NURSING IN ORL

CURS 1

Identifica problemele de dependenta si stabileste diagnosticul de nursing la

pacientii cu afectiuni in sfera ORL.

I) Efectuarea culegerii de date

Culegerea datelor este prima etapa in care asistenta medicala culege informatii
necesare despre pacient. Printre metodele de culegere a datelor subiective si
obiective putem enumera:

 observarea

 interviul cu pacientul pentru obtinerea de date personale sau legate de

istoricul bolii

 palparea

 auscultatia

 discutii cu familia, membrii echipei medicale

 examinarea documentelor (F.O., bilet de iesire, scrisoare medicala,

etc)

II) Sinteza informatiilor

a) Manifestari de independenta: pacient constient, cooperant, functii vitale in

limite fiziologice, hidrataresi alimentare conform varstei, mobilitate pastrata,
comunicare eficienta, somn nealterat, nevoi fiziologice satisfacute.

b) Manifestari de dependenta:
 Hipoacuzia: scaderea acuitatii auditive

 Surditate: tulburare a auditiei in care persoana nu aude vocea soptita nici in

apropierea urechii;

 Cofoza: persoana nu distinge nici un sunet;

 Corpi straini: - auriculari care duc la hipoacuzie, acufene;

- nazali care duc la rinoree si obstructie nazala;

 Infectii - otice;

o rinosinusale;

o faringo-amigdaliene;

o laringiene;

 Alterarearespiratiei - dispnee;

 Durere

 Otoree – eliminarea secretiilor purulente in conductul auditiv extern

 Otalgie – durere auriculara;

 Otoragie – hemoragie auriculara;

 Acufene - zgomote in urechi;

 Disfagie - durere la deglutitie;

 Disfonie- raguseala;

 Afonie – pierderea vocii;

 Anxietate;

 Vertij;

 Hiposmie – scaderea mirosului;

 Cacosmie – miros dezagreabil;

  Hidroree – secretie nazala apoasa;

 Rinoreemuco-purulenta – secretie nazala galbuie, purulenta;

 Epistaxis – hemoragie nazala;

 Hipertermie;

c) Surse de dificultate

Cele patru surse de dificultate pot fi clasificate astfel:

 surse de ordin fizic: tulburari de echilibru, vertij, traumatisme, administrarea

unor substante medicamentoase, etc.

 surse de ordin psihic: stres, anxietate, pierderea cuiva drag, etc;

 surse de ordin social: conditii de locuit insalubre, izolare, saracie, situatii de

criza;

 lipsa cunostintelor despre boala/despre sine;

III) Enuntarea diagnosticului de nursing

Diagnosticul de nursing(ingrijire) este o problema de sanatate actuala sau

potentiala, pe care asistenta medicala este capabila sa o trateze.

In formularea diagnosticului de nursing se utilizeaza formula P.E.S.

P= problema de sanatate, de dependenta;

E= cauza/etiologia;

S= semne /simptome prin care se manifesta;

Termenii care arata o schimbare in starea de sanatate si frecvent folositi in

formularea problemei sunt: alterarea, deteriorarea, incapacitatea, diminuarea,
perturbarea;

Etiologia(cauza) identifica ce ar trebui schimbat ca pacientul sa revina la starea

de sanatate. Identificarea cauzei se refera la factorii pe care pacientul/familia ii
identifica ca determinand sau contribuind la problema.
 Semnele si simptomele sunt descrieri ale comportamentului pacientului, fie
observate de catre asistenta medicala, fie descrise de pacient sau familie.

NURSING IN ORL

CURS 2

Elaboreaza planul de ingrijire

I) Formularea obiectivelor de ingrijire

Obiectivele permit orientarea interventiilor asistentei medicale, modul cum sa

controleze daca rezultatele sunt obtinute.

Obiectivele pot fi: - tremen scurt: ore, zile;

- termen mediu: 1 saptamana;

- termen lung: saptamani, luni;

Probleme de dependenta Obiective

Comunicare ineficienta sensoriala Pacientul sa afirme o stare de bine fizic

auditiva si psihic in termen de cateva zile(O.T.S)
Corpi straini auriculari/intranazali Pacientului sa ii dispara senzatia de
discomfort fizic in termen de cateva
minute..ore…(O.T.S)
Tulburari de echilibru Pacientul sa se deplaseze fara dificultate
in termen de ….zile (O.T.S)
Oprirea hemoragiei in termen de …
Epistaxis minute (T.S). Pacientul sa fie echilibrat
circulator si respirator in termen de…
ore…zile(T.S)
Pacientului sa ii diminueze durerea in
Durere termen de …minute (T.S).Sa exprime
absenta durerii in termen de…ore(T.S)
Sa exprime diminuarea fricii in termen
 Anxietate de …zile si absenta fricii in termen de…
saptamana/i.(O.T.M)
Alterarea respiratiei Pacientul sa aiba un ritm respirator
regulat in termen de …
minute..ore..zile(O.T.S)

II) Ierarhizarea prioritatilor de ingrijire

- normalizarea functiilor vitale;

- monitorizarea functiei vegetative;

- profilaxia infectiilor;

- prevenirea complicatiilor

III) Stabilirea interventiilor proprii si delegate:

A) Interventii proprii

 asigurarea conditiilor de mediu: saloane mici, bine aerisite, incalzite(t = 18-20

ºC), ferrite de curentii de aer;

 asigurarea repausului fizic: patul sa fie prevazut cu accesorii care sa permita o

pozitie confortabila si pentru a preveni escarele;

 monitorizarea functiilor vitale si vegetative;

 asigurarea igienei corespunzatoare, iar daca pacientul nu are posibilitati fizice

de ingrijire asistenta medicala ajuta bolnavul in satisfacerea nevoii, efectuand
toaleta pe regiuni;

 hidratarea si alimentarea pacientului cu 1,5 – 2 l lichid/zi. Alimentatia va fi

normocalorica, normoglucidica, normolipidica daca nu exista alte afectiuni
associate. La pacientii alimentati pe sonda nazo-gastrica numarul de mese va fi
fractionat la 5-6/zi, iar cantitatea de “bulion alimentar va fi de 400 ml/masa.

 comunicarea eficienta cu pacientul;

 profilaxia infectiilor: personalul medical sa poarte masca de protectie pentru a
preveni infectiile cu transmitere aerogena; asigurarea unui mediu nepoluat in
saloane; umidificarea aerului din saloane; temperature constanta in saloane

(18 – 20 ºC); suflarea corecta a nasului;

 prevenirea complicatiilor prin respectarea normelor de igiena, a precautiilor

universale, prin administrarea corecta a tratamentului indicat;

 educatie sanitara:

- evitarea substantelor iritante lae cailor respiratorii superioare: alcool, tutun,

condimente;

- asanarea focarelor de infectie;

- evitarea frigului, umezelii;

- folosirea de casti pentru amortizarea zgomotelor in mediul profesional;

- folosirea mastilor de protectie la locul de munca cu praf/pulberi;

- control medical periodic al auzului pentru cei care lucreaza in mediu cu

zgomot;

- evitarea automedicatiei si a intreruperii bruste a tratamentului.

B) Interventii delegate:

 pregatirea pentru analize si investigatii;

 administrarea tratamentului local si general;

 pregatirea preoperatorie;

 supraveghere postoperatorie;
 NURSING IN ORL

CURS 3

Aplica interventiile proprii si delegate

I) Resurse materiale:

a) Instrumente: canula traheala, seringa Guyon, spatula linguala, specul nazal,

specul auricular,

sonda aspiratie, sursa aspiratie, sursa oxigen, trusa chirurgicala,

oglinda frontala,

seringi, ace punctie auriculara, sinusala, etc;

b) Materiale: solutii antiseptice, mese, tampoane nazale, auriculare, anestezice,

solutii perfuzabile, solutii medicamentoase, comprese, etc;

II) Pregatirea pacientului

 psihica: informam pacientul despre necesitatea tehnicii, despre

inofensivitatea acesteia,

despre necesitatea cooperarii in timpul efectuarii tehnicii; ii asiguram

confortul

psihic;

 fizica: - se asigura conditii de mediu;

- se pozitioneaza pacientul in functie de tehnica/explorarea care urmeaza sa

se efectueze;

- se instruieste pacientul din punct de vedere al necesitatii respectarii unui

regim

alimentar specific inaintea explorarii;

III) Interventii specifice

 ASPIRATIA ORONAZOFARINGEALA

Aspiratia oronazofaringeala indeparteaza secretiile din faringe cu ajutorul unei

sonde de aspiratie introdusa prin gura sau printr-o nara. Aceasta procedura ajuta
pacientii care nu pot sa tuseasca si sa expectoreze eficient. Manevra trebuie
efectuata ori de cate ori este nevoie in functie de starea pacientului.

Aspiratia oronazofaringeala necesita echipament si tehnica sterila.

Materiale necesare:

 aspirator de perete sau portabil;

 recipient colector;
 solutie normal salina;
 sonda de aspiratie sterila potrivita ca marime (numarul12 sau 14 pentru
adulti, numarul 10 pentru copii)
 manusi sterile;
 manusi nesterile;
 pipa Guedel (pentru aspirari frecvente);
 alcool 70%;

Pregatirea echipamentului:
 inainte de aspirare se verifica semnele vitale ale pacientului, si se
evalueaza abilitatea pacientului de a tusi si a respira adanc;
 se face anamneza privind deviatia de sept, polipii nazali, obstructii
nazale, traumatisme nazale, epistaxis;
 daca nu exista nici o contradictie se pregatesc materialele si se pun la
indemana;
 se verifica aspiratorul;

Implementarea:
 se explica procedura pacientului chiar daca nu este total constient;
 se spala mainile si se pune echipament de protectie;
 se aseaza pacientul in pozitie semisezanda;
 se poate administra oxigen inainte de procedura;
  se deschide aspiratorul, se seteaza(de obicei intre 80 si 120 mmHg)
 folosind tehnica sterila, se desface sonda de aspiratie;
 se pun manusile si se considera sterila mana dominanta si nesterila
nondominanta;
 cu mana dominanta(sterila) se va lua sonda de aspiratie si se va conecta
la prelungirea aspiratorului de perete;

 se cere pacientului sa tuseasca si sa respire adanc de cateva ori inainte de

a se incepe aspirarea (tusea ajuta la mobilizarea secretiilor, Iar aspiratia
adanca minimalizeaza sau previne hipoxia

Pentru insertia nazala a sondei de aspiratie:

 se ridica o nara a pacientului cu mana nondominanta pentru a usura
insertia sondei de aspiratie;
 fara a da drumul la aspiratie se introduce cu blandete sonda in nara
pacientului, rotind sonda intre degete pentru a-I usura trecerea;
 se va continua introducerea sondei pana la 12 - 15 cm pana cand
intalneste secretiile sau pacientul inecepe sa tuseasca;

Pentru insertia orala a sondei de aspiratie:

 se spala mainile, se introduce cu blandete sonda in gura pacientului intre
7 - 10 cm pana cand se intalnesc secretiile sau pacientul incepe sa
tuseasca;
 folosind aspirare intermitenta (manevrand valva de aspirare a sondei cu
mana nondominanta) se retrage sonda printr-o miscare de rotatie continua
pentru care a preveni invaginarea mucoasei in sonda;
 se va efectua fiecare aspiratie cate 10 - 15 secunde o data pentru a
minimaliza leziunile tisulare;
 intre retrageri, se va infasura sonda in jurul mainii dominante pentru a
preveni infectarea;
 daca secretiile sunt abundente si groase, se va spala sonda introducand-o
in recipientul cu apa sterila
 se va repeta procedura de aspiratie a bolnavului pana cand nu mai sunt
secretii;
  se va spala tubul de conectare si vasul colector de la aspirator cu solutie
normal salina sau apa sterila;

ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR

Administrarea medicamentelor pe cale nazala

Medicatia pe cale nazala poate fi sub forma de picaturi, spray sau aerosoli
(folosind un neblizator).
Majoritatea medicamentelor administrate in acest fel produc mai degraba efecte
locale decat sistemice. Multe medicamente cu cale de administrare nazala sunt
vasoconstrictoare folosite pentru ameliorarea congestiei nazale.
Alte tipuri de medicamente folosite pe aceasta cale sunt antisepticele,
anestezicele si corticosteroizii. Anestezicele locale pot fi administrate pentru
asigurarea confortului pacientului in timpul unei examinari rinofaringeale,
laringoscopii, bronhoscopii sau intubatii endotraheale. Corticosteroizii reduc
inflamatia in sindroame alergice sau inflamatorii sau atunci cand pacientul are
polipi nazali.

Materiale necesare:
 medicatia prescrisa;
 manusi;
 tavita renala;
 nebulizator;

Administrarea:
 se verifica medicatia prescrisa de medic cu cea ridicata de la farmacie,
data expirarii medicamentului, concentratia;
 se confirma identitatea pacientului;
 se explica procedura pacientului pentru a ne asigura de colaborarea sa si
pentru a-I reduce anxietatea;
 se asigura intimitatea pacientului;
 se spala mainile si se pun manusi;
 se pozitioneaza pacientul corect, in functie de manevra pe care vrem sa o
efectuam.
Administrarea de picaturi nazale:
 pentru a i se administra picaturi, pacientul trebuie pozitionat culcat cu
capul usor inclinat spre zona afectata;
 se fixeaza o nara ridicand-o usor si asezand picuratorul exact la orificiul
de intrare. Picuratorul se va indrepta in sus si spre linia mediana a
nasului, mai degraba decat in jos pentru ca medicamentul sa se duca
inspre spatele cavitatii nazale nu in gat;
 se introduce apoi picuratorul aproximativ 1cm in nara fara a o atinge si se
administreaza doza prescrisa de medicament;
 pentru a evita ca medicamentul sa curga afara din nara se indica
pacientului sa isi mentina pozitia inca 5 minute de la administrare si sa
respire pe gura, permitand astfel medicamentului sa efectueze constrictia
mucoasei si sa diminueze congestia nazala;
 pacientul poate expectora in tavita daca medicamentu a ajuns in gura sau
gat;se va sterge cu o compresa curata excesul de medicament de pe fata
pacientului, daca este cazul;
 se va spala picuratorul cu apa calda si va fi lasat sa se usuce, fiind indicat
sa se foloseasca doar la acelasi pacient;

Administrarea de spray-uri nazale:

 pacientul este pozitionat fie ridicat cu capul dat pe spate, fie culcat, cu
umerii ridicati, capul dincolo de marginea patului, in hiperextensie. Se va
sprijini capul pacientului astfel pozitionat.
 se inlatura capacul spray-ului;
 se astupa o nara a pacientului si se introduce capatul flaconului la cealalta
nara;
 pacientul este instruit sa inhaleze eliberand concomitent o doza de
medicament repede si ferm, dupa care pacientul va expira pe gura;
 daca este necesar se va repeta manevra in aceeasi nara sau in cealalta;
 pacientul este instruit sa isi mentina pozitia inca cateva minute dupa
administrare, sa inspire bland pe nas si sa expire pe gura, sa evitesa isi
sufle nasul cateva minute.

Administrarea de medicamente sub forma de aerosoli:

  pacientul este rugat sa isi sufle nasul;
 se agita flaconul inainte de utilizare si se indeparteaza capacul;
 se tine flaconul intre degetul mare si aratator;
 se indica pacientului sa isi dea capul pe spate si se introduce capatul
flaconului intr-o nara in timp ce o acoperim pe cealalta;
 se elibereaza o doza de medicament printr-o miscare ferma si rapida;
 se agita din nou flaconul si se introduce si in cealalta nara;
 se indeparteaza adaptatorul flaconului, se spala cu apa calduta si se lasa
sa se usuce fiind indicat sa se foloseasca doar la acelasi pacient;

Consideratii speciale:
 tuburile sub presiune (ca spray-urile si aerosolii) trebuie verificate sa nu
fie accidentate sau perforate;
 pentru a evita contaminarea si raspandirea infectiilor, flacoanele se
eticheteaza si se folosesc doar la un pacient;
 pacientul trebuie invatat sa isi administreze singur si corect
medicamentele daca este necesar sa continue administrarea si acasa;

Instilatiile auriculare:
Instilatiile auriculare se folosesc pentru tratamentul infectiilor si inflamatiilor
urechii, indepartarea cerumenului, anestezie locala, sau indepartarea insectelor
ajunse accidental in ureche.
Instilatiile auriculare sunt in principiu contraindicate pacientilor cu perforatie de
timpan, dar se pot totusi efectua anumite manevre sterile.

De asemenea, instilatiile cu hidrocortizon sunt contraindicate pacientilor cu

herpes, cu infectii virale, fungi etc.

Materiale necesare:
 picaturile prescrise;
 sursa de lumina;
 aplicator cu capatul de bumbac;
 bol cu apa calduta;
 dopuri urechi de bumbac;
Pregatirea medicamentelor:
 pentru a preveni efectele adverse ce pot aparea la administrarea de
instilatii auriculare prea reci(vertij, greata, durere) se vor pregati
instilatiile la temperatura camerei fie tinandu-le intr-un bol cu apa calda
fie incalzind flaconul in mana, si se vor testa pe incheietura mainii inainte
de aplicare;
 daca se va folosi picurator de sticla se va verifica integritatea acestuia
pentru a nu leza canalul auditiv;

Administrarea:
 se spala mainile;
 se verifica identitatea pacientului;
 se va verifica medicamentul care trebuie administrat, dozajul si ne
asiguram ca stim exact care este urechea afectata;
 se asigura intimitatea pacientului;
 se aseaza pacientul culcat pe partea opusa urechii afectate;
 se pozitioneaza canalul auditive (la adult se trage de ureche in spate si in
sus, la copil in spate si in jos) pentru o mai buna patrundere a
medicamentului;
 se va sterge orice secretie observata cu aplicatorul cu capat de bumbac,
deoarece orice colectie poate reduce din efectul medicamentului;
 se verifica medicamentul care trebuie administrat ca data de expirare si se
compara inca odata cu indicatia medicului;
 cu urechea corect pozitionata se aplica numarul indicat de picaturi tinand
in asa fel picuratorul incat picaturile sa fie aplicate nu direct pe timpen ci
pe peretele canalului auditiv, pentru a diminua disconfortul pacientului;
 se mentine urechea in aceeasi pozitie pana cand medicamentul dispare cu
totul in interiorul canalului auditiv, apoi este eliberata in pozitia
obisnuita;
 se cere pacientului sa ramana culcat inca 5-10 minute pentru a lasa
medicamentul sa fie absorbit si se poate pune un dop de bumbac pentru a
impiedica scurgerea medicamentului, avand grija sa nu fie introdus prea
adanc pentru a nu crea presiune in canalul auditiv;
  se curata si se usuca urechea externa;
 daca este indicat se va repeta aceeasi procedura in cealalta ureche dupa
cel putin 10 minute
 se spala mainile;

Consideratii speciale:
 canalul auditiv este in mod normal foarte sensibil, iar atunci cand are
anumite afectiuni, aceasta sensibilitate creste, de aceea se recomanda o
blandete deosebita in efectuarea manevrelor;
 se vor spala mainile inainte si dupa efectuarea instilatiilor cat si intre
aplicatii daca se indica administrarea in ambele urechi;
 pentru a preveni ranirea timpanului, nu se va introduce niciodata
aplicatorul cu capat de bumbac dincolo de punctul care se poate vedea cu
ochiul liber;
 daca se indica aplicarea de picaturi si unguent, se vor aplica intai
picaturile;

NURSING ORL

Investigatii imagistice

Examene Radiologice
1.Radiografia piramidei nazale
reprezinta examenul radiologic al
piramidei nazale cu ajutorul razelor
Roentgen
Se executa radiografia craniana din doua
incidente: fata si profil.
Pregatirea psihica: se informeaza, se ia
consimtamantul;
Pregatirea fizica: - pozitia pacientului
pentru radiografie din fata - decubit
Definitie ventral cu nasul si regiunea mentoniera
la placa fotografica; alta pozitie - fruntea
 si nasul lipite de placa fotografica;
pentru profil - pozitia sezanda sau
decubit lateral culcat pe masa
radiologiei;
2. Radiografia de baza de craniu pentru
evidentierea sinusurilor se face cu
pacientul in pozitie ventrala pe masa de
radiologie cu gura deschisa cu barbia
sprijinita pe masa;
3. Radiografia sinusurilor anterioare ale
fetei(SAF = sinusuri anterioare fata) se
efectueaza cu pacientul in pozitie
sezand; radiografiile sunt efectuate de
asistentii medicali de radiologie;
asistentii medicali de salon pregatesc
bolnavul, il insotesc la radiologie si
asigura pozitia necesara examinarii.
Reprezinta examinarea radiologica
utilizata ca metoda de investigatie cand
Tomodensitometria apar complicatii in sinuzitele cronice,
sinuzite etmoidale. Se inregistreaza pe
un film radiologic imagini ale craniului
pe sectiune.
CT craniana este utila in diagnosticul
Computertomografia tumorilor benigne sau maligne.
Examinarea radiologica in 3 planuri
sagital, transversal, longitudinal pe
sectiuni a craniului.
 Examene Ecografice
Ecografia nazala
Este o metoda rapida , nedureroasa, neinvaziva care pune diagnosticul in
afectiunile mucoasei nazale si endosinusale; se efectueaza atat la copii cat si la
adulti; efectuata de medic cu ajutorul ultrasunetelor prin intermediul unei sonde
emitatoare si captatoare de ecouri in serviciu de ecografie. Rolul asistentilor
medicali este de a pregati bolnavul fizic si psihic, asigurarea pozitiei si ajutarea
bolnavului dupa examinare.
Endoscopia nazala
Endoscopia nazala reprezinta
examinarea directa a foselor nazale,
Definitie faringe, laringe cu ajutorul unui
fibroscop si poarta numele de
rinofibroscopie
Psihica: - se explica, se ia
consimtamantul;
Pregatirea bolnavului
Fizica: - se recomanda pacientului sa nu
manance, sa nu bea, sa-si sufle nasul;
pozitia este sezand in fata medicului.
Fibroscop este un tub subtire cu
diametru de 3mm, flexibil din fibre de
sticla cu sistem optic si de iluminare ce
permite medicului sa observe printr-un
Materiale necesare
ocular fosele cavitatii nazale si sinuzale;
- spray cu anestezic, mese de tifon
sterile, comprese, medicamente sub
forma de solutie pentru
decongestionarea mucoasei.
- Medicul orelist efectueaza tehnica
ajutat de asistenta:
- se practica la adulti cu anestezie
locala , iar la copii cu anestezie
generala; asistenta va pregati spray cu
Tehnica anestezina pentru pulverizat in cavitatea
 nazala in vederea anesteziei locale;
- medicul va introduce mese de tifon in
cavitatea nazala pentru
decongestionarea mucoasei, pacientul va
fi asezat in decubit lateral cateva
minute;
- apoi medicul lubrefiaza endoscopul si
il introduce in cavitatea nazala.
Examinarea dureaza cateva
minute.Medicul va examina pe rand
fiecare fosa nazala. Endoscopia nazala
se foloseste in scop diagnostic pentru
examinarea leziunilor, dar si cu scopul
de tratament local(mici interventii
chirurgicale). Este efectuata de medic
ajutat de asistenta care pregateste
materialele si bolnavul, serveste
medicul.
In clinica ORL se practica endoscopia
cavitatii nazale, a laringelui, esofagului
cu scop atat explorator cat si terapeutic
- repaus la pat, supravegherea functiilor
vitale, supravegherea pansamentului;
Ingrijiri adiministrarea medicatiei recomandate.

Punctia sinusala
Patrunderea cu un ac de punctie steril in
cavitatea sinusala.
 Definitie
Se efectueaza in scop diagnostic cat si in
scop curativ. Se efectueaza la adulti, la
copii mai rar, in cazurile rebele la
Scopul tratament cu antibiotice si in caz de
aparitie a complicatiilor. La copiii
necooperanti este necesara anestezia
generala. Este efectuata de medic ajutat
de asistenti care pregatesc materialele
necesare si bolnavul, servesc medicul in
timpul tehnicii.
- trusa speciala de unica folosinta pentru
punctie ce contine: ac de punctie, pensa
anatomica, seringa, ace pentru injectii,
Materiale necesare solutie dezinfectanta, solutie pentru
anestezie locala, tampoane de vata,
comprese, toate asezate pe un camp
steril;

- manusi sterile 2 perechi; tavita renala;

container pentru deseuri.
Se efectueaza de catre medic in cazul
tumorilor nazale, faringiene, laringiene
sau alta localizare regionala.
Punctia/ Biopsia Rolul asistentei:
- pregateste pacientul psihic si fizic;
- pregateste materialele necesare;
- serveste medicul;
- trusa pentru mici interventii
chirurgicale specifice in ORL;
- ace de punctie speciale;
- endoscoapele cu toate anexele sterile;
 Materiale necesare - eprubete cu solutii fixatoare pentru
piesele recoltate;
- materiale sterile pentru efectuarea unui
pansament( comprese, tampoane , solutii
dezinfectante, alcool iodat, leucoplast)
Dupa recoltarea biopsiei consta in :
- repaus la pat, repaus vocal;
- calmarea durerii cu antialgice si
antiinflamatoare recomandate;
Ingrijirea bolnavului
- supravegherea functiilor vitale.
Timp de 2 ore dupa biopsie nu va
manca si nu va bea pana nu trece efectul
anesteziei.
Regim alimentar hidric, apa , ceai la
temperatura camerei. Aceste precautii
de ingrijire sunt necesare dupa
efectuarea biopsiei faringiene sau
laringiene.
 Audiometria automatica
Audiometria este o metoda moderna
prin care se stabileste tipul de surditate
si gradul deficientei auditive cu ajutorul
unui aparat electronic numit audiometru.
Cu ajutorul acestuia se inregistreaza
automat audiogramele care sunt niste
curbe audiometrice - grafice ale
Definitie tonurilor inregistrate de intensitati
percepute diferit. Tonurile sunt emise de
generatorul acustic al audiometrului. Se
stabileste pentru fiecare ton limita
inferioara pana la care poate fi perceput.
Pe audiograma se noteaza frecventa
sunetului emis de audiometru din octava
in octava si intensitatea sunetului din 10
in 10 decibeli.
Aparat electronic audiometru cu casti de
receptie. Materiale pentru spalarea
Materiale necesare conductului auditiv in caz de dopuri de
cerumen.
- psihica: se informeaza , se ia
consimtamantul;
- fizica: se explica ce are de facut;
pozitia bolnavului este sezand in fata
aparatului;
- medicul va face examenul otoscopic
Pregatirea bolnavului pentru a se verifica daca pacientul
prezinta dopuri de cerumen; daca sunt,
vor fi indepartate prin spalatura;
- se aplica pacinetului niste casti de
receptie pe urechi;
- se sfatuieste sa se sesizeze perceperea
sunetelor prin ridicarea mainii sau cand
aude apasa pe un intrerupator;
 Tehnica este efectuata de asistenta
medicala la recomandarea medicului
Tehnica specialist.
- Evaluarea deficitului are o deosebita
importanta practica cu deosebire in
activitatea de expertiza medicala a
deficientelor auditive.
Determinarea se face pentru fiecare
ureche separat. Asistenta va alege o
frecventa cu tonuri grave catre cele mai
inalte incadrate la intervale succesive de
5 db: pana pacientul ajunge sa perceapa
un sunet pe care ar trebui sa il
semnalizeze ridicand mana. Momentul
semnalizat se noteaza pe o diagrama pe
care se inregistreaza audiograma.
Audiograma se obtine unind cu o linie
pragurile semnalizate de bolnav.
Examinarea dureaza 15 - 20 minute.
Examenul se face intr-o camera izolata
fonic, pentru ca nici un zgomot exterior
sa perturbe auditia pacientului.
Deficitul de auz se exprima in
decibeli(db):
1. Pierderea auditiva intre 0 - 20 db nu
are semnificatie patologica, persoana
examinata este considerata fara
deficienta auditiva;
- pierderea auditiva intre 20 - 35 db este
deficienta usoara de auz;
Evaluarea rezultatelor
2. Pierderea auditiva intre 36 - 70 db
este deficienta medie;
3. Pierderea auditiva intre 71 - 80 db
este deficienta accentuata;
4. Pierderea auditiva > 100 db este
deficienta grava auditiva numita cofoza.
Pierderea de auz poate fi unilaterala sau
bilaterala. Deficitul functional trebuie sa
aiba in vedere ambele urechi. Cand
exista deficiente la ambele urechi se
corecteaza urechea cu un grad mai mic
de hipoacuzie.
Deficientele de auz se corecteaza cu
aparate numite proteze auditive.
Audiometria dureaza aproximativ 15
minute, nu are efecte secundare.
Pacientul trebuie lamurit pentru o buna
cooperare.
 EPISTAXISUL

Definitie:

Sangerare cu origine in fosele nazale, cu un caracter benign in 90% din cazuri,

dar poate constitui si cauza de deces.

Gravitatea epistaxisului:

1. Epistaxis la un bolnav ce nu mai sangereaza active (epistaxis oprit spontan);

2. Sangerare nazala “picatura cu picatura” la un bolnav compensat cardio-

vascular, cu stare generala buna. Necesita tratament hemostatic local.

3. Sangerare nazala considerabila, cu modificari cardio-vasculare si volemice

corectabile spontan sau prin tratament local/general.

4. Sangerare nazala incoercibila, cu modificari durabile ale parametrilor cardio-

vasculari ce pot evolua rapid spre soc hipovolemic. Necesita tratament hemostatic
local de maxima urgenta si masuri de reechilibrare hidro-electrolitica si cardio-
vasculara.

Sangerarea nazala se poate exterioriza anterior(prin orificiul narinar) si/sau

posterior, la nivelul rino- si orofaringelui.

Diagnosticul diferential - se face cu hematemeza, hemoptizia, traumatism osos

cranio-cerebral.

Conduita terapeutica in caz de epistaxis are drept obiectiv:

 hemostaza locala;
 anihilarea cauzei;
 reechilibrare volemica si cardio-vasculara;
 combaterea simptomelor asociate sangerarii;
 Conduita terapeutica

Medicul va avea echipament de protectie.

A) Hemostaza locala

 calmarea bolnavului;
 pozitia bolnavului- sezand, cu “barbia in piept”, deschis la guler;
 evacuarea cheagurilor din fosele nazale (aspiratie, suflatul fiecarei fose
nazale in parte);
 (auto)compresie digitala pe partea sangerarii timp de 10 minute;
 introducerea in fosa nazala a unei mese cu substanta vasoconstrictoare sau
hemostatice sau bureti cu fibrina dupa anestezie locala (xilina 1%). Se vor
masura obligatoriu TA si pulsul;
 cauterizare chimica sau electrica a punctelor hemoragice;
 tamponament nazal anterior uni/bilateral;
 tamponament nazal posterior uni sau bilateral in sagerarea posterioara;
 hemostaza chirurgicala in epistaxisul grav: ligatura carotidei in functie de
topografia sangerarii.

B) Tratament general: are drept obiectiv etiologia sangerarii, medicatia coagulanta,

reechilibrarea hidroelectrolitica;

Medicatia coagulanta locala:

 trombina pudra hidrosolubila;

 apa oxigenata 12%
 bureti de fibrina (Gelaspon);
 bureti exapandabili (Merocel);
 substante vasoconstrictoare: efedrina 2%, adrenalina 1%, unguent
hemostatic cu Tanin.

Cauze locale: traumatisme (fracturi, inhalatie de pulberi, autotraumatisme-grataj,

variatie de presiune atmosferica), rinite acute si cronice, tumori benigne si maligne
rino-sinusale, corpi straini.

Cauze generale:
1) afectiuni medicale: HTA, stenoza mitrala, boli pulmonare, boli renale (nefrite),
boli hematologice(anemii, leucemii), boli hepatice, tulburari de coagulare.

2) medicatie hipocoagulanta:heparina, anticonceptionale, trombostop;

Erori in conduita terapeutica:

1) Se omite sa se intrebe bolnavul daca foloseste medicatie hipocoagulanta.

2) Pozitia bolnavului – sezand cu capul in piept. Cand bolnavul este in colaps sau
in urma tratamentului hemoragia continua, se aseaza bolnavul in decubit dorsal cu
capul lateral. Se va monta perfuzie cu reechilibrante volemice.

3) Durata compresiunii nazale sub 10 minute este ineficienta.

4) Omisiunea parametrilor cardio-circulatorii;

5) Folosirea medicatiei hemostatice(adrenostazin, vitamina K) este daunatoare la

un bolnav hipertensiv cu puseu paroxistic. Posthemoragic apare fenomenul de
hemoconcentratie( se pierde mai mult plasma decat elemente celulare) care,
impreuna cu efectul hipercoagulant al medicatiei duce la un risc crescut de
tromboza coronariana(bolnavul poate face infract miocardic)

Se va actiona asupra bolii de baza(tratam puseul hipertensiv) in paralel cu

hemostaza locala.

6) Sangerarea moderata, dar prelungita sub tamponament incorect poate induce

sindrom anemic.

7) Tamponamentele repetate la intervale scurte de timp in aceeasi fosa nazala

cauzeaza leziuni hemoragice greu de tratat.

8) Un epistaxis hipertensiv poate exprima eminenta unei hemoragii cerebrale,

avand valoare de “alarma”.

Tablou clinic

Stare generala alterata - palid

- transpiratii reci

- TA este normala, la hipertensivi crescuta sau scazuta;

In hemoragii mari – sete;

- TA prabusita;

- lipotimie;
Tehnica tamponamentului:

A) Anterior:

Materiale necesare: oglinda frontala, sursa de lumina, specul nazal, pensa

anatomica,

mesa de tifon de 20 – 50 cm lungime, comprese sterile,

lubrefiant,

tavita renala.

Tehnica:

 se degajeaza fosele nazale de cheagurile de sange; bolnavul va sufla fiecare

nara in parte;
 se imbiba mesa cu lubrefiant;
 cu ajutorul speculului nazal si al pensei se introduce mesa in nas, cutand-o
dinapoi inainte(in acordeon) in straturi suprapuse astupand complet fosa
nazala;
 se aplica la nas capastru/prastie;
 se mentine 24-48 ore;
 demesarea se face inmuind mesa cu apa oxigenata;
 se asociaza antibioterapie;
 administrare de hemostatice;

B) Posterior:

 se confectioneaza un tampon dintr-o fasa, sterilizat; se leaga cu un fir de ata

groasa a carui capete se lasa lungi(~ 20cm)
 se introduce in fosa nazala care sangereaza o sonda subtire Nelaton al carei
capat se scoate prin gura. De capat se leaga firul de ata al tamponului si se
trage sonda. Astfel tragem tamponul prin gura si il introducem in
rinofaringe.
  la nara se leaga firele tamponului posterior la un alt tampon care astupa
complet nara. Se formeaza o cavitate inchisa care favorizeaza formarea de
cheaguri si oprirea hemoragiei.
 se asociaza antibiotice, calmante, transfuzii;
 se mentine 2 – 3 zile.

TRAHEOSTOMIA

Definitie

Traheostomia este o operatie de maxima urgenta, efectuata de medici, indiferent de

specialitate ce consta in deschiderea traheei.

Materiale necesare:

 materiale de protectie - manusi, halate si masca sterile, campuri sterile,

solutie antiseptica;
 trusa de resuscitare cardio - respiratorie, canula traheala;
 trusa sterila de traheostomie prevazuta cu bisturiu, foarfeca, pensa
chirurgicala, departatoare de plaga Farabeuf, fire de sutura(Catgut sau fire de
nylon);
 seringi si ace sterile de unica folosinta;
 substante anestezice ( solutie de Xilina sau Procaina 1%);
 medicamente in caz de urgente,seringi sterile, camp steril;
 casolete cu pansament steril;
 sursa de O2, cateter de aspiratie pentru secretii.

Scopul:

- asigurarea ventilatiei in caz de urgenta, edem glotic din socul alergic sau
anafilactic;
- obstructia cailor aeriene inferioare cu corpi straini;
- in neoplasm de laringe stadiu avansat caz in care se aplica ca tratament
paliativ.
 ETAPE DE EXECUTIE TIMPI DE EXECUTIE

Pregatirea materialelor - Se pregatesc toate materialele

necesare mentionate mai sus.
Pregatirea psihica - Se informeaza si se ia
consimtamantul
Rolul asistentei - Este sa pregateasca materialele
necesare si bolnavul psific si fizic.
- Serveste medicul, supravegheaza si
ingrijeste pacientul dupa;
- Supravegheaza functiile vitale,
mentine bolnavul in pozitie, serveste
medicul;
- Administreaza medicamentele
indicate sau le pregateste in cazul
cand le cere medicul.Tehnica este
efectuata de catre medic.
- Prin traheostomie medicul efectueaza
o incizie pe cale externa, un orificiu
in trahee prin care se introduce o
canula; daca nu exista canula traheala
la dispozitie, se poate utiliza un tub
de cauciuc de 10 -15 cm lungime, cu
un lumen suficient prevazut(fixat) cu
un ac de siguranta infipt transversal
in capul tubului care ramane la
exterior.
Ingrijirea pacientului - Se aspira secretiile si falsele
membrane cu un aspirator sau cu o
seringa prin canula traheala;
- Se supravegheaza functiile vitale pe
monitor;
- Se previne deplasarea canulei prin
pozitionare corecta;
- Se efectueaza toaleta locala cand
exista sangerare;

Reorganizarea locului de munca
Ziua post- traheostomie
ASPIRATIA TRAHEALA
- Se scoate canula interioara in caz de
infundare si se spala cu apa oxigenata
si apoi se reintroduce;
- Se face educatia sanitara a pacientilor
purtatori de canula pentru a respecta
regulile de igiena.
- Scoaterea canulei se efectueaza dupa
cateva zile( 4 - 5 zile), cand a trecut
pericolul asfixiei. Plaga se inchide
spontan si se va pansa steril pana la
vindecare.
- Bolnavii purtatori de canula traheala
vor fi supravegheati, deoarece canula
se poate astupa si trebuie curatata cu
un mandren si repusa.
- Pentru ca aerul care patrunde sa fie
umidificat, se va aplica in fata
orificiului canulei o compresa de
tifon umeda si se va lega in fata
anterioara a gatului o batista de
bumbac;
- Se va schimba la intervale de timp
regulate;Pentru prevenirea infectiilor
se administreaza antibiotice;
- Se spala instrumentarul folosit si se
pregateste pentru sterilizare.
- Se aseaza in ordine materialele
utilizate.
- Se noteaza efectuarea traheostomiei
in foaia de observatie a pacientului.
- Se vor efectua recoltarile necesare
analizelor de laborator:sange, sumar de
urina, scaun, etc;
 Aspirarea traheala ajuta la indepartarea secretiilor din trahee si bronhii prin
introducerea unei sonde cuplata la aspirator fie prin gura, fie prin nas, prin
traheostoma, prin canula traheostomica, sau prin sonda endotraheala.

De asemenea, aspirarea traheala produce tuse ceea ce ajuta la mobilizarea

secretiilor. prin aspirare traheala se poate preveni pneumonia rezultata ca urmare a
stagnarii secretiilor in caile aeriene. Aspirarea traheala se va face ori de cate ori
este nevoie si necesita o tehnica sterila.

Materiale necesare:

 sursa de oxigen portabila sau in perete, balon Ruben cu masca detasabila;

 aspirator portabil sau de perete;
 recipient de colectare;
 sonde de aspirare de diverse marimi;
 manusi sterile si nesterile;
 seringa pentru balonas;
 solutie normal salina;
 lubrefiant pe baza de apa;

Pregatirea echipamentului:

 se alege o sonda de aspiratie de marime potrivita;

 diametrul sondei nu trebuie sa fie mai mare de jumatate din diametrul
traheostomiei sau sondei de intubatie pentru a minimaliza hipoxia in
timpul aspirarii;
 se ataseaza recipientul de colectare al aspiratorului si se conecteaza la
tubul acestuia;

Implementarea:

 se verifica semnele vitale ale pacientului, zgomotele respiratorii si starea

generala pentru a putea face comparatie cu starea pacientului de dupa
aspirare;
 este indicat sa se verifice concentratia gazelor sangvine pentru recoltarea
de sange arterial;
 se verifica capacitatea pacientului de a respira profund si de a tusi,
deoarece aceste manevre pot mobiliza secretiile spre partea superioara a
arborelui traheobronsic, ajutand la aspirarea lor;
 daca se va efectua aspirare nasotraheala se va face un istoric al
pacientului in ceea ce priveste deviatia de sept, polipii nazali, epistaxis,
traume nazale;
 se spala mainile si se pune echipament de protectie;
 se explica procedura pacientului chiar daca nu este total constient;
 va fi atentionat pacientul ca aspirarea ii poate provoca tuse tranzitorie si
reflex de voma;
 se pozitioneaza pacientul in pozitie semisezanda pentru a usura
expansiunea plamanilor si tusea productiva;
 se toarna in doua recipiente sterile solutie normal salina intr-unul si
solutie sterila in altul;
 folosind tehnica sterila se va deschide folia protectoare a sondei de
aspirat si apoi se vor pune manusi sterile considerand mana dominanta
sterila si cea nondominanta nesterila;
 folosind mana sterila se va lua sonda de aspirare, se va tine infasurata in
jurul mainii pentru a nu atinge nimic nesteril cu ea;
 cu cealalta mana, nesterila se conecteaza capatul sondei la furtunul de la
aspirator si se seteaza acesta la valori cuprinse intre 80 si 120 mmHg. Se
va acoperi cu degetul portul de aspirare al sondei pentru a verifica
functionalitatea aspiratorului;
 cu mana sterila se va introduce varful cateterului in recipientul steril cu
solutie normal salina pentru a se lubrefia exteriorul sondei ( in felul
acesta se reduc eventualele leziuni ce apar in timpul insertiei sondei de
aspirare);
 apoi se introduce cateterul in solutia sterila, se acopera portul sondei de
aspiratie si se aspira o mica cantitate pentru a lubrefia si interiorul
cateterului ceea ce ajuta la trecerea secretiilor prin sonda;
 pentru aspirarea nazotraheala se lubrefiaza varful sondei de aspiratie cu
un lubrefiant steril pe baza de apa;
 se oxigeneaza pacientul inate de aspirare(daca este neintubat i se cere sa
respire adanc de cateva ori, daca este intubat, se va deconecta de la
ventilator si se va ventila manual pentru a avea o concentratie mare de
oxigen).
 Insertia sondei de aspiratie nazotraheala la un pacient neintubat:

 se indeparteaza sursa de oxigen daca este cazul;

 folosind mana nondominanta se ridica nara pe care se va introduce sonda
 se introduce sonda prin nara cu miscari blande de rotatie pentru a-I
facilita inaintarea;
 in inspirul pacientului se va introduce cat mai repede sonda, fara a face
aspiratie in timpul inserarii;
 daca pacientul incepe sa tuseasca cand sonda ajunge in laringe se va opri
inaintarea si se va incepe doar in inspirul pacientului;

Insertia sondei de aspiratie la un pacient intubat:

 daca se foloseste un sistem inchis de aspirare a pacientului intubat, acesta

va avea sonda de aspiratie, invelita intr-un plastic etans, protector, atasata
intre sonda de intubatie si ventilator.Va putea fi folosita de mai multe ori
fara a ase putea atinge decat plasticul.Se va putea face aspirarea in timp
ce pacientul este ventilat, reducand astfel hipoxia. Sistemul inchis de
aspirare previne aparitia infectiilor.
 daca se foloseste un sistem deschis de aspirare al pacientului intubat, cu
mana nesterila se deconecteaza pacientul de la ventilator si se introduce
cu mana sterila sonda de aspiratie prin sonda de intubatie.

Aspirarea:

 dupa insertia sondei de aspirare, se va acoperi intermitent portul de

aspirare al acesteia folosind policele mainii nesterile, folosindu-se
simultan mana sterila pentru a misca si roti sonda intre degete.
 nu se va aspira mai mult de 10 secunde odata, pentru a preveni hipoxia;

Ingrijirea traheostomei:

Indiferent daca traheostomia a fost facuta de urgenta sau a afost planificata, ca o

masura temporara sau permanenta, ingrijirea traheostomei are aceleasi scopuri:
mentinerea permeabilitatii sale prin aspirarea de secretii care pot obstrua,
mentinerea integritatii pielii din jur, prevenirea infectiilor, suport psihologic.
 Ingrijirea traheostomei se va face prin tehnici sterile pentru a preveni infectiile.
Pentru pacientii cu traheotomii recente se vor folosi manusi sterile, iar pentru cei
cu traheotomii mai vechi se pot folosi manusi nesterile in ingrijirea traheostomei.

Materiale necesare:

Pentru stoma sterila si ingrijirea partii exterioare a canulei:

 recipiente sterile;
 solutie normal salina;
 apa oxigenata;
 comprese sterile;
 manusi sterile;
 echipament pentru aspirare;
 echipament pentru toaletarea gurii;
 lubrefiant pe baza de apa;
 unguent cu antibiotic;
 banda de fixare a canulei( daca este nevoie sa fie schimbata);

Pentru ingrijirea partii interioare a canulei:

 periuta sterila de nailon

 curatator steril de pipa;
 recipiente sterile;
 solutie normal salina;
 apa oxigenata;
 comprese sterile;
 manusi sterile;
 echipament pentru aspirare;

Pentru schimbarea bandei de fixarea canulei:

 manusi sterile;
 foarfeca sterila;
 banda fixatoare;

Pentru repozitionarea canulei:

 dilatator de trahee steril;
 canula sterila de marime potrivita;
 echipament de aspirare;

Pentru verificarea si masurarea presiunii in balonas:

 stetoscop;
 seringa de 10 ml;

Pregatirea echipamentului:

 toate aceste materiale se vor tine la indemana in rezerva pacientului

traheostomizat;
 se va verifica data de expirare a materialelor si medicamentelor care
trebuiesc folosite;
 se stabileste un camp de lucru steril langa patul pacientului pe o masuta de
lucrupe care se vor aseza materialele necesare, in functie de manevra care se
va efectua;
 se va turna intr-un recipient steril solutie normal salina, apa oxigenata sau un
amestec in parti egale din aceste solutii, iar in al doilea recipient steril se va
pune solutie normal salina.Pentru curatarea interioara a canulei se poate
folosi un al treilea recipient steril in care sa se tina imbibate in solutie sterila
comprese sterile sau aplicatoare cu capat de bumbac;
 daca trebuie inlocuita canula se va desface in mod steril pachetul cu noua
canula;
 daca trebuie schimbata banda adeziva se va pregati aceasta ca lungime sau,
daca este gata pregatita se va desface pachetul prin tehnica sterila.

Implementarea:

 se evalueaza starea pacientului pentru a depista exact nevoile sale de

ingrijire;
 se explica procedura pacientului, chiar daca nu este total constient;
 se asigura intimitate;
 se aseaza pacientul in pozitie semisezanda pentru a scade presiunea
abdominala de pe diafragm si a permite expansiunea plamanilor;
  se va deconecta ventilatorul sau orice alt aparat si se va aspira paientul, apoi
se va reconecta la ventulator daca necesita;

Curatarea stomei si a portiunii exterioare a canulei:

 se pun manusi nesterile si se indeparteaza pansamentul din jurul stomei;

 se pun manusi sterile;
 cu mana dominanta se ia o compresa sterila imbibata in solutie de curatat
( apa oxigenata, solutie normal salina) din recipientul pregatit dinainte, se
scurge de excesul de lichid, pentru a preveni aspirarea sa si se sterge pielea
din jurul stomei, apoi cu alta compresa se va sterge bordura canulei. Se va
repeta procedeul de fiecare data cu alta compresa sau aplicator cu capat de
bumbac, pana cand zona va fi curata;
 se usuca zona curatata cu comprese sterile si se reface pansamentul in mod
steril;

Spalarea sau inlocuirea canulelor interioare:

 se pun manusi sterile;

 folosind mana nondominanta se indeparteaza pansamentul tarheostomei;
 cu aceeasi mana, apoi, se decupleaza pacientul de la ventilator sau de la
umidificator;
 se scoate canula si se introduce in recipientul cu apa oxigenata;
 se va curata repede canula cu ajutorul periutei de nailon, folosind mana
dominanta;
 se introduce apoi canula in solutie normal salina si se agita 10 secunde
pentru a patrunde solutia peste tot;
 se verifica daca este curata si nu mai sunt secretii pe ea, se scutura usor de
marginea recipientului cu solutie normal salina si fara a se usca, se
reintroduce canula in traheostoma. Se reconecteaza ventilatorul si se aplica
un nou pansament steril.
 daca pacientul nu poate suporta deconectarea de la ventilator pentru perioada
de timp (care trebuie sa fie cat mai scurta, curatarea facandu-se rapid) cat
dureaza curatarea se va inlocui vechea canula cu una noua si pacientul va fi
conectat imediat la ventilator. Dupa reconectarea pacientului se va curata
canula vechesi se va depozita intr-un recipient steril pana la urmatoarea
manevra de inlocuire;
Consideratii speciale:

 trebuie oferita o toaleta bucala atenta deoarece cavitatea orala poate deveni
uscata, urat mirositoare, poate prezenta leziuni de la secretiile incrustate si
neeliminate;
 se va schimba pansamentul steril din jurul traheostomei de cate ori va fi
nevoie;
 se va verifica aspectul si culaorea secretiilor dupa aspirare;
 se va tine la indemana trusa de urgenta cu tot ce este nevoie;
 se va evita efectuarea excesiva a diverselor manevre pana cand stoma nu
este bine definita (primele 4 zile);
 daca zona din jurul stomei prezinta excoriatii sau semne de infectie, se va
aplica un unguent cu antibiotic;
 nu se vor folosi niciodata in jurul stomei medicamente sub forma de pudra
sau pe baza de ulei deoarece aspirarea lor poate produce infectii si abcese;
 se vor folosi tehnici strict sterile si se va respecta descarcarea deseurilor si
materialelor folosite in locurile indicate pentru a preveni infectiile
nozocomiale;
 este utila dezumflarea periodica a balonasului, pentru a preveni acumularea
secretiilor deasupra acestuia si se va verifica la 2 - 4 ore presiunea in
balonas, cu ajutorul unui manometru( normal:15 - 20 mmHg);
 un alt aspect important este umidifierea si incalzirea gazelor respiratorii, prin
umidificatorul ventilatorului( la pacientii ventilati mecanic) sau prin
nebulizator sau aparat de aerosoli( la pacientul care respira spontan);
 un alt aspect deosebit de important este nutritia pacientilor traheostomizati;
 la pacientii ventilati mecanic, nutritia pe sonda jejunala sau nazogastrica
scade riscul de aspiratie traheo-bronsica.O data cu imbunatatirea reflexului
de deglutitie, se testeaza alimentarea orala cu semisolide si lichide, in paralel
cu cea enterala, pana la reluarea completa a alimentatiei orale;
 se recomanda aspirarea secretiilor inaintea mesei si nu postprandial;
 cand reflexele de tuse si voma pot favoriza aspirarea traheo-bronsica
bolnavul se alimenteaza in pozitie sezanda, cu flexia capului pe torace, cu
lingurita apasand usor pe limba. Initial, alimentarea se face pastrand
balonasul umflat, pentru a evita aspiratia, ulterior acesta va fi dezumflat
progresiv.
 nu trebuie neglijate nici aspectele psihologice ale ingrijirii pacientului
traheostomizat. Internarea prelungita intr-o sectie de terapie
intensiva( valabila pentru majoritatea acestor bolnavi), cu tot ceea ce
presupune acest lucru potenteaza anxietatea si teama. Pacientul constient va
fi informat asupra tuturor manevrelor ce I se vor efectua si va fi incurajat sa
se exprime (comunicare scrisa pentru bolnavul traheostomizat). Exista de
asemenea un impact psihologic pe termen lung, legat de prezenta cicatricei
de traheotomie intr-o regiune vizibila a corpului.

Complicatii:

Cele mai multe complicatii pot apare in primele 4 ore de la efectuarea

traheostomiei:

 hemoragie la locul inciziei care poate determina aspirarea de sange;

 sangerare sau edem traheal care poate cauza blocarea cailor aeriene;
 aspirarea secretiilor;introducereaaerului in cavitatea pleurala cauzand
pneumotorax;
 hipoxie si acidoza, stop cardiac;
 emfizem subcutanat.