Determinarea grupelor sanguine

• În prezent, sunt descrise peste 36 de sisteme de grupe sangvine și cca

200 de grupe sangvine minore (rare). Cele mai importante sunt
sistemele AB0 și Rh, considerate sisteme majore.
• Sistemul AB0
• În cadrul acestui sistem, sunt descrise patru grupe de sânge: 0 (I), A
(II), B (III) și AB (IV). Acestea sunt determinate de prezența sau
absența pe suprafața hematiilor a unor structuri glicoproteice cu
proprietăți antigenice, numite aglutinogene, notate A și B. Ele apar
încă din timpul vieții intrauterine și se mențin apoi toată viața.
Determinarea grupelor sanguine
• În serul persoanelor care nu prezintă aglutinogene A sau B pe
suprafața eritrocitelor, apar anticorpi specifici, numite aglutinine.
Acestea sunt notate α (anti-A) și β (anti-B).
• Nu pot exista indivizi posesori de aglutinogen și aglutinină omoloagă.
Întâlnirea lor determină o reacție antigen-anticorp care conduce la
distrugerea hematiilor.
Determinarea grupelor sangvine în sistemul AB0

• Metoda Beth-Vincent (determinarea aglutinogenului)

• Principiul metodei: probele de sânge se amestecă cu seruri hemotest
(standard) care conțin anticorpi cunoscuți. Se urmăreşte apoi apariţia
reacţiei de aglutinare ca urmare a interacţiunii antigen‐anticorp.
• Materiale necesare:
• - seruri hemotest: 0 (anti-A, anti-B), A (anti-B) și B (anti-A);
• - lame din sticlă;
• - materiale pentru recoltarea sângelui: ace sterile, vată, alcool, mănuși de
unică folosință.
•
Determinarea grupelor sanguine
• Tehnica de lucru:
• - se aplică manușile de unică folosință;
• - pe o lamă din sticlă se aplică cu o pipetă, de la stânga la dreapta, câte o picătura din
serurile hemotest, în ordinea: 0 (anti-A, anti-B), A (anti-B) și B (anti-A);
• - se dezinfectează pulpa degetului cu vată şi alcool sanitar;
• - ținând degetul ferm, se puncţionează pulpa degetului cu un ac steril, suficient de profund
ca sângele să curgă liber;
• - cu un colţ al unei lame de sticlă se adaugă peste prima picătură de ser hemotest, o
cantitate mică de sânge (1/10 din cantitatea de ser hemotest) și se omogenizează;
• - se repetă procedura pentru celelalte două de picături. De fiecare dată se schimbă colţul
lamei pentru ca serurile să nu se amestece.
•
Determinarea grupelor sanguine
• Interpretarea rezultatelor:
• -se așteaptă 2‐3 minute pentru ca reacţia antigen‐anticorp să se
producă;
• -se urmărește apariţia sau nu a aglutinării (formarea de conglomerate
de hematii) în cazul în care sângele conţine antigene care
reacţionează cu anticorpii din serul specific;
• https://www.youtube.com/watch?v=L5OSFXGJZRc
• https://www.youtube.com/watch?v=Lx3CAmMpvCE
• https://www.youtube.com/watch?v=L06TJTMVkBo
Determinarea grupelor sanguine
• Metoda Simonin (determinarea aglutininelor)
• Principiul metodei: se pune în contact serul de cercetat cu eritrocite
test cunoscute de grupe 0, A și B pentru determinarea aglutininelor.
• Materiale necesare:
• - eritrocite test din grupele: 0, A și B;
• - lame din sticlă;
• - materiale pentru recoltarea sângelui: ace sterile, vată, alcool, mănuși
de unică folosință.
•
Determinarea grupelor sanguine
• Tehnica de lucru:
• - se aplică mănușile de unică folosință;
• - pe o lamă din sticlă se aplică trei picături din serul de cercetat;

• - peste fiecare picătură de ser se adaugă, cu ajutorul unei

micropipete, o cantitate mică de suspensie de hematii test (în ordine
de la stânga la dreapta 0, A, B);
• - raportul între eritrocite și ser trebuie să fie aproximativ 1/10;
Determinarea grupelor sanguine
• Interpretarea rezultatelor :
• - se așteaptă 2‐3 minute pentru ca reacţia antigen‐anticorp să se
producă;
• - se urmărește apariţia sau nu a aglutinării în cazul în care serul de
cercetat conţine aglutinine care reacţionează cu aglutinogenele de pe
hematiile test;
Determinarea grupelor sanguine
• Metoda automată de hemaglutinare pe plăci cu godeuri
• Plăcile de lucru conţin 12 stripuri test cu câte 8 godeuri fiecare (1 strip =
testare completă AB0 şi factor Rh).
• Grupa sanguină se va determina atât prin metoda Beth-Vincent care pune în
evidenţă antigenele eritrocitare cu ajutorul serurilor test (seruri
monoclonale uscate ce căptuşesc o parte din godeurile de reacţie) cât şi prin
metoda Simonin care evidenţiază anticorpii din plasmă analizată cu ajutorul
eritrocitelor test, aglutinarea având loc în godeurile necăptuşite ale stripului
de lucru. Un godeu de pe strip include controlul negativ al reacţiei.
Determinarea grupelor sanguine
• În etapa finală, fiecare godeu al stripului de lucru este evaluat şi
fotografiat automat de către analizor, rezultatele fiind interpretate
astfel:
• - reacţie pozitivă - prezenţa aglutinării (intensitatea este apreciată de
la 1+ la 4+)
• - reacţie negativă - absenţa aglutinării
• - reacţie neconcludentă - reacţia +/- ; se va interpreta de către medic.
Determinarea grupelor sanguine
• Aglutinare şi gel-filtrare pe carduri
• Principiu: Anticorpi monoclonali din serul din coloanele cardului
reacționează cu antigenele de pe hematii și poate apărea
hemaglutinarea. Cardurile cu gel se centrifughează iar reacția antigen-
anticorpi se apreciază în funcție de gradul de formare al aglutinatelor:
negativ (-) (fără aglutinate), pozitiv (de la + la 4+).
•
 Sistemul Rh (Rhesus)

• Sistemul Rh clasifică sângele uman în funcție de prezența sau absența

unor proteine specifice pe suprafața hematiilor dintre care cea mai
importantă este factorul D (antigenul D). Persoanele ale căror hematii
prezintă antigen D pe membrană sunt considerate Rh+ (pozitiv) (circa
85% din populație), iar cei care nu prezintă acest factor sunt Rh-
(negativ) (circa 15% din populație).
 Sistemul Rh (Rhesus)
• Determinarea factorului Rh
• Principiul metodei: aglutinarea hematiilor din sângele de cercetat la
tratare cu un ser ce conține anticorpi anti-Rh (anti-D).
• Materiale necesare:
• - ser anti-Rh;
• - lame din sticlă ;
• - materiale pentru recoltarea sângelui: ace sterile, vată, alcool, mănuși
de unică folosință.
•
 Sistemul Rh (Rhesus)
• Metoda de lucru:
• - se aplică mănușile de unică folosință

• - pe o lamă de sticlă se aplică o picătură de ser anti-Rh;

• - se adaugă o cantitate mică din sângele de cercetat (1/10 din
cantitatea de ser anti-Rh);
• - se omogenizează cu un colț al lamei de sticlă
 Sistemul Rh (Rhesus)
• Interpretarea rezultatelor:
• - după 2-3 minute se observă sau nu aglutinarea hematiilor și se
stabilește grupa sanguine în sistemul Rh (figura 2.18).

• Factorul Rh poate fi determinat și prin metoda automată de

hemaglutinare pe plăci cu godeuri și prin aglutinare şi gel-filtrare pe
carduri
 Compatibilitatea sangvina
• Regula transfuziei cere ca aglutinogenul din sângele donatorului să nu se
întâlnească cu aglutininele din plasma primitorului.
• Conform acestei reguli, transfuzia de sânge între grupe diferite se face astfel:
• - grupa 0 poate dona la toate grupele (donator universal), dar nu poate
primi decât sânge izogrup (de la grupa 0);
• - grupa AB poate primi de la toate grupele (primitor universal) și poate dona
doar la grupa AB;
• - grupa A primește de la A și 0, donează la A și AB;
• - grupa B primește de la B și 0, donează la B și AB
•
 Compatibilitatea sangvina
• Este indicat a se administra sânge izogrup și izo-Rh. Atunci când nu există
sânge izogrup, se folosește sânge din grupe compatibile, cu condiția ca
volumul de sânge transfuzat să nu depășească 10% (maxim 500 ml) din
volumul total al sângelui primitorului.
• Proba compatibilității directe
• Se utilizează în scopul evitării accidentelor transfuzionale datorate unor
erori de determinare a grupei sanguine precum și în cazul unor urgențe.
Proba constă în amestecarea directă a 2-3 picături din plasma primitorului
cu sânge de la donator și urmărirea aglutinării. Dacă se produce
aglutinarea, sângele primitorului nu este compatibil cu sângele
donatorului.
 Hemostaza

Hemostaza (oprirea sângerării) poate fi:

• - fiziologică (spontană - vase mici și capilare);
• - medicamentoasă (folosirea unor medicamente capabile să
completeze lanțul factorilor implicați în coagulare (de exemplu -
vitamina K);
• - chirurgicală (oprirea unei hemoragii prin procedee chirurgicale, mai
ales în timpul unei intervenții chirurgicale).
 Hemostaza

Hemostaza fiziologică: reprezintă ansamblul mecanismelor prin care

organismul se apară împotriva hemoragiilor produse prin lezarea vaselor mici
și mijlocii;
• Se desfașoară în patru timpi:
1. Timpul parietal: ansamblul fenomenelor ce determină vasoconstricție
care reduce sau oprește momentan hemoragia;
• 2. Timpul trombocitar: are loc formarea trombusului alb trombocitar prin
aderarea trombocitelor de peretele vasului lezat și agregarea lor ulterioară;
• 3. Timpul plasmatic: ansamblul fenomenelor de coagulare cu formarea
trombusului de fibrină care se retractă ulterior;
• 4. Hemostaza definitivă: prin procese de fibrinoliză asociate cu acțiunea
macrofagelor tisulare trombusul de fibrină este distrus (la circa 7 zile).
 Hemostaza
Explorarea hemostazei
• Cele mai utilizate metode de evaluare a hemostazei sunt:
• - numărarea trombocitelor;
• - timpul de sângerare și de coagulare;
• - timpul de protrombină Quick și INR;
• - timpul de tromboplastină parțială (APTT).
 1. Timpul de sângerare (TS)
• Definiție: reprezintă durata de timp dintre momentul extravazării sângelui
după înțeparea cu un ac și momentul producerii hemostazei. Testul este un
indicator al eficienței hemostazei primare (timpului parietal și trombocitar al
hemostazei).
• Materiale necesare: ac Franke sau ac steril, vată, alcool, hârtie de filtru,
cronometru.
• Tehnica de lucru (metoda Duke):
• - se dezinfectează cu alcool pulpa degetului sau lobul urechii iar după uscare
se înțeapă zona respectivă cu un ac Franke sau un ac steril cu o profunzime
de maxim 3 mm;
• - în momentul când apare prima picătură de sânge, se pornește cronometrul;
 1. Timpul de sângerare (TS)

• - din 30 în 30 de secunde se șterg picăturile de sânge apărute cu o hârtie

de filtru, fără a apăsa;
• - cronometrul se oprește când hartia de filtru nu se mai pătează cu sânge.
• Valori normale: 2 - 4 minute.
• Semnificație clinică: testul se efectuează obligatoriu înaintea unei
intervenții chirurgicale sau stomatologice.
• https://www.youtube.com/watch?v=bMVy6pCWhRk
• https://www.youtube.com/watch?v=ejt9FjlJJ8c
 2. Timpul de coagulare (TC)

• Definiție: reprezintă timpul scurs din momentul recoltării sângelui și

cel în care are loc coagularea completă evidențiată prin dispariția
fluidității sângelui.

• Materiale necesare: lamă de sticlă, cameră umedă, ser fiziologic, ac

steril, vată, alcool, cronometru.
 2. Timpul de coagulare (TC)
• Tehnica de lucru (metoda Bazarov):
• - se pune o picătură de ser fiziologic pe o lamă de sticlă care se așează într-o cameră
umedă (cutie Petri prevăzută cu hârtie de filtru umezită);
• - se dezinfectează cu alcool pulpa degetului iar după uscare se înțeapă cu un ac steril;
• - se îndepărtează prima picătură de sânge iar a doua picătură se lasă să cadă liberă
peste picătura de ser fiziologic;
• - se pornește cronometrul;
• - se înclină ușor camera umedă (din 30 în 30 de secunde) și se urmărește dispariția
fluidității amestecului ser fiziologic - sânge (când picătura nu se mai deformează a avut
loc coagularea);
• - se oprește cronometrul și se notează timpul.

• Valori normale: 6 - 10 minute.

 2. Timpul de coagulare (TC)
• Semnificație clinică: testul se efectuează în vederea efectuării unei
intervenții chirurgicale sau stomatologice.
• Prelungirea TC arată întârzierea producerii coagulării sângelui,
predispoziția la hemoragii.
• Un TC scăzut indică un risc crescut de formare a trombilor la nivelul
vaselor sanguine.

• https://www.youtube.com/watch?v=CG3_u9oCl7Q ( Lee-White)
 3. Timpul de protrombină Quick (TP
sau TQ)
• Definiție: reprezintă timpul necesar pentru apariția cheagului de
fibrină într-un amestec de plasmă citratată și tromboplastină calcică
(într-o proporție cunoscută).

• TP explorează factorii căii extrinseci a coagulării: V (proaccelerina), VII

(proconvertina), X (factorul Stuart-Prower), II (protrombina) și I
(fibrinogenul).
• Protrombina este o proteină care trebuie transformată în trombină
pentru a putea fi eficientă în formarea cheagului de fibrină.
3. Timpul de protrombină Quick
(TP sau TQ)
• Materiale necesare: vacutainer cu citrat de sodiu, ac steril, plasma
pacientului, tromboplastină, cuvetă de coagulare, bilă metalică,
micropipetă (0- 200 μl), mănuși de unică folosință, coagulometru,
centrifugă, ceas de laborator
3. Timpul de protrombină Quick
(TP sau TQ)
• Tehnica de lucru (metoda mecanică):
• - se aplică mănușile de unică folosință
• - se dezinfectează cu alcool tegumentul pacientului la nivelul plicii cotului
• - se puncționează tegumentul cu un ac steril
• - se recoltează sânge venos într-un vacutainer care conține citrat de sodiu vidat
astfel încât raportul dintre citratul de sodiu și sânge să fie 1/9
• - se omogenizează conținutul vacutainerului
• - se centrifughează vacutainerul cu o turație de1000-2000 x g, timp de 10
minute
3. Timpul de protrombină Quick
(TP sau TQ)
• - după centrifugare, în vacutainer se separă plasma citratată (supernatantul) de elementele
figurate (în partea declivă)
• - se aspiră cu ajutorul unei micropipete un volum de 100 μl plasmă care este plasat într-o
cuvetă de coagulare care conține o bilă metalică
• - cu ajutorul micropipetei se aspiră 200 μl de tromboplastină care sunt plasați într-o cuvetă
• - ambele cuvete se plasează fiecare într-un canal al coagulometrului unde sunt incubate la
37ºC, timp de 3 minute.
• - după 3 minute se plasează cei 200 μl de tromboplastină peste cei 100 μl plasmă și
coagulometrul începe să cronometreze formarea cheagului de fibrină detectată prin
oprirea mobilității bilei metalice
• - valoarea afișată pe ecranul coagulometrului indică valoarea TQ și a INR-ului.

• Valori normale TQ: 11-15 secunde

3. Timpul de protrombină Quick
(TP sau TQ)
• Valori normale TQ: 11-15 secunde
• Semnificație clinică:
• - se folosește în monitorizarea terapiei anticoagulante
• - screeningul deficitului congemital sau dobândit al factorilor de
coagulare (I, II, V, VII, X).
 Activitatea protrombinică (AP)

• Activitatea protrombinică exprimă valoarea procentuală a coagulabilității.

• Determinarea AP:
• - se realizează o plasmă martor reprezentată de amestecul unor plasme normale
• - se determină valoarea TQ a plasmei martor
• - se determină valorea TQ a plasmei pacientului
• - se face raportul dintre valoarea TQ a plasmei pacientului și valoarea TQ a plasmei martor
• - valoarea procentuală obținută reprezintă valoarea AP a pacientului
• Valori normale AP:
• 80-120 % (pacienți care nu urmează un tratament cu anticoagulante)
• 15-35 % (pacienți care urmează un tratament cu anticoagulante)

https://www.youtube.com/watch?v=tY28cQSBy3g
 INR (International Normalized
Ratio)
Testul INR este un test calculat din testul PT timpul de protrombina.
• PT este o masura a vitezei de coagulare a sangelui.
• Pentru determinarea PT, proba de sange se amesteca cu un reactiv care determina coagularea
sangelui.
• Rezultatul PT se exprima in secunde, si reprezinta timpul de coagulare.
• Datorita diferitelor tipuri de reactivi care pot fi folositi, rezultatele obtinute cu reactivi diferiti
nu pot fi comparate direct intre ele.
• Pentru a tine seama de varietatea reactivilor, rezultatele trebuie sa fie transformate intr-o
unitate de masura standard,care sa nu depinda de reactivul folosit. Aceasta unitate standard
se numeste unitate INR (International Normalized Ratio).
• Datorită variabilității valorii timpului de protrombină care există de la un laborator la altul, a
valorilor procentuale ale AP care nu prezintă liniaritate cu valorile reale, a diferențelor dintre
agenții anticoagulanți folosiți, Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a ajustat valorile TQ prin
exprimarea INR cu ajutorul indicelui de sensibilitate al reactivului (ISI).
 INR (International Normalized
Ratio)
• Valori normale ale INR:
• 0,8 - 1,2 la persoanele care nu urmează un tratament cu
anticoagulante
• 2,0- 3,5 la persoanele care urmează un tratament cu anticoagulante;
la acești pacienți este monitorizată valoarea INR pentru ajustarea
dozei de anticoagulant.
• Astfel, evaluarea tratamentului anticoagulant prin determinarea INR a
eliminate diferențele datorate coagulometrelor și reactivilor.