NURSING ÎN REUMATOLOGIE

Reumatismul este o afectiune care intereseaza predominant articulatiile. Acest termen deriva
de la cuvântul grec rheuma = curgere; termenul vrea sa sugereze caracterul curgator, fluxionar sau
schimbator al atingerilor articulare. Bolile reumatismale au o frecventa crescuta si sunt întalnite la
orice etapa de varsta.
Manifestarile reumatice sunt foarte variate si sunt determinate de cauze diferite: cunoscute
(microbiene sau nemicrobiene) si necunoscute inca. Desi in acceptiunea larga si curenta a notiunii
termenul de reumatism a devenit aproape sinonim cu suferinta articulara, trebuie sa spunem totusi
ca exista forme de reumatism si nearticulare, acolo unde este tesut conjunctiv (ex. muschii). De aici
si cea mai acceptabila clasificare, care imparte reumatismul ca boala, in doua mari categorii, si
anume: articular si nearticular (abarticular).
Descoperirile in domeniul imunologiei, inflamatiei, structurii si metabolismului tesutului
cartilaginos au contribuit enorm la dezvoltarea reumatologiei.
Patologia reumatismala cuprinde manifestari ale caror mecanisme sunt de natura
imunologica, inflamatorie, degenerativa, ischemica si dismetabolica, care afecteaza structurile
aparatului locomotor ( extremitati osoase, tendoane, capsula, muschi, burse). Aceste procese tulbura
functia locomotorie prin aparitita unor fenomene distructive cartilaginoase, osoase, capsulo-
ligamentare. Apar astfel pozitii vicioase, achiloze, luxatii, subluxatii, instabilitatii, care au potential
invalidant, generand pierderea capacitatii profesionale si autoservirea.
Bolile reumatismale nu trebuie privite doar prin prisma afectarii aparatului locomotor, ci si
prin cea a numeroaselor si frecventelor determinari viscerale (pulmonare, hepatice, cardiace,
oculare etc.). Aceste boli constituie una din cauzele de suferinte fizice si pierderi economice pe
motiv de incapacitate temporara de munca pe care o creeaza. Ele implica probleme ale individului,
familiei si comunitatii.
Diagnosticul bolilor reumatismale se sprijina in egala masura pe anamneza, pe examenul
clinic general al bolonavului si pe cel al aparatului locomotor.
Acuzele bolanvului cu o afectiune reumatologica sunt in principal:
 Durerea articulara (artralgia) de tip mecanic/inflamator
 Redoarea articulara
 Tumefactia articulara
 Durerea musculara (mialgia)
 Impotenta functionala articulara sau musculara
 Scaderea fortei musculare
 Dureri osoase
 Cracmente
 Deformare articulara
 Atrofia musculara
 Modificarea mobilitatii articulare.
Durerea este simptomul dominant care poate avea diferite cauze, asociindu-se unor boli
(durerea din bolile inflamatorii, durerile din patologia coloanei vertebrale, durerea extrarticulara la
nivelul insertiilor tendinoase si musculare, durerea de tip nevralgic).
De la inceput se precizeaza sediul durerii, adica localizarea care poate fi osoasa sau articulara,
la articulatiile mici sau mari, persistand la o singura articulatie sau migrand de la o articulatie la
alta.
Durerea aparatului locomotor poate fi directa (exprima suferinta structurilor sale), iradiata
(gonalgia din coxartoza), si proiectata (in ulcerul gastric, durerea poate apare lombar).
Conditiile de aparitie ale durerii si caracteristicile durerii:
- La inceputul miscarii, dimineata la trezire – este insotita si de redoare matinala.
- Permanent
- Poate fi precedata de un episod inflamator amigdalian
- Poate aparea dupa o masa abundenta, consum excesiv de alcool in accesul de
guta, diferentiind-o de durerea din puseul reumatismal.

1
 Factorii de agravare ai durerii reumatismale sunt frigul, umezeala, schimbarile meteo, efortul,
iar factorii de ameliorare sunt repausul si caldura locala.
Redoarea articulara reprezinta senzatia de intepenire articulara dureroasa; daca bolnavul o
percepe mai ales matinal, cu o durata de cel putin 30 de minute, poarta numele de redoare matinala.
Bolnavul poate percepe aceasta senzatie numai la debutul miscarii (dupa o perioada de reapaus) cu
disparitie dupa primele miscari, fapt ce este cunoscut sub numele de deruginirea articulara si se
intalneste in artroze.
Uneori redoarea este permanenta si accentuata (stransa) si poate fi localizata la nivelul
articulatiilor mici de la maini si picioare in poliartrita reumatoida si in regiunea dorsala si apoi
lombara in spondilita anchilopoetica.
Anchiloza este expresia extrema a redorii.
Durerea musculara (mialgia) este o acuza frecventa si este expresia directa a leziunilor
musculare sau are origine osteoarticulara si se poate insoti de contractura musculara.
Tumefactia articulara este un semn obiectiv si se poate insoti de toate semnele inflamatiei
(dolor, rubor, calor), articulatie rosie, calda si marita de volum in R.A.A. sau se insoteste de durere
si afectare functionala cu o durata de cel putin 6 saptamani in artrita cronica.
Incapacitatea sau impotenta functionala articulara si musculara este frecventa, ea
insoteste procesele inflamatorii, degenerative, abarticulare, mecanice si imbraca aspecte variate, de
la simpla jena articulara pana la pierderea partiala sau totala a functiei segmentului sau aparatului
locomotor in intregime. Ea se poate localiza la nivelul centurii membrelor sau la coloana vertebrala
in spondilita anchilozanta si la nivelul segmentelor distale in poliartrita reumatoida. Se poate pierde
capacitatea de mers, se poate anula autonomia bolnavului transformand bolnavul untr-un depnedent
familial si social.
Deformarea articulara este cauzata de prezenta osteofitelor sau a exostozelor osoase si
apare in poliartrita reumatoida la maini si la picioare.
Atrofia musculara se intalneste in poliartrita reumatoida, este dureroasa si incepe la
muschii interososi ai mainilor.

IDENTIFICAREA PROBLEMELOR DE DEPENDENTA SI STABILIREA

DIAGNOSTICELOR DE NURSING

CULEGEREA DATELOR se realizeaza in functie de pacient si de patologie.

Culegerea datelor constituie primul contact al asistentei medicale cu pacientul si presupune
colectarea informatiilor subiective si obiective privind starea de sanatate si satisfacerea necesitatilor
personale ale pacientului evaluat, atat in prezent cat si anterior momentului evaluarii.
Culegerea datelor se poate realiza prin diverse metode si anume:
- observatia pacientului si sesizarea directa a surselor de dificultate ale acestuia
- anamneza sau interviul formal sau informal cu pacientul este metoda in urma careia se
obtin date importannte si anume:
o Se obtin date importante despre manifetarile de dependenta semnalate
De exemplu, in cazul unei paciente cu poliartrita anamneza trebuie sa cuprinda urmatoarele
date:
 varsta
 debutul bolii
 antecedente familiale (cazuri de poliartrite in familie)
 antecedente personale (amigdalite frecvente in copilarie)
 dieta
 medicatia utilizata
 expunerea la toxice
o Se obtin informatii despre istoricul bolii, antecedentele patologice si familiale

2
 - cercetarea documentelor medicale (F.O. clinică, bilete de iesire din spital, bilete de
trimitere, scrisori medicale, carnet de sănătate, retete, etc.),
- discutii cu membrii echipei medicale si cu apartinătorii,
- examen fizic general efectuat de catre medic.
Circumstante de aparitie ale afectiunilor aparatului locomotor:
 Procese inflamatorii (bursita, tendinita)
 Focare de infectie amigdaliene, dentare, bronsice determina afectiuni
reumatismale, care, dupa vindecare, pot lasa leziuni sinoviale, cartilaginoase, poliarticulare
 Infectii amigdaliene, panaritii, furunculi, infectii tegumentare
superficiale pot constitui locuri de plecare a infectiei spre sistemul osos (ex.osteomileita).
 Infectiile cu Bacilul KOCH produc tuberculoza osoasa si
osteoarticulara
 Tulburarile hormonale:
- In menopauza apare osteoporoza
- excesul sau lipsa hormonului de crestere duce la leziuni proliferative, respective
distructive ale osului si cartilajului
- afectiunile metabolice – diabetul perturba metabolismul conjunctiv si articular
- accidentele rutiere, casnice, la locul de munca au drept consecinte aparitita fracturilor,
luxatiilor, entorselor, rupturi de tendoane, muschi, ligament.

Factorii de risc, delcansatori sau agravanti pot fi:

-varsta:
- la nastere copiii pot prezenta malformatii congenitale la nivelul aparatului locomotor (picior
stramb, luxatie de sold)
- la copii sunt frecvente fracturile si deformarile dupa rahitism
- in perioada pubertatii pot aparea: deformatii din cauza tuberculozei, osteomielitei, tumori osoase;
tulburari de crestere (apofizite) si deformari ale coloanei vertebrale (cifoze,scolioze).
- la adult sunt frecvente luxatiile, fracturile, afectiunile osteoarticulare de natura infectioasa,
afectiuni degenerative.
- varstnicii, din cauza proceselor fiziologice de resorbtie prezinta diverse fracturi si afectiuni osteo-
articulare cu evolutie severa. Chiar simpla inactivitate a varstnicului provoaca durere si mobilitate
articulare redusa.
- sexul:
- luxatia coxo-femurala se intalneste mai frecvent la fetite
- la femei in perioada de menopauza sunt mai frecvente afectiunile cu caracter degenerative,
osteomalacia, spondiloza
- la barbati, este mai frecventa osteopatia deformanta
- conditiile de habitat:
- frigul accentueaza durerile articulare si muscular
- ocupatia:
- la jucatorii de tenis – epicondilita
- la fotbalisti, balerini – rupture de menisc
- la pianisti – tenosinovite
- cei care lucreza in constructii sau presteaza munca fizica grea – hernia de disc cervicale sau
lombare.
- alimentatia excesiva:
- obezitatea afecteaza articulatiile portante, coloana vertebrala, ingreuneaza procesul de recuperare
- imobilizare unui segment:
- atrage dupa sine atrofii musculare, rigiditate articulara.
- malformatii congenitale:
- la un pacient cu picior stramb congenital – aplecarea spre spate in timpul mersului accentueaza
lordoza lombara.
Manifestari de independenta:
- pacient constient

3
 - pozitia corpului si a membrelor este corecta
- pacientul isi poate indeplini singur activitatile zilnice (spalat, pieptanat, imbracat, dezbracat)
- mobilitate păstrată (observam capacitatea de deplasare a pacientului si de transfer de pe o
suprafata pe alta inclusiv mobilitatea articulatiilor)
- tegumente si mucoase normal colorate,
- semne vitale (R, P, T.A., T) in limite normale,
- absenta durerii,
- somn odihnitor,
- alimentatie adecvată,
- constitutie normală,
Manifestari de dependenta in functie de boala, de afectiunea reumatismala (semne si simptome):
- bursita (inflamatia bursei seroase):
- sindrom inflamator (durere locala, tumefactie, caldura locala, roseate) – dolor, calor, rubor.
- febra
- limitarea miscarilor
- epicondilita si tendinita (inflamatia tendoanelor)
- durere localizata, de obicei la cot, accentuata la apasare sau la miscarea de supinatie si
pronatie a mainii
- edem al cotului
- osteomielita (infectie articulara produsa cu ocazia unor traumatisme deschise, interventii
chirurgicale, plagi prin arme de foc)
- durere la nivelul articulatiei, exacerbate la apasare sau miscare; oblige pacientul sa adopte
pozitie antalgica
- febra ridicata
- frison
- puls accelerat
- tumefactie – la inceput in zona articulatiei apoi spre mijlocul segemntului lezat
- impotenta functionala
- slabiciune, oboseala
- in osteomielita coloanei vertebrale starea generala a pacientului este grav alterata
- VSH crescuta
- leucocite crescute
- osteoporoza (scaderea masei osoase)
- fragilitate osoasa
- fracturi frecvente
- dureri (frecvente la nivelul coloanei vertebrale)
- deformari ososase (cifoza, scolioza) prin tasarea sau deformarea verterbrelor
- calcemie scazuta, fosfatemie scazuta
- hipercalciurie
- osteopatia deformata (boala Paget – deformarea progresiva a oaselor – de etiologie neclarificata
- dureri osoase (frecvent la oasele gambei, coloanei vertebrale, bazinului); de intensitate
redusa (surda)
- deformari osoase prin ingustarea spatiilor medulare si deformarea osului in exterior sau sub
actiunea greutatii datorita scaderii rezistentei oaselor
- caldura locala
- tuberculoza osoasa si osteoarticulara (infectie cu bacilul KOCH la nivelul unui os sau articualatii)
- simptomele apar insidios
- fenomene generale: debilitate, scadere ponderala, oboseala, inapententa, subfebrilitati,
transpiratii nocturne
a) osteoartrita tuberculosa a coloanei vertebrale (morbul lui Pott) intalnim urmatoarele
semen si simptome:
- durere locala in regiunea dorso-lombara, care este intensificata si permanenta
dupa aparitita deformarilor osoase; este frecventa noaptea

4
 - contractura musculara pe partile laterale ale vertebrelor afectate care duc la
imobilizarea zonei in timpul miscarilor active si pasive
- deformari osoase (cifoza) la nivelul coloanei vertebrale
- modificari ale conformatiei toracelui
- odata cu tasarea corpului vertebral, procesul tuberculos se extinde pe vertebra
vecina si pe tesutul paravertebral sub forma unui infiltrate si abces rece
- impotenta functionala
- paralizia membrelor inferioare (complicatie a evolutiei bolii)
b) osteoartrita tuberculoasa coxofemurala
- durere intense localizata in regiunea soldului care iradiaza uneori spre genunchi
- mers cu dificultate (schiopatat) prin evitarea antrenarii depline a articulatiei
- atrofii muscular la nielul fesei
- abces rece in zona fesiera
- ruptura muscular:
- durere intens aparuta brusc
- impotenta functionala
- hematom intre capetele muschiului ca urmare a lezarii vaselor sangvine
- deformare la nivelul rupturii cu o depresiune in dreptul hematomului
- echimoza.
DE RETINUT! Culegerea datelor va include si obtinerea informatiilor referitoare la:
 Modul de instalare a problemelor
 Masuri luate pentru atenuare
 Eficienta acestor masuri
 Efectul asupra dinamicii familial si sociale

ANALIZA SI INTERPRETAREA DATELOR :

In aceasta etapa asistentul medical analizeaza problema de sanatate, caractersiticile ( care
sunt cauzele, sursele de dificultate ) si selecteaza diagnosticul de nursing.
Probleme de dependenta:
 Durerea – este prezenta in majoritatea afectiunilor aparatului locomotor; indiferent de
intensitatea ei, durerea atenueaza dorinta pacientului de a desfasura o activitate si predispune
astfel ala complicatii ale imobilitatii
 Intoleranta la miscare
 Alimentatie inadecvata prin deficit
 Imobilitate
 Vulnerabilitate fata de pericole
 Disconfort – din cauza durerii sau imobilizarii in aparatul gipsat, a unor pozitii terapeutice
(extensii, tractiune) sau a deformarilor osoase, poate fi rezultatul durerii neameliorate, a
neutilizarii unor segemente anatomice sau a rigiditatii articulare.
 Potential de accidentare
 La pacientii cu un segment anatomic imobilizat, la cei care nu utilizeaza mijloace
auxiliare in timpul deplasarii sau efectuarii unor activitati.
 Potential de complicatii
- la pacientii imobilizati, exista riscul aparititei complicatiilor tegumentare, gastro-
intestinale, cardio-respiratorii, renale.
 Deficit de autoingrijire
 Este consecinta imobilizarii segmentelor corpului, a deformarilor si rigiditatii articulare, care
impiedica efectuarea unor miscari
 Perturbarea imaginii de sine
 Diminuarea functiei locomotorii (consecinta multor tulburari osteo-musculare) atrage dupa
sine scaderea capacitatii de efectuarea a unor activitati. In aceasta situatie, la multi pacienti
scade motivatia de a face ceva, de a-si satisface nevoile fiziologice fundamentale, de a accepta
modificarea dinamicii familial, schimbarea locului de munca.

5
  Perturbarea imaginii corporale
-la pacientii cu deformari vizibile, cu amputatii ale unor segmente de corp
- pierderea unui membru constituie o drama psihologica, pacientul fiind in situatia
de a infrunta pierderea locomotorie, invaliditatea pe viata, schimbare in activitatea
sociala.
 anxietatea
- este prezenta la multi pacienti si este legata de iminenta interventiei chirurgicale,
accentuarea deformarilor, pierderea unui segment corporal, intensificarea durerii,
scaderea capacitatii de efectuare a activitatilor cotidiene.
Surse de dificultate:
- de ordin fizic (alterarea sistemului locomotor, durere)
- de ordin psihologic (anxietate, stres),
- de ordin social
- izolare
- lipsa de cunostinte privind mentinerea tonusului si a fortei musculare.

CLASIFICAREA BOLILOR REUMATISMALE

1. Reumatismul articular - artrite cu caracter inflamator - RAA

- răspuns secundar infecţios
- PCE (poliartrita cronică evolutivă)
- spondilita anchilozantă/ anchilopoietică /pelvispondilita
- artroze cu caracter degenerativ
- spondiloze, artroze, poliartroze

2. Reumatismul abarticular (nearticular) - inflamator sau degenerativ

- Periartrite
- Nevralgii - nevrite
- Mialgii - miozite
- Neuromialgii
- Tendinite
- Bursite
- Tenosinovite

Manifestări de tip reumatic în:

1. Alergoze
2. Colagenoze
3. Boli dismetabolice
4. Endocrinopatii
5. Psoriazis
6. Boli de sistem şi hemopatii
7. Boli neurologice
8. Osteocondropatii
9. Neoplazii
10. Traumatisme (posttraumatismul)

PROCESUL NURSING PENTRU PAC. CU AF. REUMATOLOGICE

Apreciere: Se observă:
 Capacitate de mişcare, de existenţă a disconfortului sau anomalii sau prezenţa unor mişcări
involuntare.
 Se observă mersul şi mişcările intenţionate pentru coordonare şi viteză.

6
 Se observă postura şi poziţia corpului.
 Se notează de pacient, folosirea de proteze, baston, cârje, cărucior.
 Se ajută pacientul pentru a descrie durerea, cracmentele, crampele musculare şi efectul lor asupra
somnului.
 Identificăm problemele curente de sănătate inclusiv: medicaţie, alimentaţie, eliminare şi alergii.
 Notaţi impactul afecţiunilor locomotorii asupra activităţii, exerciţiului, relaţiilor, percepţiilor,
familiei, bugetului.
 Estimaţi capacitatea pacientului de a învăţa.
Dx:
1. Durere datorită disfuncţiei osoase ori musculare.
2. Afectarea mobilităţii datorată limitării mişcărilor sau afecţiunilor, metodelor de tratament
(gips, tracţiune, imobilizare la pat).
3. Potenţial de atingere (traumatism) a integrităţii neuromusculare datorită unui pansament prea
strâns sau traumatismului asupra unei artere datorită creşterii presiunii unui ţesut.
4. Alterarea stilului de viaţă datorită imobităţii.
Ob. şi IN
A. Calmarea durerii:
1. Observarea localizării şi caracterul durerii. Întreb pacientul ce provoacă durerea, ce-i măreşte
intensitatea, ce o calmează.
2. Observaţi postura pacientului.
3. Imobilizaţi zona dureroasă.
4. Asiguraţi o bună postură corpului. La mobilizare ajutaţi pacientul cu mişcări blânde, uşoare,
efectuate încet.
5. Ridicaţi extremitatea dureroasă (scade congestia venoasă).
6. Aplicaţii calde sau reci (prescrise).
7. Modificăm mediul pentru a facilita odihna şi relaxarea.
8. Administrează AINS sau AIS.
9. Stabiliţi o relaţie de încredere cu pacientul pentru a face faţă disconfortului
10. Încurajaţi pacientul pentru a deveni activ în curs de reabilitare
B. Promovarea maximei mobilităţi fizice în limitele efectuate locomotor şi tratamentului.
1. Observaţi gradul de mobilitate ce există
2. Observaţi celelalte sisteme - R, circulaţie, digestie ce-ar putea fi cauza limitei activităţii
3. Apreciaţi efectele pe termen lung sau scurt ale modalităţii de tratament asupra mobilităţii
4. Dezvoltaţi un program de exerciţii în limitele prescrise
5. Încurajaţi ridicarea de greutăţi şi mers (de e posibil)
6. Stabiliţi un plan de exerciţii izometrice
7. Încurajaţi mişcarea părţilor neimplicate ale corpului
8. Învăţaţi pacientul de a folosi mijloace ajutătoare (baston, cadru...)
9. Atenţionaţi pacientul în privinţa menţinerii sau scăderii în greutate
C. Promovarea circulaţiei periferice, oxigenării tisulare şi funcţiei nervilor
1. Observaţi MC ale compromiterii neuro-musculare (parestezii, insensibilităţi, hiperestezie),
durere la mers, masă musculară tensionată
2. Ridicaţi extremitatea afectată pentru a minimaliza edemul; aplicaţi pungă cu gheaţă în
traumatismul recent pentru a controla edemul şi hemoragia
3. Observaţi permanent degetele mâinilor şi picioarelor, membrelor afectate şi pacientul va
descrie senzaţiile la extremităţile afectate
4. Observaţi culoare, T°, P, timpul de umplere capilară ale extremităţii afectate şi comparaţi cu cea
sănătoasă
5. Anunţaţi medicul de compromitere neurovasculară
6. Pregătiţi preoperator
7. Educaţi pacientul şi apoi îngrijiţi postoperator
8. Pacientul să recunoască şi să raporteze durerea ce se intensifică, paresteziile.
D. Educarea pacientului pentru a-şi recăpăta abilitatea în mişcare.
1. Observaţi percepţia de sine a pacientului şi comportamentul anxios

7
2. Observaţi gradul de dependenţă în acordarea îngrijirii de igienă, alimentaţie; identificaţi dacă
pacient se izolează.
3. Promovaţi acceptarea gradată a limitării datorată afecţiunii.
4. Sprijiniţi pacientul în această încercare.
5. Acceptaţii comportamentul ca expresie a pacientului de a face faţă:
- încurajaţi pacientul a se concentra asupra aptitudinilor nu a limitării
- reducerea anxietăţii datorită impactului afecţiunii asupra stilului de viaţă; prin explorarea
înţelegerii pac., a afecţiunii şi tratamentului clarificăm concepţiile greşite.
- facilitaţi acceptarea capacităţilor pacientului şi familiei
- asistaţi pacientul în verificarea situaţiei producătoare de stress
6. Iniţiaţi măsuri de a face faţă la alterarea conceptului de sine datorat modificării rolului:
- identificaţi activităţi prescrise, unde pacientul poate avea control
- lăudaţi-l pentru progresele făcute
- încurajaţi pacientul de a lua decizii singur
- asistaţi familia pentru a rezolva problemele de acasă cu ajutorul pacientului
- promovarea sentimentului de independenţă
7. Contracararea deficienţei de proprietăţile îngrijirilor datorate afecţiunii sau tratamentului.
- apreciaţi capacitatea pacientului în îndeplinirii propriei îngrijiri
- încurajaţi pacientul să-şi utilizeze capacitatea maximă
- modificarea activităţii pentru a facilita independenţa maximă
- acordaţi timp pentru îngrijirea proprie a pacientului
- integraţi fizioterapia, terapie ocupaţională şi alte metode în IN
8. Minimalizaţi izolarea socială spitalizării şi scăderii mobilităţii.
- planificaţi perioade frecvente de interacţiune cu pacientului
- încurajaţi contactele cu familia şi prietenii
- facilitaţi vizitele cu copii şi alţi membri ai familiei
- implicaţi pacientului în luarea deciziilor personale şi terapeutice, să dezvolte relaţii de
suport, să se întâlnească cu un pacient cu aceeaşi afecţiune şi evoluţie favorabilă.

Evaluare.
Calmarea durerii:
1. Pacientul participă la activităţi de reducere a durerii cu ridicarea extremităţii, metode de a
reduce durerea; acceptă asistenţă în situaţii producătoare de durere
2. Ridicarea mobilităţii fizice:
a. pacientul mişcă articulaţia şi extremităţile neafectate
b. pacientul foloseşte mijloace ajutătoare (baston, cadru ....) eficient şi în siguranţă
c. pacientul nu prezintă complicaţii datorate imobilităţii
3. Menţine circulaţia adecvată şi funcţia nervoasă:
a. disconfort minim, senzaţii normale, mişcării normale ale extremităţii sau degetelor
implicate
b. Nu are contractură sau pierderea funcţiei la extremităţi datorată compromiterii
circulaţiei
4. Face faţă eficient:
a. Participă la activităţi de recuperare
b. Afirmă modificarea în stilul de viaţă pentru acomodarea la incapacitatea datorată afecţiunii
c. Participă progresiv la recuperare prin îngrijiri proprii şi mobilizante
d. Planifică intervenţia în continuare

S/S SPECIFICE ÎN AFECŢIUNI REUMATOLOGICE

A. Durerea
- ascuţită denotă o infecţie osoasă, spasm muscular sau presiuni asupra unei terminaţii nervoase.
- surdă, continuă: în inflamaţie + contractură musculară

8
- intensă: datorată unor procese infecţioase sau tumori maligne
- care creşte la efort indică afectarea articulaţiei
- apărută la vreme rea, resimţită într-o parte a corpului: artrită (meteorosensibilitate)
- ce iradiază într-o altă regiune a corpului: ruptură de disc vertebral şi presiune asupra unei rădăcini
nervoase.
Aprecierea stabileşte:
- Ce activităţi precipită durerea?
- Observăm postura.
- Cum descrie pacientul durerea: o poate localiza?
- Cum iradiază? Ce o exacerbează? Se exercită o presiune? Ce o calmează?
Obiective: Calmarea durerii în ......... ore.
Scop: Asigurarea confortului fizic al pacientului în ..........ore.
Prevenirea complicaţiilor.
IN
 aşezăm pacientul în decubit dorsal
 îl mişcăm cu blândeţe interzicându-i a părăsi patul
 aplicăm căldură în spasmul muscular
 aplicaţii reci pentru durerea inflamatorie.

B. Deformarea regiunii: datorată imobilizării îndelungate a unei regiuni.

Durerea şi spasmul muscular pot produce limitarea mişcării inflamatorii unei articulaţii, poate
duce la anchiloză.
La interviu se stabileşte: când a apărut deformarea; a fost acompaniată de un traumatism; sunt
prezente tulburări de sensibilitate, trofice. Pacientul are tulburări de micţiune şi defecaţie.
IN
 poziţionaţi pacientul în postura cea mai bună şi interziceţi poziţii vicioase la pacienţii imobilizaţi
îndelung => deformări.
 încurajez pacientul imobilizat la mişcări pasive apoi active; masaj pentru a stimula circulaţia.
Probleme psiho-sociale:
 imobilizarea îi face pe pacienţi depresivi
 probleme de ordin financiar
 sunt dependenţi de îngrijiri şi transport.
IN
 încurajez pacientul, îl ajut a depăşi situaţii prin îngrijiri conştiincioase.
 ţinem pacientul ocupat cu diverse activităţi pentru a-i ridica anxietatea şi a-i abate gândurile de
la problemele sale
 organizăm un program de activităţi: exerciţiu fizic şi terapie ocupaţională pentru a promova
sentimentele de independenţă.

POLIARTRITA REUMATOIDĂ DEFORMANTĂ

(PAGET)

Incidenţă mai ales la vârstnici şi vârstă mijlocie. Se poate dezvolta în orice parte a corpului,
produce H-trofie /deformarea oaselor, predispune la formarea de tumori maligne.
MC - durere
- deformarea regiunii
- orbire, surzenie.
Diagnosticul - se pune pe radiografie şi fosfatază alcalină care arată deformarea şi densitatea
oaselor mai mari în segmentul respectiv.
IN
 se asigură terapie androgenă la bărbaţi şi estrogenă la femei.
 se ad. salicilaţi pentru combaterea durerii şi reducerea calciuriei.
 Röntgen-terapie; doze mici pentru durere

9
 ATENŢIE! la apariţia fracturilor care se pot produce la cel mai mic traumatism
 se interzice imobilizarea
 se limitează consumul de Ca pentru a preveni calculoza
 supravegherea apariţiei osteo-sarcoamelor.

POLIARTRITA CRONICĂ EVOLUTIVĂ (PCE)

POLIARTRITA REUMATOIDĂ (PR)

Definiţie. Reumatism inflamator cu manifestări predominante la nivelul articulaţiilor mici, care

sunt prinse progresiv şi simetric evoluând în puseuri acute cu evoluţie îndelungată realizând
anchiloze grave cu modificări radiologice de osteoporoză şi teste biologice pozitive pentru factorii
reumatoizi.
Spre deosebire de RAA, PCE nu interesează inima dar "muşcă articulaţiile" şi "când şi-a
implantat dinţii în articulaţii nu le mai lasă până la distrugerea lor mai mult sau mai puţin
completă". Este cea mai invalidantă dintre formele de reumatism.

Etiopatogenie.
Cauzele reale nu sunt cunoscute precis, boala afectează în special sexul feminin (25-45 ani)
ereditatea ar juca un rol, un rol adjuvant îl joacă climatul rece şi umed, SN, reactivitatea ţesutului
mezenchimal prin reacţie alergică de tip hiperalergic ar juca de asemenea un rol. S-a incriminat
rolul sistemului endocrin (glande sexuale şi suprarenale) trăgându-se această concluzie din
observarea ameliorării la gravide. PR este privită ca o boală imunologică, s-a descoperit factorul
reumatoid care este o imunoglobulină M, antiimunoglobulina G, deci un anticorp
antigamaglobulinic produs de celulele limfoplasmocitare.
Al doilea element care pledează pentru originea imunologică este prezenţa în articulaţiile
bolnavilor cu PR a polinuclearelor cu incluziuni numite ragocite. Incluziunile acestora conţin
imunoglobuline. PR apare ca o boală imunologică cu localizare articulară având ca primă
manifestare sinovita reumatoidă. Stimulul antigenic este încă necunoscut, se discută despre rolul
unui streptobacil, hemofil al unei micoplasme, despre virusurile persistente, latente.

Anatomie patologică. Macroscopic: leziunile în PR sunt distructive interesând toate elementele

articulare, sinovială, capsulă, cartilajele, epifizele osoase ca şi formaţiunile periarticulare (muşchi,
tendoane)

Simptomatologie. Evoluţia bolii poate fi sistematizată în mai multe stadii:

Stadiul I: polialgic
- algii articulare migratorii
- inapetenţă, slăbire
- paloare
- subfebrilităţi
- parestezii (amorţeli, înţepături, senzaţie de răceală în extremităţi)
Uneori debutul se poate anunţa printr-o monoartrită interfalangiană proximală a unui deget
sau metacarpofalangiană (index, inelar). Laborator: VSH crescut, anemie.
Stadiul II: exudativ
- redoare articulară, tumefacţii simetrice, deformări articulare
Stadiul III: proliferativ
- etapa deformaţiilor articulare şi ale extremităţilor
- atrofii musculare
- anchiloze
- subluxaţii (apare deviaţia cubitală a mâinilor, picior ecvin, mâna "în gheară"). Corectarea
deviaţiilor se poate face numai în faza de contractură incipientă când procesul nu a afectat cartilajul

10
articular şi osul, căci în perioadele mai avansate ale evoluţiei se ajunge la distrucţia ţesutului
articular şi înlocuirea lui cu ţesut fibros, anchiloze
- starea generală alterată
- prezenţa febrei
Stadiul IV - terminal (etapa caşectică)
- ultima fază din evoluţia bolii apare după 15-20 ani de la debut prin denutriţie generală, anchiloze
grave, bolnavi infirmi, fenomenele articulare fiind acum pe plan secundar.
Evoluţie. Prognostic.
Se deduc din succesiunea fenomenelor clinice, este rezervat datorită caracterului invalidant al
bolii, moartea survine în caşecsie gravă, cu cât boala e depistată precoce şi tratamentul e instituit
rapid, evoluţia este favorabilă.

Diagnostic - antecedente, vârstă, sex, caracterul artritelor

- alterarea stării generale
- VSH crescut, anemie
- reacţia Waaler Rose, ASLO crescut
- examen radiologic: îngustarea interliniei articulare, în faze avansate distrugerii
osoase (GEODE), deviaţii, anchiloze etc.
Există şi forme clinice mai puţin caracteristice ca: sindromul Felty (poliartrită, splenomegalie,
leucopenie) sau sindromul Chauffard-Still, apare între 2 - 6 ani (poliartrite, adenopatie,
splenomegalie şi alterarea stării generale).

Tratamentul este complex şi de lungă durată în vederea recuperării funcţionale a bolnavilor, prin
aceasta înţelegându-se refacerea capacităţii funcţionale în vederea reîncadrării în munca anterioară
sau trecerii într-o altă activitate conformă cu starea sa. Deci nu se poate vorbi de tratament în PR
fără recuperare.

Obiectivele recuperării:
- stabilizarea bolii
- prevenirea devierilor, deformărilor, anchilozilor
- combaterea retracţiei şi redorilor
- refacerea parţială sau completă a capacităţii funcţionale motorii
În vederea acestui scop, tratamentul trebuie să îndeplinească următoarele condiţii generale: să
fie precoce, continuu şi complet (medicamentos, balneofizical, kinetoterapic)

TRATAMENT PROFILACTIC: asanarea focarelor infecţioase - avantajul constă în evitarea

complicaţiilor şi toleranţa mai bună a celorlalţi factori terapeutici.
TRATAMENT CURATIV
1. Igieno-dietetic: repaus la pat în poziţie relaxantă, decontracturantă, uneori aparat
gipsat 7-8 zile; regim alimentar bogat în proteine, vitamine, săruri minerale;
mediul ambient să fie cald, uscat.
2. Medicamentos: utilizează 5 tipuri de medicamente:
- ASPIRINA - acţiune antipiretică, antialgică, antiinflamatoare.
- IBUPROFEN (RUPAN) - AINS, administrat oral sau supozitoare cu efect asupra durerilor şi
redorii articulaţiilor.
- FENILBUTAZONĂ - doza de atac 7-10 zile
- VOLTAREN (mai bine tolerat)
- INDOMETACIN - 50-100 mg./zi cu toleranţă redusă
- Antimalarice de sinteză (antipaludice): CLOROCHIN, HIDROXICLOROCHIN.
Retinopatia, tulburările digestive şi nervoase le scad toleranţa.
- Sărurile de aur (TAURETON). Reacţii adverse: prurit, eritrodermie, stomatită, diaree, nefroză,
miloză aplastică. Fiecare serie dozează 0,5 - 1g. Au (aur) metalic săptămânal, doza nedepăşind 3-5
g. Între serii pauza este de 2 luni, dacă prima serie este ineficientă nu se continuă tratamentul.
Primele injecţii se fac în doze progresive, 50% din bolnavi beneficiază de ameliorări.

11
 Este bine ca tratamentul să nu se înceapă cu săruri de Au ci cu antiinflamatorii. Terapia
imunosupresivă - CICLOFOSFAMIDA, IMURAN, METHOTREXAT ŞI D PENICILAMIDA un antibiotic
care poate scinda molecula de imunoglobulină M. Terapia imunosupresivă rămâne o metodă de
excepţie datorită numeroaselor accidente şi incidente.
Corticoterapia: PREDNISON, SUPERPREDNOL, VOLON - general sau local, infiltraţii.
Corticoterapia nu este un tratament de fond ci se adm. numai în circumstanţe speciale:
- pe cale generala în caz de febră mare, anemie severă, deficit ponderal, forme hiperalgice.
- pe cale locală (intraarticular) în formele severe, cu contraindicaţii pentru calea generală, ca
adjuvant în terapia de fond. În procedurile ortopedice sau în reabilitarea şi prevenirea deformărilor
articulare şi în articulaţii dureroase când alte medicamente rămân fără efect.
Dozele se scad progresiv - 25-10 mg. (4-3zile) pentru a nu induce corticodependenţa. Se
folosesc doze minime eficiente 5-15 mg de PREDNISON.
Evaluarea rezultatelor se face după 4-8 săptămâni de tratament.
Terapia îndelungată induce reacţii adverse: osteoporoza, retenţie de sare, diabet, HTA,
tromboflebite, TBC, ulcer gastric, complicaţii psihice.
Măsuri de precauţie în timpul administrării cortizonului: antiacide, anabolizante, restricţie de
sare.
Corticodependenţa: accident după tratament îndelungat întunecând prognosticul.

TRATAMENT CHIRURGICAL
- sinovectomie = curăţirea articulaţiei de mugurii sinoviali (genunchi, umăr, mâini)
- sinoviorteza = distrugerea sinoviei articulare inflamate prin injectarea în articulaţie a unei
substanţe radioactive (neradioactive)

TRATAMENT ORTOPEDIC
- un tratament corect aduce reale servicii mai ales prin corectarea poziţiilor vicioase.
Recuperare - în perioadele inactive (nu în puseu acut)
- mecanoterapie pasivă apoi activă urmată de cea de rezistenţă
- fizioterapie
- balneoterapie (Govora, Bazna, Ocna Sibiului, Sovata, Herculane)

RAA
(reumatismul articular acut).

- boală de sistem, cronică evoluînd în puseuri acute de natură inflamatorie cu etiologie infecţios
alergică care se manifestă la nivelul ţesutului conjunctiv cu predilecţie cardio-articulară.
Sugestiv se spunea: "RA linge articulaţiile şi muşcă inima". Pentru ca azi să se spună: "linge
articulaţiile, pericardul şi miocardul şi muşcă endocardul".

Etiopatogenie:
- streptococul β-hemolitic din grupul A.
De obicei afectează tineri la 7-15-25 ani, în special în lunile de iarnă şi condiţii sărace de trai.
Frigul, umezeala, alimentaţia + reactivitatea individuală condiţionată heredo-neuro-endocrin joacă
rol în patologia bolii.

MC
 boala e precedată cel mai adesea de angină, amigdalită acută / simplă faringită (infecţii
streptococice).
 o perioadă de vindecare aparentă de 1-3 săpt. În această perioadă apare uneori o stare subfebrilă
cu astenie, artralgii şi epistaxis - semne cunoscute sub denumirea de sindrom postanginos.

12
Perioada de stare se caracterizează prin:
1. Manifestări articulare. P.R. mobilă fugace care interesează mai multe articulaţii în acelaşi timp,
în special cele mari (şold, genunchi, tibiotarsiene) cu caracter inflamator (tumor, calor, dolor).
- caracteristica de mobilă e conferită de faptul că inflamaţia articulaţiei se mută de la o articulaţie la
alta, mişcările articulare sunt foarte dureroase cu/fără tratament.
2. Manifestări generale.
- febră aproape constantă la copii şi adolescenţi cu puseuri de hipertermie la fiecare nouă atingere
articulară, viscerală reacţionând la salicilat şi cortizon.
- tahicardie constantă persistând şi după normalizarea TA
- paloare frapantă, transpiraţii abundente, epistaxis
3. Manifestări cutanate - nodozităţi meynet de mărimea bobului de mazăre, nedureroase localizate
în jurul articulaţiei inflamate
- eritem marginat nodos
4. Manifestări viscerale - pleurezii, congestii pulmonare, nefrite, hepatite, dureri abdominale uneori
cu caracter pseudo-apendicular.
5. Manifestări nervoase - coree: mişcări involuntare şi dezordonate ale extremităţilor, reumatism
cerebral (delir, confuzie, insomnie, anxietate, hipertermie).
6. Manifestări cardiace - obişnuit leziunea cardiacă apare în prima săpt. de boală. La necropsie e
vizibilă aproape întotdeauna, chiar în absenţa MC trece neobservată, poate fi sugerată de creşterea
T°, nejustificată de prinderea articulaţiei.

Principalele MC:
 asurzirea zgomotelor cardiace
 apariţia suflurilor
 schimbarea caracterelor suflurilor preexistente
 frecătură (semn de pericardită)
 atingerea miocardică - minoră (tahicardie, zgomot de galop, suflu sistolic apical, tulburări de
ritm şi conducere - în special P.R. alungit)
- majoră - insuficienţa cardiacă cu evoluţie ireversibilă.
 leziunile endocardului: stenoze/insuficienţe - sunt localizate în ordine la valvulele:
- mitrală 50%
- aortică20%
- izolat împreună 30% din cazuri.
Diagnosticul se pune pe:
- prezenţa a două simptome majore: cardită, poliartrită, coree, eritem marginat, noduli s.c. /
- a unuia major şi două minore (artralgii, febră, prelungirea intervalului PQ pe EKG), semne
umorale, anemie discretă, hiperleucocitoză, dar în special creşterea considerabilă a VSH-ului = cel
mai bun test de urmărire a evoluţiei bolii, a fibrinogenului, creşterea α 2 şi γ-globulinei, proteinei C
reactivă.
-ASLO crescut - peste 300 unităţi.
-fibrinogen - peste 600 mg%.
Streptococul hemolitic e prezent în exudatul faringian în timpul anginei (înaintea adm. trat. cu
penicilină), iar ASLO (antistreptolizine) crescute la 15 zile de la începutul anginei.
- 10% din cazuri evoluează cu titru scăzut.

PROCESUL NURSING
Dx
1. Alterarea confortului: durere datorită PR
2. Scăderea debitului cardiac datorită afecţiunii inimii.
3. Alterarea imaginii corpului datorită coreei şi/sau secundară corticoterapiei.
4. Potenţial de accident datorită coreei.
5. Intoleranţă la activitate datorită slăbiciunii musculare şi articulaţiei inflamate.
6. Potenţial de infecţie datorită corticoterapiei şi recurenţei bolii.

13
7. Cunoştinţe insuficiente despre RAA şi tratamentul său.

Ob şi IN
A. Educarea familiei în legătură cu simptomatologia şi IN.
 discutaţi planul pentru tratamentul medical
 se apreciază condiţia copilului prin auscultaţie pulmonară, aprecierea disconfortului şi durerii /
reducerea activităţii.
 se apreciază durerea şi prezenţa inflamaţiei
 se examinează genunchii, coatele, încheieturile mâinilor, regiunea occipitală şi col. vertebrală
pentru prezenţa nodulilor şi se descrie localizarea lor
 determinaţi dacă copilul are slăbiciune musculară / coree.
B. Educaţie sanitară specifică pentru a preveni recurenţele / alt caz în familie.
 exudat faringian cu antibiogramă la toţi membrii familiei
 toate persoanele cu culturi pozitive se vor trata
 educarea simptomelor specifice ale infecţiei streptococice şi necesitatea trat. cu antibiotice
C. Tratarea infecţiei streptococice cu Penicilină G, IM. - întrebăm de posibilă alergie.
D. Evaluarea stării copilului în evoluţie pentru evidenţa răspunsului la trat. / progresia bolii.
 observăm dezvoltarea / dispariţia oricăror manifestări majore / minore ale bolii
 monitorizăm pentru cardite prin notarea atentă în FO a: P, R, TA; monitorizăm P pentru l min.
precum şi în timpul somnului pentru că e un bun indicator pentru extinderea carditei
E. Tratarea febrei cu antipiretice care nu se ad. în timpul de diagnosticare datorită febrei.
F. Suprimarea procesului inflamator reumatic prin administrare de medicaţie specifică.
1. salicilaţi, administraţi în general la pacienţii cu RAA fără cardită
 obs. pentru epigastralgii, zgomote în urechi, cefalee, hemoragii, tulburări ale stării mentale
 administraţi lapte sau antiacide
 raportăm efectele secundare prompt
 tratamentul ar trebui monitorizat cu dozarea nivelului medicamentului în sânge
2. corticoterapie prescrisă în special la pacienţii cu cardită
a. pregătirea copilului şi familiei pentru efectele secundare aşteptate ale corticoterapiei
 conturul feţei poate fi rotund, depozite localizate de lipide
 apariţia alopeciei / păr în exces, creşterea în greutate
b. tulburări emoţionale şi mentale pot necesita întreruperea tratamentului
c. HTA şi tendinţă la retenţie de lichide şi Na, pot fi secundare adm. de corticosteroizi:
 dietă hiposodată
 cântărim zilnic copilul şi raportăm creşteri bruşte în greutate
d. corticoterapia scade rezistenţa la infecţii şi poate masca simptomele de infecţie
ATENŢIE: un copil cu infecţie nu se plasează în acelaşi salon cu altul cu RAA. Restricţia
personalului cu infecţie.
e. combinaţia corticoterapiei cu stress poate duce la dezvoltarea de ulcer gastric.
 administrarea medicamentelor la timp şi intervale regulate pentru a atinge nivelul terapeutic
constant al medicamentului în sânge
 raportaţi semne ale creşterii activităţii reumatice când dozele de salicilat şi cortizon cresc.
G. Reducerea anxietăţii datorită funcţiei cardiace deoarece anxietatea utilizează energie şi produce
oboseală.
 informăm copilul despre RAA în termeni pe înţelesul lui
 asigurăm copilul că medicul ştie să trateze boala lui
 comunicăm personalului amănunţit reacţia copilului
 copii pot fi îngrijoraţi că au avut atac de cord.
 reasigurăm că inima funcţioneză bine şi lăsaţii să asculte la stetoscop.
H. Scăderea efortului cardiac până când inflamaţia acută dispare.
 explicaţi copilului necesitatea odihnei (4-12 săpt.) în funcţie de severitatea afecţiunii şi
recomandarea medicului.
 asiguraţi copilul că odihna la pat este impusă nu mai mult decât necesar (până la normalizarea

14
VSH-ului)
 organizaţi planul de îngrijire ca să cuprindă perioade neîntrerupte de odihnă
 asiguraţi copilul că nevoile lui fundamentale vor fi atinse
 oferim un clopoţel şi răspundem prompt la apeluri
 asistă copilul să-şi restrângă activităţile gradat până când nu mai prezintă simptome de oboseală
şi examenul de laborator indică că inflamaţia s-a remis
a. permitem copilului să participe la decizii în leg. cu programarea perioadei de activitate
b. monitorizăm atent P după perioade de activitate pentru a compensa gradul compensării
cardiace
I. Asigurarea confortului datorită artritei şi imobilizării la pat.
 reasigurarea copilului că afecţiunea nu este distructivă
 se poate utiliza leagăn
 schimbarea poziţiei în pat pentru a scădea redoarea şi a preveni escarele
 susţinem articulaţia afectată şi mobilizăm foarte blând
 îngrijim atent tegumentele
 poziţionăm membrele inferioare într-o bună postură utilizând o scândură
 când copilul e dispneic ridicăm capul patului şi susţinem braţele cu perne.
J. IN pentru copilul cu insuficienţă cardiacă (vezi insuficienţa cardiacă)
K. Îngrijiri sigure de susţinere a copilului cu coree.
 utilizăm pat cu apărători laterale în special dacă mişcările necontrolate sunt severe
 alimentăm copilul încet şi atent datorită mişcărilor necoordonate ale capului, gurii şi muşchilor
masticatori - se evită folosirea de obiecte ascuţite şi paie
 mese dese, bogate în calorii, proteine, vitamine, Fe, căci datorită mişcărilor constante copilul
arde multe calorii în rată rapidă
 luaţi-vă timp să vorbiţi cu copilul chiar dacă vorbeşte cu defecte. În cazuri severe se apelează la
logoped.
 administrare de sedative după prescripţie
 reasigurăm copilul despre cauza instabilităţii şi-i spunem că simptomele vor dispare
 încurajăm o relaţie pozitivă între părinţi şi copil - relaţii care au fost încordate la debutul insidios
(lipsă de concentrare la şcoală, schimbare de dispoziţie, deteriorarea scrisului, iritabilitate etc.)
 ajutăm copilul să-şi recâştige îndemânarea odată cu remiterea simptomelor
 susţinem copilul la mobilizare şi organizăm activităţi care necesită utilizarea muşchilor mari
progresând spre activităţi care necesită coordonare atentă
 asiguraţi un mediu calm şi oferim perioade de odihnă, deoarece mişcările obosesc şi cresc
excitabilitatea
L. Asistăm copilul să dezvolte o atitudine realistă faţă de boala lui şi-l încurajăm să-şi discute
temerile.
 îl ajutăm să-şi realizeze restricţiile impuse de afecţiune şi faptul că progresul e lent
 încercăm să evităm conotaţii negative datorită restricţiilor de activitate = „pot sta pe scaun 2
h/zi” şi nu: „trebuie să stai în pat toată ziua cu excepţia a 2 h/zi”.
 reducem anxietatea menţinându-i lecţiile şi activităţile şcolare.
M. Activitatea diversională care va ajuta copilul să aibă un sentiment de realizare şi satisfacţie
 iniţiem proiecte pe termen lung.
N. Asistăm familia să facă faţă stresului emoţional şi financiar cauzat de boală şi spitalizare.
 apreciem necesităţile familiei şi referim la asistenţa socială
 îngrijiri centrate pe familie, acasă
O. Prevenirea unui atac recurent de RAA prin accentuarea necesităţii tratamentului profilactic
antimicrobian.
 tratament de elecţie cu Penicilină G im 28 zile (Moldamin)
 profilactic se continuă în anii copilăriei până devine adult cu Moldamin l fl / săptămână.
 Fiţi creativi când recomandaţi metode de aducere aminte a tratamentului
a. educaţi copilul să-şi asume propria responsabilitate pentru tratament cât mai devreme pentru
a se obişnui cu acesta
b. unii copii notează pe calendar / liste speciale / asociază ora de tratament cu diferite sarcini de

15
 rutină.
 asiguraţi-vă că copilului i se administrează tratamentul profilactic după orar în timpul spitalizării
şi după externare când sunt tratate şi alte afecţiuni asociate.
 când este indicat se i-au măsuri adiţionale pentru a preveni endocardite, control stomatologic,
tratarea promptă a infecţiilor resp., traiectului genito-urinar şi dg diferenţial.
Educarea pacientului şi familiei înainte de externare.
1. e preferabil ca copilul să aibă propriul pat şi propria cameră
2. un adult responsabil trebuie să fie acasă pentru a-1 îngriji
3. informăm în legătură cu restricţiile de activitate, medicamente (doză, orar, efecte sec.), dietă,
simptome care trebuie raportate (durere, stare de rău, anorexie, tahicardie, tahipnee, creşterea în
greutate, importanţa controlului la medicul şcolar).
4. referiri la resursele comunitare.

SPONDILITA ANCHILOPOIETICĂ
(ANCHILOZANTĂ / PELVISPONDILITĂ)

Este o boală cronică şi progresivă care interesează în principal articulaţiile sacro-iliace şi

articulaţiile coloanei vertebrale cu evoluţie spre anchiloză vertebrală. Se întâlneşte îndeosebi la
bărbaţi tineri (20-40 ani) iar radiologic are aspect de „baston de bambus”

Etiopatogenie
- necunoscută, s-au incriminat infecţii streptococice, tuberculoase, gonococice, enterice. Este
posibilă şi predispoziţia genetică, autoimună. Recent se discută rolul fosfatazei acide prostatice cu
rol în mobilizarea calciului osos. Există relaţii cu traumatismele, psoriazisul, enterita regională.

Patologie
Leziunea iniţială apare la nivelul articulaţiei sacro-iliace sub forma unei artrite sacro-iliace de
obicei unilaterală iar mai târziu bilaterală. Spaţiul articular dispare printr-un proces de condensare
articulară şi nu de osteoporoză. În afară de sacroileită se mai pot găsi uneori şi punţi osoase numite
sindesmofite la unirea coloanei dorsale cu coloana lombară D11 - D12, D12 - L1, L1 - L2.
Ulterior este prinsă coloana vertebrală în mod progresiv în totalitate producându-se calcifierea
tuturor ligamentelor intervertebrale, coloana luând aspect rigid de „baston de bambus”.
Se poate adăuga uneori şi prinderea unei articulaţii periferice: glezne, picioare, genunchi,
mâini, umeri, realizându-se astfel spondilita periferică.

Diagnosticul se pune pe simptome clinice:

- coloana devine rigidă, nu se mai pot face mişcări de aplecare sau mişcări laterale
- limitarea expansiunii toracice
- modificări radiologice caracteristice sacro-iliace
- creşte VSH

Tratament
- Antiinflamatorii (similar ca la poliartrita cronică evolutivă)
- Röntgen-terapie pentru influenţarea troficităţii osoase, a durerilor
- Tratament ortopedic: pat tare, corsete gipsate
- Masaj, gimnastică (medicală, recuperatorii)
- mai rar intervenţii chirurgicale

SPONDILOZA

16
 - este o formă particulară a reumatismului degenerativ la nivelul coloanei vertebrale a cărei uzură
este bine cunoscută.
Între cauze, reţinem:
- pe cele ale artrozelor adică fel de fel de traumatisme (vertebrale, obezitate, hipertrofia coloanei
cervicale şi lombare mai ales la sportivi)
- tulburări statice - hiperlordoza, poziţii greşite la locul de muncă
- anomalii congenitale - bloc vertebral, insuficienţa musculo-ligamentară şi relaxarea musculaturii
abdominale
- vârsta înaintată
Putem vorbi de frecvenţa spondilozelor în anumite profesiuni.

Anatomia patologică
Uzura discurilor intervertebrale cu rol important în declanşarea suferinţei mai ales acute
Diagnosticul osteoporoza, osteoscleroza, osteofitoza. De multe ori putem constata spondiloze
radiologic fără manifestări clinice

MC
- durerea fie cervicală, fie lombară sau lombo-sacrată. Durerea îmbracă intensităţi variabile,
poate fi localizată sau poate parcurge traiectul nervos (nevralgie). Mai des este moderată,
exacerbată de mişcările bruşte, de ridicarea şi purtarea unor greutăţi.
De altfel aceasta favorizează adesea hernia de disc când apare durere intensă, contractură
musculară paravertebrală cu limitarea uneori totală a mişcărilor.

Forme clinice
După localizare deosebim: - spondiloza cervicală
- spodiloza toracică
- spondiloza lombară

SPONDILOZA CERVICALĂ
- dă durere în ceafă
- redoarea cefei
- cracmente în mişcări
- se adaugă fenomene iritative ale rădăcinii nervoase: - nevralgii (plexite) cervico-brahiale
- simpatalgii cu fenomene algodistrofice realizând sindr. umăr - mână, angionevroze vasospastice
periferice (sdr. Raynaud), torticolis
- brahialgie sau nevralgia Arnold (nevralgia occipitală)
- migrenă cervicală (cefalee posterioară acompaniată de ameţeli şi zgomote în urechi) simptome ce
caracterizează sdr. Barré-Lieon.

SPONDILOZA TORACALĂ - este mai rară. Se poate manifesta cu dureri toracice care cresc în
intensitate în poziţie ortostatică şi ameliorate în stare de repaus, în această localizare există şi un
grad oarecare de cifoză.

SPONDILOZA LOMBARĂ (LOMBARTROZA)

- este una dintre cele mai frecvente forme de artroză datorită mobilităţii şi a calităţii de suport a
acestui segment vertebral
Ridicarea unei greutăţi de 50 Kg determină asupra coloanei lombare o presiune de 500 Kg.
Adică de 10 ori mai mult.
MC Lombalgia dă ceea ce se numeşte lumbago ce se caracterizează prin durere bruscă sau
progresivă foarte intensă în regiunea lombo-sacrată silind bolnavul la poziţii antalgice; orice
mişcare (strănut, tuse) provocându-i dureri foarte mari. Lumbago cronic caracterizat prin durere
lombară în regiunea inferioară iradiind spre osul sacru şi fese.
Sciatica vertebrală caracterizată prin durere cu punct de plecare la coloana lombo-sacrată şi
iradiind medio-fesier pe partea postero-exterioară a membrului inferior. Se poate însoţi de

17
parestezii, pareze. Flectarea membrului inferior pe bazin este cu atât mai dureroasă cu cât forma de
sciatică este mai hiperalgică.
Mersul pe călcâi, mersul pe vârful piciorului, aplecatul înainte sunt dureroase. Se constată
diminuarea sau chiar abolirea ROT, frecvent aceste deteriorări discale produc alunecări vertebrale
numite spondilolistezis.
Diagnosticul se pune pe: anamneză, examen obiectiv, radiografia de coloană

TRATAMENT ŞI RECUPERARE ÎN
ARTROZE ŞI SPONDILOZE
Se fac individualizat.

Bilanţul articular şi muscular. Se evaluează funcţionalitatea: se va testa articulaţia lezată d.p.d.v.

al mobilităţii şi al forţei musculare. Ne referim la una dintre cele mai importante artroze, a şoldului,
care prin evoluţia sa capătă un puternic caracter invalidant.

Obiectivele recuperării.
1. Combaterea durerii
2. Combaterea redorii
3. Combaterea retracţiilor
4. Stabilizarea procesului de artroza
1. Reintegrarea in munca prin câştigarea mişcărilor parţiale sau integrale.

METODE DE TRATAMENT ŞI RECUPERARE

TRATAMENT MEDICAMENTOS:
- medicaţie antalgică minoră şi obişnuită: aspirina, AIS+AINS
- medicaţie antalgetică şi antinevralgică: novocaină, vit. din grupul B
- decontracturante sau miorelaxante: clorzoxazona
- medicaţie iodică - medicaţie de elecţie în artroză cu efect bun vasodilatator, trofic dar cu
aplicaţie sezonieră (în sezon cald).

BALNEOFIZIOTERAPIA. Are cele mai largi recomandări cu cele mai eficiente rezultate. Aproape ca
nu exista contraindicaţii din punctul de vedere strict al bolii artrozice, excluzând formele
complicate (cardiaci, pulmonari, decompensaţi).
Pot fi folosite toate metodele balneofizioterapice şi anume:
l. Electroterapia: curenţi diadinamici, ionizări
2. Hidroterapia are o utilizare maximă în cura externă şi se bucură de o apreciere deosebită din
partea tuturor bolnavilor pentru efectul său calmant.
3. Termoterapia: foloseşte proceduri mai drastice dar cu o mare eficienţă: nămolul cald,
împachetări cu parafină, băi de lumină generale şi parţiale etc.
KINETOTERAPIA - este absolut indispensabilă în tratamentul artrozelor.
Mişcarea se foloseşte metodic sub toate formele sale: active şi pasive, ajutate şi cu rezistenţă.
Acestea se aplică atât la pat cât şi în afară de planul patului. Mişcările se pot face mult mai uşor în
apă: hidrokinoterapie. Pot fi folosite pentru mişcare aparate sau mijloace ajutătoare. Masajul este un
preţios factor în acţiunea de recuperare a artrozelor.
TRATAMENT ORTOPEDIC CHIRURGICAL - artroplastia sau artrodeza
- osteotomia

18