UNIVERSITATEA ,,DUNĂREA DE JOS,, GALAȚI, ROMÂNIA

FACULTATEA TRANSFRONTALIERĂ DE ȘTIINȚE UMANISTICE,

ECONOMICE ȘI INGINEREȘTI
SPECIALITATEA: EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT

Mijloace, tehnici și concluzii în baza

antrenamentelor pentru portari

Coordonator: Aurelian DRGĂGAN

Chișinău 2021
Fotbalul, competiția care se joacă în toată lumea și care este recunoscut ca fiind sportul
rege, are la bază o serie largă de reguli, tehnici și legi!
 Apărarea porții este una din cele mai dificile sarcini de pe teren, iar ce care doresc sa ocupe
aceasta poziție trebuie sa lucreze îndelung și să fie pregătiți pentru asta. Exista, bineînțeles,
anumite exerciții clasice, bine definite, pe care oricine le poate încerca pentru a vedea ca un
astfel de sportiv nu sta pur si simplu pe teren timp de 90 de minute. 

Unele exerciții au nevoie de doua persoane, in timp ce altele pot fi efectuate solo sau cu mai
multe persoane, pentru a îngreuna si mai mult procesul apărării. Ele ar trebui sa ajute orice
amator sau profesionist începător sa își îmbunătățească abilitățile si timpii de răspuns. 

E bine de reținut ca, in cazul echipelor de juniori, este posibil sa nu existe un portar
permanent si ca fiecare jucător sa îndeplinească acest rol, prin rotație. Cu ajutorul acestui tip
de exercițiu, un antrenor își poate da seama cine este inclinat spre o cariera pe o astfel de
poziție. 

Așa cum fiecare țară are tradiții diferite, religii diferite, limbi și nici o țară nu seamănă cu
alta, așa și fotbalul diferă de la o echipă la alta. Această diferență de regulă se axează pe faptul
că fiecare echipă este antrenată de personalități atât de diferite, încât această diferență se vede
cu ochiul liber la performanțele și succesele aduse în palmaresul și în istoria echipelor.

Analizând o serie largă de antrenamente cu portarii, am observat cât de divers poate fi, cât
de rău sau cât de bine. În Republica Moldova de exemplu, nivelul de antrenamente cu portarii
nu este unul de talie internațională pentru că mai toate antrenamentele sunt ,, plagiate ,, de la
alți antrenori și de cele mai dese ori chiar conform celor expuse pe mediul online. Mi se pare
o strategie total greșită atât din punct de vedere de antrenoriat cât și a portarilor. Performanța
se dobândește greu, prin multă muncă și dăruire!
De-a lungul timpului s-au scris foarte multe cărți dedicate portarilor, scrise și ele la rândul
lor de foști mai portari cunoscuți în întreaga lume. În România de exemplu, se lucrează mult
mai bine la acest capitol, există și o explicație în acest sens, acolo fotbalul este iubit, este
apreciat, este un pic mai bine plătit, iar suporterii fac spectacole, eu personal am avut
posibilitatea să calc pe fiecare stadion din România și de fiecare dată am trăit emoții la
maxim.
De mijloace și tehnici dacă aș vorbi și aș concluziona din casete pe care le-am privit,
probabil m-aș axa pe câteva reguli și anume:
– Portarii stau in cercul de la centrul terenului
– Ceilalți jucători sunt dispuși in jurul lor
– Toate mișcările trebuie trecute pe la portari
– Portarii pot folosi atât mâinile cât și picioarele pentru a pasa mingea
– Ei trebuie sa se concentreze pe distribuția mingii către jucătorii liberi de marcaj, care pot
înscrie sau menține cursivitatea
– În momentul în care mingea este recuperata de o echipa, trebuie să treacă pe la portar
înainte ca echipa respectivă să poată înscrie
– Portarii se mișcă liber în interiorul cercului de la mijlocul terenului
– Se aplică regula jocului la ofsaid
– Jucătorii de câmp nu au voie sa intre în cercul portarilor
– Jocul poate fi folosit in ultima parte a ședinței de pregătire,
iar cele menționate mai sus, se învață prin antrenamente, iar cea mai mare greșeală și des
întâlnită la noi, este faptul că portarii sunt lăsați să se antreneze singuri și de aici apar și
consecințele.
În continuare antrenorul trebuie să urmărească tehnica prinderii și transmiterii mingii cu
mâna, deciziile luate de portari și jucători în timpul jocului, pasa și mișcarea cu și fără minge,
reacție în momentul intrării în posesie.
Iar pentru a îmbunătăți aptitudinile de portar în urma casetelor este nevoie de câteva
exerciții și anume:

Exercițiile de picioare
Deși sunt adesea trecute cu vederea, exercițiile de rapiditate pentru picioare creează adevărați
profesioniști. Cei mai buni portari se vor mișca instinctiv in zona porții si vor fi in poziție
indiferent de unde vine mingea. Un astfel de antrenament implica doi oameni. 

Vei folosi patru conuri care sa creeze un pătrat sau un dreptunghi, portarul aflându-se în
centru. Cea de-a doua persoana va individualiza poziția unui con, iar sportivul va alerga către
el, îl va atinge cu mănușa si se va întoarce spre centru. Se va repeta de cel puțin 10 ori, de
fiecare data schimbând locul spre care este necesara alergarea. Forma poate fi modificata in
funcție de cat de dificil se dorește a fi exercițiul. 

Aruncarea după minge

Aruncarea cu tot corpul după minge reprezintă una din cele mai spectaculoase mișcări din
sportul rege, si poate duce la contraatacuri care, uneori, câștiga partida. Exercițiul de acest fel
este bun nu doar pentru prinderea balonului, ci si pentru dezvoltarea agilității. Este foarte
simplu de efectuat, dar are nevoie de cel puțin doua persoane, portarul si antrenorul sau un
coechipier care sa ii șuteze. 

Portarul sta la o distanta de 5 metri de “adversar” si acesta va arunca balonul in stânga si in

dreapta sa, sportivul trebuind sa se arunce si sa îl prindă, după care sa îl paseze înapoi la
partenerul de exercițiu. Se revine in poziția in picioare, cu genunchii ușor îndoiți si corpul
îndreptat spre fata, mâinile pe laterale, gata de prindere, si se repeta de cel puțin 20 de ori,
crescând ritmul aruncărilor pe parcurs. 

Prinderea din alunecare pe iarbă

Importanta acestui exercițiu este de a proteja poarta de minge prin prinderea sa la sol. Exista
multe situații in care singura sau cea mai buna soluție este de a te arunca pe iarba, cu pieptul
in fata, si a prinde balonul, așa ca e bine sa fii pregătit pentru asta. Poți efectua un astfel de
antrenament singur sau alături de un partener care sa îți arunce balonul. 

Îl efectuezi astfel: pui mingea la distanta de un metru de bara, intri in poziție si faci câțiva pași
laterali, după care alergi spre ea si te lași in jos, prinzând mingea și strângând-o spre tine.
Repeți de 10 ori in ambele părți ale porții, schimbând distanta sau folosind o minge mai mica
decât cea obișnuită, pentru a face exercițiul mai dificil. 

 
Apărarea din șezut
Șutul la poarta poate veni oricând nu te aștepți, chiar și când tocmai ai apărat și înlăturat
mingea dinspre plasă, așa că va trebui să improvizezi și să te descurci cum poți. În meciuri
adevărate se poate întâmpla orice, așa că sportivul trebuie sa fie pregătit să apere și din poziție
șezută. Pentru acest exercițiu este nevoie de un coechipier.

Portarul stă în șezut, în fața porții, iar partenerul său de lucru va șuta, arunca sau rostogoli
mingea spre oricare parte, primul trebuind să o prindă și să o aducă spre piept, pentru a se
asigura că aceasta nu poate fi șutată. Se poate repeta de 20 de ori într-un antrenament. 

Exercițiul “întoarcere și prindere”

Este un tip de antrenament clasic pentru portari, care ii învață cum să reacționeze rapid și cum
să își folosească mâinile. Încrederea în prinderea balonului se construiește în timp, ajutând la
menținerea concentrării în timpul meciului, mai ales când un atac are loc asupra porții. 

Portarul pornește de la poziția de apărare, “adversarul” aflându-se la 10 metri în spatele sau,

aruncând mingea de la înălțimi diferite, anunțând înainte de a face acțiunea în sine. Jucătorul
se întoarce repede să vadă unde se află balonul și încearcă să îl prindă folosind cele mai bune
mănuși de portar pentru antrenament sau de meci. Se poate repeta de 20 de ori. 

Exerciții pentru întărirea mușchilor

Nu doar activitățile de pe teren te pregătesc pentru meci. Si momentele petrecute in sala de
sport sunt importante. 

Săriturile pe stepper au un rol esențial in dezvoltarea unei apărări bune pe verticala. Vei putea
sari mai sus pentru a bloca mingea, învățând sa aterizezi ușor, fără a-ți afecta prea mult
încheieturile. După câteva antrenamente simple, poți adăuga greutăți, precum o vesta sau
benzi care sa nu îți îngrădească mișcările. Astfel, îți vei dezvolta mușchii picioarelor si te vei
bucura de sărituri mai explozive. 

Genuflexiunea Cossack întărește mușchii coapselor, ajutând la mobilitate pe lateral si la

sărituri. Pornești din picioare, cu membrele mai îndepărtate decât distanta dintre umeri,
întinzând un picior in lateral si ridicând vârfurile (greutatea va fi in calcai), genunchiul
rămânând drept.

Faci o genuflexiune cu celălalt picior, păstrând pieptul înainte si spatele drept, menținând
celălalt calcai pe sol si nelăsând spatele sa se rotească. Când nu te mai poți lăsa, împinge in
sol pentru a te ridica în poziție dreapta, rotind piciorul și întorcându-te la start. Mai apoi,
repeți si cu celălalt picior.