UNIVERSITATEA „ALEXANDRU IOAN-CUZAˮ DIN IAȘI

FACULTATEA DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT

REFERAT

Traumatismele în volei

Efectuat: Mortean Vladimir

Profesor: Chirică Valeriu-Aurelian

Chișinău, 2022
 Cuprins
Introducere
Capitolul I. Analiza și generalizarea informației teoretice privind aspectele care
favorizează apariția traumatismelor în volei
1.1.Caracteristica factorilor de risc …………………………………………………………….7
1.2. Efectele benefice ale jocului de volei asupra organismului sportivului ..............................7.
Capitolul II. Aspectele generale privind traumatismele specifice ale jocului de volei
2.1.Traumatismele des întîlnite în jocul de volei……………………………………………. 10
2.2. Leziunile articulației umărului ..........................................................................................11.
2.3 Leziuni ale articulației genunchiului ………………………………………………………11
2.4. Leziuni ale articulației tibiotarsiană……………………………………………………….12
Capitolul III. Metodele de prevenire a traumatismelor în volei
3.1. Prevenirea accidentarilor în volei………………………………………………………….12
Capitolul IV. Metode de tratament în entorsa de gleză
4.1 .Tratamentul conservator al entorsei de gleznă.....................................................................14
4.2 Tratamentul chirurgical ........................................................................................................15
Concluzie ...................................................................................................................................16
Bibliografie.................................................................................................................................17

2
Introducere
Voleiul, alături de celelalte jocuri sportive,ocupă un loc aparte, important, în sistemul de
educație fizică concurând prin valoarea lui practică, igienică și educativă, la procesul complex al
educației multilaterale a tineretului.
Datorita valorii educative și formative, a multiplelor calități pe care le dezvoltă voleiul
deține un rol extrem de important în cele trei domenii:
-educația fizică
-sportul de masă
-sportul de performanță.
Voleiul este un joc sprtiv colectiv în care jucătorii celor doua echipe nu vin în contact
direct în timpul desfășurării disputei, iar acțiunile la minge se efectuează cu mâna liberă sub
formă de respingere sau de lovire.
Deoarece jucătorii nu vin în contact direct, spercifică este o luptă pentru minge, dar este o
lupta indirectă. Aceasta este determinată de faptul că cele două echipe sunt despărțite de fileu.
Exista și o finalizare a acțiunilor unei echipe atunci când adversarul intervine prin blocaj, ce
actualmente este extrem de agresiv, constituind de fapt un contraatac direct între jucători.
În volei însă, jucătorii nu sunt incomodați de adversarîi, decât în fazele de finalizare și nu
pe toată desfățurarea jocului ața cum se întâmplă în alte jocuri colective. În volei, într-un teren
nu sunt premise decât 3 sau 4 lovituri, în toate celelalte jocuri sportive realizarea fiind
condiționată de timp sau fiind liberă. O caracteristică a voleiului este faptul că la punerea mingii
în joc, atunci când o echipă câstigă acest drept, jucatorii acestei echipe sunt obligați să realizeze
o rotatie.
De fiecare dată când o echipă intră în posesia mingii jocul se reia cu efectuarea
serviciului din afara terenului. Voleiul se joacă pe puncte, iar când una din echipe a totalizat 25
de puncte la o diferenta de cel puțin 2 pucte față de echipa adversă, aceasta castigă un set.
Un meci se incheie atunci cand una din echipe reușește să-ți adjudece 3 seturi. În volei s-a
introdus regula “tie-break-ului” pentru disputarea seturilor în vederea creșterii spectaculozității
jocului. Utilizând precizările anterioare vom prezenta schematic caracteristicile principale ale
jocului de volei:
1. Accesibilitatea :
-numar redus de elemente ale jocului;
-numar redus de reguli;
-poate fi practicat la orice vârstă;
-se poate practica atât în scop recreativ cât și de performanță;
-echipamentul necesar este foarte simplu și nepretențios;
3
-necesită instalații puține;
-poate fi insușit relativ repede.
2.variabilitatea în solicitarea la efort;
3.multilateralitatea pregătirii sportive-este impusă de către obligativitatea rotației;
Jocul de volei cunoaște în ultima vreme o evoluție atât de dinamică, încât echipele, pentru
a se menține în vărful piramidei, trebuie să prezinte de fiecare dată valențe noi în toate
componentele jocului:
-fizic
-tehnico-tactic
-psihologic,etc.
Această manieră de prezentare dinamică a echipelor, cu un joc nou de la an la an sau
chiar în cadrul aceluiași an, este premiza de la care trebuie sa plece în instruirea jucătorilor și
echipelor de performanță de la toate nivelurile și cu atât mai mult, să înceapă de la selecția și
instruirea copiilor și juniorilor.
Aspectele cheie în jocul de volei din situațiile concrete cu care se confruntă permanent
echipele și jucătorii în timpul unui joc official, al cărui scop este câstigarea joclui, respectiv
câștigarea seturilor.
Câstigarea unui set presupune câstigarea punctelor prin intermediul unor acțiuni de joc
care încep stereotip cu serviciul pentru câștigarea punctiului sau cu preluarea serviciului pentru a
câștiga serviciul ți implicit punctual.
Faptul că fiecare acțiune a jocului de volei se încheie cu câștigarea sau pierderea
punctului, ceea ce conduce într-un final la câștigarea sau pierderea jocului, își pune amprenta pe
toate execuțiile sau intervențiile jucătorilor.
Această particularitate specifică a jocului de volei determină în esență aspectele cheie de
la care trebuie să se plece și la care trebuie să se ajungă în executarea fiecărei acțiuni de joc.
Situațiile de câstig și pierdere, specific fiecărei acțiuni de joc, trebuie avute permanent în vedere
în cadrul instruirii, sub o formă sau alta.
Orice jucător care, în timpul jocului competițional, nu se mobilizează în execuția fiecărei
acțiuni cu toate capacitățile sale psihofizice, pe coordonatele cerute de câștigarea punctului sau
câștigarea serviciului, iese în afara sferei jocului competitional de volei.
Procesul instructiv-educativ organizat și desfășurat pentru pregătirea voleibaliștilor va
trebui sa-i învețe pe jucători cum să câștige punctual sau serviciul prin intermediul fiecărei
acțiuni de joc în parte.
Aspectul cheie al jocului, respectiv “victoria” din timpul jocului competițional, poate fi
echivalat în procesul de instruire cu “eficența” fiecărei acțiuni.
4
 Instruirea copiilor și juniorilor pentru jocul competițional de volei cere și presupune ca în
cadrul fiecarei acțiuni de joc, învățarea și antrenarea lovirii mingii, specifice fiecărei acțiuni de
joc, să meargă mână în mână cu învățarea și antrenarea modalităților de a câțstiga, sau de a nu
pierde punctual sau serviciul, prin ratarea acțiunii respective, ceea ce reprezintă aspecte calitative
și cantitative deosebite, ce depășesc sfera aspectelor tactice ale execuțiilor procedeelor tehnice
studiate.
Sarcinile parțiale de joc se succed în jocul competițional de volei într-un mod stereotip
specific, corespunzător celor două situații fundamentale:jocul la câștigarea punctului și la
câștigarea serviciului. Astfel în situația în care echipa deține seviciul sarcinile parțiale de joc ale
ei, în ordinea succesiunii lor, sunt:
- punerea mingii in joc;
-blocarea atacului advers (inclusive autoblocarea);
-preluarea atacului advers (inclusive dublarea blocajului );
-ridicarea mingii pentru atacul propriu;
-atacul ( inclusive autodublarea );
-dublarea atacului propriu.
În jocul la câștigarea serviciului, sarcinile parțiale sunt:
-preluarea serviciului advers (inclusiv blocarea lui );
-ridicarea mingii pentru atacul propriu;
-atacul ( inclusiv autodublarea);
-dublarea atacului;
-blocajul ( inclusiv autodublarea);
-preluarea din atac.
Fiecarei sarcini parțiale de joc îi corespunde o acțiune de joc specifică care se incheie de
regulă cu jucarea mingii. Față de evoluția rapidă a jocului în perioada anilor 1950-1957, în
prezent se pare că totul este cunoscut și că noutățile își fac loc tot mai greu.
Pornind de la prima situație, cea creată prin service, trebuie precizată că serviciul planat a
determinat:
- orientarea spre lovirea de jos;
- așezarea primei linii la distanță mai mare de fileu;
-ațezarea mai raspândită, lejeră pe teren.
O altă noutate este legată de alcătuirea combinațiilor tactice în atac. S-a trecut la
orientarea acestora spre folosirea celor mai simple combinații cu trei lovituri, datorită lovirii
mingii de jos cu două mâini care nu asigură o bună precizie.

5
 Datorită unor modificări ale regulamentului și taliei jucătoriilor ridicarea mingii trebuie
făcută la distanță mai mare de fileu. Varietatea și combinațiile jocului sunt determinate de
ridicarea scurtp sau lungă.
Noile reguli vor determina stabilirea unor criterii de selecționare a jucătorilor. Se va trece
la alcătuirea formației cu jucători mai înalți, pentru blocaj dar care să aibă posibilități necesare
unui joc atletic, cu mișcare rapidă în teren.
Spectaculozitatea jocului crește datorită potențialului mărit al apărării, mingea
menținâdu-se mai mult in joc. Tehnica voleiului a evoluat rapid, în special în ultimii ani. Astăzi
ea se găseşte la un nivel foarte ridicat, apropiindu-se de perfecţiune, mai ales în aceea ce priveşte
procedeele pasării, atacului, la atac, serviciului. La etapa actuală voleiul se găseşte la un moment
de cotitură în ceea ce priveşte dezvoltarea lui în general şi, mai ales, în privinţa realizării unei
spectaculozităţi
crescute.

6
 Capitolul I. Analiza și generalizarea informației teoretice privind aspectele care
favorizează apariția traumatismelor în volei .
1.1.Caracteristica factorilor de risc
Leziunile traumatice survenite în cursul jocului de volei s-au datorat în special căderilor,
contactului și loviturilor cu mingea Deși, aparatul locomotor este solicitat în permanență atât la
nivelul trenului superior cât și al celui inferior, s-a constatat predominanța leziunile membrului
superior care reprezintă mai mult de 50% din totalul leziunilor.
Din studiile efectuate a reieșit faptul că cea mai mare rată a traumatismelor este asociată
cu acțiunea de blocaj urmată de lovitura de atac ambele necesitând din partea sportivului săritura.
În urma unui studiu realizat în 1987 pe un eșantion de 106 voleibalisti traumatizați s-a ajuns la
concluzia ca 63% dintre acestea au apărut în urma săriturilor. Acțiunea defensivă a fost asociată
cu un număr mic de leziuni, în timp ce serviciul, preluarea și pasarea au fost responsabile de un
număr minim al acestora. În general fiecare jucător execută în timpul jocului toate aceste
procedee tehnice și de aceea jucătorii sunt expuși în mod egal la riscul de apariție a leziunilor.
Traumatismele de suprasolicitare au avut o incidență mai mare decât traumatismele
accidentale în rândul jucătorilor de volei, constituind aproximativ 50%-80% din totalul
traumatismelor
Patologia sportivă în volei a inclus afectarea următoarelor regiuni:
* complex articular al umărului (impingement sindrom, instabilitate acută sau cronică,
patologia coifului rotatorilor)
* articulaţia genunchiului (entorse, luxaţii cu leziuni ale ligamentelor colaterale şi ale
meniscurilor)
* articulaţia tibiotarsiană (entorse prin inversiune sau eversiune, luxaţii, instabilitate acută
şi cronică)

1.2. Efectele benefice ale jocului de volei asupra organismului sportivului

Există o serie de motive pentru care oamenii joaca volei. Este o modalitate distractivă de
a socializa cu familia și cu prietenii. Și este o modalitate la fel de bună de a-ți atinge obiectivele
legate de fitness. Alții joacă volei pur și simplu pentru distracție și divertisment.
1.Susține arderea caloriilor și a grăsimilor
Unul dintre beneficiile principale ale voleiului este că te ajută să arzi calorii, lucru extrem
de important în procesul de pierdere sau meținere a greutății. Școala de Medicină Harvard
raportează ca o persoană poate arde între 90 și 133 de calorii în timpul unui joc de jumatate de
oră de volei necompetitiv, în funcție de greutatea persoanei, în timp ce un joc competitiv de volei
7
în sală implică arderea a 120-178 de calorii. De asemenea, în timpul unui joc de volei pe plajă,
timp de o oră, o persoană poate arde pana la 480 de calorii.
2.Tonizarea și modelarea corpului
Activitățile fizice implicate în jocul de volei vor îmbunătăți partea superioară a corpului,
brațele și umerii, precum și mușchii lombari. Jocul de volei îmbunătățește, de asemenea,
sistemele cardiovasculare și respiratorii.
3.Crește rata metabolică
Voleiul îmbunătățește nivelul de energie și performanțele generale în alte sporturi și
antrenamente.
4.Îmbunătățește coordonarea mână-ochi
Voleiul presupune o coordonare bună între mână și ochi. Când servești, trebuie să
urmărești mingea cu ochii și să o lovești în punctul potrivit. În apărare, trebuie să reacționezi, să
te duci după minge și să te deplasezi în poziția potrivită de a juca.
5.Creează agilitate, coordonare, viteză și echilibru
Abilitățile tehnice și fizice ale unui jucător sunt puse la încercare în urma schimbărilor
rapide de ritm și directie. În timpul jocului, voleibalițtii sunt obligați să servească, să paseze, să
atace, să blocheze și să treacă mingea peste fileu astfel încât să câștige punctul. Aceste abilități
necesită flexibilitate, un bun echilibru, forță și viteză a corpului astfel încât jocul să decurgă
eficient.
6.Funcție cardiacă sănătoasă
Voleiul este un excelent exercițiu cardiovascular. În timpul unui meci sau antrenament, o
persoană aleargă, sare, lovește și chiar se flexează. Toate acestea fac ca inima să pompeze și
plămînii să respire mai intens. Creșterea ritmului cardiac produce o circulație eficientă a sângelui
și a altor nutrienți în întregul corp, ceea ce îmbunătățește starea de sănătate în general. Cei care
practică volei în mod regulat își mențin inima sănătoasă, lucru care la rândul sau ajută la
prevenirea unor boli precum bolile cardiovasculare, cancerul și diabetul.
7.Îmbunătățește capacitatea musculară
Voleibalistii trebuie să aibă mușchi ai toracelui puternici și pregătiți pentru fiecare joc.
Când pasează mingea către un coechipier, sportivul face o genuflexiune și îți folosești picioarele
pentru a produce forță. Când sutează, trebuie sa-și utilizeze brațele, picioarele și mâinile, în
special coapsele. Când mingea vine către tine, trebuie să îți încordezi picioarele și brațele și să
împingi în sus. De aceea, trebuie să ai mâini puternice pentru a preveni eventualele accidentari.
8.Crește capacitatea aerobă
Potrivit graficelor, în timpul unui joc ușor, cu ritm lent, de volei, timp de 20 de minute,
consumi la fel de multă energie ca în timpul unei alergări de un kilometru. De asemenea,
8
consumi aceeași cantitate de energie în timpul unui joc intens de volei de 12 minute ca atunci
când alergi mai sprinten pe o distanță de un kilometru.
Beneficii sociale și mentale
1.Este o modalitate excelentă de a întâlni noi oameni
Un beneficiu foarte mare al jocului de volei este faptul că te face să ieși din casă și să
socializezi cu alți oameni, făcând astfel o modalitate bună de a lega noi prietenii.
2.Voleiul îți poate crește abilitățile interpersonale
Aptitudinile interpersonale se caracterizează prin felul în care interactionezi cu ceilalti.
Acest lucru se traduce prin felul în care îți începi conversațiile, cum îți faci noi prieteni, cum te
implici în discuții semnificative și felul în care tratezi diversele situații.
Voleiul ajută, de asemenea, să colaborezi mult mai bine cu alți oameni datorită faptului
că este un sport de echipă.
4.Voleiul va stimula starea de spirit și motivația
Poate unul dintre cele mai bune lucruri despre jocul de volei este faptul că poate ajuta să-
ți îmbunătățești starea de spirit. Unul dintre motivele pentru care acest lucru se întâmplă este că
voleiul reprezintă un exercițiu fizic intens. În urma exercițiilor fizice, creierul eliberează
endorfine, serotonină și endocanabinoizi, iar acest lucru este foarte bun pentru sănătatea noastră
emoțională și mentală.
Endorfinele reprezintă hormonii fericirii produși în creier, ele fiind substanțele chimice
care ne fac să fim fericiti, să simțim un sentiment de euforie și elatie (stare în care persoana are o
deosebită încredere în forțele proprii și manifestă o bună dispoziție) și să reducem efectele
stresului. Persoanele care suferă de depresia severă, anxietate și modificări de dispoziție pot
reduce efectele acestor probleme cu ajutorul exercitiilor fizice.Aceleasi endorfine pot combate,
de asemenea, efectele substantelor chimice din corp care provoaca stres.

9
 Capitolul II. Aspectele generale privind traumatismele specifice ale jocului de volei
2.1.Traumatismele des întîlnite în jocul de volei
Volei este unul dintre cele mai populare sporturi. Acesta poate fi practicat în sală și pe
stradă, în curte și pe plajă, îm pereche sau în grup; poate fi jucat toată viața, de la o vârstă
fragedă. Practicarea voleiului este un mijloc foarte eficient de îmbunătățire a sănătății și
dezvoltării fizice.
Un jucător de volei de înaltă clasă este un atlet bine rotunjit, ce are rezistență, forță și
viteză, forță „explozivă”, are capacitate de sărituri, flexibilitate, abilitate de a se descurca ușor
într-un joc complex.
Durata totală a unui meci ajunge uneori la 2-2,5 ore.În acest timp, jucătorul efectuează o
activitate fizică uriașă: 200-250 sărituri de înălțime maximă, până la 500 de tehnici efectuate în
diverse combinații, un număr mare de viteze mari mișcări cu opriri bruște și schimbări de
direcție, căderi și aruncări repetate.
Pentru a rezista la un joc atât de intens sportivii trebuie să fie foarte bine pregătiți. Starea
fizică este și va fi întotdeauna principala condiție pentru realizarea rezultatelor sportive înalte.
Fără abilități fizice foarte dezvoltate, manifestarea eficientă a calităților viteză-forță, rezistența,
agilitatea este imposibilă,flexibilitate în joc, care, la rândul său, afectează fără erori efectuarea
tehnicilor de joc.
Voleiul nu numai că formează calități precum rezistența, viteza, forța, perseverența la un
sportiv, dar duce și la accidentare.Cele mai frecvente leziuni la volei sunt vânătăile extremitățile
superioare și inferioare, entorse de ligamente, tendoane, mușchi picioare, brațe, trunchi; luxația
articulațiilor umărului, gleznei, cotului, genunchiului și încheieturii mâinii.

Tabel 1. Localizarea traumei în dependență de procedeul efectuat

Localizarea Blocajul Atacul Apărarea Altele Necunoscute

traumei
Umăr 7% 80% 0% 3% 10%
Degete 74% 0% 8% 10% 8%
Genunchi 0% 52% 9% 0% 39%
Laba 41% 18% 5% 8% 28%
piciorului
Spate 0% 31% 13% 6% 50%
Altele 33% 0% 33% 0% 33%

10
 2.2. Leziunile articulației umărului
Leziunea Bankard ( luxația de umăr)
Labrumul articulației, al doilea tip de cartilaj al umărului, poate fi rupt ca o consecință a
unei dislocări puternice a umărului. Când daunele implică doar labrumul, se numește leziune
Bankart. O leziune Bankart este o leziune a părții anterioare a labrumului glenoid al umărului.
Acest prejudiciu este cauzat de subluxațiile repetate ale umărului anterior. Dislocarea articulației
umărului (anterioară) poate deteriora inelul țesutului conjunctiv din jurul labrumului glenoid.
Poate, de asemenea, afecta conexiunea dintre labrum și capsulă. De obicei, are de-a face cu o
construcție slabă a ligamentului glenohumeral medial. Acest prejudiciu este comun pentru
sportivii care practică volei.
Leziunile de coafă rotatorie
Leziunile de coafă rotatorie sunt unele dintre cele mai obișnuite leziuni ale umărului.
Leziunile de coafă rotatorie apar în urma unui traumatism puternic sau ca urmare a
suprasolicitării ridicării brațelor deasupra capului, în urma mișcărilor repetate sau a practicării
sportului.
Simptomele leziunilor de coafă rotatorie pot apărea imediat după un traumatism – indirect
sau prin impact la nivelul umărului. Când leziunile apar traumatic, simtomele constau în durere
acută, senzație de ruptură și slăbiciune imediată a brațului. Simptomele se pot dezvolta de
asemenea gradat, în urma activităților de uzură efectuate deasupra capului sau în timp
îndelungat.
Durerea din regiunea anterioară a umărului radiază în regiunea laterală a brațului și la
început poate fi ușoară, apărând doar în timpul activităților solicitante. În timp, durerea crește în
intensitate, inclusiv în repaus, și poate apărea atunci când greutatea apasă pe regiunea afectată,
de exemplu în timpul nopții.
2.3. Leziuni ale articulației genunchiului
Leziunea ligamentelor colaterale
Leziunile la acest nivel apar în timpul desfășurării activităților sportive, atunci când mișcarea
gambei este forțată spre una dintre cele două părți: medial, spre celălalt genunchi, sau lateral. O
lovitură aplicată în porțiunea externă a genunchiului în timp ce talpa este fixată la sol poate
genera ruperea LCM. LCL se rupe sub acțiunea unei forțe care acționează din interior și împinge
genunchiul spre exterior sau în caz de hiperextensie a genunchiului.
O forță suficient de puternică să rupă unul dintre ligamentele colaterale lezează și țesuturile
moi din jurul genunchiului, care devin tumefiate sau sângerează. Se poate produce hemoragie și
în interiorul articulației. Genunchiul doare mai ales când se lasă greutate pe piciorul în cauză.
11
După ce tumefacția și durerea inițiala cedează, genunchiul este instabil și uneori nu poate suporta
greutatea corpului.

Afectarea cronică, pe termen lung, senzația de instabilitate datorată unei leziuni mai vechi a
ligamentelor, este o problemă frecvent întâlnită. Dacă ligamentul afectat se vindecă, dar nu în
totalitate, un anumit grad de instabilitate va fi resimțit în continuare. Genunchiul va ceda si va fi
dureros în caz de suprasolicitare.
2.4. Leziuni ale articulației tibiotarsiană
Entorsa de gleznă
Entorsa la gleznă este cel mai intâlint tip de entorsă și apare din cauze accidentale, de cele
mai multe ori în mișcare, când se pășește greșit într-o groapă sau pe un teren denivelat, forța
aplicată și direcționată grețit pe articulație ducând la suprasolicitarea ligamentului lateral sau a
celui medial.
Supraîntinderea ligamentelor gleznei are loc cu precădere în timpul activităților sportive ce
presupun răsuciri, sărituri și aterizări de la înălțime, schimbări de directie, ruperi de ritm, contact
cu adversarul. Un exemplu des întâlnit în timpul meciurilor este săritura urmată de aterizarea
greșită pe suprafața de joc sau pe piciorul adversarului. Sportivii care practică fotbal, handbal,
baschet, volei, rugby, tenis, dans sportiv sunt frecvent afectați de entorsa gleznei.

Capitolul III. Metodele de prevenire a traumatismelor în volei

3.1. Prevenirea accidentarilor în volei
Majoritatea accidentelor din volei pot fi prevenite prin diverse metode:
1.O formă fizică bună. În afara sezonului de volei realizeaza exercițiilor care cresc forța
și flexibilitatea, precum și diferite exerciții de aerobice. În cazul în care totusi sportivul a pierdut
din formă, acesta trebuie să crească gradual activitatea fizică până va ajunge din noi la un nivel
mai bun.
2. Încălzirea. Întotdeauna sportivul trebuie să acorde timp pentru a se încălzi astfel încât
să scadă riscul accidentărilor. Acesta poate face sărituri cu forfecare, alerga sau merge pe loc și
de asemenea poate folosi bicicleta staționară. Apoi iși poate întinde mușchii ușor menținând
fiecare întindere timp de 30 de secunde.
3 Strecingul de după jocul de volei, aceste întinderi în timp ce corpul se răcește,
contribuie la reducerea durerilor musculare și ajută la menținerea flexibilității mușchilor.
4. Hidratarea, chiar și formele ușoare de dezhidratare pot afecta performanța. Corpul nu
se va putea răci satisfăcător în lipsa unei cantități suficiente de lichide, de aceea, sportivul trebuie
să se hidrateze atât înainte, cât și în timpul jocului.
12
 5.Protecția solară, în cazul jocului în aer liber este bine de aplicat o loțiune cu protecție
solară și folosirea la o șapcă sau cel puțin un cozoroc care să protejeze ochii și tenul.
6 Verificarea terenul, înainte de a juca volei în aer liber, verifică întotdeauna terenul și
asigură-te că nu există sticlă spartă sau obiecte ascuțite care vă pot răni în timpul meciului.
7. Utilizarea unui echipament adecvat, folosirea pantalonilor cu întărituri laterale care
să protejeze de zgărieturi si arsuri provocate de frecarea pe podea.De asemenea trebuie
încălțăminte care oferă o bună protecție a gleznei și o bună absorbție a șocurilor. De asemenea,
se pot folosi cotiere, genunchiere sau orteze pentru gleznă.

Capitolul IV.Metode de tratament în entorsa de gleznă

Articulația gleznei are multiple funcții, dintre care una este permiterea corpului de a se
adapta la un teren accidentat în timpul ambulației. Lipsa compensării stresului mecanic asupra
gleznei prin echilibru ți încălțăminte adecvată determină leziuni la nivelul acesteia. 83% dintre
leziunile gleznei sunt entorsele, iar dintre acestea 85% sunt entorse prin inversie laterală. Deși
pacienții se recuperează rapid dupa o entorsa, lipsa recuperarii adecvate a acestor injurii crește
riscul recaderilor.
Tratamentul pentru entorsa de gleznă se stabilește e de către ortopedist în funcție de
stadiul leziunii ligamentare. Recuperarea și mijloacele de tratament în caz de entorsă gleznă se
aplică în concordanță cu gradul de lezare al ligamentelor și pot dura de la 5-6 săptămâni, pînă la
câteva 3-4 luni.
Inițial, tratamentul recuperator al entorselor de gleznă constă in protejare, asigurând
suport gleznei, comprese cu gheață, medicație corespunzătoare (antiinflamatoare nesteroidiene),
repaus (folosirea cârjelor și gleznierei în timpul mersului), exerciții de refacere, infiltrații și
fizioterapie.
Atunci cand entorsa gleznei este de stadiu 1 sau 2, metoda de tratament impune
imobilizarea gleznei cu un bandaj sau o gleznieră, utilizandu-se zilnic compresele cu gheața,
exerciții de recuperare, fizioterapie și săptămânal infiltrații.
Dacă glezna prezintă o entorsă de grad 3, adică ligamentul este rupt total, imobilizarea se
poate efectua cu ghips, urmând ca pacientul să se programeze pentru operația artroscopică a
gleznei. Artroscopia gleznei presupune coaserea ligamentului rupt sau înlocuirea acestuia și se
amână până când inflamația dispare și funcția motorie este reluată.
Pacientul trebuie să respecte recomandările medicului ortoped și să urmeze etapele de
tratament, deoarece o vindecare incompletă crește riscul de instabilitale, recidiva, complicații în
viitor.

13
 4.1.Tratamentul conservator al entorsei de gleznă
Imobilizarea gleznei
În caz de entorsă de gleznă este indicat să vă prezentati la clinica de ortopedie pentru
imobilizarea articulației, aceasta facându-se fie cu ghips, fie cu față elastică, în funcție de
gravitatea și modul în care s-a produs accidentarea (inversie sau eversie) .
Imobilizarea gleznei este un pas foarte important în tratamentul entorsei, deoarece
permite refacerea ligamentelor, cateodată chiar și când acestea sunt rupte total. O imobilizare
corectă a gleznei poate fi facută numai de către un medic ortoped, dacă o face altă persoanp
exista risc de complicatii viitoare.
Compresia cu gheață
Compresele cu gheață sunt indicate imediat după entorsa de gleznă, deoarece acestea
reduc inflamația, edemul și durerea. Acestă fază inițială de tratament continuă zilnic, compresele
trebuind aplicate timp de aproximativ 30 de minute, de 3 - 5 ori pe zi.
Aplicarea zilnică de comprese cu gheață este doar o prima etapă de tratament pentru
entorsă de gleznă, fiind o acțiune utilă însă nu suficientă pentru refacerea ligamentelor.
Exerciții de recuperare
În funcție de stadiul și tipul inversiv sau eversiv de entorsă, glezna trebuie supusă la
exercitii de recuperare, kinetoperapia fiind o etapa indispensabilă de tratament. Entorsa minoră
implică la început efectuarea de mișcări fără sprijin pe picior și ulterior activităti fizice precum
mers pe jos sau înot. Se recomandă ca în cazul mersului pe jos să se poarte o glezniera sau un
bandaj elastic.
În cazuri grave de entorsă, tratamenul kinetoterapeutic al gleznei trebuie să conțină
exerciții specifice de recuperare a ligamentelor și are ca scop principal restabilirea abilității de
sprijin pe picior. Abia după ce sprijinirea pe gleznă se poate face fără durere și disconfort,
kinetoterapia poate continua cu exerciții de recapatare a mobilității.
Vindecarea entorsei la gleznă are loc pe o perioadă mai îndelungată și necesită exerciții
de refacere efectuate la domiciliu în scopul evitării apariției durerii cronice, rigidității,
instabilității și posibilei recidive. Sunt recomandate exerciții de mișcare și întindere a gleznei,
atât pentru întărirea musculaturii cît și pentru control și balans.
Fizioterapie
Efectuarea de ședinte cu ultrasunete și stimulare electrică reprezintă o altă procedură de
tratament a entorsei de gleznă.
14
 Fizioterapia pentru reducerea durerilor și inflamației gleznei se efectuează dupa dispariția
vânătăii, atunci când articulația devine slab irigată cu sânge. Tratamentul fizioterapeutic
accelerează procesul de vindecare prin stimularea circulației sângelui, respectiv prin
concentratarea celulelor reparatorii în zona ligamentului afectat.
Tratament PRP (PRP - Platelet Rich Plasma)
Tratamentul PRP la gleznă reprezinta un alt mijloc de tratare și recuperare a ligamentului
dupa entorsa de gleznă . Infiltrațiile PRP se efectuează în câteva ședințe prin recoltarea unei mici
cantități de sânge (10 ml), separarea plasmei și reinjectarea în zona lezată.
Timpului scurt de recuperare este principalul beneficiu al acestui tratament, PRP fiind o
procedură eficientă în refacerea rapidă a rupturilor musculare și a entorselor suferite de sportivii
profesioniști de la marile cluburi sportive din UE și SUA.
4.2.Tratamentul chirurgical
Tratamentul artroscopic
În cazul rupturii totale de ligament sau daca în urma tratamentului convențional de
refacere glezna se prezintă in continuare instabilă, se optează pentru tratamentul chirurgical
artroscopic.
Artroscopia gleznei se efectuează doar când celelalte tratamente nu dau rezultate și consta în
suturarea sau înlocuirea ligamentului rupt, fiind o procedură chirurgicală modernă, eficientă,
minim-invazivă, nedureroasă, cu timp de refacere redus, fără riscuri și complicații în majoritatea
cazurilor.

15
 Concluzii
Jocurile sportive, datorită atractivităţii lor, au căpătat o largă răspândire pe tot globul. Ca
urmare, un număr crescut de copii au fost atraşi spre practicarea lor. Practicarea volei este
condiţionată de caracteristicile jocului şi de particularităţile lui de învăţare. Acest joc sportiv este
deosebit de accesibil; el nu necesită instalaţii complicate, iar regulile sunt simple
Practicarea recreativă a voleiului urmăreşte în principal, întărirea sănătăţii, nepunându-se
accent pe execuţia tehnică a acţiunilor de joc. In schimb, practicarea lui organizată are ca scop
însuşirea corectă a acţiunilor tehnico-tactice de joc, însuşire ce se realizează în lecţii de educaţie
fizică cu un conţinut metodologic bine stability.
Ca în fiecare sport practicat pot apărea diverse traume pentru profilaxia acetor traume
trebuie să se țină cont de o serie de reguli cum ar fi :fiecare sportive trebuie să dețină o formă
fizică bună , să poarte un echipament adecvat , să țină cont de încălzirea ce este foarte importantă
la începutul jocului dar și de întindirile ce trebuie executate la sfîrșitul jocului .

16
 Bibliografie
1.https://www.ortopedie-arcalife.ro/entorsa-glezna.html;
2.https://centrokinetic.ro/fiziokinetoterapia-explicata/totul-despre-recuperare/leziune-
bankart/;
3.https://www.romedic.ro/entorsa-gleznei;
4.https://www.revistagalenus.ro/practica-medicala/ligamentele-colaterale-ale-
genunchiului/;
5. http://www.sportsinjuryclinic.net/cybertherapist/front/ankle/anklesprain.htm ;
6. http://www.footphysicians.com/footankleinfo/ankle-sprain.htm ;
7. http://www.sportsinjuryclinic.net/cybertherapist/front/ankle/anklesprain.htm .

17