DETERMINAREA GRUPELOR DE SÂNGE

Prezența sau absența antigenelor numite aglutinogene A și B pe suprafața hematiilor a

determinat împărțirea populației în 4 grupe sanguine, în sistemul O, A, B. Grupele sanguine
poartă denumirea aglutinogenului fixat pe hematii, în plasmă existând sau nu aglutininele α și
β (anticorpi) care, fixându-se pe aglutinogenele corespunzătoare, pot provoca aglutinarea
(alipirea) și apoi distrugerea hematiilor. Grupele sanguine și caracteristicile lor antigenice sunt
reprezentate în tabelul următor:
GRUPA AGLUTINOGEN AGLUTININA

OI - α și β
A II A β
B III B α
AB IV AB -

Scop: cunoașterea identității antigenice dintre sângele primitorului și cel al donatorului în

scopul stabilirii compatibilității de grup sanguin.
Metode de determinare a grupelor sanguine:
I. Metoda directă Beth-Vincent: constă în amestecarea eritrocitelor primitorului cu
serurile standard O, A și B.
II. Metoda indirectă Simonin: constă în amestecarea serului sau a plasmei primitorului
cu eritrocitele cunoscute din grupele A (II) și B (III).
Eritrocitele bolnavului se obțin prin înțeparea pulpei degetului, iar plasma se obține prin
centrifugarea sângelui recoltat prin puncție venoasă fără citrat de sodiu (plasma rămâne
deasupra).
Serurile standard se prepară în institutele speciale de hematologie care le livrează în fiole.

Metoda directă Beth-Vincent:

Sângele se recoltează prin înțeparea pulpei degetului.

Materiale necesare:
 lame de sticlă curate și uscate,
 tăviță renală,
 seruri standard O (I), A (II) și B (III),
 materiale necesare pentru recoltarea sângelui prin înțepare,
 pipete pentru fiecare ser.

Pregătirea psihică și fizică a pacientului:

 se anunță pacientul și i se explică necesitatea tehnicii,
 se așează pacientul pe un scaun în poziție șezândă.

Efectuarea tehnicii:
 spălarea pe mâini cu apă și săpun,
 se verifică ca temperatura camerei să fie între 16-18O C,
 se verifică serurile standard: transparența, culoarea, termenul de expirare,
 pe lama de sticlă se pune, în ordine cu pipete separate, câte o picătură din fiecare fiolă
de ser test, cu diametrul de 5-6 mm,
 se înțeapă pulpa degetului,
  cu câte un colț al unei lame șlefuite se ia pe rând câte o picătură de sânge care se
amestecă prin mișcări circulare, cu fiecare picătura de ser test, până la omogenizare,
 se imprimă lamei de sticlă mișcări de balansare,
 se citește rezultatul după 5 minute,
 se spală mâinile cu apă și săpun.

Interpretare test:
 dacă nu se produce aglutinare în nici unul din serurile test, sângele face parte din grupa
O (I),
 dacă aglutinarea s-a produs în serurile grupelor O (I) și B (III), sângele face parte din
grupa A (II),
 dacă aglutinarea s-a produs în serurile grupelor O (I) și A (II), sângele face parte din
grupa B (III),
 dacă aglutinarea s-a produs în toate serurile, sângele face parte din grupa AB (IV),
 se notează în foaia de observație grupa sanguină a pacientului.

Reorganizarea locului de muncă:

 se curăță riguros și se spală cu apă curentă instrumentele utilizate,
 se așează instrumentele utilizate în soluție dezinfectantă.

Atenționare specială:
 serurile test trebuie să aibă culoare gălbuie și să fie transparente,
 nu se utilizează seruri expirate,
 picăturile de ser-test se așează întotdeauna în aceeași ordine

Metoda indirectă Simonin

Materiale necesare:
 lame de sticlă curate și uscate,
 eritrocite standard din grupurile: O (I), A (II) și B (III),
 tăviță renală,
 materiale necesare pentru puncție venoasă,
 pipete pentru fiecare ser.

Pregătirea psihică și fizică a pacientului:

 se anunță pacientul și i se explică necesitatea tehnicii,
 se așează pacientul pe un scaun în poziție șezândă.

Efectuarea tehnicii:
 spălarea pe mâini cu apă și săpun,
 se verifică ca temperatura camerei să fie între 16-18O C,
 se verifică aspectul eritrocitelor, termenul de valabilitate,
 se recoltează sânge prin puncție venoasă,
 se pune sângele recoltat într-o eprubetă,
 cu ajutorul unei pipete se separă serul sau plasma sângelui cercetat,
 pe lama de sticlă se pune, câte o picătură din eritrocitele standard: O (I), A (II) și B
(III), în ordine cu pipete separate,
 peste eritrocitele-test se pune câte o picătură din serul sau plasma de cercetat, având
grijă ca picătura de eritrocite test să fie de 10 ori mai mică decât picătura serului sau
plasmei de cercetat,
  se amestecă fiecare picătură cu câte un colț al unei lame de sticlă șlefuite,
 se citește rezultatul după 5 minute,
 reacția de aglutinare are aspectul de cărămidă pisată sau de mici grăunți de culoare
roșie,
 se spală mâinile cu apă și săpun.

Interpretare test:
 dacă aglutinarea se produce cu eritrocitele A (II) și B (III) sângele face parte din grupa
O (I),
 dacă aglutinarea se produce numai cu eritrocitele din grupa B (III), sângele face parte
din grupa A (II),
 dacă aglutinarea se produce numai cu eritrocitele din grupa A (II), sângele face parte
din grupa B (III),
 dacă aglutinarea nu s-a produs deloc, sângele face parte din grupa AB (IV).

Reorganizarea locului de muncă:

 se curăță riguros și se spală cu apă curentă instrumentele utilizate,
 se așează instrumentele utilizate în soluție dezinfectantă.

Atenționare specială:
 o cantitate mai mare de eritrocite inhibă reacția de aglutinare,
 o cantitate prea mică de eritrocite face ca reacția să nu fie vizibilă cu ochiul liber,
 nu se vor schimba pipetele între ele,
 pentru determinare trebuie asigurată temperatura de 16-18O C,
 nu se utilizează eritrocite-test expirate.

DETERMINAREA Rh-ului

Factorul Rh: aglutinogen care se poate găsi în eritrocite, independent de aglutinogenele din
sistemul OAB, persoanele care îl au sunt Rh-pozitive. Aglutinogenul Rh nu are anticorpi
naturali, anticorpii anti-Rh formându-se prin transfuzie sau sarcină la persoanele care nu au
acest aglutinogen (sunt Rh-negative).
Scop: determinarea compatibilității față de factorul Rh este importantă în transfuzii, sarcină,
întrucât incompatibilitatea duce la accidente transfuzionale. Determinarea Rh-ului se poate
face pe lamă sau în eprubetă.

Determinarea Rh-ului pe lamă

Materiale necesare:
 tăviță renală,
 1-2 ace sterile,
 lamă de sticlă curată și uscată,
 ser test anti Rh și o pipetă,
 eritrocite Rh-pozitive,
 eritrocite Rh-negative,
 o lamă șlefuită,
 tampoane de vată,
 sticlă cu eter,
 sticlă cu alcool medicinal,
  cameră umedă (cutie Petri cu baghetă de sticlă în potcoavă și o hârtie de filtru
umezită).
Pregătirea psihică și fizică a pacientului:
 se anunță pacientul și i se explică necesitatea tehnicii,
 se așează pacientul pe un scaun în poziție șezândă.
Efectuarea tehnicii:
 spălarea pe mâini cu apă și săpun,
 se verifică dacă serul test anti Rh nu este alterat sau expirat,
 se pun pe lama de sticlă în ordine cu pipeta din fiola de ser anti Rh trei picături de ser
test cu un diametru de 5-6 mm,
 se degresează cu eter pulpa degetului mijlociu și se înțeapă,
 se ia cu un colț al lamei de sticlă o picătură de sânge care se pune peste a doua picătură
de ser test anti Rh,
 picătura de ser test anti Rh din stânga se amestecă cu eritrocite test Rh pozitive, iar cea
din dreapta cu eritrocite Rh negative,
 se omogenizează cele trei picături prin mișcări circulare, cu câte un colț de lamă
șlefuită,
 se aplică un tampon cu vată cu spirt pe degetul înțepat,
 se așează lama cu probele într-o cameră umedă, apoi la termostat, la o temperatură de
37oC.
 se citește rezultatul după 30-60 minute,
 se spală mâinile cu apă și săpun.
Interpretare test:
 dacă aglutinarea se produce în primele două picături de ser, Rh-ul este pozitiv,
 se citește comparativ cu hematiile martor,
Reorganizarea locului de muncă:
 se curăță riguros și se spală cu apă curentă instrumentele utilizate,
 se așează instrumentele utilizate în soluție dezinfectantă.
Atenționare specială:
 picătura de sânge trebuie să fie de 10-20 de ori mai mare decât picătura de ser test,
 nu se utilizează același colț de lamă pentru toate cele 3 picături,
 temperatura prea ridicată usucă marginile picăturilor,
 serul test trebuie să fie în termen de valabilitate și să aibă un titru de anticorpi
suficient.

Determinarea Rh-ului pe lamă

Se poate folosi sânge citratat sau necitratat (de preferat).
 hematiile sunt spălate de 2-3 ori în ser fiziologic și se face o suspensie de 2% (aceeași
operație o suportă și eritrocitele martor Rh pozitive și Rh negative care se pun în
eprubetele martor),
 în eprubeta de hemoliză se pune o picătură din suspensia de hematii 2% peste 2
picături de ser anti Rh,
 se omogenizează eprubetele și se așează pe stativ,
 se introduc în termostat la 37oC,
 se citește rezultatul după 30 minute, Forma sedimentului și prezența grunjilor de
aglutinare arată o reacție pozitivă (Rh-pozitiv).