RECOLTAREA PRODUSELOR BIOLOGICE SI

PATOLOGICE

INTRODUCERE

Recoltarea diverselor probe ( de sange, de urina etc) poate afecta direct

diagnosticul, tratamentul si vindecarea pacientului. De cele mai multe ori, asistenta
este drect responsabila de recoltarea prompta si corecta a acestor probe. In unele
cazuri, chiar daca nu asistenta este cea care recolteaza, ea trebuie sa verifice proba,
sa pregateasca pacientul, sa asiste medicul, sa-l ajute la efectarea respectivei
recoltari, sa acorde ingrijiri specifice pacientului dupa recoltare. Exista anumite teste
pentru care pacientul trebuie invatat cum sa si le faca singur acasa (glicemia pe
glucotest).


Importanta analizelor de laborator
-completeaza simptomatologia bolilor cu elemente obiective

-infirma sau confirma diagnosticul clinic

-reflecta evolutia bolii si eficacitatea tratamentului

-confirma vindecarea
-semnaleaza aparitia unor complicatii

-permit depistarea imbolnavirilor infectioase ca si a persoanelor sanatoase purtatoare

de germeni patogeni

Rolul asistentei
recolteaza analizele la indicatia medicului

respecta orarul recoltarilor

pregatirea psihica si fizica a pacientului

O buna intelegere si informare despre testul pe care pacientul trebuie sa il

efectueze in scop diagnostic ne va ajuta sa pregatim pacientul adecvat pentru
respectiva manevra. Explicandu-i pacientului procedura medicala cu claritate si vom
castiga increderea si cooperarea sa. De exemplu, inaintea unei recoltari dificile si
dureroase ( cum ar fi punctia de maduva osoasa) trebuie sa informam pacientul
asupra tipului si gradului de disconfort pe care probabil il va simti. De asemenea
trebuie informat cat timp va dura procedura, la ce efecte sa se astepte dupa si in cat
timp vor fi gata rezultatele. Stiind exact la ce sa se astepte, pacientului ii va fii mult
mai usor sa coopereze si sa suporte manevra in sine.Daca trebuie doar sa asistam
medicul in timpul unei recoltari, trebuie vorbit cu pacientul pe parcursul acesteia, sa
il incurajam, si apoi sa-l supraveghem pentru eventualele efecte adverse sau
complicatii, pregatite pentru a acorda ingrijirile specifice in orice situatie.

Unele teste necesita instructiuni detaliate pentru a ne asigura de cooperarea

totala a pacientului si de corecta recoltare a probelor, cu atat mai mult cu cat unele
necesita anumite conditii de recoltare si schimbarea regimului de viata inaintea
recoltarii ( o dieta speciala, un mod corect de recoltare de catre insusi pacient, etc).
Consimtamantul pacientului
 Este un drept al pacientului sa i se ofere toate informatiile pentru a intelege
exact ce i se va face, procedura medicala in sine, riscurile si implicatiile manevrei
inainte de a consimti si a semna ca este de accord cu efectuarea procedurii.

A explica procedura, cum va fi efectuata si potentialele riscuri este in primul

rand responsabilitatea medicului. Asistenta va relua explicatiile medicului, se va
asigura ca pacientul le-a inteles bine si va verifica daca pacientul a semnat
consimtamantul atunci cand este necesar.

pregatirea materialelor si instrumentelor necesare

1. Eprubeta pentru examen sumar urina (Examen sumar de urina)
2. Urocultor (Urocultura)
3. Tub recoltare sange pentru determinarea analizelor biochimice si
imunologice (capac rosu)
4. Tub recoltare sange pentru determinarea analizelor biochimice si imunologice
(capac galben)
5. Tub recoltare sange K2-EDTA pentru determinarea analizelor hematologice
(capac mov)
6. Tub recoltare sange 3.2% citrat citrate de sodium pentru determinarea testelor
de coagulare (capac bleu)
7. Tub recoltare sange 3,8% citrat de sodium pentru determinarea VSH (viteza de
sedimentare a hematiilor (capac negru)
8. Tub recoltare sange Sodium F-K3-EDTA pentru determinarea glicemiei (capac
gri)
9. Coprocultor (materii fecale)
10. Coprocultor cu mediu de transport (materii fecale - coprocultura)

efectueaza tehnica cu professionalism

completeaza imediat si corect buletinul de analiza

etichetarea produsului

transporta la laborator ambalate corespunzator(cutii cu capac)


Masuri de protectie:
Masurile de protectie trebuie luate atat pentru asistenta cat si pentru pacient. Dupa
recoltare, produsul trebuie pastrat si transportat in conditii optime, care sa nu
afecteze rezultatul.

Tipuri de laboratoare :
 
Laborator de hematologie:pentru analize hematologice;aceste analize se executa in
majoritatea bolilor si in mod special in bolile de sange.

Laborator de biochimie:executa analize biochimice din sange,urina si alte
produse,analizand substantele minerale sau organice din compozitia lor.

Laborator de microbiologie:depisteaza existenta microbilor,in cazul bolilor
infectioase.


Laborator de virusologie:depisteaza existenta virusilor in produsul biologic recoltat.


Laborator de parazitologie:pune in evident diferiti paraziti,localizati in corpul uman.


Laborator de serologie:pune in evidenta anticorpi fabricati de corpul uman cu ocazia
unei eventuale boli microbiene.

Laborator de endocrinology:pentru analiza hormonale

Laborator de micologie:pentru analiza ciupercilor.

Laborator de igiena:pentru analiza apei,aerului,alimentelor

Laborator de toxicologie:pentru analiza toxinelor din corp .

RECOLTAREA SANGELUI

Sângele se recoltează pentru examene:

hematologice
biochimice
 bacteriologice
parazitologice
serologice
Recoltarea se face prin:

punctie capilara
puncţie venoasă
puncţie arterială

PUNCTIA CAPILARA

Definitie Recoltarea sangelui capilar pentru analize de laborator

Scop Recoltare -glicemie,cholesterol,hemoleucograma,hemoglobina

TS(timp de sangerare),TC(timp de coagulare),grup sanguin,Rh

Materiale 
lanteta sterila sau ac de punctie steril,stilet special steril de
necesare unica folosinta

antiseptic pentru tegument(alcool 90grade)

tampoane sterile

pipeta Potain(pentru numararea elementelor figurate),

hartie de filtru
  lame de sticla,lamele(pentru frotiu)
benzi de testare
manusi de protectie,
tavita renala

Locuri de electie pulpa degetului inelar sau mediu

lobul urechii,
fata plantara a halucelui si calcai, la copil

Pregatire pacient Psihica:se explica necesitatea efectuarii tehnicii

Fizica :se aseaza in pozitie sezand cu bratul sprijinit;spalarea
mainilor cu apa si sapun,se usuca corect

Tehnica 
se spala mainile

se imbraca manusile

se aseptizeaza locul punctiei cu un tampon cu alcool

se asteapta evaporarea alcoolului

cu o miscare brusca se inteapa pulpa degetului,perpendicular
pe straturile cutanate

se sterge prima picatura de sange cu tampon uscat sau hartie
de filtru

se lasa sa se formeze o noua picatura de sange din care se
recolteaza cu pipeta sau pe lama(se pune o picatura de sange
pe benzile de testarea glicemiei,colesterolului;1picatura pe
lama de sticla pentru frotiu simplu sau frotiu in picatura
groasa;
 
pentru determinarhematologice(hemoglobina,hematii,leucocite
)se utilizeaza pipeta Potain
Efectuarea 
la extremitatea unei lame se pune o picătură de 3-4 mm
unui frotiu diametru

se aşează o lamelă cu marginile şlefuite în unghi de 45° cu
lama (picătura se întinde prin capilaritate)

lamela se trage către partea liberă a lamei, păstrând aceeaşi
înclinaţie şi antrenând toată picătura fără să o fragmenteze

se agită lama pentru uscare

se etichetează şi se trimite la laborator

un frotiu bun este fara goluri,cu un strat regulat
Examenul in 
pentru examenul în picătură groasă sângele se recoltează sub
picatura formă de picătură groasă

se recoltează pe fiecare extremitate a lamei câte 3 picături
groasa

cât mai apropiate între ele


cu colţul unei lame şlefuite se amestecă picăturile formând o
pată circulară cu diametrul de aproximativ 1,5-2 cm

se continuă amestecarea picăturilor până se formează un mic
cheag – semnul unei defibrinări complete

uscarea frotiului se face prin agitarea lamei

numele bolnavului şi numărul buletinului de analiză se
înscriu direct pe lamă cu creion dermatograf

picătura groasă se execută pentru punerea în evidenţă a
plasmodiilor malariei (recoltarea se face în cursul accesului
febril când numărul paraziţilor în sânge este foarte mare).
PUNCTIA VENOASA

Definitie 
Puncţia venoasă reprezintă crearea unei căi de acces într-o
venă prin intermediul unui ac de puncţie.
Scop 
explorator
recoltarea sângelui pentru examene de laborator –
biochimice, hematologice, serologice şi bacteriologice

terapeutic
administrarea unor medicamente sub forma injecţiei şi
perfuziei intravenoase
recoltarea sângelui în vederea transfuzării sale
executarea transfuziei de sânge sau derivate ale sângelui
sângerare 300 – 500 ml în edemul pulmonar acut,
hipertensiune arterială.

Materiale Materialele se pregatesc in functie de scop

necesare tava medicala
garou sau banda Esmarch
manusi
 paduri cu alcool
tavita renala
holder cu acul atasat sau ac pentru holder si holder

vacutainere cu aditivii specifici in functie de analiza

ceruta(EDTA,citrat de sodiu 3,8%,heparina)
seringi+ace sterile
etichete
formular analize pentru laborator

recipient special de colectare si transportare a probelor de

laborator
solutii medicamentoase
materiale pentru perfuzie
materiale pentru transfuzie

bandaj adeziv pentru locul punctiei

recipiente pentru colectarea deseurilor


venele de la plica cotului(cefalica si bazilica)unde se
Locul formeaza un ―M‖venos prin anastomozarea lor

punctiei venele antebratului

venele de pe fata dorsal a mainii

venele subclaviculare
 venele femurale
venele maleolare interne
venele jugulare si epicraniene-la sugari si copii mici
orice vena accesibila
punctie subclaviculara
Pregatirea 
pregătirea psihică – se comunica pacientului ce i se va face,
pacientului i se va explica procedura pentru a-i reduce anxietatea si a ne
asigura de cooperarea sa

pregătirea fizică – pentru puncţia la venele braţului,
antebraţului:
o se aşează într-o poziţie confortabilă atât pentru
pacient, cât şi pentru persoana care execută puncţia
(decubit dorsal)
o se examinează calitatea şi starea venelor
o se aşează braţul pe perniţă şi muşama în abducţie şi
extensie,decliv
o se dezinfecteaza tegumentele
o se aplică garoul la o distanţă de 7-8 cm deasupra
locului puncţiei,
o se recomandă pacientului să strângă pumnul, venele
devenind astfel turgescente

Tehnica 
spalarea mainilor si dezinfectia,imbracarea manusilor


se fixează vena cu policele mâinii stângi la 4-5 cm sub locul
puncţiei, exercitând o uşoară compresiune şi tracţiune în jos
asupra ţesuturilor vecine

se fixează seringa, gradaţiile fiind în sus, acul ataşat cu
bizoul în sus, în mâna dreaptă, între police şi restul degetelor;

se pătrunde cu acul traversând, în ordine tegumentul – în
direcţie oblică (unghi de 30 grade), apoi peretele venos –
învingându-se o rezistenţă elastică, până când acul înaintează
 în gol;

se schimbă direcţia acului 1-2 cm în lumenul venei;

se controlează pătrunderea acului în venă prin aspiraţie cu
seringa

se continuă tehnica în funcţie de scopul puncţiei venoase:
injectarea medicamentelor, recoltarea sângelui, perfuzie

în caz de sângerare, se prelungeşte acul de puncţie cu un tub
din polietilenă care se introduce în vasul colector, garoul
rămânând legat de braţ

se îndepărtează staza venoasă după executarea tehnicii prin
desfacerea garoului şi a pumnului

se aplică tamponul îmbibat în soluţie antiseptica la locul de
pătrundere a acului şi se retrage brusc acul

se comprimă locul puncţiei 2-3 minute, braţul fiind în poziţie
vertical

Puncţionarea venei femurale se va face în regiunea femurală

(sub nivelul ligamentului inghinal),

la circa 1 cm medial de artera femurală, reperată prin

palpare, cu pacientul aflat în decubit dorsal.

direcţia de pătrundere a acului va fi oblică în sus sub un

unghi de 60-70 de grade exercitând în permanenţă o aspiraţie
uşoară asupra pistonului seringii, până ce sângele venos
pătrunde în seringă.

După puncţie se va exercita o presiune moderată asupra

 regiunii timp de 1-2 minute pentru a evita formarea
unui hematom

Ingrijiri 
se face toaleta locală a tegumentului
post tehnica 
se schimbă lenjeria dacă este necesar

se asigură o poziţie comodă în pat

se supraveghează pacientul
Consideratii pentru evidenţierea venelor
speciale: o se fac mişcări în sensul circulaţiei de întoarcere cu partea
cubitală a mâinii pe faţa anterioară a antebraţului
o se introduce mâna şi antebraţul în apă caldă
o tapotament la locul punctiei
pentru puncţionarea venelor jugulare, pacientul se aşează în
decubit dorsal, transversal pe pat, cu capul lăsat să atârne
prin puncţia venoasă, se pot fixa catetere
Se utilizează numai materiale de unică folosinţă.
Se evita

puncţionarea venei din lateral

puncţionarea venei cu acul având bizoul în jos

manevrarea incorectă a instrumentarului steril
  atingerea produsului recoltat
 flectarea antebraţului pe braţ cu tamponul la plica
cotului, deoarece împiedică închiderea plăgii venoase,
favorizând
revărsarea sângelui.

Accidente Intervenţiile asistentei

Hematom (prin infiltrarea - se retrage acul şi se comprimă

sângelui în ţesutul perivenos) locul puncţiei 1-3 minute

Străpungerea venei - se retrage acul în lumenul venei

(perforarea peretelui opus)

Ameţeli, paloare, lipotimie - se întrerupe puncţia, pacientul

se aşează în decubit dorsal fără

pernă, se anunţă medicul.

Recoltarea
cu sistem Inaintea recoltarii sangelui,
vacutainer 
desfaceti acul prin rasucirea capacului sigilat.

inlaturati capacul si expuneti partea filetata (1), avand grija
sa nu indepartati teaca sterila in care se gaseste acul (2)

asamblati acul la holder (3).
Toate tuburile (4) pot fi acum umplute unul dupa altul in
concordanta cu instructiunile de mai jos
a.Aplicati un garou pe antebratul pacientului si intepati pielea de la
plica cotului, ajutandu-va de degetul mare si indexul mainii drepte.
b. Inversati pozitia mainilor cat mai curand posibil dupa ce acul a
penetrat vena; apasati vacutainerul cu degetul mare al mainii drepte,
indexul si degetele mijlocii sustinandu-l.

c.sangele este atras de vacumul din vacutainer si curge in tub cu

viteza proprie ;se elibereaza garoul din jurul bratului pacientului
imediat ce sangele a aparut in vacutainer,cu mana stanga ,sustinand
in continuare holderul
d.se retrage vacutainerul cu mana dreapta,apasand usor cu degetul
mare pe una din marginile holderului
e. Pentru a asigura optima omogenizare a sangelui cu
anticoagulantul, efectuati 8-10 miscari de inversiune a tubului.
f. Daca se recolteaza mai mult de un vacutainer, inserati cel de-
al doilea tub si repetati pasii descrisi mai sus .

.
Ordinea de recoltare a tuburilor:
1. recipientele pentru hemocultura;
2. tuburile fara aditivi;
3. tuburile ce contin citrat;
4. tuburile ce contin heparina;
5. tuburile ce contin EDTA
De respectat

 utilizati manusi de unica folosinta pentru fiecare

pacient caruia i se recolteaza probe de sange

evitati punctionarea in zonele in care exista leziuni cutanate;

dezinfectati zona aleasa pentru punctionare cu ajutorul unui
tampon steril imbibat in solutie de alcool 70%, prin
miscari
circulare, din interior spre exterior

dupa tamponare, lasati sa se usuce zona inainte de a trece la
punctionare (daca zona este umeda, poate fi indusa hemoliza
probei);

la sfarsitul punctionarii, aplicati imediat un tampon
compresiv pentru a asigura hemostaza si a evita formarea
hematomului (durata recomandata a compresiei 2-3 minute);

formularul de cerere analize trebuie completat corect si clar
cu datele pacientului, analizele cerute, data si ora recoltarii,
numele medicului care indica analizele.

fiecare eprubeta trebuie completata corect si clar cu datele
pacientului

a se evita agitarea puternica si brusca a eprubetelor deoarece
se poate produce hemoliza.

acul de punctie nu va fi reintrodus in teaca (pentru a evita
inteparea), indoit sau taiat, ci va fi depus intr-un
container
de plastic rezistent la reziduuri intepatoare sau taietoare.
TIPURI DE VACUTAINERE

CULOARE ANTICOAGULANT SAU ANALIZE DE LABORATOR

DOP ADITIV

ROSU Fara aditivi Biochimie,serologie

MOV EDTA Hematologie :Ht,Hb,HLG
NEGRU Citrat de sodiu VSH
ALBASTRU Citrat de sodiu Hematologie:factori ai coagularii-timp
Quik,APTT

VERDE Heparina Biochimie :ionograma,hormone,gaze

arteriale

GALBEN Citrate de Hemocultura

dextroza=mediu de
cultura pentru eritrocite

GRI Florura de sodiu Glicemie

Examene hematologice

Hemoleucograma completa( HGL)

Hemoleucorama este o analiza care masoara urmatoarele cantitati:

RBC (eritrocite sau hematii) – Numarul de globule rosii din sange

WBC (leucocite ) – Numarul de globule albe din sange

HGB (hemoglobina) – Cantitatea totala de hemoglobina din sange

PLT (platelete sau trombocite) – Numarul de trombocite

HCT ( hematocrit) – Masa de globule rosii dintr-un anumit volum de sange

exprimata in procente

numaratoare diferentiala a leucocitelor(formula leucocitara)

o neutrofilele(NEU)
o eozinofilele(EOS)
o limfocitele(LY)
o monocitele(MO)
o basophile(BAS)
indici
eritrocitari :
Evaluarea hematiilor (eritrocitelor) din punct de vedere al volumului si
continutului in hemoglobina se realizeaza prin masurarea sau calcularea
urmatorilor parametrii:

volumului eritrocitar mediu (VEM,MCV);

hmoglobina eritrocitara medie (HEM,MCH);

concentratia eritrocitara medie de hemoglobina (CHEM,MCHC);

largimea distributiei eritrocitare (RDW)

Recipientul de recoltare-vacutainer cu capac mov/roz – K3 EDTA;

RBC – Hematiile sunt celule ale sangelui, cu forma rotunda, avand central

de culoare rosu deschis si marginile mai intens colorate. Hematiile sunt cele mai
numeroase celule din sange si totodata cele mai specializate celule ale
organismului, avand rol in ransportul O2 de la plamani la tesuturi si transferul CO2
de la tesuturi la plamani (lucru care se realizeaza prin intermediul hemoglobinei

continute in hematii). Cantitatea de oxigen receptionata de tesuturi depinde de

numarul si functionarea globulelor rosii si hemoglobinei

Globule roşii şi un limfocit văzute la microscop

Valori normale

-barbati = 4,2-5,6 milioane pe 1 mm cub

-femei=3,7-4,9 milioane pe 1 mm cub

poliglobulia defineste valorile crescute ale numarului de eritrocite ; apare în

insuficienta respiratorie, bolile cardio-pulmonare, etc.

anemia defineste valorile scazute ale numarului de eritrocite, apare în

hemoragii,hemoliza, insuficienta maduvei hematogene din intoxicatii,
iradiere, infectii, etc.

\
Eritropoieza - formarea globulelor rosii
 Reticulocitele sunt considerate celule rosii "imature"care contin acizi

nucleici reziduali (ARN). Aceste hematii tinere se maturizeaza complet in

circulatia periferica in aproximativ 1-2 zile dupa ce parasesc maduva osoasa
(unde stau pana la 4 zile dupa expulzarea nucleului), timp in care pierd complet
capacitatea de sinteza proteica, iar sinteza de Hb inceteaza.Prezenta reticulocitelor
constituie un indicator al activitatii medulare.

Implicatii clinice

o Numarul de reticulocite creste in cazul unor pierderi masive de sange sau

in cazul unor afectiuni in care hematiile sunt distruse prematur, cum ar fi
anemia hemolitica.
o Scaderea numarului de reticulocite se intalneste in cazul
chimioterapiei, neoplasme osoase, anemia pernicioasa, etc.

Hemoglobina este elementul principal al hematiilor care are rol in

transportul de oxigen (oxihemoglobina) si a dioxid de carbon (carbohemoglobina).

Hemoglobina este alcatuita dintr-o componenta proteica formata din doua perechi
de lanturi polipeptidice numite globinae, fiecare dintre acestea fiind conjugat de
un grup hem (un complex al unui ion de fier cu pigment rosu numit
porfirina).Fiecare gram de hemoglobina poate transporta 1,34 ml oxigen per 100
ml de sange. In circulatia sanguina formele de hemoglobina intalnite sunt:

deoxihemoglobina (HHb), oxihemoglobina (O2Hb), carboxihemoglobina (COHb)

si methemoglobina (MetHb), toate acestea fiind determinate impreuna in sangele
total.

Valori normale

la barbati = 13-16 g la 100 ml sange

la femei = 11-15 g la 100 ml sange
 scaderea hemoglobinei sub valorile de referinta determina aparitia anemiei
cresterea hemoglobinei conduce la aparitia eritrocitozei (numita si
policitemie).

Hematocritul masoara raportul dintre volumul ocupat de hematii si volumul

sanguin total. El depinde de masa de hematii, de volumul mediu al hematiilor si de

volumul plasmatic, astfel ca atunci cand hematiile sunt de marime normala,
modificarile hematocritului le urmeaza pe cele ale numarului de hematii.

Valori normale

 la barbati = 40-48%
 la femei = 36-42%

Indicii eritrocitari

VEM indica volumul mediu al eritrocitului.

Valori normale: 80 - 100 μm3

Variatii patologice:
• valori mai mici decât 80 μm3 caracterizeaza microcitele (în cazul anemiei prin
deficit de Fe, microsferocitoza)
• valori mai mari de 100 μm3 caracterizeaza macrocitele (în cazul anemiei prin
deficit de acid folic si vitamina B12, anemia Biermer, anemia megaloblastica)
CHEM reprezinta concentratia medie de Hb/100 ml eritrocite.
Valori normale: 32 - 36 g Hb/100 ml eritrocite (normocromie).

Variatii patologice: valori < 31 g Hb/100ml eritrocite definesc hipocromia.

HEM reprezinta cantitatea de Hb continuta de un eritrocit.

Valori normale: 20 - 34 pg.

Variatii patologice: valori mai mici decât 20pg definesc hipocromia.

INDICELE DE DISTRIBUTIE ERITROCITAR

(RDW – RED CELL DISTRIBUTION WIDTH)
RDW reprezinta deviatia standard a mediei volumelor eritrocitare raportate la
VEM si se determina cu ajutorul histogramelor – curbe de distributie % a marimii
celulelor.
Valori normale: 11,5 - 14,5 %.
Variatii patologice: variabilitatea crescuta a volumului eritocitelor defineste
anizocitoza(RDW crescut). Astfel, cu cât RDW va fi mai mare, cu atât anizocitoza
este mai marcata

Celule normale Reticulocitoza crescuta

WBC – Leucocitele Leucocitele sau globulele albe sunt celule ale
sistemului imunitar produse de maduva osoasa si care apara organismul
de boli infectioase si de corpuri straine.
Valori normale

 la adulti = 4000-8000 pe 1 mm cub

la copii (1-6 ani) = 4000-10000 pe 1 mm cub.

Leucocitoza (L>10000/µl

Leucopenie (L<4000/µL)

Exista diferite tipuri de celule albe care in mod normal apar in singe: Neutrofile
(PMN), Eozinofile (EO), Bazofile (BAS), Limfocite (LY), Monocite (MO).

PLT – Trombocitele reprezinta un tip special de celule ale sangelui cu rol

important in procesul de coagulare. Daca un pacient nu are o cantitate suficienta de

trombocite in sange, poate fi supus unui risc crescut de hemoragii si echimoze.
Valori normale

150 000-400 000/mm cub


cresterea numarului de trombocite conduce la trombocitoza

scaderea numarului de trombocite conduce la trombocitopenie care este cea
mai frecventa cauza de sangerare.

Timp de sangerare

Este o analiza care determina capacitatea de coagulare a sangelui. Cu un ac

se inteapa usor lobul urechii astfel incat sa iasa o picatura de sange, apoi se
cronometreaza timpul care trece pana cand intepatura nu mai sangereaza.

Valori normale

3-4 minute.
Prelungirea TS indica o perturbare in mecanismul de coagulare a sangelui, cu
tendinta la hemoragie.

Timp de coagulare

Clasic pentru a aprecia puterea de coagulare a sangelui in cazul unei hemoragii sau
in vederea unei operatii chirurgicale, se determina t.c. dupa cum urmeaza: se
recolteaza o picatura de sange din pulpa degetului, se pune pe o lama de sticla si se
cronometreaza timpul care a trecut pana la coagularea sangelui.
Valori normale

5-8 minute.

Cresteri anormale

Depasirea acestui timp (t.c. crescut) arata ca, coagularea sangelui se face
cu intarziere, fapt ce poate predispune la sangerari, la hemoragii.
Scaderi anormale
Un timp de coagulare scazut (sub cinci minute) indica o coagulare anormal de
rapida a sangelui putand duce la coagularea sangelui chiar in vasele sanguine, asa
cum se intampla in unele infectii microbiene

Timp Quick

Timpul Quick este un test screening pentru diagnosticul deficientelor de

coagulare.
Valori normale

12-15 secunde sau 80-100%.

Un timp de protrombina prelungit se intalneste in deficienta de factori II, V,VII sau
X, deficienta de vitamina K, hemoragie, afectiuni hepatice, obstructie biliara,
terapie cu anticoagulante orale, absorbtie deficitara a grasimilor.

Dozarea timpului de protrombina ( timpul Quick) este o metoda de explorare a

factorilor coagularii din sistemul extrinsec ( I, II, V, VII, si X), in prezenta de
tromboplastina tisulara in exces. Determinarea timpului de protrombina se
utilizeaza pentru controlul terapiei anticoagulante orale si explorarea caii extrinseci
a coagularii

APTT

Timpul partial de tromboplastina activata ( APTT) este o metoda care

masoara activitatea totala a sistemului intrinsec de coagulare.

APTT prelungit apare in deficiente ale sistemului intrinsec de coagulare, terapie cu

heparina, streptokinaza, urokinaza, deficienta de vitamina K, hipofibrinogenemie,
afectiuni hepatice. Un APTT scazut apare in hemoragii acute, cancer hepatic etc.

Fibrinogen

Fibrinogenul este factorul I plasmatic al coagularii. Fibrinogenul este o proteina

globurala prezenta in plasma sanguina care, sub actiunea trombinei, este
hidrolizata partial rezultand o proteina insolubila, fibrina. Afectarea nivelului
plasmatic al fibrinogenului este expresia afectarii directe a diverse organe, intre
care a ficatului, ca sediu principal al sintezei sale.
Valori normale
200-400mg/dl

Cresteri ale valorii fibrinogenului au fost observate in inflamatii, infarct

miocardic acut, sindrom nefrotic, cancer, sarcina. Un fibrinogen scazut apare in
afectiuni hepatice, cance, disfibrinogenemie, hipofibrinogenemie congenitala etc.

anticoagulante orale si explorarea caii extrinseci a coagularii.

VITEZA DE SEDIMENTARE A HEMATIILOR (VSH)

Viteza de sedimentare a hematiilor (VSH) este o probă care exprimă grosimea

statului de depunere a eritrocitelor (hematiilor), exprimat în milimetrii [mm], în
eprubetă, într-un interval de o oră [1h], 2 ore [2h] sau o zi [24h] .
După cum se ştie, în plasmă, eritrocitele se află în suspensie. După recoltarea unei
probe de sânge şi depunerea ei într-o eprubetă împreună cu o substanţă
anticoagulantă, are loc o sedimentare a hematiilor (eritrocitelor) care constă în
depunerea lor la fund, proces ce are loc simultan cu limpezirea, clarificarea probei
în partea ei superioară..
Mod de recoltare –punctie venoasa cu holder+ac -vacutainer cu capac negru

sau

seringa de 2ml si ac de punctie venoasa; pipete

Westergreen cu stativul corespunzator;
citrat de sodiu 3,8%, solutie sterila;
materiale necesare recoltarii sângelui prin punctie venoasa.
Tehnica

 se aspira în seringa solutie de anticoagulant cu care se clateste

seringa, retinându-se 0,4ml;

 se punctioneaza vena, dupa dezinfectare, si se aspira sânge în seringa

pâna la 2 ml;
 continutul seringii se amesteca prin cateva miscari de rasturnare;
 proba se trece apoi într-o eprubeta din care se aspira cu pipeta
Westergreen pâna la diviziunea 0, astfel încât coloana de sânge sa fie
continua;

metoda manuala Westergren: se aseaza tubul in pozitie verticala intr-un

suport gradat milimetric si se citeste nivelul de sedimentare a hematiilor in mm
dupa 1 ora; in unele teste este citit rezultatul si dupa un interval de 2 ore, dar
acesta nu furnizeaza informatii suplimentare

se plaseaza pipeta în stativ în pozitie perfect verticala;

citirea se face dupa o ora, iar rezultatul se exprima în mm coloana de
plasma separata de eritrocite în decurs de o ora (mm/ora).
Valori normale:
• barbat: 1 – 10 mm/ora;
• femeie: 2 – 13 mm/ora;
Variatii fiziologice:
• la femei, V.S.H.-ul creste în timpul menstruatiei;
• la femei, V.S.H.-ul creste în sarcina (mai ales în ultimele luni).
Variatii patologice:
• Cresterea V.S.H.-ului apare în boli infectioase sau inflamatorii (pneumonii,
rheumatism articular acut, tuberculoza activa, septicemie, pielonefrite), în
anemii, infarct miocardic,leucemii, neoplasme, etc.
• Scaderea V.S.H.-ului apare în poliglobulii, etc.

Tabel cu analize hematologice

Test Mod de recoltar Valoare normala/unitate

Pv=punctie venoasa de masura
Pc =punctie capilara

 pc
Hemoleucograma cu
formula pv.cu holder+ac in
leucocitara vacutainer dop mov
(contine EDTA)
sau
cu seringa 2ml-
2ml sange/EDTA

Hemoglobina(Hb) B:13-17g/100mL
― F:11-15g/100mL

Hematocrit (Ht) ― B:42-48%

F:40-43%
 Eritrocite (H) ―
(hematii,globule rosii) 4 000 000-6 000 000/mmc

Leucocite (L) ― 4000-10000/mmc

(globule albe) >leucocitoza
>leucopenie

Formula leucocitara ― 
Granulocite neutrofile
- nesegmentate(GNnesegm)=1-
4%;50-250/mmc
-segmentate(GNsegm)=50-
70%;2500-4800/mmc

Limfocite=25-
30/%;1200-2400/mmc

Monocite =4-8%;300-
640/mmc

Eozinofile =1-3%;100-
200/mmc

Bazofile =0,5-1/%;20-
40/mmc
Trombocite ― 150 000-400 000/mmc
 pv fara staza; F:1h=2-12mm;2h=12-20mm
VSH(viteza de
sedimentare a hematiilor) vacutainer dop negru(cu B:1h=1-10mm;2h=7-15mm
citrate de Na)
sau
cu seringa 2ml -
1,6mlsange/0,4ml citrate
de sodium 3,8%


Teste de coagulare:
 APTT(activitate partial a pv.vacutainer 25-35‖
tromboplastinei tisulare dop bleu

Timp Quick ― 13-15‖

sau
cu seringa de 5ml cu ac
Timp Howel sterile-4,5ml sange/0,5ml
citrat de sodiu 1-2minute

IP(Indice de ― 85-100%
protrombina)

Fibrinogen 200 -400mg/dl

Timp de sangerare –TS pc 2-4minute
este timpul care se scurge din
momentul inteparii lobului
urechii sau pulpei degetului pana
la oprirea sangerarii

Timp de coagulare-TC pc 5-8minute

este timpul scurs de la
recoltare(punere pe lama) pana
la coagularea picaturii
 BIOCHIMIE- SANGE


Ureea
Ureea este sintetizata in ficat ca si produs secundar al dezaminari aminoacizilor
Eliminarea ei in urina reprezinta calea majora de excretie a azotului.

Concentratiile plasmatice crescute de uree apar ca rezultat al unei diete hiperproteice,

al catabolismului crescut al proteinelor, dupa hemoragii gastrointestinale, deshidratare
medie, soc sau functionare cardiaca defectuoasa sau datorita tratamentului cu
glucocorticoizi( uremie pre-renala). Uremia post-renala este cauzata de factori care
obstructioneaza fluxul urinar: nefrolitiaza, tumori sau hipertrofie a prostatei.Utilitatea
ureei ca indicator al functiei renale este limitata de variabilitatea concentratiei
plasmatice ca rezultat al factorilor non-renali.


Creatinina
Creatinina este produsul catabolic final al creatinei (sau fosfocreatinei). Cantitatea
produsa in fiecare zi este legata de masa musculara. Creatinina este filtrata liber de
catre glomerulii renali (mici cantitati sunt reabsorbite si de asemenea sunt secretate de
catre tubuli).

Dozarea creatininei este realizata aproape exclusiv pentru evaluarea functiei rinichilor
(perfuzie renala defectuoasa, pierdere a functionarii nefronilor) si in monitorizarea
dializei renale.

Valori crescute ale creatininei sanguine apar in urmatoarele situatii:

Functionare renala defectuoasa

Nefrita cronica

Afectiuni musculare( cauzate de gigantism, acromegalie, miastenia gravis,

distrofie musculara, poliomielita)
Afectiuni cardiace congestive

Soc
Deshidratare

Valori scazute apar in cazul:

Afectiuni ale ficatului avansate si severe

Dieta proteica inadecvata
Sarcina


Acid uric seric
Acid organic care se gaseste in urina si in sange, rezultat din arderea proteinelor.
Acidul uric este produsul final al degradarii purinelor libere: adenina, hipoxantina,
guanina.

Patologia lui este in primul rand dominata de guta, boala specifica omului.

Nivelul acidului uric in sange se numeste uricemie.

Valori normale
In sange: 2-5 mg/100 ml ser la adulti;

Variatii fiziologice


Acidul uric se defineste ca cel mai important produs final al oxidarii purinelor
in organism.

Valoarea acidului uric variaza in functie de: alimentatie, sex, varsta, factori
genetici, diferite stari fiziologice ( effort fizic, menopauza ).

Alimentatia bogata in purine determina cresterea acidului uric in timp ce
alimentatia saraca in purine produce o scadere pana la 0,8 mg / 100 ml sange.

La copii acidul uric este mai scazuta decat la adulti, la barbati valoarea lui este
mai crescut decat la femei, dar e relativ constant de-alungul vietii.

La femei, uricemia este mai mica inaintea menopauzei si mai mare dupa
aceasta, cand poate atinge valorile prezente la barbati.

Cresteri anormale-valorile crescute ale acidului uric seric se intalnec in
urmatoarele cazuri:• Guta • Insuficienta renala cronica • Leucemie • Boli
infectioase • Poliglobulie • Procese insotite de degradari tisulare precum si
dupa radioterapie • Tratamente cu medicamente antimicotice si antimetabolice
• Terapie cu ACTH sau hidrocortizon • Toxicoza gravidica • Intoxicatiile cu
plumb si mercur

Scaderi anormale-valorile scazute ale uricemiei se intalnesc in boala Wilson


Glicemia
Glicemia reprezinta una din constantele fundamentale ale mediului intern, iar determinarea
sa este modalitatea cea mai frecventa de evaluare globala a metabolismului intermediar al
hidratilor de carbon.
Glucoza este formata la nivelul ficatului prin digestia carbohidratilor si prin conversia
glicogenului in glucoza. Nivelul glicemiei este reglat, in principal, prin actiunea a doi
hormoni si anume insulina si glucagonul, insulina crescand permeabilitatea membranelor
celulare pentru glucoza, facilitand transportului glucozei in celule, stimuland formarea
glicogenului si reducerea nivelului glicemiei, iar glucagonul accelerand scindarea
glicogenului in glucoza, determinand cresterea glicemiei.

obiectiv glicemia<100mg/dl

Cresteri anormale

Valori crescute (hiperglicemia) sunt prezente in urmatoarele cazuri: • Diabetul de origine

pancreatica • Diabetul de origine hipofizara • Diabetul de origine suprarenala • Diabetul de
origine tiroidiana • Unele infectii • Intoxicatii (oxid de carbon, cofeina) • Unele tumori •
Accidente cerebro-vasculare

Scaderi anormale

Hipoglicemia estet prezenta in: • Insuficienta cortico-suprarenala (boala Addison) •

Insuficienta tiroidiana • Insuficienta antehipofizara • Insuficienta hepatica grava •
Administrarea unor doze mari de insulina

Hemoglobina glicozilata
Hemoglobina glicozilata este o forma de hemoglobina folosita in special pentru a identifica
concentratia plasmatica a glucozei de-a lungul timpului.

Se formeaza pe o cale non-enzimatica prin expunerea normala a hemoglobinei obisnuite la

niveluri crescute ale glucozei sanguine. Glicozilarea hemoglobinei este implicata in
neuropatia diabetului zaharat si in retinopatia diabetului zaharat. In ciclul de 120 de zile cat
traiesc globulele rosii, moleculele de glucoza se leaga de hemoglobina formand
hemoglobina glicozilata.

La persoanele cu diabet prost controlat se observa cresteri ale acestei hemoglobine

glicozilate. Odata ce o molecula de hemoglobina este glicozilata ea ramane asa.

Cresterea concentratiei de hemoglobina glicozilata din sange reflecta nivelul mediu de

glucoza la care au fost expuse hematiile in cursul ciclului vietii lor. Masurand hemoglobina
glicozilata putem determina eficacitatea tratamentului prin monitorizarea pe termen lung a
reglarii nivelului de glucoza serica.

Unii cercetatori sustin ca nivelul de hemoglobina glicozilata este proportional cu

concentratia medie de glucoza din sange pe parcursul ultimelor patru saptamani pana la trei
luni.

Valori normale

Valorile normale ale hemoglobinei glicozilate- cele pe care le intalnim la persoanele

sanatoase sunt:

• 4%–5.9%
 
GGT

Gama glutamiltransferaza se gaseste in concentratii mari in ficat, in tubulii renali si in

intestine, desi este prezenta si in alte tesuturi cum ar fi pancreasul, prostata, glandele
salivare, veziculele seminale, creier si inima.Dozarea ggt este utilizata pentru a se detecta
disfunctia celulelor hepatice si pentru a detecta afectiunile hepatice induse de alcool.

Activitatea GGT este crescuta in oricare si in toate formele de afectare hepatica, cele mai
crescute valori aparand in cazul obstructiei biliare intra sau post hepatice. Niveluri crescute
sunt de asemenea observate la pacientii cu neoplasm metastazat al ficatului. Consumul de
alcool duce la aparitia unor valori crescute ale nivelurilor de GGT seric. In pancreatita si
anumite afectiuni ale pancreasului, activitatea enzimei poate fi moderat crescuta.


TGO,TGP
Prin masurarea transaminzelor se masoara afectarea ficatului. In mod normal
aceste enzimele se gasesc in celulele ficatului dar cand acestea sunt distruse
enzimele ajung in sange. Cele mai folosite enzime sunt TGO (AST) si TGP
(ALT). TGO inseamna transaminaza glutamica oxaloacetica sau
aminotransferaza aspartat (AST) iar TGP inseamna transaminaza glutamica
piruvica sau alaninaminotransferaza (ALT)


TGO se gaseste in mod normal in multe tesuturi inclusiv in ficat,
muschi, rinichi, inima, creier. Este eliberata in sange cand unul din
organe este
afectat, deci nu este foarte specifica pentru afectarea ficatului

TGP in schimb se gaseste in majoritate in ficat. Se gaseste si in alte
oragane dar in general valori mari ale TGP in sange inseamna o afectare
 hepatica. Este deci destul de specifica pentru afectarea ficatului.

Cele mai mari cresteri ale transminazelor se gasesc in hepatita A sau B,

supardoza de paracetamol, soc hipovolemic. Cresterile moderate ale
transaminzelor se intalnesc cel mai des. Sunt deseori descoperite intamplator in
cursul unor analize de rutina la persoane sanatoase. Cea mai comuna cauza a
acestor cresteri este depunerea de grasime in ficat, care poate fi cauzata de
alcool, diabet si obezitate. Hepatita cronica C este si ea o cauza de crestere
moderata a transaminazelor. Medicamente care cresc transaminazele ? • Acid
valproic • Aspirina• Diclofenac• Fenilbutazona• Fenitoin• Ibuprofen•
Naproxen• Carbamazepina• Fenobarbita• Tetraciclina• Sulfonamidele•
Izoniazida• Sulfametoxazol Trimetoprim• Nitrofurantoin• Statinele•
Amiodarona• Chinidina• Antidepresivele triciclice


Trigliceride

Trigliceridele sunt esteri ai glicerolului si acizilor grasi obtinuti din dieta sau
prin sinteza lor, in special in ficat.. Trigliceridele sunt transportate in plasma de
lipoproteine si sunt utilizate de tesutul adipos, de cel muscular, dar si de altele.
Functia primara este aceea de furnizor de energie pentru celule.

In organismul uman trigliceridele intra in constitutia lipoproteinelor cu

densitate foarte joasa ( VLDL ) 59 %, chilomicronilor 81-88 % si HDL ( 3 % ).

Determinarea in plasma sau ser a trigliceridelor este importanta, deoarece se

identifica cu determinarea factorilor de risc in ateroscleroza.

Valori crescute ale trigliceridelor serice pot fi cauzate de afectiuni ale ficatului, diabet
zaharat, nefroza, hipotiroidism, alcoolism, hiperlipoproteinemie familiala de grad IV sau V,
precum si din alte cauze.

Valori scazute ale trigliceridemiei se intalnesc in α-β- lipoproteinemia congenitala,

malnutritie, sindrom de malabsorbtie, hipertiroidism etc.


Lipide totale

Lipemia repreznita detreminarea concentratiei lipidelor totale la o suta de mililitri de

plasma. Cunoasterea valorii lipemiei totale este utila in a orienta investigatiile in fata unei
hiperlipemii.

Pregatirea pentru recoltare consta in :

1. impunerea bolnavului la un regim echilibrat nutritiv , cu trei zile anterior efectuarii

dozarii lipemiei totale;

2. respectarea somnului de noapte ( cu 12 ore inainte recoltarii probei de sange, care se face
dimineata ; bolnavul nu va manca nimic )

Cresteri peste limita superioara a normalului sunt denumite hiperlipemii.

Scaderile valorilor lipemiei sub limita inferioara a normalului sunt denumite
hipolipemie


Colesterolul
Colesterolul este un steroid cu masa mare moleculara si cu structura de
cicolpentanofenantren. Colesterolul din hrana este partial absorbit si de asemenea sintetizat
de ficat si alte tesuturi. Colesterolul este transportat in plasma cu ajutorul lipoproteinelor.
Este excretat nemodificat in bila sau dupa transformarein acizi biliari.

Cresterea valorilor colesterolului total se asociaza in principal cu cresterea progresiva a

riscului aterosclerozei si a bolilor coronariene. Cresterea nivelului colesterolului total
apare si in alte tipuri de afectiuni cum ar fi: colestaza, afectiuni hepatocelulare, afectiuni
renale, hipotiroidism, alcoolism, diabet zaharat prost controlat, neoplasme, alcoolism,
obezitate, dieta bogata in grasimi.

Scaderi anormale-hipocolesterolemia este constatata in urmatoarele boli:• • Hepatite acute,

hepatite cronice ( numai colesterolul esterificat ) • Hipertiroidie • Infectii bacteriene
( pneumonie, difterie,lepra, tuberculoza, febra tifoida ) • Hemopatii severe ( anemie
Biermer, leucemii, boala Hodgkin, limfosarcom,). In aceste afectiuni este prezenta si o
hipolipemie concomitenta.
 
Bilirubina totala

Bilirubina este un reziduu derivat din gruparea hem a hemoglobinei eliberata din eritrocitele
imbatrinaite sau afectate de diversi factori, ce sunt distruse in celulele reticuloendoteliale.
Dupa producere, bilirubina este transportata catre ficat prin legare de albumine. In interiorul
hepatocitelor, bilirubina este legata de acidul glucuronic si este excretata sub forma de bila
in vezica biliara. Anumite afectiuni innascute sau dobandite afecteaza producerea,
absorbtia, metabolismul si excretia bilirubinei, ducand la hiperbilirubinemie.

O alimentatie bogata in grasimi interfera cu dozarea bilirubinei. De asemenea, morcovii

influenteaza dozarea bilirubinei, datorita culorii caracteristice pe care-l da serului. Anorexia
creste nivelul bilirubinei.

Hiperbilirubinemia neconjugata este intalnita la nou-nascuti (icter fiziologic), in caz de

distrugere crescuta a eritrocitelor (anemie hemolitica, hematoame extinse), in eritropoieza
deficitara si in anumite afectiuni genetice rare .

Hiperbilirubinemia conjugata este asociata cu o excretie scazuta a bilei, datorata afectarii

ficatului( hepatita sau ciroza) sau datorita colestazei intra sau extrahepatice.

Icterul este o manifestare clinica a hiperbilirubinemiei, ce consta in acumularea de pigmenti

biliari la nivelul pielii, rezultand o culoare galbuie a pielii si mucoaselor


CK

Creatin kinaza este un marker cu specificitate inalta pentru boli sau leziuni ale tesutului
cardiac. Dozarea creatin kinazei este de asemenea un test de electie in afectiunile muschilor
striati.
Valori crescute ale CK infarct miocardic acut, contuzia cardiaca, angioplastie coronariana,
miocardita, colagenoze cu prindere cardiaca, necroza sau inflamatie a muschilor striati,
arsuri, hipotermie, travaliu etc. Valori scazute se inregistreaza in pierderea masei
musculare, boala Cushing, metastaze hepatice etc.


Creatinfosfokinaza serica
Creatinfosfokinaza serica CK este o enzima dimer cu trei forme moleculare-izoenzime:

• CK-MB

• CK-MM

• CK-BB

 CK-MB se gasete la nivelul miocardului, CK-MM se intalneste la nivelul

miocardului si al muschiului , iar CK-BB se afla la nivelul tesutului nervos.
 CK-BB se gaseste cel mai frecvent in tesuturi iar nivelele serice au arareori
importanta.

 CK-MM se gaseste in muschi in proportie de 98% iar tot aici CK-MB in proportie de
1-2%.

 In miocard insa CK-MM este de aproximativ 70% iar CK-MB de 30%. Enzima
intervine in procesul de depozitare sau de mobilizare a energiei din celule.

Valori normale

Valorile serice normale ale creatinfosfokinazei variaza cu modul de determinare astfel:

• dupa metoda cu hexokinaza: sub 50 mUi/ml

• dupa metoda cu piruvatkinaza: 1-6 mUi/ml

Pentru a fi considerate semnificativ anormale , cresterile serice ale CK trebuie sa atinga de
10-20 ori valoarea normala. Variatiile anormale serice pot ajunge pana la 1000-1500
mUi/ml ( vezi infarctul miocardic ).

Principalele afectiuni care asociaza valori serice ridicate ale creatinfosfokinazei sunt
urmatoarele:

• infarctul miocardic

• miopatii diverse gen: paralizia paroxistica hipokalemica , din disfunctiile tiroidiene, boala
Addison

• acidoza diabetica

• distrofii musculare

• traumatisme musculare

• iatrogene:dupa biopsii musculare, post infectii intramusculare, hipertermia maligna post-

operatorie

• afectiuni autoimune: dermatomiozita, polimiozita

• traumatism

• rabdomioliza

Determinarile creatinfosfokinazei se fac la pacientii veniti de urgenta, sau la cei cu durere

toracica sau insuficienta renala acuta. Scaderi ale CK sunt un indicator al afectarii ficatului
de cauza etilica ( consum exagerat de alcool ) sau al poliartritei reumatoide.
 
LDL-colesterol

LDL- colesterolul ( lipoproteine cu densitate joasă) sunt bogate în colesterol, ele transportă
si facilitează depozitarea colesterolului în tesuturi, crescând riscul de ateroscleroză. Valorile
LDL- colesterol reflectă foarte bine nivelul de colesterol total si de aceea organizatiile
internationale utilizează LDL- colesterolul ca tintă primară în terapia hipolipemianta.

Concentratii plasmatice crescute de LDL colesterol sunt corelate in mod pozitiv cu

incidenta afectiunilor aterosclerotice, ce stau la baza infarctului miocardic si accidentelor
cerebrovasculare.

Sunt cateva afectiuni sau influente ale mediului de viata asociate cu niveluri crescute de
LDL colesterol: nefroza, diabetul, obezitatea, anumite medicamente si fumatul

Nivelul optim al LDL - colesterolului este mai mic de 160 mg/dl pentru adultul tanar, mai
mic de 130 mg/dl pentru persoanele care asociaza alti factori de risc cardiovascular si mai
mic de 100 mg/dl pentru persoanele cu cardiopatie ischemica manifesta.

HDL colesterol(colesterol bun)
Lipoproteinele cu densitate inalta ( HDL- colesterolul) sunt produse in special la nivelul
ficatului, rolul lor principal constand in indepartarea colesterolului din tesuturile periferice
prin transportul catre ficat si excretia ulterioara. Nivelele de HDL- C variaza in functie de
sex si varsta. Fumatul si consumul de alcool se asociază cu scaderea HDL - colesterolului
seric, iar după un infarct de miocard nivelul de HDL- colesterol ramane o perioadă de circa
3 luni scazut. HDL- colesterolul se asociaza invers proportional cu riscul cardiovascular.

Nivelul optim de HDL - colesterol este in jur de 45 mg/dl pentru barbati si in jur de 55
mg/dl pentru femei.

Exista un risc crescut de cardiopatie ischemica atunci cind nivelul de HDL - colesterol este
sub 35 mg/dl.

Nivelurile plasmatice scazute de HDL-colesterol sunt corelate in mod pozitiv cu incidenta

crescuta a afectiunilor aterosclerotice,a infarctului miocardic si a accidentelor vasculare
cerebrale.


Fosfataza alcalina
 Prezentare generala
Fosfataza alcalina catalizeaza hidroliza monoesterilor fosfatilor organici la pH alcalin.
Enzima este prezenta practic in toate tesuturile organismului, dar in special la nivelul
membranelor celulare, si apare in mod particular in concentratii mari la nivelul placentei,
epiteliului intestinal, tubulilor renali, osteoblastelor si ficatului.

Forma prezenta in serul adultilor normali deriva in special din ficat si oase.


Implicatii clinice

Valori crescute ale concentratiei serice a ALP au fost observate la pacientii cu afectiuni
osoase legate de cresterea activitatii osteoblastice( boala Paget, hiperparatiroidism primar si
secundar, tumori osoase, osteomalacie, fracturi osoase) si, de asemenea, la pacienti cu
afectiuni hepatobiliare ( obstructie biliara, hepatite, hepatotoxicitate cauzata de
medicamente, cancer hepatic). Modificari fiziologice, cum ar fi cresterea oaselor si sarcina
pot duce la cresterea nivelurilor serice ale ALP


Proteine totale serice
Proteinile serice sunt substante complexe formate din aminoacizi. Totalitatea proteinilor serice defineste
proteinemia ( 6,5 8,6 g/100 ml ser la adulti )

Proteinele plasmatice se impart in trei categorii:

- Albumine ( cca 4,5 g/100 ml ser )

- Globuline ( cca 3 g/100 ml ser )

- Fibrinogen ( cca 0,3 g/100 ml ser )

Cresteri anormale

Hipergamaglobulinemiile sunt prezente in urmatoarele stari anormale:

• Hemoconcentratii

• Insuficienta de aport lichidian

• Pierdere lichidiana ( diaree, vomismente, holera, acidoza diabetica )

• Mielomul multiplu

Scaderi anormale

Hipogamaglobulinemiile sunt constatate in:

• Hemodilutie ( prin hidratare indrumata necorespunzator )

• Denutritie ( prin carente alimentare sau insuficienta de absorbtie )

• Afectiuni renale ( sindroame nefrotice, nefrite glomerulare cronice )

• Ciroza hepatica

• Pierderi proteice

• Hemoragii

• Stari de soc

• Intoxicatii cronice ( benzen, fosfor, tetraclorura de carbo

Electroforeza proteinelor serice

Proteinele totale din ser sunt descompuse in 5 categorii de substante numite fractiuni
proteinice.
Valori normale

Fractiunea proteica a Proportii inprocente Proportii in grame

serului
Albumine 52-62% 3,64-4,34

Globuline 38-48% 2,66-3,36

din care:

alfa-1-globuline 2-5% 0,14-0,35

alfa-2-globuline 6-9% 0,42-0,63

beta-globuline 8-11% 0,56-0,77

gama-globuline 14-21%

Raportul albumin/globuline ( A/G ), daca se imparte valoarea albuminelor la valoarea

globulinelor se obtine un raport, care la oamenii sanatosi este de 1,2-1,5.

 Cresterea raportului A/G nu are importanta prea mare, dar scaderea acestui
raport sub cifra 1 arata ca este vorba fie de boli care scad sinteza de albumina
sanguina, fie de
boli care cresc sinteza de globuline.

 Cauzele care fac sa scada albuminele serului sunt aceleasi care produc si
scaderea proteinelor totale.

 Scaderea proportiei de albumine duce la o crestere relativa a proportiei de

globuline. Cresterea reala a globulinelor serice se intalneste intr-o serie de boli
microbiene
acute si cronice, in bolile virotice si parazitare, in bolile de ficat si de rinichi, in
bolile tumorale, in reumatism, boli de sange, dupa vaccinari etc.
 In unele boli pot sa creasca numai anumite fractiuni ale globulinelor asa cum
se
 intampla in hepatita cronica, cand cresc mult gamma-globulinele si
imunoglobulinele A (Ig A).


Magneziu seric
Magneziul ( Mg ) are rol important in glicoliza, respiratia celulara, transportul
calciului transmembranar. In celulele musculare Magneziul actioneaza ca antagonist
de calciu.

Mg are rol in reducerea contractiei musculare si a tonususlui vascular inhiband

disponibilitatea calciului intracelular in celula miocardica si in miocitele vasculare.

In mod natural Mg este un blocant de Ca.

Homeostazia Mg este reglata de absorbtia intestinala ( intestinul subtire ) dar in

special de secretia renala.

Scaderi anormale

Hipomagneziemia

Simptomele clinice sunt asemanatoare cu ale hipocalcemiei, iar homeostazia Mg este

adesea dereglata simultan cu cea a Ca.

Mg scade prin pierderi la nivel renal ( semnele clinice apar la valori ale Mg < 1,22
mg/dl ) datorita:

• unor medicamente nefrotoxice cisplatin, aminoglicozide, metrotrexat

• fortarea diurezei ( furosemid, thiazide )

• alcoolism, malabsorbtie intestinala

• tulburari endocrine hiperaldosteronism, hiperparatiroidie, hipertiroidie, cetoacidoza

diabetica

• hipomagneziemia familiala asociata cu hipermagneziuria si hipercalciuria

Cresteri anormale

Hipermagneziemia

• afectiuni renale acute si cronice

• aport excesiv de antiacide , sau preparate cu Mg

• simptomele clinice apar la valori de 6,08 mg./dl iar la valori de 12, 2 mg./ dl apare
paralizia muschilor respiratori

 Calcemie ionica


Prezentare generala

Calciul este cationul predominant din organism, distribuit in cea mai mare parte in
oase(99%), dar se gaseste si in tesuturile moi si in fluidele extracelulare.Concentratia
plasmatica este controlata de hormonul paratiroidian, de vitamina D si de calcitonina.

Ionul de calciu este important in transmiterea impulsurilor nervoase, in mentinerea

contractilitatii normale a muschilor, ca si cofactor in anumite reactii enzimatice, precum si
in coagularea sangelui

Valori normale2,1-2,65mmol/l
 
Deficit
tetanie

spasm muscular datorita excitabilitatii nervoase crescute

hipotensiune

insuficienta renala

Exces
dezechilibru al activitatii muscular

atonie musculara si letargie

poliurie,polidipsie


Potasiu ( potasemie )
Determinarea valorilor serice ale potasiului.

Valori normale

3,5-5mmol/l

Scaderi anormale

• pierderi digestive ( diaree, voma )

• disgravidii

• stenoza pilorica

• diaree
• fistule digestive

• pierderi urinare

Cresteri anormale

• insuficienta corticosuprarenala

• distrugeri celulare cu alterari ale functiei renale

• insuficienta renala acuta sau cronica

Semnificatie clinica

Mineral cu rol in buna functionare atat a muschilor scheletici cat si ai inimii. De aceea,
lipsa potasiului din muschii respectivi determina o slabire in activitatea lor. In mod normal,
excesul de potasiu din organism datorat alimentatiei se elimina automat prin rinichi in
urina. Dar in bolile in care se impiedica eliminarea potasiului prin rinichi ( insuficienta
renala,coma diabetica, boala Addison ), aceasta se aculumeaza in organism provocand
tulburari ale inimii.

Valorile potasiului sunt scazute in sange cand se consuma alimente sarace in acest
mineral ca: paine alba, dulciuri rafinate ori dupa medicamente diuretice sau pe baza
de cortizon.

De asemenea, medicamentele laxative si purgative elimina odata cu materiile fecale

si cantitati mari de potasiu.

De aceea, cand se analizeaza potasiul, se va intrerupe tratamentul cu aceste

medicamente cu 48 de ore inainte de analiza.
 Transpiratia abundenta, varsaturile si diareea, mai ales la copii mici, diabetul, postul
prelungit sunt cauze frecvente de pierderi ale potasiului din organism. ( 40-400
mEq/L intracelular, citoplasma celulelor, musculatura striata, miocard, hematii


Deficit
slabiciune musculara
oboseala

crampe sau paralizie a inteastinelor generand constipatie

ameteala,cofuzie,aritmii


Exces

crampe musculare
aritmii care pot genera stop cardiac


Clor

Clorul este un anion extracelular implicat in mentinerea echilibrului acidobazic.

Normal 95-103mmol/l

Valori serice crescute se intalnesc in: alcaloza respiratorie, acidoza tubulara renala
(acidoza metabolica hipercloremica), deshidratare, perfuzare de solutie salina in
exces,administrare excesiva de anticonvulsivante, etc
Valori serice scazute apar in: boala Addison, transpiratii excesive, varsaturi, arsuri,
insuficienta cardiaca congestiva, acidoza respiratorie cronica, nefrita cu pierdere de
sare.

Sodiul seric – Na
Sodiul este un microelement cu proprietatea de a mentine constant echilibrul apei la
exteriorul celulelor si cu rol in mentinerea echilibrului acido-bazic. Sodiul favorizeaza
excitabilitatea musculara.

Sodiul contribuie la buna functionare a sistemului nervos si a musculaturii. Nivelul sodiului

existent in organism este reglat de rinichi, care creste sau scade excretia, in functie de
cantitatea ingerata. Cantitatea de sodiu din organism este de 80-100 grame.

Valori normale135-145mmol/l

Scaderi anormale

• aport salin insuficient

• deshidratari globale

• ingestii scazute de lichide

• poliurii ( diabet zaharat )

• insuficienta renala cronica

• insuficienta corticosuprarenala

Cresteri anormale

• pierderi de lichide la nivel extrarenal ( transpiratii excesive, diaree, voma )

• pierderi de lichide la nivel renal ( diabet insipid, insuficienta renala )

• insuficienta cardiaca
• traumatisme cerebrale


Fosforemia
Fosforemia se refera la concentratia de fosfor din sange. Denumirea corecta medical a
nivelului sanguin al fosforului este in fapt de fosfatemie, deoarece in plasma ionul se
gaseste exclusiv sub forma acestui radical fosfat.

In organism ionul fosfor intervine in:

1. structura fosfoproteinelor, nucleoproteinelor si compusilor macroergici

2. metabolismul osos, impreuna cu calciul

Normal fosfati=0,9-1,3mmol/l

Principalele afectiuni asociind perturbarea homeostaziei fosforului :

• Hiperfosfatemia ( termenul reprezinta cresteri ale nivelului din sange de fosfos ):

o acromegalie

o gigantism

o hipoparatiroidie

o tubulopatii renale

o hipervitaminoza D

• Hipofosfatemia ( scaderi ):
o hiperparatiroidie
o intarzierile in crestere de diverse etiologii

Determinarea nivelului sanguin de fosfor este importanta alaturi de determinarea nivelului

sanguin de calciu in calculul raportului CA2+/PO4H2-, raport care prezinta indicii asupra
gradului de mineralizare a osului , deoarece intre cele doua exista o relatie de
proportionalitate directa.

De asemenea un rol important il are acidul fosforic a carui valoare normala in sange este de
aproximativ 10 mg . Rolul lui se observa in metabolismele muscular glucidic calcic :

• Creste excitabilitatea nervoasa

• Participa la anabolismul cat si la catabolismul osos

• Cresteri anormale

• travaliu muscular

• tetanie

• uremie

• catabolism proteic toxic

• coma diabetica

• exces de vitamina D

• dupa iradieri

Scaderi anormale

• osteita
• fibroosteita

• hiperfunctie paratiroidiana

• rahitism

• osteomalacie

• malabsorbtie

• diabet fosfatic renal


Sideremie
Sideremia defineste concentratia procentuala de fier din plasma.

Continutul de fier al sangeului circulant din organism se repartizeaza in doua sectoare: In

eritrocite, in structuram hemoglobinei

Valori normale 13-32micromol/l

Cresteri anormale

Cauzele hipersideremiei pot fi:

• Hepatita acuta virala

• Eritropoieza diminuata: anemii aplastice, anemie pernicioasa etc

• Anemii sideroacrestice (tulburari in distributia fierului etc)

• In primele zile dupa o hemoragie acuta

• Anemii hemolitice
• Lipsa de fixare a fierului in celule reticulare ( sindromul Shahidi Mathan Diamond )

Scaderi anormale

• Hiposideremia poate aparea in urmatoarele cazuri:

• Carenta generala de fier: cloroza ( anemia fetelor la pubertate ), anemia prematurilor etc

• Infectii si tumori maligne ( aspect relativ, prin focalizare in procesul lezional )

• Postoperator (in primele saptamani)

• Eritropoieza crescuta ( post-hemolize, post hemoragii cel mai frecvent cronice )

• Avitaminoza C ( scorbutul )


Amilazemie

Valori normale

20 - 140 UI ( provin din pancreas, gl. salivare, ficat)

Cresteri anormale

Se obserba cresteri anormale in cazul urmatoareolor afectiuni: pancreatita acuta, ulcer

peptic perforat (posterior), colecistita acuta, obstructie canal cistic, cancer pancreatic,
pseudochist pancreatic, ascita pancreatica, ocluzie intestinala, perforatie intestinala, infarct
intestinal, peritonita, apendicita acuta, sarcina, sarcina extrauterina, ruptura de chist ovarian,
coledocolitiaza, parotidita, oreion, traumatism de gl. salivare sau pancreas, infarct
pulmonar, arsuri, cetoacidoza diabetica, insuficienta renala, alcoolism acut,
colangiopancreatografie retrograda endoscopica, macroamilazemia, Medicamente (Morfina,
Aspirina, diuretice tiazidice, corticosteroizi, Azartioprina, contraceptive orale), ciroza.
Scaderi anormale

Se obserba scaderi anormale in cazul urmatoareolor afectiuni: pancreatita cronica in stadiu

terminal, insuficienta hepatica, hepatita severa.

RECOLTAREA DE TESTE SANGUINE PENTRU MASURAREA

GLICEMIEI

Rapid, usor de recoltat, folosind o picatura de sange capilar din deget, lobul
urechii sau calcaie( bebelusi), testul glicemic este o metoda uzuala de monitorizare a
nivelului glucozei din sange la pacientii cu diabet, de screening pentru diabetul
mellitus, de depistare a hipoglicemiei neonatale, sau de diagnostic diferential intre
coma diabetica si nondiabetica. Proba poate fi luata in spital cat si la domiciliul
pacientului.

Materiale necesare manusi

glucometru portabil
paduri alcoolizate
comprese tifon
bandaj adeziv
 Pregatirea echipamentului:

se va verifica glucometrul si toate accesorile

acestuia( ace, reserve, banda de citire, baterie
etc)
Recoltarea:

 confirmarea identitatii pacientului( pentru a se

evita confuzia si a nu se lua analize la un alt
pacient).

se comunica pacientului ce i se va face, i se
va explica procedura pentru a-i reduce
anxietatea si a ne asigura de cooperarea sa.

se selecteaza locul punctiei ( deget sau lobul
urechii pentru adulti, calcaie pentru nounascut)

se spala mainile bine si se pun manusi

daca este necesar , pentru dilatarea capilarelor,
se pot aplica comprese calde, umede timp de
10 minute

se sterge locul ales pentru punctie cu alcool si
apoi se usuca cu o compresa

se pregateste glucometrul ( se calibreaza si de
deschide) si apoi se punctioneaza locul dintr-o
singura miscare scurta si rapida

dupa punctionare se va evita sa se faca
compresie sau sa se ―stoarca‖ locul, pentru a

evita amestecarea sangelui capilar cu alte

fluide tisulare.
  se lasa sa curga picatura de sange pe banda
pregatita a glucometrului, asigurandu-ne ca
este suficienta pentru citirea rezultatului
 dupa recoltare se mentine compresie pe locul
punctionarii pana se opreste sangerarea
 dupa oprirea sangerarii se aplica un bandaj
adeziv.
 se noteaza rezultatul , data si ora.
Consideratii speciale:  se va evita recoltarea din locuri edematiate,

cianotice.Daca nu se poate obtine sange

capilar, se va punctiona o vena cu seringa si
se va pune din seringa pe banda glucometrului
o picatura mare de sange
 daca pacientul va trebui sa foloseasca acasa
glucometrul si sa isi recolteze singur trebuie
invatat sa o faca corect cel mai indicat fiind sa
I se ofere si un ghid scris de folosire a
glucometrului.De asemenea va trebui sa stie
care sunt valorile glicemice anormale pentru
care va trebui sa vina la spital
TABEL CU ANALIZE DE SANGE -BIOCHIMIE

Test Valori

Mod de recoltare normale/unit.mas.

Uree p.v. vacutainer cu dop rosu 15 -45 mg/dl

(fara anticoagulant)

Creatinina ― 0,6 -1,2 mg/dl

Acid uric ― 1,5-7mg/dl
Glicemie ― 65 -110 mg/dl
ALT/TGP ― 9-52/U/L
TGP(transaminaza glutam piruvica)
ALAT/ALT(alaninaminotransferaza
)
AST/TGO

TGO(transaminaza glutam oxalica)

ASAT/AST(aspartaminotransferaza
14-36U/L

GGT-gama GT ― 0-40U/L

Ionograma(dozarea ionilor) ― Cl -98 – 107 mmol/l

K-3,5 -5,00 mmol/ l
Na -135 -145 mmol/l
Ca-85-110/mmol/L

Trigliceride ― 40-165mg/dl
Colesterol ― 120 - 200 mg/dl
HDL”colesterol bun” F:45-65mg%
B:35-55mg%
LDL”colesterol rau” <150mg%

Bilirubina totala ― 0-12mg/L

Bilirubina directa 0-3mg/dl
Bilirubina indirecta 0-11mg/dl

Fosfataza alcsalina ― 38-126/U/L

Magneziu ― 1.70-2.70mg/dl
Rezerva alcalina ― 22-29mmol/l
Amilaza ― 25-110/U/L
Electroforeza
-proteine totale 67-86g/l
-albumine 53-65%;42-56g/l
-globuline 34-47%;15-30g/1
-raport albumin/globuline
A/G 1,13
-globuline Alfa1=2-5,5%
Alfa 2=6-12%
Beta =
Gamma=11-21%
ANALIZE SEROLOGICE - IMUNOLOGICE

Examenele serologice:

 cercetează prezenţa sau absenţa anticorpilor în serul bolnavului.

 se utilizeaza pentru diagnosticul bolilor infecto-contagioase,a bolilor
dermato-venerice transmisibile pe cale sexual,prin sange infectat

Serul nehemolizat are o culoare gălbuie, cel hemolizat este roz.


ASLO

Prezentare generala

Anti-streptolizina O este anticorpul specific streptolizinei O, o enzima

extracelulara produsa de streptococul beta-hemolitic de grup A
(Streptococcus pyogenes).

Anticorpii impotriva streptolizinei O pot fi detectati in interval de la o

saptamana la o luna de la debutul infectiei streptococice

Implicatii clinice

Se recomanda in: infectii streptococice si monitorizarea tratamentului

acestora; afectiuni post-streptococice de tipul reumatismului articular acut
sau endocardita.


Crioglobuline
Prezentare generala
 Crioglobulinemia se caracterizeaza prin prezenta crioglobulinelor in ser, care
precipita cand sunt racite sub temperatura corpului, fie in vitro, fie in
capilarele superficiale expuse la temperaturi scazute.

In ultimul caz, ele produc ulceratii superficiale ale pielii si purpura, si produc
simptome de sensibilizare la rece.

Implicatii clinice

Crioglobulinele pot apare in diverse afectiuni, cum sunt : mielomul multiplu,

colagenoze, leucemii limfatice, poliartrita cronica evolutiva, lupus
eritematos diseminat, mononucleoza infectioasa etc.


Proteina C reactiva
Este o proteina ―clasica ― de faza acuta a inflamatiei , care apare cu raspuns
rapid la bolnavii cu diferite infectii microbiene (cu streptococ, pneumococ etc.)
in inflamatii (reumatism), in infarctul miocardic, in tumori, etc.

Proteina C Reactiva este sintetizata in ficat si initiaza opsonizarea si

fagocitoza celulelor care patrund in organism , dar rolul ei principal rezida in
fixarea si neutralizare asubstantelor toxice endogene provenite din leziunile
celulare.

Proteina C reactiva este o proteina care nu exista in mod normal in serul

uman.

Semnificatie clinica

Ea are importanta alaturi de alte teste cum ar fi VSH si fibrinogen.

Toate cele trei indica prezenta unui sindrom inflamator(este marker al
 inflamatiei).
Reactia prin care pune in evidenta proteina C reactiva este o reactie in urma
caruia are loc un fenomen de precipitare.
Proteina C reactiva precipita prin testarea serului de cercetat cu un antiser
specific in caz de boli inflamatorii.
Prin proteina c reactiva se poate masura si riscul ca un pacient sa prezinte o
boala cardiovasculara.
Astfel daca el are o concentratie de sub 1mg/l atunci riscul este practic 0, iar
daca are peste 3mg/l atunci riscul este foarte ridicat.

Dozarea CRP e utila in:

• depistarea proceselor inflamatorii sistemice (cu exceptia lupusului eritematos

diseminat, si a rectocolitei hemoragice )

• aprecierea eficacitatii tratamentului antiinfectios, sau antiinflamator

• detectia precoce a unor complicatii postoperatorii (infectii al plagii ,tromboze,

pneumonie)

• diferntierea inter infectie si reactie de rejet dupa transplant de maduva osoasa.


Factor reumatoid

Prezentare generala

Factorul reumatoid este reprezentat de un grup de anticorpi IgM( desi au fost

descrise si IgG si IgA) orientati catre grupul Fc al moleculelor de IgG.
Implicatii clinice

Factorul reumatoid este prezent in special in serul pacientilor cu artrita

reumatoida, dar si alte afectiuni pot produce factor reumatoid: procese
inflamatorii cronice, boli infectioase cum ar di endocardita bacteriana
subacuta, malaria, sifilisul, lepra, tuberculoza precum si o varietate de boli
autoimune cum ar fi lupusul eritematos sistemic


IgA
Anticorpii (imunoglobulinele) sunt capabili sa se combine necovalent, reversibil cu
antigenul specific, rezultatul fiind declansarea functiilor efectorii imune ce au ca
scop indepartarea antigenului. Anticorpii sunt implicati de asemenea la
imunomodulare fie amplificand, fie deprimand raspunsul imun, contribuind astfel
la cresterea capacitatii de epurare a antigenului declansator din organism si la
reducerea la minimum posibil a efectelor secundare asupra organismului gazda. Pe
baza structurii imunoglobuline au fost izolate cinci clase : A, M, G, D si E.

Imunoglobulina A ( IgA) este clasa majora de imunoglobuline prezente in

secretiile sero-mucoase. .

Valori crescute ale Ig A au fost observate in afectiuni hepatice, icter,

alcoolism, exercitii fizice, iar valori scazute s-au observat in gastroenteropatii cu
pierdere de proteine, deficit congenital, ataxia- telangiectazia, sarcina etc.


Ig E
Imunoglobulina E este un test extrem de util in depistarea alergiilor.
 Cresterea nivelului de Ig E indica prezenta diverselor afectiuni parazitare sau
alergice.

Valorile Ig E depind de tipul de alergen, durata stimularii si de eventualele

masuri de desensibilizare.


Ig G

Ig G reprezinta 75- 80% din imunoglobulinele totale.

Ig G este singura imunoglobulina care traverseaza placenta si este raspuzator

de protectia nou nascutului in primele luni de viata.

Cresteri ale Ig G se intalnesc in infectii, boli hepatice, malnutritie severa,

disproteinemia, artrita reumatoida.

Ig G scade in agamaglobulinemia, deficienta selectiva de Ig G, proteinemia

Bence- Jones, leucemie limfoblastica cronica.


Anti HBs
Anti HBs - anticorpi specifici de tip Ig G, anti-antigene de suprafata a
virusului hepatitei B.
Cand testul este pozitiv, inseamna ca persoana respectiva are deja dezvoltata
imunitate impotriva virusului hepatitei B

Semnificatie clinica

Anti HBs apar dupa o hepatita cu HBV (semn de convalescenta sau

imunitate) sau dupa vaccinare contra hepatitei B.
 Anti HBs sunt detectabili toata viata.
Au rol de monitorizare a succesului terapeutic in hepatita de tip B acuta.

In cazul vaccinarii anti HVB permite verificarea necesitatii si succesului

vaccinarii anti HVB.


Anti HCV
Test specific de depistare in sange a anticorpilor anti-virus hepatita C.

Anticorpii nu sunt suficienti pentru a oferi imunitate organismului si testul

nu poate face distinctia intre infectia acuta si cea cronica.
Daca testul este pozitiv se recomanda repetarea sa pentru eliminarea erorilor
de laborator.

Valori normale

Negativ

Semnificatia clinica

Anticorpii pot lipsi in primele 4 saptamani dupa infectare la aprox. 30 %

dintre persoane.
Dupa 3 luni de la infectare, anticorpii sunt detectati la 90 % din persoanele
infectate
doar biopsia hepatica poate apoi identifica tipul si gradul leziunilor hepatice
si determina severitatea bolii, fiind necesara pentru evaluarea inceperii
tratamentului

Enzimele hepatice (GOT, GPT) pot fi crescute (ele sunt eliberate in sange
cand celulele hepatice sunt distruse) sau pot fi normale, in functie de
perioadele de activitate sau inactivitate a bolii.
 Daca este depistata prezenta anticorpilor (HCV-Ac), se poate determina
prezenta in sange a ARN-ului viral (HCV-RNA) care confirma prezenta
virusului in sange

Aceasta determinare este necesara apoi pentru initierea si evaluarea

tratamentului.
Este utila si determinarea genotipului viral, anumite tipuri de virus
raspunzand mai bine la tratament decat altele.
Genotipul nu are insa legatura cu felul in care va evolua boala ca severitate.
Este util de stiut genotipul viral doar pentru a putea face o evaluare a
raspunsului care ar putea fi obtinut la tratamentul antiviral.

Astfel, studiile au aratat ca genotipul 1 (cel mai frecvent in SUA) este cel
mai rezistent la tratament.
Bolnavii care au acest tip de virus au sanse 40-45% de a obtine un raspuns
sustinut dupa tratamentul asociat. Bolnavii care au infectie cu genotipul 2 au
sanse de 85% de a obtine un raspuns sustinut la tratament

in cadrul procesului de determinare a diagnosticului trebuie discutata si

prezenta factorilor de risc si calea prin care infectarea s-a produs.


VDRL
Prezentare generala

Sifilisul este o boala cu transmitere sexuala determinata de Treponema

pallidum.
VDRL si RPR- carbonul sunt teste de screening utilizate frecvent in
diagnosticarea infectiei simptomatice.
Testele se pozitiveaza la 7 – 10 zile de la infectare, iar un titru ridicat indica
 o infectie acuta.

Implicatii clinice

Testele sunt utilizate in diagnosticarea si monitorizarea terapiei sifilisului.


TPHA

Prezentare generala

Sifilisul este o boala cu transmitere sexuala determinata de Treponema

pallidum.
TPHA ( testul treponemic de hemaglutinare) este un test utilizat in
confirmarea, stadializarea si monitorizarea terapiei sifilisului.

Implicatii clinice

Testele sunt utilizate in diagnosticarea si monitorizarea terapiei sifilisului.

ANALIZE IMUNOLOGICE

Afectiunea Agent Test serologic Mod de Valori

etiologic recoltare normale

SIDA(sindromul Virusul HIV ELISA Pv5-7ml negativ

imuno- sange
deficientei Vacutainer cu
umane) dop rosu
Sifilis (lues) Treponema VDRL,RPR,RBW Pv 5ml sange negativ
palidum (Bordette fara
Wasserman) anticoagulant

RAA(Reumatism Streptococ ASLO Pv5-7ml 100-200ui

articular acut)- beta (antistreptolizinele sange
scarlatina hemolitic O) Vacutainer cu
dop rosu

Hepatita A VHA Anticorpi negativ

antiVHA

Hepatita B VHB Anticorpi negativ

antiVHB

Hepatita C VHC Anticorpi negativ

antiHCV

Alergii Diverse Testul cu anticorpi Pv5-7ml negativ

alergene IgE sange
Testul RAST vacutainer cu
dop auriu

Bruceloza Brucella brucela Pv7-10ml absent

abortis/suis/ sange
melitesis vacutainer cu
dop rosu

Gripa Virusuri Test sanguine Pv5-7ml absent

gripale:A ELISA sau exudat sange
AH1N1 faringian vacutainer cu
AH1N5 dop albastru
sau mov
EXAMEN BACTERIOLOGIC DIN SANGE

HEMOCULTURA:

Definitie introducerea sangelui pe mediu de cultura pentru

examen bacteriologic


identificarea bacteriilor prezente in sange cand se
suspecteaza
Scop 
o septicemie(cu stafilococ,meningococ,bacil Koch-
bolnavul are febra ridicata cu oscilatii
mari,frison,stare generala alterata)

totodata se examineaza si rezistenta bacteriilor la
antibiotice si chimioterapice-se efectueaza
antibiograma

o bacteriemie:febra tifoida,bruceloza,endocardita
maligna subacuta
Materiale necesare: 
garou


manusi sterile,masca faciala
 
paduri cu alcool si dezinfectant pe baza de iod

seringa sterila de 10 ml pentru adulti si de 2-5 ml
pentru copil

camp decupat steril

3 sau 4 ace sterile

recipiente cu medii de cultura anaerob si aerob(unul
cu dop galben si unul cu dop albastru)

formular cerere analize laborator

recipient pentru transportat analizele

comprese

bandaj adeziv

etichete

tavita renala
Pregatirea echipamentului:
se va verifica data de expirare a recipientelor cu
mediile de cultura.

Recoltarea: 
confirmarea identitatii pacientului( pentru a se evita

confuzia si a nu se lua analize la un alt pacient).

 pacientului ce i se va face, i se va
se comunica
explica procedura pentru a-i reduce anxietatea si a ne
asigura de cooperarea sa.

se va explica pacientului ca vor fi necesare 3 probe
de sange la intervale diferite de timp.

se spala mainile bine si se pun manusi sterile

se monteaza garoul proximal fata de zona aleasa
 pentru punctie

 se dezinfecteaza zona aleasa pentru punctie cu

paduri cu alcool iodat sau betadine .Curatarea zonei
se face
dinauntru spre in afara pentru a se preveni
contaminarea zonei punctionate cu flora existenta
pe pielea din jur.

 dupa dezinfectarea zonei se asteapta sa se

usuce inainte de punctionare

 se recolteaza 10 ml sange intr-o seringa pentru

adult si 2 pana la 6 ml pentru copil

 se dezinfecteaza cu paduri pe baza de iod dopul

de cauciuc al recipientul cu mediu de cultura

 se schimba acul de la seringa cu care s-a

recoltata sangele

 se introduc 5 ml de sange in recipientul cu

mediu de cultura la adulti si 2 ml pentru copil

 se eticheteaza recipientul pentru hemocultura

cu datele pacientului, data si ora recoltarii numele

medicului care a indicat , temperatura pacientului

in momentul recoltarii, specificarea oricarei
antibioteraii recente , suspiciunea de diagnostic.

 se transporta imediat la laborator

 se descarca seringa, manusile si acele in
recipiente specifice, separate

 se reverifica locul punctiei pentru a se vedea daca

s-a produs hematom.In cazul in care s-a produs
 hematom se va presa energic locul timp de 5 minute,
dupa care se aplica comprese calde.

Evaluarea o normal-hemocultura negative

rezultatelor o patologic –se identifica germeni patogeni;
o se efectueaza antibiograma

Consideratii speciale:
 fiecare proba se va lua la intervale de timp
specificate si din locuri diferite
 se va evita sa se recolteze de pe catetere sau de pe
mana cu linii venoase prinse recent, in afara de cazul
cand se suspecteaza ca respectivul cateter a produs
sepsisul.
 principala complicatie a manevrei poate fi
hematomul
 RECOLTAREA URINEI PENTRU EXAMENE DE LABORATOR

Urina este un lichid biologic de excretie, cu o compozitie chimica complexa,

care poate suferi modificari in anumite stari patologice.

Analiza urinei cuprinde :

 examenul macroscopic :volum,densitate,culoare,miros,aspect

examenul microscopic :sediment-elemente figurate, celule epiteliale,cilindri

examenul bacteriologic-urocultura-pune in evidenta germenii patogeni
 examenulchimicph,proteine,bilirubina,urobilinogen,nitriti,uree,creatinin
a,elect roliti( clor,sodiu,potasiu,calciu),proteine

RECOLTAREA

Examinări calitative-prima urină de dimineață


Examinări cantitative-urina de pe parcursul a 24 h(excepție prima urinăcare
se aruncă)

Pentru clearence creatinina urina de pe parcursul a 3h

Pentru recoltarea la copii se folosesc pungi speciale pentru recoltare

Proprietăți fizice
1.Culoarea-normal galben pai
 -hematurie roșu

hemoglobinurie-ca zeama de carne

melanurie-neagră

albastru de metilen-albastru

antipiretice-portocaliu

2.Transparența-normal-transparentă

aspect tulbure-fosfați-nor alb sau roz

filamente de mucus

bacteria

leucocite sau hematii

Aspect tulbure fosfati

3.Mirosul-normal-slab aromatic datorita acizilor volatile

 in prezenta bacteriilor-hidrogen sulfurat

in cetoacidoza-acetona

Acetone hidrogen

EXAMENUL DE URINA
Determinarea se face cu stripuri

Se determina 10 parametri
 Proprietăți fizice


pH-ul-rinichiul eliminăexcesul de acizi din organism prin acidifierea urinii în
tubul contort proximal

pH-ul normal:5-7

Măsurarea-cu strip-uri

Intervalul de măsurare de la 5-9

Zona indicatoare conține 3 substanțe:albastru de bromtimol,fenolftaleina și

roșu-metil

Culoarea virează de la galben portocaliu la albastru

pH alcalin-contaminarea urinii cu bacterii,leucocite

pH acid-cetoacidoza dar numai dacă rinichiul funcționează normal


DENSITATEA URINARĂ
Pentru evaluarea capacității de concentrare și diluție a rinichiului și starea de
hidratare a pacientului
Determinarea:-cu urodensitometrul
 cu strip

Principiu-se determina concentrația ionică pe baza eliberării protonilor în

prezența cationilor cu care formeazăun complex care modificăculoarea
indicatorului albastru de bromtimol de la GALBEN la ALBASTRU

Normostenuria-1.015-1.025

Hiperstenuria-(>1.025)-diabet,proteinuria,transpirații abundente,aport
lichidian scazut

Hipostenuria(<1.010)-diabet insipid,aport lichidian crescut

Izostenuria-densitatea urinilor emise în 24 h este egala și în jur de 1.010-arată

incapacitatea rinichiului de a concentra urina in IRC

densimetru


GLUCOZA
Principiu:reacție specificăpentru glucoză(glucoxidaza) care nu identifica și alte
zaharuri.Oxigenul eliminat din reacție modificăculoarea tetrametilbenzidinei în
albastru.

Glicozuria apare dacă:

-crește glicemia peste pragul renal de absorbție(170-180 mg/dl)
-scade pragul renal –sarcina
-în tulburari de transport a glucozei


CORPII CETONICI
Principiu:identificarea se face cu nitroprusiatul de Na,prezența corpilor cetonici
modificăculoarea zonei indicatoare în VIOLET

În urina normalăABSENTI!!!!!

Prezenți-dacă sursa principal de energie sunt AG-

cetoacidoza,inaniție,vărsături abundente,regim alimentar
dezechilibrat,efort intens.


PROTEINELE
Principiu:determinarea pe strip se bazeazăpe eroarea proteicăa indicatorilor de
pH;culoarea indicatorului vireazăde la galbenla albastru
În mod normal cantitatea de proteine eliminata este 0,03-0,20 g/24h și nu
este detectată prin această metodă
Proteinuria poate fi:-selectivă-se eliminănumai proteine cu GM mică
-semiselectivă-se adaugăIgA și G
-neselectivă-se pierd și proteine cu GM mare


PROTEINELE
Cauzele proteinuriei:
o -prerenală-crește RFG
o renală-se elimină0,30-2 g/24h
o postrenală-1-2 g/24 h-proteine tubulare cu GM mică(beta 2 microglobulina)

Proteinele Bence-Jones-eliminare de lanțuri ușoare de Ig care precipită la

încălzirea urinii la 70 ºCși pp.dispare când se încălzește urina la 100ºC
 
UROBILINOGENUL
Principiu:reacția Ehrlich-sare de diazoniu care în prezența UBG în mediu acid
formeazăun compus ROȘU

În mod normal doar 1% din UBG ajunge în urină

Crește în:
-supraîncărcarea funcției hepatice
-anemii hemolitice,intoxicații,accidente transfuzionale
-alterarea funcției hepatice-hepatite acute și cronice,ciroză,tumori hepatice


BILIRUBINA
Normal nu apare în urină
dar daca este prezentăeste vorba de Bi conjugată(hidrosolubilă)
Principiu-identificarea cu o sare de diazoniu care în prezența Bi determină virarea
culorii indicatorului în VIOLET
Crește în obstrucția canalului biliar de către calculi,tumori,presiune
canaliculara extrahepatică, fibroza hepatică
 
ACIDUL ASCORBIC
Deși nu apare în mod normal în urinăprezența lui interferăcu determinarea
glucozei și hematiilor fiind un puternic agent reducător

Pozitiv-la persoanele care consuma cantități mari de vit.C și poate arăta o

predispoziție pentru formarea calculilor


NITRIȚII
Principiu:în urina în care există bacterii, nitrații sunt transformați în nitriți, care
împreunăcu o sare de diazoniu formeazăun derivat azo colorat în ROȘU

Intensitatea culorii este direct proporțională cu cantitatea de nitriți, dar nu și cu

severitatea infecției
 
LEUCOCITELE
Principiu:esteraza leucocitară împreunăcu esterul indolic aflat pe zona de test și un
derivat diazo formează un compus VIOLET

Pozitiv în:
-inflamații ale căilor urinare datorităbacteriilor,levurilor,paraziților
-contaminare cu secreții genitale
-leucocituria abacterianăîn pielonefrite cr.


HEMATIILE
Principiu:activitatea de tip pseudoperoxidazic a Hb și Mb catalizează oxidarea
substanței indicatoare de către un hidroperoxid organic la un compus verde-albastru

Testul este pozitiv dacă exista Hb dar și hematii-diferențierea pe baza

sedimentului cu condiția să fie efectuat imediat
 Hemoglobinuria-boli hematologice, hemoliza intravasculara, hemoglobinuria
paroxistică nocturnă

Hematuria-leziuni ale rinichilor si căilor urinare,calculi,infecții

Sediment urinar

Definitie

Sedimentul urinar este prezentat de componentele insolubile din urina, care se

obtin prin centrifugare.

Dintre aceste componente unele sunt pur chimice (acid uric, urati, carbonat sau
oxalat de calciu, fosfati alcalini sau amoniacomagnezemii), iar mai rar sunt
prezente xantina si aminoacizi de tipul cisteinei, tirozinei sau leucinei.
Aceste componente chimice sunt prezente in stare amorfa sau cristalizate in
forme specifice, usor de recunoscut la microscop.


Sedimentul urinar calitativ

Examenul microscopic direct (intre lama si lamela) sau dupa colorare cu albastru
de metilen, eozina, violet de gentiana si Sudan III, reprezinta metoda de evaluare
calitativa a componentelor sedimentului urinar.
 
Sedimentul urinar cantitativ
Eset examenul care consta in determinarea cantitativa a elementelor formate din
sedimentul urinar dupa una din metodele uzuale: Addis, Hamburger, Stanfeld-
Webb.

Se pot folosi pentru citirea sedimentului și cititoare automate care analizeazăîn

timp mai scurt un număr mai mare de probe și o cantitate mai mare de proba


LEUCOCITELE
Majoritatea sunt PMN dar pot fi și monocite,eozinofile,macrophage
Prezente în ITU,contaminare cu secreții genitale,pielonefrite cr.
Normal se admit 0 - 5 leucocite/câmp microscopic.

Patologic ( >5 l e u c o c i t e / c â mp ) : i nf e c ţ i i u r i n a r e jo a s e ( c i s t i t ă ,
u r e t r i t ă ) s a u î n a l t e (pielonefrită).
 
HEMATII
Prezente în :
-leziuni ale rinichilor sau căilor urinare
Calculi
infecții urinare
Normal se admit 0 - 2 hematii /câmp microscopic.

Patologic : hematurie - microscopică,>3 hematii /câmp- macroscopică, câmp

plin de hematii


CELULE EPITELIALE
-scuamoase-din segmentele inferioare ale căilor urinare(nu au importanță patologică)
-epiteliale renale-din tubii renali,în afecțiuni ale parenchimului renal
-tranziționale renale-din uroteliu,apar în procese inflamatorii
Normal -s e a d mi t 3 – 4 c e l u l e e p i t e l i a l e p l a t e / c â m p mi c r o s c
o p i c , p r o v e n i t e d i n descuamarea epiteliului care tapetează tractul urinar.

Fiziologic : celule mari, plate, pavimentoase care provin din straturile superficiale
alevezicii urinare, celule cilindrice, alungite care provin din uretră şi uretere.

Patologic:c r e ş t e r e a n u mă r u l u i d e c e l u l e e p i t e l i a l e ( 5 – 1 0 / c
â mp ) î n i n f l a ma ţ i i l e tractului urinar.
 
CILINDRI HIALINI
-formați din proteinele care trec membrana bazalăși coaguleazăla nivelul
tubilor contorți distali și proximali


CILINDRI GRANULOȘI ȘI CEROȘI
Cilindri granuloși sunt considerați forma de degradare a cilindrilor hialini

Cilindri ceroși se formeaza dupa stagnarea îndelungata în tubi (afectare

tubulara cr.)


CILINDRI CELULARI
Pot fi formați din leucocite,hematii,bacterii,levuri
 Arata o afectare tubularăacută


PARAZIȚI,LEVURI,BACTERII
Dintre paraziți cel mai frecvent apare Trichomonas vaginalis

Levuri-importanța patologică deosebită Candida

Bacterii-coci sau bacili mobili

coli trichomonas
candida

CRISTALE-ACID URIC
Cel mai frecvent întâlnite


CRISTALE-OXALAT DE CALCIU
Pot fi sub formăde mono sau dihidrat,birefringente

Apar în hiperoxalurie,intoxicații cu polietilenglicol

Pot arăta un risc de nefrocalcinoză


CRISTALE-FOSFAT AMONIACO-MAGNEZIAN
În urina depozitatănecorespunzător sau asociat cu infecții urinare

CRISTALE PATOLOGICE
TIROZINA

LEUCINA-în boli hepatice grave

CISTINA-în tulburări ale metabolismului proteic

tir
leu
 
CRISTALE PATOLOGICE

 Prezenţa cristalelor de colesterol este în mod normal însoţită de o proteinurie

masivă.
 Cristalele de colesterol sunt foarte rare.

DETERMINĂRI CANTITATIVE


Ureea=15 - 35 g/24 ore
Patologic:

Valori crescute: - regim hiperproteic, diabet zaharat, hipertiroidism

Valori scăzute: - perioada de creştere rapidă, IRA faza de stare, IRC terminal

Creatinina urinară
Valori normale : 0,8 - 2 g/24 ore

Patologic:
Valori crescute: - după efort fizic, acromegalie
 Valori scăzute: - în imobilizări prelungite, IRA şi IRC.(insuficienta renala
acuta si cronica)


Acidul uric urinar
Valori normale 0,3 - 0,8 g/24 ore.

Patologic:

Valori crescute: - gută, leucemii, tratament cu corticoizi.

Valori scăzute: - IRA şi IRC

Biochimie urina

Test Valori normale

albumina absent

glucoza absent

ph 5,5-6

densitate 1015-1025

corpi cetonici absent

hematii absent

leucocite absent

nitriti absent

bilirubuna absent
 urobilinogen absent

Pathologic Prezenta albuminei-indica o afectiune renala

Prezenta glucozei—DZ
Elemente patologice in sediment :numeroase
leucocite,frcventehematii,cilindri,germeni,cristali,oxalati
Prezenta pigmentilor biliari indica o hepatita
virala(urina are culoare brun inchisa ca berea

RECOLTAREA SUMARULUI DE URINA

Inainte de recoltare se efectueaza igiena regiunii genitale

Se recolteaza prima urina de dimineata
Se urineaza in recipiente speciale pentru recoltarea probei de
urina
La femei se va evita recoltarea urinei in perioada menstruala

Definitie o recoltarea urinei pentru analize de rutina ce pot depista

afectiuni renale,diabet zaharat prin prezenta
glucozei,elemente patologice,etc
Scopoexplorator-diagnosticul afectiunilor renale,dozareaglicozuriei,etcSe recolteaza
obligatoriu la toti bolnavii internatiMaterialeurinar sau plosca daca este
necesarnecesaremanusirecipient de unica folosinta curat si uscateticheteformular
cerere analiza laboratorrecipient pentru transportarea analizelor la
laboratorPregatireapsihica-informare cu o seara inainte,explicarea
tehniciipacientuluifizica –se efectueaza toaleta organelor genitale externe cuapa si
sapunEfectuarease recolteaza dimineata de la prima mictiunetehniciiasigurarea
intimitatiii se va explica pacientului imobilizat la pat ca va trebui saurineze intr-o
plosca/urinar;celui care nu este imobilizat ise va explica faptul ca va trebui sa
mearga la toaleta pentrua urinase pun manusiledin plosca sau urinar se pun cel
putin 10-20 ml urina inrecipientul pentru recoltat si se insurubeaza capacul;
dacadiureza pacientului trebuie monitorizata, restul de urina seva masura cu ajutorul
recipientului gradatdaca accidental se pierde urina pe peretii exteriori
airecipientului se va spala si uscase eticheteaza recipientul cu numele pacientului,
data si