Termenul de grup sanguin (sau grup sanguin) este folosit pentru a caracteriza sngele unui individ n funcie de prezena

sau absena unui antigen pe suprafaa eritrocitelor acestuia. Majoritatea antigenelor de grup sanguin sunt de natur glicoproteic, oarecum stabile din punct de vedere genetic, unele fiind ntlnite la mai multe specii de mamifere n forme identice. Aceast trstur a lor poate fi invocat drept argument n favoarea unitii lumii vii. Dei aceste antigene sunt prezente i pe leucocite (nu i pe trombocite), n mod curent se consider c doar eritrocitele prezint importan pentru stabilirea grupelor sanguine. Datorit faptului c reacia antigen-anticorp la care particip antigenele de grup sanguin i anticorpii lor specifici este una de aglutinare (se soldeaz cu aglutinarea hematiilor) antigenele se mai numesc i aglutinogene, iar anticorpii i aglutinine. n practica medical curent prezint importan sistemele AB0 i Rh. Restul sistemelor de antigene sunt utilizate n medicina legal, aplicaile lor cele mai importante fiind n stabilirea paternitii i n diferite anchete de filiaie, ns n prezent aceste proceduri tind s fie nlocuite de ctre analiza ADN. Importana grupelor sanguine rezid n indicarea compatibilitii sau incompatibilitii dintre donator i primitor n cazul transfuziilor. Teoretic, compatibilitatea reprezint situaia n care ntlnirea antigenului de pe hematii cu anticorpi specifici este exclus. Sistemul AB0 se bazeaz pe existena a dou aglutinogene, notate A i B, i a dou aglutinine specifice: (anti A) i respectiv (anti B). Landsteiner a observat o regul a excluziunii reciproce, concretizat n faptul c indivizii care prezint pe eritrocite un aglutinogen nu au niciodat n plasm aglutinina omoloag. Un individ poate dispune de unul, ambele sau de nici unul din aglutinogene. ntotdeauna exist aglutinine corespunztoare aglutinogenului care lipsete, iar cnd sunt prezente att A ct i B, nu vor exista aglutinine. Astfel, exist 4 grupe principale n sistemul AB0: Grupa Grupa Aglutinogen Aglutinine (Landsteiner (Jansk) (antigen) (anticorpi) ) 0 (zero) A B AB I II III IV nu are A B A i B i nu are

Grupele sangvine
In prezent exista 29 de sisteme de sisteme de grupe sangvine recunoscute de ISBT (International Society of Blood Transfusion). Dintre aceste sisteme, cele mai cunoscute si cele mai importante in cazul transfuziilor sunt sistemle ABO si Rhesus

(Rh). Toate grupele sangvine din cadrul celor 29 de sisteme sunt determinate de combinatiile a 29 de antigene de pe suprafata hematiilor si in total exista peste 400 de grupe sangvine. Sistemul ABO In cadrul sistemului ABO, exista patru grupe sangvine: O sau I, A (II), B (III) si AB (IV). Aceste grupe sunt determinate de prezenta sau absenta pe suprafata hematiilor a unor molecule antigenice, denumite si aglutinogeni. Cei mai importanti aglutinogeni sunt A, B si H. Anticorpii corespunzatori acestor antigene se numesc aglutinine si sunt denumiti anticorpi (Anti-A) si (anti-B). Aglutinogenul H este prezent pe hematiile de grup O si este precursorul aglutinogenilor A si B (figura 1). Proprietatile antigenice ale acestor molecule sunt determinate de structura resturilor glucidice atasate miezului proteic. Astfel, prin adaugarea unui rest de N-acetil-galactoza la antigenul H se obtine antigenul A si prin adaugarea unui rest de Galactoza la antigenul H se obtine antigenul B. La randul lui, antigenul H provine dintr-un precursor denumit precursorul antigenelor ABO, prin adaugarea unui rest de fucoza.

Figura 1. Originea antigenelor ABO.

Aglutininele (anticorpii) corespunzatoare aglutininelor A si B fac parte din clasa imunoglobulinelor M (IgM), proteine cu masa moleculara mare care nu pot traversa bariera placentara. Aglutininele si anticorpii corespunzatori (de exemplu A si ) nu se gasesc in sangele aceleiasi persoane. Daca ar intra in contact anticorpii si antigenii corespunzatori, ar avea loc o reactie antigen-anticorp (reactie foarte specifica) si hematiile ar aglutina si in final ar fi distruse. In functie de distributia antigenelor din hematii si a anticorpilor din plasma se disting 4 grupe sangvine, a carei denumire este data de tipul de antigen (tabelul 1).

Grupa sangvina O A

Aglutinogeni (antigene) H A

Aglutinine (anticorpi) si

B B AB A si B Tabelul I. Grupele sangvine ABO

lipsesc

In Romania distributia grupelor sangvine este urmatoarea: 34% grup ), 41% grup A, 19% grup B si 6% grup AB. Pe baza tabelului I se pote deduce schema compatibilitatii grupelor sangvine (figura 2).

Figura 2. Schema compatibilitatii grupelor sangvine

Asa cum se poate deduce din figura 2, regula de donare a sangelui este urmatoarea: in sangele donatorului nu trebuie sa existe antigene (aglutinogeni) care sa interactioneze cu anticorpii (aglutininele) primitorului. Prin urmare sangele se doneaza in interiorul aceluiasi grup, si de la grupul O (donor universal) la toate celelalte grupe. Persoanele cu grup AB sunt primitori universali, deoarece plasma lor este lipsita de aglutinine. Aceasta regula este valabila in cazul transfuziei unor volume mici de sange (pana in 500 ml). In acest caz, anticorpii din sangele donatorului nu sunt importanti si nu pot crea neplaceri deoarece volumul de sange transfuzat fiind mic, acestia se vor dilua foarte mult in sangele primitorului. In schimb, in cazul unor transfuzii cu volume mari de sange, anticorpii donatorului devin importantii pentru ca fiind in cantitate mare pot reactiona masiv cu antigenele de pe hematiile primitorului. In aceste cazuri transfuziile se realizeaza numai in cadrul aceluiasi izogrup (acelasi grup sangvin). Recomandari pentru determinarea grupului sanguin ABO

 inaintea unei transfuzii;este indicat a se practica proba compatibilitatii directe ,care consta in a urmari aparitia aglutinarii ,ca urmare a amestecului unei picaturi din sangele bolnavului cu o alta din sangele transfuzat .In cazul in care nu este cunoscuta grupa sanguina a primitorului ,se prefera transfuzia cu grup O ,iar in cazul transfuziilor repetate cu sange izogrup (adic de aceeai grup cu a primitorului.). inaintea unei proceduri invazive sau chirurgicale potential asociate cu complicatii hemoragice care ar putea necesita transfuzii; monitorizarea imunohematologica antepartum si postnatala a mamei si copilului; la donatorii de sange; pentru compatibilitatea de grup ABO in transplantul de rinichi si inima. -in medicina regala ,pt stabilirea paternitatii (fenomenul Bombay) Determinarea se face obligatoriu prin 2 metode, concomitent 1.identificarea Ag de pe eritrocite (metoda Beth-Vincent) 2.identificarea ac serici (naturali) (metoda Simonin).

DETERMINAREA GRUPELOR SANGUINE Metoda Beth-Vincent

Material necesar: - seruri hemotest procurate de la un centru de recoltare a sngelui: * Ser anti A conine anticorpi alfa (aglutinine alfa) * Ser anti B conine anticorpi beta (aglutinine beta) * Ser anti AB nu conine anticorpi (aglutinine) - serurile se in n sticlue diferite, etichetate. Identificarea grupei se bazeaz pe amestecarea unei picturi din sngele cercetat cu o pictur de hemotest. - lame de sticl, ace sterile, mnui sterile, alcool medicinal, vat, recipiente speciale pentru aruncarea materialelor folosite ; Mod de lucru: - se dezinfecteaz i se usuc lamele de sticl; - pe lama de sticl se pune succesiv, folosind pipete diferite, cte o pictur mare de ser hemotest, n ordinea urmtoare, de la stnga la dreapta: ser anti A, ser anti B, ser anti AB. - se iau mnuile, apoi se dezinfecteaz cu alcool pulpa degetului persoanei a crei grup sanguin vrem s o determinm, nepm cu acul sterilizat i lum n 3 coluri diferite ale unei alte lame de sticl, cte o pictur de snge pe care o amestecm cu pictura de ser hemotest. Amestecarea a dou picturi se face cu colul respectiv al lamei. Observarea aglutinrii hematiilor se face dup 2-3 minute. Sunt posibile 4 situaii: o dac n toate cele 3 picturi de ser hemotest nu se produce nici o sglutinare, amestecirule mnnd uniform colorate n roz, sngele cercetat aparine grupei O ; o o dac se produce aglutinare n toate serurile, atunci sngele cercetat aparine grupei AB; dac se produce aglutinarea n serurile anti A i anti AB i nu se produce aglutinare n serul anti B, sngele cercetat aparine grupei A;

dac se produce aglutinarea n serurile anti B i anti AB i nu se produce aglutinare n serul anti B, sngele cercetat aparine grupei B;

Metode de determinare a grupelor sanguine metoda Beth -Vincent seruri test Anti Grupa A+ sanguina Anti B Anti A Anti B
O(,) A() B() AB(H)

metoda Simonin eritrocite test O A B

_ + + +

_ + _ +

_ _ + +

_ _ _ _

+ _ + _

+ + _ _

Legenda :+=aglutinare prezenta - =aglutinare absenta Sistemul Rhesus (Rh)

Sistemul antigenic Rh a fost descoperit de Landsteiner si Wiener in membrana hematiilor de la maimuta Macacus Rhesus. Sistemul se aseamana cu sistemul ABO si cu anticorpii de histocompatibilitate HLA si este larg raspandit. Exista trei perechi de antigene Rh: Cc, Dd si Ee. Dintre acestea, cel mai antigenic si cel mai important este antigenul D, denumit si antigenul Rh. Antigenul apare in saptamana a 6-a de viata intrauterina si creste progresiv in membrana eritroblastilor, pana la maturizare. Anticorpii Rh fac parte din clasa imunoglobulinelor G (Ig G) care pot trece bariera placentara.

Spre deosebire de cazul antigenelor si anticorpilor din sistemul ABO, la persoanele cu grup Rh negativ lipsesc atat antigenele de pe suprafata hematiilor cat si anticorpii din ser. Aceste persoane pot sintetiza insa anticorpi anti-Rh in urma unor transfuzii gresite sau in cazul in unei sarcini in care mama are Rh negativ iar copilul Rh pozitiv. Aplicatia directa a determinarii factorului Rh este diagnosticul prenatal prin amniocenteza pentru a depista incompatibilitatea feto-maternala. Aceasta incompatibilitate sta la baza bolii prenatale denumita eritroblastoza fetala sau boala hemolitica a nou nascutului (figura 4). Boala apare ca urmare a imunizarii mamei cu Rh negativ impotriva antigenului D de pe membrana eritrocitelor fatului cu Rh pozitiv, mostenit de la tata. Imunizarea mamei se produce in ultima parte a sarcinii si in special la nastere cand, are loc o crestere a numarului de eritrocite ce trec in sangele mamei. La prima sarcina, titrul anticorpilor anti-Rh nu este atat de mare incat sa apara probleme. Incepand insa cu a doua sarcina, copii vor manifesta boala deoarece anticorpii din sangele mamei traverseaza bariera placentara, ajung in sangele fatului si distrug hematiile acestuia. Graviditatea bolii este direct proportionala cu concentratia de anticorpi anti-Rh care creste odata cu numarul de sarcini.

C
Figura 4. Schema imunizarii mamei cu Rh negativ in timpul unei sarcini in care fatul are Rh poitiv (A). La nastere hematii purtand antigenul Rh ajung in sangele mamaei iar aceasta va sintetiza anticorpi anti-Rh. La o noua sarcina (fat cu Rh pozitiv) celulele de memorie vor sintetiza anticorpii anti-Rh care ajung in sangele fatului si determina aparitia eritroblastozei fetale.

La primul contact al mamei cu antigenul Rh se activeazaun raspuns imun primar, lent prin producere de limfocite B specifice fata de antigenul D. Dupa indepartarea antigenului, limfocitele B raman circulante si active sub forma celulelor de memorie care pot supravietuii un timp indelungat si sunt capabile sa raspunda rapid la o noua intalnire cu antigenul. La a doua sarcina cu fat Rh pozitiv, are loc un raspuns imun rapid, mediat de celulele de memorie care incep sa produc Ig G anti-Rh. Ig G trec bariera placentara in sangele fatului, recunosc hematiile acestuia si se declanseaza boala. Pentru declansarea bolii intre mama si fat trebuie sa existe compatibilitate in sistemul ABO. Astfel daca mama are grup O si fatul are grup sangvin A sau B, aglutininele (anticorpii) sau din sangele mamei impiedica trecerea eritrocitelor fetale cu antigen A sau B blocand astfel imunizarea mamei fata de antigenul Rh (D) fetal.

Ce este hemoliza? Sub presiunea factorilor evolutionari, organismele au trebuit sa-si dezvolte sisteme eficiente de aparare care sa le ofere protectie impotriva atacurilor agentilor patogeni din mediu. Acestea sunt grupate sub denumirea de sistem imunitar, care, la modul profan vorbind, reprezinta armata oricarui organism. Soldatii acestei armate sunt celule speciale (leucocite) care au anumite atributiuni in strategia de aparare a organismului respectiv (fiind si ele impartite in familii: limfocite, neutrofile, eozinofile, macrofage, etc.) Ele au rolul de a patrula si de a identifica si ulterior distruge orice intrus care nu prezinta o parola sau un insemn pe care acesti soldati sa il recunoasca a fi self, adica propriu organismului respectiv. Pe fiecare dintre celule din componenta oricarui organism se afla acelasi tip de antigene (antene), care sunt recunoscute de catre limfocite ca fiind self, deci inofensive. Daca antigenele de pe suprafata unei celule nu corespund celor recunoscute de catre leucocitele gazdei, celula va fi distrusa (acest fenomen sta la baza rejectiei organelor transplantate). Acelasi fenomen are loc si in cazul unei transfuzii cu hematii care au pe suprafata lor antigene incompatibile, astfel ca sistemul imunitar al organismului gazda va distruge hematiile donatorului. Acest proces specific poarta numele de hemoliza Recomandari pentru determinarea factorului Rh inaintea unei transfuzii; inaintea unei proceduri invazive sau chirurgicale potential asociate cu complicatii hemoragice care ar putea necesita transfuzii; monitorizarea imunohematologica antepartum si postnatala a mamei si copilului; la donatorii de sange. Metodele de determinare a antigenului D se realizeaza:

pe placa cu godeu pe lama in camera umeda prin spalare de 3 ori cu ser fiziologic a eritrocitelor prin tehnica de papainare concomitenta

Japonezii au ajuns la concluzia ca in functie de grupa sanguina iti pot determina temperamentul si anume : ARMONICUL (Grupa sanguina A) Sintetizand: * hipersensibili si extrovertiti * se exteriorizeaza foarte repede, le trece repede si nu sunt ranchiunosi * nu se simt bine oriunde si cu oricine; se simt foarte bine cand sunt in acord afectiv cu mediul; pot fi situatii cand se simt bine de la inceput cu cineva sau situatii in care de la inceput nu suporta pe cineva (situatii de necompatibilitate temperamentala) * sunt capabili de iubiri fulgeratoare * sunt oameni de mare sensibilitate sufleteasca si se entuziasmeaza cu usurinta, se impresioneaza usor; pot sta minute in sir in fata unei opere de arta; simt mai usor necazurile, nevoile, necesitatile altora; pot plange cu usurinta * sunt buni, intelegatori, ingaduitori, usor influentabili * sunt inegali in munca; isi fac treaba pana la sfarsit, dar din considerente educationale; firea le dicteaza uneori niste comportamente fata de munca de genul: las-o ca-i bine si asa, las-o c-o mai facem si alta data, las-o ca ajunge si atat * fac o treaba foarte buna numai daca le place foarte mult ce fac; daca nu le place, trebuie controlati * doresc de la viata frumosul si placutul * trec psihic prin perioade in care se simt foarte bine, sunt plini de exuberanta, de voie buna, au chef de viata, stau bine cu simturile si simtamintele, au apetit sexual activ, si trec prin perioade de inchistare psihica, sunt foarte nervosi, n-au chef de viata, nu stau bine cu simturile si simtamintele, apetit sexual pasiv. Acest comportament este la toate persoanele, dar la A este preponderent * la o critica pentru un lucru de care nu se fac vinovati, sar precum arcul, indiferent de nivelul educational * daca investesc sentimente, se transpun cu totul momentului prezent, merg pe principiul ori totul, ori nimic * nu sunt prea optimisti MELODICUL (Grupa sanguina 0) Sintetizand: * extrovertiti, dar se exteriorizeaza mai greu, nu imediat ca Armonicii * daca ajunge sa se enerveze in relatiile umane si sa se exteriorizeze, nu trece cu usurinta peste incident (te poate pune la capitolul "de tinut minte") * diplomati in relatiile umane, se simt bine oriunde si cu oricine, nu aleg, nu au preferinte (cel putin nu se exteriorizeaza) * se simt bine intre oameni si cauta prezenta acestora; daca nu au perioade indelungate contacte umane, se indispun * sunt oameni buni si ingaduitori * nu sunt usor influentabili * sunt oameni sentimentali, mai mult sentimentali decat sensibili * intra foarte usor in relatii umane si cel mai usor intra in vorba cu Armonicii * vorbesc cu multa usurinta, dar uneori pot conduce discutiile pe un taram care sa-i reliefeze persoana ("se da mare") * stau bine cu memoria * in viata sunt in general optimisti * sunt uneori sensibili la onoruri si, fiind mai diplomati, se impaca bine cu orice fire

* le plac actiunile si calatoriile * cand se enerveaza si se exteriorizeaza, se comporta ca Armonicul. RITMICUL (Grupa sanguina B) Sintetizand: * introvertiti * cumuleaza, pastreaza, tin in ei, fiind sub consum nervos intern (aceasta poate duce la probleme de glande, in special tiroida, si de cord); in momentul in care nu mai suporta, devin explozivi: pe langa faptul ca se exteriorizeaza, si isi aminteste de multe lucruri din urma, este exploziv prin aceea ca poate lua diverse lucruri de pe masa pe care sa le arunce * analizeaza oamenii dupa cum sunt ei si doresc ca acestia sa fie la fel ca ei; cand constata ca nu sunt asa, trec prin deceptii si cauta sa se indeparteze de asemenea persoane * daca investeste sentimente si constata dupa un timp ca persoana in care a facut investitia nu merita, o scoate definitiv din suflet * nu accepta slabiciuni de caracter * oameni de mare logica, stau bine cu rationamentul; le-a placut in general matematica si fizica * sunt foarte statornici in prietenie * lezeaza foarte greu o persoana de care se simt atasati, dar isi amintesc des de persoane care nu au o reputatie morala prea deosebita * iubesc ordinea, metodica si disciplina * sunt foarte exigenti in ceea ce fac si foarte tenace in realizare * daca au inteles necesitatea si utilitatea unui lucru, nu se lasa pana nu-l fac foarte bine, de aceea nu mai trebuie sa fie controlati * aplica cu usurinta in munca tot ceea ce poate sa le usureze activitatea * nu sunt buni inovatori, dar aplica tot ce-i avantajeaza * doresc de la viata utilul si exactul COMPLEXUL (Grupa sanguina AB) Sintetizand: * sunt introvertiti * au temperament complex * se comporta ca o insumare a celor cunoscute de la A si B, dar preponderent sunt B * trec cu usurinta de la o extrema la alta; pot trece de la situatii in care doresc de la viata frumosul si placutul la situatii in care cauta utilul si exactul * sunt avizi de tot: bunuri, cunostinte, indemanari, deprinderi, bucurandu-se si de indemanari practice surprinzatoare * sunt foarte exigenti in prietenie; exagerat de exigenti, necrezand nimic pana nu se conving singuri, dar cand s-au convins, rup definitiv si total relatia cu persoana in cauza * copiii AB sunt in general mai timizi; parintii trebuie sa aiba preocupari in introducerea copilului in joaca si preocuparile semenilor; copilul este mai retras, mai retinut; ei au preocupari cam cu 1-2 ani in avans ca cei de-o varsta, sunt mai lucizi, mai rezonabili; copii trebuie indrumati spre sport; prin acesta un AB va deveni un adolescent cu incredere mai mare in sine * nu se simt bine daca n-au ce face; se simt cu atat mai bine cu cat au cu ce sa-si incarce timpul din belsug; cand nu au ce face, devin melancolici (in special barbatii, in mari aglomerari urbane).

Sistemul HLA-molecule codificate de gene situate pe bratul scurt al cr.6

Compatibilitate a tesuturilor de origine diferita bazandu-se pe caracteristicile antigenice de care depinde succesul unei grefe. Genele care guverneaza sinteza acestor antigene sunt situate pe cromozomul 6 si sunt cunoscute sub numele de complex major de histocompatibilitate (CMH) sau sistemul HLA (Human Leucocyte Antigens). Genele sistemului HLA sunt repartizate in doua clase: genele clasei I codifica antigenele de histocompatibilitate prezente in toate celulele nucleate ale organismului si sunt clasate in 3 grupe (A, B si C); genele din clasa II comanda sinteza antigenelor prezente doar in anumite celule ale sistemului imunitar (monocite, macrofage, limfocite B) si sunt, de asemenea, repartizate in 3 grupe (DR, DQ si DP). Actualmente se cunosc mai mult de 120 gene diferite ale sistemului HLA. Roluri: Imunitate celulara Imunitate umorala Mecanisme de recunoastere intercelulara Discriminare self / nonself Importanta in medicina - Fiecare individ poseda deci diferite grupe HLA. Parintii transmit fiecaruia dintre copiii lor o jumatate din genele lor. In interiorul unei aceleiasi familii, copiii pot sa fi mostenit grupe identice in totalitate (ei sunt numiti HLA identici), jumatate din gene (sunt numiti semiidentici), sau pot sa nu aiba nici un grup in comun (ei sunt atunci HLA diferiti). Pentru doi subiecti neinruditi, probabilitatea de a avea comune toate grupele HLA este mica. Succesul unei grefe se bazeaza in mare parte pe sistemul de histocompatibilitate. Cu cat diferentele HLA sunt mai mari, cu atat reactiile de respingere sunt mai intense. In plus, atunci cand un subiect a fost in contact cu antigenele de histocompatibilitate pe care nu le poseda, de exemplu in cursul unei transfuzii sangvine, al unei grefe anterioare sau al unei sarcini, el poate dezvolta anticorpi, zisi limfocitotoxici, indreptati impotriva antigenelor care ii sunt straine: se vorbeste de imunizare antiHLA. Prezenta unor astfel de anticorpi face mai dificila realizarea unei grefe. Diagnostic serologic in parazitologie Detecia paraziilor este posibil prin metode directe i indirecte. ntotdeauna, metoda utilizat iniial trebuie s fie identificarea direct a parazitului, pentru ca un rezultat pozitiv n acest caz, reprezint o certitudine diagnostic. Numeroase tehnici sunt disponibile pentru acest tip de identificare. Metodele de examinare indirecte pot fi utilizate dac identificarea direct este negativ sau dac procedurile sunt dificile i laborioase. Procedurile indirecte constau n punerea n evidena a anticorpilor sau/i antigenelor n proba de ser sau alte fluide din organism. Imunodiagnosticul reprezint un diagnostic de prezumie al infeciei parazitare, testele serologice utilizate avnd diferite grade de sensibilitate i specificitate. Utilitatea testelor serologice pentru diagnostic poate fi influenat de diveri factori ce in de: laborator (de personal, tipul de teste utilizate, reactivi), de pacient (status imun, vrst, momentul recoltrii probei de ser n raport cu debutul bolii, durata expunerii persoanei la stimulul parazitar).

Cel puin dou metode sunt recomandate s fie utilizate pentru diagnosticul infeciilor parazitare. Fiecare rezultat obinut trebuie s fie corect interpretat. Testele serologice numai n cazuri excepionale sunt att de sensibile i specifice nct pot fi considerate dovezi suficiente pentru prezena infeciei parazitare (ex. testul dye pentru detecia anticorpilor antitoxoplasma). n alte infecii parazitare detecia anticorpilor nu este suficient, ci numai un indicator pentru prezena unei infecii specifice. n aceaste situaii trebuie urmarit identificarea direct a parazitului, cu confirmarea prin teste serologice repetate i prin asocierea caracteristicilor clinice i epidemiologice.1 Teste disponibile n laborator: Antigen Giardia-Giardia lamblia un protozoar flagelat este agentul etiologic al giardiozei. Amprenta anal -Amprenta anala este cea mai eficienta metoda de depistare a oualor de Enterobius vermicularis. Examen pictur groas i frotiu de snge pentru malarie -Malaria este o parazitoza grava, cauzata de sporozoare din genul Plasmodium, transmisa de catre tantarul femela din genul Anopheles. Examen coproparazitologic-Prin acest examen este detectata prezenta unor paraziti cu localizare intestinala, in limitele impuse de ciclul biologic al fiecarui parazit: Protozoare: Giardia lamblia, Trichomonas intestinalis, Entamoeba spp., Blastocystis hominis Helminti Nematode: Ascaris lumbricoides, Trichuris trichiura, Enterobius vermicularis, Strongyloides stercoralis Trematode: Fasciola hepatica Cestode: Taenia spp., Hymenolepis nana, Diphyllobotrium latum Echinoccocus granulosus: anticorpi IgG -Parazitii apartinand genului Echinococcus sunt cestode microscopice (1-6 mm), care in functie de specie se gasesc fie la caini (E. granulosus), fie la vulpi, coioti sau lupi (E. multilocularis). In stadiul larvar, constituie agentii etiologici ai echinococozei umane (hidatidoza sau boala hidatica). Taenia solium: anticorpi IgG -Cisticercoza reprezinta infectia cu stadiul larvar al T.solium, in acest mod omul devenind gazda intermediara atipica. Infectia se asociaza cu o educatie si conditii igienico-sanitare mediocre, fiind mai frecventa in mediul rural unde sistemul de canalizare este deficitar. Toxocara canis: anticorpi IgG -Toxocaroza este o infectie produsa de un parazit din genul Toxocara, familia Ascarididae (de obicei Toxocara canis si mai rar Toxocara cati), contractata prin ingestia de sol contaminat cu oua embrionate, provenite din fecalele animalului gazda. Toxoplasma: anti Toxo-IgG (cantitativ) -Toxoplasma gondii este un protozoar apartinand ordinului Coccidia, clasa Sporozoare, foarte apropiat de genul Isospora. Ciclul de viata al Toxoplasma presupune 3 forme: - trofozoit: forma invaziva responsabila de manifestarile acute ale infectiei; - chist: responsabil de infectia persistenta si latenta; - oochist: nu se intalneste la om, ci numai la pisica (gazda obligatorie), avand rol in ciclul evolutiv al Toxoplasmei si in transmiterea infectiei. Rezervorul infectiei este reprezentat de pisica si numeroase alte specii de animale (caini, porcine, bovine, ovine, rozatoare de camp, pasari domestice si salbatice etc.), care se pot infecta si ale caror produse pot constitui surse de infectie pentru om. Omul poate dobandi infectia prin consumul de carne insuficient preparata termic (ce contine chisturi), prin ingestia de alimente contaminate cu pamant (ce contine chisturi mature) sau prin contactul cu

excrementele de pisica (jocuri de copii, geofagie, zarzavaturi contaminate). Calea transplacentara de transmitere a infectiei constituie o problema majora, datorita urmarilor grave pentru fat. Infectarea este posibila si in cursul travaliului. Transmiterea de la om la om nu este cunoscuta, cu exceptia celei in utero. Infectia evolueaza in majoritatea cazurilor asimptomatic. Toxoplasma: anti Toxo-IgM Toxoplama: aviditate IgG In laborator sunt utilizate mai multe metode lucru atat pentru Toxo-IgG cat si pentru Toxo-IgM: -imunochimica prin tehnica ELFA (enzyme-linked immunofluorescence assay) -imunochimica cu detectie prin chemiluminiscenta (CLIA) -imunochimica cu detectie prin electrochemiluminiscenta (ECLIA). -imunoenzimatica cu detectie prin chemiluminiscenta (doar pentru anticorpii IgM).