4.

LEZIUNILE TRAUMATICE ALE MUȘCHILOR ȘI TENDOANELOR

TRAUMATISMELE MUȘCHILOR
PLĂGILE MUSCULARE
- cele mai frecvente traumatisme musculare
- etilogie : accidentală sau operatorie
- sunt diagnosticate prin evidențierea soluției de continuitate musculară și tegumentară
- plăgile chirurgicale sunt de obicei controlate și implicit ușor reparabile
- plăgile accidentale sunt contaminate, asociate de obicei cu contuzia părților moi
învecinate = risc crescut de infecție; uneori impun un tratament chirurgical secvențial
- evoluția e spre vindecare bună în cazul plăgilor în lungul fibrelor; spre cicatrice
nefuncțională dacă e în latul fibrelor
- tratamentul e diferențiat în funcție de localizare și dimensiuni :
o în funcție de acestea se practică sau nu sutura sau reinserția musculară
o cele mai dificile – plăgile transversale pe corpul muscular
o sutura se face cu fire în X sau U și implică ancorarea fibrelor musculare la fascia
sau aponevroza învecinată
o imobilizare 2-3 s cu membrul în poziție neutră sau intermediară pentru
minimizarea tensiunii la nivelul plăgii

CONTUZIILE MUSCULARE
- lipsește soluția de continuitate
- poate fi izolată / asociată cu alte leziuni musculare, osoase, toracice etc.
- mecanism : strivire / lovire
- anatomie patologică : leziuni ale fibrelor musculare (rupturi, necroză), hematom , edem
interfascicular : mușchiul e infiltrat, violaceu
- clinic : regiunea afectată e deformată de edemul și/sau hemoragia subiacentă, echimoză
tegumentară; durere + diverse grade de impotență funcțională
- tratament : în cele izolate - repaus în faza posttraumatică cu reluarea progresivă a
activității până la 3s + tratament medicamentos : antialgice, AINS, decontracturante,
eventual anticoagulante
- evoluție :
o în formele ușoare e spre restitutio ad integrum
o severe :
 se poate dezvolta fibroza musculară, mușchiul își pierde elasticitatea,
fibrele musculare sunt atrofiate și retractate, se agravează impotența
funcțională și pot apărea redori articulare în poziții vicioase;
 pot să apară osificări heterotopice intramusculare (prin metaplazia
hematomului) – mai frecvent în contuziile m . cvadriceps
 cea mai redutabilă complicație apare în strivirile mari – crush syndrome
(IRA prin mioglobinurie – urgență maximă)

1
RUPTURILE MUSCULARE
- raportul rupturi musculare / tendinoase e i.p. = musculare mai frecvente cu cât
persoana e mai tânără, tendinoasă – vârstnică
- mecanism : contractură violentă (cel mai frecvent); cădere sau lovitură directă a unui
mușchi contractat
- locurile de elecție : bicepsul brahial, tricepsul sural, cvadricepsul și adductorii
- pot să apară pe un mușchi supraantrenat / normal / patologic (spontan prin scăderea
elasticității musculare); factori favorizanți : tetanos, febră tifoidă, gripă
- anatomie patologică : rupturi complete / incomplete
- clinic : durere vie în momentul traumatic urmată de diverse grade de impotență
funcțională; obiectiv : deformație pseudotumorală (hematom + edemul postlezional)
sau depresiune palpabilă (când ruptura e importantă și retracția musculară e dominantă
față de hematom); în ambele situații palparea evidențiază depresiunea dintre capetele
musculare; se adaugă semnele leziunilor asociate (contuzii)
- paraclinic : în caz de suspiciuni – RMN sau ecografie de părți moi
- diagnostic diferențial : hernia musculară (în rupturi formațiunea crește și e ascensionată
la contracție cu accentuarea depresiunii); tumori; tromboflebite
- complicații : fibroza musculară (miopatia fibrozantă), osificări heterotopice (miopatia
osifiantă), dezvoltarea unui chist / pseudochist muscular, supurație, flebită
- tratament :
o frecvent sunt rupturi incomplete care nu necesită reparare chirurgicală : repaus,
imobilizare temporară 2-3s, antialgice, AINS, gheață + recuperare
o în caz de rupturi complete / defecte mari – debridarea capetelor, sutură (dificilă)
în U la fascia musculară profundă (sutura se poate arma cu fascia latta sau fire
neresorbabile profunde pe direcția fibrelor)
- rupturile tricepsului sural : localizate la joncțiunea musculo-tendinoasă; frecvent la
atleți; diag dif cu leziunile t. ahilean, plantar, tromboflebitele; tratament conservator
- rupturile adductorului lung : formațiune pseudotumorală pe fața internă a coapsei;
conservator, rar chirurgical
- rupturile bicepsului brahial : de obicei la joncțiunea musculo-tendinoasă, rar în corpul
muscular; recuperare slabă indiferent de tratament; ortopedic – Dessault 2-3s cu flexie
peste 90°; chirurgical – abord anterolateral (pentru evitarea aderențelor la tegument);
sutură cap la cap, eventual armare cu fascia latta (Gilcrest)
- rupturile tricepsului brahial : frecvent fractură-avulsie cu fragment olecranian;
tratament – sutură transosoasă

ÎNTINDERILE MUSCULARE
- apar prin suprasolicitarea unității mușchi-tendon
- frecvent la mm. biarticulari, mm cu nr crescut de fibre musculare tip II, mm mai slabi
dintr-o pereche agonist-antagonist
- factori favorizanți : oboseală, efort static cu tensiune mare
- tratament : AINS, gheață, imobilizare + recuperare

2
HERNIILE MUSCULARE
- afecțiune rară; e localizată cel mai frecvent la nivelul membrului inferior
- se produc printr-o breșă fascială / aponevrotică pe mușchi intens solicitați
- etiologie :
o posttraumatică accidentală sau chirurgicală prin ruptura sau secționarea fasciei
o spontană
o se întâlnesc preponderent la sportivi (de unde concluzia că o cauză poate fi
suprasolicitarea musculaturii cu hipertrofie musculară – mușchiul se destinde,
teaca fascială se slăbește și se poate rupe)
- herniile se pot produce și prin orificii naturale fasciale (pe unde trec pachetele v-n)
- în general sunt hernii de dimensiuni mici (sub 0,5cm); acestea sunt mai frecvente în
porțiunea antero-laterală a coapsei și anterioară a gambei (tibial anterior); cele mari
sunt de regulă posttraumatice și se găsesc frecvent la nivelul coapsei; herniile musculare
gambiere sunt de obicei mici, multiple și bilaterale
- clinic : durere de intensitate redusă și difuze la efort; formațiune pseudotumorală
moale, reductibilă total sau parțial la efort
- diagnostic diferențial : rupturi musculare, varice, angiomatoză
- tratament : frecvent conservator (reducerea efortului, bandaje elastice); cele mari,
dureroase : chirurgical – sutura / plastia fasciei - !!! atenție la tensionarea excesivă = sdr
de compartiment

SINDROMUL DE COMPARTIMENT / MIOZITA ISCHEMICĂ

MIOPATIA FIBROZANTĂ / FIBROZA MUSCULARĂ
MIOPATIA OSIFIANTĂ / OSIFICĂRILE HETEROTOPICE

TRAUMATISMELE TENDOANELOR
PLĂGILE TENDOANELOR
- leziuni traumatice cu soluții de continuitate la nivelul tendoanelor și tegumentelor
supraiacente
- în funcție de mecanism : contuze sau tăiate
- diagnostic : corelarea plăgii cu testarea impotenței funcționale specifice unui anumit
tendon; uneori ușor – în plăgi importante la inspecție
- tratament : sutură urmată de imobilizare în poziții care elimină tensiunea din focar (t
ahilean) sau cu începerea imediată a mișcărilor active pe fondul controlării amplitudinii
care să evite tensionarea focarului (tendoanele flexoare ale degetelor); în funcție de
timpul scurs de la traumatism : sutură primară sau în 2 timpi

TENDINITA ȘI TENOSINOVITA
- afecțiuni degenerative și inflamatorii ale tendoanelor
- sunt produse de suprasolicitări / microtraumatisme repetate
- sunt favorizate de vascularizația slabă a tendoanelor și de diminuarea acesteia în timp;
sunt întâlnite și ca manifestări ale unor boli reumatice (PR, lupus) sau metabolice

3
 sistemice (gută, diabet); uneori au cauză infecțioasă (tenosinovita tendoanelor flexoare
ale degetelor după panariții / plăgi digitale)
- anatomie patologică : în cele neinfecțioase – leziuni degenerative (chisturi, calcificări,
degenerescență hialină sau fibrinoidă a fibrelor de colagen; în cazul tendoanelor
acoperite de sinovială parțial / total – acumulări de sinovie cu destinderea tecilor
- clinic : dureri și oboseală la solicitări din ce în ce mai mici; obiectiv : tumefacție
tendinoasă; cele cu teci sinoviale – crepitații la mobilizarea tendonului; evoluția acestor
fenomene e ciclică cu exacerbări inflamatorii; perioadele de acalmie sunt asimptomatice
și în cadrul lor se pot ameliora modificările degenerative (liza calcificărilor); datorită
evoluției naturale a bolii sau suprapunerii unui episod traumatic tendonul se poate rupe
- tratament : imobilizarea până la dispariția procesului inflamator (ghips, orteze speciale
mai ales la entezite) + antialgice / AINS; profilaxia rupturilor prin evitarea
suprasolicitărilor; tratatamentul afecțiunilor sistemice reumatice / metabolice;
tenosinovite septice : drenaj, antibioterapie

ENTEZITELE
- forme particulare ale tendinitelor = tendinite de inserție
- provocate de suprasolicitare
- anatomie patologică : leziunile de tendinită + afectarea periostului (datorită localizării)
care poate determina apoziții și decolări periostale
- localizări frecvente : cot – epicondilită (tenis elbow = bursită, degenerarea lig. anular,
enetezită), abductorii și extensorii policelui, pes anserinus, t. ahilean
- clinic : durere la inserția tendonului accentuată de efort + impotență funcțională
- tratament – similar cu tendinitele; excepțional în unele localizări (epicondilită) cu
dezvoltarea inflamației într-un spațiu relativ închis = degajare chirurgicală

RUPTURILE TENDOANELOR
- se pot rupe în urma unor traumatisme obișnuite sau de intensitate mare
- frecvent la pacienți de vârstă medie 30-50 ani
- în majoritatea cazurilor ruptura se face în mijlocul substanței acestora care prezintă
modificări degenerative determinate de alterări ale circulației intratendonale (ahilean)
sau de fricțiuni mecanice repetate (supraspinos); o altă cauză – microtraumatismele
repetate cu vindecare incompletă (sportivi – tendonul rotulian / cvadricipital la săritorii
în lungime – microtraumatism la aterizare); avulsia unui tendon e aproape întotdeauna
traumatică
- factori favorizanți : boli reumatice (PR, lupus), alte boli cu afectarea țesutului conjunctiv
(hiperparatiroidism, hiperbetalipoproteinemie, IRC), administrarea locală (infiltrații) sau
generală de steroizi
- diagnostic : relativ ușor – modificare caracteristică a formei exterioare a segmentului
afectat în funcție de leziune; debutul e dureros de obicei; diagnosticul e confirmat de
imposibilitatea efectuării mișcărilor active ale mușchilor implicați (se exclude gravitația
și mișcările produse de restul musculatorii agoniste) și frecvent de evidențierea
palpatorie a defectului (sdr de întrerupere)

4
- ruptura în teaca sinovială cicatrizează greu; în afara tecii cicatrizează ușor dar cu
aderențe
- tratament :
o de elecție chirurgical : explorare și disecție bună cu excizarea porțiunilor
degenerate din focar, tenorafie, reinserție, tenodeză, artrodeză în funcție de
particularități; imobilizare sau menținerea mobilității cu controlarea amplitudinii
o în rupturile vechi – dificil; retracție fixată a porțiunii proximale + țesut cicatriceal
la nivelul capetelor

RUPTURILE TENDONULUI AHILEAN

- e cel mai mare tendon al organismului
- nu are o teacă sinovială adevărată ci un paratenon cu 2 foițe viscerală și parietală care
permit o alunecare de apx 1,5 cm
- vascularizația e asigurată de 3 surse : joncțiunea musculotendinoasă, inserția osoasă și
de multiple vase de la nivelul mezotenonului anterior (atenție la disecție anterior);
vascularizația e minimă între 2-6 cm de la inserția calcaneană și scade cu vârsta
- mecanism de producere : traumatic și degenerativ (vezi mai sus factori favorizanți etc)
- clinic :
o subiectiv : durere bruscă și violentă asociată cu o slăbiciune la nivelul gleznei sau
1/3 postero-inferioare a gambei
o obiectiv :
 durere la palpare (în cele incomplete)
 întreruperea reliefului normal (complete)
 imposibilitatea efectuării flexiei plantare :
 testul Thompson (decubit ventral; genunchii îndoiți; se strânge
gamba), Simmonds (decubit ventral, genunchi în extensie cu
piciorul la marginea patului; sunt pozitve dacă nu poate efectua
flexie plantară / sau e mai redusă decât controlateral;
 se mai poate folosi testarea flexiei plantare împotriva unei rezistențe :
decubit ventral, se prinde călcâiul cu mână și e rugat pacientul să
efectueze flexia plantară; dacă e indemn = învinge ușor rezistența
 testul O’Brien – un ac în tendon la apx 10 cm de inserția calcaneană; dacă
se mișcă la flexia plantară / dorsiflexia pasivă = tendon intact
 uneori diagnosticul e un pic mai dificil (de obicei după 24h) – hematom
important care maschează întreruperea sau test Thompson fals negativ
(sunt strânși și ceilalți flexori plantari – tibialul posterior, peronierii,
flexorii lungi ai degetelor și halucelui; sau plantarul); totuși aceștia nu pot
face flexia dacă se opune rezistență
- paraclinic – de elecție ecografia de părți moi
- diagnostic diferențial : ruptura musculară a solearului, tendinite, bursite
- tratament :
o ortopedic – indicat la vârstnici, cei cu risc (infecție etc); dezavantaje : risc mai
mare de recidivă; alungirea tendonului determină un grad de insuficiență al
5
 tricepsului sural (apare și după cel chirurgical); trebuie realizat în primele 24-48h;
nu se ia în considerare la 3-4 zile; rupturi incomplete – ap gipsat FP în equin 4s;
complete – FP în equin 4-6s apoi cizmă de mers 3-4s cu reducerea progresivă a
equinului; încă 3-4 luni se recomnadă încălțăminte cu toc
o chirurgical :
 avantaje : asigură o aproximare exactă a capetelor tendonului; asigură o
creștere a forței tendonului după vindecare cu 30% comparativ cu
tratamentul ortopedic; scade riscul de reruptură
 dezavantaje – complicațiile postoperatorii (dehiscențe, necroze, infecții);
și el necesită imobilizare
 abord deschis sau minim invaziv percutan (dezavantaje – risc de prindere
a n. sural, prindere inadecvată a tendonuluise folosesc dispozitive
speciale pentr trecerea suturilor; sau tehnica Ma și Griffith )
 indicat la pacienți tineri cu rupturi complete
 disecție atentă a paratenonului; atenție la n. sural și la vascularizația
anterioară mezotenonică
 tenorafia capetelor cu suturi neresorbabile – tehnica Savage pentru
tendoanele flexoare (4 fire) sau Krackow; există multiple tehnici
 sutura poate fi întărită prin mai multe metode :
 Lynn – folosește tendonul plantarului lung care e laminat (lățit)
prin strivire cu pensa și suturat peste ahilean
 Baciu – sutura tedonului cu t. plantarului bobinat în jurul leziunii;
se acoperă apoi cu o autogrefă liberă de t. ahilean recoltată idn
proximal
 Sutura se poate face și cu sârmă f subțire care trece
transcalcanean și prin joncțiunea musculo-tendinoasă;
McLaughlin folosește șurub transvers în calcaneu pe care prinde
sârma (pt calcaneele osteoporotice)
 Lidholm – întărește sutura tendonului cu 2 benzi luate din
tendonul ahilean proximal și aponevroza gastrocnemianului(L=7-
8cm, l=1cm)
 Gerdes – folosește o singură bandă medială răsturnată
- leziunile vechi :
o capetele sunt retractate; distanța dintre ele poate fi refăcută folosind langhete /
benzi fasciale sau tendonale din t. ahilean, peronierul scurt (tehnica Teuffer) sau
plantar sau tehnica lamboului VY (Abraham – la originea aponevrozei):
 Bugg-Boyd : folosesc 3 benzi de 1cm din fascia latta
 Bosworth : folosește un lambou median din t. ahilean proximal pe care îl
trece transversal de ori prin fiecare capăt al tendonului lezat
 Teuffer : t. peronierului scurt dezinserat e trecut printr-un tunel realizat
în tuberozitatea calcaneană și apoi transversal prin segmentul proximal al
t. ahilean și apoi suturat la el însuși; defectul de t. ahilean e umplut cu
plantarul lung

6
  Postoperator : ap gipsat FP cu genunchi în flexie 30° și flexie plantară 20°
6s, apoi cizmă de mers 4-6, apoi orteză care împiedică dorsiflexia peste
poziția neutră 3 luni

RUPTURILE MECANISMULUI EXTENSOR AL GENUNCHIULUI

- sunt produse cel mai frecvent de fracturile de rotulă; următoarele ca frecvență sunt
rupturile tendonului rotulian și cvadricipital; rupturile și avulsiile tendonului rotulian
sunt mai frecvente la tineri sub 40 ani frecvent sportivi, rupturile t. cvadricipital – la
vârstnici (degenerare, afecțiuni sistemice)
- mecanism : solicitare excentrică excesivă a mecanismului extensor cu genunchiul în
flexie și piciorul în flexie plantară
- clinic : tumefacție, durere, impotență funcțională; palparea defectului; deficit de
extensie
RUPTURILE TENDONULUI ROTULIAN
- mecanism traumatic indirect (contracție violentă) sau direct – traumatism la nivelul
tendonului; mai rar degenerativ
- frecvent la nivelul polului inferior al rotulei
- imposibilitatea efectuării extensiei active; rotula e ascensionată
- tratament : chirurgical
o rupturi recente :
 sutură simplă în U – când ruptura e la mijlocul tendonului
 pt întărire se folosesc mai multe metode :
 Muller : un cerclaj în 8 de sârmă trecut printr-un tunel
transrotulian și ancorat distal de un șurub trecut transversal prin
tuberozitatea tibială anterioară
 sau cu fire transosoase trecute prin 2-3 tunerile verticale în rotulă
și unul transvers prin tuberozitate; sau doar prin rotulă și tendon
(în rupturile situate la nivelul polului inferior)
 în caz de avulsii patelare – fixare cu șurub, hemicerclaj sau
patelectomie polară inferioară; avulsie tibială – fixare cu șurub
 cadru McLaughlin
 postoperator : ap gipsat 6s în extensie; apoi orteză ce permite flexia 45°
6s, cu creșterea progresivă a flexiei 10-15° săptămânal
 se recomandă tensionarea firelor astfel încât să permită o flexie pasivă de
90-100°; atenție la poziționarea rotulei în plan sagital – patella alta / baja
o rupturi vechi :
 patela retractată proximal necesită release extins cu sau fără
cvadricepsoplastie Thompson, eventual tracțiune preoperatorie cu o
broșă K transrotuliană
 pentru refacerea tendonului se folosesc diverse materiale pentru plastie :
fascia latta / piele conservată, semitendinos, alogrefă de tendon;
procedeul Șora (tendonul bicepsului femural cu pastilă osoasă de la
nivelul capului fibulei)

7
  e important ca ligamentul realizat să fie de lungime adecvată (raportul
INSALSALVATI – lungimea ligamentului rotulian să fie apx egală cu L
rotulei)
 materialul folosit poate fi fixat în os sau tendon propriu-zis

RUPTURILE TENDONULUI CVADRICIPITAL

- de obicei e vorba de o ruptură transversă la nivelul joncțiunii musculo-tendinoase ca
urmare a unei contracturi violente a cvadricepsului (de obicei sunt vârstnici cu leziuni
degenerative) sau a unui traumatism direct
- imposibilitatea extensiei; complete – șanț transversal deasupra rotulei; rotula e situată
mai jos cu mobilitate laterală crescută; hemartroză; incomplete – semne discrete
- tratament :
o incomplete – se poate și tratament ortopedic FP în extensie 6s la vârstnici
o complete – chirurgical
 cât mai repede primele 24-48h, după 72h avem deja retracție – crește
tensiunea la nivelul suturilor
 sutură directă cu fire separate în U neresorbabile întărite cu fir metalic;
întărire cu fir trecut prin rotulă; sau sutură în șiret a tendonului cu trecere
prin tunel transrotulian; procedeul Scuderi (sutură simplă cap la cap
întărită cu un lambou reflectat din cvadriceps protejat de fire metalice
pull-out exteriorizate) sau Bunnel
o vechi – diferite tehnici de plastie

RUPTURILE TENDONULUI PROXIMAL AL BICEPSULUI BRAHIAL

- etiopatogenie : vezi mai sus (degenerativ – PSH / ruptura coafei – suprasolicitare)
- peste 50% afectează capul lung al tendonului; rupturile se produc la nivelul joncțiunii
musculo-tendinoase sau la inserția pe tuberculul supraglenoidian
- clinic : durere; retracția distală a musculaturii = proeminență în porțiunea mijlocie a
brațului (Popeye); reducerea flexiei antebrațului (puțin vizibilă fiind suplinită de brahial)
și o reducere a supinației antebrațului; dacă coafa e ruptă = AB imposibilă; ridicarea
brațului e posibilă în supinație cu brațul în AD prin intermediul flexorilor; dacă și
bicepsul e rupt = se pierde și această posibilitate
- tratament :
o chirurgical – nu e necesar dar e de dorit pentru funcție / estetică; mai ales la
tineri, persoane active
o sutura cap la cap : se suturează capul lung la cel scurt (rar posibilă, de obicei la
tineri);
o rezecția porțiunii intraarticulare cu atașarea porțiunii distale la coracoidă
(Gilcrest) sau la nivelul șanțului bicipital (Sage sau Froimson-Oh)
- rupturile capătului scurt sunt excepționale (sub1%)

8
 RUPTURILE TENDONULUI DISTAL AL BICEPSULUI BRAHIAL
- cauză favorizantă : existența unei proeminențe la nivelul marginii anterioare a
tuberozității radiale care apasă pe tendon în timpul prono-supinației = uzura tendonului
- se produce de obicei la bărbați de vârstă medie la ridicarea unor greutăți cu cotul flectat
la 90°
- clinic : în momentul traumei se aude o pocnitură urmată de durere, tumefacție și
echimoză la nivelul fosei antebrahiale; migrarea proximală a musculaturii puțin vizibilă;
reducerea flexiei și supinației; în rupturile incomplete e încă posibilă palparea
tendonului bicepsului; pt elucidarea diagnosticului – RMN (exclude o tendinită, contuzie,
hematom)
- tratament :
o de elecție chirugical (îmbunătățește cu 50% supinația față de cel conservator)
o majoritatea autorilor susțin reinserarea tendonului pe tuberozitatea radială
pentru a restabili puterea de supinație a antebrațului
o abor anterior : se reinseră cu șurub (Campbell), sau se despică în 2 tendonul – o
porțiune se trece printr-un tunel osos și suturată la cealaltă (Fischer)
o se suturează la tendonul brahialului (vârstnici)
o Boyd-Anderson : folosesc 2 incizii (evită abordul anterior care riscă să lezeze
frecvent n. radial) – o incizie curbă la nivelul feței anterioare a cotului pentru
explorare și fixarea cu fire a tendonului distal și a 2-a pe partea externă (??
Kocher) pentru evidențierea capului, colului și tuberozității radiale; capul e fixat
prin fire trecute printr-un tunel osos
o postoperator – imobilizare în flexie 110° cu antebrațul în semipronație 3-4s
o leziuni vechi – atașarea tendonului la brahial / proces coronoid; dacă e prea
scurtat – plastie în Z sau grefe din semitendinos, fascia lata

LUXAȚIILE TENDOANELOR PERONIERILOR

- tendoanele peronierilor glisează într-un șanț situat pe fața posterioară a maleolei
peroniere care e transformat de ligamentele retromaleolare superior și inferior ăntr-un
tunel osteofibros
- frecvent în urma unor activități sportive intense (schi frecvent, dansatori)
- factori favorizanți : laxitatea sau degradarea tecii fibroase, teșirea crestei peroniere,
congenitale – hipoplazia șanțului retromaleolar, aplazia tecii fibroase, lipsa crestei
peroniere (în luxațiile congenitale)
- mecanism : dorsiflexie exagerată și inversiune cu contractură opusă a peronierilor
- clinic : durere vie (localizată postero-extern și nu la nivelul lig talofibular anterior) în
urma traumatismului asociată uneori cu un cracment în regiunea postero-externă a
gambei; impotență funcțională totală, echimoză; înainte de apariția edemului se pot
vedea tendoanele ca niște corzi anterior de maleola peronieră; ușor reductibile, dar
frecvent recidivează; testul sertarului anterior = negativ
- tratament :

9
o luxația recentă redusă și stabilă = tratament ortopedic – imobilizare în aparat
gipsat cu piciorul în equin și moderată inversiune (pentru a relaxa retinaculu
superior peronier și menținerea reducerii în spațiul retrofibular), cu maleola
peronieră bine modelată
o de obicei recidivează – frecvent tratamentul e chirurgical
o Lannelongue – din periostul peronier se prelevă un lambou fibros care se
răstoarnă peste tendoanele repuse și se suturează de teaca peritendinoasă
o Alte metode : folosirea tecii t. ahilean, osteotomie de peroneu și crearea unui
șanț mai adânc, repoziționarea tendoanelor peoniere pe sub lig calcaneo-fibular
sau simpla refacere a retinaculului superior peonier cu relocarea tendoanelor
o Postoperator – imobilizare în flexie plantară și ușoară inversiune; sprijin la 6s

10