CURS I

AFECŢIUNILE MUSCULO-TENDINOASE

Afecţiunile musculo-tendinoase fac parte dintre accidentele cel mai

frecvent întâlnite în activitatea sportivă. Ele se produc prin întinderi sau prin
traumatisme directe asupra tendoanelor şi muşchilor.
Aceste afecţiuni sunt: entezitele, tendonitele şi tendosinovitele,
luxaţiile de tendoane, traumatismele muşchilor prin acţiune directă sau
întindere exagerată.

TENDINITELE ŞI TENOSINOVITELE sunt afecţiuni foarte

frecvente în rândul sportivilor şi cuprind patologia tendoanelor şi tecilor
sinoviale. Tendonul este alcătuit dintr-o structură specială lamelară, din lame
de colagen şi având o vascularizaţie slabă, deci posibilitatea de regenerare
foarte slabă.
Cauzele tendinitelor
- eforturi fizice intense sau prelungite
- microtraumatisme repetate
- traumatisme unice dar puternice, care lezează tendonul sau prin
întindere exagerată care creează microleziuni în tendon
- traumatisme directe asupra tendonului
- iritaţii cronice – exemplu, hematom în zona de inserţie a tendonului
pe muşchi.
Diagnosticul tendinitelor
Din punct de vedere clinic, tendinitele sau tenosinovitele se
caracterizează prin apariţia unei dureri spontane sau posttraumatic,
accentuată la efort şi palpare.
Tendonul este tumefiat şi îngroşat, îşi pierde netezimea conturului fără
a fi rupt. La palpare prin imobilizarea segmentului se percep crepitaţii la
nivelul tendonului. În funcţie de durere, impotenţa funcţională a segmentului
respectiv este parţială sau totală.
Tratament
Întreruperea activităţii sportive şi punerea în repaus total, dacă este o
formă gravă cu dureri mari.
În formele uşoare şi medii se aplică un tratament general cu
antiinflamatoare şi local la fel (de exemplu diclofenac tablete şi unguente,
fenilbutazonă, piroxicam.
Tendinita rotatorilor umărului apare la mişcarea de rotaţie a
umărului în zona deltoidiană, subacromială sau în partea internă a braţului.

1
La mişcarea pasivă nu există nicio durere. La mişcarea activă în schimb,
durerile apar cu intensitate în funcţie de gravitatea leziunii. Această formă de
tendinită apare cu precădere la haltere, box, scrimă. Radiografia umărului
este normală.
Tendinita flexorilor mâinii întâlnită frecvent la canotori datorită
suprasolicitării. Durerea apare pe faţa anterioară a antebraţului cu uşor edem
şi tumefacţie. Durerea este exacerbată de mişcări şi palpare, adesea
simţindu-se crepitaţii.
Tendinita genunchiului poate fi atât pe faţa interioară a genunchiului
unde se inseră muşchii: croitor, semitendinos, semimembranos, drept intern
cât şi pe marginea superioară a rotulei unde se inseră cvadricepsul.
Tendinita extensorilor degetelor piciorului se caracterizează prin
apariţia unei tumefacţii pe faţa dorsală a piciorului. Este semnalată prezenţa
durerii care are caracter iradiant către degetele piciorului. Uneori nu poate fi
purtată încălţămintea datorită presiunii ce o exercită asupra tendonului.
Tendinita achileană apare datorită unor microrupturi de fibre de
colagen în corpul tendonului achilean. Este frecvent la sportivii tineri în
plină activitate.
Se întâlneşte aproape în toate ramurile sportive mai ales la alergătorii
de fond, garduri, ciclişti, jucători de tenis de câmp, patinatori, sporturi
colective care necesită schimbări bruşte de direcţie care solicită puternic
tendonul achilean.
Factori favorizanţi:
- existenţa piciorului plat
- calitatea pistei de alergare
- erori în antrenament
- încălţăminte necorespunzătoare
Diagnostic
Debutul afecţiunii poate fi acut sau progresiv. În forma acută nu este
nici un dubiu, apare la un traumatism direct asupra tendonului. În forma
cronică la început apar dureri la efort apoi durerile persistă şi în repaus.
Durerea este localizată la nivelul tendonului şi are caracter lancinant.
Repaosul nocturn face ca durerile să diminueze sau să dispară.
Palparea tendonului provoacă durere, dar prin palpare se simt anumite
granulaţii sau noduli.
Tratament
Punerea în repaus pe o durată de 20 – 60 de zile. Tratament general
antiinflamator timp de 3-6 săptămâni cu pauză de 1-2 zile la fiecare
săptămână. Medicaţie utilizată: brufen, indometacin, fenilbutazonă. De

2
asemenea, se aplică unguente locale cu fenilbutazonă, lasonil. Rezultate
bune se pot obţine şi prin acupunctură.
În cazuri rare, refractare la alte tratamente, se face intervenţie
chirurgicală.

ENTEZITELE sunt afecţiuni ale zonei de inserţie a tendonului pe

muşchi.
Cauze:
- încălzire deficitară
- volum de lucru exagerat la antrenament
- exerciţii abuzive
- stil defectuos în practicarea exerciţiilor
- calitatea solului pe care se practică sportul
Entezitele sunt frecvent întâlnite în practica medico-sportivă.
Diagnostic
Afecţiunea debutează prin durere la nivelul zonei de inserţie a
muşchiului pe tendon. Durerea se accentuează la efort, mai accentuat la
sfârşitul antrenamentului şi se calmează la repaus.
După activitatea continuă durerea creşte ca intensitate şi apare şi
contractura musculară. La palpare se pune în evidenţă o tumefacţie
dureroasă la nivelul zonei de inserţie musculară. Palparea accentuează
durerea.
Radiografia la început nu evidenţiază nimic, dar apoi se pun în
evidenţă calcifieri în zona musculară sau îngroşarea periostului.
Tratament
Reapusul fizic este obligatoriu prin faşa elastică sau bandaje.
Tratamentul medicamentos cu antiinflamatorii pe cale generală şi
unguente locale. Se pot face şi infiltraţii cu novocaină sau boicil.

RUPTURILE DE TENDON sunt afecţiuni întâlnite mai rar în

practica sportivă, dar ele există şi sunt generate în special de afecţiuni
tendinoase existente în antecedente.
Astfel: tenosinovite cronice, miozite cronice, bursite cronice sau
afecţiuni reumatismale cronice. Toate aceste afecţiuni reduc irigaţia
sanguină a tendonului, uneori produc apariţia de calcifieri sau simple
îngroşări ale tendonului, conducând spre o scădere a elasticităţii tendinoase.
Se cunosc rupturi la bicepsul brahial, fie la nivelul inserţiei proximale,
fie distal pe radius.
Diagnostic – pentru zona proximală a bicepsului brahial:
- durere la nivelul umărului

3
 - deformarea zonei, edem
- impotenţa funcţională
În regiunea cotului:
- durere violentă la nivelul plicii cotului exacerbată la mişcare sau
palpare
- hematom local
- în porţiunea mijlocie a braţului se va găsi capul bicepsului retractat
Tratamentul este numai chirurgical. Este întâlnit la boxeri.

RUPTURA TRICEPSULUI BRAHIAL se întâlneşte la zona de

inserţie pe olecran şi frecvent la halterofili.

RUPTURA TENDOANELOR SUBCUTANATE ALE

DEGETELOR MÂINII frecvent întâlnită la tendoanele extensorilor
degetelor.
Apare la baschet, volei, handbal, aruncarea discului.
Diagnostic – imposibilitatea mobilizării degetelor respective.
Tratament – chirurgical.

RUPTURA TENDONULUI DEGETULUI ANTERIOR se

întâlneşte aproape în exclusivitate la fotbalişti. Rar se întâlnesc la alergătorii
de viteză.
Ruptura are loc prin contracţia exagerată în momentul şutului.
Tratament chirurgical.

RUPTURA TENDONULUI CVADRICEPSULUI este forma

completă de ruptură a tendonului în care intră şi degetul anterior.

RUPTURA TENDONULUI ACHILEAN este tendonul cel mai

voluminos şi puternic din corp. Datorită structurii anatomice, partea mijlocie
este şi cea mai prost irigată sanguin, deci este partea cu cele mai frecvente
rupturi.
Ruptura achileană se produce în activitatea sportivă cu solicitare
maximă: alergători de viteză, baschet, volei, schi, fotbal, dar se poate
produce şi printr-o cădere de la înălţime cum este gimnastica la aparate în
timpul aterizării.
Ruptura tendonului este favorizată de:
- vechi afecţiuni inflamatorii (tendinite, tenosinovite);
- microtraumatisme repetate care duc la tulburări circulatorii şi
consecutiv degenerări ale ţesutului;

4
 - infiltraţii cu corticoizi care distrug ţesutul.
Profilaxia
- asigurarea unui antrenament progresiv
- readaptarea progresivă după o lungă perioadă de repaus
- echipament de antrenament şi competiţie corespunzător (să nu fie
ghete care să producă microleziuni achileene)
- tratamentul oricăror leziuni corespunzător
- reluarea activităţii numai după vindecarea completă a leziunilor.
Diagnosticul
Se pune pe următoarele semne:
- durere violentă la nivelul tendonului însoţită de cracmente ce se pot
auzi la mobilizare
- tumefacţia regiunii prin formarea unui hematom
- la palpare se simte discontinuitatea tendonului
- imposibilitatea accidentatului de a se ridica pe vârfuri.
Tratamentul este numai chirurgical fără imobilizare. Imobilizarea
duce la retracţia tendonului achilean, osteoporoză calcaneeană, atrofia
tricepsului sural.
Rezultatele posoperatorii se apreciază pe baza următoarelor criterii:
- puterea tricepsului sural – mersul pe vârful picioarelor
- mobilitatea şi stabilitatea tibio-tarsiană
- durerea
- edemul
Se asociază şi fizioterapie.

EPICONDILITA HUMERALĂ apare cel mai frecvent la tenismani

datorită unei extensii forţate a antebraţului.
Profilaxia se face prin stăpânirea corectă a tehnici în tenis.
Durerea apare la nivelul epicondilului humeral care se accentuează la
mişcarea de pronaţie, supinaţie şi la palpare.
Tratamentul este ca şi la celelalte, dar merge greu.

ENTEZITA PLICII COTULUI se produce pe faţa anterioară a

cotului la nivelul inserţiei distale a bicepsului şi brahialului anterior. Este
frecvent întâlnită la gimnaşti, haltere, aruncători de greutate.

ENTEZITA SPINĂ CERVICALĂ a luptătorilor, apare la nivelul

inserţiei muşchilor extensori ai gâtului pe apofizele spinoase cervicale.

5
 ENTEZITA INGHINALĂ apare pe tendoanele adductorilor în zona
inghinală la inserţia pe ramura ischiopubiană. Se întâlneşte la jucătorii de
fotbal, rugbi, scrimă.
Dacă nu este tratată corespunzător produce o jenă importantă.

ENTEZITA GENUNCHIULUI apare la nivelul inserţiei tendonului

cvadricepsului sau a tendonului rotulian limitând mişcările de flexie sau
extensie ale genunchiului.

ENTEZITA ACHILEANĂ frecvent întâlnită la cei care practică

tenis, ciclism, gimnastică, patinaj, schi.

LUXAŢIILE DE TENDOANE sunt afecţiuni rar întâlnite şi se

caracterizează prin părăsirea de către tendon a canalului său osteofibros.
Tratamentul este conservator prin punerea tendonului la locul său prin
mişcarea inversă celei care a generat-o sau în cazuri deosebite, chirurgical.