazale nu in gat.
- se introduce apoi picuratorul aproximativ 1 cm in nara fara a o atinge si se adminsitreaza
doza prescrisa de medicament.
- pentru a evita ca medicamentul sa curga afara din nara se indica pacientului sa-si mentina
pozitia inca 5 minute de la administrare si sa respire pe gura, permitand astfel medicamentului
sa efectueze constrictia mucoasei si sa diminueze congestia nazala.
- pacientul poate expectora in tavita daca medicamentul a ajuns in gura sau gat.
- se va sterge cu o compresa curata excesul de medicament de pe fata pacientului, daca este
cazul
- se va spala picuratorul cu apa calda si va fii lasata sa se usuce, fiind indicat sa se foloseasca
doar la acelasi pacient.
.
 Administrarea de spray-uri nazale:
 pacientul este pozitionat fie ridicat cu capul
dat pe spate, fie culcat, cu umerii ridicati,
capul dincolo de marginea patului, in
hiperextensie.
Se va sprijini capul pacientului astfel
pozitionat.
 se inlatura capacul spray-ului
 se astupa o nara a pacientului si se introduce
capatul flaconului in cealalta nara
pacientul este instruit sa inhaleze eliberand
concomitent un o doza de medicament repede
si ferm, dupa care pacientul va expira pe gura.
• daca este necesar se va
repeta manevra in aceeasi
nara sau in cealalta
• pacientul este instruit sa isi
mentina pozitia cateva
minute dupa administrare, sa
inspire bland pe nas si sa
expire pe gura, sa evite sa isi
sufle nasul cateva minute.
 .
Administrarea de medicamente sub forma de aerosoli:
pacientul este rugat sa-si sufle nasul
se agita flaconul inainte de utilizare si se indeparteaza capacul
se tine flaconul intre degetul mare si aratator
se indica pacientului sa isi dea capul pe spate si se introduce capatul flaconului intr-o nara
in timp ce o acoperim pe cealalta
se elibereaza o doza de medicament printr-o miscare ferma si rapida
se agita din nou flaconul si se introduce si in cealalta nara
se indeparteaza adaptatorul flaconului, se spala cu apa calduta
si se lasa sa se usuce fiind indicat sa se foloseasca doar
la acelasi pacient
 .
• Bioxidul de carbon se inhalează la fel ca oxigenul este indicat sa se administreze in cazul pericolului de paralizie a centrului
respirator in colapsul periferic cu paralizia centrilor vasomotori

• Inhalatia intratraheala, reprezintă introducerea medicamentelor lichide in caile respiratorii cu ajutorul seringi laringiene cu efect
local interesând partea inferioara, bazala a cailor respiratorii.

• Injecţia intratraheala, prin ligamentul tirocricoidian in hipolaringc.Cu ajutorul seringii se pot trece prin ac in caile respiratorii
substante anesteziante sau medicamente.

• Sondajul traheo-bronsic cu sonda Metras inlatura dificultatea instilatiei si a injecţiei

intratraheale. Introducerea se face direct in focarele supurative.

• Sub forma de inhalatie se utilizează si substanţele volatile.Astfel, nitritul de amil se picura pe pânza sau tifon, impaturit, de unde
bolnavul aspira substanţa care se volatilizează imediat. In timpul crizelor de angina pectorala, fiola se taie in tifon sau batista, de
unde substanţa poate fi aspirată imediat.

• Substanţele narcotice : eterul,cloroformul, clorura de etil se inhalează sub forma de vapori.Ele sunt
administrate in stare lichida, dar se volatilizează imediat, fiind aspirate de bolnav sub forma de vapori

• Aspirarea prafurilor solide se face cu ajutorul unor tuburi incurbate in forma de "S" la ambele extremităţi. Curbura externa,
indreptata in sus ,usor lărgită in forma de degetar, in aceasta se pune medicamentul care va fi aspirat Curbura interna se indreapta
in jos, urmând forma bazei limbii spre laringe.Bolnavul inchide gura, fixează ermetic buzele pe tub, inspirând brusc prin tub.
.
 .
NEBULIZAREA
• se face cu aparate speciale , numite nebulizatoare
• in aparat se introduc substante cu rol de a umidifica secretiile
 .

•A
 OXIGENOTERAPIA ( sau administrarea oxigenului).
Scop: Terapeutic = imbogatirea aerului cu oxigen in scopul combaterii hipoxiei (oxigenarea redusa a
tesuturilor)
= ameliorarea concentratiei de oxigen in sange
Hipoxia poate fi:
• = anemica prin reducerea hemoglobinei
• = histotoxica prin blocarea la nivelul celulelor
• = circulatoare prin tuburari de circulatie
• La nivelul tesuturilor O2 este utilizat sub forma dizolvata in plasma, cantitatea de 0,3 ml
oxigen la 100ml sange. Oxigenoterapia necesita 1,8-2,2ml la 100ml sange la administrarea O2 sub o
atmosfera.
• Indicatii: = hipoxii circulatorii (insuficienta cardiaca, edem pulmonar, infarct miocardic)
• = hipoxie respiratorie (soc, anestezi generale, complicatii postoperatorii, nou nascuti).
 .

Surse de oxigen: = statie centrala de oxigen sau microstatie

= lampa de oxigen (de 300-10.000l oxigen comprimat la 150atm.)
= pentru a se putea administra, presiunea se regleaza cu reductorul de
presiune (debitmetrul, care indica volumul in litri de oxigen pe minut) si se
modifica cu ajutorul barbotorului.
.
Butelia de oxigen are în partea superioară un orificiu de
umplere prevăzut cu un robinet
• peste aceasta se înşurubează un reductor de presiune care
adaptează presiunea crescută din rezervor la o presiune mai
scăzută, reglabilă după necesităţi
• reducătorul de presiune este prevăzut cu două manometre -
unul care indică presiunea din tub şi unul care arată presiunea
şi volumul oxigenului care iese din reductor, spre bolnav
( manometru de lucru )
• buteliile cu oxigen sunt vopsite în albastru, sunt prevăzute cu
două robinete de cauciuc pentru a le proteja de lovituri bruşte
în timpul transportării
.• transportul se face pe cărucior cu roţi de cauciuc; se
transportă în poziţie verticală; trebuie fixată de perete cu inel
de fier
• deoarece oxigenul favorizează combustia ( ! IA FOC !) prezenţa
sa trebuie atenţionată -pacienţi şi vizitatori - NU se aprinde
flacără, NU se fumează în preajma sursei de oxigen
• NU se ung robinetele, garniturile bombei; de asemenea
contactul cu grăsimi sau uleiuri, poate genera explozii sau
incendiu; manipularea aparatului - cu mâinile unse este
interzisă
- - interzis aparate electrice care pot produce scântei
sau care se încălzesc până la incandescenţă, interzisă
flambarea, sau folosirea de eter, ciclopropan ( în timpul
anesteziei generale )
- interzis folosirea îmbrăcămintei de material plastic, sintetic -
dacă este folosit ciclopropanul
- poate crea explozie şi arde pielea victimelor
.
.

umidificatorul ( barbotorul )
• constă într-un borcan de sticlă închis
ermetic cu un dop de cauciuc,
prin care trec două tuburi de sticlă - unul până în
fundul borcanului, altul până sub dop;
• se racordează la reductorul de presiune prin tubul lung, iar de cel scurt se
leagă un tub de cauciuc care transportă oxigenul la bolnav. Borcanul se
umple pe jumătate cu apă distilată şi alcool etilic ( 2/3 + 1/3 ).
• asigură umidificarea oxigenului,
• trebuie fixat la perete şi ţinut drept.
ATENŢIE! - dacă se răstoarnă apa poate fi împinsă de oxigen prin tuburile de
legătură şiajunge în căile respiratorii !!! - ASFIXIAZĂ BOLNAVUL
 .

Administrarea oxigenului se face cu:

• sonda sau cateter nazal
• ochelari
• masca
• cort de oxigen
• balon Ambu sau Ruben
.Cateterul nazal (sonda) are orificii laterale multiple. Se introduce in nara prin
faringe, schimbandu-se de la o nara la alta. Se poate introduce si in laringe.
Tehnica:
• se dezobstrueaza caile aeriene
• se masoara lungimea sondei pe obraz de la narina la tragus
• se introduce cateterul cu miscari blande paralel cu palatal osos si
perpendicular pe buza superioara
• se fixeaza sonda cu leucoplast
• se fixeaza debitul la 4-6 l/minut
• se va observa bolnavul in continuare pentru prevenirea accidentelor
• se administreaza medicamente cu intermitenta si se supravegheaza
debitul.
 .

•a
 .

Ochelari: pentru oxigen se fixeaza dupa urechi si prezinta 2 mici sonde de plastic
care patrund in nari. Se recomanda la copii si bolnavi agitati.
Masca: pentru oxigen ( cu inhalarea aerului expirat) se fixeaza
acoperind gura si nasul. In general este greu suportata de
bolnav datorita hamului de etanseizare.
Tehnica:
• se verifica scurgerea oxigenului din sursa
• se pune masca in mana bolnavului pentru
a-i usura controlul masti si i se sustine mana.
Debitul de 10-12 l/minut.
• se aseaza masca pe piramida nazala si apoi pe gura
• cand bolnavul s-a obisnuit cu masca, se aseaza cureaua de
fixare in jurul capului
•a
Cortul de oxigen: nu poate depasi o concentratie de 50% a oxigenului, realizeaza o
circulatie deficitara a
• aerului, ducand la incalzirea pacientului. Se impune racirea cu ghiata.
• Sonda de intubat Traheostoma
Balon
Ambu sau Ruben
• Sistem de administrare
Incidente la administrarea oxigenului:
• distensia abdominala prin patrunderea gazului prin esofag
• enfizem subcutanat prin infiltrarea gazului la baza gatului prin fisurarea
mucoasei.
Se va sti ca:
• nu se unge cateterul cu substante grase (pericol de explozie si pneumonie)
• bombele de oxigen se fixeaza pe un port butelie, orizontal pentru a evita
loviturile
• oxigenul nu se foloseste fara manometru
• barvetarul sa fie bine fixat deoarece prin rasturnare impinge apa in caile
respiratorii ale bolnavului
ADMINISTRAREA ANTIBIOTICELOR
Antibioticele: sunt substante organice provenite din metabolismul celulelor vii (mucegaiuri, bacterii)
sau obtinute prin sinteza avand proprietati: = bacteriostatice
= bactericide
= antimicotice
Chimioterapicele: sunt substante cu actiune bacteriostatica sau bactericida asupra germenilor patogeni
fara a fi toxice pentru organismul gazda al acestora (sulfamidele)
• Scopul: distrug sau impiedica dezvoltarea microbilor (ele au actiune selectiva si de aceea
administrarea lor se face dupa identificarea germenului pathogen si testarea sensibilitatii acestuia
prin antibiograma).
• In urgente se administreaza antibiotice cu spectru larg
• Timpul de eliminare este de 3-4-6-12 ore, in functie de aceasta se stabileste ritmul de administrare
care urmareste mentinerea unei cantitati eficiente in sange.
• Expl: peniciline 3-4-6 ore
streptomicine 12-24 ore
clorenfenicolul 4-6 ore
Cand se urmareste o absorbtie lenta, acestea sunt inglobate in anumite substante (Expl: moldaminul
are actiune 4-5 zile)
Prezentarea antibioticelor sub forma de :
• drajeuri
• capsule
• pulberi
• siropuri
• solutii
• unguente
ADMINISTRAREA PARENTERALA A MEDICAMENTELOR

INJECTIA: - este introducerea traumatica a unei substante medicamentoase sub

forma lichida in organism cu ajutorul unei seringi, prin intermediul unui ac.
(viteza de absorbtie este in functie de intensitatea circulatiei si fluiditatea
substantei)
Scopul: explorator sau terapeutic.
Avantaje:
• efectul este mai rapid (mai ales la cele intravenoase)
• pot fi administrate medicamente care sunt inactivate in tractul digestive, cum ar
fi insulina sau sunt iritante pentru acestea
• instalarea efectului terapeutic este independenta de constienciozitatea
pacientului.
• se pot administra indiferent de starea de constienta a bolnavului
• unele medicamente (preparatele retard ca insulina, anticonceptionalele
injectabile o data la 3 luni) pot elibera substante active in decursul mai multor
luni.
• se obtine dozarea exacta (in tubul digestive se pierd).
In functie de tesutul in care se administreaza injectia poate fi:
• intramusculara
• intravenos sau intraarterial
• subcutanat sau hipodermic (sub piele)
• intradermic (in grosimea pielii)
• intracardiac (in muschi, atrii sau ventricole)
• intramedular (in maduva rosie a oaselor)
• subarahnoidian (in spatial arahnoidian)
Calea de administrare este aleasa de medic in functie de:
• rapiditatea instalarii efectului
• compatibilitatea tesuturilor cu substantele medicamentoase
Expl: Ca bromat se face strict intra venos (intra muscular produce
necroze)
Digoxinul strict intra venos (altfel este extreme de dureros)
Reguli generale de administrare a injectiilor:
• medicul sa indice in scris medicamentul, doza, si modul de
administrare
• medicamentul sa fie steril
• folosirea pe cat posibil a fiolelor cu doza unica, ce vor fi
deschise la administrare. Cantitatea ramasa in fiolele normale
poate fi folosita doar in situatii de exceptie (expl: opiaceele) si
doar dupa o pastrare de scurta durata.
• in cazul recipientelor de mare capacitate fara conservanti (ex:
apa distilata, NaCl, etc,) este permis a fi folosite maximum o zi
• daca este necesar uzul indelungat al flacoanelor cu mai multe
doze (expl: insulina) se pastreaza flaconul inceput la rece.
Solutia de insulina contine substanta conservanta.
• alegerea corecta a caii de administrare
• acul sa corespunda ca grosime si lungime caii de administrare
• verificarea instrumentarului inainte de sterilizare
• sterilizarea instrumentelor
• verificarea calitatii solutiilor de injectat, a ambalajelor
• incarcarea corecta a seringii
• injectarea imediata a continutului seringii
• dezinfectarea locului in care se va practica injectia cu respectarea timpului de instalare a efectului
(30”)
• medicamentele pastrate la rece vor fi incalzite in mana (altfel produc iritatia locala, durere,
tensiune locala)
• injectarea lenta
• Dupa ce fiola a fost sparta, se introduce acul pana la fundul fiolei sau pana la
locul unde ajunge iar in acest caz se apleaca fiola care se tine in mana stanga iar
seringa in dreapta. Tractiunea pistonului se face cu degetele 2-3 ale mainii
drepte. Cu degetul mare de la mana stanga se face un contrasprijin pe corpul
seringii.
• Dupa extragerea serului se face evacuarea aerului tinand seringa cu acul in sus si
impingand pistonul pana ce la varful acului apare o picatura de lichid.
• Injectia nu se va face cu acelasi ac cu care s-a scos lichidul (mai ales prin
inteparea dopului).
• Dezinfectant: alcoolul ,tinctura de iod sau betadina
• Garoul: este o bucata de cauciuc (tub) lunga de 30 cm. Se foloseste pentru a face
staza venoasa.
BOALA PRIN SERINGA:

• se refera la complicatiile administrarii injectiilor. Acestea sunt:

abcese, flegmoane (reduse prin asepsie si antiseptice)
• introducerea unor substante antigenice (serul de cal – care
produce boala serului)
• hepatita epidemica (instrumente nesterilizate corect)
• SIDA
Pregatirea injectiei:
• Materiale:
o Seringi sterile cu o capacitate in functie de cantitatea de solutie medicamentoasa
• -> pentru injectia intradermica seringa de 0,5 ml gradata in sutimi de volum
• -> pentru injectia intravenoasa seringa cu amboul situat excentric
• -» se prefera seringi de unica folosinta, in ambalaj individual, sterilizate care prezinta următoarele
avantaje:
• condiţii maxime de sterilitate
• risc de contaminare a pacientului este redus la maxim
• economie de timp
• economie de personal (pentru pregătirea in vederea refolosirii) manipulare uşoara
o Acele se găsesc împreuna cu seringa in acelaşi ambalaj sau in ambalaje separate. Se pregăteşte un
ac cu diametru mai mare pentru aspirarea soluţiilor si altul pentru injectare cu dimensiuni in funcţie
de tipul injecţiei.
• Amboul acului : tip – Luer- Lok (infiletarea acului pe ambou)
- Record
• Bizoul acului: - pentru aspirare - lung
• intradermica - scurt
• subcutanat - lung
• intramuscular - lung
• intravenos – scurt
Incarcarea seringii:
• se face spalarea si dezinfectia mainilor
• se verifica integritatea ambalajului, seringii si valabilitatea.
Se alege capacitatea seringii,corespunzatoare cantitatii de
administrat
• se verifica substanta de administrat:
• eticheta cu denumirea, dozajul, valabilitatea
• aspectul solutiei (clar, transparent, limpede)
• integritatea fiolelor
• se goleste lichidul din gatul fiolelor prin miscari de rotatie
• se dezinfecteaza gatul fiolei cu tampon de alcool sau prin
flambare

• se flambeaza pentru sterilizare pila

• se taie gatul fiolei
• se deschide fiola prinzand partea subtiata a fiolei cu
degetele mainii drepte, protejate cu ajutorul
unei comprese sterile sau cu tampoane de vata,
de eventuale taieri
• se aspira solutia avand grija ca varful acului sa fie mereu acoperit
cu lichid

• se elimina bulele de aer din seringa, tinand-o vertical in mana

stanga cu acul in sus, pana la aspiratia primei picaturi de lichid
• se introduce acul in teaca pana la efectuarea injectiei pentru a nu se desteriliza
• pentru fiecare injectie se foloseste o seringa si ac individual
• dizolvarea antibioticului
• fiolele neetichetate sau sterse se arunca
• fiolele deschise nu se pastreaza
• solutiile uleioase care se incarca greu in seringa pot fi incalzite putin pentru a
se fluidifica
• substantele precipitate nu vor fi confundate cu emulsiile sau suspensiile (la
acestea din urma prin agitare dispare orice deposit)
• daca in fiola cad cioburi, aceasta nu se mai foloseste
• Substanta de injectat: este apoasa sau uleioasa. Solutiile apoase se pot injecta
intra muscular si intra venos.
• Solutiile uleioase se pot administra numai intramuscular deoarece dau accidente
grave (embolii uleioase) iar la nivel intradermic sau subcutanat nu se resorb si
pot da nastere la flegmoane.
• Sarurile metalelor grele (iod, bismut, mercur) nu se injecteaza intra venos.
• Clorura de calciu, solutiile concentrate de clorura de Na, glucoza
concentrate nu se administreaza intra muscular sau sub cutanat ci numai
intravenos, deoarece necrozeaza tesutul.
INJECTIA INTRAMUSCULARA

• Este introducerea unor solutii in stratul muscular prin

intermediul unui ac atasat la seringa.
Scopul: terapeutic
Locuri de electie:
• regiunea supero-externa fesiera, deasupra marelui trohanter
fata externa a coapsei in treimea mijlocie
•a
fata externa a bratului in muschiul deltoid
vaccinarea
INJECTIA SUBCUTANATA

Este introducerea unor substante medicamentoase (izotonice, lichide,

nedureroase) prin intermediul unui ac in tesutul celular subcutanat.
Scop: terapeutic – injectarea insulinei la diabetici
- tratament anticoagulant
• (Substanta introdusa formeaza un deposit din care difuzeaza lent spre sistemul
capilar in care e resorbit si transportat)
Materiale necesare: seringi + ace (2-3) mici si subtiri cu bizou lung
• Pentru introducerea oblica (la 450) se folosesc ace lungi de 23-32mm, iar pentru introducerea
perpendiculara L=12mm. Cu cat este mai scurt drumul pe care varful acului il are de parcurs, cu
atat scade riscul lezarii de nervi si vase, durerea este mai mica si hematomul rar.
Straturile pielii sunt:
• epidermul (grosimea = 0,007-1,3mm)
• dermul (grosimea = 1mm)
• hipodermul (diferit in functie de regiune)
• Pregatirea pacientului: se aseaza pe scaun cu membrul superior sprijinit in sold si se descopera
zona (fata externa a bratului, regiunea abdominala, etc).
Executie:
• spalarea mainilor
• montarea seringii si acului, fara a atinge amboul seringii
• se verifica fiolele, se taie se incarca seringa
• se elimina aerul, se schimba acul
• se tine seringa in mana dreapta ca pe un creion
• se cuteaza cu policele si indexul (aratatorul) mainii stangi o portiune mai mare
de piele fixand-o si radicand-o de pe planurile profunde. Se va tine astfel pana
la introducerea intregii cantitati (se evita astfel patrunderea intra musculara)
• se patrunde prin tegument dealungul axului longitudinal al cutei, in
profunzimea stratului subcutanat la I adancime de 2-4 cm. Se verifica daca acul
nu a ajuns intr-un vas (aspirand). Tendinda de a renunta la aspiratie, intr-o zona
slab vascularizata.
• se injecteaza lent prin apasarea cu indexul pe piston
• la terminare se retrage si se tamponeaza cu vata si alcool
• la introducerea unor cantitati mai mari de 0,5 ml se mentine acul in tesut inca 
5 secunde dupa injectare pentru a impiedica refularea substantei in canalul de
punctie.
• se maseaza locul injectarii pentru a favoriza circulatia locala in vederea
accelerarii rezorbtiei.
•a
Locul de electie:
• fata externa a bratului
• fata supraexterna a coapsei (anterior si lateral)
• fata supra si subspinoasa a omoplatului
• regiunea deltoidiana
• regiunea subclaviculara
• flancurile pretelui abdominal (regiunea periombilicala)
• regiunile centrale fesiere
•a
insulina

•a
SC cu aspiratie
SC fara aspiratie
• Accidente si incidente:
• DUREREA: prin lezarea unor terminatii nervoase sau prin distensia brusca a
tesuturilor. Acul va fi retras catre suprafata.
• RUPEREA ACULUI: se extrage manual sau chirurgical
• HEMATOM: prin perforarea unui vas sau la administrarea heparinei.
• Observatii:
• nu se administreaza subcutanat Clorura de Na, compusi ai metalelor
• nu se administreaza subcutanat sunbstante uleioase (doar exceptional)
• nu se administreaza subcutanat - in zone de infiltratie a altor injectii
• - in zone infectate (furuncul, foliculita)
• - zone cu modificari dermatologice
• Pentru insulina, se allege locul in functie de timpul de rezorbtie estimate.
Studiile au aratat ca la nivelul abdomenului se rezoarbe de 2 ori mai repede
decat la nivelul coapsei iar la nivelul bratului este de 2 ori mai mica decat
abdominal, dar mai mare ca la coapsa. La brat sunt diferente de pana la
30%; de aceea pare scurta datorita rezorbtiei oscilante.
•a
•a
INJECTIA INTRAARTERIALA

Scopul: - injectarea spre periferie a substantei medicamentoase (vasodilatatoare,

antibiotice, substante radioopace)
- transfuzii in socuri grave
• Se executa de catre medic.
Materiale: le pregateste asistenta ca si pentru injectia intravenoasa
• acul lung si subtire, elastic dar lung cu bizoul scurt
• La nevoie se face descoperirea chirurgicala a arterei
Arterele folosite sunt: artera femurala si artera humerala.
• In artera femurala se executa dedesubtul arcadei crurale, la
nivelul triunghiului Scarpa.
• In artera humerala se punctioneaza la nivelul plicii cotului, se
punctioneaza mai greu si in caz de colaps circulator, pentru a
putea patrunde in lumenul ei, este necesara descoperirea.
• Medicul fizeaza artera intre degetele mainii stangi. Cand acul a
patruns in artera, sangele, sub influenta presiunii sanguine,
refuleaza in seringa, impingand pistonul, acul pulseaza sincron
cu pulsul. Injectarea substantei medicamentoase se face foarte
incet, altfel poate produce spasm arterial foarte dureros.
• Dupa injectare, acul se retrage brusc, iar locul injectiei se
comprima cu un tampon cateva secunde. Peretii elastici
favorizeaza inchiderea rapida a orificiului provocat de ac.
INJECTIA INTRAVENOASA

Este introducerea unei solutii medicamentoase in circulatia venoasa. Pe aceasta

cale se introduce solutii izotonice sau hipertonice (care sunt caustice pentru
tesutul muscular sau subcutanat)
• NU se introduc substante uleioase  produc embolii si consecutive moartea.

• Se baseaza pe punctia venoasa.

• Locuri de electie:
• plicea cotului (cu evitarea regiuni mediane  risc de infectare
intraarteriale)
• antebrat
• fata dorsala a mainii sau piciorului
• venele capului la sugar (epicraniene)
• venele jugulare -copil
Materiale necesare:
• ace cu bizoul scurt = subtiri pentru injectare
• = mai gros pentru recoltare
• seringi cu ambou excentric
• branule
• catetere
• venos central
• percutan
• prin denudare
• fluturas
• substanta de administrat
• incarcarea seringii se face cu un ac mai gros
Pregatirea pacientului:
• se anunta, i se explica
• se aseaza in decubit dorsal cu bratul in extensie, sprijinit pe o mica perna, protejata cu
musama si aleza.
• Incidente si accidente:
• Flebalgia – (durere pe vas) din cauza injectarii rapide sau a unor substante iritante ale interiorului vasului
• Uscaciunea faringelui – valuri de caldura, care impune injectarea mai lenta
• Hematom – prin strapungerea venei sau neindepartarea garoului
• Injectarea paravenos – manifestata prin tumefiere, durere, necroza. Se raporteaza medicului si se face infiltratii locale cu ser
fiziologic.
• Necroze: cand se administreaza glucoza 33%
• Ameteli, lipotemie, colaps
• Embolie gazoasa sau uleioasa (mortala pentru cantitati mari)
• Avantajele administrarii medicamentelor i.v.
perfuzia
•a
Injectia intraosoasa
•a