MANAGEMENTUL LEZIUNILOR

MUSCULARE LA FOTBALIȘTI

R EA LI ZAT: M O RTEA N V L A D I M I R
 INTRODUCERE

Atunci când interpretăm o leziune musculară, este fundamental să avem o viziune

largă și flexibilă asupra acesteia, pentru a evita o analiză unidirecțională,
reducționistă. Această abordare urmărește nu doar munca planificată și procesul de
recuperare pentru , ci și să includă sportivul accidentat la același nivel.
 ECHIPA MULTIDISCIPLINARĂ
Un aspect important al muncii în echipă atunci când se

confruntă cu un proces de recuperare. Sunt acțiuni simultane Antrenor Psiholog

de diverse niveluri , care prezintă o viziune globală și

deschisă, în care fiecare dintre aceste părți au aceeași valoare Kinetoterapeut Nutriționist
și importanță atunci când integrează procesul ideal de

recuperare pentru sportiv. Din acest punct de vedere, un

număr mare de profesioniști sunt parte a procesului de

Medic Traumă Alții
recuperare: medici, kinetoterapeuți și nutriționiști precum și

preparatori fizici, psihologi și bineînțeles antrenorul.

 ȘASE PAȘI CUM SA GESTIONEZI O
TRAUMĂ

Stage 1 Stage 1: Tendințe în accidentări: când, unde și cum au unii sportivi

injury anumite leziuni?
trends
Stage 6 Stage 2: Factori de risc de accidentare: ce factori cresc sau migrează
Stage 2
athlete riscul de accidentare?
risk
monitori
factors
ng Stage 3: Cerințe sportive: pentru ce trebuie să fie pregătit sportivul?

Stage 4: Profilul sportivului: sportivul are caracteristicile unui

individ de risc sau de succes?
Stage 5
Stage 3
athlete Stage 5: Managementul sportivului: care sunt intervențiile pozitive
sport
manage
demand pe termen scurt și lung?
ment
Stage 4 Stage 6: Monitorizarea sportivului: cum răspunde sportivul la orele
athlete
profile suplimentare de antrenament?
 Leziunea de hamstring este un fel de accidentare care reprezintă

HAMSTRING 12% din toate accidentările din fotbalul profesionist masculin.

Studiile care folosesc imagini au arătat că cele mai multe dintre
aceste leziuni implică capul lung al bicepsului femural. Aceasta este
cea asociată cu o anumită acțiune sau numită și accidentare de sprint.
În plus, această accidentare prezintă un risc mare de recidivă, care se
întâmplă de obicei în două săptămâni după revenirea la sesiunile
obișnuite de antrenament. Din punct de vedere anatomic,
ischiobigiolarele sunt biarticulare și sunt localizate în mușchii
posteriori ai coapsei. De fapt, acolo se află bicepsul femural,
semitendinos și semimembranos. La rândul său, Sampietro (2018)
adaugă că această grupă musculară apare prin două nuclee articulare:
șoldul și genunchiul și au funcții opuse în fiecare nucleu. După
funcția sa, ar putea fi asociată cu extensia șoldului și flexia
genunchiului atunci când corpul nostru este în poziție în picioare
(Perales Soariano, 2014).
BICEPS FEMORIS
Compus dintr-un cap lung isi are originea in
tuberozitatea ischiala, iar un cap scurt isi are
originea in linea aspera a femurului. Se
inserează în capul fibulei precum și în condilul
lateral al tibiei. Capul scurt nu se întinde până la
articulația coxo-femurală și, deoarece își are
originea în partea medială, singura sa funcție
este flexia genunchiului. Capul lung, pe măsură
ce se întinde mai mult, contribuie la flexia
genunchiului, precum și la extinderea șoldului.
SEMITENDINOSUS Își are originea în tuberozitatea ischială a
osului coxal, așa cum fac bicepsul femural și
semimembranos. Urmează partea posterioară
a coapsei și merge în spatele genunchiului,
așa cum o face semimembranosus, și se
inseră în talpa gâștei adâncă a tibiei, numită
astfel deoarece inserția tendoanelor în acea
zonă seamănă cu piciorul unei păsări.
SEMIMEMBRANOSUS Își are originea in tuberozitatea ischiala a
osului coxal si urmeaza zona posterioara a
coapsei, merge in spatele genunchiului si se
introduce in tibie. Îndeplinește aceeași
funcție pe care o fac capul lung și
semitendinosul, extensia șoldului și flexia
genunchiului.
QUADRICEPS
MUSCLE Cvadriceps femural este un flexor al șoldului și un
extensor al genunchiului. Este format din patru
mușchi individuali; trei mușchi vasti și rectul
femural. Ei formează cea mai mare parte a coapsei și,
împreună, sunt unul dintre cei mai puternici mușchi
ai corpului. Ekstrand, Hagglund și Walden (2011) au
observat că tulpinile musculare ale cvadricepsului
ocupă locul al doilea în rândul jucătorilor de fotbal de
elită, imediat după leziunile ischio-jambianelor.
Totuși, acest tip de leziuni provoacă mai multe
retrageri decât leziunile ischio-jambierii și ale
mușchilor inghinali. Acest lucru arată rate relativ
mari de recurență (17%).
 Mușchii adductori ai șoldului sunt asociați cu
ADDUCTORS un grup de mușchi ai membrului inferior a
cărui funcție este de a crea adducția șoldului.
Potrivit lui Balius (2004), acești mușchi sunt
organizați în trei straturi: ❖ strat superficial:
alcătuit din pectineu, adductor lung și gracilis;

❖ stratul medial: alcătuit de adductorul scurt;

❖ strat profund: alcătuit din adductorul mare.
SOLEUS Mușchiul soleos are o anatomie complexă. Acest
mușchi este legat de caracteristica lentă.
Deoarece este situat în interiorul complexului
triceps surae, are nevoie să dezvolte contracții
explozive în multe ocazii. soleul este a treia
componentă a tricepsului surei, împreună cu
capetele mediale și laterale ale gastrocnemiului
și plantara (dacă este prezentă). Amplasarea sa
anatomică și geografică este în compartimentul
de suprafață posterioară a piciorului, inserția sa
este în partea posterioară a tendonului calcanean
prin intermediul tendonului lui Ahile.
TEHNICI GENERALE UTILIZATE ÎN
TERAPIA LEZIUNILOR MUSCULARE
 MOBILIZAREA ȚESUTURILOR MOI

Este important să recunoaștem rolul mușchilor și atașamentele acestora în jurul articulațiilor.

Tensiunea musculară poate scădea adesea odată ce mișcarea articulației este restabilită, dar
de multe ori spasmul va continua să fie prezent. În astfel de cazuri, tensiunea musculară ar
trebui abordată sau disfuncția articulară poate reveni. Scopul mobilizării țesuturilor moi
(STM) este de a rupe țesutul muscular inelastic sau fibros (numite „aderențe miofasciale”),
cum ar fi țesutul cicatricial de la o leziune a spatelui, deplasarea fluidelor tisulare și relaxarea
tensiunii musculare. Această procedură se aplică în mod obișnuit la musculatura din jurul
coloanei vertebrale și constă în întindere ritmică și presiune profundă. Terapeutul va localiza
zona cu cea mai mare restricție tisulară prin evaluarea strat cu strat. Odată identificate, aceste
restricții pot fi mobilizate cu o mare varietate de tehnici. Aceste tehnici implică adesea
plasarea unei forțe de tracțiune pe zona strânsă cu încercarea de a restabili textura normală a
țesuturilor și de a reduce durerea asociată.
 INSTRUMENT ASSISTED SOFT
TISSUE MOBILIZATION
• Mobilizarea țesuturilor moi asistate cu instrumente sau Simply
IASTM este o nouă gamă de instrumente care le permite medicilor să
localizeze și să trateze eficient persoanele diagnosticate cu disfuncție
a țesuturilor moi. IASTM este realizat cu instrumente proiectate
ergonomic care detectează și tratează restricțiile fasciale, încurajează
localizarea rapidă și tratează eficient zonele care prezintă fibroză a
țesuturilor moi, inflamație cronică sau degenerare. Ca în orice
tratament de terapie manuală, suplimentarea cu exerciții și modalități
suplimentare, de ex. mobilizarea articulațiilor concepute pentru a
corecta deficiențele biomecanice prin abordarea forței musculo-
scheletice și a dezechilibrelor musculare de-a lungul întregului lanț
cinetic ar trebui utilizată împreună cu IASTM.
 FACILITAREA NEUROMUSCULARĂ
PROPRIOCEPTIVĂ
• Facilitarea neuromusculară proprioceptivă (PNF) este o tehnică de întindere utilizată pentru a îmbunătăți elasticitatea
musculară și s-a dovedit că are un efect pozitiv asupra mișcărilor active și pasive. Cercetările recente s-au concentrat
asupra eficacității intervenției asupra anumitor măsuri de rezultat, cum ar fi intervalul pasiv de mișcare (PROM),
intervalul activ de mișcare (AROM), cuplul de vârf și forța musculară. Această revizuire este importantă pentru
justificarea utilizării sale în mediile terapeutice și atletice în scopul reabilitării leziunilor prin obținerea AROM și PROM
sau îmbunătățirea performanței. În setările clinice, PNF este deja utilizat de terapeuți pentru a restabili intervalul
funcțional de mișcare (ROM) și pentru a crește puterea la pacienții care au suferit leziuni ale țesuturilor moi sau au primit
intervenții chirurgicale invazive. De asemenea, s-a descoperit că PNF crește performanța musculară atunci când este
efectuat în ceea ce privește exercițiile. Dacă este efectuată înainte de exercițiu, va scădea efectiv performanța musculară;
cu toate acestea, studiile au arătat că dacă PNF este efectuată fie după, fie fără efort, crește performanța musculară.
 MUSCLE ENERGY TECHNIQUES

• Tehnicile de energie musculară (MET) sunt concepute pentru a mobiliza articulațiile restrânse și pentru a prelungi
mușchii scurtați. Această procedură este definită ca utilizarea unei contracții voluntare a mușchilor pacientului împotriva
unei contraforțe controlate distinct aplicate de către medic dintr-o poziție precisă și într-o direcție specifică. După o
contracție de 3-5 secunde, operatorul duce articulația la noua barieră unde pacientul efectuează din nou o contracție
musculară. Acest lucru poate fi repetat de două sau de mai multe ori. Această tehnică este considerată o procedură activă,
spre deosebire de o procedură pasivă în care operatorul face toată munca (cum ar fi mobilizările articulare). Tehnicile de
energie musculară sunt în general bine tolerate de către pacient și nu stresează articulația.
 CONCLUZII

Este necesar nu doar să înțelegem contribuțiile științifice, ci și, în acest

nou scenariu, senzațiile jucătorilor, întrucât aceștia joacă și marchează un
rol determinant în desfășurarea procesului de recuperare. În acest sens,
este esențial să înțelegem prejudiciul printr-o abordare multifactorială. La
toate acestea, ar trebui să adăugăm diferitele caracteristici personale,
mediul și cultura subiectului vătămat.
 BIBLIOGRAFIE

1. Ayala, F.; Lopez-Valenciano, A.; Gamez Martin, J.A.; Croix, M.D.S.; Vera-Garcia, F.J.; Garcia-Vaquero, M. P.; Ruiz-Perez, I.; Myer, G.D.
(2018). A Preventive Model For Hamstring Injuries in Professional Soccer: Learning Algorithms (traslated by authors). DOI
https://doi.org/10.1055/a-0826-1955 Published online: 2019 Int J Sports Med © Georg Thieme Verlag KG Stuttgart • New York

2. Balius, R.; Alomar, X.; Rodas, G.; Miguel-Perez, M.; Pedret, C.; Dobado, M.; Blasi, J.; Koulouris, G.(2013). The soleus muscle: MRI,
anatomic and histologic findings in cadavers with clinical correlation of strain injury distribution (translated by authors). Taken from
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/22945301/
3. Cheatham, S.W.; Hanney, WJ.; Kolber, MJ.; Salamh, P.A. (2014). Adductor-related groin pain in the athlete. In Physical Therapy Reviews,
19(5).
4. Crema, M.D.; Guermazi, A.; Tol, J.L.; Niud, J.; Hamilton, B.; Roemer, F.W. (2011). Acute hamstring injury in football players: association
between anatomical location and extent of injury-a large single-center MRI report. In J Sci Med, (19), pp.317-22.

5. Robert Daul, MPT. Spine health. Specific Manual Physical Therapy Techniques. Available on:
https://www.spine-health.com/treatment/physical-therapy/specific-manual-physical-therapy-techniques

6.  Buffalo Horn IASTM.https://www.amazon.com/Acupress-Genuine-Scraping-Acupuncture-Treatment/dp/B00URDYDEE (Accessed 21st July

2018)