Sângele si componentele sale.

Sângele este un fluid care se găseste în spațiul intravascular si reprezintă 8% din

greutatea corporală. Cantitatea de sânge din corp depinde de greutatea persoanei, dar în
general un adult de 70 de kg are aproximativ 5 l de sânge.
Sângele este compus dintr-un element lichid, plasma, si celule sau elemente
figurate.
Mai mult de jumătate din volumul total al sângelui este reprezentată de plasmă.
Plasma conține proteine, carbohidrați, aminoacizi, lipide, si săruri minerale.
Elementele figurate sau celulele sanguine includ:
· eritrocitele sau hematiile (celule sangvine rosii),
· leucocitele (celule sangvine albe), si
· plachetele sau trombocitele.
Aceste elemente figurate sunt suspendate în plasmă.
Eritrocitele, sau hematiile, sunt cele mai numeroase dintre elementele figurate din
sânge si au functia de a transporta oxigen. Oxigenul transportat este aderent la
hemoglobină, o proteină care conținr fier.
Hematocritul (Ht) este un termen utilizat pentru identificarea procentajului
volemic de celule sangvine rosii din corp. Un hematocrit de 45 înseamnă că la fiecare 100
ml de sânge există 45 ml de celule rosii si 55 ml de plasmă. Hematocritul mediu este de
45 ± 7 pentru bărbați si 42 ± 5 pentru femei.
Leucocitele sunt mai puține, cea mai importantă funcție a acestora este distrugerea
elementelor străine. Alt tip de celule sangvine albe, limfocitele, oferă imunitate față de bolile
infecțioase.
A treia clasă de elemente este formată din trombocite (plachete) care sunt cele
mai mici elemente figurate. Plachetele sunt esențiale pentru coagularea sângelui.

Grupele sanguine si Factorul Rh

Tipul sanguin al unei persoane este dependent de ereditate si este determinat de
tipul de antigen prezent în membranele celulelor rosii sangvine (hematiilor).Un antigen
este o substanță care determină formarea de anticorpi.
Antigenii A, B si Rh sunt cei mai importanți antigeni când este vorba de transfuzii
sangvine.
Tipurile de sânge sunt denumite după antigenii prezenți în membrana hematiilor.sanguin
Antigen Pot dona către Pot primi de la
Grupele de sânge
Persoanele cu grupă O si Rh negativ sunt donatori universali deoarece, în situații
de urgență, sângele lor poate fi transfuzat oricarei persoane.
Cei cu grupa AB sunt primitori universali, deoarece pot primi sânge de la
majoritatea donatorilor cu orice alta grupa sanguina..
Antigenul Rh este fie pozitiv (prezent), fie negativ (absent) din membrana hematiei.
Este indicat ca pacientiilor sa li se transfuzeze sânge cu acelasi factor Rh.
Antigenul Rh are o importanță deosebită în timpul sarcinii mai ales in cazul mamelor cu
factor Rh negativ si sot cu factor Rh pozitiv. In aceasta situatie pot sa survina
izoimunizari foarte periculoase pentru fat, mai ales daca mama este la a 2-a sarcina sau a
1
beneficiat de intreruperi de sarcini prin chiuretaj uterin.
Sângele unui pacient trebuie testat în vederea determinării compatibilității directe
cu sângele donatorului, înainte de efectuarea transfuziei. Dacă nu sunt compatibili nu se
indica efectuarea transfuziei.

Determinarea Grupelor sangvine si Factorului Rh

Landsteiner a descris in 1901 – sistemul ABO.
Antigeni eritrocitari A,B
Aglutinine plasmatice anti A (α) și anti B (β)
În 1940 s-a descris sistemul Rh.
Sistemul ABO
Grupa Aglutinogen (antigen) Aglutinine (anticorp)
O - α, β
A II A β
B III B α
AB IV AB -

Antigenele A, B = glicoproteine, se sintetizeaza încă din viața intrauterină

Aglutininele – nu se sintetizează intrauterin, nu sunt prezente la nou nascut.

În sângele unui individ nu coexistă niciodată aglutinogenul si aglutinina omoloage. Pentru

compatibilitate transfuzională este necesară cunoasterea aglutinogenelor donatorului si a
aglutininelor primitorului. Aglutininele donatorului sunt neutralizate în organismul
primitorului prin fixare pe endoteliu si eritrocite.
Reactia de incompatibilitate transfuzionala sunt extrem de periculoase fiind
determinate de reactia dintre aglutinogenele donatorului si aglutininele primitorului.
Pentru determinarea grupelor sanguine au fost descrise 2 metode:
- metoda Simonin
- metoda Beth-Vincent.
Metoda Simonin
- consta in determinarea aglutininelor primitorului prin punerea in contact a serului
primitorului cu eritrocite test O,A,B.
Metoda Beth-Vincent
- consta in determinarea aglutinogenelor primitorului prin punerea in contact a sângelui
primitorului cu seruri hemotest O (anti A,anti-B), A (anti-B),B (anti-A).
Sistemul sau factorul Rh:
Este reprezentat de 3 perechi de antigeni, cel mai important fiind antigenul D. In funcție
de prezența sa pe eritrocite se descrie:
Rh + (D prezent) = 80%
Rh - (D absent) = 15%
Anticorpii acestui sistem nu sunt naturali (nu apar spontan), ei fiind sintetizați prin imunizare.

Înainte de transfuzie se verifică grupa ABO si factorul Rh ale pacientului (primitorului) si

ale sângelui din flacon.

2
Recoltarea sangelui pentru determinarea grupelor sanguine
Pentru determinarea grupei sanguine se foloseste sange venos sau sange capilar (din pulpa
degetului)
a) Recoltarea sangelui venos:
- se recolteaza 3-4 ml sange din vena, intr-un vaccumtainer roșu, fără anticoagulant
b) Recoltarea sangelui se poate face si pe substanta anticoagulanta (citrat de sodiu sau
heparina) in acest caz dupa sedimentare sau centrifugare rezulta plasma si masa eritrocitara
- atat serul cat si plasma se utilizeaza pt determinarea aglutininelor prin metoda Simonin si pt
proba de compatibilitate directa majora Jeanbreau
- hematiile se utilizeaza pt. determinarea aglutinogenului prin metoda Beth-Vincent
c) Recoltarea sangelui din pulpa degetului este o metoda mai expeditiva, utilizata mai ales
cand se fac determinari cu scop informativ, in serie, in colectivitati

A. Metoda Beth-Vincent cu ser anti-A anti-B

Anticorpii monoclonali ANTI A şi ANTI B sunt de tip IgM şi produc aglutinarea directă, pe
lamă, la temperatura camerei, a antigenelor omoloage A, respectiv B.
Metoda de lucru:
Se foloseşte sânge venos 3-4 ml.
Pe o lamă cu godeuri, se picură câte o picătură de ser ANTI A respectiv ANTI B; alături, în
dreptul fiecărei picături de ser, se adaugă câte o picătură de eritrocite de determinat (picătura
de 10 ori mai mică decât picătura de ser); picăturile de ser se omogenizează cu cele de
eritrocite, cu colţul unei lame sau cu bagheta de sticlă; după 3-4 secunde, apar primele semne
de aglutinare, iar reacţia este completă după un minut.
1. Dacă aglutinarea nu se produce, înseamnă că sângele cercetat nu are aglutinogenul.
Aparţine grupei 0I.
2. Dacă aglutinarea se produce în serul ANTI A, înseamnă că sângele cercetat are aglutinogen
A. Sângele aparţine grupei AII.
3. Dacă aglutinarea se produce în serul ANTI, B, înseamnă că sângele de cercetat are
aglutinogen B. Sângele aparţine grupei B III.
4. Dacă aglutinarea se produce în ambele seruri-test, înseamnă că sângele conţine
atâtaglutinogen A, cât şi aglutinogen B ; Face parte, deci, din grupa AB IV.

B. Metoda de determinare a aglutininelor

Pentru metoda Simonin se folosesc hematii test care se obţin de la fiecare punct de transfuzie;
valabilitatea hematiilor este de maximum 3 zile. Avem, deci, aglutinogen cunoscut şi
aglutinine necunoscute.
• Materialele necesare - sunt aceleaşi ca şi la proba directă (seruri-test, lamă cu 3 godeuri,
lame de sticlă curate şi uscate, pipete pentru fiecare ser hemotest în parte, pipete pt. sângele de
cercetat, materiale pentru recoltat sângele) dar, în loc de seruri-test, se folosesc eritrocite-test.
Este nevoie, de asemenea, de ser sau plasmă, deci nu este suficientă recoltarea numai prin
înţeparea pulpei degetului, ci trebuie să se recolteze sânge prin puncţie venoasă.

3
•Tehnica :
- cu o pipetă Pasteur, pune câte o picătură din serul sau plasma de cercetat în două godeuri;-
deasupra fiecărei picături de ser de cercetat, aflat pe lamă, se pune o picatură din hematiile
test - cu aglutinogenul cunoscut, respectiv hematii - test AII şi BIII;
Atenţie!
Şi prin această metodă, cantitatea de ser este de 10 ori mai mare decât cea de hematii.- se
efectuează omogenizarea.
Interpretarea rezultatelor
- Dacă aglutinarea s-a produs în ambele picături omogenizate, înseamnă că în serul de cercetat
se află ambele aglutinine (α şi β ) ; Serul de cercetat face, deci, parte din grupa 0I.
- Dacă aglutinarea se produce numai în picătura de ser în care am pus eritrocite - test BIII -
înseamnă că aglutinogenul B s-a întâlnit cu aglutinina omoloagă β ;
Deci serul aparţine grupei AII
- Dacă aglutinarea se produce numai în picătura de ser în care am pus eritrocite - test A II -
înseamnă că s-a întâlnit cu aglutinina a, care a aglutinat hematiile-test.
Serul aparţine grupei B III
.- Dacă aglutinarea nu s-a produs în nici una din picăturile serului de cercetat înseamnă că
serul nu areaglutinine, deci face parte din grupa ABIV

Probele de compatibilitate directă majoră - in vitro (Jeanbreau) - in vivo (Oelecker)

Jeanbreau
Scop: decelează anticorpii din serul bolnavului, care ar putea distruge eritrocitele donatorului
- pune în evidenţă incompatibilitatea în sistemul OAB
materiale:- lame de sticlă curate, degresate, uscate - flaconul sau punga cu sângele de cercetat
- seringi şi ace sterilizate - pipete, mănuşi de protecţie - termostat, vată, alcool
Pacient: Psihic şi fizic - ca la puncţia venoasă
- execuţia-asistenta se spală pe mâini-îmbracă mănuşile sterile- recoltează sânge prin puncţie
venoasă- introduce sângele la centrifugă- pune o picătură din plasma primitorului pe o lamă
peste care adaugă eritrocite de la donator - respectă proporţia de 1/10 între globule şi ser -
citeşte rezultatul după 5 minute, la rece-adaugă o picătură de papaină şi introduce la termostat
timp de 30 minute
Interpretare - dacă în picătură se produce aglutinarea, sângele primitorului nu este compatibil
cu sângele donatorului-dacă nu se produce aglutinarea, sângele este compatibil şi poate fi
transfuzat.
Oelecker
Scop : - verificarea, în plus, dar obligatorie, a felului în care primitorul reacţionează faţă de
sângele ce i se introduce intravenos, prin transfuzie.
materiale: -instrumentele şi materialele necesare efectuării unei transfuzii
- medicamentele necesare pentru eventuale accidente posttransfuzionale
Pregatirea pacientului - psihic şi fizic, ca pentru puncţia venoasă
- execuţia- asistenta se spală pe mâini- îmbracă mănuşi sterile- instalează aparatul de
transfuzie- lasă să se scurgă prin picurător primii 20 ml de sânge- reglează ritmul de scurgere
la 10-15 picături/minut, timp de 5 minute- supraveghează foarte atent pacientul timp de 5
minute- dacă apar semnele incompatibilităţii de grup (senzaţie de frig, frison, cefalee, dureri
lombare, tahicardie, urticarie, congestia feţei), întrerupe transfuzia şi anunţă medicul. Dacă nu
apar semnele incompatibilităţii de grup, introduce din nou 20 ml sânge în ritm mai rapid după
care reglează ritmul Ia 10-15 picături/minut - supraveghează pacientul timp de 5 minute -

4
dacă nu apar semnele incompatibilităţii de grup, continuă transfuzia în ritmul prescris (60
picaturi/minut).

Produse sanguine utilizate

Sange total omolog, unitate adult - Este un sange venos, de origine umana, prelevat aseptic
de la un donator a carui aptitudine pentru donarea de sange este constatata printr-un act
medical.
Este recoltat intr-un recipient sau sistem de pungi autorizat, inchis, continand un
volum corespunzator de solutie anticoagulanta si de consevare, sterila si apirogena.
Volumul unei unitati adult de sange total este in medie de 400ml ± 10% .
Conditii si durata de conservare:
Durata de conservare depinde de tipul de solutie anticoagulanta si de conservare
utilizata in punga de prelevare. Durata de conservare este intre 21 – 35 de zile.
Concentrat Eritrocitar homolog, unitate adult
Este un sediment eritrocitar impreuna cu stratul său leuco-plachetar de origine
umana, de culoare rosu inchis, preparat aseptic. Este recoltat intr-un sistem de pungi autorizat,
inchis, continand un volum corespunzator de solutie anticoagulanta si de conservare, sterila si
apirogena. Volumul minimal al unui Concentrat Eritrocitar este de 150 ml.
Concentrat Trombocitar Standard homolog
Concentratul Trombocitar Standard este o suspensie de trombocite in plasma,
obtinuta in mod aseptic prin centrifugare, dintr-o singura unitate adult de Sange Total
uman, preparata intr-un sistem de pungi autorizat, inchis, steril si apirogen. Dupa
preparare, produsul prezinta o culoare galbuie.
Plasma Proaspata Congelata homologa, provenita din Sange Total
Plasma Prospata Congelata homologa de origine umana provenita din sange total este
plasma obtinuta aseptic dintr-o singura Unitate Adult de Sange Total dupa separarea de
elementele celulare. Este preparata intr-un recipient autorizat, inchis, steril si apirogen.

TRANSFUZIA
Definiție: introducerea de sânge izo-grup, izo-Rh sau derivate de sânge în sistemul circulator
al bolnavului.
SCOPUL:
- restabilirea masei sanguine și asigurarea numărului de hematii necesare pentru transportul
O2 în caz de hemoragii, anemii, stări de soc.
- stimularea hematopoezei
- aport de substanțe nutritive
- stimularea reacțiilor metabolice ale organismului
- stimularea reacțiilor antitoxice și antiinfecțioase
- depurația organismului prin înlocuirea sângelui încarcat cu substanțe toxice cu sânge
proaspăt.

5
Transfuzie :
Directă : printr-un sistem de tuburi sângele este trecut direct din vena donatorului ăn sistemul
vascular al receptorului (cazuri excepționale - în urgențe majore)
Indirectă : (cu sânge conservat) sângele recoltat de la donatori este păstrat un timp și apoi
administrat receptorului.
Transfuzia indirectă: Înainte de administrare, sângele pentru transfuzie va fi controlat. Se vor
cerceta:
a) integritatea flaconului: flaconul să fie intact, ermetic închis, fără fisuri
b) valabilitatea.
c) aspectul macroscopic al sângelui din flacon : Normal, sângele păstrat câteva ore la frigider
se sedimentează în 3 straturi: - stratul inferior mai vâscos și de culoare roșie-închis cuprinde
masă eritrocitară; - stratul al II-lea mai albicios cuprinde leucocite și trombocite; - stratul al
III-lea limpede, omogen, galben-verzui este reprezentat de plasmă.
Materialelor necesare
Tava medicală sau cărucior pentru tratamente
Seringi/ace, mănuşi sterile adecvate
Punga sau flaconul de sânge izo-grup, izo-Rh şi trusa de transfuzie (perfuzor cu filtru)
Branulă/flexulă, soluţie dezinfectantă, tampoane, etichetă
Garou, leucoplast sau bandă adezivă non alergică; Muşama, stativ, recipiente de colectare a
deşeurilor
Pregătirea pacientului
a) psihică: - Informaţi şi explicaţi procedura pacientului şi obţineţi consimţământul informat
în scris
b) fizică: - pacientul nu va mânca cu cel puţin 2 ore înainte și după terminarea transfuziei (se
pot administra după transfuzie lichide călduțe);
- poziţia pacientului - va fi de decubit dorsal; se va alege locul pentru puncţia i.v
Efectuarea procedurii:
verificaţi indicaţia de transfuzie şi cantitatea de sânge, identitatea pacientului integritatea
pungii de sânge, termenul de valabilitate, aspectul macroscopic al sângelui
spălaţi mâinile, puneţi mănuşile
recoltaţi sânge pentru proba de compatibilitate Jeanbreau
încălziţi sângele la temperatura corpului,
deschideţi trusa de transfuzat şi inseraţi acul transfuzorului în punga sau flaconul cu
sânge, eliminând aerul din acesta; ulterior închideţi clema/prestubul
se realizează puncţia venoasă, fie utilizând branula/fluturaş sau direct pe ac, ce se fixează
apoi cu leucoplast
deschideţi clema/prestubul şi daţi drumul sângelui să curgă
efectuaţi proba biologică Oelecker
se reglează ritmul transfuziei - 40 – 60 picături/minut în mod obişnuit şi se aplică o
etichetă pe flacon/pungă de sânge cu ora la care a început transfuzia
după terminarea transfuziei se închide prestubul, se retrage acul şi aplică un tampon c u
alcool
punga sau flaconul în care trebuie să rămână aprox. 5-6 ml de sânge se păstrează, în
eventualitatea unor verificări în caz de accidente posttransfuzionale tardive

6
Îngrijirea pacientului
Aşezaţi pacientul într-o poziţie comodă şi verificaţi semnele vitale la fiecare 15', în prima
jumătate de oră după începerea transfuziei, şi la fiecare jumătate de oră sau la o oră după
transfuzie.
Informaţi pacientul/familia să anunţe în caz de prurit cutanat, dispnee, ameţeli, dureri
lombare sau precordiale, deoarece acestea pot fi reacţii ale transfuziei
Reorganizarea locului
Colectaţi deşeurile în recipiente speciale
Îndepărtaţi mănuşile, spălaţi mâinile, notaţi în foaia de observaţie administrarea
transfuziei, numărul scris pe punga sau flaconul de sânge, ora la care a început transfuzia, ora
la care s-a terminat şi eventualele reacţii ale pacientului
Accidente:
 Șoc hemolitic = incompatibilitatea de grup în sistemul OAB
· se întrerupe transfuzia la apariția semnelor precoce (frison, tahicardie, dispnee, cianoza,
stare generala alterată, dureri lombare, retrosternale)
 transfuzarea unui sânge alterat
· infectat cu germeni virulenți care provoacă frisoane puternice la 1-2 ore după
transfuzie; se încălzește pacientul cu pături, buiote și se administrează băuturi calde, se
începe antibioterapie masivă, după antibiograma sîngelui infectat
· infectat cu virusul hepatitei epidemice, cu plasmodiul malariei, spirochete sau
brucele - manifestările apar după trecerea perioadei respective de incubație
 frison = datorită prezenței substanțelor piretogene (însoțit de cefalee, febra)
 embolie pulmonară
* cu cheaguri, manifestată prin agitație, cianoză, dureri toracice, tuse chinuitoare,
hemoptizie
* cu aer, manifestată prin alterarea bruscă a stării generale, cianoza, dispnee,
tensiunea arterială scăzută, puls filiform;
 hemoliza intravasculară cu blocaj renal, șoc posttransfuzional, acidoză
metabolică, stop cardiac prin hipotermie = datorate transfuziei cu sânge
neîncălzit
Incidente:
- înfundarea aparatului cu cheag - se schimbă aparatul
- sângele poate conține cheaguri sau pelicule de fibrină ce se depun pe filtru - se
schimbă flaconul și perfuzorul
- ieșirea acului din venă
- perforarea venei
- coagularea sângelui venos refulat în ac - se schimbă acul
Observaţii
Nu încălziţi sângele în apă caldă, sau deasupra surselor de căldură, evitaţi agitarea
pungii/flaconului
Respectaţi asepsia si nu umpleţi camera perfuzorului cu sânge - nu se mai poate urmări
ritmul de curgere.