Sunteți pe pagina 1din 16

1. Descrieti proba Oeleker.

- se lasă să curgă 20 – 30 ml de sânge, apoi se strânge prestubul reducând ritmul la


10 -15 picături/min timp de 5 minute şi se supraveghează bolnavul (proba de
compatibilitate biologică Oehleker – in vivo).

2. Determinarea grupelor sanguine prin metoda Beth-Vincent.

Principiu. Se pune în contact pe lamă ser hemotest, care conţine anticorpi ABO
cunoscuţi,cu sânge de grup necunoscut.Apariţia hemaglutinării indică prezenţa Ag
corescpunzător şi formarea complexelor Ag-Ac.

Materiale necesare

- ser hemotest antiAB (conţine Ac α si b)

- ser hemotest antiB ( conţine Ac β)

- ser hemotest antiA ( conţine Ac α)

- lame de sticlă sau plastic transparent, ac steril, vată, alcool

- o eprubetă, baghetă de sticlă dacă determinarea se face din sânge venos

- determinarea se face la 16-180C.

Tehnică

Se pot face determinari din sânge capilar, recoltat prin puncţia pulpei degetului sau
din sânge venos recoltat fara anticoagulant.

Pe placa curată si uscată se pipetează în ordine o picătură ser hemotest anti-AB, o


picatură ser hemotest anti-B si o picatură ser hemotest anti-A.

Se dezinfectează pulpa degetului cu alcool, se puncţionează cu acul steril, sângele


care apare se recoltează cu colţul unei lame (cu un colţ se recoltează sânge şi se
omogenizează cu ser anti-AB, cu un alt colţ se recolteaza si se omogenizeaza cu
serul anti-B, al treilea cu ser anti-A, iar al patrulea cu ser anti-Rh). Raportul
volumetric sânge/ser test sa fie 1/10 - 1/20, pentru a evita pseudoaglutinarea data
de fibrinogen. Lamele se înclină pentru a se amesteca serul test
cu sângele, rezultatul se citeşte după maxim 3 minute pe o suprafaţă albă (faianţă).
Se observă apariţia sau absen_a hemaglutinarii.

Interpretarea rezultatelor

- O(I) – nu aglutinează nici o picătură

- A(II) – aglutinează prima şi a treia picătură

- B(III) – aglutinează prima şi a doua picătură

- AB(IV) –aglutinează toate picăturile

Îngrijiri după tehnică

- Se spală şi se dezinfectează mâinile şi materialul folosit.

- Se îndepărtează deşeurile.

- Se pregătesc pentru sterilizare materialele folosite.

- Se reorganizează locul de muncă.

- Se notează valoarea obţinută

3. Determinarea grupelor sanguine prin metoda Simonim.

Determinarea grupelor sangvine prin metoda indirecta sau Simonim

Materiale necesare: lame de sticla foarte bine degresate si uscate, eritrocite


standard din grupele O I, A II si B III; pipete pentru fiecare flacon cu eritrocite si
materialele necesare efectuarii punctiei venoase;

ETAPE DE EXECUTIE

1. pregatirea instrumentelor si a materialelor necesare:

2. efectuarea tehnicii:

- se asigura in incapere o temperatura de 16-18 ° C;

- se verifica aspectul si modul de conservare cat si termenul de valabilitate al


eritrocitelor-test;
- se recolteaza sange prin punctie venoasa;

- sangele recoltat se pune intr-o eprubeta; cu ajutorul unei pipete se separa serul
sau plasma sangelui de cercetat;

- se pune pe o lama de sticla cate o picatura din eritrocitele standard O I, A II si B


III folosind pipeta fiecarui flacon;

- peste eritrocitele test se pune cate o picatura din serul/plasma de cercetat avand
grija ca picatura de eritrocite test sa fie de 10 ori mai mica decat picatura serului
sau a plasmei de cercetat;

- se amesteca fiecare picatura cu cate un colt diferit al unei lamele de sticla;

- rezultatul se citeste dupa 5 min stiind ca reactia de aglutinare are aspect de


caramida pisata sau de mici graunte de culoare rosiatica;

3. interpretarea:

- daca aglutinarea s-a produs in picatura a II si a III a, sangele face parte din grupa
O I;

- daca aglutinarea se produce numai cu eritrocitele din B III, sangele face parte din
grupa A II;

- daca aglutinarea se produce numai cu eritrocitele din grupa A II, sangele face
parte din grupa B III;

- daca aglutinarea nu s-a produs deloc, sangele face parte din grupa AB IV;

OBSERVATII

1. O cantitate mai mare de eritrocite inhiba reactia de aglutinare. O cantitate prea


mica face ca reactia sa nu fie vizibila cu ochiul liber.

2. Nu se vor schimba pipetele intre ele, deoarece amestecarea serurilor test sau a
eritrocitelor test, da rezultate false.

3. Pentru determinare se va asigura in incapere temperatura de 16-18 °C.

4. Cauzele erorilor in determinarea grupelor sangvine pot fi urmatoarele:


- raport incorect intre hematii si test;

- schimbarea pipetelor;

- serurile-test sau hematii-test conservate necorespunzator;

- valabilitate depasita;

- temperatura mediului sub 10 °C sau peste temperatura normala a unei incaperi;

4. Determinarea factorului Rh.

2. DETERMINAREA FACTORILOR Rh

Factorul Rh – este un aglutinogen care se poate gasi in eritrocite indiferent de


aglutininele din sistemul O, A, B, iar persoanele care il au sunt Rh+. Aglutinogenul
Rh nu are anticorpi naturali, anticorpii anti-Rh formandu-se dupa transfuzie sau
sarcina la persoanele care au acest aglutinogen (sunt Rh-)

SCOPUL – determinarea compatibilitatii fata de factorul Rh este importanta in


transfuzii si in sarcina intru-cat incompatibilitatea produce accidente. Determinarea
factorului Rh se poate face pe lama sau in eprubeta.

* Determinarea factorului Rh pe lama

Materiale necesare: o tava medicala pe care vom pregati: 1-2 ace de seringa sterile,
uscate; lama de sticla curata si uscata; ser test anti-Rh si o pipeta; eritrocite Rh+ si
Rh-; o lamela slefuita, o casoleta cu tampoane de vata nesterile; o sticla cu eter; o
sticla cu alcool medicinal; tavita renala si o camera umeda (cutie Petri cu o bagheta
de sticla in forma de potcoava si o hartie de sticla umezita);

ETAPE DE EXECUTIE

1. pregatirea instrumentelor si a materialelor necesare:

2. pregatirea fizica si psihica a bolnavului:

- se anunta bolnavul si i se explica necesitatea tehnicii;


- se aseaza bolnavul pe un scaun in pozitie sezanda;

3. efectuarea tehnicii:

- spalare pe maini cu apa si sapun;

- se imbraca manusile de unica folosinta;

- se verifica daca serul test anti-Rh nu este alterat (ca aspect si culoare) si se
verifica termenul de valabilitate;

- se pun pe lama de sticla in ordine, cu pipeta, din fiola de ser anti-Rh, 3 picaturi de
ser-test, fiecare picatura avand diametru de 5-6 mm;

- se degreseaza cu eter pulpa degetului inelar de la mana stanga si se efectueaza


inteparea pulpei degetului;

- se ia cu un colt al lamelei, o picatura de sange care se pune peste a III a picatura


de ser-test anti-Rh;

- picatura din stanga se amesteca cu eritrocite Rh+ iar picatura din dreapta lamei se
amesteca cu eritrocite Rh-;

- se omogenizeaza cele 3 picaturi prin miscari circulare, in fiecare grup;

- se aplica un tampon de vata imbibat cu alcool, pe regiunea intepata;

- se aseaza lama intr-o camera umeda iar apoi la termostat la 37 °C;

- spalare pe maini cu apa si sapun;

- rezultatul se citeste la 30-60 min;

4. interpretarea rezultatelor:

- daca aglutinarea s-a produs in primele 2 picaturi de ser, Rh-ul este pozitiv;

- citirea se face prin comparatie cu hematiile martor;

- Rh-ul bolnavului se noteaza in F.O. a acestuia;

5. reorganizarea locului de munca:


- se curata riguros si se spala cu apa curenta instrumentele folosite;

- se aseaza in solutie dezinfectanta pana la sterilizare;

- restul materialelor folosite se aseaza la locul lor;

OBSERVATIE

1. Rezultatul este fals daca s-au efectuat greseli de tehnica:

(a) raport incorect intre sange si ser, adica picatura de sange trebuie sa fie de 10-20
ori mai mica decat picatura de ser-test anti-Rh;

(b) omogenizarea efectuata cu acelasi colt al lamei, in toate cele 3 picaturi de ser-
test duce la rezultate false putand avea urmari grave asupra bolnavului;

(c) atmosfera prea calda usuca marginea picaturii;

(d) folosirea serului-test anti-Rh cu titru slab, prost conservat sau cu valabilitate
depasita;

5. Accidentele transfuziei de sange

1.INCOMPATIBILITATE DE GRUP IN SISTEMUL OAB-manifestata sub forma


SOCULUI HEMOLITIC

-se intrrupe transfuzia la aparitia semnelor precoce


(frison,tahicadie,dispnee,cianoza,dureri lombare si retrosternale)

2.TRANSFUZAREA UNUI SANGE ALTERAT

-infectat cu germani virulenti care provoaca frisoane puternice (se


incalzeste pacientul cu paturi,buiote,se administreaza bauturi calde,antibioterapie)

-infectat cu virusuri hepatice,plasmoidul malariei,spirochete brucele


(controlul sangelui in vederea sigurantei transfuziei)
3.EMBOLIE PULMONARA-cu cheaguri (agitatie,cianoza,dureri
toracice,hemoptizie,febra)

-cu aer (dispnee,TA scazuta,puls filiform)se iau masuri antisoc de catre


meducul reanimator

4.TRANSFUZIA SANGELUI NEINCALZIT produce hemoliza intravasculara cu


blocaj renal,soc posttransfuzional,stop cardiac.

6. Schema de desensibilizare.

Schema desensibilizare Betsredska

Imunoprofilaxia artificiala = capacitatea de a conferi pasiv sau de a induce activ


imunitate prin administrarea de produse imunobilogice.

Imunoprofilaxia artificiala pasiva utilizeaza produse biologice cu Ac preformati,


care confera imunitate strict umorala, cu instalare imediata si de scurta durata:

imunoglobuline

seruri imune: seruri heterologe obtinute prin hiperimunizarea animalelor mari cu


diferite antigene, purificate si concentrate pentru eliminarea proteinelor “de balast”
care pot determina accidentele seroterapiei.

Tipuri de seruri : – seruri antitoxice (antitetanic, antidifteric), antibacteriene


(antimeningococic), mixte (anticarbunos), antivirale (antirabic), antiveninoase
(antiviperin) Indicatii de utilizare :seroprofilaxie (rabie, tetanos) sau seroterapie
(etanos, difterie, gangrena gasoasa, antrax, botulism).

Accidentele serice sunt:

imediate(soc anafilactic)

tardive

generale (boala serului) sau

locale (fenomen Arthus).


Principii de administrare ale serurilor:

1) anamneza pacientilor: risc ” anafilactic” in caz de teren allergic, daca s-au mai
adm seruri heterologe, dacă lucreaza in laboratoare cu seruri si vaccinuri sau cu
produse alergenice: lapte praf, praf de oua – risc.

2) testarea sensibilitatii bolnavului la ser – unul dintre urmatoarele 3 teste:

a) test ocular (conjunctival) – o picatura ser diluat se urmareste react locala in 30


min. Daca edem conj, eritem, fotofobie => react Pozitiva .

b) test cutanat : linii de scarificare (2-3) peste care se ad 1 pic ser diluat => react la
30min ;

c) test intradermic – 0,1 ml ser diluat .

Reactiile de hipersensibilizare sunt frecvente dupa seruri heterologe, justificand, de


cate ori este posibil, utilizarea imunoglobilinelorspecifice.

Seruri in situaţii de risc letal (dupa schema de desensibilizare largita = schema


besredka)

– dilutie 1/100 la interval de 30 min 0,2 ml – 0,4 ml – 0, 6 ml subcutanat

– dilutie 1/10 la interval de 30 min 0,2 ml – 0,4 ml – 0, 6 ml subcutanat

– ser nediluat la interval de 30 min 0,2, 0,4, 0,6 ., 1 ml subcutanat

– apoi restul cant intramuscular .

Daca apare o reactie anafilactoida se reia cu dilutia anterioara .

Daca testarea a fost negativa se utilizeaza pt administrare o schema minima de


desensibilizare

dilutie 1/10- 0,25 ml SC / 30 min subcutanat

ser nativ 0,25 ml / 1ml subcutanat

toata cantitatea ramasa intramuscular .


3) Doza variaza in functie de varsta, greutate, forma de boala. Calea de
administrare a serului este intramusculara, dar testarea se face subcutanat!

4) Vaccinarea se face concomitent cu administrarea serului, in alta regiune


anatomica (intramuscular in muschiul deltoid la adult sau in coapsa la copil) .

7. Imobilizarea proviziorie in fracturile de clavicula prin tehnica Desault

Bandajul Desault este tehnica cea mai des folosita de imobilizare provizorie pentru
leziunile claviculei si umarului, precum si ca mijloc de imobilizare provizorie
pentru fracturile bratului. Pentru realizarea acestui tip de bandaj avem nevoie de 4
fesi cu latimea de 20 cm, vata si talc. Initial se sprijina membrul superior al
pacientului , astfel încât bratul si antebratul sa formeze un unghi de 90 de grade. Se
începe îmbracarea toracelui cu ture circulare pâna sub axila. Aceste ture vor izola
pielea toracelui si pielea bratului si antebratului, evitând aparitia iritatiei si chiar a
eroziunii pielii, provocate de transpiratia locala. Se întroduce în axila si în plica
cotului o cantitate mica de vata îmbibata cu talc, dupa care lipim bratul si
antebtatul de torace su cotul îndoit la 90 o . Fixam membrul superior de torace prin
ture circulare de fasa care trebuie sa cuprinda bratul, cotul si antebratul. Apoi din
spate fasa se trece peste umarul lezat, coboara anterior peste brat, sub cot si urca în
spate paralel cu bratul. Fasa revine în fata peste umarul lezat, se indreapta oblic sub
axila sanatoasa si se reântoarce în fata peste umarul bolnav, coboara lateral de-a
lungul bratului sub cot, apoi sustinând antebratul , se indreapta spre toracele opus
facând o tura circulara de fixare la cot. Dupa aceasta tura de fixare, fasa se trece
din nou peste umarul lezat, coboara anterior, va sustine antebratul, se face iar o tura
circulara si tehnica se continua astfel , încât fiecare tura oblica si circulara sa
depaseasca cu câtiva centimetri tura anterioara. Dupa imobilizarea membrului
superior cu 2-3 fesi circulare, intreg antebratul va fi întarit cu benzi de leucoplast.
Pumnul, mâna si degetele trebuie sa ramâna libere pentru a putea fi permanent
mobilizate.
8. Determinarea Reactia Gregersen.

Hemoragiile oculte in fecale

Sunt reactiile care urmaresc evidentierea prezentei sangelui in materiile fecale. Ele
au la baza proprietatea hemoglobinei (component al hematiilor, prezente in sange)
si a derivatilor ei de a descompune apa oxigenata. Prin aceasta proprietate
peroxidazica se eleibereaza oxigen activ care oxideaza benzidina (reactivul
Gregersen) , rasina sau tinctura de gaiac 2 % (reactivul Weber), sau fenoftaleina
(Reactivul Mayer), imprimand o anumita culoare.

Metodele de evidentiere a hemoragiilor oculte in scaun sunt:

Gregersen

Weber

Adler

acestea fiind reactii de culoare (are loc reactia hemoglobinei cu apa oxigenata din
care rezulta oxigen activ si care este folosit apoi in reactii cu reactivii amintiti –
culoarea imprimata in cazul de fata este culoarea albastra).

Metoda Addler este o metoda rapida. Alte metode folosite sunt: reactia cu
ortotoluidina cand se obtine coloratia verde albastru si cea cu reactiv Mayer,
generatoare a culorii rosu violet.

Examenul clinic al materiilor fecale pentru a evidentia prezenta sangelui ca si cele


pentru evidentierea pigmentilor biliari ori a substantelor proteice se face pe
portiuni mici din bolul fecal sau pe omogenizant.

Prepararea omogenizantului din materii fecale presupune amestecul unei parti din
bolul fecal cu cinci parti de apa urmat de fierbere pentru a distruge oxidazele
celulare, si de filtrare.

Cercetarea hemoragiilor oculte in scaun inseamna ca pacientul are obligativitatea


de a nu consuma cu cel putin 4 – 5 zile inainte de analiza produse din carne sau
medicamente cu fier. El trebuie sa tina un regim alimentar alb.

In mod normal sangele este absent in materiile fecale -prezenta sa indica o


afectiune sangeranda a tubului digestiv:

ulcer gastric sau duodenal

polipi intestinali

rectocolita ulcero-hemoragica
neoplasm

hemoroizi interni

9. Efectuarea irigatiei colice

Efectuarea irigaţiei colice (clisma pe colestomă)

Introducerea unei cantităţi de apă prin colostomia stângă, pentru golirea


intestinului.

Scop/indicaţii:

- golirea completă a intestinului de gaze, mucus şi materii fecale, pentru evitarea


purtării unei pungi colectoare, astfel încât pacientul să-şi poată efectua activităţile
zilnice;

- prima clismă se face a 8-a - a 10-a zi postoperator şi numai la recomandarea


medicului;

- cea mai favorabilă perioadă este în convalescenţă, între 3 săptămâni şi 2 luni după
intervenţia chirurgicală;

- se face la interval de 2-3 zile, întotdeauna la aceeaşi oră.

Materialul necesar

- un scaun decupat la mijloc, având dedesubt un colector;

- irigator pentru colostomie, tub adaptor;

- canula colotip (sub formă conică, de pâlnie) folosită în acest scop;

- apă călduţă 700-800ml;

- vaselină;

- un deget de mănuşă (din latex);

- un manşon de irigaţie;

- tampon opturator sau o pungă mică colectoare;


- mănuşi de unică folosinţă, comprese nesterile;

- un prosop;

- aleză;

- apă, săpun pentru curăţirea zonei;

- doi saci pentru colectarea deşeurilor.

Pregătirea pacientului

- se explică pacientului procedura;

- se instalează pacientul în poziţia semişezând;

- se urmăreşte efectuarea educaţiei pentru autonomie în viitor.

Efectuarea procedurii

- se spală mâinile;

- se îndepărtează dispozitivul aplicat de pe planul cutanat;

- se curăţă pielea din jurul stomei cu apă şi săpun neutru, se usucă foarte bine;

- se aplică manşonul (o pungă colectoare deschisă la cele două extremităţi);

- se închide extremitatea inferioară printr-un nod sau prin clampare, sau se


introduce într-un recipient colector;

- folosind degetul de mănuşă, se face un tuşeu la nivelul stomei, pentru a repera


poziţia pâlniei (colotipului);

- se pregăteşte irigatorul cu apă călduţă (700-800 ml), se suspendă pe un suport,


aproximativ la înălţimea umărului pacientului;

- se elimină aerul din tubul irigatorului;

- se introduce colotipul lubrifiat la nivelul colostomei prin extremitatea superioară


a manşonului;

- se deschide circuitul şi apa se scurge în intestin în aproximativ 6-10 minute;


- la terminarea irigaţiei, se îndepărtează colotipul, se închide partea superioară a
manşonului cu o pensă şi se îndepărtează;

- se aşteaptă golirea totală a intestinului;

- evacuarea se face sub supravegherea asistentului;

- se curăţă stoma cu apă şi săpun;

- stoma se acoperă cu pansament;

- în timpul procedurii, pacientul este rugat să observe toate etapele, pentru a se


putea autoîngriji.

Îngrijirea după procedură

- la nivelul stomei se face un pansament, se pune un tampon obturator sau o pungă


mică opacă;

- pot apărea dureri abdominale, greţuri dacă golirea nu este completă;

- durerile pot fi produse şi de viteza prea mare a lichidului de spălătură, iar acestea
pot fi prevenite prin controlarea ritmului de scurgere.

10. Prelevarea cutanata in dermatofobii

Biopsia cutanata reprezinta o procedura care consta in prelevarea unui probe de piele pentru a
fi supusa unui examen microscopic. Biopsia cutanata este cel mai precis mod de diagnosticare
dermatologica.

DE CE SE FACE TESTUL?

Biopsia cutanata se efectueaza pentru:

diferentierea tumorilor cutanate;

diagnosticarea psoriazisului, lupusului eritematos cutanat, etc;

pentru a diagnostica o infectie bacteriana sau micotica.

PREGATIRE PACIENT
Inaintea efectuarii unei biopsii cutanate, pacientul trebuie sa-si informeze medicul daca:

ia medicamente antiinflamatorii, deoarece aceastea ar putea schimba modul in care biopsia


apare la microscop;

este alergic la unele medicamente;

ia aspirina sau warfarina;

este insarcinata.

CUM SE FACE TESTUL?

In functie de situatie, pentru prelevarea unei probe de piele se pot folosi 3 metode:

biopsia de suprafata a epidermei (shave biopsy): folosind aceasta metoda se preleveaza o


sectiune foarte subtire de pe suprafata pielii care poate fi folosita pentru a indeparta leziunile
superficiale;

Biopsia prin punctie (punch biopsy): se indeparteaza un mic fragment cilindric de piele din zona
de interes. Poate fi folosita pentru a indeparta leziuni de mica intindere precum si a diagnostica
iritatiile sau alte afectiuni.

biopsii excizionale: aceastea se efectueaza in adancime pe o suprafata mai intinsa si sunt


folosite pentru indepartarea totala a unei suprafete de piele anormala (cancerul de piele).

CUM SE SIMTE TESTUL?

Pacientul poate simti o mica intepatura in momentul in care se administreaza anestezicul.


Pacientul nu simte nici o durere in momentul in care se recolteaza proba de tesut.

RISCURI

Exista riscul dezvoltarii unei infectii sau sangerari in locul unde a fost excizat tesutul. Aceste
complicatii au loc foarte rar.

REZULTATE

Rezultat normal: analiza probei de tesut nu releva anormalitati tisulare sau celulare.

Rezultat anormal:

se identifica excrescente benigne (nu contin celule canceroase) din care fac parte: negi,
neurofibroame, alunite.
se identifica celule canceroase: celule bazale, melanom, celule scuamoase;

se identifica prezenta psoriazisului, vasculitei;

o infectie bacteriana sau micotica este prezenta.

CE POATE AFECTA TESTUL?

Rezultatele testului pot fi influentate de medicamentele inflamatorii, antimicotice sau creme


care contin corticosteroizi.

ALTE INFORMATII

Daca biopsia trebuie efectuata pe fata, este recomandat ca pacientul sa se adreseze unui medic
specializat in technici chirurgicale care pot diminua formarea de cicatrici, precum un chirurg sau
dermatolog.