PERFUZIA.

INSTALAREA
UNUI CVA.
TRANSFUZIA
 PERFUZIA
• Definiţie:
• Perfuzia reprezintă introducerea
pe cale parenterală picătură cu
picătură a unor substanţe
medicamentoase pentru
reechilibrarea hidroelectrolitică şi
volemică a organismului.
 Scop:

• Hidratarea şi mineralizarea
organismului;
• Administrarea medicamentelor la care
se urmăreşte efectul prelungit;
• Depurativ, diluând şi favorizând
excreţia din organism a produşilor
toxici;
• Completarea proteinelor sau a unor
componente sanguine pe cale
parenterala.
 PERFUZIA
• Obiectiv
• Introducerea i.v. a unei soluţii perfuzabile
prescrise pentru hidratare, alimentare,
menţinerea legăturii cu circulaţia venoasă.
 Materiale necesare:

• Seringi şi ace sterile adecvate

• Mănuşide unică utilizare
• Soluţie perfuzabilă (punga sau flacon) în termen de valabilitate, cu
aspect nemodificat
• Trusa de perfuzat (perfuzor cu filtru sau fără filtru) în termen de
valabilitate, integră
• Branulă/canulă sau fluturaş
• Stativ.
• Materiale pentru puncţie venoasă.
• Leucoplast sau material pentru fixarea aparatului de perfuzie.
• Tăviţă renală..
Locul puncţiei pentru perfuzie
• la adulţi sunt preferate venele de la plică cotului
(cefalica, bazilică şi median cubitală);
• evitaţi vena dureroasă la palpare; selectaţi
venele bine dilatate;
• la bătrâni, dacă este posibil evitaţi:- venele
dorsale ale mâinii braţul dominant pentru puncţie
venoasă deoarece aceste locuri interferă mult cu
independenţa vârstnicului
• examinaţi calitatea şi starea venelor
 Pregătirea
pacientului:
• Psihică
• Se anunţă bolnavul şi se explică tehnica, necesitatea şi
importanţa ei și obțineți consimțământul
• Se roagă bolnavul să urineze.
• Fizică
• Se aşează bolnavul cât mai comod, în decubit dorsal, cu
braţul sprijinit pe pernă elastică (sau pe suport) → se
utilizează pe cât posibil braţul folosit mai puţin.
• Poziţia trebuie să fie cât mai comodă şi relaxată,
accesibilă puncţiei
Pregătirea flaconului:

• Se spală şi se dezinfectează mâinile, se pun mănușile

• Se controlează soluţia de perfuzat: etichetă, conţinut,
valabilitate, aspect limpede, clar, integritate, etanşeitate,
corespondenţa cu soluţia recomandată.
• Temperatura soluţiei perfuzabile trebuie să fie de 18-
240C (temperatura camerei). Încălzirea flacoanelor în
urgenţă se va face cu mijloace specifice – termostat,
contact cu organismul uman.
• Se îndepărtează protecţia de pe dopul de cauciuc.
• Se controlează aparatul de perfuzat: valabilitate, aspect,
integritate, etanşeitate, corespondenţa cu soluţia
recomandată şi se desface aparatul de perfuzie.
 Pregătirea
flaconului:
• Se dezinfectează dopul de cauciuc.
• Se închide prestubul aparatului de perfuzie.
• Se îndepărtează teaca de protecţie a acului şi se
puncţionează dopul de cauciuc cu acul trocar al
aparatului, și se deschide căpăcelul tubului de aer; în
cazul în care avem tub de aer separat se îndepărtează
teaca de protecţie a acului tubului de aer şi se
puncţionează dopul de cauciuc (nu este necesar în cazul
utilizării soluţiilor perfuzabile ambalate în pungii),
• Se suspendă flaconul, cu perfuzorul
montat, pe stativ.
• Presaţi uşor picurătorul (camera de
scurgere a perfuzorului) şi lăsaţi să se
umple până la jumătate
• Înlăturaţi capacul protector de la capătul
tubului şi deschideţi clema/prestubul
• Lăsaţi lichidul să curgă până ce se
elimină bulele de aer, din tubul
perfuzorului formând o coloană, ţinând
tubul perfuzorului curbat cu amboul în sus
pentru a nu se pierde mult lichid
• Închideţi clema/prestubul şi puneţi
capacul protector
 Execuţie:
• Se examinează calitatea venelor.
• Protejați lenjeria de pat prin aplicarea de mușama și aleză
• Se execută puncția venoasă
• Dacă venele nu sunt vizibile şi nu se pot simţi la palpare, încercaţi
procedeele:
• a) rugaţi pacientul să închidă şi să deschidă pumnul
• b) daţi drumul la garou şi rugaţi pacientul să-şi coboare mâna sub
nivelul inimii pentru a i se umple venele, apoi reaplicaţi garoul
• c) înlăturaţi garoul şi puneţi o compresă caldă şi umedă pe venă
timp de 10-15'
 Execuţie:

• Dezinfectaţi tegumentul (tampon cu alcool folosind

mişcări circulare de la centru spre periferie cu câţiva cm.
• Poziţionaţi mâna nedominantă la 4-5 cm sub locul de
puncţie şi cu policele se întinde pielea deasupra venei
• Îndepărtaţi capacul protector de pe amboul tubului de
perfuzor şi adaptaţi perfuzorul la ac sau ataşaţi acul
perfuzorului la tubul perfuzorului şi puncţionaţi vena
ţinând acul cu bizoul în sus, în mâna dreaptă şi
introduceti-l la un unghi de 15-30°, deasupra venei sau
dintr-o parte a venei (poziţia oblică)
 Execuţie:

• Urmăriţi cursul venei şi când sângele se întoarce prin lumenul acului

avansaţi acul în venă, 1-2 cm
• Dezlegaţi garoul şi cereţi pacientului să desfacă pumnul
• Dacă se instalează perfuzia cu branulă/canulă sau, fluturaş, atunci
fixaţi cu degetul arătător de la mâna stângă exercitând presiune la
3cm deasupra locului puncţiei
• Extrageţi mandrenul de pe lumenul branulei şi ataşaţi capătul
branulei la tubul perfuzorului
• Deschideţi clema/prestubul şi daţi drumul soluţiei să curgă;
examinaţi ţesutul din jurul zonei de intrare pentru semne de infiltraţii
• Fixaţi rata de curgere a soluţiei de 60 picături/minut.
 Execuţie:
• Fixaţi rata de curgere a soluţiei de 60
picături/minut.
• Aplicaţi pansament steril peste locul puncţiei
• Fixaţi acul, branula/canula, fluturaşul cu benzi
de leucoplast, sau bandă non alergică
• Aplicaţi eticheta pe punga sau flaconul de
soluţie, indicând data, ora, medicaţia adăugată
şi doza
• Rata de flux a perfuziei (debitul) este fixată de
medic
 Îngrijiri după tehnică:

• Se aplică un tampon cu alcool la locul puncţiei.

• Se extrage acul brusc din venă sau se retrage amboul.
• Se lasă un pansament fixat cu leucoplast la locul puncţiei.
• În cazul când pacientul are montată o branulă se îndepărtează
amboul perfuzorului şi se închide branula în condiţii de asepsie
perfectă.
• Se înveleşte bolnavul şi se aşează comod.
• Se supraveghează şi, dacă nu sunt contraindicaţii, se pot administra
lichide calde.
• Se notează în foaia de observaţie cantitatea de lichid perfuzată.
 Observaţii:

• Înlocuirea flaconului sau

întreruperea perfuziei se va
face înainte de golirea
completă pentru a împiedica
pătrunderea aerului în
perfuzor şi pentru a reţine 2-3
ml de soluţie pentru control,
în cazul în care s-ar produce
un accident (intoleranţă).
 
• Este obligatorie NOTAREA PE
FLACON→ ORA DE APLICARE, RITMUL
DE ADMINISTRARE, COMPONENŢA
SOLUŢIILOR PERFUZATE,
MEDICAMENTELE ADĂUGATE, ORA DE
ÎNTRERUPERE A PERFUZIEI, NUMELE
ASISTENTEI CARE A MONTAT
PERFUZIA.
• Abordul venos superficial la
nivelul membrelor inferioare este
realizat doar în cazuri de urgenţă
majoră şi pentru scurtă durată
pentru a evita complicaţiile
tromboembolice şi septice.
• Nu se refolosesc recipientele sau
pungile cu soluţii perfuzabile a
căror conţinut nu a fost epuizat!
• Locul perfuziei este recomandat
să fie schimbat la fiecare 72 ore.
 COMPLICAŢIILE TERAPIEI
INTRAVENOASE
• INFILTRAŢIA
• Cauza - deplasarea canulei/branulei i.v. dintr-o venă
rezultând perfuzarea de fluide în ţesuturile din jur.
• Manifestări clinice:
• Umflarea, albirea şi răcirea tegumentelor din jur
• Disconfort - depinde de natura soluţiei
• Ritmul de curgere este mai încet sau se opreşte
 COMPLICAŢIILE TERAPIEI
INTRAVENOASE
• TROMBOFLEBITELE
• Cauze:
• Rănirea venei în timpul punţiei venoase, calibrul
mare al acului/cateterului utilizat sau utilizarea
prelungită a acului/cateterului
• Iritarea venei datorită perfuzării rapide sau soluţiilor
care produc iritaţie (ex. Soluţii de glucoză hipertonică,
potasiu).
• Cheag format la capătul acului sau cateterului (din
oţel sau material plastic) datorită încetinirii ritmului de
perfuzare
• Manifestări clinice:
• Creşterea temperaturii, frisoane
• Greaţă, vărsături
• Indispoziţie, puls crescut
• Durere de spate, de cap
• Poate duce la şocul septic cu hipotensiune arterială
• Posibile semne ale infecţiei locale, la locul de inserţie i.v.
(ex. roşeaţă, durere, scurgere mirositoare)
COMPLICAŢIILE TERAPIEI
INTRAVENOASE
• BACTERIEMIA
• Cauze:
• Cele care stau la baza flebitelor cresc de 18 ori riscul
• Materiale contaminate sau soluţii
• Menţinerea prelungită a unui dispozitiv IV (cateter,
branulă/canulă, ac, tub, pungă cu soluţie)
• Inserţia i.v. sau schimbarea pansamentului nonaseptică
• Contaminarea încucişată de către pacient cu alte zone
infectate ale corpului
• Manifestări clinice:
• Creşterea temperaturii, frisoane
• Greaţă, vărsături
• Indispoziţie, puls crescut
• Durere de spate, de cap
• Poate duce la şocul septic cu hipotensiune arterială
• Posibile semne ale infecţiei locale, la locul de inserţie i.v.
(ex. roşeaţă, durere, scurgere mirositoare)
• Măsuri preventive:
• Urmaţi aceleaşi măsuri subliniate la tromboflebite
 COMPLICAŢIILE TERAPIEI
INTRAVENOASE
• EMBOLIA
• Cauze:
• Riscul este mare în liniile venose centrale, când aerul intră în
cateter/branulă/flexulă pe durata schimbării perfuzorului (aerul
aspirat pe durata inspiraţiei datorită presiunii negative intratoracice)
• Bulele de aer scăpate din tubulatură şi împinse în circulaţia
venoasă
• Manifestările clinice:
• Scăderea TA, creşterea pulsului
• Cianoza, tahipneea
• Creşterea presiunii venoase centrale
• Schimbări în procesul de gândire, în starea de conştientă
• Măsuri preventive:
• Se scoate aerul din tubulatură înainte de a perfuza
pacientul
• Se schimbă pungile cu soluţie înainte de a se termina
• Se asigură că toate conexiunile sunt sigure
• Intervenţii nursing:
• Imediat se întoarce pacientul pe partea stângă şi cu
capul mai jos pe pat, în această poziţie aerul se va ridica
în atriul drept
• Se anunţă medicul
• Se linişteşte pacientul
• Se notează intervenţiile şi se evaluează permanent
 INCIDENTE MECANICE (ÎNCETINIREA
FLUXULUI I.V.)
• Cauze:
• Acul poate poate fi lipit de peretele venei sau poate ieşi
din venă şi se opreşte curgerea soluţiei
• Acul se poate înfunda cu un cheag
• Răsucirea
• Evaluarea nursing şi intervenţii:
• Se evaluează semnele infiltraţiei locale (umflătură,
răcirea tegumentului)
• Se deslipeşte banda adezivă şi se verifică dacă
tubulatura şi cateterul sunt răsucite
• Se retrage canula/branula dacă acestea s-au lipit de
peretele venei sau dacă a ieşit în afara venei
 Instalarea unui cateter venos
periferic
• Puncţia venoasă periferică este o
manoperă elementară pe care orice
medic, indiferent de specialitate şi orice
asistent medical trebuie să şi-o
însuşească.
• Abordul venos periferic poate să aibă
două scopuri:
-recoltarea de sânge;
-administrarea de medicamente sau soluţii
perfuzabile.
 Instalarea unui cateter venos
periferic
•
 
Dacă este necesar un abord venos mai îndelungat
acesta se va realiza prin montarea unui cateter venos
periferic (CVP): canulă de plastic cu mandren metalic
care va fi retras după pătrunderea în venă, rămânând pe
loc doar canula de plastic, canulă care poate fi menţinută
chiar şi 2-3 zile în anumite condiţii
• CVP pot fi de diferite dimensiuni existând un cod de
culoare în funcţie de grosimea cateterului. Dimensiunea
canulei care urmează a fi montată va fi corespunzătoare
calibrului venei.
 Instalarea unui cateter venos
periferic
• Cel mai frecvent abord este la
nivelul membrelor superioare.
 
• Abordul la nivelul membrelor
inferioare este utilizat în special
la copil şi mai rar la adult datorită
riscului de tromboflebită.
• La nou-născut abordul venos
periferic se poate face uşor la
nivelul venelor epicraniene
 Materiale necesare

• tampoane sterile cu alcool sanitar;

• garou; mănuși de protecție
• ac de puncţie sau CVP, sterile;
• benzi adezive pentru fixarea canulei;
• ser heparinat pentru spălarea cateterului (10-20 ui
heparină/ml ser fiziologic).
• tăviță renală
 Tehnica puncţiei venoase periferice

• pacientul va fi poziţionat în decubit dorsal;

• spălarea mâinilor și punerea mănuşilor de protecție;
• membrul ce urmează a fi puncţionat va fi poziţionat
decliv (gravitaţia accentuează staza venoasă);
• se aplică garoul aproape de locul puncţiei.
• după plasarea garoului pacientul este rugat să închidă şi
să deschidă pumnul de mai multe ori ceea ce va duce la
creşterea fluxului sanguin în membrul respectiv cu o mai
bună vizualizare a venelor;
• se identifică vena ce urmează a fi puncţionată;
 Tehnica puncţiei venoase periferice

• se dezinfectează zona pe o
suprafaţă largă cu alcool;
• se fixează pielea sub nivelul
locului de puncţie cu policele
mâinii stângi;
• se ia acul sau CVP în mâna
dreaptă fără a atinge cu
mâna sau cu obiectele din
jur zona care urmează a fi
introdusă în venă
 Tehnica puncţiei venoase periferice

• Se pătrunde prin piele la un unghi de 10 o-15o

până în venă după care înaintăm cu acul sau
CVP de-a lungul venei

• Fixarea CVP se va face cu benzi adezive de

leucoplast pe care se va nota data şi ora la care
a fost montată canula
 Întreţinerea unui cateter venos
periferic

• zona în care este montat cateterul va fi frecvent

inspectată pentru a observa eventual apariţia inflamaţiei
(flebita) care necesită extragerea imediată a cateterului;
• după terminarea administrării medicaţiei sau soluţiilor
perfuzabile pe cateter acesta va fi spălat cu ser
heparinat şi închis;
• un cateter nefolosit se va spăla cel puţin de două ori pe
zi cu ser heparinat;
• murdărirea leucoplastului cu sânge sau udarea lui cu
soluţii perfuzabile face obligatorie schimbarea lui.
 Transfuzia de sange
• Transfuzia reprezintă o metodă
terapeutică care constă în introducerea de
sânge izo-grup, izo-Rh sau de derivate de
sânge în sistemul circulator al bolnavului.
 Scop:
• terapeutic
• refacerea volumului intravascular(atunci când
au avut loc pierderi mari de sânge, deşi
resusitarea volemică de urgenţă se realizează
cu soluţii cristaloide/coloide),
• corectarea hemoglobinei(cu masă eritrocitară), a
numărului de leucocite(cu masă leucocitară), a
numărului de trombocite sau a factorilor de
coagulare 8 cu plasmă proaspătă congelată sau
concentrate trombocitar)
 MATERIALE
NECESARE
• Tava medicală sau cărucior pentru tratamente
• - Seringi/ace, mănuşi sterile adecvate
• - Punga sau flaconul de sânge izo-grup, izo-Rh şi
trusa de transfuzie (perfuzor cu filtru)
• - Branulă/flexulă, soluţie dezinfectantă,
tampoane, etichetă
• - Garou, leucoplast sau bandă adezivă non
alergică
• - Muşama, stativ, recipiente de colectare a
deşeurilor
 PREGĂTIREA
PACIENTULUI

• a) PSIHICĂ: - Informaţi şi explicaţi procedura

pacientului şi obţineţi consimţământului informat
în scris
• b) FIZICĂ: - pacientul nu va mânca cu cel
puţin 2 ore înainte sau după terminarea
transfuziei ; poziţia pacientului - va fi de decubit
dorsal; se va alege locul pentru puncţia i.v
 EFECTUAREA
PROCEDURII
• - Verificaţi indicaţia de transfuzie şi cantitatea de sânge ,
identitatea pacientului integritatea pungii de sânge,
termenul de valabilitate, aspectul macroscopic al
sângelui
• - Spălaţi mâinile, puneţi mănuşile sterile
• - Recoltaţi 2-4 ml de sânge pentru proba de
compatibilitate JEANBREAU
• - Încălziţi sângele la temperatura corpului,
 EFECTUAREA PROCEDURII

• Deschideţi trusa de transfuzat şi inseraţi acul

transfuzorului în punga sau flaconul cu singe, eliminând
aerul din acesta; ulterior închideţi clema/prestubul
• - Se realizează puncţia venoasă, fie utilizând
branula/fluturaş sau direct pe ac, ce se fixează apoi cu
leucoplast
• - Deschideţi clema/prestubul şi daţi drumul sângelui să
curgă
• - Efectuaţi proba biologică OELECKER
• - Se reglează ritmul transfuziei- 40 picături/minut în mod
obişnuit şi se aplică o etichetă pe flacon/pungă de
sânge cu ora la care a început transfuzia
 EFECTUAREA PROCEDURII:

• - După terminarea
transfuziei se închide
prestubul, se retrage acul şi
aplică un tampon cu alcool
• - Punga sau flaconul în care
trebuie să rămână aprox. 5-6
ml de sânge se pastrează ,
în eventualitatea unor
verificari în caz de accidente
posttransfuzionale tardive
 ÎNGRIJIREA PACIENTULUI

• Aşezaţi pacientul într-o poziţie comodă

şi verificaţi semnele vitale la fiecare
15', în prima jumătate de oră după
începerea transfuziei, şi la fiecare
jumătate de oră sau la o oră după
transfuzie.
• - Informaţi pacientul/familia să anunţe
în caz de mâncărime, dispnee,
ameţeli, dureri în spate sau în piept,
deoarece acestea pot fi reacţii ale
transfuziei
 REORGANIZAREA LOCULUI

• Colectaţi deşeurile în recipiente

speciale conform PU
• Îndepărtaţi mănuşile, spălaţi
mâinile, notaţi în foaia de observaţie
administrarea transfuziei, numărul
scris pe punga sau flaconul de
sânge, ora la care a început
transfuzia, ora la care s-a terminat
şi eventualele reacţii ale pacientului
 Accidente /incidente :
• Embolia pulmonară - manifestată prin agitaţie, cianoză,
dureri toracice, tuse chinuitoare, hemoptizie
• Hemoliza intravasculară cu blocaj renal, şoc
posttransfuzional, acidoza metabolică, stop cardiac prin
hipotermie
• Şocul hemolitic
• Observaţii
• Nu încălziţi sângele în apă caldă, sau deasupra surselor
de căldură, evitaţi agitarea pungii/flaconului
• Respectaţi asepsia si nu umpleţi camera perfuzorului cu
sânge - nu se mai poate urmări ritmul de curgere