ŞC.POST.SANITARĂ „Gr.GhicaVodă”Iași CURS NR.

2
DISCIPLINA: FIINŢA UMANĂ ŞI NURSING-UL

I. Nevoile fundamentale, scurtă prezentare;

II. Nevoia de a respira şi a avea o bună circulaţie:
A. Respiraţia
B. Circulaţia

I. NEVOILE FUNDAMENTALE

Cadrul conceptual al Virginiei Henderson porneşte de la existenţa unor

necesităţi fiziologice şi aspiraţii, ale fiinţei umane, numite nevoi (necesităţi
fundamentale).Virginiei Henderson defineşte 14 nevoi fundamentale cu
componentele bio-psiho-sociale, culturale, atingerea de către pacient a independenţei
în satisfacerea acestor necesităţi fiind scopul profesiei de asistentă medicală. După
Virginia Henderson nevoia fundamentală este o necesitate vitală, esenţială fiinţei
umane pentru asigurarea stării de bine din punct de vedere fizic şi mental.

Cele 14 nevoi fundamentale sunt:

1. a respira si a avea o bună circulaţie;

2. a se alimenta şi hidrata;
3. a elimina;
4. a se mişca, a păstra o bună postură;
5. a dormi, a se odihni;
6. a se îmbrăca şi dezbrăca;
7. a-şi menţine temperatura corpului în limite normale;
8. a-si mentine tegumentele curate si integre (a fi curat, a-şi proteja
tegumentele);
9. a evita pericolele;
10. a comunica;
11. a acţiona după credinţele şi valorile proprii;
12. a se realiza;
13. a se recrea;
14. a învăţa.

Scurtă prezentare a nevoilor

1. A respira
a. Aspectul bio-fiziologic al acestei nevoi se manifestă în respiraţia
pulmonară şi tisulară;
1
 b. Dimensiunea psiho-socio-culturală. este influenţată de următorii
factori: emoţii, furia, frica, exerciţiile fizice, fumat. Aceste nevoi
prezintă particularităţi în funcţie de vârstă, antrenanent, starea de
sănătate etc.
2. A se alimenta şi hidrata
a. Dimensiunea bio-fiziologică interesează ritualul alimentării
(introducerea alimentelor în cavitatea bucală, masticaţia, deglutiţia),
digestia, necesarul de calorii;
b. Dimensiunea psiho-socio-culturală se manifestă în obiceiurile legate
de rasă, religie, naţionalitate, cultură. Aceste nevoi se modifică odată
cu etapele vieţii:
3. A elimina: această nevoie cuprinde eliminarea renală,
intestinală, respiratorie, cutanată.
a. Aspectul bio-fiziologic variază mult cu vârsta şi starea de sănătate şi
este în acelaşi timp mecanic, chimic, hormonal, nervos;
b. Dimensiunile psiho-socio-culturale sunt numeroase. Emoţiile de orice
fel modifică frecvenţa urinară, calitatea şi cantitatea scaunelor,
transpiraţia etc.
4. A se mişca, a păstra într-o bună postură
a. Aspectul bio-fiziologic diferă în funcţie de vârstă, starea de sănătate,
antrenament. Sistemul muscular, scheletic, cardiovascular, nervos,
influenţează mişcarea şi adaptarea cu evitarea anumitor posturi.
b. Din punct de vedere psiho-socio-cultural mişcarea şi poziţia corpului
reflectă conştient sau inconştient starea de spirit a individului.
Mişcarea este influenţată şi de nivelul cultural. Aceasta influenţează
mersul, gesturile, mimica etc. Problemele de sănătate pot duce la
modificări în domeniul motricităţii.
5. A dormi şi a se odihni
a. Din punct de vedere biologic şi fiziologic, somnul sau odihna variază
cu vârsta şi starea de sănătate. Calitatea somnului, ca şi repausul
mintal şi fizic influenţează sistemele cardio-vascular, digestiv, neuro-
muscular. O persoană privată de sornn manifestă tulburari fizice şi
psihice.
b. Psiho-socio-cultural somnul şi repausul sunt afectate de emoţii şi
obligaţii sociale (muncă). Există persoane care uzează de droguri
pentru a rămâne treji sau pentru a dormi.
6. A se îmbrăca şi a se dezbrăca
a. Bio-fiziologic, activităţile cotidiene necesare independenţei în acest
domeniu cer o anumită capacitate neuro-musculară, aceste nevoi fiind
diferite, în funcţie de vârsta, starea de sănătate.
b. Psiho-socio-cultural se manifestă prin afirmarea personalităţii şi a
sexualităţii în alegerea veşmintelor, anumite grupuri socio-culturale şi
religioase au exigenţe particulare: voal, turban etc.
7. A-şi mentine temperatura corpului în limite normale
2
 a. Componenta bio-fiziologică este cea mai importantă. Odată cu
înaintarea în vârstă temperatura corpului este mai influenţată de cea a
mediului înconjurător. Temperatura corpului depinde de
îmbrăcăminte, hidratarea organismului, controlul hipotalamic.
b. Componenta psihică este influenţată de emoţii, anxietate, acestea
crescând temperatura corpului.
8. A mentine tegumentele curate si integre (a fi curat ..)
a. Componenta bio-fiziologică se manifestă în funcţie de capacitatea
fizică de a face gesturile şi mişcările necesare precum şi de factorii
biologici( vârsta şi sexul).
b. Componenta psihică şi emotivă se reflectă în starea epidermei, în
atenţia acordată părului. Emoţiile afectează transpiraţia şi secreţiile,
normele de curăţenie diferă de la un grup social la altul. Curăţenia este
influenţată de cultura grupului
9. A evita pericolele. Pericolele pot proveni din mediul intern sau
extern.
a. Pe plan bio-fiziologic independenţa constă din a evita anumite
alimente şi medicamente şi de a se proteja în desfăşurarea anumitor
activităţi zilnice. Este nevoie de a analiza această nevoie în funcţie de
vârstă, anumite afecţiuni (depresii).
b. Componenta psihică — simpla prezenţă a unei rude, a unei persoane
apropiate pacientului, ascultarea unui gen de muzică preferată,
existenţa unei persoane aparţinătoare aceleiaşi comunităţi, respectarea
obiceiurilor proprii, sunt elemente care dau impresia de siguranţă.
10. A comunica cu semenii. Este o nevoie fundamentală fiinţelor
umane.
a. Dimensiunea biologică se manifestă sub formă de comunicare verbală
sau non-verbală. Comunicarea verbală cuprinde limbajul, în timp ce
comunicarea non-verbală cuprinde gesturile, mimica, poziţia corpului,
mersul etc.
b. Componentele psiho-socio-culturale se manifestă prin alegerea
conţinutului exprimat: sentimente, idei, emoţii. Comunicarea cuprinde
sexualitatea. Această componentă importanta a fiinţei umane se
exprimă din copilărie până la bătrâneţe prin afirmarea de sine,
alegerea veşmintelor, în relaţiile sociale. Când un pacient nu are
posibilitatea de comunicare, el trebuie să fie ajutat de asistentă.
11. A actiona conform credintelor si valorilor proprii
a. Componenta bio-fiziologică se exprimă prin mişcări, gesturi, atitudini
specifice cultului: poziţia îngenunchiată, anumite posturi, interzise
anumite alimente, tratamente.
b. Componenta psiho-socio-culturală — evoluţia practicilor religioase
este în funcţie de fenomenele psiho-sociale şi relaţiile interpersonale.
Alterarea stării de sănătate poate antrena creşterea sau diminuarea
adeziunii la religie. În îngrijirea bolnavilor, respectarea acestei nevoi
3
 cere asistentei o educaţie liberală.

12. A se realiza.
De-a lungul etapelor vieţii fiinţa umană are nevoie să se realizeze, să
studieze, să muncească. Aceste activităţi pot fi legate de sex, dar cea mai
mare parte depind de capacitatea fiziologică şi dezvoltarea psihosocială a
individului. Normele culturale influenţează satisfacerea acestei nevoi. O
problemă de sănătate poate să diminueze temporar sau permanent
posibilitatea de a fi util prin diverse activităţi.
13. A se recrea. Este o nevoie comună tuturor fiinţelor umane.
a. Componenta bio-fiziologică. Persoanele se pot recrea specific vârstei
şi funcţie de starea de sănătate. Persoanele cu un anumit handicap
(orbi, surzi, membre amputate) au alte căi de recreere decât cei
sănătoşi.
b. Fenomenele psihosociale, culturale pot influenţa nevoia de a se recrea.
Această nevoie poate fi satisfacută atât de familie cât şi de societate.
14. A învăţa. Nevoia de descoperire, de satisfacere a curiozităţii, de a adăuga
cunoştinţe noi este specifică tuturor, dar mai evidentă la copii.
a. Componenta biologică este reprezentată de inteligenţă
b. Apectul psiho-socio-cultural se manifestă prin dorinţa de a afla şi a
cunoaşte valoarea acordată educaţiei de grupul socio-cultural.
Problemele de sanătate fac să se ivească nevoi de învăţare variate: să
facă pansamente, să-şi administreze insulina, alte medicamente, regim
alimentar etc. Nevoia de a învăţa poate fi legată de dorinţa de a fi util,
de a se recrea, dar în acelaşi timp şi de a fi independent.

II: NEVOIA DE A RESPIRA ŞI A AVEA O BUNĂ

CIRCULAŢIE
Respiratia corectă este la
fel de necesară ca şi hrana
Proverb hindus

A. RESPIRAŢIA

- reprezintă nevoia fiinţei umane de a capta oxigenul din mediu înconjurător,

necesar proceselor de oxidare din organism, şi de a elimina dioxidul de carbon
rezultat din arderile celulare
- RESPIRAŢIA – funcţia şi capacitatea vitala a organismului de a asigura
oxigenul necesar metabolismului celular si eliminarea dioxidului de carbon
rezultat din acest metabolism

1. Independenţa în satisfacerea nevoii (necesităţii) de a respira

4
- este determinată de menţinerea integrităţii căilor respiratorii şi a muşchilor
respiratori, de funcţionarea lor eficientă

Etapele respiraţiei sunt:

 ventilaţia
 reprezintă pătrunderea aerului încărcat cu oxigen în plămâni şi
eliminarea aerului încărcat cu dioxid de carbon
 are doi timpi – inspiraţia şi expiraţia
 inspiraţia este un act activ
 constă în pătrunderea aerului în plamân (aproximativ un volum de
aer de 500 ml). Prin dilatarea diametrelor cavitatii toracice
plamânii urmează mişcările cutiei toracice iar presiunea din
interiorul lor scade cu 2-3 mm Hg faţă de presiunea atmosferică
 expiraţia este un act în mare parte pasiv
 consta in revenirea cutiei toracice la volumul initial prin încetarea
contractiei muschilor respiratori cu eliminarea unei cantitati de aer
din plamini egala cu cea inspirata
 este influentata de
 permeabilitatea cailor respiratorii
 concentratia oxigenului in aerul respirat
 maturitatea centrului respirator bulbar
 expasiunea cutiei toracice
 functionarea normala a centrilor care regleaza respiratia
Capacitatea vitală:
- reprezintă volumul maxim de aer care circulă prin plamâni si poate fi expulzat
prin expiraţia forţată după o inspiraţie forţată
În componenta sa intră
 volumul de aer curent (VC)
 volumul inspirator de rezervă (VIR)
 volumul expirator de rezervă (VER)
Valoarea capacitatii vitale (CV )variaza in functie de: vârstă, sex, înălţime
 difuzarea gazelor
 este procesul prin care oxigenul din alveolele pulmonare trece în
capilarele perialveolare şi CO2 din capilare trece în alveolele
pulmonare
 este influenţată de:
 diferenţa de presiune a O2 în aerul alveolar şi concentraţia
de O2 din sânge
 starea peretelui alveolar
 mărimea suprafeţei alveolare
 etapa circulatorie
 constă în conducerea oxigenului prin vasele arteriale la ţesuturi şi
a dioxidului de carbon adus de la şesuturi, prin vasele venoase, la
plămân pentru a se elimina
5
  este influenţată de
 cantitatea de hemoglobină din sânge
 debitul cardiac
 numărul de hematii
 permeabilitatea reţelei periferice arteriale
 etapa tisulară
 reprezintă schimbul de gaze dintre sânge şi tesuturi, cu ajutorul
unui sistem enzimatic complex

Asistenta medicală face observaţii privind etapa ventilatorie a

respiraţiei.

Reglarea respiraţiei

- este realizată prin mecanisme nervoase şi umorale;

- aceste mecanisme adaptează respiraţia la necesităţile aportului de oxigen şi
eliminării de dioxid de carbon;
- centrul respirator este constituit din componentele SNC care intreţine şi
modifică mişcările respiratorii, rolul principal revenind centrului bulbar şi
centrului pneumotaxic;
- reglarea umorală este determinată prin excitarea directă a centrului respirator
de către CO2 din sânge şi a oxigenului dizolvat fizic în plasmă;
- respiraţia normală - eupneea – se desfaşoară fără efort în mod silenţios iar
mişcările cutiei toracice sunt simterice , ritmice, puţin vizibile;

Factorii care influenteaza satisfacerea nevoii de a respira

a) factori biologici
 vârsta
 la copii numărul de respiraţii pe minut este mai mare decât la
adult
 sexul
 la femei se înregistreazâ valori ale frecvenţei la limita maximă a
normalului, la bărbaţi la limita minimă
 statura
 la persoanele mai scunde , numărul de respiraţii / minut este mai
mare decât la persoanele mai înalte
 somnul
 în timpul somnului, frecvenţa respiraţiilor este mai scăzută decât
în timpul stării de veghe
 postura
 poziţia corectă a toracelui permite expansiunea plămânului în
timpul respiraţiei
 individul sănătos poate respira în ortostatism, şezind, culcat
6
  poziţia care favorizează respiraţia este cea şezând şi ortostatică,
prin contractia corespunzatoare a diafragmei
 alimentaţia
 influenţează menţinerea umidităţii căilor respiratorii şi prin
aportul de glucoză , favorizează o bună funcţionare a diafragmei
şi a celorlalti muşchi respiratori
 exerciţiul fizic
 influenţează frecvenţa respiraţiei
 persoanele neantrenate dau semne de oboseala la un efort mai mic
decât cele antrenate
b) factori psihologici
 emoţiile
 influentează frecvenţa şi amplitudinea respiraţiei
 aceeaşi influenţă o au plânsul şi râsul
c) factori sociologici
 mediul ambiant
 procentajul adecvat de oxigen (21%) din aerul atmosferic
favorizează respiraţia
 mediul poluat, încărcat cu particule microbiene, chimice
influenţează negativ respiraţia
 umiditatea aerului inspirat de 50-60% creează un mediu
confortabil
 climatul
 influenţează frecvenţa respiraţiei
 căldura determină creşterea frecvenţei, frigul – scăderea frecvenţei
 vântul perturbă respiraţia
 altitudinea prin rarefierea aerului determina cresterea frecventei
 locul de munca
 prin poluare chimică sau microbiana devine un mediu nefavorabil
bunei respiraţii

Manifestări de independenţă

- frecvenţa respiraţiei
 reprezintă numărul de respiraţii /minut
 este influenţată de vârstă şi de sex
 la nou născut 30 – 50 r/min
 la 2 ani 25 -35 r/min
 la 12 ani 15 – 25 r/min
 adult 16 -18 r/min
 vârstnic 15 -25 r/min
- amplitudinea
 este dată de volumul de aer care pătrunde şi se elimină din plămân la
fiecare respiraţie
7
  respiraţia este profundă sau superficială
- ritmul
 reprezintă pauzele dintre respiraţii
 este ritmică
- zgomotele respiratorii
 este liniştită – normal
 în somn devine mai zgomotoasă (sforăit)

- simetria mişcărilor respiratorii

 ambele hemitorace prezintă aceeaşi mişcare de ridicare şi coborâre în
timpul inspiraţiei şi expiraţiei
- tipul de respiratie
 sunt 3 tipuri de respiraţie
 costal superior
 întîlnit la femei prin ridicarea părţii superioare a cutiei
toracice, datorită măririi diametrului anteroposterior în
timpul inspiraţiei
 costal inferior
 întâlnit la bărbat prin mărirea diametrului lateral al cutiei
toracice
 abdominal
 întâlnit la copii şi vârstnici prin mărirea diametrului vertical
al cutiei toracice
- mucozitati
 mucoasa respiratorie este umedă, secreţii reduse, transparente, dense
- tusea
 reprezintă o expiraţie forţată prin care se elimina secreţiile din căile
respiratorii
 este un fenomen de protecţie al organismului

Interventiile asistentei pentru menţinerea independenţei în satisfacerea

nevoii

- explorează deprinderile de respiraţie ale pacientului

- învaţă pacientul
 să facă exerciţii respiratorii
 să facă exerciţii de mers, de relaxare
 să aibă posturi adecvate, care să favorizeze respiraţia
 să înlăture obiceiurile dăunătoare – îmbrăcăminte strâmtă, tabagism,
mese copioase

2. Dependenţa în satisfacerea nevoii

- se manifestă prin
8
  alterarea vocii
 dispneea
 obstrucţia căilor respiratorii

Surse de dificultate care determina nesatisfacerea nevoii de a respira

- surse de ordin fizic

 alterarea mucoasei nazale, faringiene, bronşice, traheale sau
parenchimului pulmonar, tabagismul
 obstrucţia căilor respiratorii – obezitatea, bandaje toracice, dezechilibru
hidroelectrostatic, durere

- surse de ordin psihologic

 anxietate, stresul
 situaţie de criză

- lipsa cunoaşterii
 cunoaşterea de sine
 cunoaşterea mediului ambiant
 cunoaşterea altor persoane

Se vor prezenta 3 probleme de dependenţă:

 alterarea vocii;
 dispneea;
 obstrucţia căilor respiratorii.

 ALTERAREA VOCII

- poate fi cauzată de procese inflamatorii la nivelul căilor respiratorii superioare:

nas, faringe, laringe, dar şi de prezenţa alergenilor din mediul înconjurător

Manifestări de dependenţă

- disfonie
 tulburări ale emisiunii vocale, interesând înălţimea, intensitatea şi
timbrul vocii;
 se manifestă sub forma de răguşeală, voce stinsă, voce aspră
- afonie
 imposibilitatea de a vorbi
- senzaţie de sufocare
 lipsa de aer

 DISPNEEA
- se manifestă ca o respiraţie anevoioasă
9
- este provocată de numeroase cauze
 boli ale inimii
 boli ale plămânului
 boli ale cailor respiratorii superioare
- aerul pătrunde cu greutate în plămân, având drept consecinţă oxigenarea
defectuoasă a ţesuturilor şi acumularea de CO2 în sânge
- pacientul este anxios

Manifestări de dependenţă
- ortopnee
 poziţie forţată, cu braţele atârnate pe lângă corp
 bolnavul stând şezând – poziţie în care poate respira
- apnee
 oprirea respiraţiei
- bradipnee
 reducerea frecvenţei respiratorii
- tahipnee
 creşterea frecvenţei respiratorii
- amplitudine modificată
 respiraţie superficială sau profundă
- hiperventilaţie
 pătrunderea unei cantităţi mari de aer în plămân
- hipoventilaţie
 pătrunderea unei cantităţi mici de aer în plămân
- tuse
 expiratie forţată , ce permite degajarea cailor respiratorii superioare de
secretiile acumulate
- hemoptizie
 hemoragie exteriorizată prin cavitatea bucală, provenind de la nivelul
căilor respiratorii - plămâni
- mucozităti (sputa)
 amestec de secreţii din arborele traheo-bronşic, formate din mucus,
puroi, sânge, celule descuamate
- dispnee Cheyne- Stokes
 respiraţie din ce în ce mai frecventă ajunsă la un grad maxim, după care
frecvenţa scade treptat şi este urmată de o perioadă de apnee
 ciclul se reia
- dispnee Kusmaul
 inspiraţie lungă urmată de o expiraţie forţată, apnee
 ciclul se reia
- zgomote respiratorii
 sunt de diferite tipuri
 crepitante
 ronflante
10
  sibilante
- cianoza
 tegumente albastru-vineţii la nivelul extremităţiilor: nas, buze, lobul
urechii, unghii

 OBSTRUCŢIA CĂILOR RESPIRATORII

- poate fi produsă de procesele inflamatorii ale căilor respiratorii, dar şi de
prezenţa unor corpi străini, pătrunşi accidental în căile respiratorii – îndeosebi
la copii – ca şi deformări ale nasului

Manifestări de dependenţă

- respiratie dificila pe nas

 bolnavul respira pe gura
- secretii abundente nazale
 secretii mucoase, purulente sau sangvinolente, care impiedica respiratia
- epistaxis
 hemoragie nazala
- deformari ale nasului
 deviatie de sept, traumatisme
- strănut
 expirare fortata
- aspiratie pe nas
 smiorcait
- cornaj
 zgomot inspirator cu caracter de şuierătură, auzibil de la distanţă
- tiraj
 depresiune inspiratorie a părţilor moi ale toracelui suprasternal,
epigastru, intercostal
- tuse
 cu caracter de tuse uscată sau umedă, persistentă

Intervenţiile asistentei

- în cazul pacientului cu deficienţe respiratorii

OBIECTIVE INTERVENŢIILE ASISTENTEI

AUTONOME ŞI DELEGATE
Pacientul să respire liber, pe nas la nivelul nasului
- îndepărtează secreţiile nazale
- umezeşte aerul din încapere
- asigură un aport suficient de
lichide pe 24 ore

11
Pacientul să nu devină sursă de infecţie - educă pacientul să folosească
batista individuală, de unică
folosinţă
- educa pacientul pentru a evita
diseminarea secreţiilor nazale
Oprirea epistaxisului - se plasează pacientul în poziţie
şezândă;
- comprimă cu policele, pe septul
nazal, nara care sângerează timp
de 5 -10 min
- aplică comprese reci pe frunte,
nas sau ceafă
- introducere de Gelaspon sau
tampoane îmbibate în soluţie
hemostatică (tamponament
anterior) (apa oxigenată,
adrenalina 1%0 la ); se
administrează la rec. medicului
hemostatice i.m sau i.v.
- recomandă pacientului să nu îşi
sufle nasul,
- în caz de eşec medicul efectuează
tamponament posterior , ligatură
de carotidă
Pacientul să prezinte mucoase la nivelul faringelui şi laringelui
respiratorii umede şi integre - umezeşte aerul din încăpere
- recomandă pacientului repaus
vocal absolut
- favorizează modalităţi de
comunicare nonverbală
Pacientul sa înghită fără dificultate - întrerupe alimentaţia solida
- recomanda gargara cu solutii
antiseptice
- alimentează pacientul cu lichide
călduţe
Pacientul să fie echilibrat psihic - pregăteşte psihic pacientul, în
vederea aplicării tehnicilor de
ingrijire şi aspirării secreţiilor
bronşice
Pacientul să prezinte rezistenţa crescută - învaţă pacientul să evite
faţă de infecţie schimbările bruşte de temperatura
si de asemena aglomeraţiile

12
Pacientul să prezinte căi respiratorii
permeabile şi o buna respiraţie
Pacientul să fie echilibrat psihic
la nivelul plămânului şi bronhiilor
- învaţă pacientul să tuşească , să
expectoreze şi să colecteze sputa
- umezeşte aerul din încăpere cu
apă alcoolizată
- aspiră secreţiile bronşice, dacă e
cazul
- învaţă pacientul să facă
gimnastică respiratorie
- asigură poziţia şezândă sau
semişezândă a pacienţilor cu
dispnee,
- oxigenoterapie
- învaţă pacientul să renunţe la
obiceiurile dăunatoare – fumat
- administrează tratamentul
prescris de medic – antitusive,
expectorante, bronhodilatatoare,
decongestionante ale mucoasei
traheo-bronsice
- asigură poziţie antalgică
- învaţă pacientul să utilizeze
tehnici de relaxare
- pregăteşte psihic pacientul, în
vederea oricărei tehnici la care va
fi supus – puncţii, examene
radiologice, endoscopice

Intervenţiile pentru meţtinerea sau favorizarea expansiunii pulmonare:

- exerciţii respiratorii: respiraţie profundă, respiraţie diafragmatică, câte 5-10
minute/zi, de 3-4 ori pe zi;
- incitaţie spirometrică (spirometru de debit, spirometru de volum);
- drenajul toracic, evacuarea lichidului din cavitatea pleurală; sisteme de drenaj (cu
1, 2 sau 3 flacoane).

Intervenţiile pentru mobilizarea secreţiilor:

- hidratarea, umidificarea, nebulizarea (cu atomizor), tapotament (lovirea peretelui
toracic, cu mâna, ritmic, pe toata suprafaţa timp de 1-2 minute);
- vibraţia;
- drenajul postural (prin schimbarea poziţiei pacientului la 20-30 de minute).
Intervenţii pentru menţinerea căilor respiratorii libere:
- i n t u b a ţ i a o r o f a r i n g i a n ă cu ajutorul pipei Guedel (se foloseşte
pentru a nu-şi înghiţi limba);

13
- intubaţia traheală: intubaţie orotraheala, cu ajutorul laringoscopului şi a sondei
traheale, efectuată de medic;
- aspiraţia oro şi nasofaringiană (cu ajutorul aparatelor electrice şi sondelor de
aspiraţie );
- traheostomia (orificiu la nivelul traheei, prin incizie chirurgicală şi introducerea
unei canule); aspiraţia traheobronşică (introducerea unei sonde prin canula si
aspirarea cu ajutorul unor dispozitive);

Intervenţii pentru favorizarea oxigenării tisulare:

- oxigenoterapia prin: sondă nazală, prin mască, ochelari pentru oxigen, cortul de
oxigen.

RESPIRAŢIA NORMALA (EUPNEEA)

MANIFESTĂRI, SEMNE, SIMPTOME

- Respiraţia normală este determinată de integritatea anatomică şi funcţională a

aparatului respirator,
- Frecvenţa mişcărilor respiratorii corespunde vârstei şi sexului;
- Amplitudinea mişcărilor este în concordanţă cu frecvenţa respiraţiei
- Mişcările respiratorii sunt simetrice;
- Ritmul respirator este regulat;
- Tipul de respiraţie corespunde vârstei şi sexului
- Mişcările de inspiraţie şi expiraţie se succed ritmic fără pauză;
- Durata expiraţiei este mai mare decât a inspiraţiei – raportul fiind de 2/1
- Capacitatea de adaptare corespunzătoare pentru întreg procesul respirator la
efort, temperatura înaltă/ scazută , altitudine;
- Capacitatea funcţională a căilor respiratorii superioare de a executa anumite
acţiuni asupra aerului – filtrare, umidificare, încălzire;
- Coloraţie normală a pielii, fanerelor şi mucoaselor
- Hematoza pulmonară constantă – transformarea sângelui venos în sânge
arterial prin schimbul de gaze ce are loc la nivelul plămânului între aerul
alveolar şi sângele venos
- Lipsa principalelor simptome funcţionale care sunt determinate de tulburări
respiratorii sau afecţiuni pulmonare, sughiţ şi tulburările vocii, dispnee, durere
toracică, tuse, mucozităţi, expectoraţie, hemoptizie;

ATITUDINI ŞI INTERVENŢII
- Recunoaşterea în evaluarea respiraţiei pacientului a tot ceea ce este normal faţă
de anormal;
- Evitarea expunerii prelungite la frig, umezeală, căldură;
- Aport alimentar adecvat cu evitarea grăsimilor animale, excesul de sare şi
dulciuri;
- Evitarea expunerii în mediu chimic;
14
- Pauze adecvate în funcţie de efortul fizic,
- Renunţarea la fumat, consum de alcool;
- Evitarea depăşirii greutăţii normale;
- Plimbări şi activităţi de relaxare;
- Vestimentaţie care să nu împiedice mişcările respiratorii;
- Aerisirea camerei şi locuinţei;
- Adoptarea unei poziţii care să permită expansiunea cavităţii toracice;
- Crearea unui mediu ambiant care să aibă temperatura, umiditatea ,
luminozitatea în limite normale;
- Consum de lichide pentru hidratare corespunzătoare;
- Evitarea consumului de medicamente cu efect de polipragmazie (prescrierea
mai multor medicamente)– predispune la decompensare respiratorie;
- Cunoaşterea limitelor fiziologice;
- Control preventiv;
- Educaţie.

EDUCAŢIA PACIENTULUI

- Respiraţia este funcţia vitală cea mai importantă:

 a respira în mod conştient înseamnă a respira încet, adânc;
 în general oamenii nu ştiu să respire corect rezultând un deficit de oxigen cu
numeroase consecinţe:
o ritm cardiac crescut
o anxietate
o indispoziţii
o insomnii
o durere de cap
o respiraţie superficială

Reguli pentru respiraţie conştientă:

 aerul îl inspirăm numai pe nas, gura ramâne închisă;
 inspiraţia aerului trebuie să fie adâncă, profundă până în abdomen;
 acest mod de respiraţie are efect relaxant şi stimulent;
 diafragma prin alternanţa miscărilor sus-jos execută masaj organelor zonei
inferioare şi favorizează circulaţia sanguină;
 respiraţia trebuie să fie regulată şi cu ritm egal, constant.

15
 B. CIRCULAŢIA

- este funcţia prin care se realizează mişcarea sângelui în interiorul vaselor

sanguine, care are drept scop transportul substanţelor nutritive şi a oxigenului
la ţesuturi, dar şi transportul produşilor de catabolism de la ţesuturi la organele
excretoare;
- un rol important îl deţin sângele şi limfa, cuprinse în sistemul circulator, şi
inima, în condiţii de integritate anatomica şi functională;
- asistenta medicală supraveghează pulsul şi tensiunea arterială
1. Independenţa în satisfacerea circulaţiei
a. pulsul
 reprezintă expansiunea ritmică a arterelor , care se comprimă pe un plan
osos şi este sincronă cu sistola ventriculară
 pulsul ia naştere din conflictul dintre sângele existent în sistemul arterial
şi cel împins în timpul sistolei

Factorii care influenţează pulsul

- factori biologici
 vârsta
 la copilul mic – frecvenţa este mai crescută decât la adult
 înălţimea corporală
 persoanele mai scunde au frecventa pulsului mai mare decit a
celor înalte
 somnul
 frecventa pulsului în timpul somnului este mai redusă
 alimentaţia
 în timpul digestiei, frecvenţa pulsului creşte
 efortul fizic
 determină creşterea frecvenţei pulsului, care scade după încetarea
efortului
- factori psihologici
 produc creşterea frecvenţei pulsului
 emoţiile
 plânsul
 mânia
- factori sociali
 mediul ambiant
 prin concentraţia de oxigen a aerului inspirat, influenţează
frecvenţa pulsului
Manifestări de independenţă
- frecvenţa
 reprezintă numărul de pulsaţii/min
 la nou născut 130 -140 p/min
16
  la copilul mic 100 -120 p/min
 la 10 ani 90 – 100 p/min
 la adult 60 -80 p/min
 vârstnic peste 80 -90 p/min
- ritm
 pauzele dintre pulsaţii sunt egale
 pulsul este ritmic
- sfigmograma (arteriograma)
 anacrota
 catacrota
 inflexiune dicrota
- amplitudine (volum)
 este determinată de cantitarea de sânge existenţa în vase
 este mai mare cu cît vasele sunt mai aproape de inima
 la arterele simetrice, volulmul pulsului este egal
- tensiunea pulsului
 este determinată de foţa necesară în comprimarea arterei, pentru ca unda
pulsatila să dispară
- celeritatea
 reprezintă viteza de ridicare şi coborire a undei pulsatile
- coloraţia tegumentelor
 coloraţie roz a tegumentelor inclusiv a extremităţilor
 tegumentele sunt calde

b. tensiunea arterială (TA)

- reprezintă presiunea exercitată de sângele circulant asupra pereţilor arteriali

- factorii care determină tensiunea arterială

 debitul cardiac
 forţa de contracţie a inimii
 elasticitatea şi calibrul vaselor
 vâscozitatea sângelui
- tensiunea scade de la centru la periferie

Factorii care influenţează tensiunea arteriala

- factori biologici
 vârsta
 tensiunea este mai mică la copii şi creşte pe măsura ce înaintează
în vârstă
 se stabilizează la adult
 creste uşor la persoana vârstnică
 somnul
 TA în timpul somnului este mai mică decât în starea de veghe
 activitatea
17
  diurnă produce o creştere a tensiunii arteriale
 efortul fizic produce creşterea tensiunii arteriale, cu revenirea la
valorile iniţiale după încetarea acestuia
- factori psihologici
 emoţiile, bucuriile, anxietatea determină creşterea tensiunii arteriale
- factori sociologici
 climatul
 frigul produce vasoconstricţie, deci creşterea TA
 căldura produce vasodilataţie , deci scăderea TA

Manifestări de independenţă
- tensiunea maximă se obţine în timpul sistolei ventriculare
- tensiunea minimă se obţine în timpul diastolei
 între 1 -3 ani 75-90/50-60 mmHg
 între 4 -11 ani 90-110/60-65 mmHG
 între 12- 15 ani 100-120/60-75 mmHg
 adult şi vârstnic 110-139/65-90 mmHg
- tensiunea diferentiala reprezinta diferenta TA max -TA min
- mentinerea raportului intre TA max si TA min
 TA min = TA max/2 + 1 sau 2

Intervenţiile asistentei pentru menţinerea independenţei circulaţiei

sanguine

- educă pacientul
 pentru asigurarea condiţiilor igienice din încăpere – aerisire;
 să-şi menţină tegumentele curate, integre;
 sa aibă o alimentaţie echilibrată, fără exces de grăsimi, de clorura de
sodiu;
 sa evite tutunul, consumul exagerat de alcool;
 să evite sedentarismul;
 să poarte îmbrăcăminte lejeră, care să nu stânjenească circulaţia

2. Dependenţa în satisfacerea nevoii

CIRCULAŢIA INADECVATĂ

Manifestări de dependenţă

- tegumente modificate
 reci, palide datorită irigării insuficiente a pielii
 cianotice – coloraţie violacee a unghiilor, buzelor, lobului urechii
- modificări de frecvenţă a pulsului
 tahicardie – creşterea frecvenţei pulsului
18
  bradicardie – scăderea frecvenţei pulsului
- modificări de volum ale pulsului
 puls filiform – cu volum foarte redus, abia perceptibil
 puls asimetric – volum diferit al pulsului la arterele simetrice
- modificările de ritm ale pulsului
 puls aritmic – pauze inegale între pulsaţii
 puls dicrot – se percep 2 pulsaţii, una puternică şi alta slabă, urmată de o
pauză
- modificări ale TA
 hipertensiune arterială – creşterea TA peste valorile normale
 hipotensiune arteriala – scăderea TA sub valorile normale
 modificări ale TA diferenţiale – variaţiile TA max şi TA min nu se fac
paralel
 TA diferită la segmente simetrice – braţ stâng, drept
- hipoxemie
 scăderea cantităţii de oxigen din sânge
- hipoxie
 diminuarea cantităţii de oxigen în ţesuturi

Surse de dificultate
- de ordin fizic
 alterarea
 muşchiului cardiac,
 a pereţilor arteriali, venoşi,
 obstrucţii arteriale,
 supraîncărcarea inimii
- de ordin psihologic
 anxietatea
 stresul
 situaţia de criză
- lipsa cunoaşterii
 cunoaştere insuficientă
 despre alimentaşia echilibrată,
 despre sine,
 despre alţii,
 despre obiceiurile dăunătoare

19
Intervenţiile asistentei

- pacientul cu circulaţie inadecvată

OBIECTIVE INTERVENŢII AUTONOME ŞI

DELEGATE
Pacientul să prezinte circulaţie adecvată 1. învaţă pacientul
- să întrerupă consumul de tutun,
alcool
- să aibă alimentaţie bogată în
fructe, zarzavaturi
- să reducă grăsimile şi clorura de
sodiu din alimentaţie şi să
respecte regimul alimentar
2. administrează medicaţia prescrisă
de medic
- tonice cardiace
- antiaritmice
- diuretice
- vasodilatatoare
- hipotensoare
- antianginoase
- anticoagulante
3. urmăreşte efectul medicamentelor
4. aplică tehnici de favorizare a
circulaţiei
- să evite sedentarismul şi să
efectueze exerciţii active, pasive
- masaje

20
Pacientul să fie echilibrat psihic informează pacientul asupra
- stadiului bolii sale
- gradului de efort pe care îl poate
depune
- importanţa continuării
tratamentului medicamentos
- asigurarea condiţiilor de
microclimat: linişte, temperatură
optimă, umiditate
corespunzătoare;
- pregătirea pacienţilor pentru
examene paraclinice;

NESATISFACEREA NEVOII DE A RESPIRA AFECTEAZĂ BUNA RELAŢIE

CU CELELALTE NEVOI

- a comunica
- comunicare deficitară sau incapacitatea de a relata, datorită tulburărilor
funcţionale respiratorii şi fenomenelor obstructive
- a se mişca şi a avea o bună postură
- dificultate, disconfort şi imposibilitatea de a desfăşura activităţi datorită
fenomenelor dispneice , insuficienţelor respiratorii şi oboselii
- a-şi menţine temperatura în limite normale
- stări febrile potenţiale datorate infecţiilor căilor respiratorii
- a se alimenta şi hidrata
- diminuarea/incapacitatea nutriţiei legată de tulburările funcţionale respiratorii
- a dormi, a se odihni
- tulburări de odihnă şi somn cauzate de tuse, dispnee, expectoraţie, hemoptizie

PROCES DE INGRIJIRE

PLAN DE ÎNGRIJIRE GENERAL (pt. nevoia de a respira, a avea o bună

circulaţie)

1. Culegere de date (vezi curs)

2. Analiza şi interpretarea datelor:

a. identificarea problemelor
 probleme posibile
 alterarea vocii, disfonie, căi aeriene încarcate, obstrucţia căilor
respiratorii
 alterarea potenţială a funcţiei respiratorii
21
  diminuarea schimbului de gaze
 alterarea perfuziei tisulare pulmonare
 risc crescut de sufocare, de hemoptizie, de aspiraţie
 degajare ineficientă de secreţii bronşice
 anxietate
 senzaţie de moarte iminentă
b. formularea diagnosticului de îngrijire
 diagnostice de îngrijiri probabile – PES (Problema , Etiologie , Simptom)
- alterarea schimbului gazos (oxigen) (P)
o referitor la mişcarea ariei pulmonare de schimb--> cauzat de
imobilizare, umiditate extrem de ridicata (E)
o mod de manifestare (S) – manifestat prin respiraţie compensatorie cu
gura deschisă, dispnee, cianoză, oboseală, asigurarea unei poziţii ce
favorizează respiraţia
- respiraţie ineficientă (P)
o referitor la boala (E) --> cauzată de: obstrucţie, secreţii bronşice
abundente, durere, oboseală, anxietate, modificări de volum ale cutiei
toracice
o mod de manifestare (S)–-- manifestată prin: dispnee, tahipnee, cianoză,
tuse, bătăi ale aripilor nazale, expiraţie prelungită, respiraţie superficială,
solicitarea muşchilor auxiliari
-degajare ineficientă a căilor respiratorii (P)
o cauzată de prezenţa secreţiilor bronşice, abundente, vâscoase (E)
o manifestată prin – tuse şi expectoraţie fără eficacitate, oboseală, efort
crescut depus pentru a respira, dispnee, senzaţie de greutate toracică (S)

3. Planificarea îngrijirilor (obiective)

- pacientul:
 să-si menţină funcţia respiratorie optimă;
 să-şi menţină căile respiratorii permeabile;
 să nu prezinte dispnee;
 să-şi amelioreze respiraţia;
 să prezinte repaus vocal;
 să expectoreze uşor;
 să-şi favorizeze expansiunea toracică;
 să prezinte stare de siguranţă;
 să efectueze exerciţii respiratorii;
 să aibă un ritm respirator regulat
 să evite mediul poluat, cu alergeni

4. Aplicarea îngrijirilor (realizarea intervenţiilor)

 supravegherea funcţiei respiratorii şi circulatorii pentru asigurarea unei bune
circulaţii;
22
 completarea cu date şi valori a foii de temperatură;
 efectuarea igienei respiraţiei;
 tehnici de administrare a oxigenului;
 tehnici de aspirare a secreţiilor;
 tehnici ce facilitează satisfacerea nevoii;
 asigurarea condiţiilor de mediu şi igienă;
 asigurarea vestimentaţiei corespunzătoare;
 efectuarea de exerciţii pentru asigurarea funcţiei respiratorii – mişcări,
mobilizare, aerisire.

5. Evaluarea îngrijirilor
 prezenţa sau absenţa dificultăţilor respiratorii;
 semnele de hipoxie – cianoză, culoarea tegumentelor, temperatura lor, agitaţie;
 valoarea semnelor vitale – puls, temperatură, tensiune arteriala, respiratie
 prezenţa agenţilor poluanţi
 expectoraţia
 tusea
 reacţia faţă de anxietate

În cazul în care obiectivele au fost atinse pacientul:

 are o respiraţie în limite normale (ritm, profunzime, tip);
 are mişcări simetrice ale toracelui;
 nu prezintă raluri pulmonare;
 are puls în limite normale (număr, amplitudine, ritm);
 are o culoare normală a tegumentului, mucoaselor, buzelor, lobilor urechilor;
 nu are modificări la examinările paraclinice;
 nu prezintă tulburări de respiraţie în timpul activităţilor zilnice;
 nu prezintă efecte secundare ale medicaţiei;
 nu este anxios

Profesor: AlinaMihalache 3-10-2016

23