DETERMINAREA GRUPELOR SANGUINE

Eritrocitele umane au un număr mare de antigene (Ag) pe suprafaţa lor. Ag sunt grupate
în 30 de sisteme ce definesc grupele sanguine, dintre care cele mai importante sunt ABO și
Rh. Importanţa lor clinică e legată de capacitatea alloanticorpilor (anticorpi împotriva unor
antigene pe care persoana respectivă nu le are) de a cauza distrucţia hematiilor transfuzate sau
de a traversa placenta şi a declanşa hemoliza în circulaţia fetală.

Antigenele eritrocitare (aglutinogene): sunt exprimate doar pe eritrocite (antigenele Rh),

pe eritrocite şi ţesuturi (antigenele ABO) sau pe alte celule sanguine şi sunt carbohidraţi sau
peptide cu determinism genetic.
Anticorpii îndreptați împotriva antigenelor eritrocitare (aglutinine): sunt anticorpi naturali
şi anticorpi postimunizare.

SISTEMUL ABO

Sistemul ABO a fost descoperit de Landsteiner în 1901 care a constatat că eritrocitele unei
persoane amestecate cu plasma unei alte persoane pot aglutina.
Hemaglutinarea reprezintă adunarea eritrocitelor în grămezi vizibile cu ochiul liber pe
lamă, prin formare de complexe Ag-Ac.
Hemoliza reprezintă reacţia de distrugere a eritrocitelor şi se produce extravascular ca şi
consecinţă a formării complexelor antigen-anticorp, sau intravascular prin formarea
complexelor antigen-anticorp si activarea complementului.
Sistemul ABO este un sistem format din două antigene: A şi B exprimate pe eritrocite,
dar şi pe membranele endoteliale şi epiteliale şi doi anticorpi:  şi , aflaţi în plasmă. În
sistemul ABO există 4 grupe sanguine principale: O, A, B şi AB. Se descriu mai multe
subgrupe A şi B, făra semnificaţie clinică. Persoanele cu grupa A pot dobândi antigenul B,
asociat carcinomului de tract gastrointestinal, prin eliberarea unei enzime tumorale care
modifică structura membranei eritrocitare. Transfuzia de sânge grupa AB la aceşti pacienţi
determină hemoliza severă datorită sintetizării anticorpilor anti B.

Fig. 1. Definirea grupelor sanguine.

1
 Grupele sanguine ABO sunt definite de prezenţa antigenelor pe suprafaţa eritrocitelor şi a
anticorpilor în plasmă (Fig. 1)

Sistemul ABO este cel mai important sistem de grupe sanguine datorită prezenţei
anticorpilor fixatori de complement la 37oC care pot cauza hemoliza intravasculară a
hematiilor transfuzate. Antigenele ABO se asociază cu predispoziţia pentru neoplasm gastric
(grupa A), ulcer peptic (grupa 0).

SISTEMUL RHESUS (Rh)

Sistemul Rh este un sistem complex în care s-au definit 45 de antigene. Dintre acestea
antigenul RhD are imunogenitate înaltă şi este prezent la 85% din populaţia de rasă albă.
Anticorpii anti-Rh nu se găsesc normal în plasmă, apar la persoanele Rh(D) - după
contactul cu antigenul D prin izoimunizare:
- transfuzii cu sânge Rh(D)+ în 90% din cazuri se formează anticorpi anti D. Hemoliza este
severă dacă se repetă transfuzia cu sânge Rh(D)+.
- mame Rh(D)- cu sarcină cu făt Rh(D)+ au 1 din 6 şanse de a foma anticorpi anti-D. In
timpul naşterii hematiile fătului Rh(D)+ trec în circulaţia maternă şi determină sinteza de
anticorpi anti-Rh. Anticorpii anti Rh, „imuni”, sunt de tip IgG şi pot străbate bariera
maternoplacentară, determinând hemoliza eritrocitelor fetale la următoarea sarcină cu făt
Rh(D)+. La mamele Rh- este obligatorie monitorizarea titrului de anticorpi anti Rh şi
administrarea de seruri speciale, dacă este crescut (serurile conţin anticorpi anti Rh şi
determină scăderea producţiei de anticorpi materni).
Suplimentar, încă 4 antigene C,c,D,d se asociază cu formarea de anticorpi şi reacţii
posttransfuzionale, dar capacitatea lor de a determina un raspuns imun este mult mai redusă.

METODE DE DETERMINARE A GRUPELOR SANGUINE ÎN

SISTEMUL ABO ȘI Rh

METODA BETH-VINCENT-TZANK

PRINCIPIU
Se pune în contact pe lamă ser hemotest, care conţine anticorpi ABO cunoscuţi, cu sânge
de grup necunoscut. Apariţia hemaglutinării indică prezenţa Ag corespunzător şi formarea
complexelor Ag-Ac.

MATERIALE NECESARE
 ser hemotest antiAB (conţine Ac α şi )
 ser hemotest antiB (conţine Ac )
 ser hemotest antiA (conţine Ac α)
 lame de sticlă sau plastic transparent, ac steril, vată, alcool.
 1 eprubetă, baghetă de sticlă dacă determinarea se face din sânge venos.

TEHNICA
Se pot face determinări din sânge capilar, recoltat prin puncţia pulpei degetului sau din
sânge venos recoltat fără anticoagulant.
Pe placa curată şi uscată se pipetează în ordine o picătură ser hemotest anti-AB, o picătură
ser hemotest anti-B şi o picătură ser hemotest anti-A.
Se dezinfectează pulpa degetului cu alcool, se puncţionează cu acul steril, sângele care
apare se recoltează cu colţul unei lame (cu un colţ se recoltează sânge şi se omogenizează cu

2
ser anti-AB, cu un alt colţ se recoltează şi se omogenizează cu serul anti-B, al treilea cu ser
anti-A, iar al patrulea cu ser anti-Rh).
Raportul volumetric sânge/ser test să fie 1/10 - 1/20, pentru a evita pseudoaglutinarea dată
de fibrinogen.
Lamele se înclină pentru a se amesteca serul test cu sângele, rezultatul se citeşte după
maxim 3 minute pe o suprafaţă albă (faianţă).
Se observă apariţia sau absenţa hemaglutinării.

REZULTATE

Fig.2. Determinarea grupelor sangvine prin metoda

Beth-Vincent-Tzank

FACTORI DE EROARE ÎN DETERMINAREA GRUPELOR SANGUINE

 ser hemotest cu data expirată, infectat, prezenţa de aglutinine nespecifice la
rece (anticorpi inactivi la 37oC dar activi la temperatura camerei);
 eritrocite test hemolizate, cu antigene slabe-A2 (nu aglutinează), infectate
(aglutinare în toate probele);
 sânge infectat, anexine în serul de cercetat (proteine membranare care pot
determina hemoliza sau absenţa aglutinării), aglutinine nespecifice, antigene slabe;
 temperatura şi durata incubării necorespunzătoare (Rh fals negativ)

IMPORTANŢA DETERMINĂRII GRUPELOR SANGUINE ÎN

SISTEMUL ABO ŞI Rh

Compatibilitatea transfuzională
Sângele donat se poate administra integral sau, pentru a obţine beneficii maxime, se poate
fracţiona iar produsele rezultate se administrează mai multor pacienţi.
Principalele produse de sânge sunt:
 concentrat eritrocitar;
 concentrat trombocitar ;
 crioprecipitat (concentrat de factori ai coagularii);
 plasma proaspătă congelată (prin congelare se conservă factorii labili ai coagulării V şi
VIII). Factorii coagulării administraţi în hemofilii pot fi sintetizaţi şi prin recombinare
genetică, astfel evitându-se complicaţiile transfuziei de produse sanguine.

3
 Fig.3. Compatibilitatea in sistemul ABO pentru transfuziile de sânge.

6.2. COMPLICAŢII POSTTRANSFUZIONALE

 hemoliza acută apare în cazul transfuziei de hematii incompatibile ABO sau plasmă cu o
concentraţie mare de anticorpi si este intravasculară, secundar activării complementului
prin anticorpi IgM. Clinic pacientul prezintă febră, frison, hipotensiune, tahicardie,
dispnee, hemoglobinurie şi evoluţia poate fi severă prin coagulare intravasculară
diseminată si insuficienţă renală.
 hemoliza intârziată, după 5-7 zile se datorează unui răspuns imun secundar reexpunerii la
un antigen eritrocitar, după o primă expunere prin sarcină sau transfuzie. Este
extravasculară, fară activarea complementului, prin anticorpi IgG anti Rh, Kidd, Duffy sau
Kell. Clinic pacientul prezintă febră şi scăderea hemoglobinei, foarte rar cu evoluţie
severă.
 sângele perfuzat poate fi hemolizat prin contaminare bacteriană, variaţii bruşte de
temperatură la răcire sau încălzire, administrare de medicamente pe acceaşi linie venoasă,
deficit enzimatic eritrocitar.
 febra apare la pacienţi anterior sensibilizaţi (prin sarcină sau transfuzii) la antigene
leucocitare sau trombocitare.
 edem pulmonar acut (sindromTRALI) prin eliberarea din leucocitele transfuzate a
reactanţilor de fază acută si creşterea permeabilităţii capilare.
 urticarie şi reacţie anafilactică prin degranulare mastocitară
 infecţie bacteriană (Yersinia enterocolitica, Pseudomonas, Staphylococus aureus), virală
(virusuri hepatitice, HIV), parazitară.
 purpura trombocitopenică, prin anticorpi nespecifici.
Pentru prevenirea greşelilor de tehnică şi transmiterii unor infecţii s-a legalizat următorul
protocol, obligatoriu înainte de orice transfuzie de sânge:
- verificarea pentru fiecare flacon a grupelor ABO, Rh şi Kell prin 2 metode în 2
laboratoare diferite;
- determinarea grupei ABO şi Rh a pacientului;
- verificarea bacteriologică şi virusologică a sângelui;
- efectuarea reacţiei de compatibilitate directă prin metoda Jeanbreau prin punerea în
contact a hematiilor donatorului cu serul primitorului.

În medicina legală pentru excluderea paternităţii şi a culpei când teste ADN nu sunt
disponibile.

În transplantul de organe şi măduvă hematogenă compatibile HLA. Deoarece

antigenele ABO sunt prezente şi pe majoritatea epiteliilor şi endoteliilor, transplantul de

4
organe solide incompatibil ABO poate evolua cu rejet acut de grefă. Majoritatea
transplantelor de celule STEM cu incompatibilitate majoră ABO vor determina hemoliză dacă
nu se separă hematiile.

IMPORTANT!!!
Salvarea aduce victime ale unui accident rutier care necesită transfuzii de sânge. Trebuie
să determini grupa sanguină a pacientului şi să transfuzezi sânge compatibil.
Atenţie! Dacă transfuzezi sânge incompatibil viaţa pacientului este în pericol.