Traumatismele articulatiilor

Articulatiile au o inervatie bogata, mai ales la nivelul ligamentelor si capsulei

articulare. Traumatismele produc tulburari functionale cum sunt durerea si
vasodilatatia, care au consecinte asupra microcirculatiei sinoviale si a aparatului
capsulo- ligamentar. Ca urmare, se produce edemul si revarsatul intraarticular.
Edemul se manifesta prin tumefactia articulatiei. Revarsatul intraarticular se
manifesta prin hidrartroza (hidartroza) si hemartroza. Hidrartroza este
acumularea de lichid seros; hemartroza este acumularea de sange in articulatie.
Contuzia articulara poate fi paraarticulara sau juxtaarticulara.
Clinic, se manifesta prin durere localizata la nivelul loviturii. Durerea este
exacerbata de miscare, activa sau pasiva. Excoriatia sau echimoza marcheaza
locul loviturii. Articulatia este tumefiata, venele sunt dilatate (turgescenta).
Impotenta functionala este in functie de intensitatea traumatismului si de
localizare. In contuziile usoare se recomanda repaus in cele mai puternice,
imobilizarea la pat (pentru membrele superioare). Aplicatiile umede sunt
calmante si decongestionate. Unguentele cu lasonil favorizeaza resorbtiile si
menajeaza pielea de maceratie datorita compreselor umede. Se vor prefera
pozitiile care favorizeaza circulatia de intoarcere venoasa si limfatica.
Entorsele se pot defini ca o expresie a tulburarilor functionale determinate de
traumatizarea aparatului nervos, bogat reprezentat la nivelul ligamentelor si de
distorsiunile articulare mecanice ale acestora.
Miscarea care depaseste gradul de libertate fiziologica al articulatiei produce o
suprasolicitare a aparatului capsulo- ligamentar. Ligamentele articulare se pot
intinde sau rupe. Ruptura poate interesa un numar mic de fibre, un numar vizibil
macroscopic sau poate smulge ligamentul de pe osul pe care se insera.
Entorsa usoara sau entorsa benigna corespunde unei intinderi a fibrelor
capsulo- ligamentare ce pot merge pana la microrupturi fibrilare.
Clinic, se manifesta prin durere care apare imediat, se atenueaza in timp si este
redesteptata de miscare.
Impotenta functionala este variabila, incompleta sau durabila. Tumifierea se
datoreaza edemului. Edemul este determinat de congestia reflexa si de
permeabilitatea capilara crescuta, cu aparitia de lichid extravazat in hipoderm si
chiar cu articulatie (hidartroza). Tumifierea este maxima in zona corespunzatoare
ligamentului lezat. Durerea, la palparea, este de intensitate maxima pe traiectul
ligamentului fortat si mai ales, la punctul de insertie pe os.

Entorsa grava implica ruptura aparatului capsulo- ligamentar. Semnele sunt

asemanatoare cu cele din entorsa usoara dar mult mai amplificate. Ruptura sau
dezinsertia ligamentelor poate sa fie totala sau partiala. Dezinsertia se face, de
obicei, cu smulgerea unui mic fragment osos. Capsula este desirata la nivelul la
care ligamentul rupt adera. Ruperea sinovialei la nivelul de tractiune maxima
este urmata de hemartroza. Tesuturile periarticulare sunt lezate si ele. Tesutul
subcutanat prezinta leziuni vasculare care determina echimoze si edeme ce
deformeaza, in timp, articulatia. Muschii si tendoanele pot prezenta desirari sau
rupturi, urmate de hematoame interstitiale. Dupa entorsele grave, apare constant
atrofia musculara, care se instaleaza la 48 de ore de la traumatism si care
determina prognosticul functional. Persistenta ei este cauza instabilitatii reziduale
si recidivelor.
Consecintele vasomotorii ale traumatismului articular sunt mari. Aparatul nervos
centripet este excitat brusc. Raspunsul motor reflex se face prin muschiul striat
care determina contractura si prin muschiul neted care determina hiperemia.
Metabolismul celular local este crescut si hiperemia activa nu poate asigura
aportul de oxigen necesar pentru procesele de degradare celulara. Scindarea
incompleta a moleculelor de proteine, glucide si lipide duce la un numar mare de
metaboliti intermediari care determina cresterea excesiva a presiunii osmotice.
Hipertonia osmotica cheama lichidele in spatiul extracelular, fenomen care se
traduce clinic prin edem si tumefactie.
In aceste conditii de hipoxie si de catabolism incomplet, creste cantitatea de ioni
de hidrogen care scade ph-ul la 6, 8- 6, 5. Aciditate locala crescuta are drept
consecinta cresterea permeabilitatii capilare, urmata de trecerea lichidelor
sangvine in spatiul intercelular, de hemoconcentratie si de cresterea viscozitatii
sangelui. Viscozitatea crescuta a sangelui, atonia si dilatarea capilarelor duc la
incetinirea circulatiei locale. In acest fel, hiperemia locala initiala este inlocuita de
congestia pasiva si de acidoza, care accentueza durerile si favorizeaza
osteoporoza dureroasa. Hiperemia activa dureaza 7- 10 zile. Daca este
trecatoare, ea ajuta la repararea leziunilor. Dar daca
persista, antreneaza modificari negative de genul hidartrozei rebele si al
osteoporozei.
Examenul radiologic este obligatoriu, in entorsele grave, pentru evidentierea
unor fracturi asociate sau smulgeri ligamentare cu mic fragment osos. La nevoie,
artrografia
cu substante de contrast poate evidentia rupturile aparatuli capsulo- ligamentar
sau dezinsertiile de menisc.
Evolutia entorselor simple, fara rupturi ligamentare duce la vindecare cu
recuperare functionala totala in 1- 3 saptamani. Entorsele grave necesita
imobilizare in aparat gipsat pentru 3- 5 saptamani, urmata de recuperare care sa

previna amiotrofia. Tratamentul chirurgical are indicatii mai rare decat cel
ortopedic. Suturile ligamentare practicate in timp util, in primele 15 zile de la
traumatism, se recomanda in leziunile cu instabilitate articulara.
Luxatiile reprezinta deplasarea extremitatilor osoase ale articulatiei cu pierderea
permanenta a rapoartelor anatomice normale. Cand pierderea acestor rapoarte
este totala, luxatia este completa.
Cand extremitatile articulare raman partial in contact, luxatia este incompleta si
se numeste subluxatie.
In raport cu vechimea leziunii se disting luxatii traumatice recente, luxatii vechi si
luxatii recidivante. Frecventa luxatiilor este mai mica decat a fracturilor, in medie
o luxatie la 10 fracturi. Traumatismul poate actiona direct, ca in caderile pe
articulatie, dar mai frecvent indirect, ca in rasucirile fortate ale membrelor.
Clinic, se manifesta prin durere acuta in momentul luxatiei, chiar sincopala si
care se estompeaza in timp pentru a se redestepta la cea mai mica miscare.
Impotenta functionala este totala. Deformarea regiunii si atitudinea anormala a
articulatiei si membrului respectiv se remarca de la prima vedere. Edemul se
dezvolta rapid si creste progresiv, putand masca deformarea caracteristica a
articulatiei.
Examenul clinic trebuie sa evalueze sterea circulatiei prin cautarea pulsului si
starea nervilor periferici prin testarea sensibilitatii si motilitatii. Examenul
radiologic este obligatoriu, din mai multe incidente, pentru evidentierea tipului de
luxatie, importanta deplasarii si eventualele fracturi de vecinatate.
Luxatiile reprezinta urgente majore dat fiind riscul compresiunilor vasculare si
nervoase, posibilitatea unor fracturi si iminentei socului traumatic.
Tratamentul incepe cu primul ajutor care consta in calmarea durerii si socului,
eventual, imobilizarea provizorie si transportul la spital. Aici, se realizeaza
reducerea cat mai precoce, inainte de aparitia tumefactiei si fenomenelor
compresive. Reducerea se face in sensul invers al drumului parcurs de
extremitatea luxata in momentul procedurii luxatiei. Mentinerea reducerii se face
in aparat gipsat sau in (bandajul Desault, la umar).
In cazurile in care s- au produs fracturi ale lacasului articulatiei, se impune
interventia chirurgicala.