Tehnica în jocul de fotbal

Tehnica este o deprindere care se învață și se folosește pentru a da rezultate maxime

în joc. Acesta ajuta jucătorii sa știe ce să facă atunci când au mingea la picior.

„Așadar, după această def. facem tehnica de

fotbal să fie mijloace specifice în fotbal, prin
care jucătorii fac ansamble de miscare cu minge, adică controlarea şi învățarea sa o ții
la picior în timp ce joci, scheme care le trebuie pentru a acționa şi coopera eficient,
raţional, pentru a ajunge unde si-au dorit.”

Tehnica ti-o formezi în funcție de forțele proprii, de curaj și de îndemânarea pe care o

deții. Aceasta este diferită de la om la om.
Este alcăt. din „elemente şi procedee tehnice.”
„Elementele tehnice” sunt deplasări cu balonul sau fără el , numai pentru fotbal.
Acestea elementele sunt:
-preluarea și tinerea cât mai mult a balonului,
-pase,
- alergarea.

În „Elementelor tehnice” în unele situații , intervin „procedee tehnice”. Procedeele

seamană cu elementele dar sunt mai complexe și se realizează spontan pe timpul
jocului.
„Prin procedee tehnice se înţelege un complex de mişcări ale segmentelor, executate
într-o succesiune raţională în scopul realizării unei acţiuni intervenite în cursul
jocului.”
Următoarele sunt „procedee tehnice” :
-luarea balonului care vine rostogolindu-se, cu interiorul pic;
-obținerea balonului din faţă;
-pasarea balonului cu lateralul.

„Tactica jocului de fotbal cuprinde totalitatea acţiunilor

individuale şi colective, organizate şi coordonate unitar şi raţional,
desfăşurate în apărare şi în atac, în limitele regulamentului de joc şi
ale eticii sportive, valorificând calităţile jucătorilor proprii, precum şi
lipsurile din pregătirea adversarilor, în vederea obţinerii victoriei.”
Aceasta diferă de la jucător la jucător, fiecare își formează tactică după stlui de joc și
după felul lui de a fi pe teren. Jucătorul trebuie sa simtă și să vadă unde sunt punctele
slabe ale adversarului și să atace exact acolo. Pentru a avea o tactică siperioara este
necesara atenția sporită și viteza de execuție.

Principii :

„Principiile tacticii reprezintă legi, cerinţe şi reguli, după care

jucătorii şi echipele îşi dirijează şi coordonează acţiunile individuale şi
colective în cadrul jocului. Deosebim principii generale (comune fazei
atacului şi apărării) şi principii speciale (specifice fiecărei faze de joc).”

Principii generale:

− mișcarea rapidă din atac în apărare şi invers;

− jucătorul trebuie sa fie maxim atent la joc pe tot parcursul ;
− rapiditate;
− trebuie sa știi ce ai de făcut înaintea fazei tale, a colegilor și a adversarilor.
− sprijin.
−ordonarea inteligenta în teren;
−devotament 100% pentru joc.
Principiile pentru atac:

− menținerea posesiei mingii;

− vizualizarea direcţiilor principale de atac;
− nu exageram în conducerea mingii;
− dozarea efortului.

Principii pentru apărare:

− preocuparea pentru concentrarea jocului pe direcţia mingii şi

intrarea în posesia acesteia;
− poziționarea jucătorului în apărare;
− adaptarea apărării în funcție de acțiunile adversarilor.

Acțiuni tactice în atac :

„Demarcajul:”

„Este acţiunea tactică individuală pe care jucătorul în atac o efectuează pentru a scăpa
de sub marcajul adversarului direct şi de a ocupa o poziţie liberă.”

„- demarcarea directă”
„- demarcarea indirectă.”

Pentru a face demarcajul, atacantul trebuie să fie foarte rapid, actionează în

viteză (acesta este foarte atent la joc) deplasându-se in spaţii libere.

Acțiuni tactice în apărare:

 „Marcajul adversarului”

„Este acţiunea tactică individuală prin care jucătorul echipei în apărare

supraveghează adversarul său,
împiedicându-l să primească mingea sau să se îndrepte spre poartă.”
„- marcajul om la om”
„- marcajul la intercepţie;”
„- marcajul la supraveghere”

„Tatonarea”

Aceasta se realizează prin săvârșirea unor mişcări facute de apărător, care atacă
jucătorul(adversar) care vine cu mingea, prin care va încerca deposedării sau
împiedicarea atacantului să meargă spre poartă, pentru a câştiga timp.
Apărătorul trebuie să stea între atacant şi poartă şi să urmărească mişcările
adversarului, în vederea atacului la minge.

„Recuperarea mingii”

„Recuperarea mingii este o acțiune de apărare prin care apărătorul preia mingea
printr-o acţiune de deposedare sau prin interceptarea balonului.”

Pentru a-ti îmbunătăți tehnica poți folosi :

11 jaloane așezate în linie dreapta și trecerea mingii printre ele, atunci când faci
acest exercițiu lasa-ti imaginația liberă și fa cum vrei tu conducerea balonului.
Important este sa treci printre jaloane în cel mai rapid timp posibil, asa că trebuie să
exersezi pana când controlul balonului o sa fie din ce în ce mai bun. Acest exercițiu te
ajuta sa treci prin spații mici.
Împrăștiem la nimereala niște colete pe teren, în forma cât de cât rotunda, cu spatii
între ele, tu trebuie sa controlezi mingea printre ele( cu talpa și interiorul pic.) fără să
le atingi. Acest exercițiu te va ajuta în spatiile strâmte atunci când adversarul va
încerca să întindă piciorul către minge iar tu atunci poți sa miști mingea pe lângă și sa
treci foarte rapid de el.

Tehnica în fotbal este în continuă schimbare, se îmbunătățește pe zi ce trece,

fotbaliștii cei mai mari afirmă că niciodată nu va fi o mișcare la fel, întotdeauna
exista îmbunătățiri.

Din punctul meu de vedere, în ziua de astăzi nu mai exista tactică în jocul de fotbal.
Toți cei care practică acest sport joacă spontan și nu mai ascultă de reguli.

În primul rând, acum când duci un copil la fotbal nu îl mai duci ca simți tu ca va
ajunge un mare fotbalist și că are mari șanse în domeniul acesta, majoritatea
părinților își duc copiii la fotbal pentru a face și ei un sport, pentru ca nu au cu cine sa
îi lase acasă sau pentru că și colegii lui fac acest sport.

În al doilea rând, în zilele de astăzi nu se mai învață fotbalul tehnic asa de amănunțit,
acum duci copilul îl învață să țină mingea la picior, să dea pare, sa facă preluări, îl
pune la alergat, jocuri de pase între ei, nu se mai explică ca pe vremuri de la a la z, cu
desen pe tablă si explicații amănunțite. Duci copilul, antrenorul îl preia, îl duce pe
iarbă, îi dă o minge și îl lasă să facă ce știe.

În concluzie, fotbalul nu mai este la rangul la care era pe vremea părinților noștri,
când se făcea deoarece părinții si antrenorii vedeau ca acel copil va ajunge undeva
departe un acel sport și copiii își doreau cu adevărat să joace fotbal și o făceau din
plăcere, nu din plictiseala sau din obligație .

Așadar și prin urmare tehnica în fotbal este mai mult teoretică decât practică. Din
păcate fotbalul în România nu prea mai este o prioritate și un sport de top. Fotbalul
este un sport foarte complex și îți trebuie o disciplină foarte avansata ca sa practici
acest spor fair-play si corect, chiar dacă sunt cârcotași care pun la îndoială acest lucru
fotbalul, prin tehnica lui se aseamănă cu matematica, deoarece fiecare pas trebuie
gândit și calculat îndeaproape, fata tactică, un sportiv nu poate face mișcările corect și
strategic, orice pase, aruncare de la marginea terenului, fente, deposedării, trebuie
gândite și calculate rapid si eficient pentru un joc cât mai reușit de fotbal.

Cei mai tehnici fotbaliști din istoria fotbalului sunt Ronaldihno, Messi, Ronaldo.

De la maidanele copilăriei până la marile stadioane, sportul acesta a rămas în istoria

ultimelor decenii, fotbalul ne-a adunat ca nație și ne-a ajutat sa trecem de patriotism
și să ținem steagul sus când țara era o ruină . Un om ca Hagi se naște odată la 50 de
ani, iar o echipă ca cea din 90 se naște odată la 100 de ani.

În zilele de azi fotbalul românească a început sa își piardă strălucirea de altădată și ne

oferă tot mai puține momente de bucurie. Campionatele au devenit jocuri ridicole, cu
jucători neplătiți și tribune goale. Cândva am avut una dintre cele mai bune naționale
de fotbal. Majoritatea rezultatelor au fost din pricina educației pe care au primit-o
înainte de comunism. Marii fotbaliști au fost atunci, generația de aur care a explodat
după 90 este produsul acelor vremuri, vreme în care sportul era susținut prin legi de
stat. (Fotbalul era una din puținele alternative intr-o Românie sugrumată de
dictatură.). Înainte nu se aștepta ca jucătorii să vină la club, ci se duceau antrenorii în
școli, îi recrutau de pe stradă după ce îi vedeau cum se joacă pe maidan. Astfel s-au
născut marile legende.

Se construiesc tot mai multe clădiri, dar în terenurile de fotbal nu se investește nimic.
Majoritatea romanilor au impresia ca stăpânesc acest sport și fiecare are câte o părere,
totuși dacă atâta lumea joacă fotbal, și atâta lume știe atât de multe lucruri despre
fotbal , de ce suntem atât de slabi pe plan European, la fotbal ?

Ușor ușor fotbalul din România va dispărea și vom rămâne o țară de mana a treia la
nivel fotbalistic. Acesta este în pragul falimentului.

BIBLIOGRAFIE

„Ardeleanu, C., Fotbal la copii, Ed. Stadion, Bucureşti, 1972

Cernăianu, C., Fotbal. Teoria şi practica jocului
Avram, S., Fotbal - exerciţii pentru pregătirea fizică şi tactică
Stănculescu, V., Ghidul antrenorului de fotbal, Ed. Sport-Turism,
Bucureşti, 1982”